LIBERTATEA DE EXPRIMARE- standarde internationale -

Timisoara Jud. Cristi Danilet09.12.2008 membru SoJust

DUDO, CEDOArticolul 19 : Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept

include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

ART. 10: DREPTUL LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE ŞI INFORMARE par.1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept

cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele de a supune întreprinderile lor de radiodifuziune, cinema sau televiziune unui regim de autorizaţii.

par. 2 Exerciţiul acestor libertăţi comportând îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supus unor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care reprezintă măsuri necesare, într-o societate democratică, în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii teritoriale sau securitătii publice, apărării ordinii şi prevenirii crimei, protecţiei sănătăţii şi a moralei, protecţiei reputaţiei şi a drepturilor altor persoane, pentru a evita divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare.

Instrumente europene Declaraţia privind libertatea de exprimare şi informare (Comitetul Ministrilor, 1982): dr

la exprimare este condiţie de bază a progresului şi împlinirii oricărei persoane, Declaraţia privind politica de comunicare pentru viitor (a 6-a Conferinţa ministeriale

europene privind politica de comunicare în masă, Cracovia, 15-16 iunie 2000); Rezoluţia Consiliului Europei (74) 26 privind dreptul la replică – situaţia persoanei în

relaţia cu presa Recomandarea CM al CoE nr. R (99)15 referitoare la reflectarea de către media a

campaniilor electorale; Recomandarea sa nr. R(97) 20 privind “discursul care incita la ură” : amintind că

libertatea discursului politic nu include libertatea de a exprima opinii rasiste care să incite la ură, xenofobie, antisemitism şi la orice formă de intoleranţă;

Rezoluţia 1165 (1998) a Adunării Parlamentare privind dreptul la respectarea vieţii private.

Recomandarea CM al CoE(2000) 7 asupra dreptului jurnaliştilor de a nu revela sursele lor de informare

Recomandarea Adunarii Parlamentare a CoE sa 1506 (2001) asupra libertăţii de exprimare şi de informare în mass-media din Europa

Declaraţia privind libertatea comunicării în Internet (CM al CoE, 2003) Normele Consiliului Europei Privind Libertatea De Expresie Si De Informare (2003) Declaraţia privind libertatea discursului politic în media (CM al CoE, 2004)

Curtea EDO (1)Presa: « câine de pază » (Thorgeir Thorgeirson, 1992)permite publicului să primească informaţii asupra problemelor dezbătute în

arena politică sau în legătură cu alte sectoare de interes public inclusiv pe cele care divizează opinia

libertatea de exprimare nu priveşte numai informaţiile şi ideile primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar şi pe cele care scandalizeazà, şochează sau neliniştesc Statul ori o parte oarecare a populaţiei.

autorităţile unui Stat democratic trebuie să tolereze critica chiar şi atunci când aceasta este considerată provocatoare sau insultătoare

articolul 10 nu protejează numai substanţa ideilor exprimate, dar şi modul în care acestea sunt prezentate: publicaţiile care stigmatizează ideologia dominantă a Statului, chiar în legătură cu subiecte sensibile precum integritatea teritorială a acestuia, nu sunt contrare articolului 10, cu condiţia ca aceste publicaţii să nu incite la ură sau la violenţă

Limita criticii Guvernului este mai larga decat critica altor persoane publice

Curtea EDO (2): Fapte-Judecati de valoare ! Dacă materialitatea celor din prima categorie se poate dovedi, exactitatea

celor din urmă nu se poate demonstra A. Fiind vorba de prezentarea unor fapte reale, Curtea a precizat obligaţia

ce revine jurnaliştilor - de a le relata cu bună credinţă, pe baza faptelor exacte - furnizând informaţii fiabile şi precise şi respectând etica jurnalistică

atunci când presa îşi aduce contribuţia la dezbaterile publice pe teme care suscită preocupări legitime, ea trebuie, în principiu, să poată să se sprijine pe rapoartele oficiale, fără a avea nevoie să întreprindă cercetări independente, aceasta cu condiţia ca jurnalul să fi acţionat cu bună credinţă

B. pentru judecăţile de valoare este imposibil să se aducă dovezi şi că aceasta ar leza însăşi libertatea de opinie, element fundamental al dreptului garantat de către articolul 10 . Cu toate acestea, unele judecăţi de valoare lipsite cu totul de temeiul faptelor pot să se dovedească excesive .In consecinţă, Curtea a subliniat obligaţia jurnaliştilor de a exprima asemenea judecăţi şi de a respecta regulile prefesiei lor, dând explicaţii obiective care să permită publicului să îşi formeze propria sa opinie .

Cu toate acestea, ea a acordat jurnaliştilor dreptul de a recurge la o doză de exagerare şi de provocare şi de a utiliza expresii care ar putea să fie considerate drept polemice sau chiar lipsite de măsură pe plan personal

Curtea EDO (3): Sanctiuni admisibilePenale: cu retineri (populatia tr incurajata sa se

pronunte in probleme de interes general)Interzicerea exceptiei de adevar pt sefii statelorDespagubiri civile: sa nu fie ridicate (ex sa duca

la prabusirea ziarului). Ceea ce conteaza uneori nu este suma, ci faptul condamnarii (ex. Se incalca art 10 daca ziaristul este obligat sa nu mai foloseasca o anumita expresie)

Confiscarea materialului de presa: tr cea mai inalta vigilenta

Curtea EDO (4): secretul de statStatul nu are obligatia pozitiva de colectare si difuzare de

informatii, dar are obligatia pozitiva de a asigura protectia jurnalistilor agresati

- Recomandarea (2002) 2 privind accesul la documentele publice - informaţii privitoare la vătămări grave ale mediului înconjurător Nedivulgarea de informaţii confidenţiale face parte din datoriile şi

responsabilităţile jurnaliştilor: pt chestiuni publice de interes major, criterii stricte pt restrictii

serviciul securităţii interioare trebuie să se bucure de cea mai înaltă protecţie atunci când este vorba de divulgarea informaţiilor privind activităţile sale, dar ea a estimat că această necesitate încetează să existe atunci când asemenea informaţii au fost deja făcute publice ori şi-au pierdut caracteul confidenţial

Protejarea surselor jurnalistului

Dec laraţi a privi nd libertatea dis cursului poli tic în media

I. Libertatea de exprimare şi informare prin media publicul tr să fie informat asupra chestiunilor de interes public, ceea ce

include dreptul media de a difuza informaţii negative şi opinii critice privind personalităţile politice şi funcţionarii, precum şi dreptul publicului de a primi aceste informaţii şi opinii.

II. Libertatea de a critica statul sau instituţiile publice Statul, guvernul sau oricare alt organ al puterii executive, legislative sau

judiciare poate face obiectul criticilor în media. Persoanele care reprezintă aceste instituţii rămân, pe de altă parte,

protejate ca indivizi.III. Dezbaterea publică şi controlul publicului asupra personalităţilor

politice Personalităţile politice au decis să apeleze la încrederea publicului şi au

acceptat să facă obiectul unei dezbateri politice publice, fiind în consecinţă supuşi, prin media, unui control public atent şi unei critici publice potenţial virulente şi dure asupra modului în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile.

IV. Controlul publicului asupra funcţionarilor Funcţionarii trebuie să accepte să fie supuşi controlului şi criticii publice, în special prin

media, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparenţa şi exercitarea responsabilă a atribuţiilor lor.

V. Libertatea de a satiriza Genul umoristic şi satiric, permite un grad mai ridicat de exagerare şi chiar de provocare, atât timp cât nu induce

publicul în eroare în privinţa faptelor.

VI. Reputaţia personalităţilor politice şi a funcţionarilor Personalităţile politice nu ar trebui să beneficieze de o protecţie mai mare a reputaţiei lor şi a altor drepturi decât

celelalte persoane şi nu ar trebui pronunţate sancţiuni mai severe în dreptul intern împotriva media, atunci când acestea din urmă critică personalităţile politice.

Acest principiu se aplică, de asemenea, şi funcţionarilor; nu ar trebui admise derogări decât atunci când ele sunt strict necesare pentru a le permite funcţionarilor buna exercitare a atribuţiilor lor.

VII. Viaţa privată a personalităţilor politice şi a funcţionarilor Viaţa privată şi de familie a personalităţilor politice şi funcţionarilor ar trebui să fie protejată împotriva reportajelor

din media, conform articolului 8 al Convenţiei. Totuşi, informaţii despre viaţa lor privată pot fi dezvăluite dacă acestea constituie un subiect de interes public legat direct de modul în care ei şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, ţinându-se cont de necesitatea de a nu aduce prejudicii inutile unei terţe persoane.

Atunci când personalităţile politice şi funcţionarii atrag ei înşişi atenţia asupra elementelor din viaţa lor privată, media sunt abilitate să-şi exercite dreptul de a cerceta aceste elemente.

VIII. Căi de recurs împotriva violărilor prin media Personalităţile politice şi funcţionarii nu ar trebui să aibă acces decât la mijloacele juridice de recurs de care

dispun persoanele particulare în caz de violare a drepturilor lor prin media. Daunele-interese şi amenzile impuse în caz de insultă sau defăimare trebuie să prezinte un raport rezonabil de

proporţionalitate cu încălcarea drepturilor sau a reputaţiei altuia, luând în considerare eventualele reparaţii voluntare efective şi adecvate care au fost acordate de media şi acceptate de persoanele în cauză.

Defăimarea sau insulta în media nu ar trebui să atragă după sine pedeapsa cu închisoarea, decât dacă această pedeapsă este strict necesară şi proporţională în raport cu gravitatea violării drepturilor sau a reputaţiei altuia şi mai ales dacă alte drepturi fundamentale au fost grav încălcate prin declaraţiile defăimătoare sau insultătoare din media, precum ar fi discursul care incita la ură.

Critica justitiei/judecatorilor Justitia – o ramura a guvernarii: poate fi criticata dpdv organizational Procesele pot fi redate (atentie la campaniile de influentare si prezumtia

nevinovatie) Hotararile pot fi analizate (pedepse pt coruptie, pedofili)

Judecatorii/procurorii nu pot fi criticati: scade prestigiul, autoritatea si increderea

"Braford contra Danemarcei" : "interesul de a proteja reputatia si a asigura autoritatea magistratilor este superior aceluia de a permite o discutie libera asupra impartialitatii acestora".

"Pager si Oberschlick contra Austriei" : "activitatea justitiei nu poate fi discutata fara sa se aiba in vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important intr-un stat de drept".

(ex – Comunicat CSM 8 mai 2008: `Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotarat ca politicienii si membrii executivului au depasit limitele admisibile ale discursului public politic, asa cum sunt protejate de dispozitiile articolului 10 din Conventia europeana a drepturilor omului care consacra libertatea de exprimare, in momentul in care acestia au acuzat procurorii de obedienta politica, lipsa de moralitate, obraznicie si comportament abuziv`)

Alte aspecte ale lib.exprimare Independenţa mediilor de informare faţă de autorităţile publice - Organismele de gestiune ale radiodifuziunii nu tr sa fie obiectul ingerinteleor politice sau de

alta natura (Recomandarea 1147 (1991) a AP privind responsabilitatea parlamentelor în materie de reformă democratică a radiodifuziunii, Recomandarea (94) 13 a Comitetului de Miniştri asupra măsurilor vizând promovarea transparenţei în mediile de informare, Recomandarea CM (96) 10 privind garantarea indepdendenţei serviciului public al radiodifuziunii, Recomandarea AP1506 (2001) asupra libertăţii de exprimare şi de informare în mass-media din Europa, Recomandarea CM (2000) 23 privind independenţa şi funcţiile autorităţilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii).

- Promovarea pluralismului in mediile de informare (Recomandarea CM (99) 1 si Curtea EDO): Statul este ultimul garant al pluralismului. Aceasta nu exclude un regim de autorizatii, care nu tr sa fie o forma de cenzura la adresa continutului sau orientarii postului.

Dificultăţi juridice şi practice impuse activităţii jurnalistice de către autorităţile publice - absenţa măsurilor eficace de anchetă asupra unor acte ilegale însoţite de violenţă, şi de

protecţie împotriva acestor acte reprezenta o încălcare a articolului 10 - Recomandarea (96) 4 a Comitetului de Miniştri privind protecţia jurnaliştilor în situaţiile de

conflict şi de tensiune

BibliografieConsiliul Europei, Diviziunea Media (http://www.coe.int/media). Deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului:

http://www.echr.coe.int. Monica Macovei, Freedom of expression, Human Rights

Handbooks, nr. 2, Consiliul Europei, 2001 (engleză, română, rusă).

Articolul 19 (http://www.article19.org, The virtual freedom of expression handbook)

Institutul din Moscova pentru politica şi legislaţia privind mediile de informare (http://www.medialaw.ru).

Institutul European al Mediilor de Informare (http://www.eim.de )

Centrul European de Jurnalism (http://www.ejc.nl ).

Sugestii: Sensibilizati judecatoriiFaceti-va din justitie un partener: impreuna

aveti aceleasi scopuriluptati-va pt independenta justitiei: numai

astfel poate fi ocrotita libertatea presei

Multumesc,

Cristi Danilet, judecator