Limba Noastră

2
Limba noastră de Gheorghe Ungureanu Limba e iconostasul Unde iconim eroi, Aducînd, din neguri, glasul Dacilor străbuni spre noi. Dulce limbă între cele Ale globului bătrîn, Eşti icoana ţării mele Şi a neamului prea bun. Căci te-au vrut bijuterie Înţelepţii Daci (şi bunii), Limba leagăn să ne fie Pînă la sfîrşitul lumii... Limba ni-i suflarea sfîntă, Trup pătruns de duh divin, E regina ce ne- ncîntă, Chiar şi în veşmînt străin, Curcubeu pe bolta- albastră, Plin de farmec şi mistere, Catedrala scumpă-a noastră, Fagur nepătruns de miere. Scut şi platoşă ori lance, Nobil sceptru princiar, Limba -i urna-n care zace Dorul nostru milenar, E pecetea-n dungi stelare: Nistrul, Dunărea şi Tisa, Cu Carpaţi şi Marea Mare, Precum Mircea-Vodă zis-a. Monument din cremeni, Graiul Vremi cumplite le înfruntă, Dăltuind în el şi traiul Şi Petrecerea cea cruntă. Limba este apa vie A izvorului străbun, Ea-i eterna- mpărăţie A poporului stăpîn, E balsamul ce renaşte Pururi Doina şi Iubirea Din ţărîna ţării, moaşte, Un miracol: dăinuirea. Limba -i magica unealtă

description

Poezie de Gheorghe Ungureanu

Transcript of Limba Noastră

Limba noastr de Gheorghe Ungureanu

Limba e iconostasulUnde iconim eroi,Aducnd, din neguri, glasulDacilor strbuni spre noi.Dulce limb ntre celeAle globului btrn,Eti icoana rii melei a neamului prea bun.Cci te-au vrut bijuterienelepii Daci (i bunii),Limba leagn s ne fiePn la sfritul lumii...Limba ni-i suflarea sfnt,Trup ptruns de duh divin,E regina ce ne-ncnt,Chiar i n vemnt strin,Curcubeu pe bolta-albastr,Plin de farmec i mistere,Catedrala scump-a noastr,Fagur neptruns de miere.Scut i plato ori lance,Nobil sceptru princiar,Limba -i urna-n care zaceDorul nostru milenar,E pecetea-n dungi stelare:Nistrul, Dunrea i Tisa,Cu Carpai i Marea Mare,Precum Mircea-Vod zis-a.Monument din cremeni, GraiulVremi cumplite le nfrunt,Dltuind n el i traiuli Petrecerea cea crunt.Limba este apa vieA izvorului strbun,Ea-i eterna-mprieA poporului stpn,E balsamul ce renatePururi Doina i IubireaDin rna rii, moate,Un miracol: dinuirea.Limba -i magica unealtSondnd sufletul i lanul,Ca o sor neleaptCu Mria Sa, ranul.E Altarul Naiunii,Unde-oficiaz ales, cuHarul Geniului i-al Mumii,Chiar Maestrul - Eminescu.Simfonie ori furtun,Imn sau bocet ancestral,Este fulgerul ce-aduni desparte val cu val,E blazonul nemuririi,Aurul sonor al vetrei,Puls sangvin al Infiniriin tria sacr-a pietrei.Cnt de pasre miastr,Dinspre secoli i milenii,E menit s dinuiascPeste asprul curs al vremii.Limba e iconostraiulUnde ne zidim Lumina,De cnd ne ncearc graiul,Pn ne cuprinde Tina ...Astru luminnd n zareCugetul i glia cast,Primenita Cas Mare -Limba este Viaa noastr !