Nuvela "Moara cu noroc" de loan Slavicia aparut in volumul de debut "Novele din popor" din1881si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei romanesti.In spirit moralizator, nuvela ilustreaza consecintele nefaste pe care lacomia +si setea de inavutire le au asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.LicaSamadaul,personaj secundar negativ,este, totodata, unpersonaj realist si rotund,un spirit satanicce exercita asupra celorlalte personaje o dominatiefascinanta.Personalitatea lui se contureaza din lumini si umbre ca intr-un joc al oglinzilor paralele si este foarte minutios si atent construita de narator. Slavici sugereaza inca de la inceputtrasaturile dominanteale caracterului lui Lica Samadaul, "porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati [...] e mai ales omasprusi neindurat[...] care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai", de teama caruia tremura toata lumea si care "stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si din oala de varza".Portretul fizical personajului estedetaliat,Lica era"un omde 36de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata Iunga, cu ochii micisi verzi sicusprancenele dese si impreunate la mijloc". Desi fiind porcar, Samadaul purta "camasa subtire si alba".De la prima aparitie, Lica se comporta ca un stapan absolut peste oameni si locuri,autoritar,apoi se prezinta cu cinism sibrutalitate:"Eu sunt Lica Samadaul, multe se zic despre mine si multe vor fi adevarate si multe scornite [...] de la mine nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela care as crede sa-lpot banui. Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe-aici, cine ce zice si cine ce face si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie. Cred ca ne-am inteles!". Construit ca simbolal degradariimorale, insusirile personajului se desprind in mod indirect din atitudinile si faptele acestuia. Lica se conduce dupalegi proprii,altele decat cele ale statului siprofitacuinteligentade protectia oferita de stapanii turmelor de porci, care intervin in favoarea lui, chiar daca este suspectat de jaf si crima.Bun cunoscatordeoameni,Lica mizeaza pe patima lui Ghita pentru bani, exercita asupra celorlalti si mai ales asupra Anei o fascinatic diabolica, desi aceasta il caracterizeazain mod direct"om rausi primejdios", avertizandu-si sotul ca estepericulos. Crima,inselaciunea,furtulsunt cateva dintre faptele savarsite de Lica si au efecte devastatoare asupra celorlalte personaje, pe care le domina cu cinism si satanism. El ii dezvaluie lui Ghita cum a ucis primul om, apoi pe al doilea, dupa care acum simte chiar "placerea de a lovi pe omul care te supara, de allovi tare ca sa-l sfarami cand te-a atins cu o vorba ori cu o privire, de a raspiati insutit si inmiit."Dupa uciderea lui Ghita, Lica porunceste sa dea foc hanului Moara cu noroc si, ascunzandu-se de jandarmul Pintea, alearga cu disperare prin padurea din apropierea carciumii, priveste "imprejurul sau, isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo 50 de pasi, scrasni din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte. Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului. El moare la fel cum a trait, dovedind aceeasi cruzime extraordinara si aceeasi hotarare de neclintit.Bun cunoscator al psihologiei umane, al randuielilor rurale, al datinilor, obiceiurilor si superstitiilor, Ioan Slavici este neindurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale moralei si-si pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea.