PROF. BOROȘ ADRIANA

LICEUL TEOLOGIC ORTODOX NICOLAE STEIHARDT

Sistemul educațional românesc este de mai mulți ani într-o continuă schimbare, iar profesorii încearcă să facă față acestor schimbări ce intervin în sistem și în societate, dar nu este o muncă ușoară pentru că modelele pe care profesorii le-au avut în formarea lor inițială au dezvoltat un sistem de învățământ tradițional (având calități de necontestat), dar care nu mai răspund nevoilor societății.

Știm cu toții că matematica este privită ca o materie "grea" pentru că: Este greu să înveți fără să înțelegi;

Este greu să înțelegi dacă nu înveți fiecare lecție;

Pentru că profesorului i se pare matematica frumoasă și logică, iar elevii nu sunt întotdeauna de aceeași părere.

"A- l învăța pe elev să gândească înseamnă că

profesorul de matematică nu trebuie atâta să comunice informații, cât să caute să

dezvolte priceperile elevului de a folosi informațiile dobândite". (Polya, 1965)

Se pare că istoria expresiei “gândire critică” nu este una prea îndelungată. Conform doctorului în filosofie Marius Dobre, această expresie ar fi fost utilizată pentru prima oară în 1941 într-un curs (An Experiment in the Development of the Critical Thinking) al lui Edward Glasser, În ciuda unor critici ai acestei expresii, considerată prea generală sau vagă, expresia “gândire critică” s-a consacrat în ultimul timp, ajungând populară și în limbajul de masă.

În privința etimologiei cuvântului “critic(ă)”, acesta provine din greaca antică, semnificând capacitatea intelectuală de a judeca, de a discerne. În continuare vom menționa mai multe definiții sau descrieri ale “gândirii critice”, găsite în mediul online:

Gândirea critică constă în procesul mental de analiză sau evaluare a informației, mai ales afirmații sau propoziții pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecție asupra înțelesului acestor afirmații, examinând dovezile și raționamentul oferit și judecând faptele (Wikipedia în româna);

Gândirea critică nu înseamnă neapărat a critica, ci a te pricepe la evaluarea dovezilor. Înseamnă să-ți dezvolți anumite instrumente intelectuale pentru a evita credulitatea și posibilitatea de a fi impresionat de afirmații false sau de pseudoștiință. Este o formă de gândire disciplinată, care evaluează informațiile, argumentele și gândirea proprie folosind o mulțime de caracteristici și activități intelectuale (Scientia.ro);

Gândirea critică presupune evaluări și formulări clare, întrucât este folosită deopotrivă în evaluarea opiniilor existente (ale tale sau ale altora) şi în proiectarea altora noi. Ea operează conform standardelor raţionale, prin aceea că sunt judecate din perspectiva felului în care ele sunt raţional întemeiate. Gândirea critică implică, desigur, logica…este însă mai cuprinzătoare decât logica, întrucât nu presupune doar logica, ci şi adevărul sau falsitatea enunţurilor, evaluarea argumentelor şi a dovezilor, folosirea analizei şi a investigaţiei, aplicarea mai multor competenţe care ne ajută să decidem ce merită să credem sau să facem. (Marius Dobre);

Gândirea critică este tipul de gândire care se structurează pe baza unei atente evaluări a dovezilor și premiselor și care formulează concluzii cât mai obiective luând în considerare toți factorii pertinenți și utilizând toate procedeele logice (Carter C.V, 1973);

Gândirea critică este gândirea clară și rațională în care este implicată critica… Deși critica este de obicei înțeleasă ca depistarea erorilor și ca judecată negativă, ea implică, de asemenea, recunoașterea meritelor, iar în tradiția filosofică înseamnă și o practică metodică de îndoială/scepticism (Wikipedia în engleză).

Ea declanşează procese cognitive complexe, care încep cu acumularea de informaţii şi se termină cu luarea de decizii.

Elevul: Exprimă puncte de vedere proprii Realizează schimb de idei cu ceilalţi Argumentează Pune întrebări pentru a înţelege lucrurile Cooperează în realizarea sarcinilor

Profesorul: Organizează şi dirijează învăţarea Facilitează şi moderează activitatea Ajută elevii să înţeleagă Acceptă şi simulează exprimarea unor puncte de vedere diferite Este partener în învăţare

Modul de realizare a învăţării: Prin apel la experienţa proprie, euristic Promovează învăţarea prin colaborare Accent pe dezvoltarea gândirii prin confruntarea cu alţii

Lecțiile ce promovează dezvoltarea gândirii critice au următoarele caracteristici: Pun elevii în situația de a gândi Implică activ elevii în învățare - fără a adăuga vreo

acțiune propriei minți, elevul va izbuti cu greu să învețe ceva și cu siguranță nu va învăța mult (Polya, 1965).

Motivează elevii pentru învățare pentru că învățarea va fi eficientă numai dacă elevul va fi interesat de materialul ce –l are de învățat și să găsească plăcere în activitatea de învățare.

Construiesc învățarea pornind de la experiențele anterioare ale elevilor și ajungând la "digerarea mintală a materialului învățat, absorbirea lui în sistemul cunoștințelor, în întreaga perspectivă intelectuală a celui ce învață" (Polya, 1965)

Multe cadre didactice doresc ca elevii nu doar să memoreze ci și să își pună întrebări, să analizeze, să interpreteze, să dezbată și să câștige o înțelegere profundă a conținuturilor învățării.

Lecțiile în care elevii se implică activ sunt cele care asigură învățarea profundă și de durată, pentru că elevii se pot gândii la ceea ce învață, pot aplica cele învățate în viața reală sau ca bază a învățării viitoare și că elevii vor putea să continue să învețe independent (Gardner, 1993; Marzano 2001).

Învățarea care nu necesită implicarea activă a elevilor, obosește profesorul prin instaurarea rutinei iar elevul uită repede pentru că ceea ce a învățat nu se aplică sau nu se exploatează în nici un fel.

Gândirea critică este gândirea clară, rațională și liberă. Aceasta nu se bazează pe acumularea de informație, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa informația.

Sub umbrela gândirii critice intră următoarele capacități: de a identifica, înțelege și realiza conexiuni logice între idei

și argumente proprii, de a detecta greșeli de raționament în argumente și

prezentări, de a rezolva probleme cu grad sporit de dificultate, de a înțelege relevanța și importanța unor idei, de a identifica contextul și implicațiile unui argument sau

ale unei idei, de a identifica, construi și înțelege justificările din spatele

unor opinii, argumente sau credințe de a construi argumente și idei noi pe baza celor acumulate

până la momentul actual de a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare

Un elev care posedă aceste calități poate rezolva mult mai ușor problemele de matematică, poate înțelege mult mai bine orice text sau argument de la orice materie, fără să necesite să rețină cantități enorme de informație.

Aceste abilități sunt esențiale în orice domeniu de muncă.

Abilitățile sunt universale și pot ajuta în înțelegerea conceptelor științifice și sociale. Alături de creativitate, gândirea critică este crucială în inovație, cercetare și dezvoltare.

Gândirea critică, o calitate esențială în viața personală și profesională, poate fi dezvoltată printr-o serie de metode care ar trebui să stea la baza activității didactice din școlile de azi. Măsura în care profesorii reușesc să antreneze această aptitudine influențează major viitorul unui copil.

În cadrul lecțiilor de matematică care promovează dezvoltarea gândirii critice, ELEVUL trebuie să: să caute și să găsească răspunsuri adecvate, nu să le

primească de la profesor; să creeze, să- și imagineze nu să învețe informația în mod

mecanic; să descopere singur și să argumenteze cu exemple

personale, nu să memoreze informațiile.

Nu este necesar să înveți pe cineva un anume lucru, ci doar să îi pui întrebările potrivite. Metoda socratică este metoda de învățare în care fiecare elev este implicat în mod activ în procesul de învățare, care-i un efort personal. Dezavantajul principal – și probabil singurul – este faptul că profesorul trebuie să pregătească foarte bine întrebările, ceea ce necesită experiență și multe ore de muncă. Metoda socratică sau adaptări ale ei funcționează în predarea matematicii, literaturii, științelor sociale și științele naturii.

1. Metoda pălăriilor gânditoare

2. Tehnica 6/3/5

3. Găsește- ți perechea

4. Masa rotundă

5. Harta conceptuală

6. Jurnalul de învățare

7. Scrierea unei fițuici matematice

8. Scrierea unei scrisori către un elev absent

9. Alte metode: ….

De altfel, cea mai importantă tehnică de gândire critică este formularea de întrebări. Sunt toate întrebările la fel de utile? Răspunsul este nu. Dar pentru a pune întrebări inteligente trebuie să începem prin a pune orice fel de întrebări.

A gândi critic înseamnă a asimila informaţii şi a le folosi pentru a-ţi forma o opinie despre ceva sau cineva. Un prim pas spre a forma o gândire critică este atenţia la detalii. (Ex: AεBC înseamnă de fapt că punctele A, B și C sunt coliniare adică unghiul ABC este alungit; dacă numerele din problemă sunt de forma abc înseamnă că a, b, c sunt cifre, etc.)

Iată cum descriu doi universitari americani gândirea critică: Abilitatea de a gândi critic este vitală; de fapt, viaţa noastră depinde de ea. Felul în care ne conducem viaţa depinde de ceea ce credem că e adevărat şi de afirmaţiile pe care le acceptăm. Gândirea noastră este cu atât mai critică, cu cât evaluăm mai atent o afirmaţie şi cu cât separăm mai atent aspectele relevante de cele irelevante.

Gândirea critică presupune o serie de abilităţi, cum ar fi: a asculta cu atenţie, a citi cu atenţie, a evalua argumente, a căuta şi a găsi presupuneri ascunse şi a urmări consecinţele unei afirmaţii.

Metodele şi tehnicile gândirii critice îl fac pe elev să participe activ la propria lui formare, iar geometria şi conceptele ei, care adesea rămâneau învăluite în ceaţă pentru mulţi elevi, va deveni, folosind aceste metode, o parte deosebit de plăcută a matematicii pentru elevii ciclului gimnazial.

A gândi critic nu înseamnă a avea o poziție negativă, nerealistă și neeficientă, ci un mod de a aborda și de a rezolva probleme bazat pe argumente convingătoare, logice, raționale, care să fie acceptate și de cei din jur.

Condiţiile care trebuie respectate pentru învăţarea gândirii critice sunt: crearea unor situaţii de învăţare adecvate şi alocarea timpului necesar; încurajarea elevilor să gândească independent, să speculeze şi să

reflecteze; acceptarea diversităţii de opinii şi idei; implicarea activă a elevilor în realizarea învăţării, prin confruntarea de

idei, prin colaborare şi cooperare, pentru a găsi soluţii adecvate; convingerea elevilor că nu riscă să fie ridiculizaţi pentru opiniile

exprimate; încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi în mod critic; aprecierea pozitivă a gândirii critice, manifestată în orice situaţie.

În cazul învăţării folosind metoda gândirii critice este necesară o altă structurare a demersului didactic.

Algoritmul proiectării unei activităţi pentru dezvoltarea gândirii critice este următorul (Tehnica ERR)

Înainte de a începe activitatea...

MOTIVAŢIA: De ce este importantă şi valoroasă această lecţie?

Cum se leagă ea de ceea ce am predat deja şi de ceea ce voi preda mai departe?

Ce ocazii de exersare a gândirii critice oferă această lecţie?

OBIECTIVELE: Ce cunoştinţe şi semnificaţii vor fi explorate sau transmise?

Ce vor putea face elevii cu acestea?

CONDIŢII PREALABILE: Ce trebuie să ştie şi să poată face un elev deja pentru a putea realiza învăţarea pe baza metodelor gândirii critice?

EVALUARE: Ce dovezi vor exista că elevul a învăţat?

RESURSELE MATERIALE ŞI MANAGEMENTUL TIMPULUI: Cum vor fi gestionate resursele materiale şi timpul pentru diverse activităţi?

Activitatea propriu-zisă... EVOCARE: Cum vor fi conduşi elevii către formularea unor întrebări şi stabilirea unor

scopuri pentru învăţare? Cum vor ajunge să-şi examineze cunoştinţele anterioare?

REALIZAREA SENSULUI: Cum va fi explorat conţinutul de către elevi? Cum îşi vor monitoriza ei înţelegerea acestui conţinut?

REFLECŢIE: Cum vor fi îndrumaţi să caute informaţii suplimentare, răspunsuri la

întrebările care mai există şi rezolvări pentru neclarităţile rămase? Cum vor utiliza elevii cunoştinţele dobândite?

ÎNCHEIERE: La ce concluzii trebuie să se ajungă până la sfârşitul activităţii? În ce măsură este de dorit să se rezolve problemele ridicate?

După activitate... EXTENSIE: Ce alte lucruri pot fi învăţate pornind de la această activitate? Ce ar trebui să facă elevii odată ce s-a terminat activitatea?

Exemplu de gândire critică din manualul de clasa a V-a: Dintr- o bucată lungă de sârmă, pentru a obține bucăți de sârmă de 4

metri lungime fiecare, un muncitor face 12 tăieturi cu un clește. Câte tăieturi ar trebui să facă dacă dorește să obțină bucăți de 8 metri lungime fiecare dintr – o bucată de sârmă de aceeași lungime?

Eliza a propus următoarea rezolvare: 4 m …………………………………..12 tăieturi 1 m ……………………………………12 ·4 = 48 tăieturi 8 m ……………………………………48 de tăieturi : 8 = 6 tăieturi Luca a propus următoarea rezolvare, descompunând problema în două

probleme mai mici: Dacă facem 12 tăieturi obținem 13 bucăți de sârmă. Atunci 1 bucată …………………………………..4 metri 13 bucăți ……………………………………13 ·4 = 52 metri Deci avem o sârmă de 52 de metri. 8 metri …………………………………..1 bucată 52 metri ……………………………………52:8 = 6 bucăți de 8 metri fiecare și

încă o bucată de 4 metri. Se obțin 7 bucăți, deci trebuie să facă 6 tăieturi. Deși ambii elevi au obținut aparent același răspuns, doar unul a dat o

rezolvare corectă. DE CE ?

Viitorul este al celor care interpretează informaţia critic şi descoperă singuri adevărul. Persoanele ce gândesc critic sunt mai susceptibile de a fi manipulate şi mai sigure pe convingerile lor. Cunoştinţele au valoare atunci când sunt utile. Iar ceea ce ştim determină ceea ce putem învăţa. Trebuie să înţelegem că Gândirea critică este un rezultat şi nu o materie de studiu. De aceea este important să învăţăm elevii să răspundă la cea mai importantă întrebare: „de ce?”.

Marcel Cremene, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, menționează pe blogul său că cea mai importantă tehnică de gândire critică este formularea de întrebări. Tindem să-i dăm dreptate, ținând cont că anume punerea de întrebări ne poate ajuta să descoperim adevărul. Iar întrebarea care probabil stă la baza unei gândiri critice, sceptice și libere este „De Ce”?

„Nu voi fi un om obişnuit, deoarece am dreptul să fiu extraordinar.”

Peter O’Toole

Vă mulțumesc!