\S\*\n*Ir

\\a'..jr;

s,oq\

*a)

\s

s\

S!\

Gorg"/ron

CotonlAi"tI

i

.t,Jlf,s-((r\-l(

.tL

\s*.s

.aU

|'\IN

a*a

g

AINULINDALE

*€\i't

tE

Js' ,!:

.J"' s',Y R

i\\9g- jz_?il

N .'"$

._Srisi**J'l\

bg\. Q(]

n1rYl,

AINULINDALE

Muzica ainurilor

$i a fost Eru, Unul, numit Ihivatar in Arda; 9i mai int6i i-a f6cut

pc rinuri, Cei Sfinfi, vlastare ale gdndului slu, 9i ei au fost cu el ina-

lntc s6 fi luat fiinld orice altceva. Iar el le-a vorbit, lnfdligdndu-le mo-

llvc muzicale pe care s6le cante dinaintea lui, 9i ei au cdntat, 9i el s-a

bucurat. Dar weme lndelungatit fiecare a cantat de unul singur, pu-

flni au fost cei care-au centat impreund, in vreme ce toli ceilalfi as-

cultau; qi asta din pricind ca fiecare lnJelegea doar acea pade a

minlii lui Ihivatar din care el lnsu$i se tr6gea, incdt le era greu s6-9i

lnleleagd frafii. Dar cu cat ascultau mai mult, cu at6t se ad6ncea gi in-

lclegerea lor, lnchegandu-se tot mai mult, fu chip armonios.

$i iatd cd s-a intamplat ca Ihivatar s[-i cheme la sine pe totiuinurii 9i s[.le lnfifigeze un motiv cu adevtrrat mdref dezviluindu-lelucruri mai mari gi mai minunate decdt le mdrturisise pand atunci;gi gloria lnceputului, 9i splendoarea sfbrgitului i-a inmirmurit pe

linuri, ficdndu-i sd se incline amujili ln fata lui Iffivatar.Ihivatar le-a spus atunci:

- Din tema aceasta pe care v-am lnfdtigat-o vreau sd-mi facefi cu

tofii, in cant armonios, o MuzicA M6reap. $i cum am aprins ln voiItlacdra Nepieritoare, vegi putea face dovada puterilor voastre lnfru-musejdnd aceasti tema, dacd veli voi, fiecare cu ale sale ginduri qi

40 J.R.R. TOLKIEN

me$teguguri ;i dup6 cum se pricepe. Ci eu voi sta $i voi asculta gi

mA voi bucura ca, prin voi, frumusefea cea mare a fost trezitd $i pre-schimbatd in cdntec.

Atunci vocile ainuriloq ca ingenate de harpe gi lAute, de cim-poaie $i trompete, qi viole, gi orgi, 9i asemenea unor coruri nesfir-fite ce-$i insoleau cantarea cu vorbe, au inceput sA potriv€ascA temalui Ilrivatar intr-o muzicd mdrealA; $i a crescut un son de melodii cese nd$teau una dintr-alta, impl€tindu-se intr-o armonie ce a pierit dinauz, rispAndindu-se in strAfunduri $i-n inalturi, potopind locurile desildqluire ale lui lhivatar, Si muzica $i ecoul ei s-au revdrsat in Nimic-nicie, care n-a mai fost nimicnicie. Alti muzicd asemenea acest€ianici c-au mai ffcut aimrrii de atunci incoace, cu toate ci se zvonesteci alta ince $i mai mireaJi va fi infhligati dinaintea lui Ihivatar de ce-tre corurile ainurilor qiale Copiilor lui Ihivatar dupd ce zilele vor fiajuns la sfir9it. Abia atunci va fi cdntatA muzica lui lltvatar a$a cumse cuvine gi va prinde via16 in clipa in care i se va da glas, caci abiaatunci se vor dumiri cu tofii pe deplin ce voise el de la fiecare inparte qi fiecare va gti ce gdndesc ceilalti, iar Ihivatar va dirui g6nduri-lor lor focul tainic, cdci pe placul lui va fi ce va auzi.

Ci acum Ilfvatar sta gi asculta qi o vreme lungd a fost mullumitde muzica ce-o auzea, cici nu-i gdsea nici un cusur. Da1 pe misurice tema se-mplinea, in sufletul lui Melkor s-a starnit dorinJa de aadiugi cu de la sine putere scomiri ale inchipuirii sale ce nu se potri-veau temei lui Ihivatar; qi cduta prin aceasta sA sporeascA puterea gi

gloria acelei p64i ce-i fusese lui incredinlatd. Dintre toli ainurii, luiMelkor ii fusesera hdrdzite darurile cele mai de soi, cel al puterii gi

cel al cunoagterii, si tot el se impdrtagea gi din darurile primite defrajii sAi. Adesea pomise de unul singur in nimicnicie, in ciutareaFldcirii Nepieritoare; cdci se aprinsese in el arzdtoarea dorinlA de afhuri e[ insugi lucruri 9i i se pirea cd Ihivatax nu se gendea la Nimic-nicie, iar golul acela il punea p€ Melkor pe jar. Zadamicd i-a foslins6 cdutarea, cici Focul este al lui Ihivatar. Numai cA, in singur6-tate, Melkor incepuse se nutreascA gdnduri ce doar ale sale erau, ne-gdndite de fralii sni.

SILMARILLION 4I

Astfbl de g6nduri impletea el acum in mr:zica sa; Si, dintr-odatd.r ir rtul siu a sunat altfel decet al celorlalli, iar cei care cintau laolaltdr r el s-au simlit pierduli, gdndul li s-a tulburat fi muzica lor a prins',rr ;oviie; unii insb au inceput sa-$i potriveascA propriul cent dupd, , l rrl lui Melkor, dAnd deoparte g6ndul ce-l avuseseri inainte. Apoirizvrirtirea lui Melkor i-a cuprins gi pe atlii, qi melodiile auzite penlrtonci s-au cufundat intr-o mare de sunete furtunoase. Dar llfvatar\liilca $i asculta, pand c6nd i s-a pdrut cdjitlul i-a fost prins intr-o fur-trllrar dezlAnfuitA, ca qi c6nd ape intunecate se razboiau intre ele, ata-

lrrtc dc o md.nie firi sfrrqit, ce nu se lasa molcomitA.Ilirvatar s-a ridicat atunci de pe tron gi ainurii au vdzut cd zem-

l'trr; $i-a inAl,tat el mana stanga $i o noud temi s-a deslugit deodatdrr l()iul furtunii, asemenea $i totugi altfel decat moti\,.ul cel dintAi, qi

r prins puter€ qi iatS cd avea o frumus€le ne$tiuta pan5 atunci. Darr rizvratirea lui Melkor s-a intetit in !'uiet, irnpotrivindu-se, 9i iarigi., lu simtit pierduji ainurii gi gi-au curmat centarea, incat nu se mairrrrzca decdt Melkor. Iltvatar s-a ridicat din nou qi ainurii au vSzut|r ii cra incruntat chipul; gi-a indllat el mdna dreaptd 9i minune! -o rrl(ir temi a rdsirit in tot acel haos, ce nu mai semdna cu cele dina-rrlc. Cdci la inceput a pdrut bldndi 9i mdng6ietoare, un susur doarrle sunete blajine in cdnturi suave; dar cum acesta nu putea fi stAvilit,r rr|irnd a devenit tot mai puternic qi mai ad6nc, pana cend a pArutr';r 5i cum dou6 cantiri se inallau acum deodatd in fala jillului luillirvatar, dar prin nimic nu se aseminau. Una era addncA Si vastd, $irriDunatd, doar cA molcoma Si impl€tita cu tristelea necuprinsi care,rrrr i presus de orice, ii dddea frumuseJea. A doua, inchegatd cu greu,r arsuna stridenti Si gaunoasA, repetdndu-se la nesfargit; ii lipsea ar-r r rrrria, mai curdnd suna a irnbinare asurzitoare ca de trambite, zbie-r rir<l mereu aceleagi numArab tonuri. $i cu tot dinadinsul incerca sarrribuge prima cdntare cu violenla vocii sale, dar mai mult pirea cA

Plinrul cdnt ii lua acordurile cu adev5rat triumfEtoare gi le,tesea inplopriul tipar solemn.

in toiul acestei inclegtiri, ce fhcea ca sdlile mari ale lui Ilirvatar s5se cutremure qi cutremurarea aceasta si se intindS pani qi in td.cerile

42 J.R.R. TOLKIEN

inca neumite, Ihivatar s-a ridicat a treia oarA $i chipul lui era cum-plit la vedere. $i-a ridicat el ambele mdini 9i, cu un singur acord,

mai adAnc decdt Abisul, mai inalt decat Bolta Cereascd, strapun-

gdnd precum lumina din ochiul lui Ihivatal Muzica a incetat.

A vorbit Ihivatar atunci, spunAnd:

Putemici sunt ainurii qi mai putemic intre ei este Melkor; dar

sd qtie el gi to{i ainurii c6 eu sunt Ihivatar, 9i cele ce le-a! cantat vile voi infiliqa acum, pentru ca voi sd vedeli ce ali fSptuit. Iar tu,

Melkol vedea-vei ca nicio tema nu poate fi cantata frra a-gi avea inmine izvorul gi nici ca poate vreunul canta altminteri de cum voiesc

eu. Ci acela ce va cerca astfel a face dovedi-va cE singura unealta

mea cu care nascocesc totul este mai minunatS decat poate el cu

gdndul si gdndeasci.

S-au inspSimantat atunci ainurii, cici incd nu pricepeau talcul

vorbelor ce tocmai le auziser6; iar Melkor s-a ru$inat gi din ruginea

asta s-a infiripat in tain6 mdnia. Iltvatar insi li s-a infAli$at $i mai

mere! $i astfel a plecat el de pe acele frumoase meleaguri pe care le

fbcuse pentru ainuri; iar ainurii l-au urmat.

Iar c6nd au ajuns in Nimicnicie, Ihivatar le-a spus:

- Iat6-vd Muzica!

$i le-a infrliSat o vedenie, {hcdndu-i, astfel, sA vadd ceea ce panA

atunci doar auziserd; gi au zdrit o Lume noue ce prindea contur infala ochilor lor, o sferi in miezul Nimicniciei ce-o hr6nea, dar fEra

ca ea insdgi sE fie Nimicnicie. $i curn priveau ei qi se minunau de ce

vedeau, Lumea aceasta a-nceput sd-gi desfire istoria gi era ca $i

cum prindea viala sub ochii lor gi cregtea. Ihivatar i-a l6sat o vreme

sa priveasca ticuti, apoi le-a spus:

- Iata-vd Muzica! Asta-i cantarea voastra de menestreli; $i inceea ce vi infrligez acum in fata ochilor vogtri va gisi fiecar€ dintre

voi tot ceea ce ii pare ci singur a creat sau a adaugit. IarA tu, Melkor,

vei afla gandurile tale, zemislite in tainl de mintea ta, 9i vei vedea ciele nu-s decAt o ffrdmf, din intreg, aduc6nd prinos gloriei lui.

SILMARILLION 43

$i nrulte altele le-a spus Ilirvatar ainurilor atunci Si pentru cilr, rrrr lrlrnas intipirite in minte vorbele sale, precum gi muzica ce fie-r rl|(' () licuse, ainurii gtiu multe din ceea ce a fost gi este, $i va fi sd

\ llln. i;i puline lucruri au ramas nevAzute ochilor lor. Ceteva sunt to-lrlr l)c care ei nu le pot vedea, nici fiecare in parte, nici c6nd se

rr' lllllit cu totii la sfat; cAci niminui nu a dezv5luit Ilitvatar toate c€ler rllc lc-a ticluit - singur el le gtie - li, in fiecare ev, se ivesc lucrurir |. srnt noi gi prin nimic nu s-au lAsat vestite, c5ci nu vin din trecut.A r..r sc face c6, in timp ce Lumsa le era dezvAluitA astfel, ainurii au

\ fl/rt ci in ea se aflau lucruri pe care ei nu le gdndiserd. $i cu ui-rrrrrc au privit la venirea Copiilor lui Ihivatar gi la locul pregatitrlrrnc pentru viefuirea lor; qi s-au dumirit cA ei ingi$i il pregatisera,pr rrr rnuzica pe care o fEcusere, fhrd sA gtie cA avea $i alt6 menire de-

' {t simpla sa frumusefe. C[ci pe Copiii lui Ilfvatar nimeni altul

tlr i pliismuise decdt el insuqi, fiind adugi de a treia temi muzicalS,rrrr'rtlccum de tema pe care le-o infrligase el la inceput, incet niciunrrurrrr nu a pus nimic de la sine in pldsmuirea lor $i, avdndu-i acumrlrrnintea ochilor, ainurii i-au indrdgit pe loc, ca pe nigte frpturi alt-lrl llcltuite decat ei, ciudate gi libere, iar in ele vedeau o datd in plus

' 'Hlinditi mintea lui Ilfvatar $i puteau sa mai deprindi ceva din in!e-h lreiunea lui, care le era chiar qi lor, ainurilor, ascuns5.

(\rpiii lui Ihivatar sunt elfii $i oamenii, intdi Nf,sculii qi Ndscu-

1rr l)upd. $i dintre toate splendorile Lumii, dintre toate vastele salelrol1i 5i spalii, 9i dintre ale sale strSluciri rotitoare, Ihivatar le-a ordn-

'luit sila$ in Addncurile Timpului Si intre miriadele de stele. $i ar

llrlcl pArea acest silag un lucru de nimic celor care iau seam5 doarlrr rniire{ia ainurilol nu gi la clarviziunea lor; sau celor care au trebu-rrlar de toatd intinderea Ardei drept temelie pentru o coloani pe

r ru'c s-o inalle pdnd cdnd vArful conului sAu atinge bolta, mai ascu-

lrt (lccat un ac; sau care lin socoteala doar de necuprinsa vastitaterr LLrmii, cireia ainurii incf, ii dau form6, {dri sd se gdndeascd defellir scumpatatea cu care alcatuiesc fiece lucru al ei. Dar cand ainuriiru vazut acel salaS in vedenia ce le-a fost ardtatd $i i-au zlrit pe

t rpiii lui llilvatar inAuntru, mul,ti dintre cei mai mdreli ainuri gi-au

44 J,R.R. TOLKTEN

indreptat toate gandurile asupra acelui loc, la care acum r6vneau. $iin fruntea lor se afla Melkor, aga cum, la inceput, tot el fusese cel

mai ftrA seamin intre ainuri care s-a alaturat cu cantul sdu Muzicii.

$i le spunea tuturor ci dorea sb meargi acolo ca sd se ingrijeascd de

toat€ cele intru folosul Copiilor lui Ilfvatar dar ii minlea, cum se

minlise gi pe sine la inceput, cici cine altul decat el insugi stdpanea

clocotitoarele valuri de frig 9i fierbinleald ce se ndpusteau asupra

acelui tdrAm? in adevdr, dorinla lui era aceea de a-i supune voinleisale pe elfi 9i pe oameni deopotrivd, pizmuindu-i pentru darurile ce

li le prornisese lhivatar; 9i-9i mai dorea si aibi el insugi supugi qi

slujitori, 9i sd i se spuni qi lui stipAn, $i sA supunA voin,tele altora.

Ceilalli ainuri stateau qi priveau la acel silag aqezat in uriaqele

intinderi ale Lumii, pe care elfii il numesc Arda, Pim6ntul; $i ini-mile li s-au umplut de lumind gi ochii le-au scdpArat de bucurie lavederea atator culori; dar vuietul mirii i-a tulburat. $i au vbzut vdn-

turile qi vdzduhul, 9i materiile din care era fhcutd Arda, fierut gi pia-

tra, $i argintul, 9i aurul 9i multe altele; dintre toate, apa era cea pe

care-o ridicau in sl6vi cu osebire. Eldarii spun cd in apd incd mai

staruie ecoul Muzicii ainurilor, mai mult dec6t in orice alta materie

ce se gAsegte pe acest Pdmdnt;9i mulli dintre Copiii lui Iltvatar as-

cultd cu acelagi nesa! vocile Mdrii, fera sa $tie de ce o fac.

Spre aceast6 ap6 $i-a indreptat gAndul acel ainu cdruia elfii iispun Ulmo qi pe care, mai mult decat pe oricare alt ainu, l-a deprins

Ihivatar cu tainele muzicii. VSzduhul Si vanturile l-au atras cu deo-

sebire pe Manwe, cel mai mdndru dintre ainuri. Spre materia dincare-i fecut Pimdntul s-au indreptat gindurile lui Aul€, ciruiaIltvatax i-a daruit tot ateta dibacie $i cunoaqter€ cdt 9i lui Melkor;numai ca, pentru el, pldsmuirea 9i lucrul plasmuit, iar nu stdpanirea

asupra lucrului sau propria pricepere, sunt adevarata incAntare gi

mAndrie. Lui ii place si diruiascd, iar nu si adune, $i nicio griji nu-lapasd, ci mereu se-apucd de ceva nou.

Iar Ilfvatar i-a spus lui Ulmo astfel:

- Oare nu vezi tu cum in acest mic regat din Adancurile Timpu-

lui Melkor s-a pomit cu rizboi impotriva celor fdurite de tine? Frig

SILMARILLION 45

r, rr( lripuit de mare qi de amamic a zdmislit cu mintea lui, dax totr ll r./l]utit s5 distrugd frumuselea izvoarelor tale 9i nici ale tale ia-zlri linrpezi. Prive$te zdpada gi vicleana lucrEturA a inghefutui!Nlllkor a niscocit fierbin{eala qi focuri frr' de numir, dar tot n-a se-

r nrrllI (l()rinla la Si n-a zagAzuir pe deplin muzica mdrii. Te uita la no-lr cei inalli gi la splendoarea lor, la negurile vegnic schimb6toare;

'|l |lcacii-li urechea la cdderea ploii pe Pimant! Norii cestia t€ ducrrrrrr lrDroape de Manwd, prietenul tau, pe care-l indrdgeqti.

n devArat este, a rispuns Ulmo. Apa e mai frumoasi acum de-{ ltt ti-a imaginat-o vreodatd inima mea, 9i nici cel mai tainic gdndll rrrcu n-a izvodit vreodatd fulgul de nea, iar ciderea ploii n-a fostrrrt ieiind cuprinsd in muzica mea. Pe Manw€ il voi cauta pentru calrrl)rcuna cu el sA inchipuim canturi ce vegnic sE te bucure!

n stl'cl $i-au unit de la bun inceput puterile Manw€ 9i Ulmo 9i int''irtc ccle ce le-au ficut impreund au urmat cu credintA gendullrr llirvatar.

l)lr chiar in timp ce Ulmo vorbea, iar ainurii inc6 priveau currrrrrire vedenia, ea le-a fost luatd $i ascunsd de ochii lor; qi lor li,i 0 l)i'rrut cA, in acea clipA, zaresc ceva nou, anume intunecimea, per rre l)and atLrnci n-o $tiusere decat cu gandul. Numai cd ei indrdgi-,,r'rii pqste mAsurA frumusetea vedeniei gi se ldsaseri furati de acea

I rrrc care li se infbligase qi prinsese viate sub privirile lor,9i min-ttrr lc cra plind de ea; iar istoria a rdmas ciuntitd gi carcurile tim-lrrrlrri nerotunjite pe deplin atunci cdnd vedenia le-a fost luatd. Uniir Irrl r c ci au spus chiar cd vedenia a pierit atunci cdnd s-a desdvartil\t:rl)iinirea oamenilor qi a inceput si apunA cea a intriilor Nnsculi:,lrrr care pricind, degi Muzica invaluie totul, valarii n-au vAzut currclrii lor Er..urile ce-au urmat gi nici slarqitul Lumii.

Ainurii au fost cupringi de frimAntare, dar Ilivatar i-a chemat la', rrc 5i le-a spus:

Cunoscuti imi este mie dorinla mintilor voastre, anume ca tot( e irli vAzut voi in adevSr sE se-mplineasci, sA nu rimand doar inlliirrdurile voastre, ci sa fie cum sunteti qi voi, Si totu$i altfel. A$a cA

46 J.R.R. TOLKIEN

spun: Ed! Sa fie toate acestea! $i voi trimite in Nimicnicie Flacdra

Nepieritoare gi ea se va gasi in miezul Lumii, 9i Lumea Va Fi; li din-

tre voi cine voiegte poate cobori in ea.

$i dintr-odatA ainurii au vdzut in departare o lumini, ca un nor cu

o inimd vie intr-insul, ca o flacird; $i au $tiut cA aceasta nu mai era

doar o vedenie, ci Ilfvatar frurise un lucru nou: EA, Lumea caxe Este'

A$a s-a intamplat cI dintre ainuri unii au rdmas cu Ilfvatar din-

colo de hotarele Lumii; dar allii - qi printre ei mulli dintre cei ma-

reli 9i mdndri gi-au luat ramas-bun de la Ililvatar ti au pogorat inLume. Dar, pentru aceasta, Ilfvatar le-a cerut ceva in schimb sau

poate cA nu el le-a cerut, ci acel ceva izvora din insdgi iubirea lor -,anume ca, din acea clipd, puterea lor sd rimAnd intre hotarele Lu-

mii, inlauntrul lor pentru totdeauna, p6nd la deplina ei alcatuire, ast-

fel ca ei si fie viala ei, iar €a a lor. $i de aceea se numesc ei valari,

Puterile Lumii.Dar intrand in Eii, valarii au rimas uimili gi s-au pierdut cu firea,

cbci pirea cd nimic nu fusese inci lAurit din ceea ce vbzuserd ei inacea v€denie, totul stdtea sa inceapd, dar inc6 n-avea forma, iar peste

tot dornnea intunericul. CEci Muzica M5rea{6 nu fusese altceva de-

cat alcatuirea gi inflorirea g6ndului in spaliile vegnice, iar Vedenia,

doar o prevestire; valarii se aflau acum la inceputul Timpului gi in-

lelegeau cd Lumea fusese doar prevestita, prorocitd prin cantul lor,

iar ei trebuiau acum s-o implineascS. Astfel au inceput marile lormunci in pusti€tdli necuprinse gi necercetate, in eYuri f6r'de numEr

qi uitate, pdni cand, in Addncurile Timpului gi in vastele spalii ale Lu-

mii, s-a ajuns la ceasul gi in locul in care unna sd se dureze silagul

pentru Copiii lui Ihivatar. $i cei care au trudit cel mai mult pentru a-l

dura au fost Manw€ 9i Aul€, 9i Ulmo; dar 9i Melkor s-a aflat acolo de

la bun inceput, vdrdndu-se in treburile celortalfi 9i incercand sa in-

toarca totul intru implinirea propriilor gAnduri 9i dorinle; 9i a aprins

focuri mari. CAci Melkor i$i dorea acest P6mdnt incd tan5x, in care

flacAra axdea valv5taie, astfel c6 le-a spus valarilor:

Acesta va fi regatul meu gi-i voi da numele meu!

SILMARILLION 4,'

I )rf Manw€ era fratele lui Melkor in mintea lui Ilirvatar gi era in-lrlllll ir)strument in cea de-a doua temA nAscocit5 de Iltvatar pentrurr |rrrrc stavild razvratirii lui Melkor Astfel cA Manwe a chemat la,,trrc rrrulte spirite, 9i din cele mari, 9i din cele mai mici, qi ele au co-lrrrrrrt pc cdmpiile Ardei 9i l-au ajutat pe Manwe ca nu cumval\lt lLor si impiedice pentru totdeauna implinirea trudei lor, iar Pd-

llflrtu l si se vegtejeascA inainte chiar de a fi inflodt. Iar Manwe i-a

',;rrts lui Melkor:I{egatul acesta nu-l vei lua tu pentm tine pe nedrept, cdci mul{i

rrllri tlLrdesc aici umir la umdr cu tine.

$i s-a iscat vrajbi intre Melkor qi ceilalli valari; dr€pt care

tvlt lkor a gdsit de cuviinld sd se retragA o vreme gi sA pomeasca spre

rrlt,.. rrroleaguri, unde putea sA facA aga cum dorea el; dar din sufletul.,flll n-a alungat dorinla de a sgpani Regatul Ardei.

Apoi, valarii qi-au ales pentru ei ingigi o formd gi o culoare; qi

ln lllru cA tot ce-i atr6sese in Lume era dragostea lor pentru CopiiiIrrr ll(rvatar, in care-qi puneau nSdejdea, au luat formi dup5 ceea ce

lnztrscrd in vedenia lui Ihivatar, dar nu qi mdre{ia gi splendoarea in-(r(/arrite acolo. Iar forma asta gi-o alcAtuiau mai mult dupa cum

lriirrr ei ci trebuie sd arate Lumea c€ putea fi vAzutd, gi nu dupar'u rl arita ea cu adevarat. Pentru valari, forma e aidoma vegminte-lrrr' pc care le purt5m noi $i pe caxe le putem lepdda fhri ca fiinla sd.

rrr sc irnpulineze. Valarii pot umbla neinvegmantaji, daci aga voiesc,

1r rrici micar eldarii nu-i pot zAri cu limpezime, chiar de se afli inlrreujrna lor Dar cdnd doresc sd puni pe ei vegminte, atunci i$i iaul0r'rnc de bdrba{i, unii, 9i de femei, al}ii, dup6 cum le-au fost natu-rrlL de la bun inceput, astfel cA forma pe care o ia fiecare nu este

rrlcirsd dupd bunul s6u plac, ci ii intrupeaza natura, aga cum gi noinc inveEmdntim diferit, dupd cum suntem barbali sau femei, cdcirrrr vcpmintele ne fac ceea ce suntem. Cdt despre Mai-Mari, formele

l'u care le imbracd nu seamdnA intotdeauoa cu ve$mintele purtatetlc legii gi reginele din rAndul Copiilor lui Ilirvatar, ci uneori se inve-Ir'sc cu propriile gdnduri qi atunci ii deslugim ca pe ceva teribil derrrirrcl 9i grozav de infricogitor.