Libertatea: prietenii ¿i du¿manii såi -...

Luigi Sturzo

Libertatea: prietenii ¿i du¿manii såi

Redactor: Irina Ilie

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionaleSTURZO, LUIGI

Libertatea: prietenii ¿i du¿manii såi / Luigi Sturzo. - Bucure¿ti :Paideia, 2001

p. 152 : 20 cm.ISBN 973-596-019-2

123.1

© Editura Paideia, 200175104 Bucure¿ti, România

Str. Tudor Arghezi nr.15 sector 2tel.: (00401) 211.58.04; 212.03.47

fax: (00401) 212.03.48

PAIDEIA

LIBERTATEA:PRIETENII ªI DUªMANII SÅI

Traducere de Nicoleta Panait

Edi¡ie îngrijitå de Massimo Baldini

Prefa¡å de Giovanni Palladino

LUIGI STURZO

PREFAºÅ

Dacå Don Sturzo ar fi învins...

...Aståzi Italia ar fi mai bunå, cu o societate maidreaptå, mai civilizatå, mai responsabilå. Dar acest bunrezultat nu s-a realizat, pentru cå cele trei „fiare” zugråvitede marele sacerdot din Caltagirone (partitocra¡ia, etatismul¿i risipa banului public) nu au fost anihilate încå de la început.Dimpotrivå, au fost alimentate de o claså politicå irespon-sabilå ¿i lipsitå de acea culturå a guvernårii con¡inutå îngândirea ¿i ac¡iunea politicå a lui Luigi Sturzo.

Cu toate acestea, ideile marelui sacerdot din Caltagi-rone nu au hibernat câtu¿i de pu¡in în biblioteci. Palpitå încåde via¡å, circulå ¿i stârnesc discu¡ii mai mult decât în trecut.Toate acestea se întâmplå pentru cå sunt idei alimentatede valori ¿i principii, independente de ideologii sau mode.Mai devreme sau mai târziu, sunt convins de acest lucru,ideile sale vor fi receptate de oameni politici dispu¿i, maidegrabå, så-¿i îndeplineascå misiunea, decât så-¿i manifestenumai setea de putere. ªi vor da roade bune.

LUIGI STURZO 6

Prin urmare, în perspectiva îndelungatå a istoriei, nu artrebui så se spunå cå Luigi Sturzo a pierdut, ci cå nu a învinsîncå. Verdictul definitiv va fi pronun¡at mai târziu. Între timp,cår¡i precum cea de fa¡å – îngrijitå cu pasiune ¿i inteligen¡åde Massimo Baldini – contribuie la promovarea ¿i råspândireagândirii sturziene. Sunt cår¡i ce oferå o bunå culturå politicå,un patrimoniu în care Italia nu este, din påcate, foartebogatå.

Don Sturzo obi¿nuia så repete cå o bunå guvernare sena¿te dintr-o bunå culturå. Munca sa, îndelungatå ¿i grea,în calitate de viceprimar al ora¿ului Caltagirone era sus¡inutå,pe lângå o mare credin¡å ¿i o moralitate limpede, de oexcep¡ionalå competen¡å în domeniul administrativ ¿i îngestiunea teritoriului. Era o competen¡å formatå în ani destudiu continuu, de analize, reflec¡ii ¿i aplica¡ii concrete. Erao culturå întemeiatå, înainte de toate, pe adevårul evan-ghelic ¿i pe valorile „revolu¡ionare” din Rerum Novarum. Erao ac¡iune politicå inspiratå cu adevårat, nu numai în vorbe,din valorile cre¿tine.

Aceastå culturå a fost cea care i-a permis lui don Sturzoså î¿i însu¿eascå capacitå¡i profetice, atunci când a fostconstrâns så lucreze – în Italia ¿i în exil – de pe frontul opozi¡iei(împotriva fascismului) ¿i, mai apoi, ca senator pe via¡å înscrisîn grupul mixt, nu în Democra¡ia Cre¿tinå.

Impresioneazå ¿i aståzi clarviziunea faimosului såu discursde la Paris, asupra libertå¡ii (30 martie 1925), în care denun¡åorbirea „... celor care, împotriva eviden¡ei faptelor, mai speråcå fascismul va intra pe fåga¿ul normalitå¡ii constitu¡ionale.Istoria politicå a popoarelor este plinå de asemenea iluzii;nu este, deci, de mirare cå ¿i oameni distin¿i din toate

7 Libertatea: prietenii ¿i du¿manii såi

punctele de vedere pot cådea în plaså. Înså o observa¡iepågubitoare dårâmå fundamentul speran¡elor lor: se admite,într-adevår, ca un efort politic, caracterizat de o încålcarepreconceputå a libertå¡ilor civile ¿i politice, ce tinde såsubordoneze puterii executive atât puterea legislativå, cât¿i pe cea judecåtoreascå, ca o deformare etico-psiho-logicå, ce recunoa¿te drept legitimå violen¡a privatå ¿ijustificå delictele pårtinitoare din ra¡iuni na¡ionale, ca unpartid care î¿i men¡ine autoritatea ¿i domina¡ia printr-o mili¡iearmatå specialå, în sfâr¿it, ca un amestec de fac¡iuni ¿iautocra¡ie, de oligarhie ¿i dictaturå, så intre singur, ca proceslogic ¿i istoric, prin for¡ele sale intime, într-un sistem de lega-litate, moralitate, libertate?

Dar în ce moment al istoriei popoarelor s-a mai întâmplatacest lucru? Dacå luåm în considerare istoria statelor mo-derne (...), nu a existat niciodatå un drum cåtre libertate,fårå ca agita¡ii populare sau evenimente råzboinice så-i fiîmpins pe oamenii responsabili så schimbe vechile regimuri.”

Numai un om de mare culturå, profund cunoscåtor alistoriei, putea fi capabil de o asemenea profe¡ie în 1925.

La fel de impresionantå este profe¡ia sa finalå, adresatåsenatorilor democrat-cre¿tini, redatå în ultimul såu articolpublicat în cotidianul „Il Giornale d’Italia” (21 iulie 1959):

„Fi¡i aten¡i la pericolele curentelor organizate în sânulDemocra¡iei Cre¿tine; se începe cu diviziunile ideologice, setrece la diviziunile personale, se sfâr¿e¿te cu fårâmi¡areapartidului.”

Vocea lui don Sturzo s-a ridicat în van în anii ’50 împotriva„pa¿ilor gre¿i¡i” ai democrat-cre¿tinilor de stânga. În 1954 elscrisese:

LUIGI STURZO 8

„Unii catolici ar trebui så înceteze cu contemplareaunui fel de marxism fals, abandonând de învå¡åturile cato-lico-sociale ale coexisten¡ei ¿i cooperårii între clase ¿iinvocând un socialism în care catolicii ¿i-ar pierde persona-litatea ¿i eficien¡a.”

Fidel faimosului „strigåt” al lui Leon al XIII-lea („To¡i pro-prietari, nu to¡i proletari” s-a pronun¡at imediat în favoareaini¡iativei private ¿i împotriva amestecului nelimitat al statului.A fåcut acest lucru nu numai din ra¡iuni de eficien¡å eco-nomicå, ci ¿i, mai ales, din ra¡iuni morale. A în¡eles cå sim¡ulråspunderii ¿i sim¡ul autodisciplinei, necesare pentru a admi-nistra bine darul libertå¡ii, nu se puteau dezvolta în prezen¡aunui stat patron sau într-un sistem unde nu circula aerul stimu-lant al liberei concuren¡e. Era convins cå invadarea econo-miei de cåtre politicå va crea deficite ¿i corup¡ie. Luigi Sturzo,înaintea lui Luigi Einaudi, a avut ocazia de a-¿i aplica, încåde tânår, ideile pe terenul concret al ac¡iunii politice ¿i admi-nistrative. ªi ¿i-a dat seama cå func¡ionau. De aici, tenacita-tea sa, adesea polemicå, perseveren¡a, intransigen¡a fa¡åde orice compromis (politica nu este arta posibilului, ci artade a prevedea bine pentru a ac¡iona bine), coeren¡a sade o via¡å în jurul unor valori ¿i principii, pe care le consideraca derivând, mai degrabå, din legi naturale decât din legieconomice.

Faptul cå avertismentele ¿i propunerile operative con-crete nu au fost ascultate a costat enorm Italia, atât întermeni monetari, cât ¿i morali. Pentru trecutul nostru, a fosto mare ocazie ratatå.

Îmi doresc ca acest lucru så nu se repete în viitor. Sperca såmân¡a såditå în aceastå carte så dea roade, îndem-


nându-i pe cititori så aprofundeze gândirea sturzianå. Celuicare se dedicå sau se va dedica vie¡ii politice, îi urez caaceste gânduri så-i serveascå drept constantå busolå. Italiaare mare nevoie de acest lucru.

Giovanni Palladino

Pre¿edintele Centrului Interna¡ionalde Studii „Luigi Sturzo”

INTRODUCERE

„Ce este moralitatea? Poate fi introduså oarelegea moralå în via¡a socialå, poate fi eaaplicatå rela¡iilor interna¡ionale? ªi, admi¡ândcå-¿i va gåsi un loc, locul acesta va fi primul?Când existå conflicte între legea moralå ¿ipoliticå, legea moralå ar trebui så spunåultimul cuvânt? Aceasta este problema.”

Luigi Sturzo

1. Rolul moralei

În data de 6 iunie 1958, don Luigi Sturzo îi scria lui NicolaPistelli (pe vremea aceea, director al revistei „Politica” ¿iexponent de seamå al stângii democrat-cre¿tine) o scurtåscrisoare, în care-¿i exprima îngrijorarea în legåturå cusitua¡ia italianå ¿i oferea câteva sfaturi. „Din experien¡ade o via¡å dedicatå studiului ¿i practicii politice, plåtindmereu personal – scria el – sunt convins cå:

LUIGI STURZO 12

– fårå o economie sånåtoaså nu se pot ob¡ineavantaje serioase pentru muncitori;

– tot ceea ce este oferit ¿i dåruit de sus se pierde, iarceea ce se produce prin munca ¿i sacrificiul propriu dåroade;

– justi¡ia distributivå, înfåptuitå prin interven¡ia directåa statului, determinå inegalitå¡i însemnate, mari risipe,favoritisme nemaiîntâlnite; dacå sistemul dureazå, sepoate ajunge la transferarea puterii de la o claså condu-cåtoare la alta ¿i la schimbarea fluxului bogå¡iei, darniciodatå la îndreptarea inegalitå¡ilor, nici la alinareasuferin¡elor umane, nici la suprimarea diferen¡ei întreclase, nici la eliminarea zonelor de decaden¡å spiritualå¿i materialå din societate;

– ¡inând seama de aceste principii etico-sociologice,Democra¡ia-cre¿tinå de stânga ¿i sindicatul a¿a-zis liberar trebui så încerce så nu subevalueze sau så refuze daruldivin al sacrificiului personal, altminteri lucreazå în van (...).Dacå reformele nu sunt impregnate de eticå ¿i înfåptuiteprin sacrificiu, nu vor duce nicåieri. Aceasta este învå¡å-tura istoriei Cre¿tinismului în lume.”1

Ceea ce impresioneazå în aceastå scrisoare, ca dealtfel ¿i în alte pagini sturziene, este faptul cå reflec¡iilepe care le con¡ine nu sunt câtu¿i de pu¡in sufocate depolitica de zi cu zi, ci au un suflu amplu, ce este rodulunei chemåri continue cåtre valori ¿i principii generale.Îndeosebi, în paginile lui Sturzo este mereu prezentå o

1 Cit. în Giuseppe Palladino, Don Sturzo oggi, La nuova culturaeditrice, Napoli, 1995, p. 48-49.


aten¡ie permanentå cåtre dimensiunea eticå2 . Dupåpårerea sa, de fapt, eticitatea ¿i ra¡ionalitatea, adicåinteligen¡a ¿i con¿tiin¡a, „se gåsesc în toate formele gân-dirii ¿i ac¡iunii noastre”. Sau, cu alte cuvinte, morala „nueste heteronomå nici artei, nici politicii, nici economiei(la fel cum nu este heteronomå ra¡ionalitatea)”.

2. Morala, politica ¿i economia

Pentru Sturzo, etica îndepline¿te un rol foarte impor-tant. Totu¿i, pentru a-l în¡elege mai bine, ar trebui, în primulrând, så analizåm concep¡ia antropologicå sturzianå, såne oprim apoi asupra legåturii care existå, dupå pårereasa, între individ ¿i societate ¿i, în sfâr¿it, så vedem cum seraporteazå morala, politica ¿i economia.

a) Primatul persoanei

Pentru Sturzo, numai Dumnezeu reprezintå absolutul¿i, în lumea imanen¡ei, existå numai un singur absolut-rela-tiv: omul. În lume nu este loc pentru nici un vi¡el de aur:

2 Asupra acestei probleme, vezi: Rino Calligaris, Politica e moralenell’opera di don Luigi Sturzo, La nuova base editrice, Udine, 1973;Alfio Spampinato, L’economia senza etica è diseconomia. L’eticadell’economia nel pensiero di Luigi Sturzo, „Il Sole-24 Ore”, Milano,1996; Antonio Parisi, Solidarietà e bene comune nel pensiero di LuigiSturzo. Dimensioni etiche di un progetto socio-politico, EdizioniDehoniane, Roma, 1999; Gianfranco Morra, Moralità della politicae politicità della morale, în Aa.Vv., Luigi Sturzo e la democraziaeuropea, ed. îngrijitã de Gabriele De Rosa, Laterza, Roma-Bari, 1990,p. 110-118.

LUIGI STURZO 14

fie cå este vorba de stat, de raså, de claså ¿i a¿a maideparte. Cei care au ridicat, în mod fanatic, statul larang de „absurdå zeitate”3 , au fost de cåtre acesta asprucritica¡i. Dupå pårerea sa, concep¡ia „absurdå ¿i inu-manå” a unui stat panteist, care „nu are deasupra sa niciomul, nici pe Dumnezeu”4 , trebuie respinså in toto. Înlumea imanen¡ei, primatul indiscutabil îi revine persoaneiumane. Omul este scopul; societatea ¿i statul sunt numaimijloacele necesare.

„Scopul efectiv al oricårei societå¡i (inclusiv statul)este persoana umanå concretå, fiecare individ în parte.”5

ªi acest primat, prioritatea îi revin persoanei, pentru cå„totul este activitate personalå a omului, individ ¿i socie-tate; totul depinde de libera sa ini¡iativå”6 . Pe scurt,valoarea persoanei este „fundamentalå ¿i inconfundabilåcu altå valoare a vie¡ii sociale.”7

b) Nu existå indivizi fårå societate, nici societate fåråindivizi

3 Luigi Sturzo, Politica di questi anni (1951-1953), în Opera omnia,Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo, seria II, vol.XII, p. 328.4 Ibidem, p. 330.5 Luigi Sturzo, Politica e morale, în Opera omnia, Zanichelli, Bolo-gna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo, seria I, vol. IV, p. 377.6 Luigi Sturzo, La vera vita. Sociologia del soprannaturale, în Ope-ra omnia, Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo,seria I, vol. VII, p. 151.7 Luigi Sturzo, La personalità umana, fondamento della vita sociale,în Opera omnia, Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitå de Institutul LuigiSturzo, seria II, vol. VI/2, p. 311.


Persoana umanå este, pentru Sturzo, individual-socia-lå, iar societatea nu are o via¡å proprie. „Societatea – scrieel – nu este altceva decât coexisten¡a operantå a indivi-zilor într-un proces inepuizabil. Nu existå indivizi fårå socie-tate, nici societate fårå indivizi. Societatea nu este unquid tertium, care presupune indivizii în parte ¿i indiviziicoexisten¡i sau care formeazå individualitatea prin inter-mediul asocierii; societatea existå ¿i coexistå numai pentruindivizi.”8 Cu alte cuvinte, ea nu este decât „coexisten¡aindivizilor ce coopereazå pentru scopuri comune.” 9

c) Morala este individual-socialå ¿i unicå

A¿a cum nu existå indivizi care nu sunt sociali, tot a¿anu existå o moralå pur individualå. „Pentru noi – scrie el –morala este unicå, individual-socialå, pentru motivul cånu existå nici o societate extra-individualå, nici un individextra-social. Morala este întotdeauna individualå, pentrucå toate faptele umane pornesc de la individ, ¿i esteîntotdeauna socialå, pentru cå toate faptele umane seexprimå în societate.”10

De asemenea, morala este unicå. Mul¡i sus¡in cå,alåturi de o moralå individualå, existå ¿i alta: de exemplu,cea a grupului sau a statului. Statul, se argumenteazå,

8 Luigi Sturzo, La vera vita. Sociologia del soprannaturale, op. cit.,p. 5.9 Luigi Sturzo, Del metodo sociologico, în Opera omnia, Zanichelli,Bologna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo, seria I, vol. XII, p. 14.10 Luigi Sturzo, La società, sua natura e leggi, în Opera omnia,Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo, seria I,vol. III, p. 195.

LUIGI STURZO 16

nu numai cå are o voin¡å, un suflet, o gândire, o voceproprie, dar posedå ¿i o eticå proprie. Împotriva eticitå¡iistatului, împotriva ipostazei, a personificårii sale, pe scurt,împotriva existen¡ei a douå morale, una colectivå ¿i altaindividualå, Sturzo afirmå în repetate rânduri cå „moralaeste una ¿i este mereu ¿i în acela¿i timp individualå ¿isocialå, personalå ¿i colectivå, la fel cum omul este înacela¿i timp individual ¿i social, pe atât de social pe câteste de individual ¿i invers.”11

d) Originea vie¡ii morale este con¿tiin¡a

Se poate afirma, sus¡ine Sturzo, cå „o ac¡iune estemoralå în måsura în care este postulatå sau justificatåde con¿tiin¡å: moralitatea este buna purtare potrivitnormei morale sau etice întemeiate pe con¿tiin¡å.”12

Asemenea altor catolici liberali, este suficient så negândim la Lordul Acton, ¿i pentru Sturzo con¿tiin¡a joacåun rol central în afirmarea libertå¡ii ¿i a democra¡iei. Con-¿tiin¡a moralå este cea care contribuie la formarea indivi-zilor în stare så reziste atotputerniciei statului ¿i så refuze,încålcându-le, legile respingåtoare din punct de vedereetic. Desigur, con¿tiin¡a nu este infailibilå, iatå deci cå ea„trebuie så fie educatå, iluminatå, formatå, pentru aputea discerne cu siguran¡å ¿i convingere binele deråu.”13

11 Luigi Sturzo, Politica e morale, op. cit., p. 268.12 Ibidem, p. 59.13 Ibidem, p. 59-60.


e) Împotriva totalitarismului drepturilor

Morala, pentru Sturzo, constå în a ac¡iona potrivitra¡iunii (ceea ce este moral este ra¡ional, ceea ce esteimoral este ira¡ional) ¿i, de asemenea, se bazeazå pe odialecticå continuå între drepturi ¿i îndatoriri sau, dacåprefera¡i, „drepturile ¿i îndatoririle sunt corelative; nu existådrept fårå o îndatorire corespunzåtoare. Muncitorul aredreptul la un salariu echitabil, dar are ¿i datoria de a-¿iface bine treaba (...). Cetå¡eanul are dreptul de a figuvernat bine, potrivit tradi¡iilor ¿i mijloacelor pe care oanumitå ¡arå le are; dar are ¿i datoria de a trimite înposturile publice persoane moralmente integre ¿i pregå-tite din punct de vedere politic.”14

În general, oamenii sunt înclina¡i så zåboveascå maimult asupra drepturilor lor decât asupra îndatoririlor.Primele tind så fie impuse cu mai multå for¡å, ele suntinvocate mai frecvent. De fapt, cu drepturile s-a întâm-plat acela¿i lucru ca ¿i cu libertatea. Se considerå cålibertatea înseamnå så faci ceea ce vrei ¿i se uitå, înrealitate, cå ea constå mai ales în a face ceea cetrebuie. „Raportul dintre drepturi ¿i îndatoriri – observåSturzo – trebuie så fie fundamental pentru moralaindividualå ¿i publicå, reflectând faptul cå, pe cât deesen¡iale, inalienabile ¿i numeroase sunt drepturile, peatât de obligatorii ¿i pline de råspunderi sunt îndatoririlecorespunzåtoare.”15

14 Ibidem, p. 364.15 Ibidem, p. 366.

LUIGI STURZO 18

f) Importan¡a råspunderii personale ¿i a riscului

Con¿tiin¡a moralå este stimulatå, favorizatå, suscitatå,educatå de råspunderea personalå ¿i de risc. „Principalanormå de via¡å – observå Sturzo – este cea a sim¡uluiråspunderii personale, atât privatå cât ¿i publicå; sim¡ alråspunderii pe care dictaturile încearcå så-l elimine, iardemocra¡iile libere, så-l dezvolte ¿i så-l sporeascå. Rås-punderea se bazeazå pe valoarea limitei ¿i pe imperativulcon¿tiin¡ei.”16

Când societatea sufocå sim¡ul råspunderii personale,¿i via¡a socialå ¿i politicå înceteazå så mai fie vitalå.„Rena¿terea sim¡ului de råspundere personalå în via¡amodernå – scrie Sturzo – unde, prin teoriile filosofice ¿ireligioase, prin educa¡ia hedonistå ¿i materialistå, princonformismul politic ¿i moral, a fost lovit la rådåcinå, ¿icând formele sociale s-au suprapus individului pânå laanihilarea respectului fa¡å de persoana umanå, este osarcinå cu adevårat eroicå. Pentru a face så reînvie celedouå orientåri principale, sim¡ul datoriei ¿i cel al råspun-derii, este nevoie, în primul rând, de spirit de în¡elegerecorelat cu spirit de ini¡iativå. Primul ne face umili, pentrucå ne aratå limitele pe care le avem ¿i nevoia de acolabora, datoria toleran¡ei ¿i a sociabilitå¡ii con¿tiente.”17

16 Luigi Sturzo, Politica di questi anni (1954-1956), în Opera omnia,Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitã de Institutul Luigi Sturzo, seria II,vol. XIII, p. 126.17 Luigi Sturzo, Politica di questi anni (1948-1949), în Opera omnia,Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitã de Institutul Luigi Sturzo, seria II,vol. X, p. 10-11.


Pe lângå responsabilitatea personalå, riscul este unfactor decisiv pentru formarea moralå a indivizilor. „A¿acum existå siguran¡a care construie¿te ¿i cea caredistruge – noteazå Sturzo – existå ¿i riscul care educå ¿i celcare corupe. Vorbesc de riscul care educå, nu de ha-zard; de cel care condi¡ioneazå activitatea umanå, nude cel care o frâneazå. Este adevårat, nu toatå lumea¿tie så înfrunte riscul, nu to¡i ¿tiu så extragå binele; dar lafel se întâmplå cu orice condi¡ionare a vie¡ii; cei care vorså-l înfrunte ¿i så persevereze ob¡in binele; cine îl evitåsau se opre¿te la jumåtate de drum trebuie så-l suporte¿i så se declare învins.”18 ªi, cu câteva pagini mai înainte,scrisese: „Riscul este inerent oricårei ac¡iuni umane; risculeste un corector al activitå¡ii economice; împinge spreinova¡ie; ajutå operele îndråzne¡e; determinå depå¿ireadificultå¡ilor. Riscul este un bun care se plåte¿te.”19

g) Politica în sine este un lucru bun ¿i constå încåutarea interesului general

Cetå¡enii au dreptul ¿i datoria de a participa activ lavia¡a politicå. Cei care, potrivit lui Sturzo, fug din via¡apoliticå ¿i de partid, sus¡inând cå politica este „un tårâmal råului, un element de corup¡ie, o descåtu¿are depasiuni”, în realitate „confundå metoda gre¿itå cu ceea

18 Luigi Sturzo, Politica di questi anni (1957-1959), în Opera omnia,Gangemi, Roma, ed. îngrijitã de Institutul Luigi Sturzo, seria II,vol. XIV, p. 298.19 Ibidem, p. 287.

LUIGI STURZO 20

ce este, în schimb, participarea necesarå a cetå¡eanuluila via¡a propriei ¡åri. În schimb, politica în sine este unlucru bun: a face politicå este, în general, o dovadå dedragoste fa¡å de colectivitate; de multe ori poate fi ¿i odatorie a cetå¡eanului.”20

În opera Politica e morale, ce dateazå din anul 1938,Sturzo define¿te politica ca fiind „participarea la condu-cerea unei ¡åri pentru atingerea binelui comun. Ca atare,scopul ultim al activitå¡ii politice este avantajul statului,considerat ca fiind binele comun. În realitate, politicaface parte din ordinea moralå, pentru cå a cåuta binelecomun cu mijloace potrivite este, cu siguran¡å, un scopmoral.”21

h) Moralitatea politicii

Între politicå ¿i moralå existå, pentru Sturzo, o legåturåindestructibilå ¿i, de asemenea, aceastå legåturå nu esteextrinsecå, ci intrinsecå. A afirma moralitatea politiciiechivaleazå cu a sus¡ine cå politica este ¿i trebuie så fieîn slujba intereselor tuturor, ¿i nu ale celor pu¡ini sau aleunuia singur.

„Ideea de utilitate – afirmå el – stå la baza politicii ¿iformeazå, fårå îndoialå, scopul såu specific ¿i predomi-nant. Aceastå concep¡ie utilitaristå se transformå, pu¡incâte pu¡in, în concep¡ie moralå, când se trece de lautilitatea unui singur individ, monarh sau dictator, la ceaa unui numår mare de indivizi, de la considerarea utilitå¡ii

20 Luigi Sturzo, La vera vita, op. cit., p. 247.21 Luigi Sturzo, Politica e morale, op. cit., p. 61.


unei singure caste (nobilime, cler, armatå), la cea adiferitelor clase, de la considerarea utilitå¡ii unui ora¿ saua unei regiuni, la cea a diferitelor localitå¡i din care secompune na¡iunea.”22

Pe scurt, „cu cât avantajul cåutat este de interesgeneral, cu atât politica devine moralå; cu cât acestavantaj se restrânge la un mic numår, cu atât politicadevine imoralå.”23

Pentru Sturzo, moralitatea politicii nu se epuizeazå,deci, în moralitatea politicului. Dupå pårerea sa,moralitatea este premisa oricårei reforme politico-sociale.Ea face astfel ca demnitatea omului så nu fie niciodatåcålcatå în picioare, ca echilibrul dintre autoritate, justi¡ie¿i libertate så nu se frângå. Iatå de ce, cum scrie el, „oproblemå moralå stå mereu la baza oricårei problemepolitice.”24

i) Împotriva machiavellismului

Dacå între moralå ¿i politicå existå, cum s-a demons-trat pu¡in mai înainte, o identitate de nezdruncinat, atunciteza, scumpå tuturor urma¿ilor lui Machiavelli, cå „scopulscuzå mijloacele” este profund gre¿itå. Pentru Sturzo,politica nu trebuie så fie reduså de la eticå la pragmaticå,politica nu poate deveni numai o simplå artå a guvernårii.

22 Ibidem, p. 63.23 Ibidem, p. 64.24 Luigi Sturzo, Miscellanea londinese, în Opera omnia, Zanichelli,Bologna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo, seria II, vol. VI,tomul III, p. 218.

LUIGI STURZO 22

„Problema – scrie el – ce se pune în via¡a politicå nueste cea a scopurilor, fie ele apropiate sau îndepårtate¿i care, în majoritatea cazurilor, sunt bune în sine ¿iavantajoase pentru colectivitate; este problema mijloa-celor folosite pentru a atinge scopul fårå a încålca legeamoralå. Cu alte cuvinte, nu existå nimeni care så con-damne principiul: scopul scuzå mijloacele; dar, în practicapoliticå, acest principiu este, mai des decât am puteacrede, mobilul ac¡iunilor.”25

Ideile de patrie, stat, na¡iune, raså ¿i claså au devenit,pentru mul¡i oameni, aproape ni¿te divinitå¡i. ªi acestordivinitå¡i, mai vechi sau mai noi, se tindea prea adeseaa se subordona con¿tiin¡ele ¿i morala, dar divor¡ul politiciide moralå este „fatal umanitå¡ii, precum divor¡ul econo-miei de moralå ¿i divor¡ul religiei (sau religiozitå¡ii) demoralå.”26

l) Moralitatea economiei

ªi economia, asemenea politicii, are drept scopprofitul social ¿i este ea înså¿i legatå intrinsec de moralå.Pentru Sturzo nu existå economie individualå, întrucâtindividul singur nu existå, existå omul în societate. Dar,„dacå economia este socialå prin natura sa, este prinnatura sa eticå, adicå ra¡ionalå.”27 Într-adevår, argumen-teazå autorul nostru, „furtul este, prin natura sa, utilitar;ho¡ul vrea så se bucure de un bun pe calea cea mai

25 Luigi Sturzo, Politica e morale, op. cit., p. 92.26 Ibidem, p. 369.27 Ibidem, p. 212.


scurtå; dacå economia ar fi individualistå, el ar fi rezolvatproblema, tråind nepedepsit pe seama altora. Dar eltrebuie så suporte limitele impuse de legea naturalå, delegea religioaså, de codul penal ¿i de agen¡ii siguran¡eipublice. Economia sa a dat gre¿, pentru cå baza moralåpe care se întemeia a dat gre¿. Acela¿i lucru este valabilpentru escroc, bandit, speculant ¿i pentru to¡i cei careprofitå de semenii lor. Avantajul lor personal, fiind lipsit deo bazå moralå, este lipsit ¿i de o bazå economicå; este,în acela¿i timp, non-economie ¿i imoralitate.

Cei care spun cå economia, având drept obiectprofitul, nu este nici moralå, nici imoralå, fac o afirma¡ieechivocå, pentru cå acest cuvânt este privit în douåsensuri diferite. Economia, ca ¿tiin¡å abstractå a legiloreconomice – care se obi¿nuie¿te a fi prezentatå în formulematematice ca pentru a demonstra cå legile sale suntindependente de influen¡a umanå – se aplicå comple-xului material al bogå¡iilor ¿i energiilor påmânte¿ti, ca ¿icum ¿i-ar avea propriul ritm absolut. Aceastå specula¡ietinde så gåseascå legile economiei, care så poatå fiutilizate apoi în aplica¡ii practice, dar nu epuizeazå ¿tiin¡aeconomiei, mai mult, o poate falsifica, dacå nu ¡ine contde factorul-om, care corecteazå, modificå ¿i altereazålegile materiale ale bogå¡iei, dirijându-le atât cåtrescopuri individuale ¿i egoiste, cât ¿i cåtre scopuri colective¿i politice.”28

28 Luigi Sturzo, Politica di questi anni (1946-1948), în Opera om-nia, Zanichelli, Bologna, ed. îngrijitå de Institutul Luigi Sturzo,seria II, vol. IX, p. 188.

LUIGI STURZO 24

Dimensiunea economicå este, pentru Sturzo, printrecele mai importante, întrucât ea condi¡ioneazå existen¡a¿i, în acela¿i timp, favorizeazå dezvoltarea unui marenumår de activitå¡i umane. Economia este, prin urmare,un mijloc pentru multe scopuri. Sturzo, de asemenea,refuzå economicismul, ca ¿i tezele celor care teoretizeazåo economie purå, o economie cu o structurå autonomå¿i deterministå.

Massimo Baldini

NOTA EDIºIEI

Fragmentele antologate în prezentul volum au fostextrase, sub îngrijirea lui Massimo Baldini, din Opera om-nia a lui Luigi Sturzo. Omisiunile care, în câteva cazuri, aufost efectuate, sunt semnalate de puncte de suspensie¿i puse între paranteze påtrate. De asemenea, la sfâr¿itulfiecårui pasaj este indicat, cu primul numår roman, seria(Opera omnia a lui Sturzo este împår¡itå, într-adevår, întrei serii, cu o numerotare autonomå a seriilor), cu al doileanumår roman, volumul, ¿i cu numere arabe, pagina saupaginile din care a fost extras.

Ilustråm în continuare diferitele numere (romane ¿iarabe) care au fost folosite:

Prima serie: OPEREI, IV – Politica e morale (1936), Coscienza e politica. Note e suggerimenti di politica pratica (1952).

I, V-VI – Chiesa e Stato (1939).I, VII – La vera vita – Sociologia del soprannaturale (1943).

LUIGI STURZO 26

I, VIII – L’Italia e l’ordine internazionale (1944).

I, IX – Problemi spirituali del nostro tempo (1945).

I, XI – La Regione della Nazione (1949).

I, XII – Del metodo sociologico (1950), Studi e pole- miche di sociologia (1933-1958).

Seria a doua: SAGGI – DISCORSI – ARTICOLIII, IV – Il partito popolare italiano: Popolarismo e fascismo (1924).

II, V – Il partito popolare italiano: Pensiero antifascista (1924-1925), La libertà in Italia (1925), Scritti critici e bibliografici (1923-1926).

II, VI – Miscellanea londinese (1926-1940).

II, IX-XIV – Politica di questi anni. Consensi e critiche (1946-1959).

Seria a treia: SCRITTI VARIIII, II – Scritti religiosi e moraliIII, III – Scritti giuridici.

Luigi Sturzo

LIBERTATEA: PRIETENII ªI DUªMANII SÅI

Administra¡ie (bunå)

Pentru a administra bine, este nevoie de anumitecalitå¡i. Nu vå låsa¡i doborât de birocra¡ia localå;respecta¡i-o, dar impune¡i respectarea orarului, a servi-ciului ¿i a publicului. Nu pretinde¡i de la angaja¡i cevacare ar putea fi împotriva legii; nu vå folosi¡i de pozi¡iadvs. pentru a face favoruri sau pentru a eluda dispozi¡iilelegislative sau regulamentare; adopta¡i o atitudine corec-tå ¿i echitabilå în privin¡a op¡iunilor ¿i a promovårilor.

Contactul cu cetå¡enii, în special cu cei defavoriza¡i,trebuie så fie constant, atent, just. Pentru primar ¿i pentruconsilieri, cetå¡enii trebuie så fie to¡i egali în privin¡a drep-turilor ¿i a îndatoririlor cetå¡ene¿ti.

Banul public trebuie så fie sfânt: s-a înrådåcinat obi-ceiul de a administra cu o anumitå dare de mânå, fåråa avea curajul de a-i îndepårta pe parazi¡i, pe ¿antaji¿ti,pe mijlocitori, pe trafican¡i. Acest lucru ar putea crearesentimente personale, dar ¿i satisfac¡ia publicului.Dacå cetå¡enii care v-au dat voturile nu s-au eliberatde tagma profitorilor, la ce bun v-au mai trimis la pri-mårie? [I, XI, 383-384]

Grija de a administra banii altora, adicå ai tuturor,trebuie så fie superioarå celei de a administra banii proprii;cu toate cå ¿i administrarea banilor proprii impune

LUIGI STURZO 30

anumite obliga¡ii fa¡å de sine, fa¡å de familie ¿i fa¡å desocietate ¿i existå o mai mare libertate ¿i o mai micåresponsabilitate în a dispune de ei, administra¡ia uneiinstitu¡ii publice trebuie så pretindå respectarea legilor ¿ia regulamentelor, acurate¡e ¿i sim¡ al måsurii.

Numai cu o bunå administra¡ie poporul va puteabeneficia de toate avantajele unei politici sånåtoase,ale unei legisla¡ii inteligente ¿i chiar ale activitå¡iipartidelor, când nu sunt demagogice ¿i revolu¡ionare;dimpotrivå, când administra¡ia este proastå sau preapu¡in inteligentå, societatea se duce de râpå, chiar dacåar avea drept conducåtori oameni de stat de marevaloare, politicieni dibaci, când parlamentul ar face legiprogresive ¿i impecabile, când partidele ar aveaprograme ¿i planuri foarte moderne, iar visteriile ar fi plinede miliarde. [I, XI, 384]

Administratori politiciani¿ti

Nu numai lupta electoralå este impregnatå depasiuni, ci ¿i via¡a publicå cu gelozii personale, ce ajungså-i cuprindå pe cei mul¡i într-un vârtej pasional, creândun labirint de intrigi pentru a cuceri un centru sau pentrua-i submina pe adversari ¿i concuren¡i. Unii trec de la olegislaturå la alta, de la o scaden¡å la alta, ¿i se gândescla lupta electoralå ca la unica, principala afacere, uitândfamilia, profesia, practica religioaså, îndatoririle proprii,cufundându-se într-o dificilå ¿i chinuitoare existen¡å.

În aceastå situa¡ie s-a ajuns ¿i din cauza remunera¡iilorconsiderabile ¿i a avantajelor acordate postului râvnit dedeputat ¿i senator; remunera¡ii ¿i avantaje de care se


bucurau ¿i func¡ionarii administrativi locali, de la cele maimici comune pânå la institu¡iile publice de orice fel. Secreeazå astfel o nouå claså de politiciani¿ti-administratorisau de administratori-politiciani¿ti, care extind abuzulcorup¡iei în domeniul administrårii banului public. [I, IX,214-215]

Administra¡iile locale

Paralizia administrativå este cel mai råu lucru care sepoate întâmpla unei localitå¡i. [III, II, 19]

Amestecul politic în administra¡ia publicå localå afost una dintre cele mai grave gre¿eli comise în Italia dela Risorgimento încoace. [I, XI, 48-49]

Ora¿ele noastre sunt adesea platforma politicå adeputa¡ilor no¿tri; care exploateazå în avantajul lor ¿i alguvernului central acea stare de servitute în care suntmen¡inute ora¿ele din cauza unor legi ¿i organisme caregraveazå asupra administra¡iilor locale, limitate la rolulde simple institu¡ii birocratice. Lipsa de responsabilitate aadministratorilor, a clicilor ¿i a majoritå¡ilor exploatatoarese adåposte¿te bine la umbra casieriilor din primårii,repetând ceea ce se întâmplå în ministere ¿i în birourileguvernamentale, în avantajul tuturor lipitorilor din lumeaaceasta, sigure cå vor scåpa nepedepsite. [I, XI, 157]

Autodisciplina

Punct de convergen¡å între libertatea teoreticå,libertatea practicå ¿i autodisciplinå. Aceasta garanteazå

LUIGI STURZO 32

dreptul propriu, în respectul deplin al dreptului celuilalt, ¿ideterminå asumarea responsabilitå¡ii pentru propriileini¡iative, cu certitudinea cå riscurile vor putea fi suportate.Astfel, autodisciplina exclude atât presiunile de sus, cât¿i exercitarea puterii represive. [II, XIV, 59]

Autodisciplina este un indiciu al elevårii morale; cinenu o în¡elege se aflå sub nivelul animalelor, care, din ins-tinct, se pot ab¡ine pânå în momentul în care o anumitåsensibilitate este provocatå. [II, XIV, 59]

Dacå persoana liberå nu se educå în sensul autodis-ciplinei, orice societate este destinatå så tråiascå înagita¡ii ¿i dezordine sau så suporte asprimea unei disci-pline impuse de sus ¿i umilitoarea tutelå a unui dictator.[II, XIV, 60]

Bine ¿i råu

Råul este mai vizibil decât binele, pentru cå råul estematerializat, binele este spiritualizat. Råul reprezintå lumeacu orgoliul såu, care este foarte vizibil. Binele se înteme-iazå pe sentimente de umilin¡å, care încearcå så seascundå. [I, VII, 305]

Birocra¡ia

Cuvântul birocra¡ie vine din Fran¡a ¿i înseamnådomina¡ia biroului, adicå a angaja¡ilor din institu¡iilepublice, care tind så creeze un sistem de putere uniformpentru toatå ¡ara, în reglementarea activitå¡ilor publice.


Nu este puså la îndoialå nici necesitatea organizåriibirocratice a statului, nici avantajul raporturilor normaledintre centru ¿i periferie pentru mersul normal al serviciilor,nici meritele clasei func¡ionåre¿ti care, în loc de birocra¡ie(termen critic), ar trebui så se numeascå, ca în Anglia,„civil service”, serviciu civil.

Dar nu se poate, nici nu trebuie înlocuitå puterealiberå cu puterea birocraticå; fiecare la locul såu. Cândstatul trebuie så func¡ioneze de unul singur, la centru sauîn periferie, organele statale trebuie så îndeplineascåserviciile; când statul îi poate chema pe cetå¡eni så-¿iaducå contribu¡ia liberå sau cooperatistå, trebuie så seasocieze cu ei; când cetå¡eanul trebuie så aibå grijå deinteresele locului natal, municipiu, provincie sau regiune,el trebuie så administreze ¿i så conducå institu¡iile locale.[I, XI, 36]

Biserica ¿i partidele

Înainte de toate, un avertisment: nu ceda¡i ispitei dea asimila soarta unui partid sau a unei coali¡ii de partidecu biserica; nu spune¡i cå cel învins este catolicismul ¿i sånu crede¡i cå pentru el totul este pierdut. Cåile Domnuluine sunt adesea ascunse: biserica sa suferå de pe urmapersecu¡iilor, nu a înfrângerilor; ¿i adesea, persecu¡ia estemai folositoare decât un aparent triumf mondan. Noi sun-tem servitori ai lui Dumnezeu ¿i ai bisericii sale ¿i fåcândpoliticå, ¿i interesându-ne direct de ¡ara noastrå ¿i departidul creat pentru a sluji ¡ara ¿i pentru a-i apåra intere-sele. Dar faptele politice nu trebuie så fie legate în niciun fel de soarta bisericii. Iar dacå du¿manii bisericii ajung

LUIGI STURZO 34

la putere, trebuie så ne gândim cå ei sunt du¿maniibisericii în måsura în care sunt ¿i du¿manii partidelor pecare le-au combåtut ¿i dispre¡uit. [II, VI, t. 3, 238]

Bomba atomicå

Darul pe care Dumnezeu l-a fåcut omenirii, prindescoperirea for¡elor nucleare, poate deveni cåin¡å pedrumul angajårii morale, sau mijloc de distrugere pentruangajarea materialistå a puterii pentru putere. [II, XIV, 7]

Binele comun ¿i binele individual

Eu nu admit cå existå binele comun care så nu sepoatå preschimba în binele individual, nici binele indi-vidual care så se opunå binelui comun. Limbajul obi¿nuiteste în¿elåtor când opune individul societå¡ii, binele indi-vidual binelui comun. Într-adevår, nu existå, nici n-ar puteaexista vreodatå un singur individ; unde sunt mai mul¡i (suntsuficien¡i doi), societatea s-a format. Când un individ seridicå contra societå¡ii cåreia îi apar¡ine, devine unfårådelege, un criminal sau un anarhic; se situeazå, dinpunct de vedere moral, în afara societå¡ii. În modasemånåtor, un bine individual care se opune bineluicomun nu este ¿i nu poate fi un adevårat bine, ci un binefals, aparent sau nul. Binele individual care este cuadevårat bine (poate fi cât mai subiectiv cu putin¡å, ca¿tiin¡a sau cinstea) devine prin el însu¿i bine comun. Unadin tezele mele favorite este cå ¿i gândul, ce încå nu afost comunicat în exterior, are un caracter social, pentrucå poate face bine sau råu societå¡ii, prin efectul pe


care îl are sau îl poate avea asupra individului gânditor.[I, XII, 66]

Burghezia

Acei catolici care scriu împotriva „burgheziei”, capersonificare maleficå ¿i filistinå, de la Reformå încoace,nu-¿i dau seama de trei lucruri: cå ¿i ei fac parte dinburghezie (într-adevår, scriu); cå, în trecut, clerul, cândnu intra în categoria nobilimii, fåcea parte din burghezie,ca ¿i aståzi; cå Turati ¿i Prampolini, Marx ¿i Engels dintrecutul socialist, Meda, Mauri, Léon Harmel ¿i Toniolo dintrecutul democrat-cre¿tin fåceau parte din burghezie;tot a¿a cum fac parte din burghezie ¿i contemporaniiTogliatti, Nenni, Saragat, De Gasperi, Piccioni ¿i GiulioPastore. [II, XII, 64-65]

Capital ¿i capitalism

Unii condamnå, în acela¿i timp, capitalismul ¿icapitalul, ceea ce este o gre¿ealå.

Capitalul este necesar în orice economie organizatå,chiar ¿i în cea mai elementarå, de la economia agricolå¿i artizanalå, la economia colectivizatå, precum ceasovieticå.

Indiferent dacå se aflå în mâinile unei singure între-prinderi, fie ea de tip familial, ¿i se nume¿te economisire,sau în mâinile statului, ¿i se caracterizeazå prin adminis-tra¡ia industrialå colectivå, capitalul este tot capital.Adicå fructul produc¡iei nefolosit pentru consum, ci pusde-o parte ca stoc în bani, materii prime, unelte sau ma¿inidestinate noii produc¡ii.

LUIGI STURZO 36

Cine vrea så conceapå întoarcerea la preistoriaeconomicå, fårå bani, fårå ma¿ini, fårå stocuri de materiiprime, fårå mijloace de schimb, fårå întreprinderi, sesitueazå în afara realitå¡ii prezente ¿i într-un vis irealizabil.

Så råmânem cu picioarele pe påmânt. Capitalul,astfel definit, nu este råu în sine; numai folosirea bunå îlpoate face bun, la fel cum folosirea rea îl face råu.Capitalismul este abuzul capitalului ¿i trebuie combåtut.Ca orice luptå, ¿i aceasta împotriva proastei folosiri abogå¡iilor este grea, asprå ¿i lungå, atât pe plan moral(lucru ¿tiut de predicatori ¿i confesori), cât ¿i pe plan so-cial ¿i economic (lucru ¿tiut de reformatorii politici). [I, XII,168-169]

Excesele capitalismului trebuie combåtute ca toatecelelate excese, cåci sunt dåunåtoare. La baza activitå¡iiumane se aflå sim¡ul ¿i datoria limitei. [II, XIII, 54]

Centralizarea statalå

În Italia, centralizarea statalå are o istorie dureroasåde mai mult de jumåtate de secol ¿i a cauzat såråcireapsihologicå ¿i moralå a clasei conducåtoare, precum ¿iepuizarea majoritå¡ii izvoarelor libere ¿i exuberante alevie¡ii locale. [II, IV, t. 2, 220-221]

Atât liberalii ¿i democra¡ii de ieri, cât ¿i fasci¿tii de azisus¡in cå centralizarea este un lucru bun, pentru cå astfelstatul devine puternic. Acerbo repetå acest lucru, vorbindde råu despre self government; pentru cå, adaugå el,noile necesitå¡i pretind o unitate de ac¡iune a tuturor


energiilor din ¡arå. Aceasta este cheia de boltå acentralismului de stat, pe care fasci¿tii nu numai cå opåstreazå ca pe o mo¿tenire liberalå, ci exagereazådorin¡a de a comanda pe toatå lumea în numele unuiprincipiu absolut. [II, V, t. 3, 151]

Centralizarea statalå, în loc så sporeascå autoritatea¿i puterea statului, îl slåbe¿te ¿i îl laså în voia altor for¡eeconomice [II, V, t. 3, 247]

Centrismul

Så explicåm mai întâi ce se în¡elege prin centrism.Pentru noi, centrismul este acela¿i lucru cu popu-

larismul, întrucât programul nostru este un programtemperat, nu extremist: – suntem democra¡i, dar exclu-dem exagerårile demagogilor; vrem libertate, dar nucedåm tenta¡iei de a dori libertinajul; admitem autoritateastatalå, dar negåm dictatura, în numele na¡iunii; – res-pectåm proprietatea privatå, dar proclamåm func¡ia sasocialå; – vrem så fie respecta¡i to¡i factorii vie¡ii na¡ionale,dar negåm imperialismul na¡ionalist ¿i a¿a mai departe;de la primul la ultimul punct al programului nostru, fiecareafirma¡ie nu este absolutå, ci relativå, nu este de la sineîn¡eleaså, ci condi¡ionatå, nu ajunge la extreme, ci semen¡ine la centru.

Aceastå pozi¡ie nu este tacticå, ci programaticå, cualte cuvinte, nu derivå dintr-o pozi¡ie practicå de adap-tare sau de oportunitate; ci dintr-o pozi¡ie teoreticå, deprogram ¿i idealitate. Iar ra¡iunea acestei pozi¡ii teoreticeî¿i are originea într-o premiså ce caracterizeazå ra¡iuneaeticå a vie¡ii, a¿a cum o vedem în lumina cre¿tinismului;

LUIGI STURZO 38

noi negåm cå în via¡a prezentå se poate ajunge la ostare perfectå, la o cucerire definitivå, la un bine absolut.

Sociali¿tii spun: råul vine din orânduirea burghezå asocietå¡ii; trebuie så îl doborâm, dupå aceea va veni unnovus ordo: ei sunt extremi¿ti, pentru cå ajung la oconcep¡ie absolutå. Fasci¿tii spun: na¡iunea va putea såprospere numai când va fi „fascizatå” în organizare, îngândire, în via¡a socialå; ei tind cåtre ceva absolut ¿i,prin urmare, sunt ¿i ei „extremi¿ti”. Din comoditate, så-inumim pe unii, extremi¿ti de stânga, iar pe ceilal¡i, extre-mi¿ti de dreapta, ¿i aceasta cu referire la societateaburghezå; dar tendin¡a „monopolistå”, „absolutistå”,„extremistå” se aflå în înså¿i natura mi¿cårii lor.

În mi¿carea popularå, în schimb, nu existå viitoareaerå a lui Saturn, cetatea soarelui, anul 2000, republica luiPlaton ¿i alte asemenea optimisme; deoarece credin¡anoastrå cre¿tinå ¿i sim¡ul nostru istoric ne determinå såconsideråm via¡a prezentå ca pe ceva „relativ” în fa¡aunui „absolut” ¿i deci dåm o valoare fundamentalå, ¿i învia¡a publicå, eticii, care este, pentru noi, o regulå intan-gibilå, superioarå celei ce se nume¿te „ra¡iune politicå”sau „ra¡iune economicå”; ¿i acest lucru ne conferå unsim¡ al relativitå¡ii, care se concentreazå asupra proble-melor, nu le considerå de la sine în¡elese, ca scopuri ab-solute, ce trebuie atinse printr-o logicå predominantå ¿iprintr-o lege de fier. [II, IV, t. 2, 166-167]

Compromisuri ¿i combina¡ii

Se spune sau se spunea la Londra cå, în politicå,englezilor le plac compromisurile, iar italienilor combina-


¡iile. Când mi se repeta aceastå frazå, eu protestam; daranumite exemple din trecutul politicii italiene erauîmpotriva mea. Acum eu sunt cel care afirmå cå înpolitica de aståzi se cautå mai mult combina¡iile decâtcompromisurile. [II, XIV, 256]

Comunism ¿i Cre¿tinism

Nu se poate pune la îndoialå caracterul futurist alcomunismului, care, în viziunea unei orânduiri drepte ¿iegale pentru to¡i, ademene¿te nu numai spiritele celemai imprudente ¿i mai lipsite de experien¡å, ci ¿i pe ceiplini de zel împotriva nedreptå¡ilor umane ¿i care dorescså punå capåt mizeriei celor mul¡i.

Fondul anticre¿tin al acestei atitudini nu rezidå, desi-gur, în dragostea pentru cei sårmani ¿i abandona¡i, ci înconcep¡ia, pe deplin påmânteascå, a unei totale ¿i sta-bile bunåståri umane, pe baza egalitå¡ii materiale. Con-damnarea aruncatå de Dumnezeu asupra lui Adam ¿i aEvei, ca påmântul så facå spini ¿i måråcini ¿i ca via¡a såse nascå în dureri ¿i cå din durere este împletitå via¡atuturor, nu a fost ¿tearså, ci confirmatå de Iisus Cristos.

Paradisul pe påmânt nu poate fi gåsit de nimeni; nici oorânduire, nici chiar întemeiatå pe justi¡ie, nu va putea så-lrealizeze. Fiecare progres creeazå noi motive de regres;orice bucurie ascunde în ea durere; orice cuceriremarcheazå o pierdere; ¿i în momentul în care totul pare såmeargå bine, nu este a¿a: un råzboi, o epidemie, o revoltå,un cutremur råpesc ceea ce fusese cucerit cu trudå.

Prin urmare, valorile morale, care rezistå tuturorvicisitudinilor påmânte¿ti, pot fi definite cuceriri, valori care

LUIGI STURZO 40

se aflå numai în sufletul ¿i inima noastrå, dacå vom reu¿iså ne deta¿åm, în måsura posibilitå¡ilor, de condi¡ionårilepåmânte¿ti, chiar ¿i de aceea pe care ne-am creat-onoi în¿ine pentru binele nostru: familia, locul de muncå,casa, mijloacele de trai, prietenii, rudele; ¿i care constituiefirul ro¿u al existen¡ei ce a avut un început ¿i va avea ¿i unsfâr¿it. [II, XII, 194-185]

Cre¿tinism

Cre¿tinismul este întotdeauna o revolu¡ie în desfå-¿urare în sens supranatural; influen¡eazå lumea temporalåîn cele douå sensuri ale revolu¡iei ¿i conservatorismului. [I,IX, 192]

Criza economicå

Pe fondul fiecårei crize economice se aflå ¿i politi-cianismul ¿efilor ¿i al guvernelor, demagogia ¿i ignoran¡aclasei politice; corup¡ia ¿i monopolurile criptice, adicådecaden¡a moralå în domeniul afacerilor. [I, XII, 297]

Demagogia ¿i propaganda

Toatå propaganda demagogicå este constituitå dinjumåtå¡i de adevåruri care ajung la minciunå ¿i dinjumåtate de minciuni care ascund adevårul. [II, XIV, 78]

Democra¡ia

Toatå lumea vorbe¿te de criza democra¡iei, dar ar figreu så gåsim douå persoane care så fie de acord asupraa ceea ce este democra¡ia ¿i care så poatå spune în


acela¿i fel în ce constå criza ¿i cum ar putea fi remediatå.Mai grav este cå opinia publicå este divizatå între ceicare vor så rezolve criza în favoarea democra¡iei ¿i ceicare cred cå democra¡ia este pe moarte ¿i cå ar trebuiså i se dea lovitura de gra¡ie.

Nu ne aflåm printre ace¿tia din urmå, dar nu vrem såfim nici ca acei doctori care, la cåpåtâiul bolnavilor,laudå efectele miraculoase ale elixirului pentru via¡alungå. Ne numåråm printre aceia care vor så în¡eleagå,când boala este incurabilå, dacå democra¡ia moare!Va merge la cimitir, unde istoria a îngropat deja multeorânduiri, precum feudalismul, monarhiile, dreptul divin,guvernele paternaliste, Sfânta Alian¡å ¿i multe altele.

Dar înainte de a vorbi despre muribunzi, så spunemcâte ceva despre cei care tråiesc încå. Democra¡ia, caabstrac¡ie genericå, nu existå: ceea ce existå suntdemocra¡iile concrete: englezå, francezå, americanå,belgianå, elve¡ianå, olandezå ¿i scandinavå. [I, IV, 37]

Pentru noi, democra¡ia este „un sistem politic ¿i so-cial care cuprinde întreg poporul, organizat pe o bazåde libertate pentru binele comun”. În aceasta conståadevåratul spirit al democra¡iei, cel mai amplu ideal alsåu, a¿a cum ar trebui så fie realizat în ¡årile civilizate ¿icre¿tine.

Acest ideal este punctul nostru de plecare; iar ca¡intå practicå este scopul nostru. Între punctul de plecare¿i acest scop se aflå un spa¡iu ce trebuie traversat, estespa¡iul istoric dat de Dumnezeu oamenilor pentruexperien¡ele lor, care vor fi întotdeauna un amestec de

LUIGI STURZO 42

bine ¿i råu, de adevår ¿i gre¿eli, de succese ¿i de fali-mente. Aceasta este realitatea. [I, IV, 326]

Democra¡ia începe cu libertatea. Acolo unde nu estelibertate, nu este nici democra¡ie. Acolo unde libertateaeste negatå unor corpuri sociale cu via¡å ¿i scopuri spe-cifice proprii (cum ar fi familia, profesia, administra¡iacomunalå), nu poate exista democra¡ie. Acolo undepersonalitå¡ii umane nu îi sunt respectate drepturile mo-rale ¿i materiale, nu poate exista democra¡ie. [I, IV, 329]

Democra¡ia este o institu¡ie destul de tânårå, într-olume destul de båtrânå. Sistemul autoritar ¿i al claselorînchise a fost ¿i este încå cel care predominå în lume. [I,XII, 132]

Noua democra¡ie va fi spiritualistå sau nu va fi deloc.[II, VI, t. 3, 17]

Educa¡ia politicå nu este o simplå activitate deînvå¡åmânt preventiv, este o experien¡å ¿i o tradi¡ie. Cinecrede cå poate coborî în mare dupå ce a învå¡at såînoate, nu va atinge niciodatå ape sårate; la fel seîntâmplå cu cine crede cå va înfåptui democra¡ia înafara experien¡ei regimurilor de libertate, cu toate peri-colele pe care aceasta le comportå. [I, XII, 132-133]

Democra¡ia are nevoie de spa¡iu ¿i de rapiditate înformarea schimburilor, pe când acumularea func¡iilorcreeazå domeniul închis al intereselor preconstituite. Nu


este oare adevårat cå cel care are mai multe func¡ii maidore¿te ¿i altele? ªi cel care are mai multe onoruri esteavid de onoruri ¿i mai mari? ªi cine pretinde indemnitå¡i ¿iremunera¡ii din diferite locuri tinde så le sporeascånumårul ¿i consisten¡a? [III, III, 121]

Democra¡ia ¿i catolicii

Pentru noi, democra¡ia, ca orice altå formå de orga-nizare politicå, nu este (cum este låsat så se în¡eleagå)anticre¿tinå, du¿manå a religiei ¿i bazatå pe principiiincompatibile cu credin¡a noastrå. Aståzi, acesta esteun truism; dar altådatå era considerat un adevår, dincauza confuziei care se fåcea între ideea democraticåîn general ¿i anumite principii care erau considerate ca„premise necesare” ale oricårei adevårate democra¡iimoderne.

De asemenea, aceasta nu este pentru noi laicå sauneutrå, în sensul obi¿nuit, cå democra¡ia ar trebui så fieeliberatå de orice idee religioaså ¿i cre¿tinå. Democra¡ianu este un scop în sine, nu este nici måcar scopul cetå¡e-nilor; este un mijloc politic în slujba binelui comun. Cultura,moralitatea, religiozitatea unei ¡åri sunt elemente inte-grante ale binelui comun, conceput în totalitatea sa,potrivit condi¡iilor istorice ale civiliza¡iei noastre cre¿tine.

Så nu se creadå cå, negând, în sensul acesta, neu-tralitatea religioaså a democra¡iei, dorim ca ea så devinåclericalå, a¿a cum suntem acuza¡i. Deoarece clerica-lismul, a¿a cum este conceput de adversarii no¿tri, nu estedeloc ¿i nici nu poate fi democratic. Cei doi termeni:clericalism ¿i democra¡ie, în accep¡ia curentå, se exclud.

LUIGI STURZO 44

Un pas înainte: democra¡ia noastrå nu este individua-listå, cum a fost conceputå de Rousseau ¿i înfåptuitå,din ra¡iuni istorice, de la revolu¡ia francezå încoace. Sumeivoin¡elor individuale nu i se poate da o valoare absolutå:am cådea într-o tiranie asemånåtoare sau mai rea decâtaceea care conferå o valoare absolutå voin¡ei unuisingur individ. Individualismul politic duce la statalism, lacentralizarea tuturor puterilor ¿i a tuturor valorilor socialeîn cadrul statului, în dauna altor organisme ¿i a personali-tå¡ii omului ¿i a cetå¡eanului.

În sfâr¿it, democra¡ia noastrå nu este a unei singureclase. Burghezia, în secolul trecut, a constituit democra¡iilepropriei clase ¿i a preluat monopolul asupra lor. Le-anegat muncitorilor dreptul de a se organiza în sindicate¿i a considerat drept subversive partidele muncitorilor,numite socialiste, sindicaliste sau comuniste, combå-tându-le. Revendicårile muncitore¿ti au dus la modifica-rea democra¡iei burgheze, dar numai clasa muncitoaretinde så fondeze regimul unei singure clase – a lor – sublozinca socialistå sau comunistå.

Noi recunoa¿tem existen¡a ¿i coexisten¡a tuturorclaselor ¿i, prin urmare, excludem ideea cå democra¡iapoate apar¡ine, politic sau social, unei singure clase.

Astfel, am desemnat indirect democra¡ia noastrå.Vrem så o numim cre¿tinå, nu pentru cå în¡elegem careligia cre¿tinå så se exprime în termeni politici, ci pentrua exclude o întreagå tradi¡ie democraticå anticre¿tinå,de la Rousseau pânå aståzi, ca ¿i pentru a afirma valorileciviliza¡iei noastre cre¿tine, care trebuie så poatå tråi încadrul institu¡iilor noastre politice.


Adjectivul cre¿tin nu este de aceea specific (cumspun filosofii ¿i gramaticienii) pentru termenul de demo-cra¡ie ¿i, prin urmare, nu o define¿te.

Democra¡ia noastrå este adesea numitå organicå,pentru a o deosebi de cea individualistå. [...]

Democra¡ia nostrå ar avea norocul acelor nou-nås-cu¡i din familiile nobile, cårora li se pun între cinci ¿i zecenume, pentru a pomeni eroi, sfin¡i, femei de valoare ¿ibårba¡i de geniu. O putem numi cre¿tinå, organicå,popularå ¿i socialå; fiecare adjectiv are o semnifica¡ie.Dar cuvintele ar fi flatus vocis dacå, în realitate, nu vomajunge så construim o asemenea democra¡ie, a noastrå,începând så o afirmåm, împotriva tuturor statelor totali-tare ¿i a tuturor falselor democra¡ii. [I, IV, 262-264]

Existå diferite concep¡ii despre democra¡ie: cre¿tinå¿i socialistå, liberalå ¿i mazzinianå quanlunquistå*, monar-histå etc. Ar mai fi ¿i democra¡ia progresistå, dar, întrucâtto¡i suntem în favoarea progresului, cuvântul progresistnu oferå o caracterizare specificå. Dar oricare ar fidenumirile, douå sunt elementele fundamentale careclasificå orice democra¡ie: libertatea care se opune des-potismului ¿i dictaturii; socialitatea, care se opune particu-larismului de claså, categorie sau interes. [III, III, 146]

Etica socialå cre¿tinå este sufletul democra¡iei. Aafirma acest lucru este o sarcinå permanentå ¿i nobilå:trebuie convingere ¿i putere de caracter. [II, VI, t. 1, 117]

* quanlunquistå: formå de pseudo-democra¡ie inspiratå demi¿carea postfascistå a „omului oarecare” (Uomo qualinque), indi-ferentå la angajamentele ¿i problemele timpului.

LUIGI STURZO 46

Democra¡ia ¿i cre¿tinismul

Unul dintre fenomenele cele mai grandioase aleevolu¡iei umane este democra¡ia care s-a dezvoltat înepoca modernå, începând cu secolul al XVIII-lea în treiforme distincte: democra¡ia englezå, cea americanå ¿icea francezå; înså nu de aceea are caractere funda-mentale comune. Se pare cå democra¡ia modernå s-anåscut sau în afara cre¿tinismului, sau în opozi¡ie cucre¿tinismul; dar, depå¿ind acelea¿i condi¡ii istorice ¿isuprastructuri teoretice ¿i practice, ce nu se referå laabsen¡a sa, ea este rodul civiliza¡iei cre¿tine ajunse lamaturitate. [II, V, t. 3, 204]

Cre¿tinismul ¿i democra¡ia – dacå se va puteaîntr-adevår realiza o uniune a acestor douå for¡e imense– se vor putea insera mai bine în via¡a popoarelor ¿i vorputea lårgi ceea ce eu numesc sfera de imunizare, adicåsistemul, structura moralå ¿i politicå prin care vor putea fievitate råzboiul între popoare civilizate, råzboiul hege-monic ¿i imperial, råzboiul na¡ionalist ¿i economic. [II, V, t.3, 204]

Democra¡ia cre¿tinå

Fiecare partid î¿i are locul såu într-un regim liber ¿idemocratic, potrivit programului ¿i înfå¡i¿årii sale.

Democra¡ia cre¿tinå are trei caracteristici fundamen-tale: este un partid social interclasist, ¿i nu partid al uneisingure clase; este un partid de centru, nu de dreaptasau de stânga; este un partid politic cu caracter moral,


prin urmare cre¿tin, întrucât vrea så restaureze în via¡apublicå moralitatea, fårå de care democra¡ia nu rezistå,iar libertatea se transformå în libertinaj. [II, IX, 25]

Nu Biserica este cea care creeazå partidele demo-cratice cre¿tine din Europa. S-ar putea spune cå acesteas-au creat aståzi, în pofida Bisericii. Care nu a vrut în trecut¿i nu vrea nici acum så fie reprezentatå de partidepolitice, ea fiind mama tuturor credincio¿ilor de dreaptasau de stânga, Biserica catolicilor ezitan¡i sau indiferen¡i¿i a acelor laici¿ti boteza¡i, fa¡å de care nu-¿i va aban-dona niciodatå preocupårile sale spirituale materne. [II,XI, 352]

Democra¡ia cre¿tinå înseamnå, înainte de toate,democra¡ie, adicå conducerea poporului de cåtrepopor ¿i pentru popor, potrivit celebrei ¿i completei defini¡iiamericane. În aceastå democra¡ie trebuie så dom-neascå suveranå libertatea, ca substan¡å ¿i metodå;toate clasele ¿i to¡i indivizii trebuie så aibå drepturi ¿i ¿anseegale. Nici o claså ¿i nici un individ nu poate avea privilegii¿i monopoluri fårå a leza principiul democratic ¿i metodalibertå¡ii. [II, XI, 236]

Democrat-cre¿tini

Democrat-cre¿tinii, în spiritul cre¿tinismului, au dreptstindard trinomul democra¡iei moderne, dorind o libertatecare så nu fie libertinaj, o egalitate care så nu fie o nive-lare prin suprimarea altor clase în dictatura proletariatului,o fraternitate care så suplineascå deficien¡ele umane

LUIGI STURZO 48

prin iubirea aproapelui, elevatå ¿i exaltatå prin iubirea luiDumnezeu. [II, X, 117]

Regimul politic, în concep¡ia noastrå, este demo-cra¡ia, de aceea suntem democra¡i. Adjectivul „cre¿tin”a fost adåugat mai întâi datoritå pozi¡iei polemice, apoidatoritå clasificårii de partid.

Dintr-un punct de vedere general, pentru un catolic,totul este ¿i trebuie så fie cre¿tin: via¡a individualå, familia,activitatea economicå, concep¡ia filosoficå, crea¡iaartisticå, arta politicå, în a¿a fel încât så nu existe nici unungher al propriei fiin¡e care så nu fie impregnat de cre¿-tinism. De aceea, denumirea specificå de cre¿tin atribuitådemocratului fie afirmå o concep¡ie asupra vie¡ii cre¿ti-nului, fie nu are nici o semnifica¡ie. Mai mult, acel demo-crat-cre¿tin poate degenera în semi-cre¿tin, fiindcå opoliticå murdarå contamineazå credin¡a ¿i practicacre¿tinå a subiectului necredincios fa¡å de idealul såude via¡å. [II, X, 93]

Deschiderea fa¡å de stânga

Se spune cå sunt unele probleme sociale care nu sevor putea rezolva fårå sprijin socialist. Îmi pare råu cåtrebuie så-l contrazic pe cel ce afirmå acest lucru, chiardacå este o persoanå cu autoritate ¿i apreciatå.Democra¡ia Cre¿tinå poate realiza, fårå a avea nevoiede Nenni, ceea este necesar pentru progresul social al¡årii, evitând bulversåri economice ¿i nefåcând concesiiteoriilor ¿i practicii marxiste.


Se prea poate ca anumi¡i catolici de stânga sådoreascå socialismul de stat, dar nu sunt foarte sigur. Dardemocra¡ia cre¿tinå are datoria så se opunå unei ase-menea abera¡ii, påstrând nealterate principiile moralei¿i ale doctrinei sociale cre¿tine.

Aten¡ie la pa¿ii gre¿i¡i, care nu ar lipsi dacå nu s-arreface unitatea partidului înainte ca problema guvernuluiså fie rezolvatå; înainte ca lucrurile så se precipite cåtrealegerile generale.

Så punem capåt curentelor: „ini¡iativa democraticå”,„for¡ele sociale”, „concentrare”, „bazå”, toate sunt slåbi-ciuni ¿i erori pentru un partid råspunzåtor de prezentul ¿iviitorul ¡årii.

Så punem capåt ministerelor create din crize extra-parlamentare ¿i combina¡ii între partide.

Så punem capåt diziden¡elor ce abandoneazå aula¿i franctirorilor ce se manifestå la votul secret; dar, înacela¿i timp, så punem capåt sistemelor de disciplinåmilitåreascå ce provoacå asemenea reac¡ii.

Trei puncte trebuie reafirmate ca premise ale uneiredresåri democratice a Democra¡iei Cre¿tine: unitateapartidului, eliminarea curentelor organizate, refuzul cri-zelor extraparlamentare.

Iar, dacå parlamentul, acum sau în viitor, nu va puteareconstitui o majoritate guvernamentalå ¿i va fi constrânsså se dizolve, sunt binevenite alegerile generale.

Atunci Democra¡ia Cre¿tinå, pentru a se putea pre-zenta în fa¡a ¡årii fårå a-i tråda interesele ¿i fårå a abdicade la func¡ia sa istoricå, va trebui så fie unitå, compactå¿i unanimå. [II, XIII, 183-184]

LUIGI STURZO 50

Dictaturi

Dictaturile sunt întotdeauna, din punct de vederemoral, economic ¿i politic, oneroase. [II, VI, t. 1, 291-292]

Dreapta, stânga ¿i centrul

Aceastå topografie de dreapta, stânga ¿i centruderivå dintr-un simplism politic foarte banal; ¿i, întrucâteste lipsitå de con¡inut politic, creeazå confuzii, echivocuri¿i erori, formeazå prejudicii deplorabile. [II, IV, t. 2, 165]

Economia ¿i morala

Se spune, pe drept cuvânt, cå economia are ca scopspecific profitul, dar, pentru a-i aprecia importan¡a,trebuie så-i precizåm semnifica¡ia ¿i caracterul.

Profitul, ce constituie obiectul economiei, are uncaracter social; când acest profit ajunge la individ, setransformå în bunuri, pentru cå folosin¡a este numaiindividualå, chiar atunci când sursa bunurilor este de uzcomun. O fântânå publicå este comunå, dar folosin¡aapei este a fiecårui individ care se aprovizioneazå acolo.

Obiectul economiei nu este niciodatå individual, cisocial, pentru cå individul luat de unul singur, care tråie¿te¿i munce¿te singur, nu existå ¿i nu poate exista; individuleste social ¿i î¿i pune în valoare posibilitå¡ile, î¿i satisfaceexigen¡ele, î¿i atinge scopurile în ¿i prin intermediul socie-tå¡ii. [II, IX, 186-187]

Fiecare act individual în materie economicå are ofunc¡ie socialå; altfel nu s-ar putea clasifica ca act eco-


nomic. Pozi¡ia individului în ciclul economic este întot-deauna socialå pânå la ultimul act, când profitul, prinîntrebuin¡area care i se då, este transformat în bun indi-vidual: apa extraså din sol, canalizatå cåtre fântânå, pusåla dispozi¡ia publicului, ajunge så fie båutå la nivel per-sonal. De asemenea, casa care, locuitå, este un buncolectiv pentru aceia, mul¡i sau pu¡ini, care tråiesc în ea,devine pentru fiecare dintre locatarii såi un bun propriu.¿i a¿a mai departe.

Acesta este punctul în care morala influen¡eazåeconomia, când individul î¿i pune problema ra¡iunilor ¿ia limitelor folosin¡ei bunurilor; cu alte cuvinte, când puneproblema însu¿irii bunurilor. [II, IX, 187]

Furtul este, desigur, prin natura sa, utilitar; ho¡ul vreaså ajungå så se bucure de un bun pe calea cea maiscurtå; dacå economia ar fi fost individualistå, el ar firezolvat problema ¿i ar fi tråit nepedepsit pe spinareaaltora. Dar el trebuie så suporte limitele impuse de legeanaturalå, de legea religioaså, de codul penal ¿i de agen¡iisiguran¡ei publice. Economia sa a e¿uat pentru cå a e¿uatbaza moralå pe care se sprijinea. Acela¿i lucru este valabilpentru escroc, pentru jefuitor, pentru traficant ¿i pentrutoatå tagma profitorilor. Avantajul lor personal, fiind lipsitde o bazå moralå, nu are nici o bazå economicå; este,în acela¿i timp, non-economie ¿i imoralitate. [II, IX, 188]

Dacå o ¡arå declarå råzboi pentru a cuceri un teritoriusau o colonie de la un popor care le posedå în mod le-gitim, chiar ¿i cu inten¡ia de a le îmbunåtå¡i, poate avea

LUIGI STURZO 52

scopul utilitå¡ii, dar este påtruns pânå la rådåcinå deimoralitate. Astfel, actul economic este limitat de moralåpânå ¿i în inten¡iile autorilor såi, înainte de a fi pus înpracticå. Inten¡iile pot fi bune, iar scopul avantajos; actuleconomic nu va mai fi astfel dacå, în realizarea sa, ar fiafectat de ac¡iuni de naturå imoralå, precum exploa-tarea for¡ei de muncå, proasta executare a unei lucråri,abuzul de resurse materiale ¿i de banii lua¡i cu împrumut¿i a¿a mai departe. Pe måsurå ce omul ac¡ioneazå, fiecå este ministrul economiei dintr-un stat, întreprinzåtor,muncitor sau proprietar, încålcând morala, încalcå ¿ilegile economice, chiar dacå înfåptuie¿te acte indivi-duale care au caracter de utilitate. [II, IX, 189]

Educa¡ia politicå

Am citit cå va avea loc un seminar despre educa¡iacre¿tinå a omului politic. N-am fost atent; acum nu-mimai amintesc nici locul, nici perioada, nici numele organi-zatorilor. Mai bine a¿a; voi fi mai liber în însemnårile mele.

Mi-e teamå cå orice pregåtire specificå a tineretuluipentru via¡a politicå creeazå sau consolideazå o nouåcarierå; care, cuprinzând parlamentul central ¿i consiliileregionale, provinciale ¿i comunale, ca ¿i aparatul partide-lor ¿i sindicatelor, deschide calea creårii unei clase intri-gante, preten¡ioase, îngâmfate, care leagå întreg viitorul„politicienilor” de posturi publice, cu remunera¡iile ade-menitoare ¿i pensii pe måsurå. Adio libertate ¿i demo-cra¡ie: se va forma o adevåratå castå, care va acaparapentru sine electoratul, cu legi neinspirate de Evanghelie¿i nici måcar de democra¡ie, ce nu vor merita nici oîncuviin¡are.


Educa¡ia politicå în democra¡ie trebuie så fie acetå¡eanului, a tuturor, prin educa¡ia ¿colarå, familialå ¿ireligioaså, pentru a crea o participare spiritualå la via¡apublicå, fårå a o privi ca pe un aranjament personal ¿iprofesionist (termenul, neobi¿nuit, con¡ine sensul pe carevreau så-l subliniez). [II, XIV, 355]

Etatism

Este o gre¿ealå enormå så facem din stat un totomnipotent, în care se desfå¿oarå orice activitatesocialå. [I, XII, 178]

Din motivele pânå aici invocate, nu voi mai zåboviasupra valorii punctelor economice ale programuluiguvernamental. Voi spune doar cå amprenta etatiståeste pronun¡atå, lucru ce-i îngrijoreazå pe cei care,asemenea mie, våd în procesul de etatizare a economieiprivate o triplå daunå: economicå, politicå ¿i moralå.Daunå economicå, pentru cå reducerea progresivå aterenului ¿i a mijloacelor ini¡iativei private – ajunså în mareparte dependentå de birocra¡ie ¿i de func¡ionalismulinstitu¡iilor statale ¿i al ministerelor – mic¿oreazå producti-vitatea ¿i suprimå stimulentul concuren¡ei de pia¡å.Daunå politicå, pentru cå extinde peste måsurå puterilestatului, care din stat liber devine, în func¡ie de domeniu,stat paternalist, stat asisten¡ial, stat dictatorial; pregåtindastfel calea afirmårii statului socialist, marxist ¿i comunist,potrivit prevalen¡ei partidelor respective ¿i a centrelorexterne de domina¡ie europeanå. În sfâr¿it, daunå moralå,pentru cå se ¿tirbe¿te libertatea, ce este un dar divin al

LUIGI STURZO 54

personalitå¡ii umane; se dezvoltå corup¡ia clasei poli-tico-administrative ¿i risipa banilor în absen¡a unui con-trol public serios. [III, III, 289]

Ar fi o vinå gravå så urmåm îndemnul celor care,eliminând riscul, vor så transforme råspunderea econo-micå (care este eficientå) în råspundere politicå (carenu func¡ioneazå niciodatå). Riscul nu poate fi eliminatdin nici un sector al vie¡ii umane. Dumnezeu însu¿i ne dålibertatea cu riscul de a alege calea gre¿itå în locul cåiidrepte. Dar orientarea actualå constå în a atribui statului,adicå comunitå¡ii, riscul individual; vom ajunge, cu timpul,så fim to¡i func¡ionari la stat. În acea zi, dacå va veni, nuva mai exista o na¡iune de responsabili, ci o turmå deiresponsabili. Numai respectul pentru libertatea individu-alå ¿i pentru personalitatea umanå ne va salva de pantafatalå a statului care trebuie så facå tot, så aibå grijå detot, så-¿i atribuie toate ini¡iativele, så scuteascå ¡ara deorice preocupare, reducând întreaga activitate umanåla numitorul politic. [III, III, 151]

Prietenilor care vorbesc ¿i scriu împotriva „burgheziei”(în sens marxist) sau împotriva liberalismului (în sensricardian) trebuie så le spun cå aståzi, dupå douåråzboaie mondiale, în lumea civilizatå ¿i industrializatå nuse moare de foame, cum se murea în Evul Mediu, înRena¿tere sau chiar în prima jumåtate a sec. al XIX-lea.La ceva au folosit în lungul drum al omenirii.

Sunt de acord cu cei care muncesc ¿i luptå pentru aîmbunåtå¡i condi¡iile muncitorilor, fårå a uita clasa mijlocie


activå ¿i clasa func¡ionåreascå ¿i, pe lângå economie,având grijå ¿i de dezvoltarea culturalå, moralå ¿i religioasåa ¡årii. Dar, pentru aceasta, trebuie lårgitå respira¡ialibertå¡ii, a libertå¡ii economice, despovåratå, pe câtposibil, de monopolurile private sau de cele publice.

Etatismul nu rezolvå niciodatå problemele econo-mice ¿i, în plus, såråce¿te resursele na¡ionale; complicåactivitå¡ile industriale, nu numai în via¡a materialå ¿i aafacerilor, dar ¿i în via¡a spiritualå.

Se poate ca prietenii mei så nu mai în¡eleagå adevå-ratul sens al termenului etatism în accep¡ia originarå (dinfr. étatisme), care indicå excesul ¿i degenerarea activitå¡iistatale, ce nu trebuie confundatå cu sarcinile, îndatoririle¿i drepturile statului...

Desuetudinea termenului etatism este semnificativå,indicå pierderea orientårii care de la individ este cåutatåîn statul omniprezent, omnipotent, monopolist ¿i unicfåuritor al vie¡ii unei ¡åri. [II, XII, 324]

„Etatism ¿i libertate” nu sunt un binom, ci o antitezå;acolo unde ajunge etatismul, înceteazå libertatea; undeajunge libertatea, cade etatismul. De aceea, întâi trebuiepus etatismul, apoi libertatea, pentru cå etatismul esteprecum ariciul, intrå în scorburå cu acele coborâte ¿i apoile ridicå treptat, pentru a-¿i face cât mai mult loc.

Unii cred sau se prefac cå lupta noastrå împotrivaetatismului are drept ¡intå statul, institu¡iile ¿i puterile sale;absolut deloc; noi combatem excesele la care, în numelestatului, ajung de¡inåtorii puterii, fie legislative, directivesau executive, limitând acea libertate care, prin natura

LUIGI STURZO 56

statului democratic ¿i în cadrul constitu¡ional, este garan-tatå ¿i trebuie så fie garantatå cetå¡eanului. A¿a cum nuvrem ca libertatea så devinå libertinaj, tot a¿a nu vremca statul så violeze, så råneascå, så limiteze atât principiullibertå¡ii, cât ¿i institu¡iile care îi garanteazå exerci¡iul; noinumim acest abuz etatism. [II, XIV, 136]

Etatism ¿i libertate

Sunt criticat cå de mult a¿ accentua campaniapentru libertate în domeniul economic cu referiri (desigur,importante) la domeniul politico-institu¡ional; dar cå a¿neglija-o pe cea, bineîn¡eles necesarå, în domeniul cul-tural, religios, administrativ, cu problemele corelate deordine eticå ¿i socialå. Trebuie så spun, în apårarea mea,cå accentuarea temelor polemicii mele depinde, în mareparte, de desfå¿urarea vie¡ii publice care, înclinând deceva timp cåtre stânga, a transformat problemeleeconomico-sociale în teren de confruntare ¿i experien¡åde cucerire.

Mai mult: criticii ¿i opozan¡ii mei din aripa stângå aDC vor putea crede cå etatismul economic nu afecteazålibertå¡ile constitu¡ionale, nici libertatea personalå aomului (dimpotrivå, potrivit unora, oferå mijloacele pentruo mai amplå dezvoltare a personalitå¡ii muncitorilor); daradevårul este etern: libertå¡ile formale ale vie¡ii asociatesunt legate între ele ¿i bazate în întregime pe valoareapersonalitå¡ii umane, ce reprezintå libertatea esen¡ialå.Nu poate rezista un sistem de libertå¡i ¿tirbite într-un sec-tor ¿i respectate în altul; pornind de la un sector, etatismulîncepe så le invadeze ¿i pe celelalte; psihologia publicå


orientatå cåtre etatism trece cu u¿urin¡å de la un sectorla altul. Istoria tuturor timpurilor, pentru cine o cunoa¿te ¿io retråie¿te, este o dovadå constantå. Etatismul aprevalat mereu asupra libertå¡ii; libertatea a fost mereuînåbu¿itå de etatism. [II, XIV, 155]

Etatismul ¿i poporul italian

Cine poate scoate din mintea poporului italian ideeacå statul are remediul pentru toate relele? Cå pentrufiecare serviciu oarecare trebuie creatå o institu¡iepublicå statalå sau parastatalå care så se ocupe? Cåorice cetå¡ean trebuie redus la calitatea de func¡ionarstatal, asigurat statal, pensionar statal? Cå trebuie såexiste o cinematografie de stat, un teatru de stat, opicturå, sculpturå, muzicå de stat, dans de stat, cazinouri¿i tripouri de stat, loterie de stat, sport de stat? ¿i a¿a maideparte... nimic în afara sau deasupra statului, totul ¿i to¡iîn stat ¿i pentru stat, sus¡inu¡i de stat, ca ¿i cum statul ar fiDumnezeu, providen¡a, cornul abunden¡ei.

Federalism

Eu sunt unitar, dar federalist incorijibil. [I, XI, 330]

Dintre toate cauzele problemei nordului ¿i suduluiItaliei, se pare cå principalele sunt centralizarea statalå¿i uniformitatea fiscalå ¿i financiarå.

Dacå vrem så ajungem la rådåcina råului, trebuie såavem curajul så înfruntåm aceastå problemå, fårå obi¿-nuitele ezitåri, ¿i så vrem acel remediu (så-l numim eroic?)pe care oamenilor politici liberali se tem så-l propunå,

LUIGI STURZO 58

din cauza acelor false concep¡ii care, în mod fatal, pre-dominå în istorie.

Remediul ar fi o sobrå descentralizare regionalåadministrativå ¿i financiarå ¿i o federalizare a diferitelorregiuni, care så lase intactå unitatea regimului. [I, XI,321-322]

Femeile ¿i politica

Pare un paradox, dar aståzi este o realitate; femeiaalegåtoare într-un regim liber este destinatå så educe înspiritul democra¡iei. [II, XI, 185]

Nu sunt de acord cu cei care cred cå numai bårba¡iisunt în stare så facå politicå; femeia alegåtoare reclamåfemeia aleaså. Ea va aduce în politicå viziunea femininåasupra realitå¡ii, ce o va completa pe cea masculinå.[II, XII, 383]

Guvernul

Orice guvern care nu este sectar sau expresie a uneifac¡iuni învingåtoare este întotdeauna un mediator:mediator între partide, ce trebuie så ¡inå seama, chiaratunci când trebuie så le respingå, de cererile mino-ritå¡ilor, apreciate ¿i acceptate sau modificate de majo-ritatea guvernamentalå; mediator între clasele sociale,temperând asprimea extremismelor opuse în viziuneasuperioarå a intereselor tuturor; ¿i a¿a mai departe.

Atunci când un guvern nu ¿tie sau nu este în stare såexercite func¡ia de centru, se va ivi alt grup social care,de bine, de råu, îl va înlocui; va fi un partid care va tem-


pera fac¡iunile rivale, va fi ¿eful statului dacå va putea, înlimitele legii, så exercite o activitate moderatoare; va fibiserica, precum în perioadele cele mai întunecate aleciviliza¡iei, care, prin chiar func¡ia sa religioaså, fie supor-tând persecu¡ii, fie utilizând raporturile cu autoritateapoliticå, aduce o vorbå de pace între clase ¿i fac¡iuni.

Råu va fi de acele state unde fac¡iunile sunt a¿a deaspre sau guvernul atât de rigid, încât nici o func¡ie decentru nu poate fi exprimatå, de nici un grup ¿i de nici opersoanå; este barbaria cea mai neagrå. [II, XII, 392-393]

Guvernul ¿i opozi¡ia

Pe termen lung, orice guvern se uzeazå ¿i oriceopozi¡ie se pune în valoare. [I, XII, 228]

Idei

Ideile sunt mai importante decât faptele, pentru cåfaptele fårå idei nu au semnifica¡ie. [II, VI, t. 4, 188]

De fiecare datå când apåråtorii unei idei bune,cinstite, morale pretind så o impunå, o stricå; ceea ceråmâne în schimb, este sentimentul de reac¡ie ¿i urå. [I,IV, 104]

Ideile ¿i numai ideile sunt cele care conduc istoria. [II,VI, t. 3, 50]

Trecerea de la idee la faptå este întotdeauna grea:realizarea concretå, chiar ¿i formularea unei legi, este ocrea¡ie. [I, XI, 16]

LUIGI STURZO 60

Idei ¿i lupte civile

Ideile mele despre fascism sunt cunoscute; m-aunumit du¿man: ar fi mai pu¡in impropriu så spunå adversar.Du¿manul urå¿te: eu nu uråsc. Luptele civilizate, în numeleideilor, în cadrul libertå¡ii, pe terenul politicii, nu sunt nicio-datå sterile, nu ajung la negare, suprimare, urå; ci emanåvia¡å ¿i genereazå progres. [II, V, t. 3, 18]

Impozite

Punctul delicat al oricårui proiect de lege în materiede impozite este cel al convergen¡ei interesului statuluicu interesul produc¡iei, în a¿a fel încât impunerea så nuafecteze productivitatea, iar produc¡ia så dea o contri-bu¡ie cât mai mare la bugetul statului. Este adevårat cåidentificarea acestui punct de mijloc este dificilå. Påreriletehnicienilor nu ajung niciodatå så låmureascå motivelede contrast, statisticile sunt diferit interpretate, iar la sfâr¿it,pentru a ajunge la o concluzie, se recurge la bunul sim¡comun sau la judecata solomonicå. [III, III, 152]

Planificatorii fiscali nu sunt mai pu¡in dåunåtori decâtplanificatorii economici ¿i decât reformatorii sociali,atunci când, în loc så construiascå, întemeind ¿i apoiprogresând gradat, fac o asemenea dezordine încât sepierde urma firului conducåtor. [I, XI, 39]

Impozite ¿i taxe? Cum så le plåtim de bunå voie?Cum så nu încercåm så ne sustragem acestei obliga¡iiprin diferite subterfugii? Dåm declara¡ii printre din¡i, uitândcâte ceva, de exemplu, omi¡ând cifra aceea måruntå


care ar înclina balan¡a cåtre sporirea contribu¡iei. Criteriulcinstit este unul singur: så dåm ceea ce se cuvine; såevitåm gre¿elile în dauna noastrå, dar ¿i consecin¡ele îndauna statului. De cealaltå parte, cetå¡enii ¿tiu bine cåeste dreptul lor (¿i oricårui drept îi corespunde o datorie)så cearå echitate în materie de impozite, ca ¿i cinste înadministrarea fondurilor ob¡inute din impozite. Cetå¡eanultrebuie så-¿i impunå punctul de vedere în aceaståprivin¡å, ¿i nu så se asocieze cu aceia care, compåti-mindu-l pe contribuabilul care plåte¿te prea mult, îi sprijinåpe aceia care risipesc banul public în mod scandalos,fårå opreli¿ti ¿i fårå remu¿cåri. [II, XIV, 417]

Punctul central al finan¡elor de stat nu este ¿i nu poatefi acela de a ob¡ine de la contribuabil mai mult decâteste posibil; pentru cå statul modern tinde så devinå unMoloch al lumii: cu cât are mai mult, cu atât cheltuie¿temai mult; cu cât cheltuie¿te mai mult, cu atât mai multsimte nevoia de a poseda; mårind în fiecare an bugetelede cheltuieli, datoria publicå, obliga¡iile bugetului,contribu¡ii ¿i dona¡ii pentru nenumårate institu¡ii în perma-nen¡å datornice. [II, XIV, 424]

Indispensabili ¿i buni la toate

Un aforism de care trebuie mereu ¡inut seama maitaie din orgoliul celor care se cred indispensabili: „nimeninu este necesar în aceastå lume”. Unui rege îi urmeazåalt rege (sau reginå, ca în Olanda ¿i Anglia); unui pre-¿edinte îi urmeazå alt pre¿edinte, care ar putea fi chiarmai bun decât predecesorul såu; la fel se întâmplå înîntreaga via¡å omeneascå. Tocmai acolo unde onorurile

LUIGI STURZO 62

¿i råsplata se aflå împreunå, så nu se gåseascå al¡ioameni potrivi¡i în afara celor care le acumuleazå mereuîn mod monopolist, sub lozinca „indispensabilitå¡ii”? Eui-am privit întotdeauna cu rezervå pe cei buni la toate,pricepu¡ii în toate împrejurårile, afaceri¿tii tuturor admi-nistra¡iilor. [II, XII, 227]

Indivizi ¿i societate

Trebuie så privim societatea din perspectiva naturiiei vii, ¿i nu så o reducem la o ipotezå conceptualå sau,mai råu, la o fiin¡å misterioaså, în afara ¿i deasupraindivizilor ce o compun, un fel de divinitate ce formeazåpersonalitatea fiecårui individ, introducând, prin interme-diul coerci¡iei colective, o poten¡ialitate necunoscutånaturii înså¿i.

Societatea nu este altceva decât coexisten¡aoperantå a indivizilor într-un proces inepuizabil. Nu existåindivizi fårå societate, nici societate fårå indivizi. Socie-tatea nu este un quid tertium, care ar presupune fiecareindivid ¿i indivizii coexisten¡i, cu alte cuvinte, care ar formaindividualitatea prin intermediul asocierii; societateaexistå ¿i coexistå numai pentru indivizi. [I, VII, 5]

Numai în echilibrul dintre individualitate ¿i grup, dintrelibertate ¿i organizare, dintre ini¡iativå ¿i control, se poateasigura sånåtatea vie¡ii politice ¿i i se poate da o orien-tare care så corespundå nevoilor ¿i aspira¡iilor colecti-vitå¡ii. [I, IV, 49]

Baza socialå nu se aflå decât în individul uman,considerat în caracterul såu concret, în complexitatea


sa, în integritatea sa originalå. Societatea nu este oentitate sau un organism în afara ¿i deasupra individului.Omul este, în acela¿i timp, individual ¿i social. Este atâtde individual încât nu participå la altå via¡å decât la asa ¿i este o personalitate incomunicabilå; ¿i este atât desocial încât nu ar putea exista ¿i nu ¿i-ar putea dezvoltanici o facultate, nici chiar via¡a sa, în afara socialitå¡ii.

Principiul asocierii este interior individului ¿i estecomplementar realitå¡ii sale individuale. Societatea esteo rezultantå a indivizilor. Înfåptuirea concretå a vie¡iisociale nu diferå de cea a vie¡ii individuale decât în modabstract ¿i prin atribuirea de scopuri ¿i semnifica¡ii.

Fiecare faptå a individului este, prin ea înså¿i, o faptåasociativå, cu alte cuvinte, comportå o rela¡ie interindi-vidualå. Simplul fapt de a gândi, chiar înainte de a semanifesta, are un caracter asociativ; nu poate existacomunicare ¿i, în consecin¡å, societate, fårå gândire.Societatea nu este altceva decât gândul comunicat ¿iînfåptuit. [I, XII, 152-153]

În esen¡å, singurul adevårat agent al societå¡ii esteomul, individ asociat cu al¡i oameni pentru anumitescopuri. Trebuie så excludem ideea cå societatea ar fiun quid tertium numit când stat, când claså, familie saureligie, care ac¡ioneazå sau care îl determinå pe om såac¡ioneze. Omul care ac¡ioneazå este determinat deînså¿i natura sa ra¡ionalå ¿i senzitivå, se hotårå¿te singurså ac¡ioneze în func¡ie de nevoile ¿i tendin¡ele sauexigen¡ele vie¡ii sale. [I, XII, 12]

LUIGI STURZO 64

Criticii mei ar fi încânta¡i dacå, dincolo de sociolo-gismul de tip francez, dincolo de vechiul sau noul organi-cism, ar putea gåsi ceva real care så dea consisten¡åproprie societå¡ii, ca fiind distinctå ¿i, uneori, opusåindivizilor. Dar, din påcate, nu vor afla altceva decâtsocialitatea ca termen universal, deta¿at fa¡å de reali-tate. Cei care ac¡ioneazå ¿i suferå sunt indivizii asocia¡i.[I, XII, 60]

În legåturå cu idealizarea sau generalizarea for¡eloroculte, mai existå ¿i generalizarea for¡elor colective,cårora li se atribuie adesea gândire ¿i ac¡iune, idealitate¿i activitate, ca oricårei persoane vii. Când vorbim debisericå, generalizînd ca atunci când spunem stat,na¡iune, Rusia, Fran¡a, America, capitalism, socialism,comunism, democra¡ie, popor, atribuindu-i gândire ¿iac¡iune, dåm substantivului colectiv caracterul omuluipersonal. În aceastå sintagmå, biserica este privitå prin¿efii ei, papa, cardinalii, clerul episcopal al unei ¡åri –biserica Fran¡ei sau Spaniei – puterea sa ¿i influen¡a pecare o are în via¡a publicå sau în legåturå cu comuni-tatea religioaså. Obiceiul este curent, acceptat ¿ifolose¿te la simplificarea limbajului ziarelor; se spuneFran¡a, Anglia, America pentru guvern sau popor; stat,pentru puterea publicå sau forma politicå ¿i a¿a maideparte. Când se trece de la jurnalism la studiul fapteloristorice ¿i al datelor sociologice, trebuie omiså o sintagmåatât de echivocå ¿i inexactå ¿i trebuie precizat desprecare for¡å colectivå este vorba, trebuie analiza¡i factoriisåi, ajungând la oameni, singuri sau asocia¡i, cåci ei sunt


într-adevår agen¡ii în ac¡iune, care vorbesc, ac¡ioneazå¿i î¿i asumå responsabilitå¡ile vie¡ii colective. [I, XII, 42]

Agen¡ii în societate nu sunt altceva decât indivizii; înafara lor nu se poate afla nici o finalitate comunå (adicåra¡ionalitatea), nici o con¿tiin¡å comunå (adicå ra¡iona-litate ¿i voin¡å în ac¡iune), nici un proces istoric (cu altecuvinte, continuitatea temporalå a acestei finalitå¡i ¿i aacestei con¿tiin¡e). [I, XII, 58]

Dupå pårerea mea, societatea, ca entitate obiec-tivå, nu existå în sine, ci în indivizii asocia¡i între ei: ordineasocialå, ca entitate obiectivå, nu existå în sine, ci înra¡ionalitatea tråitå ¿i înfåptuitå de cåtre indivizi în modulîn care hic et nunc s-a înfåptuit; o orânduire mai bunå,ca entitate obiectivå, nu existå în sine, ci în mintea ¿i îninima acelor indivizi care luptå pentru a o înfåptui. [I, XII,62-63]

Adevårata realitate o constituie oamenii care seagitå ¿i care ac¡ioneazå în cadrul tuturor formelor sta-tale, inclusiv în cadrul birocra¡iei ¿i al administra¡iei. [II,VI, t. 1, 115]

Indivizi, societate ¿i cre¿tinism

Cre¿tinismul opereazå în domeniul sociologic oinversiune ¿i o rearanjare a valorilor. Socialitatea nu estealtceva decât o proiec¡ie a individului; orice bazå socialåeste puså de individ. Suprapunerea formei sociale asupraindividului, în societå¡ile precre¿tine, a fost o deviere ¿i, în

LUIGI STURZO 66

multe cazuri, o perversiune; reîntoarcerea individului labaza oricårei valori sociale reprezintå o conversiune ¿i orestaura¡ie. [I, V, 5]

Noutatea cre¿tinismului, fa¡å de alte religii, privite dinpunct de vedere sociologic, a constat în desfiin¡areaoricårei legåturi obligatorii între religie ¿i familie sau trib,na¡iune sau imperiu, ¿i în fixarea unei baze personale acon¿tiin¡ei. [...]

O altå noutate, care este corelatå, în mod logic, cuprima, a fost universalitatea destina¡iei „Bunei Vestiri”, tutu-ror popoarelor, tuturor claselor, indiferent cå erau evreisau pågâni, greci sau barbari, boga¡i sau såraci, ståpânsau sclav: to¡i erau invita¡i så-¿i renege zeii ¿i så-l adorepe singurul Dumnezeu adevårat în spirit ¿i adevår; în sfâr¿it,constituirea bisericii, ca unicå societate religioaså vizibilå,dincolo de orice structurå familiarå sau politicå, în formåautonomå ¿i independentå, bazatå pe anumite credin¡e,considerate adevåruri, mai mult, adevårul.

Efectele unui asemenea eveniment în domeniul so-ciologic (ca ¿i în alte domenii, care nu fac obiectul studiu-lui de fa¡å) nu aveau cum så nu fie cu adevårat revolu¡io-nare. Un prim efect a fost umanizarea celorlalte douåforme de societate, cea familiarå ¿i cea politicå. Nu maiexistau divinitå¡i domestice, care formau unitatea fami-liarå divinizatå; nu mai existau imperii ca forme divine aleputerii. Familie, regate, imperii, pure forme umane,mijloace, ¿i nu scopuri ale omului; adesea, mijloacenepotrivite ¿i care au determinat devierea de la adevå-ratul scop; în acel caz, mijloace de respins ¿i de aban-


donat; pentru ca fiecare så gåseascå în interioritatea saadevårata via¡å, astfel încât så-¿i poatå spune: cel careface voin¡a Domnului, acesta este fratele, so¡ul, tatål ¿imama.

Astfel inversate valorile sociale ale lumii precre¿tine,personalitatea umanå lua locul pe care îl ocupaserågrupurile sociale. Personalitatea umanå, pânå atunciinsuficient cunoscutå sau depreciatå, devenea, în virtu-tea unei recunoa¿teri religioase, centrul ¿i scopul oricåreiactivitå¡i colective. Ea era chematå så reconstruiascåsocietatea din nou, ca într-o palingenezå. [I, V, 3-4]

Interven¡ionism

Atunci când Leon al XIII-lea vorbea de interven¡iastatului în problemele sociale – nu avusese încå locexperien¡a interven¡ionistå modernå (mai ales a statelortotalitare) – se referea la un mediu care era, prin teorie ¿ipreocupåri, stråin de interven¡iile masive ¿i care de-abiaîncepuse, timid, så reglementeze orarul de muncå ¿iasigurårile muncitore¿ti.

Aståzi, dupå statele totalitare, trebuie så ne apåråmde interven¡iile statale care ieri erau invocate. [II, VI, t.4, 416]

Marea dezbatere a ultimei jumåtå¡i de secol a avutloc asupra interven¡iei statului: dacå statul – putereapoliticå – are dreptul ¿i func¡ia de a interveni sau nu încompeti¡iile economice ale ¡årii ¿i în conflictele dintrecapital ¿i muncå.

LUIGI STURZO 68

Teza contrarå se sprijinea pe principiul libertå¡ii, extinsde la politicå la economie; teza favorabilå (cea care apredominat) se sprijinea pe principiul bunåstårii comune.

Acum nimeni nu mai neagå statului dreptul de a inter-veni, cu condi¡ia så nu fie ¿tirbitå libertatea economicåfundamentalå. [I, IV, 360]

Formula noastrå etico-economicå a interven¡iei sta-tale, repetatå în discursuri parlamentare ¿i în polemici depreså este urmåtoarea:

– libertatea este unicå ¿i individualå; se pierde liberta-tea politicå ¿i culturalå dacå se pierde libertateaeconomicå ¿i invers;

– libertatea este expresia adevårului ¿i a ordinii; corec-¡ia exceselor libertå¡ii constå, în primul rând, în autodis-ciplinå ¿i autolimitare, pe lângå reglementarea legislativånecesarå pentru coexisten¡a ¿i respectarea drepturilor ¿iobliga¡iilor reciproce.

– statul are drept func¡ie principalå garantarea ¿ivigilen¡a asupra drepturilor colective ¿i private, men¡ine-rea ordinii publice, apårarea na¡ionalå, tutela ¿i suprave-gherea sistemului monetar ¿i de credit; finan¡ele publice¿i buna administrare a serviciilor publice na¡ionale; însubsidiar, statul intervine, în formå integrativå, în acelesectoare de interes colectiv particular sau general în careini¡iativa privatå este deficitarå, pânå în momentul în careva fi în måsurå så-¿i reia propriul rol. Cazurile de urgen¡åimpun statului alte sarcini; dar acestea sunt temporare ¿ise exercitå cu respectarea drepturilor politice ale cetå-¡eanului, a cårui libertate trebuie så fie tutelatå, a cåruipersonalitate trebuie så fie respectatå. [I, XII, 294-295]


Nu sunt a priori favorabil sau contrar interven¡ieistatale; pot admite, din partea statului, fie interven¡iapropulsivå, când lipse¿te orice posibilitate imediatå aunor ini¡iative private serioase, fie interven¡ia integrativå,atunci când ini¡iativa privatå nu este suficientå; resping,fårå cea mai micå îndoialå, interven¡ia statalå de tipmonopolist, care ar frâna, în parte sau total, ini¡iativaprivatå. [III, III, 179]

Statul, aståzi, nu poate fi scutit de douå interven¡iinecesare dezvoltårii unei ¡åri moderne ¿i civilizate: ceade atenuare a situa¡iei endemice sau în faze conjunc-turale a ¿omajului muncitorilor, cu måsuri menite så-i facåfa¡å, ¿i cea de a veghea ca cetå¡enii så aibå posibilitateade a-¿i dezvolta energiile ¿i propria activitate. [I, XII, 293]

Isme

Monarhismul l-a zeificat pe regeLiberalismul l-a zeificat pe individDemocra¡ia a zeificat poporulSindicalismul a zeificat clasaSocialismul de stat a zeificat statulNa¡ionalismul a zeificat na¡iunea. [II, IV, t. 2, 208]

Italienii ¿i defectele lor

Defectul italienilor constå în faptul cå fiecare vorbe¿tepe limba lui, fårå a se preocupa så în¡eleagå ¿i limbacelorlal¡i. N-a¡i våzut niciodatå un grup de italieni în care

LUIGI STURZO 70

to¡i sau toate vorbesc în acela¿i timp, de par ni¿te vråbiiîn copaci la låsarea serii? [II, XIII, 348-349]

Dupå un secol de regimuri centralizate, de tip pater-nalist înaintea fascismului, dictatorial în timpul fascismului,cu efecte postume dupå fascism, nu este u¿or så-l gåsimpe cetå¡ean liber ¿i responsabil. El este conformist sauanarhic; centralizator sau dizolvant; este autoritar saurevolu¡ionar; ¿i acesta din urmå, cu atât mai autoritar cucât este mai revolu¡ionar.

Italienii, în ansamblul lor, a¿teaptå totul de la Roma ¿iblesteamå încetineala romanå; sicilienii a¿teaptå totulde la Roma ¿i de la Palermo ¿i blesteamå Roma ¿iPalermo; provinciile ¿i localitå¡ile sunt obi¿nuite såprimeascå totul de la centru. Nu pretind autonomie ¿imijloace proprii, poate pentru cå î¿i închipuie cå nu levor ob¡ine niciodatå; cer ajutoare, favoruri, subsidii,interven¡ii, creând astfel clientele, interese comune ¿isupuneri care anihileazå orice autonomie adevåratå. [II,XI, 125-126]

Noi, latinii, mai mult decât alte ¡åri, suferim deabstrac¡ionism teoretic ¿i de imprecizii practice, din cauzaacelui ansamblu de idei ¿i a acelei facilitå¡i de intui¡ii cecu greu ¡in locul unor studii practice ¿i probleme tehnicepuse la punct. În acest fel, se poate aluneca cu u¿urin¡åde la enun¡urile teoretice la demagogia promisiunilor ¿ide la sintagmele abstracte la retorica imaginilor. Progra-mele concrete se pierd în marea adâncå a cuvintelor.


Dacå la acestea adåugåm asprimea polemicilorcare abat aten¡ia de la problemele practice, cu atâtmai mult cu cât aceste probleme sunt greu de rezolvat,se va vedea cå alegåtorii, în loc så aibå de ales întreprograme concrete, vor avea de-a face cu o serie depromisiuni de fericire viitoare, pe care ace¿ti tåmå-duitori politici le oferå ca pe infailibile elixiruri de via¡ålungå. [II, IX, 89-90]

Italianul mediu, care a fåcut in corpore vili experien¡ademagogiei ¿i a dictaturii ¿i a plåtit-o scump, nu a cåzutdupå råzboi în mrejele comunismului – ¿i acesta demagog¿i dictatorial –, înså s-a oprit la jumåtatea drumului; nu îidisplace o anumitå demagogie måruntå, care så-i ofereo solu¡ie rapidå la toate problemele; nu îi displace unpaternalism de stat de care så se sprijine, cu un bugetgata så dea bani tuturor, creând un parazitism ce mergede la marea industrie la institu¡iile statale ¿i parastatale ¿icu finan¡e ce multiplicå scutirile fiscale în ritm accelerat.Nu îi displace interven¡ia statalå în toate ocaziile ¿i pentrutoate necesitå¡ile. Din aceastå cauzå statul comunist,care este statul cel mai sårac ¿i mai tiranic dintre toatestatele, solicitå fanteziile populare ¿i devine un mit. Pecalea interven¡iilor statale, alunecu¿ul demagogic ducela o asemenea etatizare, încât se poate compara cu uncomunism mascat.

Aceasta este latura cea mai tragicå a unei ¡åri såra-ce ¿i suprapopulate, ca a noastrå, care este din cale-afaråde individualistå ¿i, în acela¿i timp, a¿teaptå totul de la„dumnezeul stat”. [II, X, 347-348]

LUIGI STURZO 72

Întreprinderea

Întreprinderea este nucleul fundamental al econo-miei, a¿a cum familia este pentru societate. [I, XII, 170]

Particularul folose¿te banii mult mai bine decât statul;productivitatea întreprinderii private este cu multsuperioarå celei a unei întreprinderi publice. În vedereaunei politici de combatere a ¿omajului, este de datoriastatului nu numai så nu punå piedici în calea investi¡iilorprivate, ci ¿i så le încurajeze. [II, XI, 391]

Så nu se minuneze planificatorii sociali de dreapta,de centru ¿i de stânga de insisten¡a mea în favoareaactivitå¡ilor productive ale particularilor; sunt cele careabsorb o mai mare for¡å de muncå, o fac mai productivå¿i, în acelea¿i condi¡ii cu industria de stat, produc la costurimai mici ¿i cu un randament mai mare; de asemenea,dacå guvernul nu le oprimå, sunt cele mai pu¡in costisi-toare pentru buget ¿i cele mai rentabile pentru finan¡e.[II, XI, 271-272]

Laicism

Trei tipuri de laicism. Pe primul îl vom numi laicismistoric, cel care derivå din liberalismul secolului trecut ¿icare, în raporturile cu biserica, a sintetizat pozi¡ia sa întrei formule: Bisericå liberå într-un stat liber – Bisericå liberåîntr-un stat suveran – Bisericå ¿i stat, douå paralele carenu se întâlnesc. [...]

Al doilea tip este laicismul anticlerical. Tradi¡ia sa arputea fi caracterizatå drept iacobinå. Întreg extremismul


radical ¿i socialist a fost în Italia (¿i în alte pår¡i) contaminatde materialism ¿i de un anticatolicism alcåtuit din preju-decå¡i ¿i din urå.

Atenuat în formele sale ¿i cu un oarecare spirit detoleran¡å, aståzi persistå încå în mediile ac¡ioni¿tilor*,sociali¿tilor ¿i radicalizan¡ilor, mai ales printre supravie¡uitoriifascismului ¿i în to¡i cei care våd în bisericå ¿i în papalitatespectrul domina¡iei „clericale”.

Cel de-al treilea tip este dat de comuni¿ti, caresubordoneazå trimfului comunismului orice convingere ¿iorice pozi¡ie politicå.

Ei sunt anticatolici fiindcå sunt materiali¿ti; dar s-artransforma ¿i în filocatolici (¿i nu pu¡ine au fost ocaziile cândau încercat politica mâinii întinse) pentru a ajunge laputere. Odatå atins scopul, ar lansa împotriva bisericii ceamai violentå persecu¡ie, a¿a cum fac în ¡årile catolicesatelite pentru a men¡ine domina¡ia statului totalitar.

Împotriva celor trei tipuri de laicism se aflå fermåbiserica catolicå, care trebuie så respingå laicismul libe-ral, ce duce la excluderea moralei ¿i a autoritå¡ii bisericiiîn via¡a popoarelor; så se opunå celui socialist pentru aface fa¡å ofensivei materialiste în familie, în educa¡ie ¿i înformarea catolicilor; ¿i så se apere de infiltrårile comuniste¿i de persecu¡iile statelor totalitare, care ar duce ladistrugerea civiliza¡iei cre¿tine.

Laicismele de orice culoare, negând bisericii pozi¡iasa în lume, mai devreme sau mai târziu lezeazå înså¿ilibertatea, ai cårei paladini se proclamå, ¿i alunecå spretotalitarismul de dreapta sau de stânga. [II, X, 369-371]

* adep¡i ai Patidului Ac¡iunii.

LUIGI STURZO 74

Legi (Înmul¡irea legilor)

Aståzi, înmul¡irea legilor, amânårilor, corec¡iilor ¿iinterpretårilor este atât de frecventå încât este dificil så¡ii pasul cu ele, atât din partea birourilor publice cât ¿i acetå¡enilor ¿i a asocia¡iilor interesate. De asemenea, secreeazå impresia cå lipse¿te certitudinea dreptului, atâtde mare este u¿urin¡a cu care se adaugå modificåri pestemodificåri ¿i legi peste legi.

Cu ceva timp în urmå, notam într-un articol de-al meucå în primul an al parlamentului republican (1948-49)fuseserå adoptate circa 1.100 noi legi, în timp ceparlamentul englez, în aceea¿i perioadå de timp, la opopula¡ie aproape egalå cu a noastrå, aprobaseaproape 100 de legi, pe lângå legile mårunte numiteprivate laws, care se referå la cazuri deosebite ¿i care serezolvå expeditiv ¿i prin procedura specialå a depuneriipe masa pre¿edintelui pentru eventuale opozi¡ii, lucrucare se întâmplå foarte rar. [III, III, 205]

Mie mi se pare cå partidele ¿i sindicatele au inoculatîn vinele adep¡ilor lor o încredere aproape infantilå înputerea magicå a legilor. În cele douå legislaturi trecuteau fost adoptate cu miile legi ¿i legi¿oare, în timp ce înAnglia se adoptå vreo sutå pe an. Este legitim så neîndoim cå un asemenea volum de legi poate fi urmåritcu u¿urin¡å ¿i avem impresia, nu lipsitå de temei ¿iråspânditå deja în ¡arå, cå multe legi au fost fåcute adpersonam sau ad categoriam, cu un adevårat caracterprivat. [III, III, 283-284]


Se ¿tie cå legile pu¡ine ¿i bune valoreazå mai multdecât legi numeroase fåcute în grabå; iar u¿urin¡a cucare se legifereazå atenueazå calitatea produsului. [III,III, 283]

Legi ¿i cutume

Se spune cå, mai mult decât de legi, este nevoiede cutume; acest lucru este adevårat. Legea fåråcutumå nu are mare valoare; în timp ce cutuma arevaloare ¿i fårå lege. Dar pentru a rec¡iona împotriva uneicutume deviate este nevoie ¿i de legi, ca o apårare ¿ica un îndemn la crearea, refacerea sau întårirea cu-tumei. [II, XI, 171]

Legile, de altfel, vin când inconvenientele nu pot fievitate prin simpla cutumå. Dar, din påcate, nu existålege care så poatå reglementa serios cutuma. [II, IX, 342]

Liberalii

Liberalii au påcåtuit adesea împotriva libertå¡ii, careera emblema lor ¿i care, altådatå, era monopulul lor ideal.[II, V, t. 3, 132]

Actualele partide liberale nu au liberal decât numele.[II, V, t. 3, 342]

Libertates

Libertatea omului este condi¡ia necesarå pentruperfectibilitatea sa. Libertatea este mai mult o facultate

LUIGI STURZO 76

interioarå a omului decât una socialå; dar ea este ¿isocialå ¿i fårå ea nu poate exista nici o dezvoltare sauprogres. Educa¡ia ¿i cucerirea libertå¡ii se fac prin folosireaînså¿i a libertå¡ii. Un copil nu înva¡å så meargå fårå såmeargå; nici nu înva¡å så vorbeascå fårå så vorbeascå;nimeni nu va ¿ti så înoate dacå nu se aruncå în apå ¿i nuexerseazå; a¿a este toatå via¡a.

Când se afirmå cå un popor nu este matur pentrulibertate, se pleacå de la o idee gre¿itå, pentru cå seexclude posibilitatea folosirii libertå¡ii prin educa¡ie ¿i exer-ci¡iu; chiar ¿i o libertate cuceritå treptat, o libertate reafir-matå printr-o disciplinå treazå, pentru a exista, trebuie såfie în¡eleaså, cuceritå ¿i apåratå ca libertate. [I, IX, 207]

Libertatea nu este un punct de sosire care se cuce-re¿te odatå pentru totdeauna; libertatea este o cucerirezilnicå, mereu amenin¡atå ¿i puså în pericol de for¡epotrivnice. A¿a cum fiecare dintre noi, pentru a nu cådeaîn sclavia viciilor ¿i pentru a ne bucura moralmente delibertatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, trebuie såluptåm toatå via¡a, la fel se întâmplå cu libertå¡ile politice¿i sociale: trebuie så luptåm ¿i så fim gata så respingemacele lan¡uri pe care va vrea så ni le impunå putereaabsolutå, fie dictatorul de dreapta sau de stânga, fiecapitalismul afaceri¿tilor sau comunismul amågi¡ilor.

Libertatea nu este pentru un singur om sau pentrucei pu¡ini: libertatea este pentru to¡i; acest fapt pune olimitå moralå ¿i naturalå exceselor unui singur om (dic-tatura), ale câtorva oameni (oligarhia capitalismului saua militarismului) sau ale mul¡imii (demagogia ¿i anarhismul).


Adevårata libertate este, înainte de toate, moralå;ea este baza dreptului, este disciplinå ¿i ordine, este ocondi¡ie necesarå påcii, atât în interiorul unei na¡iuni, cât¿i în raporturile interna¡ionale. [I, IV, 322]

Libertatea este ca aerul, se simte numai când lipse¿te.Unde este aer, ne gândim la grijile noastre, la ¿coalå, lamuncå, la plåcere; dacå aerul lipse¿te, totul ne face såsuferim; studiul, munca, plåcerea devin imposibile; noiavem, mai presus de orice, nevoie de aer, de pu¡in aerca så respiråm... [I, IV, 321]

Libertatea nu este un scop, ci un mijloc. Dar existåoare un mijloc care nu devine scop imediat atunci cândne lipse¿te sau când nu este suficient pentru scopulnostru? Banii sunt un mijloc pentru cumpårarea unei case.Cine nu-i are, îi cautå: banii (mijloc), casa (scopul) înmomentul dialectic al ac¡iunii se identificå. ¿i a¿a maideparte. Exemplul cu banii nu trebuie så ne distragå:libertatea este un dar spiritual, un bun prin el însu¿i, carene då posibilitatea så cåutåm binele superior ¿i så nebucuråm de bine ca de o cucerire spiritualå: meritå, deci,toate sacrificiile, chiar dacå este consideratå un mijloc.[I, IV, 354]

În învå¡åtura evanghelicå, libertatea, mai curânddecât negativå ¿i externå, este pozitivå ¿i interioarå.Libertatea este cucerirea sau darul (în func¡ie de punctulde vedere) unei superioritå¡i care ne descåtu¿eazå ¿i neface imuni la ceea ce este inferior; este conceputå mai

LUIGI STURZO 78

mult ca o caracteristicå a individului decât a colectivitå¡ii;sub anumite aspecte, lan¡ul este colectiv, libertatea estepersonalå. [I, V, 10]

Liberi nu ne na¿tem, ci devenim, în sensul cå liberta-tea, indiferent din ce punct de vedere o privim, este ocucerire. Cucerire a individului asupra lui însu¿i, dominân-du-¿i propriile înclina¡ii ¿i pasiuni; cucerire a societå¡ii,pentru ca în ea fiecare så-¿i poatå dezvolta propriapersonalitate, fårå a-i împiedica pe ceilal¡i så facå la fel.

Libertatea este o metodå care armonizeazå dreptu-rile fiecåruia cu îndatoririle fa¡å de ceilal¡i ¿i fa¡å desocietate luatå ca un întreg. Metoda, pentru a fi valabilåîntr-o societate, trebuie så fie acceptatå de to¡i ¿i respec-tatå cu lealitate; cine gre¿e¿te trebuie så fie constrânsså o respecte sau chiar så fie pedepsit.

Într-un joc, regulile jocului fac legea; fiecare este liberså joace cum crede de cuviin¡å, dar nu poate så nurespecte regulile ¿i nici nu îi este permis så tri¿eze. Înesen¡å, libertatea sa are în contrapartidå lealitatea, pecare conteazå ceilal¡i, pentru ca fiecare så-¿i poatåîndeplini planul în mod liber.

A¿a se întâmplå ¿i în societate. Violarea metodeilibertå¡ii face så piarå substan¡a libertå¡ilor, care se aflåla baza vie¡ii politice ¿i civile. Dacå s-ar permite furtul,proprietatea ar fi minatå de la temeliile sale; dacå s-arpermite frauda, comer¡ul n-ar rezista.

Spiritul de revoltå într-un regim liber este acela¿i lucrucu furtul sau frauda într-un regim economic. [II, VI, t. 3, 91]


Lealitatea fa¡å de libertate nu este numai o datoriea maselor fa¡å de stat, este ¿i o datorie a guvernan¡ilorfa¡å de stat ¿i fa¡å de mase. [II, VI, t. 3, 93]

Societatea în regim de libertate se orienteazå sprecele mai înalte culmi ale ra¡ionalitå¡ii, în orice domeniual activitå¡ii umane. [I, XII, 263]

Pânå când o na¡iune nu va ajunge så conceapålibertatea ca fiind cel mai înalt dar al lui Dumnezeu, defolosit în interesul comun ¿i pentru binele colectiv, ¿i nu înpropriul folos sau pentru a satisface propriul egoism, caun dar de care to¡i trebuie så se bucure fårå a vrea så-lmonopolizeze în folosul propriu, al propriei clase, alpropriului partid, al propriului grup sau al propriei categorii,legile care reglementeazå drepturile ¿i datoriile institu¡iilorlibere vor fi inoperante. [III, III, 20]

Libertatea este ca adevårul: se cucere¿te ¿i, cânds-a cucerit, pentru a o påstra, se recucere¿te; ¿i, când seschimbå evenimentele ¿i evolueazå institu¡iile, pentru ao adapta, se recucere¿te. Este un peren joc dinamic, lafel ca via¡a, în care pierd acele popoare care nu auapreciat-o îndeajuns pentru a o apåra ¿i care n-au ¿tiutså o foloseascå pentru a nu o pierde. Cåci a folosi liber-tatea înseamnå a nu permite nici dictatura, nici liber-tinajul; ¿i într-un caz, ¿i în celålalt, libertatea nu existå: nuatât pentru faptul material al domina¡iei unui om sau aplebei; ci pentru faptul substan¡ial cå poporului i-a lipsitfor¡a moralå pentru a se men¡ine în libertate, pentru a

LUIGI STURZO 80

nu îngådui ca dictatorul sau plebea så violeze perso-nalitatea colectivå. [II, V, t. 3, 195-196]

Se spune cå de libertate se abuzeazå: este adevårat;dar care este acel dar al lui Dumnezeu dat oamenilor,de care oamenii så nu abuzeze? Se abuzeazå de intelect,se abuzeazå de for¡å, se abuzeazå de autoritate, se abu-zeazå de bogå¡ii, se abuzeazå de via¡å. Înså sunt certidenique fines, spunea poetul latin. Natura înså¿i a puslimitele care nu se depå¿esc fårå pedeapså. Fiecareabuz individual aduce cu sine remu¿carea, ruina, moar-tea; fiecare abuz colectiv se ispå¿e¿te în via¡a popoarelor.Dar nu din acest motiv bunurile pe care natura le oferåsunt condamnabile în sine sau trebuie så se sustragå uneidrepte folosin¡e ¿i exigen¡elor ra¡ionale ale fiin¡elor. [II, V,t. 3, 200]

O ¡arå modernå nu poate tråi, nici prospera fårålibertate. [II, V, t. 3, 2071]

Libertatea este un dar atât de pre¡ios al vie¡ii umaneîncât, din påcate, fiecare o vrea pentru sine ¿i o neagåaltora. Efortul societå¡ii, efort peren ¿i progresiv, este acelade a echilibra libertatea fiecåruia într-un unic ¿i adevåratregim al libertå¡ii. [II, V, t. 3, 199]

Regimul libertå¡ii este un creuzet în care for¡eledizidente se purificå ¿i se asimileazå, ajungând astfelså påtrundå în via¡a perenå ¿i substan¡ialå a societå¡ii.[II, V, t. 3, 201]


Dupå un secol de experien¡å putem afirma, fåråteamå de dezmin¡ire sau contrazicere, cå libertateapoliticå influen¡eazå toatå via¡a publicå sau nu estelibertate decât în aparen¡å.

Libertatea este precum sufletul care då via¡å corpuluiîn toate func¡iile sale, fie ele înalte ¿i nobile, ale intelectului¿i voin¡ei, sau anumite func¡ii ale corpului pentru care nuavem nici sensibilitate, nici cuno¿tin¡å directå.

Unii spun: libertate, da, înså din ra¡iuni sociale trebuieså o restrângem, admi¡ând interven¡ia statalå în econo-mia privatå.

Al¡ii spun: libertate, da, înså pentru ¿coala de stat;cealaltå, privatå, så fie controlatå, supuså ¿i „privatå” dedreptul de a da diplome valabile.

Al¡ii spun: libertate, da, înså pentru partide ¿i pentruconducåtorii lor; membrii de rând trebuie så meargå doicâte doi, cum fac comuni¿tii ¿i cum fåceau fasci¿tii.

Al¡ii: libertate, da, înså statul trebuie så aibå toatepârghiile de comandå ale vie¡ii administrative; institu¡iilelocale trebuie så se supunå ingerin¡elor birocratice ¿ipolitice ale centrului.

Este o litanie care poate continua la infinit ¿i carepoate fi rezumatå în faimosul principiu al libertå¡ii ca in-strument al autoritå¡ii.

Teoria lui Giovanni Gentile, dacå o privim mai îndea-proape, este dragå, în fond, multora; el spunea cå liber-tatea îi revine statului (statul etic, se în¡elege) pentru castatul så o poatå folosi spre binele cetå¡enilor. Liberaliidin Risorgimento au atribuit drepturi politice numai claseirealizatoare de venituri pe care au identificat-o cu statul;

LUIGI STURZO 82

libertatea lor era foarte „limitatå” în privin¡a clasei ¿i astructurii, desigur, pentru scopul nobil al consolidårii na¡iuniiabia formate; dar câte violåri ale libertå¡ii în numelelibertå¡ii!

În realitate, au lipsit libertå¡ile cele mai vitale, ceaelectoralå (vot universal), cea socialå (sindicate), cea¿colarå, cea religioaså (din cauza problemei romane) ¿icea administrativå a institu¡iilor locale. Apårea mitulstatului – izvor de drept! [II, X, 167-168]

Libertatea este precum aerul: tråim în aer; dacå aeruleste viciat, suferim; dacå aerul este insuficient, nesufocåm; dacå aerul lipse¿te, murim.

Libertatea este precum via¡a; via¡a este prezentå întoate ac¡iunile, în toate momentele; unde nu e prezentå,acolo este moarte.

Libertatea este dinamism care se înfåptuie¿te ¿i sereînnoie¿te; dacå înceteazå înfåptuirea ¿i reînnoirea,dinamismul dispare.

De aceea, este adevåratå fraza, celebrå în secolulal XIX-lea: „Libertatea se înfåptuie¿te în fiecare zi, seapårå în fiecare zi, se recucere¿te în fiecare zi.” [II, X, 165]

Libertatea este cea mai aderentå calitate a con¿tiin-¡ei umane. Educând poporul så asculte vocea con¿tiin¡ei,så se informeze bine asupra cåii de urmat, pentru aråspunde impulsurilor con¿tiin¡ei; så se supunå vocii uneicon¿tiin¡e bine formate; så gåseascå în consonan¡a cuceilal¡i, pe care el îi stimeazå datoritå sufletului nobil ¿ivie¡ii irepro¿abile, acel element care, în momente decumpånå, asigurå propria con¿tiin¡å; numai astfel fiecare


va putea så simtå povara propriei responsabilitå¡i.Dinamismul libertå¡ii constå în cåutarea adevårului,

în dragostea pentru adevår, în sim¡ul datoriei, careimpune så îl urmåm ¿i så îl afirmåm. [II, X, 170]

Popoarele de sub dictaturå nåzuiesc cåtre libertate;dacå lipse¿te aceastå nåzuin¡å, înceteazå sim¡ulpersonalitå¡ii, dorin¡a de progres, valoarea ini¡iativei.

Popoarele care tind så progreseze se afirmå înlibertate ¿i pentru libertate. [II, X, 165]

Libertatea este o regulå. Unii cred cå libertatea,înseamnå ¿i desfrâu ¿i libertinaj; ace¿tia, con¿tien¡i saunu, neagå libertatea, care, fiind bazatå pe ra¡ionalitateaumanå, poartå cu sine responsabilitatea folosin¡ei; odublå responsabilitate: cea individualå, care derivå dinsim¡ul sau convingerea datoriei, cea socialå, care seexprimå sub formå de participare la autoritate pânå lalimita extremå a autoautoritå¡ii. [II, IX, 334]

Libertatea nu este numai parlamentarå, ci este ¿iparlamentarå.

Libertatea nu este numai politicå, ci este ¿i politicå.Libertatea nu este numai juridicå, ci este ¿i juridicå.Libertatea nu este numai economicå, ci este ¿i

economicå.ªi a¿a mai departe: fiecare activitate umanå trebuie

så fie reglementatå de norme care så excludådezordinea; dar norma într-un regim de libertate este, înacela¿i timp, autonormå, autodisciplinå, autoregulå,

LUIGI STURZO 84

pentru cå este fåcutå din propriul adevår, tråit ¿i îndrågit.La aceastå libertate nu se poate renun¡a fårå a renun¡ala noi în¿ine ¿i la civiliza¡ia democraticå în adevåratul sensal cuvântului (care, pentru noi, este civiliza¡ia cre¿tinå).[II, XIV, 4]

Între cei care iubesc libertatea din convingere ¿i ceicare iubesc libertatea în vorbe este o divergen¡åsubstan¡ialå: primii sunt convin¿i cå libertatea remediazåråul pe care îl poate produce, pentru cå, în acela¿i timp,stimuleazå energii noi, determinå formarea de asocia¡iilibere, dezvoltå contraste politice ¿i sociale din carederivå aranjamentele necesare; ceilal¡i, în schimb, se temde libertate ¿i cautå mereu mijlocul de a o îngrådi, printr-ocontinuå ¿i crescândå legisla¡ie ¿i printr-o ac¡iune politicåautoritarå, care sfâr¿esc prin a o sufoca. [II, XIV, 159]

Cine nu cunoa¿te pre¡ul libertå¡ii nu va putea nicio-datå så-i guste beneficiile; va ceda în fa¡a celui puternic,va fugi din fa¡a adversarului, se va umili în conformism ¿iîn supunere. [II, XIV, 91]

Libertatea este limitatå; libertinajul este nelimitat; dar,unde este libertinaj, înceteazå så mai fie libertatea. Dacåbanditul, gangsterul, poate fura, în¿ela, intimida ¿i ucidefårå så fie pedepsit, cetå¡eanul nu mai poate tråi lini¿titîn familie, la locul de muncå, la pia¡å; magistratul esteasuprit, poli¡istul e dezarmat sau corupt, întreaga ordinecivilå suferå; se råresc afacerile, via¡a e nesigurå, såraciise înmul¡esc... Unde mai este libertatea? Adevåratalibertate stå în ordine, nu în dezordine.


Dar ce mai înseamnå ¿i ordinea? Ca totul så fie lalocul såu. Ordinea nu este niciodatå perfectå; ordinease aflå mereu în mers; o ordine dinamicå, nu o ordinestaticå. Un râu are diguri pentru a nu se revårsa, dar semi¿cå mereu ¿i love¿te digurile, ¿i acestea trebuie så fiemereu reparate ¿i consolidate. Tot astfel libertatea î¿i arelimitele sale, care creeazå ordinea: libertatea se mi¿cå,ordinea se reînnoie¿te.

Care sunt limitele libertå¡ii? Douå: legea care preci-zeazå drepturile ¿i datoriile tuturor ¿i responsabilitateapersonalå care creeazå autodisciplina celor buni (a celorcare respectå legea) ¿i pedepsirea celor råi (violatoriilegii). [I, IV, 346-347]

Libertate ¿i autoritate

Aståzi, multora le place så vorbeascå numai despreautoritate, uitând cå libertatea este cea care då un chipmoral autoritå¡ii, iar autoritatea bine în¡eleaså este ceacare asigurå înfåptuirea libertå¡ii. [II, II, t. 3, 163]

A invoca autoritatea pentru a comprima libertateaeste o gre¿ealå de tacticå ¿i contrazice istoria popoarelor.Autoritatea ¿i libertatea sunt, în schimb, cei doi poli ailumii politice: predominarea unui element asupra celuilalta generat întotdeauna dezordine. [II, IV, t. 2, 239]

Libertate ¿i datorii

Este imposibil ca un popor så dobândeascå sim¡ullibertå¡ii, în via¡a civilå ¿i politicå, dacå nu are, în acela¿i

LUIGI STURZO 86

timp, sim¡ul datoriilor pe care libertatea le impune. [II, VI,t. 3, 91]

Libertate economicå

Cei care afirmå cå libertatea individualå existå încånumai pentru cå cetå¡eanul poate vorbi, scrie ¿i vota(ceea ce, sub dictaturi, nu se mai întâmplå) nu-¿i dauseama cå dispari¡ia libertå¡ii economice sub avalan¿ainterven¡ionismului statal, în toate domeniile produc¡iei,duce în mod fatal la atenuarea ¿i la dispari¡ia libertå¡iipolitice, de care este legatå, reducând libertå¡ile formale(de întrunire, a cuvântului sau votului), lipsite de con¡inut¿i, prin urmare, sterile ¿i zadarnice. [I, IV, 385]

Pozi¡ia mea în privin¡a libertå¡ii economice este ceacare, de mai bine de jumåtate de secol, må face så luptîmpotriva etatismului, atât al liberalilor prefasci¿ti, ce ¿i-auuitat principiile, cât ¿i a fasci¿tilor autarhici, sau a comu-ni¿tilor, chiar dacå se proclamå na¡ionali¿ti, ¿i a celorlal¡icare vor så rezolve toate relele prin interven¡ia statului.Dacå uneori råmân singur, må alinå faptul cå am slujitcauza libertå¡ii potrivit con¿tiin¡ei mele, fårå a ceda ¿i fåråa avea altå satisfac¡ie decât aceea de a-mi fi fåcut doardatoria. [III, III, 177]

Tuturor le este cunoscutå orientarea mea, de acum¿aizeci de ani ¿i pânå aståzi, în ceea ce prive¿te libertateaeconomicå ¿i preferin¡a insistentå pentru ini¡iativa privatå.[III, III, 178]


Libertate economicå ¿i libertate religioaså

Libertatea se cucere¿te mereu; nu este un dar gratuital lui Dumnezeu, este un dar ce comportå obliga¡ii ¿i careimpune så fie apårat. Libertatea nu este divizibilå; bunåîn politicå sau în religie, nu este bunå în economie sau înînvå¡åmânt: totul este solidar. Våd cå anumi¡i catolicisociali ar fi dispu¿i acum så abandoneze libertateaeconomicå ¿i nu în¡eleg cå astfel abandoneazålibertatea în toate domeniile, inclusiv în cel religios. [II, VI,t. 3, 162-163]

Libertate (Metoda libertå¡ii)

Op¡iunea este între douå metode: metoda libertå¡ii,a cårei rezultantå este sistemul parlamentar; ¿i metodacomprimårii, a cårei rezultantå este dictatura guvernuluisau puterea absolutå a monarhiei. Orice sistem inter-mediar (Germania a dovedit-o de la Bismarck pânå larevolu¡ia de la 1918) are inconvenientele celor douåsisteme, ¿i nu avantajele.

Metoda libertå¡ii î¿i are inconvenientele sale, eadevårat, dar în nici un moment al istoriei umane nu estetotul per fect, totul este numai per fectibil. Acumdinamismul social aflå în metoda libertå¡ii o cale mainaturalå, mai umanå pentru evolu¡iile sale; metodacomprimårii face mai dificile evolu¡iile ¿i mai pu¡inevitabile revolu¡iile. [II, VI, t. 1, 114]

Între violen¡ele revoltelor ¿i represiunile reac¡iunii, sepierde mult timp cu distrugerea ¿i reconstruc¡ia ¿i este oamågire cå se poate ob¡ine bunåstarea publicå în

LUIGI STURZO 88

grabå. În schimb, prin metoda libertå¡ii, reconstruc¡iava fi mai lentå, dar mai sigurå; iar ordinea ce derivå dinea izbåve¿te o ¡arå de tulburåri ¿i de råzboaie civile. [II,VI, t. 3, 94]

Libertate ¿i responsabilitate

Libertatea trebuie cuplatå cu responsabilitatea; fåråresponsabilitate, nu mai existå libertate; fårå libertate, numai existå responsabilitate. Aståzi, în regimurile totalitarenu existå libertate ¿i nici o responsabilitate nu este atribuitåputerii; pentru cå puterea nu mai are limite, nici interioare,nici externe. Suprimarea drepturilor individuale ¿i a libertå-¡ilor politice creeazå o dispropor¡ie între personalitateaumanå ¿i puterea absolutå.

Noi dorim un echilibru just între libertate ¿i responsa-bilitate, între om ¿i regim, între cetå¡ean ¿i stat, întrena¡iune ¿i societatea interna¡ionalå. [I, IV, 261]

Libertate ¿i stat

Exerci¡iul libertå¡ii nu a slåbit niciodatå, ci a întåritstatul, cåci prin libertate spore¿te consensul cetå¡enilor.Statele mai libere, precum America de Nord ¿i MareaBritanie, au fost puternice, nu slabe. În aceste state,conceptul de libertate, printr-un lung ¿i neîntreruptexerci¡iu, presupune controlul de sine al cetå¡enilor, auto-limitarea, respectul tradi¡iei. [II, V, t. 3, 199]

Libertate ¿i egalitate

Omul ar vrea så ob¡inå, în egalå måsurå, libertate ¿iegalitate; dar coexisten¡a este posibilå numai impunând


uneia limitele cerute de cealaltå, pentru a ajunge, cuenorme greutå¡i ¿i cu continue eforturi, la acel echilibrucare le face operative. Orice încercare de a suprimalimitele uneia face imposibile realizårile celeilalte. Ega-litatea absolutå duce la suprimarea libertå¡ii, a¿a cumlibertatea fårå limite duce la suprimarea elementelorfundamentale ale egalitå¡ii, care sunt cele morale ¿i juri-dice ale cre¿tinismului ¿i ale statului de drept. [II, XII, 196]

Libertate ¿i adevår

Adevårul este un zeu foarte råzbunåtor fa¡å de ceicare sunt infideli ¿i împotriva lucrurilor care încearcå så-ilimiteze caracterul absolut, pentru cå adevårul nu suportålimite ¿i este, prin natura sa, absolut.

Libertatea, în schimb, este prin natura sa relativå; unadin limitele care îi precizeazå contururile este tocmaiadevårul. Dar avantajul pe care ea îl prime¿te de laaceastå limitare este tocmai cel care o caracterizeazåîn func¡ia calificativå a activitå¡ii umane. Aceasta esteliberå în måsura în care cautå ¿i înfåptuie¿te adevårul.

Cine a vrut så proclame religia libertå¡ii a fåcut dinaceasta un principiu absolut; adicå a considerat liberta-tea ca fiind nelimitatå ¿i nelimitabilå, ca scop în sine, caultimå ra¡iune a omului. În schimb, libertatea este, de lacaz la caz, fie o „condi¡ie”, fie un „mijloc” sau un „sistem”de mijloace operative.

Dobândirea, tutela ¿i apårarea libertå¡ii capåtåvaloare de scop în måsura în care libertatea este

LUIGI STURZO 90

necesarå omului pentru înfåptuirea adevårului. [II, IX,331-332]

Lumea unitå

Pentru a ajunge la idealul one world trebuie såtrecem prin stadiul two worlds, a¿a cum, pentru a ajungela actualul two worlds am trecut prin stadiul statelorna¡ionale; a¿a cum, pentru a ajunge la statele na¡ionale,am trecut prin monarhiile ¿i principatele locale, ora¿elelibere ¿i micile ducate ¿i marchizate, în care era împår¡itålumea Evului Mediu ¿i a Rena¿terii pânå la revolu¡iileamericanå ¿i francezå.

Dinamismul organizårii politice a lumii nu poate fi opritdupå bunul plac: el este implicit mi¿cårii interne asociabilitå¡ii umane ¿i se desfå¿oarå potrivit gradului deciviliza¡ie ¿i mijloacelor normale, alternând cutumele,legile ¿i for¡a.

Este sarcina oamenilor civiliza¡i så dea preponderen¡åra¡iunii mai degrabå decât instinctului ¿i så depå¿eascåîncrederea oarbå în for¡å, acceptând råspunsul legiimorale. [II, IX, 426]

One world este, aståzi, un vis frumos care se poaterealiza numai în viitorul îndepårtat; trebuie så credem înel, ca într-un mare ideal ce se va putea realiza dacåactualii componen¡i ai viitoarei one world au aceea¿icredin¡å în valorile morale ale societå¡ii (care sunt valoricre¿tine) ¿i în superioritatea dreptå¡ii asupra utilitå¡ii ¿i alegii asupra for¡ei. Numai astfel va fi evitat un viitor altreilea råzboi mondial. [II, IX, 427]


Lupta

În luptå este via¡a: ferici¡i cei care luptå pentrudreptate ¿i pentru bine. [II, VI, t. 1, 218]

Lupta de claså

Omul înva¡å de la distan¡å, de aceea tråie¿te dinistorie; aståzi în¡elegem mai mult din trecut decât cei carel-au format ¿i l-au tråit. Faptele preced ideile; ideilepreced cuvintele. A vorbi aståzi de clasism este unnonsens; expresia „luptå de claså” î¿i pierde treptatsemnifica¡ia realå ¿i istoricå, fiind menitå så defineascåun conflict economic permanent între burghezie ¿i pro-letariat pentru a¿a-numita „supravie¡uire a celui maiputernic”.

Aståzi predominå principiul unei productivitå¡i mereucrescânde ¿i al unei participåri mai echitabile a tuturor labunåstarea socialå. Acest lucru nu evitå conflictele ¿iluptele, tot a¿a cum principiul unitå¡ii domestice nu evitådisensiunile ¿i controversele (inclusiv judiciare) pentru tu-tela drepturilor ¿i intereselor care ar putea fi lezate; a¿acum unitatea politicå ¿i na¡ionalå nu împiedicå lupteleîntre partide ¿i disensiunile parlamentare.

În ¡årile mai avansate, sensul solidaritå¡ii productivistese dezvoltå tot mai mult, în måsura în care se introducmijloacele tehnice care reduc munca manualå înfavoarea celei industriale ¿i se diminueazå folosirea for¡eide muncå manuale în industria care se modernizeazå,lårgindu-se domeniul serviciilor sociale. [II, XIII, 60]

LUIGI STURZO 92

Majoritate

Puterea unei majoritå¡i constå în faptul cå este ¿i sesimte puternicå în orice împrejurare; în ziua în carecedeazå impulsului fricii, ea se fårâmi¡eazå. [I, XI, 47]

Marxism

Marxismul a creat mitul celor douå clase antago-niste ¿i în luptå, capitalul ¿i munca. Este soarta jumåtå-¡ilor de adevår ¿i a intui¡iilor par¡iale, care, fiind lipsitede partea nedescoperitå sau neglijatå, introduc ideo-logii gre¿ite; ¿i, în consecin¡å, extinzându-le semnifica¡iaîn afara realitå¡ii, creeazå pe teren practic miturilepopulare. [I, XII, 255]

Mizerie ¿i bogå¡ie

Se speculeazå mai mult în privin¡a mizeriei decât abogå¡iei; aceasta se apårå de specula¡ia parazi¡ilor;mizeria nu ¿tie ¿i nici nu poate så se apere. [II, XI, 269]

Misiunea catolicului

Misiunea catolicului în orice activitate umanå,politicå, economicå, ¿tiin¡ificå, artisticå, tehnicå, esteimpregnatå de idealuri superioare, pentru cå în toate sereflectå divinul. Dacå acest sim¡ al divinului lipse¿te, totuldeviazå: politica devine mijloc de îmbogå¡ire, economiaajunge la furt ¿i la în¿elåciune, ¿tiin¡a se aplicå cuptoarelorde la Dachau, filosofia, materialismului ¿i marxismului; artadecade în mizerie. [II, XIII, 383]


Monopoluri

Nu sunt eu adversarul unei legi care introducesanc¡iuni menite så împiedice tentativele de monopolprivat, de credit, industrial ¿i comercial. Dar, în acela¿itimp, trebuie corectatå orientarea etatistå; eliminândpropriile monopoluri, instituite pânå ¿i asupra comer¡uluicu banane, ca ¿i concesiunile cåtre priva¡i ale gestiuniimonopolului, ca cel al chibriturilor, sau men¡inând mono-poluri deficitare ¿i costisitoare, ca cel al sårii, sau impunândadevårate bariere protec¡ioniste propriilor monopoluri,ca cel al produselor din Salsomaggiore. Dar chiar ¿i tutunular putea fi demonopolizat, încât så se ob¡inå acela¿i venitcu taxe de produc¡ie ¿i consum.

La legea care ar împiedica crearea monopolurilorde fapt a¿ adåuga ceea ce în America este regulå, ¿ianume scutirea de taxe fiscale mari a acelui venit careva fi reinvestit în constituirea de noi întreprinderi sau înextinderea celor existente; ¿i a¿ oferi facilitå¡i mai maricapitalului stråin în Italia. [III, III, 150]

Moralå

Orice moralå comportå exigen¡a unei religii: moralasubiectivå determinå divinizarea individului; cea natu-ralistå poate ajunge pânå la divinizarea totemului ¿i lacultul magic; morala de stat produce divinizarea statului¿i a ideilor care, în stat, s-au ipostaziat, cum ar fi rasa,na¡iunea sau clasa; numai morala cre¿tinå ne face såparticipåm la divinitatea lui Iisus. [I, IV, 36]

LUIGI STURZO 94

Orice moralitate implicå justi¡ie ¿i iubire a aproapelui,la fel cum orice imoralitate implicå injusti¡ie ¿i violarealegii iubirii. Unii nu våd aceastå conexiune, când estevorba de ac¡iuni îndeplinite pentru interesul general alcolectivitå¡ii. [I, VII, 273]

Morala nu se violeazå nepedepsit nici în fa¡a luiDumnezeu, nici în fa¡a oamenilor. [II, VI, t. 3, 172]

Întreaga activitate umanå, fiind ra¡ionalå, estepåtrunså de eticå; este moralå în sine pentru cåmoralitatea nu este altceva decât ra¡ionalitatea ac¡iunii;numai pseudora¡ionalitatea ¿i ira¡ionalitatea care seinsereazå în faptele umane duc la acele devieri care facså se piardå scopul ¿i caracteristica eticå a ac¡iuniiumane. [I, XII, 283]

Moralizarea vie¡ii publice

Mi s-a adresat un grup de muncitori. Dacå tot måluptam împotriva cametei prin cooperative, dacå måocupam de formarea tinerilor, de ce nu m-a¿ fi ocupat ¿ide educa¡ia civicå a muncitorilor? Am pus o condi¡ie: såse facå o campanie în rândul clasei muncitoare pentrua o scåpa de comer¡ul cu voturi electorale ¿i de ura departid ¿i så se încerce så se dea tuturor o personalitatecivicå ¿i moralå. Dupå câ¡iva ani, majoritatea muncitorilordin ora¿ul meu ¿i o mare parte dintre ¡årani apar¡ineauorganiza¡iei democratice cre¿tine. Mi-am påråsit catedrapentru a må consacra jurnalismului ¿i organiza¡iilor civicedin Sicilia, precum ¿i luptelor, mai întâi locale ¿i apoi


politice, cu programul de moralizare a vie¡ii publice.Rezultatele au fost de a¿a naturå încât m-au convins cåmasele sunt educabile ¿i cå poporul poate exercitaputerea. Mai mult decât masele sunt micile grupuri,bisericu¡ele, pretinsele elite, cele care refuzå så se supunåmoralei când este vorba de via¡a publicå, pentru cåegoismul de grup se dezvoltå mai u¿or în cercurilerestrânse decât în întrunirile numeroase. Micul grup poatelucra în umbrå; dar masele trebuie så lucreze la luminazilei. De la grupurile conducåtoare, råul se propagå înmase, ¿i nu invers, ¿i acest lucru este valabil atât în politicå,cât ¿i în orice altå formå de activitate colectivå.

Pu¡in câte pu¡in, în timpul studiilor mele, experien¡amå convingea cå orice educa¡ie moralå a vie¡ii publicetrebuie så se sprijine pe o concep¡ie solidå a politicii; aac¡iona altfel înseamnå så construie¿ti pe nisip. Am ajunsla concluzia cå statul modern, a¿a cum este conceputîn mod obi¿nuit, va fi mereu un obstacol în fa¡a afirmåriimoralei cre¿tine în via¡a publicå, pânå când nu-¿i vadepå¿i teoria ¿i nu î¿i va revizui practica (praxis). Problemafundamentalå este exprimatå, în mod obi¿nuit, prin frazaideali¿tilor hegelieni „eticitatea statului”, care se reflectåaståzi în spiritul ¿i în teoriile partidelor. [I, IV, 97-98]

Dacå ne gândim cå la zece ani de la aprobareaconstitu¡iei, nu a fost posibil så se discute nici un proiectde lege asupra grevelor, lege pe care constitu¡ia oprevede în mod expres, ni se pare cå asta este culmea,dar a¿a stau lucrurile. De asemenea, lipse¿te o lege careså defineascå caracterul democratic al partidelor, pe

LUIGI STURZO 96

care constitu¡ia le admite ¿i ale cåror grupuri le recu-noa¿te în parlament; cine poate demonstra caracteruldemocratic al partidelor, din moment ce, pentru a tråi ¿ifunc¡iona, au nevoie, ¿i încå ce nevoie, de bani dona¡isau procura¡i? Am mai vorbit despre asta, afirmând nece-sitatea de a da o regulå pentru finan¡area partidelor, caîn Germania, unde se prevede declararea încasårilor ¿ia cheltuielilor. La noi se vorbe¿te de mult timp de finan¡åridirecte ¿i indirecte, din partea întreprinderilor private ¿i aENI sau IRI, a partidelor, a diferitelor grupuri ¿i curente;dar pe cine intereseazå cu adevårat? ªi cine se pronun¡åpentru måsuri necesare ¿i urgente?

Curå¡enie! Curå¡enie moralå, politicå ¿i administra-tivå; numai a¿a partidele se vor putea prezenta în moddemn în fa¡a electorilor, pentru a le ob¡ine voturile*; nucu promisiuni personale de posturi ¿i avansåri; ci doar înnumele intereselor comunitå¡ii na¡ionale, ale poporuluiitalian, ale patriei; cåci moralizarea vie¡ii publice este celmai bun serviciu care se poate face patriei noastre.

ªi så nu vå fie ru¿ine, candida¡i din toate partidele, såvorbi¡i despre patrie, pentru cå patria, ca ideal colectiv,presupune dreptate, moralitate, echitate, onoare, res-pect al personalitå¡ii. [II, XIV, 162]

Om ¿i Dumnezeu

Omul nu se poate lipsi de Dumnezeu; fie se ata¿eazåde Dumnezeu, fie se face el însu¿i dumnezeu împreunåcu miturile pe care ¿i le creeazå. [II, XI, 93]

* omis; nu punând în valoare favorurile fåcute unor categorii ¿igrupuri.


Omul nu se poate face dumnezeu pe sine însu¿i fåråa nega divinitatea celorlal¡i, ceea ce provoacå luptaegoismelor; nici nu poate face dumnezeu statul, fåråså-i devinå sclav, ceea ce produce aservirea mul¡imilorcåtre guvernan¡i.

Între ace¿ti doi poli: divinizarea individului ¿i cea astatului, se exprimå, în istoria modernå, repudierea luiDumnezeu. [II, XI, 94]

Opinia publicå

Opinia publicå se formeazå greu, dar, când s-a for-mat, nici un legislator nu mai poate råmâne indiferent ¿ipåstra, în mod arbitrar, o lege moralmente condamnatå.[II, X, 112]

Opinia publicå conteazå în ¡årile democratice, cuinstitu¡ii libere, prin care poporul participå la via¡a publicå.Dar în ¡årile cu sistem dictatorial, opinia publicå nuconteazå. A¿a se crede, înså este inexact. În ¡årile cusistem dictatorial, opinia încå mai conteazå; dar, pentrua o manifesta, trebuie plåtit un pre¡ scump, cu exilul, cuînchisoarea, cu confiscarea propriilor bunuri ¿i chiar cuvia¡a. [I, VII, 270]

Este zadarnic tot ceea ce se face împotriva opinieipublice ¿i împotriva sentimentului popular; dar ambeletrebuie så se educe, så exerseze, så se fortifice ¿i så devinåcon¿tiente de drepturile ¿i datoriile lor. [II, VI, t. 3, 161]

LUIGI STURZO 98

Pace ¿i libertate

To¡i spun cå doresc pacea ¿i poate cå sunt sinceri;înså nu toatå lumea vede o legåturå între pace ¿ilibertate, încât så nu poatå concepe pacea decât înlibertate. [II, VI, t. 3, 262]

Pace interna¡ionalå

Pacea interna¡ionalå nu poate deveni realitate dacånu se creeazå întâi un spirit de pace. Iar spiritul de paceeste acela¿i lucru cu spiritul cre¿tinismului. [II, VI, t. 1, 36]

Partide

Adevåratele partide sunt animate de motive mai multsau mai pu¡in mistice ¿i se bazeazå pe o valoaretranscendentå, pe o credin¡å. Liberalul de la 1848 era, înacest sens, un mistic ¿i, asemenea lui, comunardul de la1870, radical-democratul de la 1880, na¡ionalistul de la1914, a¿a cum sunt aståzi comunistul, fascistul ¿i nazistul.[I, IV, 99]

Un partid nu se improvizeazå, se formeazå lent, adunåfor¡e pe måsurå ce se alimenteazå cu aspira¡iile, cuinteresele ¿i nevoile grupurilor, familiilor ¿i curentelor, pecare le exprimå în plan politic, electoral ¿i parlamentar.Numai astfel un partid supravie¡uie¿te momentelornorocoase, î¿i creeazå o tradi¡ie, se insereazå în via¡astatului liberal-democrat. [I, VI, 101]


Educa¡ia politicå a poporului este temelia vie¡ii unuipartid; popor nu înseamnå maså sau clase proletare, cito¡i, inclusiv acea aristocra¡ie ¿i burghezie financiarå careaståzi, în unele ¡åri, constituie elementul cel mai pu¡ineducat ¿i educabil din punct de vedere politic. [I, IV, 48]

Un partid serios va avea un viitor dacå poate aspiraså devinå o adevåratå ¿i amplå expresie a voin¡eielectorale; dacå råmâne la extremitatea reprezentan¡eina¡ionale va fi, mai mult sau mai pu¡in, o agen¡ie deafaceri sau simbolul unor ideologii apuse; nu va finiciodatå punctul de convergen¡å a multora pentru atrece din opozi¡ie la putere; sau pentru a-¿i påstraneclintitå pozi¡ia de guvernare dobânditå. [II, XIII, 220]

Fenomenul înmul¡irii partidelor este o specialitateeuropeanå, mai ales în ¡årile latine, fie din cauza lårgiriielectoratului, fie din cauza introducerii sistemului propor-¡ional care favorizeazå formarea partidelor, chiar ¿i a celorminuscule, ce tind så satisfacå mai cu seamå instinctulindividualist. Facilitatea, cu desåvâr¿ire modernå, de aob¡ine din diferite surse, pure sau impure, finan¡åri pentruorice ini¡iativå politicå, contribuie nu doar la frac¡ionareapartidelor, ci ¿i la men¡inerea în cadrul partidelor a spirituluide fac¡iune, împår¡indu-le în dreapta, centru ¿i stânga.[II, XIII, 75]

Sunt unele partide care nu au alt scop decâtcucerirea puterii: pentru aceste partide, înfrângerea esteo adevåratå pierdere; ele vor trebui så se agite din noupentru a câ¿tiga adep¡i pentru viitoarea luptå.

LUIGI STURZO 100

În schimb, partidele care au un ideal mai înalt,realizarea unui program moral ¿i social, ¿tiu så foloseascåînfrângerea pentru un plan de ac¡iune mai avantajos.Noi suntem în favoarea acestui al doilea tip de partide.Înså cu o condi¡ie, så nu se gråbeascå, så imite råbdarealui Dumnezeu pentru a-¿i realiza programul în toatåamploarea sa. [II, VI, t. 3, 241]

Partidele tråiesc atât timp cât corespund ra¡iunilorideale ¿i practice ale acelor grupuri de persoane, multesau pu¡ine, nu are importan¡å, reprezentate de condu-cåtorii lor, de exponen¡i ¿i de persoanele cointeresate.[II, VI, t. 2, 78]

A lua parte la via¡a de partid este ca ¿i cum ai aveaîn mânå o unealtå: partidul nu este un scop, este unmijloc; un mijloc foarte delicat în func¡ia ¿i finalitatea sa.

Nu spun cå fiecare ar trebui, ca obliga¡ie de con-¿tiin¡å, så se înscrie într-un partid, dar, låsând la o partecondi¡iile specifice ale fiecåruia, råmâne un criteriu gene-ral, potrivit cåruia participarea moralå (mai mult sau maipu¡in activå) la un partid este o adevåratå obliga¡ie înraport cu exercitarea drepturilor politice. [II, V, t. 3, 42]

Partidul politic este un element eficient care nu poatefi eliminat, un mijloc care trebuie perfec¡ionat ¿i cåruiacei mai convin¿i, mai activi, mai responsabili trebuie så-iapar¡inå. Alte mijloace sunt presa, învå¡åmântul, cultura,influen¡a moralå ¿i religioaså care, în sfera lor, determinå,specificå, instruiesc, creeazå sau modificå mediul; dar


aceste energii devin eficiente în organismul politic pentruscopurile vie¡ii publice. [II, V, t. 3, 46]

Partide ¿i catolici

Experien¡a mi-a dovedit întotdeauna cå acei catolicicare intrå în partide strict politice nu numai cå pierd sensulapostolatului social ¿i moral care se gåse¿te în partidelede inspira¡ie cre¿tinå, dar se ata¿eazå prea mult deaspectele materiale ¿i utilitare ale politicii ¿i nu mai reu¿escså deosebeascå mijloacele oneste de cele pe care levom numi discutabile; ace¿ti catolici devin adesea ominoritate izolatå ¿i fårå influen¡å în mijlocul unei majoritå¡iprea materialiste ... ¿i realiste. Pentru catolici, partidul nutrebuie så fie doar un instrument politic, ci trebuie så aibå¿i un program ideal ¿i moral. [I, IV, 106]

De¿i, teoretic, catolicii pot apar¡ine unor partidediferite, cu condi¡ia så fie de inspira¡ie cre¿tinå, ¿i nu celorlaice, de orientare pågânå, materialiste, agnostice, înpracticå numai partidele democrate cre¿tine sociale ¿ipopulare urmeazå doctrina catolicå în planul vie¡iipolitice ¿i sociale; ¿i, deci, numai cåtre aceste partide sepot îndrepta, cu con¿tiin¡a împåcatå, masele catolice.Orice altå ac¡iune menitå så facå propagandå înfavoarea unor partide bazate pe teorii ce nu corespundprincipiilor catolice, reprezintå o deviere moralå, uncompromis religios ¿i o eroare politicå. [II, V, t. 3, 46-47]

LUIGI STURZO 102

Partitocra¡ie

Partitocra¡ia este una dintre cele mai grave efecteale lipsei de sim¡ al limitei. În democra¡ie, partidele au ofunc¡ie indispensabilå, aceea de a organiza cetå¡eniipentru tutela ¿i exercitarea drepturilor lor politice, de aforma ¿i îndruma opinia publicå, de a reprezenta proble-mele vie¡ii colective ¿i de a cåuta solu¡ii ¿i de a influen¡a,din afarå, politica guvernamentalå ¿i legislativå. Darnumai parlamentului îi revine exerci¡iul suveranitå¡ii legis-lative, ce nu trebuie så fie violatå de nimeni. Existen¡aunor grupuri de deputa¡i ¿i senatori, deosebi¡i potrivitsemnului electoral sau op¡iunii individuale, nu obligåcon¿tiin¡a, nici nu poate viola libertatea parlamentarilor.[II, XIV, 60-61]

Ce så mai spunem, apoi, de intruziunile partidelor ¿iale conducåtorilor lor în activitatea administrativå aministerelor ¿i a institu¡iilor statale? Nu existå numire careså nu fie propuså sau sus¡inutå de un partid sau altul; seîncearcå chiar så fie impuse în mod deschis. Sunt mini¿tricare au rezistat ¿i pot så reziste, e adevårat; al¡ii, nu; al¡ii,mai råu, sunt ei în¿i¿i unelte vrednice ale partidelor cårorale apar¡in pentru a le spori clientela. Ce se întâmplå curesponsabilitatea personalå a mini¿trilor sau colectivå aConsiliului de mini¿tri? Nu este afectatå astfel de la bazå?

Ce demoralizare aduce o astfel de operå dedizagregare a administra¡iei publice o ¿tiu numai func¡io-narii care, când este vorba de promovåri, råmân în urmaunora cu merite îndoielnice ¿i vechime mai micå; o ¿tiucei care, când vine momentul decisiv, sunt înlocui¡i de


al¡ii mai pu¡in pregåti¡i ¿i mai pu¡in vârstnici. Recunosc cåaprecierea justå a meritelor este dificilå; se poate gre¿i;dar prejudecå¡ile politice, arbitrariul evident, spiritul declientelå rånesc sim¡ul justi¡iei. Dacå asemenea exempluporne¿te de la centrul vie¡ii politice ¿i al administra¡ieistatale, ce se va întâmpla în institu¡iile de stat din diferitelelocalitå¡i, provincii sau regiuni? [II, XIV, 61]

Politicå

Aståzi s-a în¡eles bine cå politica nu este o simplåtehnicå de guvernare, ci sinteza intereselor economice,sociale, religioase ¿i culturale ale unui popor, exprimateîn rela¡iile dintre cetå¡ean ¿i stat. [I, VII, 306]

Politica, despre care se vorbe¿te a¿a de råu, pentrucå ne poate face så uitåm cu u¿urin¡å datoriile morale,este în sine o datorie civicå, un act de caritate fa¡å deaproape, cum a definit-o Pius al XI-lea într-un discurs cåtrecatolicii belgieni.

Aståzi, în cea mai mare parte a ¡årilor civilizate,aceastå datorie revine tuturor, chiar ¿i femeilor dejaalegåtoare sau pe cale så devinå. Politica din orice regimînseamnå, direct sau indirect, cooperare. Din punct devedere etic, poate deveni cooperare pentru înfåptuireabinelui sau a råului. Con¿tiin¡a fiecåruia, bine luminatå,este chematå så spunå ultimul cuvânt. [I, IV, 95-96]

Politica este, prin ea înså¿i, un bine: a face politicåeste, în general, un act de iubire fa¡å de colectivitate;de multe ori poate fi ¿i o datorie a cetå¡eanului.

LUIGI STURZO 104

A face o politicå bunå sau rea, din punctul de vederesubiectiv al celui care o face, depinde de corectitudineainten¡iei, de scopurile bune ce trebuie atinse ¿i demijloacele cinstite folosite pentru aceste scopuri.

Succesul ¿i avantajul real pot lipsi, dar substan¡a eticåa unei politici bune råmâne.

Astfel gândesc cre¿tinii din orice epocå sau ¡arå. Cuacest spirit, în politicå, dragostea fa¡å de aproape trebuieså råmânå acaså, nu så fie excluså ca ceva stråin, niciaruncatå pe fereastrå, ca un intrus. [I, VII, 247]

Pe trei sferturi, politica este fåcutå din psihologie;dacå aceasta lipse¿te, se fac gre¿eli care vor fi ispå¿itepe termen mai lung sau mai scurt. [II, VI, t. 3, 117]

În politicå nu este nimic definitiv. [II, IV, t. 2, 237]

Via¡a politicå modernå are avantajele ¿i inconve-nientele sale ¿i, ca orice lucru omenesc, este un amestecde bine ¿i råu; dacå este o datorie colectivå ¿i individualåîn acela¿i timp, så încercåm så o îmbunåtå¡im (¿i, înaceasta, fiecare se ghideazå dupå propriile convingeri¿i idealuri), nu se poate admite ca cetå¡enii så råmânåabsen¡i din mi¿carea acestei vie¡i, cu atât mai mult cândei urmåresc idealuri de bine, cum sunt îndeosebi catolicii.[II, V, t. 3, 93-94]

Politica este o sintezå de teorii ¿i interese, de principii¿i fapte; politica este via¡å în sensul cel mai complet alcuvântului; ¿i, atât cei care participå direct, cât ¿i cei


care, indirect, îi simt efectele, nu pot evita så punå peprimul plan problemele teoretice, precum cei careinformeazå despre sine ra¡iunile substan¡iale ale activitå¡iipublice ¿i mersul ¡årii. [II, V, t. 3, 40]

Politicå ¿i bunå administra¡ie

Politica (de când lupta este duså de ¿i în numele parti-delor) folose¿te la ob¡inerea numårului de voturi referi-toare la partidele aflate în competi¡ie; dar, intrând peu¿a primåriei, a¿a-numita politicå (cea de joaså spe¡å)trebuie så råmânå afarå; cealaltå, a principiilor cu referirela caracterul institu¡iilor locale, så intre ¿i så fie luatå înconsiderare numai în scopul practic al unei bune admi-nistråri.

Cåci, oricare ar fi orientårile politice, måsurile legisla-tive, discu¡iile în parlament, în adunåri, consilii directoare,comisii ¿i alte asemenea, toate sunt subordonate unuisingur scop: buna administrare. Toate teoriile, discursurile,dezbaterile, fie sunt subordonate executårii practice, fienu valoareazå nici cât o ceapå degeratå. Nu spun cåar fi inutile în sine, spun cå adesea sunt superflue, inco-mode, fac så se piardå timp sau, mai råu, fac så se piardåcapul, ducând la compromisuri dåunåtoare. Ale¿ii, dupåce ¿i-au irosit for¡ele în reuniuni ce dureazå ore întregi,zile, luni sau chiar ani, sunt incapabili så treacå la ac¡iunipractice, care lipsesc sau întârzie, sau sunt inadecvate.Avem, astfel, un maximum de for¡e pentru rezultate mini-me; este inversul legii care ar trebui så reglementeze via¡apracticå, a¿a cum reglementeazå economia. [I, XI, 382]

LUIGI STURZO 106

Politicå ¿i moralå

Întreaga mea via¡å a fost o luptå continuå pentruprimatul moralei în politicå. Am gåsit catolici indulgen¡ifa¡å de violarea moralei în via¡a publicå. De multe ori,fårå ca ei så-¿i dea seama, cedeazå tenta¡iei de aaproba folosirea unor mijloace ilicite pentru a ob¡ine unsucces. Cuvintele patrie, monarhie sau republicå suntfolosite ca idealuri cårora trebuie så le fie sacrifica¡i adver-sarii, fårå a privi pânå la ce limite justi¡ia (¿i caritatea, deasemenea) ne permite så mergem. [II, VI, t. 3, 206]

Trebuie så ¡inem cont de douå sentin¡e: non suntfacienda mala ut eveniant bona; cealaltå, potrivit cåreiascopul nu justificå mijloacele, care reprezintå contrariula ceea ce se afirmå în mod obi¿nuit.

Nu existå douå moralitå¡i: una individualå ¿i altacolectivå; nu existå ac¡iuni care så se sustragå sanc¡iuniilegii morale; politica nu este în afara cercului eticii. Fiecareact politic se reduce la un act individual, pe propriaresponsabilitate. Morala este o lege generalå ¿i imperi-oaså pentru con¿tiin¡a fiecåruia ¿i pentru cea a tuturor,lua¡i împreunå. [II, VI, t. 3, 194]

Responsabilitå¡ile morale ¿i politice nu sunt niciodatåseparate. [II, VI, t. 3, 28]

Nu existå ac¡iune umanå care så nu fie ori moralå,ori imoralå; nu existå teorie politicå care så nu se poatåraporta pe plan etic ¿i considera moralå sau imoralå. [II,VI; t. 3, 53]


Dauna cea mai mare aduså societå¡ii este aceeade a separa politica de eticå; dacå democra¡ia face opoliticå în afara oricårei diviziuni morale, cade îndemagogie, a¿a cum autocra¡ia cade în tiranie. [II, VI, t.1, 117]

Principiul non sunt facienda mala ut eveniant bonaeste valabil nu doar în etica privatå, ci ¿i în cea publicå.[II, V, t. 3, 83]

În timp ce morala cre¿tinå nu avanseazå ideipreconcepute cu privire la activitå¡ile politice aleoamenilor în ceea ce prive¿te forma statelor, î¿i manifeståopozi¡ia fa¡å de teoriile statale care contrazic principiilecre¿tine ¿i impune o limitå în activitatea practicå, atuncicând se ive¿te un conflict de con¿tiin¡å din cauzacontrastului dintre actul politic ¿i actul etic. [II, V, t. 3, 102]

Libertatea este o condi¡ie necesarå pentru înflorirea¿i dezvoltarea moralitå¡ii. Nu poate exista o adevåratåmoralitate acolo unde sunt constrângeri; moralitatea seînrådåcineazå mult mai profund când o regulå comunåde conduitå este acceptatå de to¡i, adicå în måsura încare spiritul (sau ethos-ul) unei legi morale se face sim¡it.

Unde nu existå libertate îi gåsim pe cei care, în numelecon¿tiin¡ei, rezistå unei domina¡ii pe care o consideråimoralå; ace¿tia sunt martirii. ¿i mai sunt cei care, fåråconvingere, din motive de familie, de dragul lini¿tii sau albunurilor materiale sau, pur ¿i simplu, de fricå, cedeazå,¿i ace¿tia î¿i încalcå, mai mult sau mai pu¡in grav,

LUIGI STURZO 108

îndatoririle, ac¡ionând împotriva con¿tiin¡ei lor, care artrebui så predomine mereu în ac¡iune. [I, VI, 61]

De ce vorbim despre politicå ¿i moralitate ca ¿i cumar fi vorba de douå adversare care nu vor reu¿i niciodatåså se în¡eleagå?

ªi de ce politica este a¿a de dispre¡uitå, încât devineadesea sinonim cu frauda?

Aici dåm cuvântului politicå semnifica¡ia sa cea maielevatå: participarea la guvernarea unei ¡åri pentruatingerea binelui comun. Ca atare, scopul activitå¡iipolitice este avantajul statului considerat ca binelecomun. În acest sens, politica face parte din ordineamoralå, pentru cå a cåuta binele comun cu mijloacepotrivite este, cu siguran¡å, un scop moral. [I, VI, 61]

Cu cât avantajul cåutat este de interes general, cuatât politica devine moralå; cu cât acest avantaj serestrânge la un mic numår, cu atât politica devineimoralå. ªi, întrucât la noi totul este relativ, o politicå cecautå avantajul unui stat devine particularistå fa¡å depolitica ce înglobeazå toate statele unui continent, uneipår¡i a continentului sau ale lumii întregi. [I, IV, 63]

Iisus a spus: cåuta¡i întâi împårå¡ia lui Dumnezeu ¿idreptatea sa, iar restul vå va fi dat pe deasupra. Împå-rå¡ia lui Dumnezeu cu dreptatea sa este legea moralåce se bazeazå pe dragostea fa¡å de aproape: dragostecare, potrivit concep¡iei cre¿tine, logicii ¿i consecven¡eicu ea înså¿i, nu se poate concepe fårå dragostea pentruDumnezeu.


Împårå¡ia lui Dumnezeu este dragostea pentruDumnezeu ¿i pentru aproape aici, pe påmânt; dreptateasa sunt operele ce exprimå aceastå dragoste a luiDumnezeu ¿i a oamenilor în Dumnezeu: sinteza acestoraeste moralitatea.

Iar restul vå va fi dat pe deasupra...[I, IV, 64-65]

Politicieni

Este greu så-i faci så în¡eleagå pe oamenii politicicå amânarea unei lupte ce ar putea fi câ¿tigatå cuoarecare greutå¡i, în cele mai multe cazuri, este uncalcul gre¿it. Fabius Cunctator nu amânå, ci perse-vereazå într-o tacticå ce se desfå¿oarå într-o luptå, ceabunå. [II, XIII, 244]

Omul politic este precum ¿eful unei armate, ridicåsteagul ¿i face prozeli¡i. Guelfi ¿i ghibellini se gåsesc întoate epocile; cå se luptå cu sabia sau cu fi¿ele elec-torale este acela¿i lucru. Sunt ¿i din aceia care trec dintr-otabårå în alta; nu o fac pentru cå ar convin¿i de adevåruladversarilor, ci pentru cå tabåra adverså este maiputernicå, are un viitor, mai multå putere, promite maimult ¿i mai bine. [II, X, 138]

Popularism

Popularismul este democratic, dar diferå de demo-cra¡ia liberalå pentru cå neagå sistemul individualist ¿icentralizator al statului ¿i dore¿te statul organic ¿i descen-tralizat; este liberal (în sensul sånåtos al cuvântului) pentrucå se bazeazå pe libertå¡ile civile ¿i politice, pe care le

LUIGI STURZO 110

considerå egale pentru to¡i, fårå monopoluri de partid ¿ifårå persecu¡ii religioase, bazate pe raså sau claså; estesocial în sensul unei reforme profunde a regimului capi-talist actual, dar se deta¿eazå de socialism pentru cåadmite proprietatea privatå, revendicându-i, în acela¿itimp, func¡ia socialå; afirmå caracterul såu cre¿tin, pentrucå aståzi nu poate exista eticå ¿i civiliza¡ie care så nu fiecre¿tine. Popularismul era antiteza statului totalitar; s-anåscut imediat dupå råzboi, pentru cå se presim¡ea crizastatului ca fiind cea mai gravå, având în vedereconcep¡iile totalitare ce se prefigurau. [I, VI, 168]

Func¡ia noastrå în via¡a publicå este deasupra intere-selor personale ¿i de partide, o func¡ie integratoare,echilibratoare, propulsivå; noi suntem centrul, nu în sensuldezintegrat de echidistan¡å între afirma¡ie ¿i nega¡ie, ciîn sensul pozitiv de sintezå a unor for¡e noi, a unor valorietice ¿i programe vitale; iatå de ce noi nu suntem unpartid care se dizolvå, nici un partid care fuzioneazå, ciun partid care råmâne. [II, IV, t. 2, 82]

Partidul popular nu este un partid catolic. Ar fi o marenenorocire pentru noi dacå religia ar deveni standardulunui partid politic. Partidul nostru este strict politic; bazasa este democraticå ¿i cre¿tinå. Î¿i recruteazå adep¡i dintoate clasele sociale ¿i tinde så men¡inå armonia dintreaceste clase. Caracterul såu este mai ales social.Adeziunea sa la sistemul constitu¡ional ¿i la metodeledemocratice este sincerå ¿i lealå. Este împotriva dicta-


turilor ¿i reac¡iunilor de orice gen. Este foarte ostil fa¡å decurentele na¡ionaliste, ce fac din „na¡iune” o nouå divini-tate ¿i se men¡ine mereu în prima linie pentru apårarealibertå¡ii. [II, VI, t. 1, 24-25]

Putere

Nu trebuie så credem cå în via¡a publicå suntem maiutili ¿i ob¡inem rezultate mai bune dacå suntem pepuntea de comandå; chiar atunci când împrejurårileexterioare se schimbå ¿i pozi¡iile devin mai modeste,eficacitatea unui gând viu este mai utilå pentru un avantajcomun mai mare. [III, IV, t. 2, 4]

Celor care posedå prea mult le este mereu teamåcå vor pierde; iar celor care au în mânå puterea, cå vorfi înlocui¡i. [II, V, t. 3, 200]

Putere (Limitele puterii)

Orice putere, fie economicå sau politicå, sau de altånaturå, care nu are limite organice, devine u¿or putereimoralå; limitele organice sunt necesare, ca preliminariila moralizarea puterii (indiferent de forma statului, demo-cratic sau aristocratic, republican sau monarhic, liberalsau paternalist), întrucât aceste limite creeazå sensuldreptului ¿i al datoriei în exerci¡iul puterii, dezvoltå valoa-rea controlului public ¿i a responsabilitå¡ii politice ¿i atenu-eazå, pe cât posibil, transpunerea facilå a puterii înpersona investitå. [I, IV, 12]

LUIGI STURZO 112

Principii

Dacå, în via¡å, s-ar putea separa principiul deac¡iune, nu ar mai fi nevoie de studiul principiilor, pentrua justifica practica numai cu voin¡a de a face bine. Esteevident cå nimeni nu vrea råul în mod pozitiv: to¡i, chiarsåvâr¿ind råul, doresc binele; principiile sunt cele careîndrumå în cåutarea adevåratului bine ¿i a mijloaceloradecvate binelui; în fixarea limitelor licitului ¿i ale ilicitului;în a concretiza prin legi ceea ce societatea umanåpoate face sau trebuie så evite. [II, V, t. 3, 83]

Propor¡ionala

Reprezentarea propor¡ionalå nu este, desigur, unpanaceu; este un sistem care trebuie încercat, adaptat,dezvoltat pentru a rezolva anumite probleme ale electo-ratului politic, ale coresponden¡ei sale cu voin¡a popularå¿i eficien¡a sa organicå într-un regim democratic. [I, IV,48-49]

Sistemul numit al reprezentårii propor¡ionale då oconsisten¡å organicå partidelor: el desfiin¡eazå mono-polul electoral al anumitor grupuri familiare sau individu-ale, care se formeazå cu u¿urin¡å în circumscrip¡iile unino-minale; diminueazå corup¡ia electoralå, spore¿te valoareaideilor partidelor, conferå o voce minoritå¡ii ¿i creeazå oadevåratå con¿tiin¡å de partid.

Acest sistem a fost prost interpretat acolo unde a fosttransformat într-un mijloc de multiplicare a partidelor,fåcând adunårile instabile ¿i formarea guvernelor difi-


cilå. În acest caz, remediul a fost mai råu decât însu¿iråul. [I, IV, 48]

Problema meridionalå

A¿a-numita problemå meridionalå este un lan¡ lapiciorul ¡årii noastre, mereu prezent, discutat, niciodatåînfruntat cu adevårat. [I, XI, 40]

Regiune

Regiunea, a¿a cum a fost conceputå de regionali¿ti,ar fi ceva mai mult decât comitatele engleze¿ti, ceva maipu¡in decât cantoanele elve¡iene. Ar trebui så råspundåexigen¡elor de autonomie localå ¿i ar trebui så se inserezeîn statul unitar fårå a-i altera spiritul ¿i structura. [I, IX, 18]

Regiunea în Italia este un fapt geografic, etnografic,economic ¿i istoric, pe care nimeni nu va putea vreodatåså-l nege. [I, XI, 5]

Regiunea are trei func¡ii: cea de administrare auto-nomå a intereselor proprii; cea de cooperare cu statulpentru interesele comune; cea de descentralizare pentruinteresele centrale de la fa¡a locului.

Avantajul considerabil pe care îl va oferi, va fi, înaintede toate, dizolvarea mentalitå¡ii deja formate din cauzacentralizårii statale, accentuatå apoi de perversiuneadictatorialå, conform cåreia statul trebuie så aibå grijåde tot. Am ajuns în punctul în care, fårå interven¡ii statale,nimic nu rezistå în Italia, nici economia privatå, nici

LUIGI STURZO 114

administra¡ia publicå a comunelor, provinciilor, opere debinefacere, nici ini¡iativele de interes comun.

Statul nu intervine fårå ingerin¡e ¿i fårå a cere dreptpre¡, în schimbul interven¡iei, pierderea libertå¡ii institu¡ieifavorite. ¡ara este sufocatå cu institu¡ii statale; nu existånici una care så nu aibå între cinci ¿i zece func¡ionaristatali ca administratori sau sindici de întreprinderi. Chiardacå ar merge bine, este imposibil så nu meargå prost,cu atâtea controale ¿i obliga¡ii, în care se infiltreazåintrigile ¿i interesele private.

Trebuie så începem cu refacerea autonomiei finan-ciare a institu¡iilor publice locale ¿i generale. Fiecareinstitu¡ie trebuie så aibå propriile încasåri, så le adminis-treze singurå, pe propria råspundere ¿i fårå a pretindenimic de la stat. [I, XI, 36-37]

Ceea ce este important, atât pentru regiunile spe-ciale, cât ¿i pentru celelalte, este ca încasårile så fieconsiderabil suficiente; nici prea mari, nici prea mici;serviciile så fie conduse cu chibzuin¡å, fårå a exagera cucheltuielile; regiunea apårutå fårå datorii så se påzeascåde la a face datorii pentru gestiunea ordinarå, ci numaiîn cazuri foarte deosebite, pentru opere nu numai deinteres general, dar ¿i rentabile, astfel încât så poatå pro-duce cel pu¡in cât trebuie pentru a plåti datoriile.

Dacå se începe ¿i se continuå a¿a, regiunea va aveaun viitor; altminteri, va fi catalogatå printre invalizii de dreptpublic, parazit al statului, ca toate institu¡iile autonome,autarhice, statale, parastatale, comisariale, care aumi¿unat ¿i mi¿unå încå pe frumosul tårâm al Italiei. [I, XI, 38]


Revolu¡ie

O revolu¡ie care distruge nu este niciodatå o adevå-ratå revolu¡ie. O revolu¡ie care se gråbe¿te så reconstru-iascå, astfel încât så stabileascå un fel de ordine ¿i såpunå o limitå anarhiei, nu face decât så înlocuiascå unsistem, poate råu, dar stabilit ¿i susceptibil de îmbunå-tå¡iri, cu un sistem improvizat, ce va trebui, la rândul såu,så fie curând distrus.

Adevårata revolu¡ie începe cu o negare spiritualå aråului ¿i cu o spiritualå afirmare a binelui. În practicå, acestlucru se întâmplå lent, dar este o construc¡ie sigurå, unedificiu cu baze profunde ¿i, prin urmare, stabil. Este înte-meiat pe energiile salutare ale naturii ¿i este mereuinspirat de principiile cre¿tine de justi¡ie ¿i caritate.

Cei care concep revolu¡ia altfel, confundå aparen¡aexterioarå a fiecårei ¿i a tuturor agita¡iilor populare cureelaborarea profundå care se petrece mereu cândadevårul se aplicå noilor situa¡ii. Refuzåm deci så urmåmimpetuozitatea mul¡imilor anonime, conduse adesea de¿efi iresponsabili, alimentate cu bani anonimi, atât na¡io-nali cât ¿i stråini. Excitarea pasiunilor populare este folositåmereu pentru false scopuri ¿i sfâr¿e¿te cu vårsåri de sânge.[I, VIII, 304-305]

Nu existå o adevåratå revolu¡ie dacå nu este bazatåpe cele douå principii de caritate ¿i justi¡ie, cåci dezvol-tarea sau regresul (înnåscut în noi, datoritå påcatului) sedatoreazå prevalen¡ei egoismului ¿i nedreptå¡ii. Acesteasunt cauzå primå a påcatelor ¿i pasiunilor noastre, în via¡apersonalå sau socialå. În via¡a socialå ele devin fapte

LUIGI STURZO 116

colective, precum sclavia, poligamia, råzboiul, asuprirearasialå, religioaså sau politicå, exploatarea economicåa muncii umane. Cu alte cuvinte, violarea sistematicå ¿iconstantå a personalitå¡ii umane. [I, VII, 303]

Pentru noi, prima, adevårata, unica revolu¡ie a fostaceea a cre¿tinismului. Celelalte, dacå sunt adevåraterevolu¡ii, au o orientare cre¿tinå; sunt cu atât maiadevårate cu cât sunt mai animate de spirit cre¿tin, cuatât mai pu¡in adevårate cu cât sunt mai departe deacesta. [I, VII, 302]

Niciodatå nu au existat adevårate revolu¡ii fåcutede proletariat; aristocra¡ia militarå sau burgheziacuceritoare ¿i agrarå au fåcut revolu¡iile în mod serios.Celelalte mi¿cåri de maså, chiar ¿i cele mai viguroase,au sfâr¿it în reac¡iuni atunci când nu au ¿tiut så realizezecuceririle lente, absorbindu-le în reforme. [II, IV, t. 2, 53]

Revolu¡iile se fac fårå a le proclama. [II, VI, t. 1, 22]

Gre¿eala fiecårei mi¿cåri revolu¡ionare este aceeade a promite, dupå ce a atins culmea cåtre care aspira,regatul lui Saturn, Eldorado, fericirea. Oh, biete visurimortale! Fiecare bun dobândit îndeamnå la a dori altele;orice sistem înfåptuit aratå deficien¡ele limitelor umane;iar îndemnul cåtre mai bine este imboldul extern, pe carenatura l-a sådit în noi, astfel încât cåutarea noastrå så nuse sfâr¿eascå, iar lipsurile noastre så ne îndrume cåtrebunuri mai înalte ¿i cåtre aspira¡ii mai elevate, cåtreDumnezeu. [II, V, t. 3, 201-202]


Risc

Riscul este un corector al activitå¡ii economice;stimuleazå inven¡ia; ajutå operele îndråzne¡e; determinådepå¿irea dificultå¡ilor. Riscul este un bun care se plåte¿te.[I, XII, 292]

Fårå riscuri, fårå aventuri, fårå lupte nu este posibilånici o cucerire umanå, de la cea mai modestå pânå lacea mai aleaså, cum este cucerirea cre¿tinå. [I, XII, 252]

Trebuie så încheiem cu interven¡iile statale sauregionale, ori de câte ori industriile acuzå un deficit sauamenin¡å så închidå pråvålia. Fårå riscuri nu existå oeconomie sånåtoaså, ci o economie bolnavå ¿iinsanabilå din punct de vedere economic. [I, XI, 75]

Risorgimento

Risorgimento-ul a avut originalitatea sa, rezultatå dincombina¡ia între liberalismul francez, parlamentarismulenglez, romantismul german ¿i na¡ionalismul italian; expre-sia sa cea mai completå a fost contele Cavour; dar el aråmas o personalitate izolatå; dreapta istoricå nu a fostla înål¡imea misiunii sale, iar efortul înfåptuirii unitå¡iina¡ionale i-a epuizat for¡ele politice. Liberalismul mic-bur-ghez a prevalat în politicå ¿i economie, printr-o metodåde guvernare utilå propriei domina¡ii ¿i scopurilor salepractice. A¿a se explicå de ce Italia nu a avut vot univer-sal pânå în 1913 (¿i atunci, aproape prin surprindere); dece a avut cu întârziere o legisla¡ie socialå, dupå

LUIGI STURZO 118

puternicele mi¿cåri muncitore¿ti din 1893 ¿i 1898; de ce a¡inut atât la monopolul ¿colar ¿i l-a intensificat; de ce aevitat orice descentralizare ¿i a intensificat centralizareaadministrativå; ¿i, în ciuda teoriei cavouriene „bisericåliberå într-un stat liber”, de ce a continuat jurisdic¡ionalis-mul învechit al regilor Sardiniei ¿i Neapolelui sau al marilorducilor Toscanei, cu coloritul unui anticlericalism de sezon.[I, VI, 142-143]

Scopuri ¿i mijloace

Într-un conflict dintre moralå ¿i practica politicå,morala învinge mereu.

Problema care se pune în via¡a politicå nu este ceaa scopurilor apropiate sau îndepårtate, care în majorita-tea cazurilor sunt bune în sine ¿i avantajoase pentru colec-tivitate; este problema mijloacelor ce trebuie folositepentru atingerea scopului fårå a încålca legea moralå.

Cu alte cuvinte, nu este nimeni care så nu condamneprincipiul: scopul scuzå mijloacele; dar, în practica poli-ticå, acest principiu este, mai des decât se crede, mobilulac¡iunilor.

Ideea de patrie, stat, na¡iune, a påtruns în asemeneamåsurå în gândirea modernå încât a devenit aproape odivinitate. Statul modern este conceput în mod panteistatât de filosofi, cât ¿i de juri¿ti sau de oamenii politici; pentruei, el este expresia supremå a realitå¡ii umane, unicul izvorde drept, singura limitå a activitå¡ii. Na¡ionali¿tii ridicåna¡iunea pânå la rangul de spirit viu, ra¡iunea ultimå aindivizilor. Pentru ei, religia ¿i morala trec pe planul al


doilea, ca mijloace de înfåptuire a rasei, a vitalitå¡iina¡iunii, a realitå¡ii complexe a statului. [I, IV, 92]

Pentru noi, scopul nu justificå niciodatå mijloacele;chiar dacå scopul este binele ¡årii, acest scop nu justificåmijloacele imorale, precum încålcarea tratatelor, asasi-narea adversarilor, masacrul inocen¡ilor, persecu¡iilerasiale, suprimarea activitå¡ilor religioase ¿i morale ¿i alibertå¡ilor civile ¿i politice sau råzboiul nedrept; lucruripe care dictaturile de aståzi le considerå legitime.

Ra¡iunea fundamentalå care ne inspirå afirmareanetå a acestui principiu este faptul cå orice sistem moraltrebuie så se întemeieze pe respectul persoanei umane¿i cå orice sistem imoral încalcå, întâi de toate ¿i îndeo-sebi, drepturile persoanei umane. [I, IV, 74]

Succesul în interesul na¡iunii este adesea dorit ¿iaplaudat, fårå a ¡ine seamå de mijloacele cu care afost procurat. De aceea, unii considerå mai potrivit ca o¡arå så fie guvernatå de dictatori ¿i mini¿tri abili sau fåråscrupule, în domnii autoritare, pentru cå, pe de o parte,ace¿tia vor putea ob¡ine succese prin orice mijloace, pede altå parte, ei nu vor avea obliga¡ia de a da socotealåcetå¡enilor, care cred cå nu au nici o responsabilitatemoralå în privin¡a mijloacelor folosite de dominatorii lor.

Ace¿ti cetå¡eni sunt precum acea pioaså stare¡åcare cåuta mereu, pentru afacerile mânåstirii sale, pecineva foarte abil, în toate sensurile, de la care nu vroiaså ¿tie altceva decât rezultatul afacerilor; ea nu sepricepea la lucrurile acestei lumi (care este atât de rea),

LUIGI STURZO 120

nici nu cuno¿tea legile; de aceea nutrea fa¡å depersoana respectivå o încredere... complet oarbå! [II,VI, t. 3, 193]

Sentimentalitate de partid

Unul din obstacolele cele mai serioase în caleadesfå¿urårii adevåratei vie¡i cetå¡ene¿ti este obi¿nuin¡acu mentalitatea sau, mai bine, cu sentimentalitatea departid.

În general, partizanii unui partid, fie majoritar sauminoritar, considerå bine fåcut ceea ce porne¿te de lapropriul partid, ¿i prost fåcut, ceea ce porne¿te de lapartidele adverse.

ªi, având în vedere cå baza partidelor noastre esteconstituitå, în majoritate, din persoane, ¿i nu din progra-me, judecata se reduce la o pårere personalå; ¿i, fiindcåpersonalismul este cel care polueazå via¡a publicå,acela¿i personalism înce¡o¿eazå privirea ¿i împiedicåcorpul electoral så aprecieze obiectiv ceea ce sepetrece în cadrul vie¡ii orå¿ene¿ti sau comunale. [I, XI,337-338]

Sindicate

Sindicatele moderne nu-¿i vor îndeplini misiunea dacåvor continua så se politizeze ¿i så sporeascå astfel distan¡adintre întreprindere ¿i muncå. [III, III, 288]

Politizarea sindicatului ¿i confuzia celor douå func¡ii,cea sindicalå, particularistå ¿i de claså, cea parlamen-


tarå, na¡ionalå ¿i generalå, reprezintå efectul trist al unuiobicei de-acum tolerat de toatå lumea.

Sindicatele politice fac imposibilå atât unificareasindicalå autonomå, cât ¿i independen¡a sindicalå fa¡åde politicå. [III, III, 288]

Stat

Statul nu are nici spirit, nici voin¡å proprie; este rezul-tanta politicå ¿i juridicå a spiritului ¿i a voin¡ei asocia¡ilorsau cetå¡enilor care, în cadrul såu, practicå teoriileclaselor conducåtoare triumfåtoare la un moment dat.[I, IV, 99]

Statul este un mijloc necesar; este o crea¡ie a omuluiîn concrete¡ea istoricå a fiecårui stat ¿i în încercårile desintezå între autoritate-libertate, în care capåtå substan¡åputerea publicå; dar este persoana umanå cea care,pentru binele comun, se autolimiteazå la cei doi factoriai sintezei sociale: autoritatea ¿i libertatea.

Nu un stat în sine, entitate absolutå, zeificatå. Statuleste concretizarea uneia din cele trei forme originare alesocialitå¡ii: comunitatea civicå; mijloc, ¿i nu scop al acti-vitå¡ii oamenilor asocia¡i, ce tind în drumul lor påmânteanspre finalitå¡i ce depå¿esc grani¡ele înguste ale acesteilumi. [I, IV, 389]

Dupå noi, statul nu este altceva decât înså¿i convie-¡uirea umanå în aspectul såu politico-juridic. ¿i chiar dacåam vrea så multiplicåm (cum se face azi) aspectele încare poate fi privit statul pânå la a face un întreg, nu

LUIGI STURZO 122

vom ie¿i niciodatå din cadrul unei multitudini de rela¡ii aoamenilor lua¡i în parte ¿i a grupårilor dintre ei într-un scoppolitic.

Orice societate este prin ea înså¿i o încercare deunificare a indivizilor în anumite aspecte ¿i scopuri; darindivizii nu-¿i pierd niciodatå personalitatea pentru a creao personalitate aparte, independentå de indivizi, ca osupra-con¿tiin¡å sau o supra-voin¡å.

Unificarea gândurilor, a stårilor suflete¿ti, a raporturilormorale, a valorilor spirituale este mereu par¡ialå, fluc-tuantå, particularå, tranzitorie, de¿i se amplificå treptat,pe måsura influen¡ei diferi¡ilor factori ai vie¡ii sociale,factori familiari, economici, de limbå, raså, tradi¡ie, religie,culturå.

Aceste unificåri nu sunt un scop în sine, deasupraindivizilor, decât prin manifeståri ce pot fi numite, într-unanumit sens, simbolice, ca legile, parlamentele, guver-nele centrale ¿i locale, armatele, ¿colile, produc¡iileculturale, artistice, de preså ¿i alte asemenea. Dar nutrebuie så confundåm în ele particularul, concretul,personalul, cu generalul ¿i colectivul; pentru cå, oricâtam generaliza, nu putem ie¿i din con¿tiin¡a ¿i responsabili-tatea individualå, nici måcar pentru a crea o dialecticåistoricå unde totul se rezolvå ¿i se explicå ca într-o supra-con¿tiin¡å ¿i supra-voin¡å.

Prin urmare, ne ferim de obiceiul curent de ipostazierea statului ¿i de reprezentarea sa, chiar simbolicå, caavând o con¿tiin¡å ¿i o voin¡å proprie. [I, IV, 244-245]


Ideea de suveranitate absolutå a statelor trebuie såfacå loc ideii de interdependen¡å; iar alian¡eleparticulare ¿i antagoniste trebuie så cedeze locul uneialian¡e colective ¿i permanente. [II, VI, t. 3, 206]

Så începem, înainte de orice, prin a låmuri cuvântul„stat”: se creeazå o institu¡ie cåreia i se atribuie un suflet,o gândire, o voin¡å. Aceastå concep¡ie este falså, iarlimbajul curent este inexact. Statul nu este o ipostazå. Înmod curent, ar trebui så vorbim de guvern sau deparlament, sau de alte institu¡ii concrete, ¿i cu o mai mareexactitate de clasa politicå conducåtoare, de birocra¡ia¿i administra¡ia statalå ¿i a¿a mai departe.

În Anglia, se evitå personificarea statului, a¿a defolositå pe continent; ¿i dacå aståzi se vorbe¿te de unimperiu britanic, nu se concepe ca o institu¡ie de sine-ståtå-toare, ci doar ca o comuniune de interese ¿i sentimente.

Pentru noi, statul nu este o institu¡ie animatå ¿i volitivå,este numai o comunitate organizatå; iar caracterele ¿iscopurile sale nu depå¿esc limitele naturale ce derivådin natura unei societå¡i politice.

Teoreticienii moderni, care exaltå statul ¿i îl transformåaproape într-o divinitate, atribuie organelor comunitå¡iipolitice organizate o putere suveranå nelimitatå, atât înraport cu interiorul, cât ¿i cu exteriorul. Conceptul hege-lian al statului etic a invadat aproape toate teoriilestatale; a¿a s-a format, în mod analog, practica exprimårii¿i a ac¡iunii tuturor guvernelor ¿i partidelor. În modcon¿tient sau incon¿tient, ne aflåm în fa¡a concep¡iei

LUIGI STURZO 124

„statului panteist”. Comunitatea care se personificå, seidealizeazå, se simte ca fiind totul ¿i se zeificå. Nu arelimite: se bucurå de o suveranitate absolutå.

„Indivizii existå pentru stat, nu statul pentru indivizi”,a¿a repetå aståzi na¡ionali¿tii ¿i fasci¿tii; ¿i aceasta nu esteo lozincå nouå; ¿i înainte se sus¡inea aceastå inversiunede valori, ce-¿i are rådåcinile în pågânismul clasic.

Dimpotrivå, nu concepem individul ca bazå, scop ¿ilimitå a statului; drepturile individuale sunt, pentru noi,inalienabile; ¿i, cu cât mai mult sunt cucerite ¿i realizate,cu atât mai mult aceste drepturi limiteazå suveranitateastatului.

Legile, pentru noi, obligå indivizii numai atunci cândnu le încalcå drepturile ¿i când asigurå exercitarea lorpa¿nicå într-o convie¡uire ordonatå. Dincolo de aceastålimitå, individul are dreptul sau datoria, în anumite cazuri,de a rezista legilor ¿i, dacå sunt respingåtoare din punctde vedere etic, så le încalce. [I, VI, t. 1, 132-133]

Statul, patria, na¡iunea, nici o autoritate påmânteanånu îi poate cere cre¿tinului sacrificarea propriei con¿tiin¡e.[II, V, t. 3, 103]

Aståzi triumfå statul unitar na¡ional, care nu se poateconcepe decât în formå reprezentativå ¿i democraticå,bazat pe metoda libertå¡ii. Tentativele dictatoriale suntexcesul grotesc al concep¡iei na¡ionaliste ¿i panteiste astatului. Ei bine, nici måcar în fa¡a unui stat unitar, na¡ional,


reprezentativ, democratic, ce admite metoda libertå¡ii,nu putem abdica de la drepturile personale, religioase,morale ¿i politice, nici de la drepturile grupårilor umanenaturale, precum familia, clasa, comuna sau altele, cacele ale minoritå¡ilor etnice sau religioase. Sunt drepturipe care statul nu le creeazå, dar pe care trebuie så lerecunoascå, armonizeze, organizeze, protejeze. Pretinsasa suveranitate nu este, deci, nelimitatå: ci are limitenaturale. Statul nu este totul, pentru cå nu este scopulomului, nici nu se poate confunda cu toate celelalteforme sociale nonpolitice, în care omul tråie¿te ¿i-¿i des-få¿oarå o bunå parte din activitatea sa, cum sunt socie-tatea familialå ¿i cea religioaså. Negåm, prin urmare,concep¡ia suveranitå¡ii absolute ¿i nelimitate a statului.[II, VI, t. 1, 134-135]

Stat ¿i cetå¡eni

Principiul încrederii reciproce a cetå¡enilor ¿i a statuluiprecedå orice activitate. Latinii, în schimb, priveau totulcu neîncredere: statul nu are încredere în cetå¡eni, nicicetå¡eanul în stat; de aceea, cei care sunt încå la puterestrigå: „statul se apårå!”. Nu, statul nu îi are împotriva sape cetå¡enii ce-¿i exercitå drepturile, pentru cå statul esteconstituit din cetå¡eni; statul nu este altceva decâtsocietatea înså¿i, organizatå din punct de vedere poli-tic, ¿i nu o institu¡ie externå, de sine-ståtåtoare ¿i deasupracetå¡enilor. Statul sau, mai bine, puterile statului, trebuieså apere legea de cei care o încalcå; trebuie så apereorânduirea statalå de cei care nu o respectå; dar nu potviola libertatea cetå¡enilor, când î¿i exercitå drepturile,

LUIGI STURZO 126

numai pentru cå un nou curent ia locul celui care ieritriumfase. [II, V, t. 3, 199]

ªcoalå

Så nu se creadå cå ¿coala poate fi reformatå prinregulamente, circulare, legi formale, norme didactice,înregimentarea învå¡åtorilor ¿i a¿a mai departe. Aceasteasunt lucruri vechi ¿i râncede ale etatismului ¿colar italian.[I, XI, 79]

Numai libertatea poate salva ¿coala în Italia.„Lipsesc mijloacele pentru o ¿coalå liberå, pentru cå

Italia este såracå.” Este adevårat: dar dacå oamenii deafaceri italieni, în loc så arunce cu banii, subven¡ionândziare politice (care le servesc prost interesele ¿i mai prost,interesele ¡årii), s-ar låsa mâna¡i de spiritul de libertateîntemeind ¿i subven¡ionând ¿coli; dacå fiscul ar adoptasistemul american, potrivit cåruia dona¡iile cåtre ¿coli ¿iinstitu¡ii de binefacere sunt scåzute din venitul net impo-zabil anual; dacå opinia publicå ar încuraja testamenteleîn favoarea acestor institute, Italia ar concura cu celelalte¡åri civilizate ¿i libere în ridicarea nivelului ¿colii în spiritullibertå¡ii.

Povestea „confesionalismului ¿colar” care ar profitade „libertate” rimeazå cu cea a „comunismului” careprofitå de libertate sau a „laicismului” care profitå delibertate.

Trebuie så alegem între libertatea cu toate „incon-venientele” sale ¿i etatismul cu toate „opresiunile” sale.


Eu am ales libertatea încå de tânår ¿i voi încerca såmå cobor în mormânt fårå a fi trådat-o niciodatå.

De aceea m-am luptat pe toate planurile, nu numaiîn cel ¿colar, împotriva „etatismului”, atât cel prefascist,cât ¿i cel fascist, ¿i må lupt aståzi împotriva etatismuluipostfascist, ai cårui garan¡i au devenit, bongré, malgré,mul¡i dintre prietenii mei.

Intoleran¡a ¿colarå a laici¿tilor este dublatå deconvingerea cå ei ar apåra libertatea; dar libertatea nueste monopolul nimånui.

Monopolul ¿colar al statului este dublat de convin-gerea cå numai statul ar fi capabil så creeze o ¿coalådemnå de acest nume; dar nu a reu¿it decât så o birocra-tizeze ¿i så o fosilizeze.

În esen¡å, nu este libertate unde existå intoleran¡å ¿imonopol. Aceasta este trista situa¡ie italianå. [II, XI, 51]

Douå lucruri îi lipsesc ¿colii din Italia: libertatea ¿imijloacele; dar mijloacele fårå libertate ar fi irosite; în timpce în libertate s-ar reu¿i så se gåseascå ¿i mijloacele. [II,XI, 45]

Celor care nu în¡eleg necesitatea de a da ¿colii olibertate deplinå ¿i sigurå, trebuie så li se repete: de-alungul unui secol, Italia a pierdut toate båtåliile sale pentrulibertate pentru cå nu a avut o libertate ¿colarå. Poatepårea ciudat, dar a¿a este. Singurele ¡åri care aucon¿tiin¡a libertå¡ii ¿i ¿tiu så o înfåptuiascå ¿i så o aperesunt cele unde existå o deplinå libertate ¿colarå.

LUIGI STURZO 128

Tânårul trebuie educat så iubeascå libertatea, el însu¿isim¡ind-o din primul moment în care merge la ¿coalå.

Libertatea este pentru elev precum apa pentruînotåtor.

I se va spune: întâi înva¡å så îno¡i ¿i apoi aruncå-te înapå. Timp pierdut! Mai întâi se va arunca în apå ¿i a¿a vaînvå¡a så înoate.

De ce tineretul din secolul nostru nu a iubit libertateaasemenea celui din veacul al XIX-lea? ¿i de ce nu oiube¿te nici aståzi? Tocmai pentru cå ¿coala sa nu esteliberå, pentru cå ¿coala nu înva¡å cum så fie iubitå ¿iapreciatå libertatea. [II, X, 170]

În Anglia, ¿colile elementare parohiale (catolice ¿iprotestante) se bucurå de beneficiile statului în privin¡aedificiilor ¿i a dotårilor ¿i sunt obligate så aleagå învå¡åtoriipotrivit unor anumite reguli statale ¿i så-i plåteascå la felca pe învå¡åtorii de la ¿colile de stat. Nici catolicii, niciprotestan¡ii nu au fost mul¡umi¡i vreodatå de acest lucru¿i, în timpul råzboiului, au fost prospectate diferite solu¡iipentru a a¿eza pe un plan mai echitabil ¿colile parohiale.Mai bun este sistemul olandez, cu o subven¡ie pro capite.În America existå o asemenea libertate publicå ¿i o ase-menea liberalitate privatå, încât problema se pune întermeni diferi¡i. Recent, catolicii din New Jersey s-au revol-tat din cauzå cå statul sau ora¿ul respectiv (nu-mi amin-tesc bine) acordå locuri gratuite în autobuzele caretransportå copiii la ¿colile statale, excluzând ¿colileparohiale. Liberalii italieni (nu vorbesc de totalitari) ar facebine så studieze sistemul ¿colar american (pe lângå cele


din Anglia ¿i Olanda), în loc så-l copieze pe cel francezde tip napoleonian, complet neliberal ¿i contaminat încåde un pozitivism de stil vechi. [II, IX, 234]

Mediul sectar ¿i pe deplin încrezåtor în stat, care s-adezvoltat dupå cåderea fascismului, i-a fåcut pe mul¡iså închidå ochii. Articolele despre ¿coalå inserate înconstitu¡ie au men¡inut starea de fapt a monopoluluistatal, sistemul concesiunilor de echivalare, introducereaexamenului de stat (lipse¿te numai examenul de stat lagrådini¡e) ¿i, în sfâr¿it, în codicil, declara¡ia polemicå ¿inedreaptå cå ¿coala privatå nu va crea nici o obliga¡iedin partea statului. [II, IX, 235-236]

Sper ca aerul de libertate ¿colarå care vine dinAmerica så påtrundå ¿i în ¡ara noastrå, unde libertatea¿colarå nu existå deloc. [II, IX, 260]

Din nefericire, în Italia nu existå încå o concep¡iesånåtoaså asupra libertå¡ii ¿colare, mai ales în domeniuluniversitar.

Este adevårat cå articolul 33 din constitu¡ie spunecå „institu¡iile de culturå importante, universitå¡ile ¿iacademiile au dreptul de a se guverna în mod autonom”,dar adaugå „în limitele stabilite de legile statului”. Astfelse då cu mâna dreaptå o autonomie ce este negatå cumâna stângå. [II, XI, 144-145]

Libertatea ar putea produce trei beneficii pentru¿coala italianå: selec¡ia elevilor; selec¡ia profesorilor;

LUIGI STURZO 130

concuren¡a între diferite metode de predare; beneficiice vor conferi studiilor acea valoare finalå proprie pecare, în parte, aståzi au pierdut-o. [II, XI, 47-48]

ªcoala în America este liberå: liberå pentru cå oriceinstitu¡ie sau individ poate deschide sau promova ¿colide orice grad ¿i facultå¡i; liberå pentru cå programele,cursurile ¿i profesorii nu sunt impu¿i prin ordine ministeriale;liberå pentru cå alegerea profesorului revine chiar ¿colilor¿i facultå¡ilor, fårå limite privind na¡ionalitatea sau profilul;în sfâr¿it, liberå pentru cå, în colegii (¿coli de tip universitar)¿i în universitå¡i, studen¡ii au posibilitatea de a alege oricematerii ¿i cursuri, ob¡inând diplome ¿i licen¡e pentru mate-riile speciale alese ¿i pentru cursurile urmate.

Pânå când italienii nu vor câ¿tiga båtålia pentrulibertatea ¿colarå în toate gradele ¿i pentru toate formele,vor råmâne tot servitori: servitori ai statului (fie el demo-cratic, fascist sau comunist), servitori ai partidului (de oriceculoare), servitori ai micilor tirani locali (tovarå¿i, mo¿ieri),servitori ai tuturor, pentru cå nu vor respira libertatea – ade-vårata libertate care ne face ståpâni pe soarta noastrå,respectuo¿i ¿i toleran¡i fa¡å de ceilal¡i – încå de pe båncile¿colii, ale unei ¿coli cu adevårat libere.

Aceasta va trebui så fie prima ¿i esen¡iala cam-panie a italienilor, nu cea de solicitare a echivalårilor ¿irecunoa¿terilor unor ¿coli mai mari sau mai mici decåtre Ministerul Învå¡åmântului, care, chiar dacå estecondus de oameni ce simt liber, precum Gonella, repre-zintå un monopol tiranic asupra tuturor ¿colilor italiene.[II, IX, 261-262]


Statul, ca orice altå structurå administrativå careposedå ¿coli, trebuie så aibå sim¡ul limitei ¿i al respectuluifa¡å de sine ¿i fa¡å de ¿coalå ¿i så nu transforme ¿coalaîntr-o organiza¡ie birocraticå, så-i înåbu¿e voin¡a deprogres printr-o insuportabilå reglementare ¿i centralizare.[II, XI, 49]

M-am întrebat de mai multe ori de ce, de mai binede 45 de ani, metoda Montessori nu s-a råspândit în ¿colileitaliene. Atunci, ca ¿i aståzi, trebuie så dau acela¿i rås-puns: este vorba de un viciu organic al învå¡åmântuluinostru: lipse¿te libertatea; se dore¿te uniformizarea; ceaimpuså de birocra¡i ¿i consfin¡itå de politicieni. Lipse¿te ¿iinteresul public pentru problemele ¿colare; pentrutehnica lor, pentru adaptarea metodelor la exigen¡elemoderne.

Mai mult: existå o neîncredere în spiritul de libertate¿i de autonomie a persoanei umane, ce se aflå la bazametodei Montessori. Se vorbe¿te mult de libertate ¿i deapårarea libertå¡ii; dar suntem pur ¿i simplu sufoca¡i depiedicile pe care le întâmpinå orice activitate asociatåîn care intervine statul; de la economia care se cufundåîn dirijism, la politica care merge spre partitocra¡ie, la¿coala care este monopolizatå de stat ¿i, în consecin¡å,birocratizatå. [II, XII, 244-245]

Istoria ¿colii italiene, de la cea elementarå pânå lacea universitarå, oferå dovada unei stagnåri implacabile,a unei centralizåri birocratice aberante, a unei adversitå¡ipermanente între ¿coala oficialå ¿i organizarea ei liberå.

LUIGI STURZO 132

¿coala privatå existå, dar este atacatå, supravegheatå,controlatå, umilitå, este aproape un du¿man. Poartåînsemnul unei descalificåri originare, påcat ce nu poatefi ¿ters. Efectele în evaluarea culturalå sunt foarte grave;cultura catolicå, chiar ¿i a celor care provin din ¿colilepublice, este consideratå ¿i ea vinovatå din cauza originii;un bastion extra moenia, de care ar trebui så ¡inå contnumai ini¡ia¡ii ¿i bigo¡ii. [II, XIV, 450]

ªerpi ¿i porumbei

Evanghelia ne spune så fim pruden¡i ca ¿erpii, darsimpli ca porumbeii: este o gre¿ealå så disociem celedouå calitå¡i, chiar ¿i în via¡a publicå. [II, VI, t. 3 , 240]

Tocqueville

Tocqueville, în cartea sa Démocratie en Amérique,a încercat så demonstreze burgheziei franceze – carepåstra încå vii amintirile constituantei ¿i ale directoratului¿i care presim¡ea deja mi¿carea maselor muncitore¿ti –cå se putea organiza o democra¡ie pe baze ra¡ionale,fårå a cådea în anarhie sau în tiranie. [I, VI, 101]

Toleran¡å

Toleran¡a, chiar ¿i în luptele cele mai aprinse, îimen¡ine pe adversari într-o sferå de echilibru, seninåtate¿i dreptate, care fac lupta mai umanå, iar contrastelemai serioase; frâneazå excesul pasiunilor; eviden¡iazå maibine propriile gre¿eli.


Toleran¡a nu înseamnå aprobarea råului, ci respectulpersonalitå¡ii celuilalt, ce u¿ureazå opera de elevaremoralå ¿i de fraternå corec¡ie. [I, VII, 257]

Transformism

Gre¿eala italianå, ce derivå dintr-un îndelungatexerci¡iu de transformism ¿i de adaptare, este aceea dea confunda liniile naturale de demarca¡ie între diferitelecurente; ¿i de a face så fluctueze clasa conducåtoareîntre diferite extreme, pentru a se întâlni pe terenul eter-nului compromis, aproape mereu în cinstea celui maiputernic. [II, V, t. 3, 86]

Trecut, prezent ¿i viitor

Trecutul nu mai este al nostru; viitorul, nu ¿tim dacå îlvom avea; al nostru este prezentul: el este un dar de laDumnezeu.

Multå lume se plânge cå aståzi nu mai este ca ieri;atunci lucrurile mergeau mai bine, era mai multå cinste,lini¿te, bunåstare. O fi adevårat, n-o fi adevårat: toateacestea sunt inutile pentru realitatea pe care o tråim.Trecutul ne folose¿te fiindcå devine experien¡å, fiindcåne-a permis så acumulåm idei, mijloace de muncå, valorimorale. În afarå de asta, este nimicul transformat în abis.

Mul¡i al¡ii, dispre¡uind prezentul, se refugiazå în viitorca într-o speran¡å de bine; dar acest bine sperat se credecå va ajunge la noi ca o manå cereascå. Visul cu ochiideschi¿i, în iner¡ie sau neputin¡å, ne face prizonieri pe

LUIGI STURZO 134

via¡å, a¿teptând ca întâmplarea så ne scoatå, într-obunå zi, din trista noastrå celulå.

Dacå viitorul înseamnå ceva pentru noi – nu un viitorconcret ¿i fixat de noi ca ¿i cum ar ie¿i de sub atingereaunei baghete magice, ci un viitor pe måsura capacitå¡ilor¿i posibilitå¡ilor noastre – acest viitor se manifestå înactivitatea noastrå, adicå în prezent.

Numai prezentul cuprinde trecutul ca experien¡å ¿iviitorul ca finalitate ¿i le transformå în ac¡iune. Iner¡ia,inac¡iunea, suspinul, tânguiala, visul cu ochii deschi¿i,acestea nu sunt nici måcar trecut (care nu poate da ungol, ci un cumul de energii la dispozi¡ia noastrå) ¿i nu suntnici viitor, care, în cazul iner¡iei noastre, nu este realizatde noi ¿i, prin urmare, este împotriva noastrå.

Dar care prezent? Cel în care ne aflåm prin voiaProviden¡ei; voca¡ia fiecåruia este o voce divinå; datoriace derivå din aceastå voca¡ie este o voce divinå; eve-nimentele, bune ¿i triste, ce ne înconjoarå ¿i se insereazåîn via¡a noastrå sunt voci divine; sfaturile bune, ordinelejuste ale autoritå¡ii sunt voci divine. [I, VII, 294-295]

Fiecare epocå î¿i are råul ei: structura politicå ¿ieconomicå corespunde unor anumite procese sociale,care au ra¡iunea lor de a fi; ¿i care produc, deci, acelråu ¿i bine ce provin din orice orânduire imperfectå. Råulstimuleazå reformele, binele dåinuie în procesul istoric ¿iîn dezvoltarea con¿tiin¡ei sociale. Opera oamenilor nudepå¿e¿te aceste limite, ci se referå la o ordine supe-rioarå de moralitate, pe care tindem mereu så o realizåm.Trecutul este un element ce nu se mai întoarce în acelea¿i


forme; iar viitorul tinde så realizeze numai acel lucru dintrecut pe care îl considerå un bine; dar realitatea viitoarese aflå dincolo de trecut ¿i prezintå o noutate cecorespunde altor structuri economice ¿i politice. [II, VI, t.1, 310-311]

Utopi¿ti

Când cineva crede cå fåure¿te pentru totdeaunaun tip de stat, ca fiind cel mai bun cu putin¡å din toatelumile posibile, creeazå o dogmå. [II, IX, 219]

Vizionari ¿i visåtori

Vizionari ¿i visåtori, nu pleca¡i urechea la Casandre ¿ila martiri de idei sau credin¡e; ei joacå totu¿i un rol util,pentru cå ceea ce spun ¿i suferå ei ajutå la crearea unuipathos, atitudine receptivå a con¿tiin¡ei colective, cetinde så o înal¡e deasupra satisfac¡iei facile ¿i a indolen¡ei¿i så o stråmute de la „litera” care ucide, la „spiritul” careînvie. [I, XII, 212]

APENDICE

NOTE ªI SUGESTII DE POLITICÅ PRACTICÅ*

1

Politica poate fi consideratå arta profitului posibilaplicatå treburilor publice. Fiind vorba de societate,oricare ar fi ea, profit înseamnå bine comun sau binelecomunitå¡ii. Se spune profit posibil chiar atunci când, dincauze excep¡ionale sau datoritå unor evenimente feri-cite, sunt ob¡inute avantaje considerate imposibile.

2

Societatea politicå se bazeazå pe principii directoarereferitoare la ordine, administra¡ie ¿i apårarea publicå;profitul politic constå în cåutarea mijloacelor ¿i a sco-purilor corespunzåtoare naturii înså¿i a acestei societå¡i.

* [Din Luigi Sturzo, Coscienza politica, Zanichelli, Bologna, 1972,p. 234-239]

LUIGI STURZO 140

3

Nu toatå lumea ¿tie så facå politicå, ci numai ceidota¡i. Ca orice artå, ¿i politica î¿i are creatorii ¿i artizaniiei; bineîn¡eles, existå ¿i impostori; publicul î¿i alege favori¡ii¿i dintre impostori.

4

Prima regulå a artei politice este så fii sincer, så evi¡iprefåcåtoria; så promi¡i pu¡in ¿i så respec¡i ceea ce aipromis.

5

Se crede cå minciuna este obligatorie în politicå; nueste a¿a. Minciuna iese mereu la suprafa¡å; låsânddeoparte natura sa imoralå, se transformå mai mult înpagubå decât în avantaj. Dacå este adevårat cå Bis-marck spunea så folose¿ti adevårul în diploma¡ie pentrua låsa så se creadå contrariul, este mai exact så afirmåmcå adevårul în diploma¡ie este un mijloc care, mai devre-me sau mai târziu, va produce roade inestimabile deîn¡elegere, încredere, simpatie, solidaritate.

6

Så spui adevårul nu înseamnå så dezvålui secrete sauså faci afirma¡ii nepotrivite. Tåcerea este de aur, mai alesîn politicå: aståzi se vorbe¿te prea mult ¿i, prin urmare, se


folosesc adevåruri, jumåtå¡i de adevår, adevåruri apa-rente, prefåcåtorii ¿i minciuni. Arta politicå ne înva¡å såspunem ce trebuie; så tåcem asupra lucrurilor pe carenu trebuie så le dezvåluim; så evitåm minciuna ¿i afirma-¡iile care nu ar duce la îndeplinirea scopului. Fårå oeduca¡ie sus¡inutå nu se înva¡å u¿or.

7

Este mai u¿or så ajungi de la nu la da decât så daiînapoi pânå la nu. Un sfat în¡elept este så nu te angajezidacå nu ai reflectat suficient ¿i dacå nu e¿ti convins cå-¡ivei respecta angajamentul.

8

Un nu costå mai mult decât un da, dar adesea, unnu este mai util decât un da. Având în vedere facilitateacererilor oneroase pentru stat ¿i de moralitate îndoielnicåpentru solicitant, nu-ul este obligatoriu, iar da-ul este dåu-nåtor. Omului politic nu trebuie så-i fie teamå så spunånu mai des decât da. Låsând la o parte sim¡ul datoriei,un nu spus politicos, dar ferm spore¿te creditul ¿i stima.

9

Politicianul nesigur ¿i ezitant, dacå nu este compensatde o sumå de calitå¡i bune, cinste, bun sim¡, capacitatede sintezå, autoritate moralå, merite sociale, poate ficonsiderat un om falit. Din påcate, chiar ¿i bunele calitå¡i

LUIGI STURZO 142

s-ar devaloriza în favoarea uneia care ar deveni curândcålcâiul lui Ahile.

10

A avea grijå de micile, onestele exigen¡e ale fiecåruicetå¡ean ca ¿i cum ar fi vorba de o afacere importantåeste o metodå bunå în politicå. Dante îl ridicå în slåvi peTraian pentru cå a ascultat o „båtrânicå” în momentulplecårii la råzboi.

11

Solicitudinea în desfå¿urarea afacerilor, mai ales dacåîi privesc pe simplii cetå¡eni, este o politicå bunå. Dacårezultatul este negativ, cel pu¡in s-a evitat a¿teptareace spore¿te speran¡ele ¿i durerile; dacå rezultatul estepozitiv, se va avea avantajul de a fi fåcut dreptate fåråa fi irosit-o în întârzieri, mereu lungi ¿i chinuitoare pentrucine a¿teaptå.

12

Nu te înconjura de lingu¿itori. Lingu¿irea face råu lasuflet, excitå vanitatea ¿i altereazå viziunea asuprarealitå¡ii. Prietenul lingu¿itor nu mai este prieten ¿i trebuieså te påze¿ti de el: î¡i poate cere ceea nu trebuie acor-dat, din cauza rela¡iei create, nu din prietenie, ci dinlingu¿ire.


13

Respinge, încå din primul moment în care e¿ti laputere, orice propunere ce ar tinde la nerespectarealegii pentru un presupus avantaj politic. Legåtura moralåpe care încålcarea legii o are cu ceilal¡i, colegi sausubordona¡i, råmâne o povarå; complicii te vor face såplåte¿ti. Alte încålcåri vor urma primei.

Povara psihologicå a primului påcat a fost astfelexprimatå de Petrarca în cel de-al 75-lea sonet:

Allor corse al suo mal libera e sciolta;Or a posta d’altrui convien che vadaL’anima che peccò sol una volta.În politicå este la fel.

14

Nu promite ceea ce nu e¿ti sigur cå vei putearespecta; nu crede cå timpul te va ajuta så nu respec¡icea ce ai promis.

15

În orice afacere trebuie så måsori timpul „tehnic” derezolvare, astfel încât så vezi efectele de la distan¡å.Pictorul, zugråvind bolta ¿i zidurile unei biserici sau ale unuimare salon, trebuie så-¿i men¡inå viu sim¡ul distan¡ei depunctul vizual; a¿a trebuie så facå ¿i omul politic.

În plus: trebuie måsurat timpul „politic” al pregåtiriipsihologice a colaboratorilor ¿i a publicului; timpul „parla-mentar”, dacå ne aflåm în democra¡ie, ¿i timpul „de

LUIGI STURZO 144

anticamerå”, dacå suntem într-un regim dictatorial. Nueste suficient, trebuie prevåzut ¿i timpul „birocratic”, celmai lung ¿i cel mai pierdut; la sfâr¿it vine timpul „tehnic”al realizårii.

Cine vrea så ardå una din aceste etape adesea ardeopera pe care vrea så o împlineascå, dacå nu î¿i ardepolitica sau propria persoanå.

16

Nu låsa pe mâine ce po¡i face azi; dar nu face aståziîn grabå ceea ce po¡i face mâine pe îndelete.

17

Råbdarea omului politic trebuie så imite råbdareape care Dumnezeu o are cu oamenii. Nu disperaniciodatå, ci prinde momentul potrivit pentru recom-penså sau pentru pedeapså.

18

Nu se poate colabora fårå încredere. Dar în ziua încare descoperi cå angajatul tåu nu este fidel, gåse¿temodul de a te debarasa de el cât mai repede ¿i de anu-l mai lua înapoi niciodatå.

19

Nu acoperi cu autoritatea ta nelegiuirile angaja¡ilortåi; laså ca justi¡ia så fie ¿i cu ei nepårtinitoare.


20

Preferå så nu scrii niciodatå ceva ce vrei så ¡ii secret.Gânde¿te-te, atunci când scrii, cå foaia ar putea fi cititåde o persoanå indiscretå. Evitå, în orice caz, confiden¡elece nu sunt necesare.

21

Dacå vrei så ¡ii un secret, nu-l dezvålui nimånui, nicicelui mai apropiat prieten. Dacå e¿ti obligat så tedeståinui, få-o fårå martori, chiar când persoanele cåroratrebuie så le mårturise¿ti secretul sunt mai multe.

22

Dacå în politicå ai suferit un e¿ec ¿i nu po¡i, sau nuvrei så-¡i iei revan¿a, încaseazå-l cu fa¡a seninå. Dacå tegânde¿ti la revan¿å, så ¿tii cå nu te vei putea opri lajumåtatea drumului, ci vei fi obligat så mergi pânå lacapåt. Dacå pierzi din nou, trage consecin¡ele ¿i retrage-tedin arenå.

23

Nu-¡i închipui cå e¿ti omul indispensabil; din acelmoment vei face multe gre¿eli. Dacå al¡ii î¡i vor spuneacest lucru, fere¿te-te de ei ca de du¿mani; te vor abatedin drumul tåu.

LUIGI STURZO 146

24

Din colaboratorii tåi la guvernare få, dacå se poate,ni¿te prieteni; niciodatå favori¡i. Prietenul care cere preamult trebuie ¡inut la distan¡å. Favorurile pe care prieteniile vor putea ob¡ine trebuie så fie oneste, în limitelelegalitå¡ii ¿i de asemenea naturå încât så nu creezeresentimente nejustificate.

25

Este bine så vå ¡ine¡i familia departe de problemelede stat, în afarå de cazul în care are deja o carieråpoliticå prin merite proprii; chiar fårå så vrei, te compro-mite mereu. Dacå intrå în sfera colaboratorilor, va abuzacu u¿urin¡å de gradul de rudenie. Nepotismul estedåunåtor.

26

Nu trebuie dispre¡uite pårererile ¿i ajutorul femeilorîn¡elepte care se intereseazå de problemele publice. Elevåd lucrurile din puncte de vedere concrete ce potscåpa bårba¡ilor; lor le folose¿te mai mult intui¡ia decâtra¡iunea; sentimentul mai mult decât experien¡a. Trebuieînså så te påze¿ti de Nimfele Egerie, mai ales de celecare vor så conducå politica din saloanele mondene.


27

Cine este prea ata¿at de bani så nu facå politicå,nici så nu aspire la vreun post în guvern. Dragostea fa¡åde bani îl va face så-¿i încalce grav îndatoririle.

28

Nu abunda în discursuri despre viitor cu planuri ¿iprograme ample, gândindu-te cå ¿i oamenii politicirealizeazå mult mai pu¡in decât cred ¿i în timp mult mailung decât sperå. Laså faptele så vorbeascå: este maiutil ¿i mai convingåtor.

29

Când mul¡imea te aplaudå, gânde¿te-te cå aceea¿imul¡ime va putea deveni adverså; nu te umfla în penedacå e¿ti aprobat, nici nu te descuraja dacå e¿ti atacat.

30

A face în fiecare searå un examen de con¿tiin¡å esteun sistem bun ¿i pentru omul politic; la fel este så-¡i propuilucruri bune. Dacå, în ciuda acestui fapt, vii seara cumâinile goale, fårå så-¡i fi respectat bunele propuneri dediminea¡å, gânde¿te-te cå aceasta li se întâmplå celormai mul¡i ¿i folose¿te la a ne men¡ine umili, chiar dacågloria umanå plute¿te în jurul micului nostru cap.

SUMAR

PREFAºÅ de Giovanni Palladino ............................................. 5

INTRODUCERE de Massimo Baldini ....................................... 111. Rolul moralei .................................................................. 112. Morala, politica ¿i economia ...................................... 13

a) Primatul persoanei .................................................. 13b) Nu existå indivizi fårå societate, nici societate fårå indivizi ...................................... 14c) Morala este individual-socialå ¿i unicå ................ 15d) Originea vie¡ii morale este con¿tiin¡a ................... 16e) Împotriva totalitarismului drepturilor ..................... 17f) Importan¡a råspunderii personale ¿i a riscului .... 18g) Politica în sine este un lucru bun ¿i constå în cåutarea interesului general ............................. 19i) Împotriva machiavellismului .................................. 21l) Moralitatea economiei .......................................... 22

NOTA EDIºIEI ............................................................................ 25

LUIGI STURZO LIBERTATEA: PRIETENII ªI DUªMANII SÅI ............................ 27

LUIGI STURZO 150

Administra¡ie (bunå).............................................................. 29Administratori politiciani¿ti ..................................................... 30Administra¡iile locale ............................................................. 31Autodisciplina......................................................................... 31Bine ¿i råu ................................................................................ 32Birocra¡ia ................................................................................. 32Biserica ¿i partidele ................................................................ 33Bomba atomicå .................................................................... 34Binele comun ¿i binele individual ......................................... 34Burghezia ................................................................................ 35Capital ¿i capitalism .............................................................. 35Centralizarea statalå............................................................. 36Centrismul ............................................................................... 37Compromisuri ¿i combina¡ii .................................................. 38Comunism ¿i Cre¿tinism ......................................................... 39Cre¿tinism ................................................................................ 40Criza economicå ................................................................... 40Demagogia ¿i propaganda ................................................. 40Democra¡ia ............................................................................ 40Democra¡ia ¿i catolicii .......................................................... 43Democra¡ia ¿i cre¿tinismul .................................................... 46Democra¡ia cre¿tinå ............................................................. 46Democrat-cre¿tini .................................................................. 47Deschiderea fa¡å de stânga ............................................... 48Dictaturi ................................................................................... 50Dreapta, stânga ¿i centrul .................................................... 50Economia ¿i morala ............................................................... 50Educa¡ia politicå ................................................................... 52Etatism ..................................................................................... 53Etatism ¿i libertate .................................................................. 56Etatismul ¿i poporul italian ..................................................... 57Federalism .............................................................................. 57Femeile ¿i politica .................................................................. 58Guvernul ................................................................................. 58Guvernul ¿i opozi¡ia ............................................................... 59


Idei ........................................................................................... 59Idei ¿i lupte civile .................................................................... 60Impozite .................................................................................. 60Indispensabili ¿i buni la toate................................................ 61Indivizi ¿i societate ................................................................. 62Indivizi, societate ¿i cre¿tinism ............................................... 65Interven¡ionism ....................................................................... 67Isme ......................................................................................... 69Italieni ¿i defectele lor ........................................................... 69Întreprindere ........................................................................... 72Laicism .................................................................................... 72Legi (Înmul¡irea legilor) .......................................................... 74Legi ¿i cutume ........................................................................ 75Liberali ..................................................................................... 75Libertate ................................................................................. 75Libertate ¿i autoritate ............................................................ 85Libertate ¿i datorii .................................................................. 85Libertate economicå ............................................................ 86Libertate economicå ¿i libert11ate religioaså ................... 87Libertate (Metoda libertå¡ii) ................................................. 88Libertate ¿i responsabilitate .................................................. 88Libertate ¿i stat ....................................................................... 88Libertate ¿i egalitate ............................................................. 89Libertate ¿i adevår ................................................................ 89Lumea unitå ........................................................................... 90Lupta ....................................................................................... 91Lupta de claså ....................................................................... 91Majoritate ............................................................................... 92Marxism ................................................................................... 92Mizerie ¿i bogå¡ie ................................................................... 92Misiunea catolicului ............................................................... 92Monopoluri ............................................................................. 93Moralå ..................................................................................... 93Moralizarea vie¡ii publice...................................................... 94Om ¿i Dumnezeu .................................................................... 96

LUIGI STURZO 152

Opinia publicå ....................................................................... 97Pace ¿i libertate ..................................................................... 98Pace interna¡ionalå .............................................................. 98Partide ..................................................................................... 98Partide ¿i catolici .................................................................. 101Partitocra¡ie .......................................................................... 102Politicå .................................................................................. 103Politicå ¿i bunå administra¡ie .............................................. 105Politicå ¿i moralå .................................................................. 106Politicieni ............................................................................... 109Popularism ............................................................................ 109Putere .................................................................................... 111Putere (Limitele puterii) ....................................................... 111Principii .................................................................................. 112Propor¡ionala ....................................................................... 112Problema meridionalå ........................................................ 113Regiune ................................................................................. 113Revolu¡ie ............................................................................... 115Risc ........................................................................................ 117Risorgimento ......................................................................... 117Scopuri ¿i mijloace ............................................................... 118Sentimentalitate de partid ................................................. 120Sindicate ............................................................................... 120Stat ........................................................................................ 121Stat ¿i cetå¡eni ..................................................................... 125ªcoalå ................................................................................... 126ªerpi ¿i porumbei .................................................................. 132Tocqueville ............................................................................ 132Toleran¡å ............................................................................... 132Transformism ......................................................................... 133Trecut, prezent ¿i viitor ......................................................... 133Utopi¿ti ................................................................................... 135Vizionari ¿i visåtori ................................................................. 135Apendice.............................................................................. 137Note ¿i sugestii de politicå practicå .................................. 139

Libertatea: prietenii ¿i du¿manii såi -...

Documents

Transcript of Libertatea: prietenii ¿i du¿manii såi -...