Lipsa Guvernanţei Corporative în prăbuşirea

Fondului Naţional de Investiţii

Abstract: Acest studiu face referire la absenţa guvernanţei corporative în compania Fondul

Naţional de Investiţii (FNI). Absenţa guvernanţei corporative în firme se datorează simplului

fapt că firmele nu vor să se mai complice cu regulile de guvernanţă corporativă când pot să

găsească investitori care să le cumpere acţiunile. Societăţile nu ţin cont de interesele tuturor,

astfel principiile de guvernanţă corporativă sunt ignorate.

Cuvinte cheie: guvernanţă corporativă, reguli de guvernanţă corporativă, FNI.

1. Introducere

Dintotdeauna o bună guvernare a avut rolul de spori sau măcar de a menţine nivelul activităţii

în cadrul oricărei companii. Lipsa guvernanţei corporative a avut ca rezultat eşecul multor

mari companii, multinaţionale. La fel s-a întâmplat şi în cazul Fondului Naţional de Investiţii

(FNI), care a ajuns printre cele mai mari scandaluri.

Principalul rol al guvernanţei corporative este acela de a asigura că resursele sunt utilizate

intr-un mod eficient şi corect, urmărindu-se un impact direct asupra creşterii profitului.

(Ileana).

Marile scandaluri din lume au o istorie nu tocmai scurtă, întinzându-se până în zilele noastre,

cu falimente răsunătoare, cum ar fi Enron , Parmalat sau Lehman Brothers. Cu toate că nu

este un obicei, românii încearcă şi ei să recupereze un aşa-zis teren pierdut. Cazul FNI a lăsat

sute de mii de oameni fără economiile de o viaţă şi au umplut peste noapte buzunarele largi

ale unui grup de profitori.

Sursa eşecurilor financiare se poate rezuma în câteva cuvinte care nu sunt străine nimănui:

lăcomie, iresponsabilitate, management precar, slaba capitalizare, vulnerabilitate crescută la

şocurile financiare de tipul celor existente în prezent, lipsa prognozelor, educaţia asociaţilor

firmelor etc.

1

Reguli de guvernanţă corporativă

Guvernarea corporativă reprezintă un anumit set de reguli conform cărora firmele sunt

conduse şi totodată controlate, constă în promovarea responsabilităţii, corectitudinii şi

transparenţei la nivelul firmei (Wolfensohn, 1999).

Pentru ca guvernanţa corporativă să dea rezultate la nivelul companiilor, aceasta trebuie

aplicată conform unor reguli, ceea ce trebuia să se aplice şi în cazul FNI.

Conform Ghidului de implementare a codului de guvernanţă corporativă, într-un Regulament

de guvernanţă corporativă este precizat cadrul de guvernanţă corporativă care ţine seama de

activitatea, toate caracteristicile şi nevoile reprezentative fiecărei companii. În ceea ce

priveşte actualizarea Regulamentului, aceasta se face atât de des cât este necesar, tocmai

pentru a reflecta cât mai fidel cadrul de guvernanţă corporativă.

Guvernanţa corporativă a companiei are o anumită structură care are ca obiectiv atât

pemiterea Consiliului de Administraţie în supravegherea managementului, stabilirea unui

echilibru între indivizi (fiecare să aibă o anumită putere, deoarece un singur individ nu poate

deţine puteri nelimitate) cât şi împărţirea rolurilor şi responsabilităţilor membrilor conducerii

executive şi a Consiliului de Administraţie (site oficial, www.bvb.ro).

Acolo unde se aplică guvernanţa corporativă nu primează interesele personale, lăcomia.

Directorii şi administratorii nu trebuie să folosească oportunităţile pe care compania le oferă

în interes personal, nu ar trebui să îmbine interesele personale cu cele ale companiei şi nici să

încerce să folosească în interesul sau într-un mod neadecvat activele deţinute de companie.

De aceea, la nivel internaţional, investitorii şi participanţii la piaţă se aşteaptă ca directorii şi

administratorii să fie la nivele foarte ridicate de etică şi onestitate (site oficial www.bvb.ro).

Regulile de guvernanţa corporativă nu sunt sunt adoptate în majoritatea companiilor deoarece

adoptarea acestora ar însemna o transformare, o modificare a actului constitutiv al societăţii.

Aceste schimbări ar avea în vedere un tratament echitabil al tuturor acţionarilor, respectarea

drepurilor care se cuvin acestora, precum şi un sistem de control bine organizat (Gabriela,

2010).

2

2. Scandalul financiar din România – FNI

Ca să nu rămânem și noi pe dinafară, ”mințile sclipitoare” nu s-au dezmințit nici la acest

capitol. La noi, istoria nu este străină de asemenea scandaluri, cel mai păgubos fiind cel al

FNI. Păstrând proporțiile, am putea spune că anumite scandaluri din România au zguduit din

temelii societatea românească, dar nu putem afirma același lucru și despre învățămintele de

pe urma lor. Românii au tendința să uite, iar uitarea … se plătește în lei grei.

FNI s-a lansat in 19 octombrie 1995, iar prima cotație a unității de fond a fost de 10.000 de

lei vechi. Pe principiul jocului piramidal a reușit să-și crească valoarea unității de fond până

la 99.700 lei. Înainte de prăbușire, FNI reușise ceva incredibil la vremea aceea: în 1999

multiplicase de 99,7 ori banii investitorilor.

Campaniile publicitare și promisiunea unor câștiguri foarte mari au convins un număr foarte

mare de români să cumpere unități de fond la Fondul Național de Investiții între 1995 și

2000. Unitățile de fond au fost supraevaluate de la bun început și au continuat să fie umflate

prin diverse artificii financiare, în special prin vânzări și revânzări de acțiuni.

Ademeniți de câștigurile foarte mari oferite și de lipsa unei educații în domeniul economic,

oamenii nu s-au întrebat cum un fond abia constituit poate să ofere randamente de până la 5

ori mai mare decât băncile de la acea vreme. Așa se face că din aprilie 1996 până în aprilie

2000, numărul investitorilor a crescut de la 19.000 la peste 300.000. Unul din motivele pentru

care oamenii nu erau foarte îngrijorați a fost faptul că CEC-ul le garanta depunerile de la FNI.

Documentul a transformat practic FNI într-una dintre cele mai credibile instituții financiare

din România . Lucrurile s-au schimbat în mai 2000, când s-a aflat că modul de calcul al

acțiunilor se schimbă și că zecile de milioane de dolari existau doar pe hârtie. După analizele

care s-au efectuat asupra dosarului FMI, s-a ajuns la concluzia că o mare parte banii declarați

de Fond n-au existat niciodată. Deponenții se îmbogățeau doar pe hârtie. Fondul de Investiții

nu investea nimic, ci doar plimba banii dintr-o parte în alta, de la cei care-i depuneau, la cei

care-i retrăgeau. Totul s-a prăbușit în momentul în care nu s-a mai putut acoperi acest sistem

piramidal. De asemenea, banii de la FNI au fost retrași de acolo prin companii pe care Fondul

le-a cumpărat la prețuri supraevaluate.

Când FNI s-a prăbușit, s-a descoperit că peste 90% din fonduri fuseseră cheltuite pe astfel de

achiziții de firme ieftine cumpărate la prețuri incredibil de mari.

3

În iunie, conducerea BCR a adus camioane de bani în sucursale sale ca să-i convingă pe

clienți că nu se pune problema falimentului . Din cei 318.000 de participanți, în jur de 20% au

reușit să-și retragă banii înainte de colapsul fondului. Restul s-au împărțit în asociații și au

încercat să-și recupereze banii în Instanțele de Judecată.

FNI a fost o fraudă de investiții de tipul schemelor Ponzi, care a “prins” la români și ca

urmare a unui slogan inspirat: “Dormi liniștit, FNI veghează pentru tine”, lucru care l-a și

făcut, dar nu în sensul dorit de persoanele care au picat în capcană și care s-au trezit peste

noapte că nu mai au nici un leu din economiile de o viață.

3. Concluzie

Marele scandal FNI se datorează lipsei aplicării regulilor de guvernanţă corporativă. În ceea

ce priveşte corectitudinea, o regulă a guvernanţei corporative, aceasta nu a fost aplicată. S-a

acţionat mai mult în interes propriu, prin intermediul campaniilor publicitare şi promisiuni cu

care sute de mii de români au fost convinşi să cumpere unităţi de fond, fără să ştie însă că

interesele lor sunt neglijate.

Lipsa guvernanţei corporative reiese şi din faptul că FNI s-a prăbuşit în anul 2000. Dacă era

aplicată guvernanţa corporativă, FNI ar fi trebuit să-şi sporească activitatea sau măcar să o

menţină, ceea ce nu a reuşit.

Adoptarea guvernanţei corporative presupunea un sistem de control bine organizat. De vină

pentru prăbuşirea FNI a fost şi managementul lipsit de siguranţă pe care îl avea.

4

Bibliografie

1. http://www.badpolitics.ro/tunuri-fara-frontiere-%E2%80%93-radiografia-unora-

dintre-cele-mai-mari-fraude-financiare-din-istorie/

2. http://www.newsiasi.ro/v2/business/economie/22374-dormi-linistit-fni-vegheaza-

pentru-tine-istoria-celei-mai-mari-tepe-financiare-din-romania-.html

3. IGC (2010), Ghid de implementare cod de guvernanţă corporativă (CGC) available at

http://www.bvb.ro/info/Rapoarte/Diverse/Ghid%20GC_Ed1_martie%202010.pdf

4. Ileana, L.M., Diversificarea şi guvernanţa corporativă - o analiză comparată a

investigaţiilor empirice, Condeie studenţeşti.

5. Wolfensohn, J. (1999), Corporate Governance definition, Financial Times.

6. Zamora, G. (2010), Firmele evită guvernanţa corporativă available at

http://www.capital.ro/firmele-evita-guvernanta-corporativa-23020.html

5