MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL DE AFACERI ALBA IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A

COMPETENŢELOR PROFESIONALE

ABSOLVENT :

SIMONA

ALBA IULIA

0

2014

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL DE AFACERI ALBA IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU LITIAZA BILIARA

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

COORDONATOR ÎN ARIA CLINICĂ

ABSOLVENT

NICOLETA SIMONA

2

ALBA IULIA

2014

Capitolul 1. Introducere în nursing

Secţiunea 1. Aspecte teoretice ale procesului de îngrijire (ale Nursingului).

Factorul decisiv pentru elaborarea unui cadru conceptual privind îngrijirea a fost

orientarea către o nouă concepţie şi anume : îngrijiri centrate nu pe sarcini, ci pe

persoana îngrijită- considerată în mod global unitară1.

Asistenta trebuie să cunoască „global” individul, precum şi comunitatea în care acesta

trăieşte.

Evoluţia îngrijirilor

Până la jumătatea secolului al XX-lea, îngrijirile au fost tributare mai ales

concepţiei religioase, moştenite din trecut.

Florence Nightingale2 a căutat să elibereze îngrijirile de impregnarea religioasă.

A insistat pe faptul că:

- îngrijirile nu pot să demonstreze doar simpla caritatea ( mila ) ;

- aceasta trebuie să cedeze locul unei înţelegeri a problemelor, bazată pe gândire.

Astfel, pentru prima dată în istoria îngrijirilor, practica acordării îngrijirilor devine

obiectul „gândirii”.

Cu toate că formarea surorilor medicale a început- competenţa era limitată.

Începând din 1930, progresele medicinii, chirurgiei, au modificat conţinutul profesiei.

Medicii au delegat o parte din actele(sarcinile) lor- surorilor. Pentru a face faţă

solicitărilor, îngrijirile au fost reorganizate după principiul taylorismului, adică realizarea

lor în serie.

Din această cauză, bolnavul care până atunci era în centrul preocupărilor, a trecut pe

planul al doilea ( activitatea nu mai era centrată pe pacient, ci pe sarcinile ce trebuiau

1 Lucreţia Titircă – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului. Editura Viaţa medicală

românească, Bucureşti 2008, p. 1022 Florence Nightingale- Note despre nursing. 1859

3

îndeplinite. Penuria de surori accentuează această situaţie). Apoi, dezvoltarea rapidă a

ştiinţelor medicale, a tehnicii, au contribuit la trecerea pacientului pe planul al doilea,

punându-se accentul pe aspectele medicale tehnice.

Astfel, îngrijirile sunt:

- devalorizate;

- trecute pe plan secundar;

- lăsate adesea în sarcina ajutoarelor necalificate;

S-a ajuns abia târziu la revalorizarea relaţiei între:

- cel îngrijit;

- cel ce îngrijejşte.

Către sfârşitul anilor ’70, curentul revalorizării dintre cel îngrijit şi cel ce

îngrijeşte influenţează surorile belgiene- graţie lucrărilor Virginiei Henderson3 care a

descris necesităţile fundamentale ale omului, ca bază a îngrijirilor ( publicaţii în anul

1955, 1966, 1977)-14 Nevoi Fundamentale.

Dar pentru descoperirea acestor necesităţi, trebuie să intri în relaţie cu persoana

îngrijită. Este ştiut că nu putem ( este imposibil) fiecare pacient – atâta timp cât îngrijirile

acordate sunt efectuate în serie ( sistem taylorian). Acestei concepţii noi ( adică îngrijiri

centrate nu pe sarcini, ci pe persoana îngrijită ) i s-a acordat mare importanţă, ceea ce a

făcut ca nursele să-şi organizeze munca în alt mod, adică în loc să se repartizeze sarcini,

să se repartizeze bolnavi. Activitatea să fie astfel centrată pe persoană.

Astfel, asistenta:

- să fie conştiinţa celui lipsit de conştiiţă;

- ochiul pentru cel care şi-a pierdut vederea de curând;

- mâna pentru cel căruia i-a fost amputată;

- dragostea de viaţă pentru cel care încearcă să se sinucidă;

- să posede cunoştinţele necesare pentru tânara mamă4 .

3 Lucreţia Titircă – Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale. Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008, p. 204 Virginia Henderson – Principii de bază.

4

Îngrijiri primare de sănătate (I.P.S.)5

Definiţie. Prin I.P.S. înţelegem:

- îngrijiri esenţiale de sănătate;

- accesibile tuturor persoanelor;

- prin mijloace ce le sunt acceptabile;

- cu participarea lor plenară;

- şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării

I.P.S. se sprijină pe comunitate.

I.P.S. sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare, pentru că solicită participarea

omunităţii (membrelor acesteia). Deci omul în globalitatea sa, cu necesităţile sale bio-

fiziologice, psiho-sociale, culturale şi spirituale poate activa ca un copartener şi nu numai

ca receptor pasiv de diverse prestaţii .

I.P. S. Favorizează îngrijiri complete, înglobând:

- promovarea sănătăţii;

- prevenirea îmbolnăvirilor;

- îngrijirile curative, curente obişnuite;

- recuperarea;

- urgenţele.

I.P.S. acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume:

- îngrijiri de prevenire primară;

- îngrijiri de prevenire secundară;

- îngrijiri de prevenire terţiară;

Se poate vorbi şi de intervenţia de gradul 4 (patru), în cazul bolilor terminale

(susţinerea familiei etc).

5 Lucreţia Titircă – Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale. Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008, p. 20-27

5

Competenţa asistenţei medicale6

Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de

competenţă:

1. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire ( de nursing )

Un model conceptual, este un ansamblu de concepere, o imagine mentală care

favorizează reprezentarea realităţii.

Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni- oricare ar fi câmpul ei de

acţiune- este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente:

- scopul profesiei;

- ţelul activităţii sale-beneficiarul;

- rolul său;

- dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă ( sursele de dificultate puse în

evidenţă de asistentă- legate de : lipsa de forţă fizică, voinţă, sau lipsa de

cunoştinţe);

- natura intervenţiei acordată pacientului ( de: înlocuire, suplinire, ajutare, întărirea

forţei, sporirea forţei);

- consecinţele acestei acţiuni

Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală- devin cadrul său

conceptual (sau modelul său conceptual-în cazul de faţă, al nursingului)

2. Cunoştinţele acumulate;

Ştiinţifice – acumulate pe parcursul formării asistenţei, o ajută la înţelegerea fiinţei

umane în dimensiunile sale fizice, intelectuale şi afective. Ele furnizează, de asemenea,

explicaţii asupra mediului fizic şi social.

Tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea

sănătăţii şi combaterea bolilor;

Relaţionale - Se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii, de a

crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. De asemenea, de a şti să

colaboreze cu anturajul pacientului ( familie, prieteni), de a lucra într-o echipă

multidisciplinară şi de a lucra în comunitate.

6 Lucreţia Titircă – Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale. Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008, p. 20-27

6

Etice – Sunt legate de ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale

ale persoanei şi profesiei şi care reglementează buna conduită a asistentei.

Legislative – referitoare mai ales la reglementările şi directivele incluse în legi, în

vederea protejării asisitentei şi a pacientului.

3. Cunoaşterea demersului ştiinţific.

Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză,de interpretare, de

planificare şi de evaluare a îngrijirilor.

Cunoaşterea demersului ştiinţific aplicat în îngrijirea individuală a a pacienţilor îi va

permite asistentei să ajungă la continuitate şi la planificarea unor îngrijiri de calitate.

Instrumentul logic,şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific.

Secţiunea 2. Modelul conceptual al Virginiei Henderson

Practicarea conceptelor cheie ale acestui model:

- Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complet prezentând 14 nevoi

fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă;

- Scopul îngrijirilor este de a păstra sau a restabili independenţa individului în

satisfacerea acestor nevoi;

- Rolul asistentei ( ce constă în ajutorul dat persoanei bolnave sau sănătoase să-şi

menţină sau să-şi recâştige sănătatea,prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi

îndeplinit singur dacă ar fi avut forţa, voinţa, sau cunoştinţele necesare. Asistenta

medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi

recâştige independenţa cât mai repede posibil), este suplinirea a ceea ce el nu

poate să facă singur.

Un model conceptual pentru o profesie, reprezintă o imagine mentală a profesiei, o

concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual sunt:

- Postulate;

- Valori;

- Elemente a) scopul profesiei;

b) ţelul activităţii ( beneficiarul);

7

c) rolul activităţii;

d) dificultăţi întâlnite de pacient (sursa de dificultate);

e) intervenţia acordată;

f) consecinţele.

Nevoile fundamentale.

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson7 se bazează pe definirea celor 14 nevoi

fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului.

Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul

profesiei de asistentă medicală.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson asistenta trebuie să ştie

că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru a-şi

asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira şi a avea o bună circulaţie;

2. a bea şi a mânca;

3. a elimina;

4. a se mişca şi a avea o bună postură;

5. a dormi şi a se odihni;

6. a se îmbrăca şi dezbrăca;

7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;

8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele;

9. a evita pericolele;

10. a comunica;

11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia;

12. a fi preocupat în vederea realizării;

13. a se recrea;

14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei,anume:

- o dimensiune biologică ( biofiziologică );

7 Lucreţia Titircă – Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale. Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008, p. 29

8

- o dimensiune psihologică;

- o dimensiune sociologică;

- o dimensiune culturală;

- o dimensiune spirituală

Cele 14 nevoi fundamentale8 îmbracă forme variate după: individ, starea sa de

sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale sau culturale. Fiecare nevoie prezintă

componente bio-fizico-socio-culturale.

Cele 14 nevoi formează un tot: a considera o nevoie făcând abstracţie de celelate,

constituie o negaţie a „totului”;a încerca să separi fizicul de psihic e inutil.

După concepţia Virginiei Henderson, scopul ideal alprofeiunii de asistentăeste

independenţa persoanei în satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale.

Asistenta care vre să personalizeze îngrijirile, trebuie deci să ţină seama de

diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau

nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii

celorlalte nevoi.

O nevoie nesatisfăcută poate să pară ( sau să fie ) de ordin bio-fiziologic, dar aceasta

nu înseamnă că este singura dimensiune interesată. De exemplu: nevoia de a elimina,

comportă şi o dimensiune psihologică- nevoia de intimitate pe care o resimte persoana

sau tensiunea nervoasă care se repercutează, de asemenea, comportă şi dimensiunea

cultural-spirituală:

- prin valoarea acordată igienei în anume culturi;

- sau legat de anumite obişnuinţe şi ritualuri.

În clasificarea nevoilor, după Virginia Henderson, circulaţia este alăturată nevoii

de a se mişca. Dată fiind însă legătura fiziologică, care uneşte funcţia

cardiorespiratorie- unii preferă să alăture funcţia circulatorie la nevoia de a

respira.

În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăruia dintre

nevoi. Pot deci influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale.

8 Lucreţia Titircă – Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale. Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008, p. 31

9

De exemplu:

Pentru nevoia de a se alimenta reamintim factorii dimensiunii psihologice, socio-

culturale şi chiar religioase ( spirituale) care pot influenţa satisfacerea nevoii.

Dimensiunea psihologică

- factori psihologici ca: frica, anxietatea, emoţia, repulsia pentru anumite persoane.

Dimensiunea socio-culturală:

- climatul familial în timpul mesei, obiceiuri alimentare legate de familie sau de

cultură, importanţa acordată alimentaţiei.

Dimensiunea spirituală

- restricţia alimentară impusă pentru anumite reguli ( de exemplu, carnea de porc la

evrei ).

10

Capitolul 2. Îngrijirea pacienţilo cu afecţiuni digestive

tratate medical

Secţiunea 1. Îngrijirea pacienţilor cu stomatită

Stomatitele sunt inflamaţii ale mucoasei bucale. Ele apar din cauze diferite:

infecţii virale sau bacteriene, în cursul unor boli ( pelagra, scorbut, leucemie), în

intoxicaţii cu plumb, mercur şi arsenic.

Culegerea datelor.

Circumstenţele de apariţie:

- persoanele care au în antecedentele personale pelagra, leucemie;

- persoanele cu carenţe vitaminice şi scădere a imunităţii;

- persoane care lucrează în industria vopselelor, lacurilor, în medii cu arsenic,

mercur.

Manifestări de dependenţă:

- alterarea mucoasei cavităţii bucale, roşeaţă, ulceraţii, leziuni necrotice;

- arsură în cavitatea bucală;

- dureri la masticaţie, la deglutiţie;

- salivaţie abundentă;

- miros neplăcut al gurii;

- gingivoragii;

- uneori febră şi alterarea stării generale;

Obiective:

- pacientul să prezinte stare de bine;

- pacientul să se poată alimenta şi hidrata făr dificultate;

- pacientul să prezinte temperatura corporală în limita normală

Problemele pacientului:

- alterarea integrităţii mucoasei bucale;

- alterarea confortului fizic;

- risc de suprainfecţii

11

Intervenţii:

- efectuează spălături bucale, gargarisme, cu apă bicarbonată 2-3% sau infuzie cu

muşeţel în stomatita ulceroasă sau badijonări cu ZnCl₂ 5%, în stomatita

infecţioasă;

- hidratează pacientul cu lichide prin tub de secţiune în primele zile de boală;

- alimentează pacientul cu piureuri, supe pasate, iar în zilele următoare, recomandă

pacientului alimentaţie completă, la temperatura corpului, fără condimente;

- educă pacientul să excludă factorii care favorizeză alterarea integrităţii mucoase

bucale ( alcoolul, fumatul, protezele dentare neadaptate);

- verifică înţelegerea sfaturilor;

- administrează tratamentul antiinfecţios recomandat de medic;

- respectă măsurile de prevenire a suprainfecţiilor ( veselă şi tacâmuri proprii,

obiecte de toaletă individuale);

- utilizează instrumentar de unică folosinţă în aplicarea tratamentelor locale;

- supraveghează şi notează temperatura corporală, informând medicul în cazul

modificărilor acesteia9.

Secţiunea 2. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni ale căilor biliare

Angiocolecistitele sunt inflamaţii ale căilor biliare extrahepatice şi/sau

intrahepatice fără afectarea vezicii biliare.

Colecistitele sunt inflamaţii ale vezicii biliare acute sau cronice.

Diskineziile biliare sunt tulburări funcţionale ale căilor biliare extrahepatice cu

sau fără modificări organice locale.

Se pot manifesta sub formă de hiper-sau hipokinezie.

Culegerea datelor:

circumstanţe de apariţie:

- incidenţa maximă la femeie între 30-50 ani, care prezintă malformaţii congenitale,

litiază biliară.

9 Lucreţia Titircă – Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, Editura viaţa

Medicală românească, Bucureşti 2008,p. 79-80

12

- Paciente cu tulburări neuroendocrine.

Manifestări de dependenţă:

- în angiocolecistită, febră 39-40°C, frison, dureri colicative, subicter sau icter la 1-

2 zile după debut;

- în colecistitele acute – frison, febră 39-40°C, stare generală alterată, durere

intensă în hipocondrul drept, cu iradiere în umărul drept sau în spate, vărsături

biliare, icter.

- În diskinezia biliară hipokinetică – greţuri, vărsături biliare, constipaţii, depresii,

inapetenţă, senzaţia de plenitudine în hipocondrul drept;

- În diskinezia biliară hipekinetică - dureri repetate sub formă de colici în

hipocondrul drept;

Problemele paccientului

- alterarea confortului;

- hipertermie;

- risc de deshidratare;

- anxietate

Obiective

- ameliorarea confortului fizic şi psihic al pacientului;

- echilibrarea hidroelectrolitică;

- combaterea hipertermiei

Intervenţii

Asistenta:

- asigură repausul fizic, psihic şi alimentar în perioada acută a bolii;

- supraveghează vărsăturile cantitativ şi calitativ şi notează în foaia de temperatură;

- reechilibrează hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic,

glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;

- asigură alimentaţia: în perioadele dureroase – regim hidric îmbogăţit cu făinoase,

supe de zarzavat, apoi brânză de vaci, carne fiartă de pui sau vită. În perioadele de

linişte sunt contraindicate alimentele grase: carnea, şunca, mezelurile, prăjelile,

conservele.

13

- Pregăteşte pacientul pentru examenele radiologice şi ecografice în vederea

stabilirii diagnosticului. Examenul radiologic şi tubajul duodonal se fac după ce

au cedat fenomenele acute;

- Recoltează sânge pentru examene de laborator :VSH, hemograma, bilirubina;

- Administrează tratamentul antispastic(papaverină, scobutil, antropină), antiemetic

şi antiinfecţios neopiaceu (ampicilină, gentamicină) prescris de către medic;

- Supraveghează durerea, notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice

(punga cu gheaţă) folosite pentru diminuarea ei;

- Monitorizează temperatura corporală, pulsul şi tensiunea;

- Instruieşte pacientul privind regimul de viaţă după externarea din spital, îl învaţă

să-şi prepare alimentele numai prin tehnici simple( fierbere, frigere, înăbuşire) şi

să evite excesele alimentare;

- Pregăteşte psihic pacientul în vederea actului chirurgical, atunci când medicul

hotărăşte această conduită terapeutică.

Secţiunea 3. Explorarea funcţională a căilor biliare

Tubajul duodenal este cel mai folosit mijloc de explorare a căilor biliare şi poate fi

efectuat prin metoda Meltzer-Lyon sau prin metoda tubajului minutal10.

Subsecţiunea 3.1.Tubajul duodenal Meltzer-Lyon

Modificări care pot interveni în timpul efectuării tubajului:

- Lipsa de scurgere a bilei ( obstacol pe canalul coledoc: spasm, litiază,neoplasm).

Normal, bila este de aspect clar. Patologic, bila A este vâscoasă, tulbure în

angiocolite, coledocite.

- Lipsa de scurgere a bilei B după instalarea sulfatului de magneziu pledează pentru

un obstacol al colului veziculei biliare,respectiv al canalului cistic

(calcul,tumoră);

Evacuarea bilei în cantitate mare,colorată închis, urmată de ameliorarea stării bolnavului

sunt semnele hipotoniei biliare.

10 Lucreţia Titircă – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului, Editura Viaţa

Medicală Românească, Bucureşti 2008, p.54-56

14

Apariţia tardivă a bilei B în cantitate mică, slab colorată, asociată cu dureri în

hipocondrul drept,orientează spre o hipertonie a căilor biliare.

- Lipsa bilei C în obstrucţia canalului hepatic comun.

Examenul citologic al bilei A,B sau C, trebuie efectuat imediat după recoltare, evitându-

se autoliza elementelor sau moartea eventualilor paraziţi (lamblii, etc).

În sediment, se pot evidenţia la microscop celulele epiteliale, leucocite în cantitate mare,

ceea ce pledează pentru un proces inflamator ( duodenită, colangită, colecistită).

Subsecţiunea 3.2. Tubaj duodenal minutal

Este o metodă dinamică de explorare a funcţiei sfincterului şi veziculei biliare. Prin

această metodă se urmăreşte debitul bilir, notându-se din 5 în 5 minute reacţia bolnavului

şi caracterele bilei recoltate. Tubajul duodenal minutal are 5 timpi:

- timpul I (coledocian ): se scurge un amestec de bilă coledociană, suc pancreatic şi

duodenal, în cantitate de 10-15 ml; după 5 minute se introduc 40 ml de ulei de

măsline;

- timpul II ( Oddi închis ) : apare la 4 minute de la introducerea uleiului de măsline

şi durează 3-6 minute ( nu se scurge bilă );

- timpul III ( scurgerea bilei A ) durează 3 minute;

- timpul IV ( vezicular ): apare bila B, durează 20-25 de minute şi se scurg 25-30 ,l

de bilă;

- timpul V ( hepatic ) începe cu apariţia bilei C.

În sfârşit, se administrează prin sondă 30 ml sulfat de magneziu 33% pentru a verifica

dacă vezicula s-a evacuat complet.

Etape de execuţie11:

1. Pregătirea materialului - se adaugă 50 ml de ulei de măsline şi un stativ cu două

rânduri a 8 eprubete;

2. Pregătirea bolnavului şi introducerea sondei ;

3. Administrarea uleiului de măsline – După 5 minute de la apariţia bilei A se

adaptează seringa la sondă.

11 Lucreţia Titircă – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului, Editura Viaţa

Medicală Românească, Bucureşti 2008, p.54-56

15

- Se injectează 40 ml ulei de măsline.

- Se pensează sonda timp de 5 minute.

4. Recoltarea sucului în primele 8 eprubete – Se deschide sonda şi se introduce în

prima eprubetă timp de 5 minute.

- se introduce apoi pe rând în primele 8 eprubete; în fiecare eprubetă sonda se menţine 5

minute ( durata 40 min ).

5. Administrarea sulfatului de magneziu – Se adaptează din nou o seringă la sondă

- se injectează 40 ml sulfat de magneziu 33%

- se pensează sonda din nou 5 min

6. Recoltarea sucului în al doilea rând de 8 eprubete – Se procedează la fel ca şi

după injectarea sulfatului de magneziu utilizând a doua serie de eprubete.

7. Extragerea sondei – Se extrage sonda ( tehnica obişnuită ).

8. Trimiterea probelor la laborator – Se notează într-un tabel cantitatea sucului

recoltat,culoarea la emisie,precum şi senzaţiile dureroase(dacă le-a avut

bolnavul);

- Cele două serii de eprubete etichetate cu mostrele de bilă vor fi trimise la

laborator.

Tubajul duodenal minutat este folosit foarte rar. În practică, este preferat tubajul duodenal

clasic Maltzer-Lyon în trei timpi12.

12 Lucreţia Titircă – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului, Editura Viaţa

Medicală Românească, Bucureşti 2008, p.54-56

16

Capitolul 3. Litiaza biliară.

Secţiunea 1. Date generale

Sindromul dispeptic biliar şi colicile biliare pot fi întreţinute şi declanşate şi de

prezenţa calculilor biliari în căile biliare şi cu deosebire în vezica biliară.

În cazul litiazei biliare, spre deosebire de celelalte angiocolecistopatii, se mai

poate adăuga ceva în plus: accidentele rezultate din migrarea şi inclavarea calculilor.

Prezenţa calculilor în vezica biliară este un fenomen frecvebt, dar abia o parte

dintre persoanele cu vezică biliară locuită de calculi prezintă semne manifestate de boală.

Restul sunt aşa-zişii „purtători” de calculi. Incidenţa litiazei biliare este destul de

frecventă. De când se practică în mod obişnuit colangiocolecistografia,cu preparate

injectabile, intravenos, s-a putut constata chiar şi un număr oarecare de litiaze

coledociene latente.

Constatările necroptice arată că, peste vârsta de 40 de ani, la persoanele cu

alimentaţie completă şi cu obiceiuri alimentare europene, frecvenţa calculilor, la femei, se

ridică până la 40% iar la bărbaţi până la 30%.

Dintre aceştia, doar o parte prezintă semne de boală. În sens clinic, când vorbim

de litiază biliară, pe lângă prezenţa calculilor biliari constatăm şi semne manifestate de

boală: sindromul dispeptic biliar, colici, accidente infecţioase biliare, accidente mecanice

sau de altă natură, cum este migrena, alergia digestivă alimentară13.

Cuprins

13 Octavian Fodor – Tratat elementar de medicină internă. Volumul II. Editura Dacia, Cluj-Napoca 1974,

p. 594-595

17

Introducere

Capitolul 1. Noţiuni de anatomie şi fiziologieAnatomia ficatuluiAnatomia veziculei biliareFiziologia veziculei biliareBila. Proprietăţile şi compoziţia bileiFuncţiile veziculei biliare

Capitolul 2. Patologia litiazei biliareDefiniţieEtiopatogenieSimptomatologie şi examen obiectivInvestigaţii de laboratorDiagnosticul pozitivComplicaţiiTratament

Capitolul 3. Procesul de nursing. Cele trei planuri de îngrijire ale pacienţilor cu litiază biliară

Capitolul 4. Cele 14 nevoi fundamentale ale Virginiei Henderson

Capitolul 5.Studiu de caz

Bibliografie

18