LITIAZA BILIARA

Definitie: litiaza biliara este o afectiune provocata de dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile biliare extra- sau intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se manifeste clinic sau poate sa se insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa.

Epidemiologie:Litiaza biliară este o entitate relativ frecventă, peste 10% dinpopulaţia adultă a ţărilor europene prezentând această stare morbida. Cu ocazia efectuării unei ecografii de rutină, litiaza biliară poate fi adesea clinic manifestă.

Etiopatogenia LB:Factorii etiologici principali incriminaţi în apariţia litiazei biliarecolesterolotice sunt: predispoziţia genetică, sexul feminin (raportfemei/bărbaţi cu litiază biliară 2-3/1), obezitatea, vârsta,hiperlipoproteinemiile, paritatea, diabetul zaharat etc.

Diagnosticul:Diagnosticul litiazei biliare poate fi clinic, atunci când apare colicabiliară sau un sindrom dispeptic, ce poate sugera o suferinţă biliară. Trebuieprecizat că foarte adesea litiaza biliară este asimptomatică, complet sauparţial (doar vagi simptome dispeptice), iar diagnosticarea ei se faceîntâmplător.Diagnosticul paraclinic al litiazei biliare se face prin ecografie. Laexaminarea ultrasonică litiaza biliară apare ca una sau mai multe imaginihiperreflectogene, mobile cu poziţia bolnavului şi care prezintă “umbraposterioară”. Dimensiunile calculilor se pot aprecia prin ecografie, la fel şinumărul aproximativ. Alte metode diagnostice pentru litiaza biliară cum este colecistografia, nu se mai folosesc; eventual doar în vederea uneilitolize medicamentoase sau litotripsii extracorporeale (pentru determinareacaracterului radiotransparent sau radioopac al calculilor) se apelează la ele.Computer tomografia poate aprecia conţinutul de calciu alcalculilor biliari, în vederea unei terapii nechirurgicale, dar metoda esterelativ scumpă pentru astfel de scopuri.Un concept modern asupra litiazei biliare este cel al împărţiriilitiazei biliare în:

-litiază biliară simptomatică;-litiază biliară asimptomatică;

Litiaza biliară simptomatică este aceea care generează colicilebiliare (prin colică biliară se înţelege o durere intensă sau violentălocalizată în epigastru sau în hipocondrul drept, eventual iradiindsubscapular, cu durată de obicei de peste jumătate de oră). Greţurile sauvărsaturile (la fel cefaleea sau migrena), apărute în afara unei durericolicative, nu încadrează o litiază ca fiind simptomatică.

Litiaza biliară asimptomatică este aceea care nu generează colicibiliare.

Diagnosticul diferenţial al litiazei biliare se face din punctde vedere clinic cu durerea ulceroasă, colica renală, durerea din pancreatitacronică, dispepsia de tip dismotilitate etc. Diagnosticul diferenţial ecografical litiazei biliare se face cu polipul vezicular, neoplasmul de vezică biliară,cu mâlul biliar (“sludge biliar”).

Evoluţie:Evoluţia litiazei biliare este adesea imprevizibilă. În general, litiazabiliară simptomatică generează colici relativ frecvente, care se pot complicacu hidrops vezicular, colecistită acută etc. Litiaza biliară asimptomaticărămâne adesea fără simptome pe tot restul vieţii, iar nişte studii prospectiveau arătat că doar aprox.20% din litiazele biliare asimptomatice au devenitsimptomatice (cu colici biliare) în 10 ani de urmărire.

Complicaţii:Complicaţiile litiazei biliare sunt: colica biliară, hidropsulvezicular, colecistita acută, migrarea calculoasă coledociană, pancreatitaacută biliară, ileusul biliar, neoplasmul de vezică biliară.

Prognostic:Prognosticul litiazei biliare este bun, deoarece cazurilesimptomatice se rezolvă cel mai adesea chirurgical, iar cele asimptomaticese ţin sub supraveghere.

Tratamentul litiazei biliare:La ora actuală există aproape un consens că litiaza biliarăasimptomatică să fie ţinută doar sub observaţie şi nu rezolvată chirurgical, Având în

vedere că doar 1-2% din cazurile asimptomatice devin anual simptomatice,espectativa pare soluţia cea mai logică şi cea mai economică, ramânând ca,dacă simptomele apar, să se decidă o terapie.Trebuie să reţinem cărealizarea colecistectomiei, deşi este un gest chirurgical relativ simplu, estegrevată uneori de apariţia unor complicaţii.

Litiaza biliară simptomatică va fi tratată. Cel mai adesea acesttratament este chirurgical şi mai rar prin tehnici nechirurgicale. O dată cuintroducerea colecistectomiei laparoscopice, a crescut gradul deacceptabilitate de către bolnav a intervenţiei. Ea asigură o intervenţiesigură, o spitalizare scurtă şi sechele postoperatorii minime (în mâinile unorchirurgi bine antrenaţi în această tehnică). Se tratează prin această tehnicămai ales litiaza biliară necomplicată, dar şi colecistita acută sau hidropsulvezicular. În colecistita scleroatrofică litiazică sau în suspiciunea de litiazăcoledociană, se prefera cel mai adesea tehnica clasică a colecistectomieideschise. In suspiciunea de litiază coledociană, explorarea coledocului prinERCP (colangiografie endoscopica retrograda) este obligatorie,descoperirea de calculi permiţând extragerea lor prin endoscopie. Tehnicile nechirurgicale de tratament al litiazei biliare sunt litolizamedicamentoasă şi litotripsia extracorporeală (mai puţin utilizate înultimul timp).

Litoliza medicamentoasă se adresează calculilor de colesterol, depreferinţă de mici dimensiuni, ce umplu sub jumătate din volumul vezicularşi cu un colecist cu zona infundibulo-cistică permeabilă. Tratamentulconstă din administrarea de acid ursodeoxicolic (10 mg/kg corp/zi)preparatul Ursofalk sau din combinarea acestuia cu acid chenodeoxicolic(10-15 mg/kg corp/zi), preparatul Litofalk pentru un interval de 3-12 luni,până la dizolvarea completă a calculilor (şansa de succes este de 50% şiexistă riscul de recidivă de aprox. 10%/an, în primii 5 ani). Supravegherearezultatelor se face prin ecografie. Metoda de disoluţie medicamentoasă acalculilor a devenit tot mai rar utilizată în ultimii ani.

Litotripsia extracorporeală (ESWL) constă din bombardareacalculilor de colesterol cu unde de şoc (shock wave lithotripsy); ea seadresează calculilor unici sau puţin numeroşi, de preferinţă sub 15 mm.Fragmentele rezultate din litotripsie vor fi apoi dizolvate prin administrareade acizi biliari (în special acid ursodeoxicolic), până la dispariţia completăa tuturor fragmentelor de calculi din vezică. - Ambele tehnici nechirurgicale(litoliza medicamentoasă şi ESWL) sunt relativ scumpe şi sunt tot mai rarfolosite la ora actuală.