Specializarea: Expertiză contabilă şi audit - B8, anul IIDisciplina: Drept

2014

Operaţiunile de lichidare sunt reglementate, din punct de vedere juridic, prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În completarea acestui domeniu de aplicare, se impune prezentarea diferenţelor specifice aduse prin prevederile Legii nr.85/2006, care reglementează în mod expres una din modalităţile de dizolvare prevăzute de Legea nr.31/1990 (este vorba de falimentul societăţii, astfel cum este menţionat la articolului 227 alin.1 lit. f)Aşadar, scopul acestei legi (Legea nr.85/2006) este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

Principala diferenţă între cele două legi este faptul că Legea nr.31/1990 instituie proceduri de lichidare în folosul asociaţilor, sub controlul acestora, pe când Legea nr.85/2006 are ca scop protejarea creditorilor.

O societate comercială dispare ca entitate economică, socială şi juridică odată cu dizolvarea şi lichidarea ei prin radierea de la Registrul Comerţului. În fapt, dizolvarea – lichidarea – radierea sunt cele 3 etape succesive ale procesului de desfiinţare al unei firme. Fiecare etapă menţionată mai sus presupune întocmirea unei documentaţii şi efectuarea unor demersuri, iar finalizarea cu succes a etapei referitoare la dizolvare permite intrarea în etapa de lichidare şi ulterior radierea firmei din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului. Schematic, operaţiunile sunt următoarele:- Dizolvarea voluntară a societăţii comerciale- Întocmirea şi redactarea procesului-verbal de lichidare (pentru capitalul social şi activele –

bunurile de inventar + stocul de mărfuri) al societăţii comerciale- Întocmirea bilanţului de lichidare- Lichidarea societăţii comerciale şi menţionarea acesteia în Registrul Comerţului- Radierea societăţii comerciale din Registrul Comerţului.

Lichidarea unei societăţi comerciale constă dintr-un ”ansamblu de operaţii care, după dizolvarea societăţii, au ca obiect realizarea elementelor de activ (transformarea activului în bani) şi plata creditorilor, în vederea partajului activului net rămas între asociaţi”.

Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării şi este momentul în care bunurile societăţii sunt transformate în bani, se plătesc creditorii şi se distribuie către acţionari rezultatul lichidării. În această etapă premergătoare operaţiunii de lichidare calitatea de persoană juridică a societăţii se menţine numai pentru o anumită perioadă, în vederea lichidării, iar în urma lichidării are loc desfiinţarea societăţii.

Motivele pentru care o firmă poate ajunge la dizolvare şi, mai apoi, în lichidare, pot fi diverse şi se referă fie la imposibilitatea plăţii unor creanţe, fie la decizia asociaţilor de dizolvare şi lichidare a firmei, urmată de împărţirea patrimoniului. În principiu, o firmă ajunge în lichidare atunci când mecanismul său de funcţionare este gripat şi nu mai funcţionează, ori funcţionează la un randament foarte scăzut. Există 7 cazuri în care poate interveni dizolvarea şi, ulterior, lichidarea unei firme:

1. expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii;2. imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;3. declararea nulităţii societăţii;4. hotărârea adunării generale;5. hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum

neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;6. falimentul societăţii;7. alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Dintre toate aceste cazuri falimentul, sau insolvenţa, este, probabil, situaţia cu impactul cel mai semnificativ asupra tuturor celor implicaţi în mecanismul de funcţionare al unei firme.

Etapele desfăşurării procesului de dizolvare şi lichidare a unei societăţi:1. Hotărârea de dizolvare aparţine asociaţilor sau este luată de justiţie. Aceasta are ca efect

interdicţia de a efectua operaţii comerciale noi, altele decât cele destinate lichidării.Societatea fiind dizolvată, administratorii trebuie să înceapă procedura de lichidare. Totuşi, deşi

dizolvarea precede lichidarea, nu întotdeauna o societate dizolvată este lichidată. Este cazul modificării societăţii (exemplu: schimbarea obiectului de activitate, fuziune) când aceasta va supravieţui cu o altă configuraţie decât cea iniţială.

Toate documentele emise de societatea aflată în lichidare trebuie să poarte o menţiune despre starea societăţii(să arate că este în lichidare). Patrimoniul social aparţine, în continuare, societăţii, ca subiect de drept distinct.

2. Etapa dizolvării voluntare a societăţii comerciale va fi finalizată prin numirea unui lichidator care preia drepturile şi obligaţiile administratorilor al căror mandat încetează. După aprobarea hotărârii de lichidare, adunarea asociaţilor procedează la numirea lichidatorilor şi la stabilirea competenţelor acestora pentru realizarea lichidării. În cazul când lichidatorii nu au putut fi numiţi prin hotărârea adunării asociaţilor, numirea acestora se face de către instanţa judecătorească, la cererea oricăruia dintre administratori sau asociaţi. În termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiţi lichidatorii.

Dacă în procedura lichidării persoanei juridice pornite în baza Legii nr.31/1990, participanţii sunt membrii organelor de conducere ai acesteia şi lichidatorul, în procedura instituita de Legea nr.85/2006, organele ce aplica aceasta procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul. Alături de aceşti participanţi, vom regăsi şi creditorii debitorului.

Lichidatorii sunt persoane însărcinate cu executarea operaţiilor de lichidare a societăţii comerciale. Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi (persoane fizice ale societăţii lichidatoare) trebuie să fie lichidatori autorizaţi.

Noul lichidator numit va întocmi procesul-verbal de lichidare sub forma unui înscris sub semnătură privată, care va conţine modul de împărţire a capitalul social de la data înregistrării dizolvării, activele – bunurile de inventar ale societăţii comerciale – către fiecare dintre asociaţi. De asemenea, se va decide situaţia stocului de mărfuri – se va împărţi între asociaţi, se vor transfera către o altă persoană juridică (agent economic) sau se vor casa bunurile respective printr-un proces-verbal de casare distinct.

De asemenea, de la Monitorul Oficial se va obţine, de fiecare dată, pentru trecerea în etapa următoare a procedurii, o copie a publicării hotărârii AGA în ediţia scrisă, Partea a IV-a.

Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii directoratului societăţii, să facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, şi să le semneze.

Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de administratori, respectiv de membrii directoratului, şi actele societăţii. De asemenea, aceştia vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor.

Activitatea lichidatorilor este controlată de cenzori, iar la societăţile în care nu există cenzori controlul se exercită de către asociaţi.

În afară de puterile conferite de asociaţi, lichidatorii mai au şi alte competenţe, stipulate expres de lege:

- să stea în judecată în numele societăţii;- să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare;- să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii;- să facă tranzacţii care servesc lichidării;- să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al debitorului, eliberând

chitanţă.- să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice

alte acte de comerţ necesare lichidării.

Lichidatorul numit potrivit dispoziţiilor legii societăţilor comerciale îşi exercită mandatul acordat de asociaţi sub controlul cenzorilor, respectiv al consiliului de supraveghere, în timp ce lichidatorul din procedura insolvenţei este confirmat de către comitetul creditorilor sau desemnat de judecătorul-sindic şi îşi exercită mandatul sub controlul legalităţii efectuat de către instanţa de judecată.

3. În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.

Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii, altfel spus, ei răspund pentru gestiunea operaţiilor legate de lichidarea societăţii. Operaţiile efectuate de lichidatori sunt înregistrate, în ordine cronologică, într-un registru-jurnal al operaţiilor de lichidare. În situaţia când operaţiile de lichidare se prelungesc peste durata exerciţiului financiar, lichidatorii sunt obligaţi să întocmească bilanţul anual.

Dizolvarea societăţii comerciale, deşi conservă personalitatea juridică, are drept consecinţă întreruperea activităţii economice normale a întreprinderii. Sub aspect contabil, aceasta semnifică abandonul principiului continuităţii activităţii şi întocmirea documentelor contabile de sinteză în valori lichidative sau valori de lichidare. Acestea sunt valorile care se obţin din vânzarea forţată a întreprinderii, într-un termen limitat. Valoarea de lichidare este, de regulă, mai scăzută decât valoarea de piaţă. Astfel, bunurile care, în condiţii normale de continuitate a activităţii, au o valoare de piaţă, în cazul lichidării întreprinderii, valoarea acestora suportă o reducere sensibilă, deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cel care le achiziţionează sau datorită faptului că vânzarea lor antrenează anumite cheltuieli. La acestea se adaugă şi psihologia vânzării forţate, într-un anumit termen.

Starea de necontinuitate a exploatării, deci de lichidare certă, implică evaluarea în valori lichidative, chiar dacă sunt numai estimate sau aproximate, deoarece numai ele "pot oferi o imagine fidelă asupra situaţiei financiare, patrimoniului şi rezultatului întreprinderii". Într-un astfel de caz, activul bilanţier este evaluat în valori de realizare/lichidare, iar în pasiv se vor constata şi toate datoriile generate de încetarea activităţii.

Din punctul de vedere al prezentării informaţiei contabile, anexa trebuie să menţioneze principiile şi metodele reţinute pentru evaluarea în condiţii de lichidare şi să explice motivele abandonării anumitor principii generale şi influenţa acestui abandon asupra prezentării şi evaluării conturilor anuale.

Mai trebuie adăugat faptul că lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii. Dacă lichidatorii constată, pe baza bilanţului de lichidare, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, aceştia trebuie să ceară sumele necesare de la asociaţii care răspund nelimitat sau de la cei care nu au efectuat integral vărsămintele. Dacă lichidatorii au achitat datoriile societăţii cu propriii lor bani nu vor putea să exercite împotriva societăţii drepturi mai mari decât acelea ce aparţineau creditorilor plătiţi.

Lichidatorii trebuie să întocmească un bilanţ final de lichidare şi un proiect de repartizare a activului net între asociaţi, care se aduc la cunoştinţa asociaţilor.

Bilanţul final de lichidare reflectă mărimea activelor şi pasivelor societăţii, în urma operaţiilor de lichidare (realizarea activelor şi plata datoriilor). El constată eventualul activ net al societăţii, în situaţia în care valoarea activelor realizate este excedentară datoriilor care au fost angajate de societatea comercială supusă lichidării.

Activul net obţinut din lichidare serveşte pentru rambursarea aporturilor asociaţilor la capitalul social. Dacă lichidarea se soldează cu un câştig din lichidare, acesta trebuie repartizat între asociaţi, proporţional cu participarea la capitalul social.

În baza proiectului de repartizare aprobat, asociaţii încasează sumele de bani care li se cuvin din activul net, în schimbul unei chitanţe de primire.

După aprobarea bilanţului final de lichidare şi repartizarea activului net între asociaţi, lichidatorii sunt eliberaţi, altfel spus, are loc descărcarea gestiunii şi ridicarea mandatului lor.

În materie de fiscalitate, lichidatorii au obligaţia de a calcula şi vărsa către buget impozitele, taxele şi contribuţiile care cad în sarcina societăţii comerciale supuse lichidării.

Dacă, din operaţiile de lichidare rezultă un profit, acesta va fi taxat cu impozitul pe profit, iar dividendele obţinute de acţionari sau asociaţi, ca urmare a lichidării, vor suporta impozitul pe dividende.

După întocmirea bilanţului de lichidare, acesta va fi mai întâi înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice, înainte de a fi depus la Oficiul Registrului Comerţului.

O dată cu depunerea bilanţului de lichidare, se vor depune şi certificatul de înregistrare al societăţii comerciale obţinut de la Oficiul Registrului Comerţului, împreună cu toate anexele sale (obţinute la data înmatriculării societăţii comerciale).

4. La împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului un raport privind stadiul operaţiunilor de lichidare. La împlinirea termenului de un an, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului un nou raport, însoţit, dacă este cazul, şi de hotărârea instanţei de prelungire a termenului de lichidare, pentru menţionare în registrul comerţului.

În plan juridic, lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică declararea stării de faliment a societăţii comerciale.

5. Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat. Pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare, lichidatorul are obligaţia de a depune la oficiul registrului comerţului hotărârea instanţei, precum şi raportul privind stadiul operaţiunilor de lichidare.

6. În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului.

Radierea societăţii comerciale din Registrul Comerţului, ca urmare a lichidării, nu se face decât în momentul când lichidatorii au prezentat dovada plăţii integrale a obligaţiilor fiscale. De aceea, la data solicitării radierii societăţii comerciale din Registrul Comerţului, se va depune la dosar şi un certificat de atestare fiscală de la Administraţia Finanţelor Publice din care va rezulta că la data aprobării bilanţului de lichidare, societatea comercială respectivă nu înregistrează datorii către bugetul de stat, către bugetele locale sau către bugetul asigurărilor sociale de stat.

7. Hotărârea judecătorească de radiere se comunică societăţii la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată, se înregistrează în registrul comerţului şi se afişează pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie s-a aflat sediul social al societăţii.

Bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului revin acţionarilor, care răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanţelor, conform prevederilor Codului de procedură civilă.

8. După aprobarea socotelilor şi terminarea repartiţiei, registrele şi actele societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociaţi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.

În societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni registrul acţionarilor, registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale, ale consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului şi consiliului de supraveghere, registrul deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi, după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor, registrul obligaţiunilor vor fi depuse la registrul comerţului la care a fost înregistrată societatea, unde orice parte interesată va putea lua cunoştinţă de ele cu autorizarea judecătorului delegat, iar restul actelor societăţii vor fi depuse la Arhivele Naţionale. Registrele tuturor societăţilor vor fi păstrate timp de 5 ani.

Bibliografie

- Legea societăţilor comerciale 31/1990;

- Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei;

- http://dpsca.ro/2012/04/opinie-juridica-refertitoare-la-lichidarea-dizolvarea-societatilor- comerciale/

- http://e-studii.ro/procedura-de-lichidare-a-unei-societati-comerciale-in-romania/

- http://www.lichidarefirma.ro/

- Comaniciu Carmen, ”Contabilitate aprofundată - suport de curs”, Universitatea ”Lucian Blaga”, Sibiu, 2011