LIBERTATEA

UNIVERSITATEA „OVIDIUS“ CONSTANŢAFACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZARE:ŞTIINŢE JURIDICEDOMENIUL: FILOSOFIA DREPTULUI

COORDONATOR: ASISTENT UNIVERSITAR BOGDAN TRANDAFIRESCU

DOBRE ELENA-ROXANA, ANUL II ,ZI, GR.3

-2011-

Libertatea-referat-

CUPRINS:1.Noţiunea de libertate2. Perspectiva lui Isaiah Berlin3 Perspectiva lui John Stuart Mill4. Spinoza şi libertatea voinţei 5.Jean-Paul Sartre şi perspectiva existenţialistă asupra libertăţii 6.Justificarea libertăţii7. Concluzii

Noţiunea de libertate

Libertatea este un concept filosofic, a cărui semnificaţie ar putea fi rezumată prin sintagma "lipsa constrângerilor".În societatea modernă democratică, libertatea este acceptată la modul abstract ca o valoare fundamentală, alături de alte valori de bază, ca egalitatea, drepturile umane şi dreptatea.

În prima accepţiune, libertatea este definită ca libertate de manifestare publică. În a doua accepţiune, libertatea este interpretată ca lipsa de constrângere sau interferenţă (acesta este sensul pe care în principal autorii liberalii îl dau termenului), iar în a treia accep ţiune, ca determinare interioară. Să le analizăm pe rând.Libertatea ca manifestare publică este definită nu în raport cu individul, ci în raport cu aranjamentele politice în care acesta trăieşte. În această accepţiune, o societate liberă este acea comunitate politică în cadrul căreia indivizii iau parte activ la guvernare, elaborează legi şi iau decizii. Este vorba despre o comunitate care se autoguvernează, în sensul că nu este condusă de către străini.Libertatea ca lipsă de constrângere sau interferenţă se defineşte ca o caracteristică a indivizilor, persoane luate ca întreg (înzestrate deopotrivă cu raţiune şi impulsuri iraţionale, şi este asigurată prin două tipuri de activităţi: protejarea de către guvern faţă de interferenţa altora; şi impunerea de legi de către guvernare. De această dată, libertatea nu mai este definită ca acţiune în domeniul politic (ca în cazul libertăţii civile), ci ca ceea ce politica permite să se facă. Libertatea ca determinare interioară se realizează acolo unde indivizii ca fiinţe complexe se comportă în mod autentic, potrivit cu ceea ce ei vor realmente ca fiinţe umane. Problema constă în definirea a ceea ce este autentic în individ, care îi permite să fie liber.1

Conceptul de libertate a avut de-a lungul istoriei utilizări multiple. Pentru o înţelegere corectă a semnificaţiei acestui concept este nevoie să se cunoască contextul (filosofic) în care a fost folosit.

Isaiah Berlin

Distincţia lui Berlin între libertatea negativă („freedom from”: libertatea faţă de obstrucţii) şi libertatea pozitivă („freedom to”: libertatea să acţionezi) a devenit centrală în discuţiile legate de conceptul de libertate.Pentru Isaiah Berlin există doua sensuri (politice) ale conceptului de libertate: libertatea negativă si libertatea pozitivă. Libertatea negativă este acel tip de libertate a cărei realizare presupune absenţa obstrucţiilor şi interferenţelor din partea altor oameni.1 Adrian Miroiu, Filosofie politică, Note de curs, Facultatea de Ştiinţe Politice, „Scoala Naţională de Studii Politice şi Administrative“, 2002, pp. 46-47.

„Sunt liber în măsura în care nici un individ sau grup de indivizi nu intervine în sfera mea de activitate. În acest înţeles, libertatea politică nu este decât spaţiul în interiorul căruia un om poate acţiona fără ca alţii să-l împiedice. Dacă alţii mă împiedică să fac ceea ce aş fi putut altfel să fac, nu sunt în întregime liber; iar dacă această arie este restrânsă sub o anumită limită, se poate spune că sunt constrâns, sau poate chiar aservit(...). Constrângerea implică intervenţia deliberată a altor fiinţe umane în interiorul spaţiului în care aş putea, în condiţii normale, să acţionez. Prin a fi liber în acest sens eu înţeleg a fi scutit de orice imixtiune exterioară. Cu cât este mai vastă această arie de non-ingerinţă, cu atât este mai întinsă libertatea mea“.2

Berlin face anumite supoziţii: în primul rând, libertatea în această accepţiune nu depinde de factori naturali ci de acţiunile altor oameni.. Apoi, acţiunile celorlalţi trebuie să fie deliberate pentru a fi relevante pentru libertate. Libertatea nu are valoare fără condiţii adecvate pentru folosirea ei. Nu se poate vorbi despre o libertate (ci doar despre libertate individuală Libertatea nu este unicul scop al oamenilor, fiind uneori acceptabil să se renunţe la libertate in favoarea altor valori.3 Libertatea pozitivă derivă din dorinţa individului de a-şi fi propriul stăpân, din dorinţa de autoguvernare, de a fi eu însumi cel care decide pentru mine, şi nu alte forţe străine. Chiar atunci când nu există constrângeri exterioare, sau interferenţe din partea celorlalţi, se poate spune că nu eşti liber în măsura în care, de pildă, eşti supus pasiunilor, nu reuşeşti să te decizi, suferi de boli care te împiedică să decizi, sau eşti ignorant.Berlin oferă trei răspunsuri la întrebarea în ce constă exact libertateaEste libertatea ca putere sau capacitate de a acţiona în anumite feluri în funcţie de voinţa individuală Este capacitatea de a-ţi direcţiona raţional viaţa, potrivit dorinţelor raţionaleEste autodeterminarea colectivă, unde fiecare îşi joacă rolul în controlarea mediului.4

Spinoza şi libertatea de voinţă

În discursul lui Spinoza, aceasta problemă filosofică se pune pe două planuri: cel divin si cel uman, iar libertatea la cele două niveluri este subsumată unor seturi diferite de condiţiiAfirmaţia lui Spinoza că „totul este determinat de necesitatea naturii divine” pare să nu mai lase loc pentru a mai vorbi despre libertate. Însă tot conform lui, „un lucru este liber când acesta există prin simpla necesitate a naturii sale şi nu este determinat de forţe externe să acţioneze”. Spinoza nu opune libertăţii necesitatea, ci constrângerea, căci numai dacă un lucru este constrâns să acţioneze după o lege impusă, atunci acela nu este liber. Din acest punct de vedere, Dumnezeu este absolut liber deoarece se autodetermină în totalitate.

2 Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, Traducere de Laurentiu Stefan-Scarlat, Humanitas, Bucureşti, 1996, pp. 204-206.3 http://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_%28filozofie%294 Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, op. cit, pp. 214-215.

Omul lui Spinoza este într-o stare de servitute în măsura în care este determinat de circumstanţele externe. Acesta, pentru a fi liber, trebuie să acţioneze în baza emoţiilor active, care îşi au sursa în raţiune şi nu în baza celor pasive, care au cauze externe.5

John Stuart Mill

Pentru J.S. Mill, libertatea este determinată de raporturile dintre individ şi societate. Astfel, sfera libertăţii umane cuprinde următoarele: libertatea lăuntrică (libertatea de conştiinţă), libertatea de exprimare, libertatea alegerii unui stil de viaţă, libertatea de asociere liber consimţită.În opinia lui Mill„in lipsa unei discuţii libere,se uită mai întâi fundamentele opiniilor curente, şi apoi ajunge să se uite până şi semnificaţia adevărată a acestor opinii. În locul unei concepţii vii şi al unei credinţei pline de viată nu au mnai rămas decat nişte simple fraze invătate pe dinafară; s-ar părea că s-a reţinut numai învelişul, numai carapacea unei semnificaţii. În vreme ce tot ceea ce se afla mai de miez în esenţa doctrinei a fost pierdut“.6

Una din libertăţile speciale evaluate de Mill ca instrumental valoroase este libertatea de exprimare, care facilitează căutarea adevărului, garantează guvernarea democratică şi promovează autonomia individuală. Prin avansarea de idei diferite, iar apoi prin critica acestora, libertatea de exprimare permite creşterea cunoaşterii. În ceea ce priveşte ideile false, critica permite respingerea lor; iar în ceea ce priveşte ideile deja acceptate ca adevărate, prin supunere la discuţii critice, ele nu sunt lăsate să devină dogme. Alegerile libere nu ar fi cu adevărat libere fără dezbatere şi critica politicilor candidaţilor. Libertatea de exprimare permite combaterea corupţiei şi e o condiţie a impunerii drepturilor individuale. Pentru că o viaţă fericită presupune capacitatea de a-ţi alege liber planul de viaţă, iar libertatea de exprimare ajută oamenii să-şi exercite capacitatea de raţionament, ea este esenţială pentru alegerea autonomă, şi se dovedeşte încă o dată valoroasă.Mill consideră că în afara unor situaţii excepţionale (ex: scurte perioade de criză ale comunităţii) societatea nu se poate amesteca în mod legitim în sfera privată a individului.

Jean-Paul Sartre şi perspectiva existenţialistă asupra libertăţii

Ea reprezintă o dominantă a unor analize ample, efectuate de gânditori cu o formaţie spirituală eterogenă, dar care, grosso modo, pot fi subsumaţi unuia dintre cele mai semnificative curente ale filozofiei contemporane: existenţialismul. Punctul de plecare al concepţiei existenţialiste despre libertate este omul , cu trăirile lui, cu experienţele lui de viaţă. Libertatea mea – scrie Sartre – nu este o calitate supraadăugată întrucât omul este o conştiinţă ( un „pentru sine” , spune Sartre) iar fiecărui „ pentru sine „ ( pour soi) îi este caracteristică tendinţa de a se interoga asupra fiinţării, de a se smulge înafara ei ( prin îndoială, prin detaşare critică, prin suspendarea judecăţii ) şi de a o neanaliza”. Această posibilitate pentru realitatea umană de a „ secreta un neant „ este, după Sartre,

5 http://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_%28filozofie%296 John Stuart Mill, Despre Libertate, Traducere Dan A. Lazărescu, Ed. Eminescu, 1996, p. 82.

libertatea .Intr-o asemenea interpretare, omul este liber pentru că în el şi pentru el, existenţa precede esenţa deci, pentru că nu există o esenţă umană prealabilă actelor şi trăirilor sale, prin care omul este ceea ce v-a face, datorită acelei puteri de „neantizare” despre care vorbea Sartre .Omul are, desigur, un trecut, dar el poate să-l accepte sau să-l refuze, să-i dea o semnificaţie sau alta. Din noţiunile de libertate şi responsabilitate pentru ceea ce el numeşte, în "Existentialismul este un umanism" decurg unele directive morale. Însă conştiinţa unei vieţi autentice este posibilă pe măsură ce ne detaşăm de definirea noastră ca identitate prin ochii celorlalţi. Astfel se ajunge la un paradox: „privirea” celorlalţi ne reifică, ne transformă în obiect al reprezentării, o reprezentare de care depindem şi de care suntem rareori responsabili Soluţia dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertăţii, în respingerea naturii şi a punctului de vedere esenţialist care defineşte indivizii ca esenţe imuabile. Individul trebuie definit existenţial şi istoric, în raport cu devenirea sa şi cu totalitatea actelor şi a alegerilor sale.7

Justificarea libertăţiiExistă două strategii dominante în demersul de a justifica libertatea: argumente de tip consecinţionist, şi argumente de tip deontologist. Conform adepţilor primului tip de argumente, libertatea e valoroasă pentru că promovează alte lucruri valoroase (deci este valoroasă în sens instrumental). De exemplu, J.St.Mill afirmă în capitolul trei al lucrării Despre Libertate că fericirea generală este cel mai bine promovată dacă libertatea fiecăruia este mai largă.A doua strategie în demersul de justificare a libertăţii este cea de tip deontologist: conform acestei abordări, libertatea este intrinsec valoroasăŞtim că pentru Rawls primul principiu al dreptăţii este cel al libertăţii, iar conform celui de-al doilea principiu, libertatea poate fi restrânsă numai de dragul libertăţii.8

Concluzii

A fi liber inseamna,in primul rand, a nu fi impiedicat sa faci ceea ce vrei sau,mai mult, a spune fara teama ceea ce gandesti.Ca urmare ,libertatea este conceputa de obicei ca absenta oricarei constrangeri. O alta definitie a libertatii ar fi ca omul este liber atunci cand poate actiona in conformitate cu dorintele sale . Insa aceasta este o definitie teoretica deoarece practic libertatea de care dispui tu ca om poate insemna subjugarea libertatii altuia. Democratia se ocupa cu punerea in prim-plan si respectarea drepturilor omului.Nu se poate defini clar termenul de libertate,starea de a fi liber.

In mod normal este un drept natural cu care ne nastem,dar punerea lui in practica necesita cunoasterea legilor si a constiintei de care dispunem. Astfel “libertatea nu e lene ,ci intrebuintarea libera a timpului ; alegerea muncii si a exercitiului;rezumat, a fi liber nu inseamna a nu face nimic,ci inseamna a fi singur stapan pe ceea ce faci si pe ceea ce nu faci.”

Bibliografie:

7 http://ro.wikipedia.org/wiki/Existen%C8%9Bialism8 Adrian Miroiu, Introducere in filosofia politică, Ed. Polirom, Iasi, 2009, pp. 138-139.

8

Adrian Miroiu, Introducere în filosofia politică, Editura Polirom Iaşi, 2009.Adrian Miroiu, Note de curs, Filosofie politică, Facultatea de Ştiinţe Politice, „Scoala Naţională de Studii Politice şi Administrative“, 2002.John Stuart Mill, Despre Libertate, Traducere Dan A. Lazărescu, Ed. Eminescu, 1996.Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, Traducere de Laurentiu Stefan-Scarlat, Humanitas, Bucureşti, 1996.www.ro.wikipedia.org