Libera circulație a lucrătorilor și cetățenia

europeană

EuRoQuod , 17-18 Iunie 2014

Andrei I. FLOREA, LL.M Referent juridic în cabinetul doamnei judecător Camelia TOADER

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Declarația din 9 Mai 1950

«Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt. .»

Robert Schuman

Ministrul francez de externe

Introducere

Probleme noi apărute drept consecință a crizei economice:

șomaj in creștere la nivel european

coeziunea socială europeană este supusă unor noi presiuni

tentația naționalismului economic

Probleme mai vechi:

îmbatrânirea populației

concurența globală în creștere

Introducere

Europa trebuie să se întoarcă la propriile valori fundamentale

Libera circulație a lucrătorilor este una din aceste valori

Este necesar să se ne putem utiliza pe deplin potențialul european de muncă pentru a răspunde adecvat atât vechilor cât și noilor probleme

I. Libera circulație a lucrătorilor

Elemente istorice

Legislația europeană primară și derivată relevantă – Articolul 45 TFUE (fostul articol 39 CE)

– Regulamentul 1612/68

Exemple din jurisprudență

ELEMENTE ISTORICE

Din cele șase state membre fondatoare, numai două – Belgia și Italia – erau in favoarea liberei circulații a lucrătorilor

Celelalte patru state (Germania, Franța, Luxemburg și Țările de Jos) ar fi preferat să se limiteze numai la celelalte trei libertăți de circulație (marfuri, capital și servicii)

În final s-a ajuns la o înțelegere, inter alia, pentru a asigura stabilitatea politică în Italia

Reglementare

Principiul liberei circulații a lucrătorilor este consacrat la articolul 45 TFUE

“Libera circulaţie a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii.

Libera circulaţie implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă.

[…]”

Reglementare

Libera circulație a lucrătorilor este expresia restrânsă a principiului liberei circulații a persoanelor consacrat la articolele 20, (2), lit. a) și 21 TFUE:

“Cetăţenii Uniunii […] se bucură, printre altele, de:

(a) dreptul de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre; […]”

Regulamentul (CEE) Nr.

1612/68

Acesta a fost un regulament privind doar persoanele active economic

Inter alia, însuși conceptul de lucrător migrant și tipul de activitate care l-ar îndreptății la un tratament egal nu erau definite în mod precis

Astfel de lacune de reglementare au fost

acoperite de jurisprudența CJUE

Jurisprudența CJUE

Citat celebru de Charles Evans Hughes, fost Chief justice la US Supreme Court

«We live under a Constitution, but the Constitution is what judges say it is»

Definiția «lucrătorului»

Cauza Hoekstra (75/63) noțiune autonomă de drept al Uniunii

Cauza Levin (53/81) noțiunile de «lucrător» și «activitate desfășurată în calitate de

persoană angajată» nu pot fi interpretate restrictiv

Cauza Lawrie-Brum (66/85) o persoană care «pentru o anumită perioadă de timp desfășoară

activități sub direcția unei alte persoane în schimbul unei remunerații»

Noțiunea de «remunerație»

Cauza Kempf (139/85) veniturile limitate nu împiedică ca o persoană să fie

considerată lucrător Cauza Steymann (196/87), confirmată în Trojani (C-456/02) veniturile în natură pot de asemenea să constituie remunerație

în măsura în care acestea reprezintă o contraprestație pentru o activitate economică reală și efectivă

Activitate economică reală și efectivă

În Levin sau, mai recent, în 2003, în Ninni-Orasche (C-413/01):

o persoană trebuie să urmărească o activitate cu valoare economică reală și efectivă, cu excluderea activităților desfășurate la o scară atât de redusă încât să fie privite ca fiind pur marginale sau accesorii.

durata scurtă a angajării, munca part-time sau productivitatea scăzută, sunt lipsite de relevanță în cadrul definiției noțiunii de lucrător.

II. Cetăţenia Uniunii

Noțiune distinctă, introdusă prima oară în 1992 în Tatatul de la Maastricht

articolul 20 TFUE (Cetăţenia Uniunii ) și articolul 21 TFUE (dreptul de liberă circulație)

Cetăţenia Uniunii este accesorie cetăţeniei naționale și acordă drepturi precum: – dreptul de liberă circulație şi de şedere, – dreptul de vot la alegerile europene, și – dreptul la protecție consulară din partea autorităților

diplomatice alte oricărui stat membru

Directiva 2004/38

condițiile de exercitare a dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și

restrângerile acestor drepturi pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică

Directiva Cetățeniei

Beneficiari:

orice cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, și

membrii familiei sale, care îl însoțesc sau i se alătură

Directiva Cetățeniei

Drepturile esențiale legate de libera circulație și ședere

Dreptul de ședere pentru o perioadă de cel

mult trei luni

Dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni

Dreptul de ședere permanentă

Directiva Cetățeniei

în general, transpunerea acestei directive este dezamăgitoare

rămâne totuși un important pas înainte din moment ce codifică și simplifică o întreagă serie de acte de drept derivat precum și jurisprudența în domeniu

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza Grzelczyk (C-184/99), din 20 septembrie 2001

«Cetățenia europeană este destinată să devină statutul fundamental al

resortisanților din statele membre»

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza Rottmann (C-135/08)

Resortisant austriac prin naștere naturalizat în Germania

A pierdut cetățenia austriacă în cadrul procesului de naturalizare

O posibilă retragere a cetățeniei germane ar fi avut drept consecință faptul că dl Rottman devenea apatrid

Nu este o situație pur internă pentru că dl Rottman nu risca doar pierderea cetățeniei germane dar și pierderea cetățeniei Uniunii

Cetățenia Uniunii l-a protejat pe dl Rottman pentru a nu deveni apatrid

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

«Efectul direct» - Cauza Baumbast (C-413/99) înainte de Baumbast, se prezuma că cetățenii

europeni inactivi nu pot avea un drept de ședere direct în temeiul Tratatelor, ci numai în baza unor directive adoptate în virtutea Tratatelor

în Baumbast CJUE a considerat că [articolul 21 TFUE] confera cu efect direct un drept de ședere în alt stat membru

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza Metock (C-127/08)

Directiva se opune reglementării unui stat membru

prin care se impune resortisantului unei țări terțe, soț al unui cetățean al Uniunii care locuiește în acest stat membru a cărui cetățenie nu o deține (și-a exercitat dreptul la liberă circulație), ca, pentru a beneficia de dispozițiile acestei directive, să fi locuit în mod legal într-un alt stat membru înainte de intrarea sa în statul membru gazdă

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza McCarthy (C-434/09)

Nici directiva nici Tratatul nu sunt aplicabile unui

cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată dreptul de liberă circulație, care a avut întotdeauna reședința într-un stat membru a cărui cetățenie o are și care, pe de altă parte, beneficiază și de cetățenia unui alt stat membru.

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza Ruiz Zambrano (C-34/09)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru, pe de o parte, să refuze unui resortisant al unui stat terț, care asigură întreținerea copiilor săi de vârstă mică, cetățeni ai Uniunii, șederea în statul membru de reședință al acestora din urmă și ai cărui cetățeni sunt și, pe de altă parte, să refuze respectivului resortisant al unui stat terț acordarea unui permis de muncă, în măsura în care astfel de decizii i-ar priva pe acei copii de beneficiul efectiv al esenței drepturilor corespunzătoare statutului de cetățean al Uniunii.

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza Dereci ș.a. (C-256/11)

Dreptul Uniunii, și în special dispozițiile acestuia referitoare la cetățenia Uniunii, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să refuze unui resortisant al unui stat terț șederea pe teritoriul său atunci când acest resortisant urmărește să locuiască cu un membru al familiei sale care este cetățean al Uniunii care are domiciliul în acest stat membru, a cărui cetățenie o deține, și care nu și-a exercitat niciodată dreptul la liberă circulație, în măsura în care un astfel de refuz nu implică, pentru cetățeanul Uniunii în cauză, privarea de beneficiul efectiv al esenței drepturilor conferite de statutul de cetățean al Uniunii.

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Restricții în calea libertății de circulație -

Cauza Jipa (C-33/07)

Este permisă restrângerea dreptului unui cetățean european

de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de „ședere ilegală”, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă să fie proporțională

Cetățenia Uniunii – Jurisprudență

Cauza Tsakouridis (C-145/09)

Lupta împotriva criminalității legate de traficul de

stupefiante în grup organizat este de natură să intre în sfera noțiunii „motive imperative de siguranță publică” care pot justifica o măsură de expulzare a unui cetățean al Uniunii care a avut reședința în statul membru gazdă în cei zece ani anteriori.

Concluzie

Cetățenia Uniunii rămâne o cetățenie incompletă având în vedere faptul că sistemul prevăzut de directivă favorizează în mod evident persoanele înstărite/active față de cei care dispun de resurse limitate

În timp ce persoanele active sau cele care dispun de resurse suficiente se pot bucura de protecția deplină a cetățeniei Uniunii, ceilalți pot fi percepuți ca fiind o povară care grevează fondurile publice și ca fiind, în fapt, intruși nedoriți

Concluzie

Dacă cetățenia europeană nu a ajuns încă la deplină maturitate iar evoluții (sau involuții) ulterioare sunt de așteptat, ea rămâne, în prezent, un mijloc eficient de facilitare a

liberei circulații a lucrătorilor

Concluzie

Așa cu arată istoria sa de peste 60 de ani, Uniunea Europeană «nu a fost construită dintr-odată sau ca

urmare a unui plan unic»

Totuși, prin «realizările concrete» individuale aplicate la cauzele aduse spre soluționare în fața sa, Curtea Europeană de Justiție a jucat și continuă să joace un rol important în dezvoltarea europeană astfel

cum acesta a fost imaginată deja de Robert Schuman in Declarația sa din 9 mai 1950

Discuție