I.1 Istoric: Medicamentele rinofaringiene denumite si rinologice, endonazale sau erine le gasim sub diferite forme farmaceutice lichide solutii apoase, uleioase,aerosoli ,emulsii, suspensii, semisolide unguente si sistemele bioadezive sau solide pulberi ,microsfere, sisteme membranare sau rezervoare ce sunt destinate a fi instilate ,pulverizate sau aplicate pe mucoasa nazala, pentru tratamentul afectiunilor nasofaringiene. Pe cale nazala se administreaza din vechiile timpuri remedii si medicamente pentru a ameliora sau trata diferite afectiuni. Acestea difera de la o civilizatie la alta prin forme alese, astfel avem : in cultura romana si a grecii antice pentru a trata afectiunile nasofaringiene erau utilizate forme solide denumite rinoconuri sau vechiile supozitoare nazale continand grasimi animale si ceara ca baza pentru supozitor si ca substante active utilizau extracte vegetale cum ar fi menta ,usturoiul sau salvia (http://www.ancient.eu/medicine/) Privind insa in istoria egiptenilor si a vechii Mesopotamii in papirusurile medicale ale acelor vremuri putem observa ca preparatele utilizate era fumigatiile si inhalatiile .Ei considerau ca respiratia esti actul vital sau suflu vietii. Ca substante active se utilizau in special mierea amestecata cu chimen, smantana si lapte cu roscove. Mai tarziu in secolul 19 au aparut si primele publicatii stiintifice despre tratarea afectiunilor nazale. Au fost introduse in terapeutica si preparatele lichide :apoase si uleioase,devenid in prezent cele mai utilizate preparate farmaceutice rinofaringiene.