LESLIE LAFOY - carti de dragoste PDF giannyjollys · totu[i sufletul pereche. Poate c` ea chiar o...

$: LESLIE LAFOY - carti de dragoste PDF giannyjollys · totu[i sufletul pereche. Poate c` ea chiar o cuno[tea pe femeia cu care el ie[ea acum. Vreo frumuse]e din \nalta societate, f`r`$

LESLIE LAFOY

Logodnica

disp`rut`

ALCRIS

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

Cum s` te afli \nchis \n celula unui comisariat de poli]ie, pela ora unu noaptea, jurnalist fiind? Ad`uga]i faptul c`persoana \n cauz` a mo[tenit un imperiu de pres` [i \nc` vreocâteva sute de milioane de dolari, depuse legal \n conturiblocate, \n Elve]ia, \n Lichtenstein, [i \nc` vreo alte paradisefiscale! De necrezut, zice]i?

{i dac` mai afla]i c` aceast` persoan` a fost surprins`discutând cu \nsufle]ire cu o prostituat`? {i dac` acestbogat mo[tenitor, ca s` punem cirea[a pe tort, era unmetis indian? L-a]i sf`tui s` sune acas` [i s` anun]e c` nuse va \ntoarce ast`-sear`... c` va petrece noaptea la\nchisoare.

Dar Chase Whitelaw nu [tia cui s`-i telefoneze. |ntr-adev`r, unde s` g`se[ti, printre rudele lui, prieteni sau

rela]ii, pas`rea rar` care, la aceast` or` \naintat` din noapte,s-ar l`sa trezit` cuminte [i ar binevoi s`-i asculte, f`r` spaim`

user

Formato

gianninajollys

sau scandal, relatarea aventurilor lui? Nimeni n-ar accepta s`fie astfel scos din pat f`r` s` spun` nimic [i, pe deasupra, s`-imai pl`teasc` [i cau]iunea!

Dar de ce se amestecase el \ntr-un asemenea viespar? Pur[i simplu pentru c` el, Chase Whitelaw era incurabil,incorigibil!

Ce ar zice venerabilul Alexander Dewitt Chase, al patruleacu acest nume, dac` ar fi trezit \n mijlocul nop]ii de c`trenepotul sù, care i-ar cere s` vin` la comisariatularondismentului cel mai rù famat din ora[, cu dou` sute dedolari pentru a-i r`scump`ra libertatea?

Era mai bine s` nu se gândeasc`!„Da, mai degrab` \mi sfâr[esc zilele \n aceast` v`gùn`!“ se

gândi Chase Whitelaw.|[i mai zicea [i: „Blestemate s` fie fetele cu p`rul ro[u!

Oare, pentru c` [i eu sunt o piele-ro[ie nu reu[esc s` iubescaltele? Sau poate din cauza acelei afurisite de Joanna?“

Joanna Hancock-Smith....„Ah! Nu, nu m` mai gândesc la ea!“

** *

Chase Whitelaw? Era imposibil! |l reg`sise pe celebrulChase Whitelaw!

Probabil c` Dumnezeu, dac` exist`, are un sim] alumorului cu totul special...

6 LESLIE LAFOY

Joanna nu avea nici o \ndoial`. Se rev`zu, pe trotuarul dinfa]a acelei sp`l`torii automate care era deschis` non-stop... Seafla aici pentru a-i surprinde pe contravenien]i, [i pentru astase deghizase.

Slav` Domnului c` el n-o recunoscuse. Se \nfior` când\ncerc` s`-[i imagineze ce ar fi spus [i ar fi f`cut dac` dinnefericire ar fi recunocut-o!

Poate c` nici n-ar fi fost surprins; probabil c` nu r`m`sesecu o p`rere foarte bun` despre ea. Era obligat` s` recunoasc`de altfel c` \i [i d`duse suficiente motive pentru asta.

{tia c` g`sise o scuz` jalnic` atunci, cu cinci ani \n urm`,pentru a-i explica de ce f`cuse a[a. Nu-i f`cuse nici o pl`cere,dar fusese ceva peste puterile ei.

Oricum, Chase Whitelaw, chiar dac` nu [tia, trebuia s` seconsidere fericit. |n felul acesta \i f`cuse mai pu]in r`u,rupând-o dintr-o bucat`, decât i-ar fi f`cut, \ncetul cu \ncetul,zi dup` zi, pân` la inevitabilul fiasco final. Astfel, [i ea [i elevitaser` ce este mai r`u.

Trecuser` cinci ani deja! Probabil c` el uitase acum totul...Din p`cate, sim]ea c` nu-i a[a... {i, pe m`sur` ce noaptea

o \nv`luia, [i \ncerca din toate puterile s` nu se maigândeasc` la el, Chase Whitelaw venea s`-i bântuie amintirile[i inima.

** *

LOGODNICA DISP~RUT~ 7

Era un b`rbat superb! Acum, \n amintirile ei era [i maifrumos. Era o prezen]` masculin` puternic`, \nalt, cu picioarelungi, musculoase care sugerau o for]` controlat` cu grij`;avea un mers suplu, ca de felin`, un p`r negru [i des. Dintr-oprivire \]i d`deai seama c` ai de-a face cu o for]` pe care puteaiconta. Un om care \[i luse \n mâini destinul, care-[i croiasingur drumul [i-l urma cu orice pre]. Avea un suflet drept, cas` nu spunem chiar cavaleresc.

|ntr-un anume fel, se putea spune c` te [i speria, \[i ziseJoanna, cu un fior ira]ional.

** *

Chiar [i mai devreme, pe strad`, când el crezuse c`abordase o prostituat`, [i când se trezise nas \n nas cu o tân`r`deghizat` care lucra pentru poli]ie – Joanna trebuia s` seinfilteze \n acest mediu al prostituatelor – Chase nu-[ipierduse calmul. Ba da, poate pre] de o clip` fusesedescump`nit, dar nu l`sase s` se vad`. O privise aspru,p`trunz`tor, ca [i cum ea ar fi fost cea vinovat`, [i nu el!

Joanna se gândea c` el trebuie s` fi avut un motiv legitim,un motiv cinstit s` se afle acolo, plimbându-se pe str`zilefierbin]i. Da, f`r` nici o \ndoial` c` avea un motiv ascuns [ivrednic de stim` atunci când venise spre ea [i o acostasespunându-i: „Cât ceri, Frumoaso?“

{i totu[i, ar fi curioas` s`-l aud` ce explica]ii d`dea \n fa]ajudec`torului!

8 LESLIE LAFOY

Se privi \n oglind` \nainte de a se demachia [i a se schimba.|[i scoase rochi]a albastr`, mulat` pe corp, foarte scurt`, cuni[te ciucuri ridicoli, ciorapi de plas`, pantofii cu toc foarte\nalt, cu o curelu[` \n jurul gleznei. |[i [terse fardul abundentde pe fa]` [i pleoape, rujul de un ro[u violent conturat cunegru... N-ar fi crezut niciodat` c` acest portret vulgarcorespundea tipului lui de femeie! Sau poate s-o fi schimbat\n asemenea m`sur`... Sau, mai plauzibil, poate c` lucra lavreun reportaj...

Acum cinci ani, el abia \ncepea s`-[i fac` un nume \njurnalism. Ast`zi, fusese deja de dou` ori foarte aproape depremiul Pulitzer. Se scrisese despre el c` ete din „rasa“ celormari: cu o mân` grea, cu inima larg`, cu mintea limpede [i cuo determinare implacabil` care nu-[i scap` niciodat` prada.Revista People ad`ugase: „Un b`rbat curajos, un om de suflet,un b`rbat ale c`rui amante sunt adev`rul [i dreptatea...“

Lucrul cel mai extraordinar era c` toate acestecomplimente erau meritate. Joanna citise toate aceste articole,auzise povestindu-se despre ispr`vile lui, [i [tia c` \[i asumatoate riscurile pentru a ob]ine ce caut`.

Din acest motiv, se a[teptase ca el s`-i fi fluturat calmlegitima]ia de pres` poli]istului care o proteja când acesta \iar`tase insigna. |n loc de asta, el \[i d`duse doar numele. Niciun cuvânt \n plus.

{i Joanna \[i amintise c` \i mai v`zuse acea expresieimpasibil`, cu privirea aspr` [i fix`, ca pentru a-[i subliniacaracterul \nc`p`]ânat, da, o mai v`zuse [i cu cinci ani \n


urm`. Da, erau aceia[i ochi sumbri [i amenin]`tori precumacele mici ferestruici deschise \n zidurile catelelor dinEuropa...

Odinioar`, st`tuser` fa]`-n fa]` sub cupola unei bisericu]e.Preotul o \ntrebase dac` voia s`-l ia de so] pe b`rbatul aici defa]`.

{i ea r`spunsese: „Nu“.

** *

Chase Whitelaw \ncercase s`-[i foloseasc` farmeculpersonal, [i asta nu-l ajutase cu nimic.

Nu-i nimic! Nu a[teptase prea mult, [i deci nu eradezam`git. {i apoi, o noapte \n \nchisoare, ce mare brânz`?Tr`im \ntr-un secol când o condamnare nu mai dezonoreaz`pe nimeni... |[i amintea c` st`tuse deja mult mai mult` vreme\n locuri [i mai incomode.

Dar niciodat` din cauza unei femei. Din cauza unei femei [i a reportajului pe care voia s`-l fac`.

Ultimul s`u mare reportaj, cu siguran]`, pentru c` bunicul luise va pensiona [i el va trebui s`-i succead` la conducereagrupului de pres`.

Ce mod caraghios de a ie[i din scen`!|n celula aceasta supraaglomerat`, ceea ce-l obseda era

amintirea acelei femei cu ochi mari [i verzi [i cu p`rulcastaniu-ro[cat din cauza c`reia aterizase aici.

10 LESLIE LAFOY

Ro[catele \i aduceau \ntotdeauna ghinion, ar fi trebuit s ̀se fereasc .̀Se jur` solemn s` nu se mai lase niciodat` prins... {i dac`

trebuia s`-[i continue ancheta, [i s` \ncerce s` refac` interviulcu o prostituat`, o va lua pe prima pe care hazardul i-o vascoate \n cale. Nu va mai cùta pân` când, din motive confuze,una \l va tulbura mai mult.

Pentru c` aici era toat` cauza nenorocirii lui. |ntâlnisepeste o duzin` de fete care „se plimbau“ prin \mprejurimilePacific Coast Highway, [i oricare ar fi fost \n stare s` r`spund`la \ntreb`rile lui. Dar, nu, el trebuise s` aleag`. O refuzase pecea cu peruc` [i cu privirea pierdut`. Trebuise s-o abordezepe tân`ra cu p`rul castaniu-ro[cat ca focul, cu ochii jucù[i [icu un zâmbet tandru.

{i Chase se \ntreba acum ce anume l-o fi amuzând atât...Orele treceau, celula se golea; unul câte unul oamenii

ie[eau; cau]iunea le era pl`tit` [i li se reda libertatea.To]i \n afar` de Chase.Deodat`, \[i d`du seama c` pierduse atâta timp gândindu-se

la acea blestemat` ro[cat` \ncât nici nu-i trecuse prin minte s`profite de \mprejur`ri, punându-le \ntreb`ri tovar`[ilor lui decelul`. Ace[tia i-ar fi putut povesti multe despre cealalt` fa]` arealit`]ii... Era \ns` prea târziu. {i „iste]ul“ reporter \[i acordò bil` neagr`.

** *


Joanna era sigur` c` el plecase deja. Nu-i ]ineau niciodat`pân` dimine]`. Le d`dea drumul, \i l`sau s` dea un telefon [i,dup` vreo dou` ore, trei \n cel mai rù caz, erau din nouliberi.

Ce p`cat! Nu putea s` nu se gândeasc` [i s` spere c` [ansasau soarta i-l scosese \n cale pe Chase. M`car s`-l mai vad` pefuri[, prin vizorul celulei. S`-l vad` f`r` s` fie v`zut`... Segândise atât de mult la el \n to]i ace[ti ani. Voia s`-l mai\ntrez`reasc` o dat`, mai ales \n asemenea \mprejur`rineobi[nuite.

Dar asta nu se va \ntâmpla. F`r` \ndoial` c` vreo femeiefrumoas` s`rise din pat la auzul vocii lui Chase [i alergases`-i achite cau]iunea.

{tia c` nu se c`s`torise. Dar habar n-avea c` festa pe careea i-o jucase \l dezgustase de femei. Poate c` \[i mai cùtatotu[i sufletul pereche.

Poate c` ea chiar o cuno[tea pe femeia cu care el ie[eaacum. Vreo frumuse]e din \nalta societate, f`r` \ndoial`. Erauo mul]ime care puteau s`-i \nfrumuse]eze serile, s`-l ajute \ncarier` sau s` creasc` puterea imperiului de pres` al buniculuisù.

Da, erau o mul]ime, dar niciuna nu era Joanna Hancock-Smith.

{i ea era o mo[tenitoare, dar a unuia dintre cei maiputernici fabrican]i de hârtie din ]ar`.

Nu, nimeni n-ar fi fost mai potrivit` ca ea.

12 LESLIE LAFOY

user

Formato

gianninajollys

B`trânul Alexander Chase pe de o parte, [i b`trânulJeremiah Hancock-Smith pe de alt` parte, visaser` s`-[icimenteze alian]a c`s`torindu-l pe nepotul lui Alex cu cea maitân`r` dintre domni[oarele Hancock-Smith.

Afacerea, din p`cate, c`zuse! Pentru c` domni[oaraHancock– Smith avea din \ntâmplare propriile idei asupraproblemei. {i, mai grav chiar, nu-[i d`duse seama de astadecât \n ultima clip`.

Când, \n urm` cu cinci ani, \n acea faimoas` dup`-amiaz`de august, spusese „nu“ \n locul acelui „da“ a[teptat,provocase un scandal al c`rui ecou r`sunase \n toat` \naltasocietate californian`. Dar logodnicul p`rea s` nu fi fostafectat peste m`sur`.

Fire[te, nu se poate s` fi fost \ncântat de faptul c` ead`duse bir cu fugi]ii. Dar, b`nuia ea, numai pentru c` setrezise \ntr-o situa]ie ridicol`, [i nu pentru c` ]inuse \n moddeosebit la ea.

Joanna aflase de la sora ei mai mare c`, a doua zi dup`nunta ratat`, Chase se \ntorsese [i c`, \n zilele urm`toaref`cuse o anchet` despre o afacere de corup]ie la Washington.

Cei cinci ani care urmar`, se str`duise s`-[i reg`seasc`identitatea. Petrecuse trei ani \n Botswana, printr-un contractde cooperare, [i apoi un an la Los Angeles ca s`-[i terminestudiile. Dup` tot acest timp, \ncepuse s` aib` impresia c` [tiacine este [i ce a[tepta de la via]`.

Acum, era profesor de sociologie [i educa]ie fizic` – dup`antica zical` „O minte s`n`toas` \ntr-un corp s`n`tos“ – \ntr-un


colegiu select. Nu era via]a pe care p`rin]ii ei o visaser` pentruea, dar era cea care o f`cea fericit`.

{i dac` familia Hancock-Smith nu era entuziasmat` decariera fiicei lor mai mici, se consolau cu gândul c` ea nu maiputea s` fac` vreo insprav` mai rea decât pe care o f`cuse deja\n ziua nun]ii sale... |ncercau s` se conving` de faptul c` fiicalor r`m`sese la fel de dr`gu]` [i ascult`toare ca odinioar`. {iJoanna \i l`sa s` cread` asta.

|i vedea destul de rar [i le ascundea detaliile din via]a eiprofesional`. Faptul c` \[i petrecea adesea weekendurile cavoluntar \n poli]ie era unul din aceste secrete bine ascunse...

{i n-o s`-i dea acum ocazia lui Chase s` le dezv`luie acestlucru! Cum ar fi putut el s` b`nuiasc` faptul c` ingenuaro[cat` care fugise din fa]a altarului, \n urm` cu cinci ani, erauna [i aceea[i persoan` cu cocota machiat` violent din aceast`sear`!

A[adar, demachiat`, sp`lat`, schimbat`, Joanna intr` \ncomisariat.

– Eu plec, Sharon, o anun]` ea pe fata \n uniform` desergent care [edea la un birou.

– Bine. Pe s`pt`mâna viitoare!– Poate.Joanna ajunsese \n prag când se \ntoarse. Era f`r`

\ndoial` o copil`rie s` pun` aceast` \ntrebare, dar nu seputea ab]ine.

– Spune-mi, Sharon, unul dintre indivizii pe care i-amag`]at azi-noapte...

14 LESLIE LAFOY

– Ei bine?– M` \ntrebam dac`...– Hmm! Te intereseaz`?Joanna neg` ferm.– L-am cunoscut un pic... pe vremea când eram aproape copii.– Cum se cheam`? \ntreb` Sharon r`sfoind un registru.– Whitelaw. Chase Whitelaw. Este ziarist.– Ziarist? P`i \nseamn` c` spunea adev`rul.– De ce? Ce a spus?– La \nceput, nimic. Apoi, dup` vreo dou`-trei ore, a

\ncercat s`-i povesteasc` gardianului o poveste de adormitcopiii \n leg`tur` cu un reportaj din mediul prostituatelor...Pe moment, asta ne-a f`cut s` râdem bine. Povestea asta, ne-oserve[te câte unul \n fiecare s`pt`mân`!

– {i... când a ie[it?– N-a ie[it \nc`.– Poftim?– Nu i-a pl`tit nimeni cau]iunea. Vrei s`-l vezi?– P`i...Voia, oare? Avea impresia c` destinul \i râde \n nas, [i c`, de

data aceasta, ea era victima sor]ii!S`-l revad` pe Chase Whitelaw? Ce i-ar spune? Dar el, ce

i-ar spune? Din ziua \n care aproape se c`s`toriser`, nu se mairev`zuser` niciodat`. T`cere total`. Doar o scrisoare cuexplica]ii la care el nu-i r`spunsese.

Dar Chase tocmai petrecuse acum o noapte \ntreag` \ntr-ocelul`. {i asta, din cauza ei! |n sfâr[it... din vina lui la \nceput.


„Poate c` \]i este team` de el? \[i zise ea. Bine\n]eles c` nu!Atunci?... {i, la urma-urmei, de ce nu?“

Cine [tie? S-ar putea s` ias` chiar ceva bun din asta. Pentruea. Pentru amândoi... |[i va dovedi astfel c` devenise un adultresponsabil, c` alesese bine, dup` natura ei profund` [i c` nuavea regreta. {i \i va dovedi [i lui asta, \n cazul \n care ar maifi avut \ndoieli.

Dar probabil c` el nu avea \ndoieli. Probabil c` o va ur\ dintot sufletul!

„Da, vreau s`-l v`d. De fapt, \[i zise ea ca [i cum s-ar fi lansat\ntr-o aventur`, \i voi pl`ti chiar [i cau]iunea!“

– Joanna? Te sim]i bine?– Sharon, \i voi pl`ti eu cau]iunea.

** *

|n \nchisoare, afli de toate foarte repede. Este instructiv,interesant, chiar ciudat, apoi totul devine foarte repedeplictisitor, teribil de plictisitor. Chase se plictisea de moarte,pe la ora [ase diminea]a, [i nu mai avea decât o dorin]`: s`ias`.

N-ar fi trebuit s` ezite s` trezeasc` un prieten care ar fialergat \n mai pu]in de o or` \n ajutorul s`u... Sau ar fi trebuits` le povesteasc` imediat poli]i[tilor c` este ziarist, c` f`cea unreportaj. Nu s` fac` pe \nc`p`]ânatul timp de dou` ore [i abiaapoi s` se decid`. Sigur c` nu-l mai crezuse nimeni.

16 LESLIE LAFOY

Se \ntinse pe banca din celul`. Ah! O s`-i ias` o dat` dinminte blestemata aceea de femeie? De ce avea asupra lui acestefect, profund [i persistent? Din cauza sl`biciunii lui pentrup`rul castaniu-ro[cat? Sau pentru c` era exact opusulMarlenei...

Marlene era tân`ra cu care el ie[ea, \n ultima vreme. Dac`s-ar fi n`scut \n secolul trecut, cu siguran]` c` Marlene ar fi]inut salon, ar fi organizat ceaiuri [i partide de bridge, [i s-ar fioferit voluntar` pentru a colecta fonduri destinate s` sus]in`efortul de r`zboi. Dar lucrurile stând a[a cum st`teau acum,Marlene conducea o agen]ie de voiaj, specializat` \n c`l`toriicostisitoare \n Europa [i sejururi de safari \n Africa. Pe de alt`parte, era pre[edinta unei asocia]ii de caritate care organizaturnee de tenis, ale c`ror beneficii mergeau la c`minele deb`trâni [i orfani.

|i f`cea pl`cere compania lui Chase dup` cum [i lui \i f`ceapl`cere compania ei. F`r` formalit`]i [i f`r` preten]ii. Ea segândea poate c`, mai devreme sau mai târziu, el va puneproblema c`s`toriei. Dar pân` atunci, ea avea via]a ei, el pe a lui.

Marlene nu era o fire pasional`. |n privirea ei nu era niciprovocarea nici ironia pe care el le z`rise \n ochiiprostituatei... Sau mai de grab` a falsei prostituate, pentru c`acum \i era limpede c` fusese prins \ntr-o capcan`.

Avea o expresie provocatoare; da, asta \l atr`sese la ea; eldorise s` r`spund` acestei provoc`ri. {i atâta i-a trebuit! Acum,f`r` \ndoial` c` ea râdea pe seama lui.

Z`vorul de la u[a celulei se deschise.


– Acesta? \ntreb` o voce groas` de b`rbat.– Da, Whitelaw, Chase Whitelaw, zise o voce de femeie.Era o voce care nu i se p`rea cunoscut`. U[or r`gu[it`, i se

p`ru totu[i familiar`.Cea care vorbise astfel se ascundea \n spatele gardianului.

Chase se \ncrunt` u[or, i se stârnise curiozitatea. Cine naibaputea s` fie?

U[a se deschise larg, [i ea ap`ru. Ro[cata st`tea sprijinit` deperetele coridorului, \l a[tepta. Nu mai era deghizat` \nprostituat`. Era \mbr`cat` \n blugi [i un tricou pe care erascris, cu litere pe jum`tate [terse: UCLA. Nu mai era nici rujat`nici cu ochii machia]i. Era ca [i cum [i-ar fi pierdut misterul [i\ntinerise cu cincisprezece ani. Sem`na bine cu... Oh!

Sem`na cu Joanna!

** *

Bine\n]eles, asta nu putea s` fie decât o halucina]ie. Unefect al oboselii, al angoasei, al nervozit`]ii.

Totu[i, nici \n cele mai rele momente ale vie]ii lui,niciodat` \nc` nu fusese bântuit de Joanna. De ani de zile nuse mai gândise la ea. Joanna Hancock-Smith apar]inea uneiepoci din trecutul s`u pe care n-o evoca niciodat`. Sau poatedoar accidental se mai gândea, dar atunci, instantaneu erasc`ldat \ntr-o sudoare rece.

18 LESLIE LAFOY

{i ast`zi ca [i odinioar`, aceea[i combina]ie de p`r ro[cat [ide umilin]`!

„Ce o mai fi vrând [i asta?“– Haide, afar`, omule, zise gardianul.Chase \l urm`, ne\ncrez`tor. Ridic` din umeri. Era pus \n

libertate, ce mai avea de discutat?Sharon \i \napoie portofelul, cheile de la ma[in`, agenda,

stiloul. El lu` totul [i spuse:– Cum se face c` m` elibera]i? Pân` la urm` v-a]i convins c`

spun adev`rul?– |n ceea ce m` prive[te, putea]i s` fi]i [i pre[edintele ]`rii,

n-ar fi schimbat nimic. Nu, ea este cea care v-a pl`tit cau]iunea.Chase urm`ri cu privirea direc]ia \n care Sharon ar`ta cu

b`rbia. Ro[cata era aici, [i-l privea drept \n ochi.Nu se sclifosi, nu b`tu din pleoape. Dar continua s`-l

priveasc` sfid`tor.Joanna \[i ridic` brusc b`rbia, cu un aer \nd`r`tnic.Atunci, el \[i aminti acest gest. |[i aminti [i \mprejur`rile \n

care \l v`zuse pentru ultima oar`.Era Joanna!Fu ca [i cum ar fi \ncasat un pumn drept \n piept. Pre] de

o clip`, trebui s` se lupte s`-[i recapete suflul.O privi mai atent. Era chiar Joanna, nici o \ndoial`. Aceea[i

Joanna. Dar \n acela[i timp, o alta, diferit`.Joanna cu care el fusese logodit era o feti[can` rezervat`.

Avea dou`zeci [i unu de ani, dar era tot o copil`. Inocent`.Ingenu`. Frumoas`, este adev`rat, dar ca „Frumoasa din P`dureaAdormit`“. {i el \[i dorise cu ardoare s` fie cel ce o va trezi.


Joanna aceasta din fa]a lui, p`rea foarte treaz`. {i era acumo femeie care se maturizase.

Deodat`, \l cuprinse o furie teribil`.– Ce faci aici?Auzindu-i tonul, Joanna f`cu ochii mari.– Muncesc, zise ea cu o voce atât de calm` \ncât Chase se

\nfurie [i mai tare.– Munce[ti? Aici?– Da, sunt voluntar`.– Ca s` faci trotuarul?– Eu sunt momeala.– Da, ]i se cam potrive[te, replic` el cu o voce [uier`toare

ca un bici. Niciodat` nu ai fost \n realitate ceea ce pretindeaic` e[ti.

La aceste cuvinte, fa]a Joannei se \mpurpur` [i Chase seconsider` r`spl`tit.

– }i-am scris, \ncepu ea. }i-am spus c` \mi p`rea rù, dar c`...– |]i p`rea rù! repet` el cu dispre].– Ar fi fost mult mai rù dac` ne-am fi c`s`torit...– M` \ndoiesc. Dar, s` nu mai vorbim despre asta. M-ai scos

din \nchisoare, dar din cauza ta m-am trezit acolo. A[a c` nu-]idatorez decât un moderat mul]umesc. Suntem chit. |]i voitrimite totu[i un cec pentru a-]i \napoia banii de cau]iune. Bada, ba da, ]in neap`rat... M` bucur s` v`d c` \n sfâr[it „te-aireg`sit“, Joanna. Era [i timpul.

20 LESLIE LAFOY

Capitolul 2

Chase nu catadicsise s` r`spund` la scrisoarea Joannei.Acum, cel pu]in, o f`cuse verbal. Poate c` se sim]ea mai bine,cel pu]in a[a spera Joanna. |n orice caz ea se sim]ea mult maibine.

Nu s-ar fi a[teptat niciodat` la atâta am`r`ciune.Doar faptul c` Chase a avut o reac]ie atât de violent` era

\n sine un [oc [i o enorm` surpriz`. Asta \l f`cea mai uman.Prea uman. Chase Whitelaw pe care ea \l p`r`sise, i se p`reaacum c` fusese un fel de marionet`, o fiin]` f`r` suflet, f`r`nervi.

Era imposibil ca lucrurile s` r`mân` a[a.ie[i ca o furtun` dup` el [i, când \l ajunse, \l v`zu \n col]ul

str`zii, cu mâinile \n buzunar, pândind ceva.Joanna se apropie \ncet de el. Nu [tia ce s` spun`.– Ce a[tep]i? \ntreb` ea pân` la urm`.La auzul vocii ei, v`zu c` umerii lui se crispar`.

– Un taxi.– La ora asta, nu sunt prea multe taxiuri pe str`zile din

cartierul acesta.– Ah da?– Pot s` te duc eu, dac` vrei.O privi de parc` ea \[i pierduse min]ile.– Nu, mul]umesc, r`spunse el cu o polite]e scrâ[nit`. Ai

f`cut [i a[a destule pentru mine.-Ascult`, Chase...– Joanna, ajunge! Incidentul este \nchis!{i \i \ntoarse spatele. Ea r`mase o clip` descump`nit`,

balansându-se de pe un picior pe altul, apoi spuse, pe un tonde regret:

– Fie!{i plec` spre ma[ina ei.

** *

Era cald [i se l`sase un pic de cea]`. Pl`mânii lui Chaseerau \n fl`c`ri.

De câte ore nu dormise? Pierduse [irul. {i, ca s` ajung` lama[ina lui, trebuia s` mearg` vreo cinci Kilmatri pe jos,descul] \n ni[te pantofi sport!

{i totu[i, nu trupul \i era chinuit, ci mintea.Când se gândise c` fusese din nou p`c`lit de o ro[cat`

infernal`, fusese destul de dureros. Dar când descoperise c`

22 LESLIE LAFOY

ro[cata care sem`na cu Joanna, era Joanna, atunci totuldevanise de zece ori mai tulbur`tor.

Va trebui oare s`-[i petreac` via]a fiind ridiculizat deaceast` femeie, din când \n când?

Dar ce frumoas` era! La fel de frumoas` ca odinioar`.|ncapea s`-l doar` capul [i f` cuse o b`[ic` la c`lcâi.Chase se crezuse vindecat de ea [i de dragostea ei. Se

\n[elase. Furia pe care o resim]ea \n urm` cu cinci ani, eranestins`. {i ea avusese \ndr`zneala s`-i propun` s`-l ducàcas` cu ma[ina!

Ce avea \n cap? El habar n-avea! Nu [tia ai multe acum ca\n urm` cu cinci ani... Cu ea, niciodat` nu puteai s` [ti ce seva \ntâmpla.

Altfel ar fi ghicit, acum cinci ani, c` feti[cana sp`l`cit`, cubuzele ei sub]iri, care-l privea prin voalul de mireas` cu ochide c`prioar` \ncol]it`, punea la cale ceva mult mai grav decâto mic` criz` de \ncedere \naintea marelui eveniment al nun]ii.Ar fi b`nuit c` ea va l`sa balt` totul [i va fugi.

Dar nu, el nu v`zuse pericolul ce-l pândea.Crezuse c` este pe punctul de a deveni cel mai fericit

b`rbat; \n secunda urm`toare, fusese cel mai nefericit om.R`m`sese acolo singur ca s` salveze aparen]ele. Singur,

\nfruntase privirile a patru sue de invita]i ului]i. Singur \[i\ncurajase p`rin]ii, bunicii, rudele [i prietenii. {i tot singurcontinuase s` trìasc` atât cât se putea de binhe.

|[i continu` cu curaj drumul pân` la strada pe care \[il`sase ma[ina... O cùt` cu privirea.

Nu mai era. Cineva i-o furase.


** *

Este pu]in spus c` poli]i[tii r`maser` uimi]i când \l v`zur`\ntorcându-se.

De data aceasta \ns`, fur` relativ amabili. |ntr-un minut,complet` formularele de reclamare a furtului. I se promises`-l ]in` la curent dac` i se g`sea ma[ina, dar se vedea c` nupuneau suflet.

Mai \ntâi Joanna, [i acum Porsche-ul. {i era abia ora optdiminea]a! |i venea s` urle [i s` sparg` ceva! M`car nu ai exista{i Joanna prin preajm`.

Telefon` de la comisariat ca s` cheme un taxi. La ora aceeanu era nici unul liber.

– La ora asta, sunt toate ocupate s` le duc` pe b`trâneledoamne la slujb`, zise centralista. Aici nu suntem la NewYork.

Chase trânti telefonul \n furc`.– Ai necazuri?El se \ntoarse. Joanna era aici privindu-l cald, aproape cu

mil`.-Este pu]in spus.– Am aflat de ma[ina ta... |mi pare r`u.– Ce s`-]i spun!– Po]i s` nu m` crezi dac` vrei. Acum pot s` te conduc

acas`, da sau nu?

24 LESLIE LAFOY

Bine\n]eles c` nu. Nu ea! Dar cine. Va trebui totu[i s`ajung` acas`. {i Los Angeles nu este chiar paradisul pietonilor.Era nehot`rât [i ea se amuza pe seama lui.

– Chase, ce naiba, de ce te mai temi de mine, dup` ce]i-am f`cut ce poate fi mai r`u?

Tân`rul sim]i cum i se urc` sâmgele \n obraji. Dar avea fa]am`slinie \ncât nu se vedea niciodat` c` ro[e[te.

– De acord, zise el \n sfâr[it. S` mergem.Ma[ina Joannei era o veche Toyota ro[ie mâncat` de

rugin`. Chase se a[ez` [i privi drept \nainte, ca s` n-o mai vad`pe Joanna.

– Unde mergem?– |n Manhattan Beach.– Ia te uit`! Tot acolo locuie[ti?– Da.Cu pumnii strân[i pu[i pe genunchi, Chase privea cu

\nc`p`]ânare [oseaua. |nc` dou`zeci de minute, [i ea \l va l`saacas` dup` care va putea s` re\nceap` imediat s-o uite.

Joanna ar fi vrut s` vorbeasc` dar el o descuraj` \n inten]iileei. Nu era nevoie s` vorbeasc`, s` r`scoleasc` vechi amintiri,s` redeschid` r`ni.

El \ncerca s` se concentreze pe orice, pe numerelema[inilor din fa]`, pe culoarea lor, pe orice care l-ar fi pututajuta s` nu ia \n seam` parfumul rafinat al Joannei. Acestparfum care-i reamintea ce sim]ise pentru ea [i ceea ce nu maivoia s` simt`.


Aproape c` ajunseser` [i Joanna \ncerc` s` re\nceap` uncrâmpei de conversa]ie.

– M-am mirat azi diminea]` când am auzit c` \nc` mai eraire]inut. Nu a venit nimeni s`-]i achite cau]iunea?

– N-am vrut s` trezesc pe nimeni din somn... Am crezut c`buna mea credin]` va fi de ajuns s` m` scoat` din necaz.

Intrar` pe Manhattan Beach Boulevard.– O f`ceai pentru vreun articol? \ntreb` brusc Joanna.– Ce?– Ceea ce... f`ceai– Da, \ntr-adev`r, pentru un articol.– F`ceai o anchet`?El \ncuviin]` din cap.– De ce n-ai spus limpede c` voiai un interviu?El o privi ne\ncrez`tor!– Cele mai multe dintre prostituate nu discut` cu pl`cere

cu presa.Joanna schimb` subiectul.– {i ce o s` faci acum?– |n leg`tur` cu articolul?Chase ridic` din umeri.– O s`-l faci pân` la urm`, nu-i a[a?– Poate.– Trebuie.Rostise acest cuvânt atât de ap`sat \ncât Chase ridic`

mirat sprâncenele. N-o v`zuse niciodat` punând atâtapasiune \n ceva.

26 LESLIE LAFOY

– {i de ce ar trebui s-o fac?– Pentru c` oamenii trebuie s` [tie.El zâmbi, nu [i Joanna.– S` afle pericolele unei astfel de vie]i, zise ea cu gravitate.

Suferin]a. Riscul unui dezastru psihic. Tu po]i face multe.Oamenii te cred.

|nfl`c`rarea cu care vorbise Joanna \l surprinsese.– Dar pe tine, nu te cred? \ntreb` el.– Eu nu sunt ziarist. „Fac trotuarul“ ca s` ajut poli]ia... De

dou`-trei ori pe lun`.– E[ti nebun`, Joanna.|n loc de r`spuns, ea f`cu din nou acel gest hot`rât

ridicând b`rbia.– Este important pentru tine? \ntreb` el când \[i d`du

seama c` Joanna nu are de gând s` se apere.– Da, zise ea, strângând cu putere volanul.– De ce?– Pentru c` tu po]i face mai mult bine cu un singur

articol decât mine f`când trotuarul [i cinci ani de acum\nainte.

– Dar de ce este atât de important pentru tine s` se afletoate astea.

– Pentru c` am cunoscut pe cineva.– O prostituat`?– Da.– Poate c` a[ putea s`-i iau un interviu?– Nu, nu po]i. Este moart`.


Joanna \i servise acest r`spuns ca o lovitur` de pumn.Chase r`mase o clip` f`r` glas. Se mi[c` stânjenit pe scaun,privi \n sus, \n jos, [i pân` la urm` ridic` privirea spre Joanna.

– |mi pare r`u...Ea \l ]intui cu o privire \n care se putea citi ne\ncrederea [i

\ndoiala totodat`.– Este adev`rat, Joanna, \mi pare sincer r`u.Chase se \ntâlnise adeseori cu moartea. De cele mai multe

ori, [tia s` p`streze distan]a, s` fac` din ea doar un subiect dereflexie, s` scrie despre moarte f`r` s` se lase demoralizat. Darerau [i alte situa]ii când... Când, orice ar fi f`cut, nu se puteas` nu sufere.

– Atunci scrie acest articol. Te rog.– O s` v`d.Ajunser` la destina]ie f`r` s` mai rosteasc` un cuvânt.

Joanna \[i zise c` Chase nu-i va face alte promisiuni. El, pe dealt` parte, \ncerca s`-[i reaprind` furia \mpotriva ei, gra]iec`reia reu[ise s-o ]in` la distan]` pân` când \ncepuser` s`vorbeasc` despre munca lui.

Joanna opri ma[ina chiar \n fa]a garajului lui Chase.– Ascult`, Chae..., \ncepu ea.El deschise portiera.– |]i mul]umesc pentru plimbare.– Chase, eu...Dar \nainte ca ea s` mai spun` un cuvânt, al`turi de ei

ap`ru o fat` blond`, \nalt` [i frumoas`, \ntr-o ]inut` de tenis.Chase o \mbr`]i[` de \ndat` ce o v`zu.

28 LESLIE LAFOY

– Marlene!Marlene \l privi apoi arunc` o privire c`tre ro[cata ce

conducea ma[ina.Chase o cuprinse pe Marlene de talie [i o strânse lâng` el,

bucuros c`-i poate ar`ta Joannei c` nu suferise de singur`tatedup` ce ea \l p`r`sise.

– M` bucur s` te v`d, zise el.– N-ar trebui s` fie o surpriz` pentru tine, replic` destul de

sec Marlene. Tu voiai s` juc`m tenis \n diminea]a asta!Uitase! Dup` cum uitase [i c` printre cei pe care ar fi putut

s`-i sune \n noaptea asta, era [i Marlene. Dar Marlene erapersoana cu care joci tenis, o invi]i la cin`. Nu era femeia cares` te scoat` de la \nchisoare \n mijlocul nop]ii.

– Iart`-m`. Am fost \n \ntârziere. {i Joanna m-a condusacas`.

Dac` era un b`rbat galant, trebuia s` le prezinte pe celedou` una alteia. Dar \n diminea]a aceasta, n-avea deloc chef s`fie galant.

– Joanna?– O veche prieten`. |]i mul]umesc \nc` o dat`, Joanna, zise

el pe un ton care era \n loc de la revedere.– Cu pl`cere, r`spunse Joanna, oarecum jignit`.Porni Toyota cea ruginit` [i plec` \n tromb`.Slav` Domnului. De acum, Chase putea s` respire mai

liber. Aproape c` se sprijini de Marlene care se cl`tin`.– Unde ai fost? \ntreb` ea.– Am avut de lucru.


– De lucru? Toat` noaptea? Cu ea? – Nu, nu cu ea! Ea doar m-a adus acas`, atâta tot. Mi s-a

furat ma[ina.– Oh, Chase, pisoiule! Nu ma[ina cea nou`! exclam`

Marlene.– Ba da. Exact ma[ina mea cea nou`, Porsche.|n timp ce vorbeau urcaser` treptele de la intrare [i

descuiaser` u[a.– Bietul de tine! Pisoiul meu drag [i nec`jit! se v`ic`rea

Marlene, distrus`.El o cuprinse \n bra]e, o strânse tare [i-[i ascunse fa]a \n

p`rul ei lung. Spera s-o doreasc`. Spera s` uite p`rul ro[cat [iparfumul rafinat al Joannei.

** *

De obicei, când Joanna se \ntorcea acas` dup` „aventurile“de sâmb`t` seara, se arunca pe pat [i adormea bu[tean.

De data aceasta \ns`, nu reu[i s` \nchid` un ochi.De fiecare dat` când \ncerca s` adoarm`, chipul lui Chase i

se desena pe pleoape ca pe un ecran. |i zâmbea [i-i vorbeasarcastic, o chinuia.

„Ce naiba, \[i zise ea, r`sucindu-se \n pat. Doar nu-i nimicnou sub soare.“

|ntotdeauna, el fusese destul de aspru cu ea, [i sarcastic. Pevremea aceea \ns` era doar o feti]`, o ingenu`.

30 LESLIE LAFOY

Chase Whitelaw pe care-l p`r`sise \n fa]a altarului nu eraacela[i cu Chase Whitelaw pe care \l \ntâlnise acum.

Oh, desigur, exitau multe asem`n`ri. Era la fel de hot`rât,aspru, de nep`truns. Dar putea s` fie mult mai mult de atât.Cel pu]in, a[a credea ea, ast`zi.

Se manifestase fa]` de ea cu o furie care o surprindea. Doaramintirea acestei furii era de ajuns ca s-o sperie.

Joanna aflase de la surorile ei c` el continuase s` se parteamabil cu cei din familia Hancock-Smith atunci când \i\ntâlnea, chiar [i dup` ceremonia nefericit` care \ncepuse ca onunt` [i se terminase ca un cutremur.

** *

Dar \n tot acest timp, când p`ruse atât de senin, de calm, \[irumegase furia? {i dac`, la urma urmei, el totu[i ]inuse la ea?

Era un gând de-a dreptul ironic. Chiar \nsp`imânt`tor.Poate ispititor? Pentru c`, dup` ziua de at`zi, Joanna \ncepuses` ]in` la el.


Capitolul 3

Bine\n]eles c` era o idee absurd`.Chase Whitelaw era ultimul care s`-i re]in` aten]ia. Pentru

c` era ultimul care s-ar interesa vreodat` de ea.Dar ra]ional sau ira]ional, decent sau nu, gâdul acesta se

insinua \n mintea Joannei. {i \n urm`toarele dou` s`pt`mâni,din când \n când, gândul la el ap`rea pe nea[teptate.

Când preda cursurile de sociologie, când juca tenis cu tat`ls`u sau când alerga pe plaj`, oricând [i oriunde s-ar fi aflat,amintirea lui Chase o urm`rea.

Era o abera]ie, fire[te. {i chiar o nebunie.Poate c` sora ei avea dreptate când spunea c` Joanna ar

trebui s` \ntâlneasc` un b`rbat cu care s` se c`s`toreasc`,chiar dac` ea nu era convins` de acest lucru.

La o partid` de tenis, mama ei organizase un dublu-mixt.|ntre, pe de o parte, tat`l ei [i ea, [i, de partea cealalt` un tân`rseduc`tor [i mama ei.

Când afl` toate acestea, Joanna \[i zise c` probabil mama eiare o p`rere jalnic` despre calit`]ile ei de seduc`toare, dac`credea c` este nevoie s`-i aranjeze \ntâlniri cu tineri invita]i latenis! Dar acceptase totu[i.

B`iatul sem`na leit cu descrierea pe care i-o f`cuser`: \nalt,frumos, bronzat. Era consilier fiscal. Era politicos, spiritual, [icu o \nf`]i[are mai simpl` decât a celor pe care mama ei \ialegea de obicei. Ie[i \ntr-o sear` cu el. Ceea ce \i permiseseJoannei s` constate c` \n afara celorlalte calit`]i, s`rutaminunat.

Dar, dup` aceast` \ntâlnire, o dat` \ntoars` acas`, nuamintirea acestor s`rut`ri o ]inu treaz`. Nu reu[ea s` adoarm`pentru c` gândurile \i erau bântuite de imaginea acelui b`rbata c`rui so]ie ar fi putut s` fie ast`zi, dac` ar fi vrut.

So]ie? Mai degrab` o fost` so]ie, divor]at`. Pentru c` aceac`s`toria n-ar fi mers niciodat`. Chase era deja un b`rbat\mplinit când ea \l cunoscuse. Dar ea, era o adolescent`adormit`, dar gata s` fac` nebunii.

Acum se sim]ea femeie. {i amintirea lui Chase Whitelaw oh`r]uia zi [i noapte.

Dar el, se gândea vreodat` la ea?Cu siguran]` c` nu. Probabil c` de \ndat` ce Joanna

plecase, el o uitase. O avea acum pe blonda cea \nalt` cu cares` se distreze.

Fata aceasta era Marlene Copley. |i spusese sora ei, Bitsy,mare amator de bârfe. Era fiica lui Preston Copley, fabricantul depneuri. Bitsy \i mai spusese c` Chase ie[ea cu ea de câteva luni.


– Poate c` este ceva serios, ad`ugase Bitsy. S-ar putea s-o iade so]ie. {i atunci o s` po]i s` te c`s`tore[ti [i tu.

Era o obsesie a mamei ei, c` Joanna nu se va c`s`tori\nainte ca el s-o fac`. Era o chestiune de onoare. Absolutstupid`, de altfel. Ca [i cum, din polite]e, \l l`sa pe el s` se\nsoare primul! De parc` lui \i p`sa de asta!

Joanna se \ntreba \ns` cum s-o fi gândind bunicul lui Chases`-[i dezvolte imperiul lui de pres` dac` nepotul lui sec`s`torise cu fata unui fabricant de pneuri?

Dar poate c` bunicul nu avea nimic de-a face cu aceast`rela]ie. Poate c` Chase o iubea pe Marlene pur [i simplu.

Se gândi mult timp la asta, [i chiar mai mult decât ar fitrebuit. {i \n tot acest timp, pachetul de teze pe care le aveade corectat nu se mic[ora deloc.

Era o femeie frumoas`, prea frumoas` \ncât s` [i-o petreac`\ntr-o sal` de curs... Avea nevoie acum de un b`rbat \nalt,frumos, brunet, care s` vin` s-o ia de mân` [i s` chiuleasc`\mpreun`.

„Unul ca Chase Whitelaw?“ se \ntreb` ea, ironic` fa]` de ea\ns`[i.

Când, o clip` dup` aceea, u[a se deschise, tres`ri de team`ca obiectul dorin]elor ei s` nu-[i fac` cu adev`rat apari]ia.

Era Charlie Seeks Elk – care se putea traduce prin„Vân`torul de Wapitis“, care intrase, cu o expresiedescump`nit` pe fa]`. Venise pentru c` ea \i spusese c` dac`nu este aici la ora fixat`, va pleca \n c`utarea lui.

34 LESLIE LAFOY

Era unul dintre elevii ei. Urma cursurile de educa]ie fizic`unde excela. {i cursurile de sociologie, unde nu se puteaspune acela[i lucru. Se \nscrisese la acest curs pentru c` sespunea c` este u[or. A[a [i era.

Dar, pentru el, \nc` nu era prea u[or.Joanna f`cea medita]ii cu el. Pentru c` trebuia s` reu[easc`

la sociologie dac` voia s` participe, \n toamna urm`toare, laconcursul de alerg`ri.

De aceea, [i Joanna [i Charlie se \nver[unaser` s`reu[easc`. Charlie, pentru c` era un bun alerg`tor. Joanna,pentru c` ea antrena echipa.

Dac` Charlie nu alerga, \nsemna c` trebuia s` se lipseasc`de cel mai bun alerg`tor de fond din toat` [coala. Dr mai r`udecât atât, dac` Charlie nu alerga, cu siguran]` c` va p`r`si[coala. Trebuia a[adar s` reu[easc`.

Intr` \n clas` târându-[i picioarele, el care era u[or ca unfaun atunci când alerga! O privi pe Joanna cu nelini[te, o v`zupunând unul peste altul pe mas` tratatele voluminoase desociologie.

– Vre]i s` citesc eu toate astea?– Bine\n]eles c` nu. O s` te folose[ti de ele ca de ni[te haltere.Charlie nici nu zâmbi la gluma ei. De fapt, el nu zâmbise.

Joanna v`zuse atunci \n ochii lui o lic`rire de bucurie. Fusese\n ziua când el fusese \nving`torul-surpriz` al campionatuluiacademiei de sport, anul trecut. A[a c`, dac` Charlie-Vân`torulde Wapitis [tia cum va ce este fericirea, bucuria, atunciascundea foarte bine acest lucru.


– Vorbesc serios, ce vre]i s` fac eu cu astea?– S` le r`sfoie[ti. S` cite[ti una. Cea care te intereseaz` cel

mai mult.– De ce?– Trebuie s` scrii o lucrare ca s` fii admis la acest curs. {i

\n felul acesta \]i vei face o idee despre ce doresc de la tine.– Vre]i ca eu s` scriu o carte? – Nu o carte. Dar a[ vrea s` scrii ceva care s` semene cu

lucr`rile de aici. Un text despre o subcultur` de exemplu.Despre scara ei de valori, despre reparti]ia puterilor, prin ce felde oglind` percepe celelale subculturi \nconjur`toare,lucrurile pe care le apreciaz`, lucrurile pe care le dispe]uie[te,lucrurile pe care le consider` sacre: totemuri, tabu-uri, feti[e...|mi scrii ceva concis, inventiv, \n leg`tur` cu toate astea, [i gata!

Charlie nu p`rea convins. Lu` o carte, se strâmb` cândv`zu cât este de grea, [i o deschise.

– Dar eu nu pot s` citesc asta. Ce vrea s` zic` prin„ramifica]ii comportamentale“?

– Sunt sigur` c`, \n context, este limpede. Bun, nu teocupa acum de stil. |ncepi prin a citi titlurile.

Charlie ridic` din umeri. |ntoarse paginile pân` când g`sititlul unui capitol.

– Vre]i s` zice]i, lucruri ca acesta: „Bolile cronice latrobrianzii transplanta]i“?

– Bine, nici titlurile... S` \ncerc`m temele.Charlie ridic` din nou din umeri. Joanna \[i zise c` dac` ar

fi c`p`tat câte un b`nu] de fiecare dat` când Charlie Seeks Elkridica din umeri, s-ar fi \mbog`]it.

36 LESLIE LAFOY

– Ia s` vedem, Charlie. Poate c` n-m fost prea priceput`pentru \nceput. Dar trebuie s` te gânde[ti. |]i trebuie unpunct de vedere de ansamblu despre ceea ce \]i cer s` faci.Trebuie s` alegi o subcultur` [i s` scrii ceva despre ea. De ceam ales aceste c`r]i? Pentru c` toate au câte ceva de-a face custudiile despre familie sau despre organizarea micilorcomunit`]i. {i toate sunt foarte accesibile.

– Dac` zice]i dumneavoastr`...– A[a zic eu, \ntr-adev`r.Joanna lu` o carte la \ntâmplare, o deschise la tabla de

materii, [i citi titlurile capitolelor unul dup` altul, explicândtermenii mai necunoscu]i, rezumându-le con]inutul, stabilindni[te paralele.

– Iat` ce a[tept de la tine. Crezi c` vei reu[i?– Habar n-am... Chiar trebuie s` scriu ceva de felul `sta ca

s` fiu admis?– Mai mult sau mai pu]in.– Atunci mai bine renun] chiar acum.– {i ce o s` rezolvi cu asta?– Oricum, ce-o s` rezolv?Auzise de atâtea ori aceast` replic`! Era mereu acela[i

refren \n acest colegiu \n care cei mai mul]i dintre elevi nuaveau nici un viitor. Dintre cei [apte membri ai echipei dealerg`ri, unul singur p`rea s` aib` o [ans` s` mearg` launiversitate. Ceilal]i, ar fi fost un miracol s`-[i termine [istudiile secundare.


Dar Joanna se sim]ea r`spunz`toare. Va \ncerca s` fac` unmiracol, pentru to]i, dar mai ales pentru Charlie-Vân`torul deWapitis.

Pân` una-alta, el era aici, \n fa]a ei, \nd`r`tnic.– Ia zi, ai vreo idee?– Nu.– Charlie!– Ce [ti]i dumneavoastr` despre trobrianzi, de exemplu?

Eu nu [tiu nici m`car unde tr`iesc.– Nu e[ti obligat s` scrii un studiu despre trobrianzi. Po]i

vorbi despre oamenii pe care-i cuno[ti.– De acord. Despre tinerii delincven]i din distrinctul Los

Angeles, este bine?– Nu to]i oamenii din districtul Los Angeles sunt tineri

delincven]i!– Cei pe care-i cunosc eu, da.Din p`cate, era aproape adev`rat. Charlie avea un orizont

limitat, pu]ine [anse, pu]ine op]iuni.Sora lui, Lucy, crezuse c` nu are de ales.Lucy! Din cauza ei Joanna \[i petrecea acum weekendurile

„f`cea trotuarul“, ca momeal`, pentru a ajuta poli]ia.Ajunsese prea târziu pentru Lucy. Nu voia s` fi ajuns prea

târziu [i pentru Charlie. Voia ca Charlie s` cunoasc` altelucruri, s` g`seasc` alte c`i... {i s`-[i recapete pofta de via]`.M`car un pic. Dar cum?

– Cu un model pozitiv, repeta consilierul de orientarepsihologic`, cu o voce monoton`, de fiecare dat` când sepunea aceast` problem`.

38 LESLIE LAFOY

Toate studiile serioase spun asta: „modele pozitive“! Darnu g`se[ti pe toate drumurile „modele pozitive“!

Fire[te c` Charlie avea nevoie de un model cu care s` seidentifice. Putea s` fie acesta tat`l lui adoptiv, mereu absent,un palavragiu [i be]iv? Ar putea s` fie Tony Hazel, singurul altindian din [coal`, care \[i petrecea timpul [terpelind capace [iornamente de ro]i iar uneori chiar mai r`u? Putea s` fie chiarconsilierul de orientare? „O fa]` palid`!“ exclamase Charlie cudezgust atunci când Joanna \i sugerase asta.

Charlie avea nevoie de un indian, un indian care s` fi reu[it\n via]`, [i care ar deveni pentru tân`rul adolescent simbolulunei reu[ite.

Charlie avea nevoie de Chase!– O s` prinde]i mu[te, dac` mai sta]i a[a, cu gura deschis`,

zise Charlie.Pentru c` Joanna r`m`sese cu gura deschis` descoperind

acest adev`r evident: Charlie avea nevoie de Chase.Cum de nu se gândise mai demult?Ce ar zice Chase dac` ea ar ap`rea la u[a lui [i l-ar \ntreba

dac` n-ar vrea cumva s` se ocupe un pic de un orfan indiancare avea nevoie de un „model pozitiv“ ca s` reu[easc` \nvia]`?

Dac` ar fi politicos, ar zice doar: „Nu, mul]umesc“, [i i-ar\nchide u[a \n nas... Prefera s` nu-[i imagineze ce ar spunedac` s-ar \ntâmpla s` nu fie politicos.

Totu[i, nu putea s` se ab]in` s` continue s` se gândeasc`la Chase. Chase [i Charlie... Nu, era absurd.


Dar dac` Charlie ar putea s`-l cunoasc` pe Chase, ar aveadovada c` [i un indian poate supravie]ui \n aceast` lumef`cut` pentru „fe]ele palide“.

„Bine\n]eles c` este posibil, ar zice cu siguran]` Charlie,dac` are un milion de dolari [i un bunic care are un imperiude pres` la fel de puternic ca Hearst“.

Oricum, Chase ar zice nu.Dar cum s` fie convins` de asta? Ei bine, va avea m`car o

ocazie \n plus ca s`-l revad`.„Ceea ce ar dovedi c` ideea ta nu este absolut

dezinteresat`“, \[i zise ea.

** *

– Charlie, eu am de f`cut ni[te cump`r`turi. Ia c`r]ileacestea acas`, r`sfoie[te-le, [i ne vedem mâine.

– Poate c` mâine nu voi mai fi aici, zise el.– Bine\n]eles c` vei fi, vei veni.|i adres` o privire sever`, [i el ridic` din umeri.– Nu uita s` arunci o privire prin c`r]i.– Dac` am timp.– G`se[te-]i.– Sunte]i \nc`p`]ânat`, domni[oar` Smith.– Hanock-Smith. |n dou` cuvinte. Ca Seeks Elk. Eu nu-]i

masacrez numele, a[a c` nici tu s` n-o faci cu al meu.Charlie schi]` un zâmbet.

40 LESLIE LAFOY

– S` tr`i]i, C`pitane! zise el.{i imitând un salut militar, plec`.R`mas` singur`, Joanna se \ntreb` dac` n-ar face mai bine

s` se duc` la un psihiatru. Cum putea ea s` se gândeasc`serios s` discute cu Chase Whitelaw despre Charlie-Vân`torulde Wapitis?

Era destul de \ndr`zne]... Cu siguran]` c` el se va gândi c`alearg` dup` el. Dar cât de adev`rat era! |n fine, aproape. Eracurioas` s`-l revad`, nimic mai mult...

|n scurtele momente pe care le petrecuse \n compania lui,\n acea faimoas` diminea]` de duminic` de trist` amintire,Joanna avusese impresia c` al`turi de ea era un om pe careratase s`-l cunoasc`, \n decursul celor [apte luni ale logodnei lor.

Voia s` [tie acum dac` aceast` impresie era doar rodulimagina]iei ei, sau era adev`rat. Dac` ea nu se pricepuse s`-lcunoasc` pe Chase?

{i iat` c` Charlie \i oferea pretextul ideal s`-l poat` revedea[i s` se l`mureasc`.

Dintre to]i pu[tii acestei [coli, Charlie avea cea mai marenevoie de ajutor. {i asta destul de urgent. Micu]ul Tien, deexemplu, avea sus]inerea coloniei de vietnamezi. Caleb [iDouglas \i aveau pe ceilal]i negri din comunitatea baptist`.Manuel \i avea pe cei [ase fra]i [i opt sufori. Kelly O'Reilly \lavea pe Pat O'Reilly, [i Pat pe Kelly.

Dar Charlie? Nu avea pe nimeni.Dac` ea i l-ar prezenta pe Chase, Charlie ar avea [i el pe

cineva...


Acest lucru ar putea s`-i fac` bine lui Charlie. Ar putea s`-ifac` bine chiar [i ei. Cine [tie? |n orice caz, nu avea nimic depierdut, asta era sigur.

** *

Ghinion! Chase nu era acas`.Joanna \[i zise c` ar fi f`cut mai bine s` telefoneze \nainte

de a veni. Dar dac` i-ar fi telefonat, el ar fi spus imediat nu, f`r`ca ea s` poat` s`-i explice, [i f`r` ca ea s` aib` [ansa s`-l revad`.

Abia plec` Charlie c` Joanna [i s`ri \n ma[in` [i pornihot`rât` \nspre Manhatan Beach.

Nu putea s` nege c`, pe drum, nu avusese vreo dou`ezit`ri.

Dar din moment ce avusese deja curajul, o dat` \n via]`, s`zic` „nu“ acolo unde \ntreg universul o \ndemna s` spun`„da“, ea nu d`du \napoi.

B`tu deci la u[a lui Chase. Nici un r`spuns. B`tu din nou.De cealalt` parte a u[ii, din nou lini[te.

Mai degrab` s` moar` decât s` se \ntoarc` acas`. Maidegrab` s` moar` decât s`-[i fi adunat tot acest curaj degeaba.Voia s` culeag` rodul \ndr`znelii ei, chiar dac` acesta ar fi fostun refuz grosolan!

A[tept`.Când Chase sosi \n sfâr[it, [i o g`si \n fa]a u[ii sale,

\ncremeni stupefiat.

42 LESLIE LAFOY

– Chase, bun` ziua! Eu sunt.Reu[i s`-i adreseze un zâmbet cald cu care spera s`-[i

ascund` tulburarea. Fusese de ajuns s`-l vad` ap`rând pentrua fi sigur` c` niciodat` nu-l cunoscuse [i \n]elesese cuadev`rat... B`rbatul acesta era [i nu era Chase. Nici absolutacela[i, nici absolut un altul.

Chase murmur` un „Joanna“ pe tonul unuia care constat`c` tocmai se produsese o catastrof` natural`.

„Haide, se \ncuraja Joanna. Spune-i de ce ai venit.“Da, dar cum s`-i spun`? Era de ajuns s`-i priveasc` expresia

glacial` de pe fa]` pentru a fi convins` c` visase atunci când segândise c` Charlie [i el s-ar putea \mprieteni.

– Vrei s` te ajut? \ntreb` ea v`zând cele dou` pachete maripline de provizii din bra]ele lui.

– Nu.El reu[i totu[i s` deschid` u[a [i intr`. Obrajii Joannei

\ncepeau s` se \mpurpureze serios. Dar dac` ar da \napoiacum, ar p`rea absolut idioat`, mai mult chiar decât dac`s-ar arunca \n ap`. Dintre dou` rele, \l alese pe cel maimic.

|l urm` \n`untru, \nchise u[a \n urma ei, dar nu se aventur`mai departe. Privi \n jurul ei [i se mir` c` nu-[i mai aminteaprea bine acest decor, unde venise atât de des \n urm` cu cinciani.

Pe vremea aceea \ns`, se a[eza timid pe marginea unuifotoliu [i nu-l vedea decât pe Chase, pe care \l privea cutimiditate [i nedumerire.


La dou`zeci de ani, era atent` doar la emo]iile ei [i nu\ncercase s` afle ce putea s`-i spun` apartamentul luidespre el.

Ast`zi, voia s` [tie.Interiorul era decorat \n culori calde. Scaune de piele erau

simpatic intercalate printre cele de r`chit`. Pe jos, erau ni[te\ncânt`toare covoare navajos.

O mul]ime de c`r]i, reviste, ziare... O colec]ie de discurice ocupa un \ntreg perete dovedea electismul gusturilor lui.|n ansamblu era o \nc`pere f`r` preten]ii \n care te sim]eaibine. Joannei \i pl`cu mult.

– |]i mul]umesc c` m-ai eliberat, zise el.Joanna zâmbi.– Nici o problem`. Le-am confirmat [i eu despre articolul

pe care voiai s`-l scrii.– Mi-au g`sit cumva [i ma[ina? \ntreb` el dup` o vreme.– Ma[ina ta? repet` ea proste[te.– Credeam c` de asta ai venit.– Nu, nu.El o privi, ca [i cum ar fi spus: „Atunci, de ce?“Joanna respir` adânc [i \ndr`zni:– Vreau s`-]i cer o favoare.– O favoare?Joanna nu-[i d`duse niciodat` seama c` se poate s`

exprimi, din adâncul fiin]ei tale, un refuz atât de radical,doar \n dou` cuvinte, [i f`r` s` mai ai nevoie s`-l roste[tiexplicit.

44 LESLIE LAFOY

– Nu pentru mine. Pentru unul din elevii mei.– Elevii tì?– Da, eu sunt profesoar`... Doar nu credeai c` voi r`mâne

o „debutant`“ toat` via]a?– Nu credeam nimic.– Predau sociologia [i educa]ia fizic`, preciz` ea.El ridic` sprâncenele. Era surprins. {i Joanna \[i zise c`

poate nu-i rù s`-l surprind` un pic. |i adres` un zâmbet fugarplin de speran]`, c`ruia el nu-i r`spunse.

– {i despre ce fel de favoare este vorba?– Ei bine, am un elev... Se nume[te Charlie Seeks Elk [i am

impresia c` i-ar trebui printre multe alte lucruri, ceea ce secheam` un model. Pe cineva care s` fi reu[it \n via]`, \n]elegice vreau s` spun?

|l privi, pândind un semn de \ncurajare. Nu g`si nici unul.|[i continu` totu[i pledoaria.

– Are cincisprezece ani. N-are pe nimeni. Nici o rud`. Arenevoie de cineva. De preferin]`, un b`rbat.

|l privi din nou, \n cùtarea unei speran]e. Nimic.– Are nevoie s` vad` c` un indian a reu[it \n via]`.Din nou nimic. Sim]ea un nod \n gât, gata s` se sufoce.Chase \ntoarse c`tre ea o fa]` cu o expresie absolut

indescifrabil`. Chipul acesta putea foarte bine s` fi fostsculptat [i \n piatr`.

– |n sfâr[it... M-am gândit... la tine.Urm` o t`cere cât o eternitate. {i apoi, cu o privire

consternat`, Chase spuse \n sfâr[it:


– La mine?De fapt, nu era o \ntrebare. Unei adev`rate \ntreb`ri,

Joanna i-ar fi r`spuns. Nu, era ca [i cum el cânt`rea greutateacuvântului. Spuse din nou, total nedumerit:

– La mine?Ea \i adres` un zâmbet pe care care-l voia cât se poate de

\ncurajator.– Da, la tine.– Cum adic`?– Tu e[ti indian; ai reu[it \n via]`; tu...– Aha, eu sunt indian? Buun! Adu-mi repede penele [i

tolba cu s`ge]i! Hai s` fim serio[i m`car cinci minute, Joanna:[tiu eu oare ce \nseamn` s` fii indian?

– Ai \ndoieli?– Ei bine, da, draga mea! Am jum`tate din sânge evreu

austriac, [i cealalt` jum`tate navajo; sunt catolic, am fa]am`slinie a meti[ilor, dar contul meu din banc` face din mineceea ce se cheam` un „P.A.S.A.“, adic` un Protestant anglo-saxon alb!

– Dar...|ntoarse spre Joanna o privire b`nuitoare [i aspr`.– Este cumva o glum`? \ntreb` el.– Fire[te c` nu.– Seam`n` a glum`! Nu! Este pur [i simplu absurd! Las-o

balt`!Dup` tonul pe care-l folosi, Joanna \n]elese c` nici m`car

nu mai este cazul s` discute.

46 LESLIE LAFOY

– |n]eleg, zise ea.Pe sub ferestrele lui trecu un grup de adolescen]i pe role.

Când vacarmul f`cut de ei disp`ru, Joanna relu`:– Nu este din cauza lui Charlie, nu-i a[a? Ci din cauza

noastr`...Chase tres`ri.– A noastr`?– Vreau s` zic, a mea...– Nu, tu n-ai nici o vin`!– Nu sunt sup`rat` pe tine, s` [tii, r`spunse ea. Presupun

c` \n locul t`u, [i eu a[ proceda la fel. Tu tot n-ai \n]eles de ceam f`cut ceea ce am f`cut.

Era ultimul lucru de pe lume despre care Chase ar fi avutchef s` vorbeasc`. Acea c`s`torie ratat`, acea monumental`\ncurc`tur` care nu i se p`ruse niciodat` real`... Era ca [i cumtotul se petrecuse \ntr-o a patra dimensiune.

Se gândea c` Joanna f`cuse \ndeajuns pentru a-i tulburaechilibrul reap`rând, \n urm` cu dou`-trei s`pt`mâni. Nu maiavea acum nevoie de ea, s-o asculte cerându-i favoruri,prezentându-i scuze pentru trecut, insinuându-se \n via]a lui.

Toate astea erau de acum pove[ti vechi. Moarte [i\ngropate. Sub un strat de p`mânt pe care era mai bine s`nu-l r`scoleasc`.

– Este evident c` nu m-ai iubit.Spunând acestea, el \ncerca s`-[i men]in` vocea \ntr-un

registru cât mai neutru cu putin]`.


– Nu-i adev`rat.– Ah, bun, vrei s` spui c` m` iubeai? Ciudat mod de a

mi-o dovedi!– Dragostea pe care ]i-o purtam nu avea nimic de-a face cu

decizia mea.– Te cred, zise el cu o am`r`ciune imposibil de ascuns.Cu mâinile \n buzunar, privea marea. Sim]i cum ea se

apropie de el.– A[ fi f`cut o gre[eal` teribil` c`s`torindu-m` cu tine...

N-ar fi mers niciodat`. Eram prea tân`r`, prea proast`.– {i ai avut o revela]ie orbitoare mergând spre altar? Ca pe

un Drum al Damascului?– Nu chiar \n momentul acela.– Atunci, mai târziu. Chiar \n clipa \n care trebuia s`

spui „da“?– Nu aveam de gând s`-]i fac rù.Nici el nu voia s` recunoasc` faptul c` i-ar fi f`cut rù.– Nu... Dar m-ai ridiculizat.Ea \nchise ochii.– |mi pare rù.– Ai mai spus-o.– Nu \n felul acesta vom putea s`... Am fost proast`. N-ar fi

trebuit s` las ca lucrurile s` mearg` atât de departe. Dar nu[tiam cum s` mai opresc acest angrenaj \n care...

– De ce nu mi-ai vorbit nimic despre ce ai de gând?– S`-]i vorbesc? Dar noi nu vorbeam niciodat`. Niciodat`!

{tii bine.

48 LESLIE LAFOY

Avea dreptate. Li se \ntâmpla s` râd`, s` p`l`vr`geasc`, s`se fandoseasc`, dar s` vorbeasc`, nu, niciodat`. Nu \n felul \ncare vorbeau al]i logodnici.

– De ce crezi c` era a[a?– Pentru c` m` temeam de tine, Chase. Eu eram o nimeni,

pe când tu, tu erai deja cineva.– Erai fiica lui Jeremiah Hancock-Smith.– Asta era drama! Eram fata cuiva! {i dup` declara]ia ta de

dragoste, devenisem logdnica altcuiva. Eram pe punctul de adeveni so]ia cuiva. Nu am avut niciodat` ocazia s` [tiu cineeram eu cu adev`rat.

Chase d`du din cap. Toat` teoria asta, pentru el, nu aveanici cap nici coad`.

– Nu m` \n]elegi?– O fi cum zici tu.– Dar tu, nu te-ai \ndoit nici o clip`?– De ce?– De identitatea ta. Cine erai, ce aveai de gând s` faci \n via]`!Chase consider` c` aceast` idee merita s` fie aprofundat`.Cine era el? Chase Emerson Whitelaw, fiul Denisei Chase

Whitelaw [i al r`posatului Emerson Whitelaw, nepotul luiAlexander De Witt Chase [i, \n aceast` calitate, mo[tenitorulaverii [i viselor familiei Case. Un nou „Cet`]ean Kane“.

Asupra acestor adev`ruri nu exista nici o \ndoial`. {tiuse\ntotdeauna asta, crezuse \ntotdeauna \n acest adev`r. {tia cea[teapt` universul de la el. Dup` cum el \nsu[i a[tepta acela[ilucru.


Ceea ce bunicul sù dorise s` fac`, voia [i el. Singurele\ntreb`ri veneau dinspre r`posatul sù tat`... B`rbatul care \[il`sase o amprent` de necontestat asupra tr`s`turilor lui, dar nu[i asupra vie]ii lui. Erau doar \ntreb`ri f`r` r`spunsuri. Mama sanu scotea o vorb` despre el. Când era evocat numele tat`luisù, devenea livid` [i l`crima. Bunicul lui f`cea tot ce-i st`tea \nputin]` ca s` umple golul. Dar Chase trebuia s` recunoasc`faptul c` nu [tia mare lucru despre Emerson Whitelaw.

– Era un b`rbat frumos. Un b`rbat curajos. Ar fi mândru detine, \i zicea el adesea lui Chase când, copil fiind, acesta \ipunea \ntreb`ri.

Dar când Chase \ncepu s` se \ntrebe ce \nsemna „a fiindian“, bunicul sù ocolea \ntrebarea [i r`spundea sec,ridicând din umeri:

– N-are importan]`... |nainte de toate, tu e[ti un Chase.Cei crescu]i de albi sunt albi; cei crescu]i de pieile-ro[ii suntpiei-ro[ii. Pe tine eu te-am crescut, a[a c` e[ti un alb. Ceea ceconteaz` este prezentul.

{i cum prezentul era bogat \n evenimente, Chase \[ispunea c` b`trânul avea dreptate.

– Nu, \i spuse el Joannei. N-am avut niciodat` nici cea maimic` \ndoial`.

– Ei bine, eu am avut! }i-am scris, am \ncercat s`-]i explic.Chase fluier` dispre]uitor.– Da, mi-ai scris! „|mi pare rù. A[ fi vrut ca toate astea s`

se fi petrecut altfel. Dar nu pot s` m` c`s`toresc cu tine pentruc` nu [tiu \nc` cine sunt. Trebuie s` m` reg`sesc.“

50 LESLIE LAFOY

Era un citat exact din scrisoarea pe care i-o adresaseJoanna. Rostise acest fragment cu o voce pi]igìat`, \n b`taiede joc.

Joanna ro[i.– Asta voiam s` spun. O credeam sincer. Chiar dac` stilul

era pueril sau grotesc. Cel ce n-a trecut prin a[a ceva nu poates` \n]eleag`... Ascult`, Chase, sunt gata s` repet ce am scris:|mi pare rù de ceea ce s-a \ntâmplat. |mi pare rù de ceea cese \ntâmpl` acum. A fost o gre[eal` c` am venit aici.

Chase mormì ceva. Cu mâinile \n buzunarele blugilor,privea marea, sperând c` sinceritatea Joannei nu va reu[i s`-idezamorseze furia [i ura.

Ea se \ndrept` spre u[` [i o deschise.– Charlie s-a descurcat f`r` tine pân` acum. Poate s-o fac`

\n continuare, \i arunc` ea peste um`r. |]i mul]umesc totu[i cài terminat acel articol despre drama prostitu]iei. Asta va fifapta ta bun` de Cr`ciun. {i este totu[i ceva ce ai f`cut pentru el.

– Poftim?– |]i aminte[ti de fata despre care ]i-am vorbit? Cea care a

murit.– Da.– Era sora lui.


Capitolul 4

– Individul avea o arm`, sunt sigur.Carlos Castillo era a[ezat pe marginea biroului lui Chase.

Se aplec` \n fa]` [i [opti pe un ton confiden]ial:– A[a c`, eu am [ters-o, [i \nc` repede!Tân`rul reporter se minuna [i acum c` sc`pase u[or.– Deci, n-ai de gând s` termini acest articol?Castillo, \ngrozit, \l privi pe Chase de parc` acesta

\nnebunise.– S` termin acest articol? Dar, credeam c`... Vreau s` zic...

N-ai \n]eles c` individul avea o arm`?! – Da, ai mai spus-o, r`spunse Chase, \ntinzându-se [i

prinzându-[i mâinile la ceaf`. {i articolul?Castillo ridic` din umeri, stingherit.– Poate c` n-am s`-l mai termin, zise el, dup` ce st`tu pe

gânduri o clip`. Nu merit` s` te la[i \mpu[cat pentru asta. Estevorba doar despre ni[te muncitori clandestini.

– Dac` a[a crezi tu...– {i, \n plus, toat` lumea se a[teapt` ca eu s` [tiu s`

vorbesc spaniola.|n adâncul sufletului, Chase [tia bine ce ar fi f`cut dac` ar

fi fost \n locul lui Castillo. {i n-avea nici o importan]` dac`vorbea spaniola sau nu. Ar fi plecat din nou pe teren, \nc`utarea adev`rului.

Era un subiect formidabil pentru un articol. Genul desubiect pentru care ar fi f`cut orice. Povestea unor muncitoriclandestini. Condi]iile lor de munc` [i de via]`. Desprefermieri boga]i, despre liderii de sindicat, despre sp`rg`toriide grev`. Era exact stilul de anchet` care ar fi speriat peoricine.

Dar se sfâr[ise vremea când se ocupa de toate astea. Acumf`cea munc` de birou, era \n consiliul de administra]ie, f`cearapoarte \n triplu exemplar...

Visa \ns` s`-l fi putut \ntreba pe Castillo despre sursele sale[i s` fi plecat „\n campanie“. Dar era imposibil. |l chemadatoria.

|ntre datorie pe de o parte, [i Marlene pe de alta, numai avea timp s` alerge dup` muncitorii clandestini [idup` boga]ii fermieri. Chiar [i dup` cei care erau\narma]i...

Marlene fusese limpede! Dac` el se gândea s`-[iconstruiasc` un viitor cu ea, reportajele periculoase erauinterzise. {i cum s` nu se gândeasc` s` se a[eze la casa lui?


Avea treizeci [i cinci de ani. Era timpul s-o fac`. S` aib` o so]ie,un c`min, o familie. Toate lucrurile pe care le-ar fi avut decinci ani dac` Joanna Hancock-Smith nu l-ar fi l`sat balt` \nultimul moment.

Dar acum nu mai avea timp de pierdut gândindu-se laJoanna Hancock-Smith. |[i zicea de treizeci-patruzeci de ori pezi c` nu se va mai gândi la Joanna. Joanna \nsemna trecutul.Viitorul avea un prenume frumos, Marlene.

O vedea din ce \n ce mai des, \n ultima vreme. De trei-patruori pe s`pt`mân`, o invita la cin`, la cinematograf, sau seplimba cu ea pe plaj`. Erau ni[te lucruri bine calculate dinpartea lui. Dar Chase \[i spunea c` trecuse de vârstabinecuvântat` când putea s` lase dragostea la \ntâmplare.

O rela]ie sincer`, f`r` dificult`]i, nu se realizeaz` de la sine.Trebuie lucrat`, \ngrijit`. El era hot`rât s` fac` asta pentru aavea o via]` fericit` cu Marlene.

– Crezi c` ar trebui s` m` \ntorc acolo? \ntreb` Castillo,care \l privea b`nuitor pe Chase.

– Poftim?Chase \ncerc` s` se concentreze din nou pe ceea ce \i

spunea tân`rul reporter.– Asta ai face tu \n locul meu, nu-i a[a?– Fire[te, zise Chase.Dar p`rea din nou absent. Aten]ia \i fu deodat` atras` de

doi b`rba]i care intraser` \n redac]ie. Se vedea c` nu eraude-ai casei.

54 LESLIE LAFOY

Purtau ni[te blugi [i ni[te tricouri jegoase, aveau p`rulnegru, \ntins [i pu]in cam lung [i tenul m`sliniu.

– ~[tia doi au ceva de povestit, \[i zise Chase.De \ndat` ce cei doi intru[i z`rir` biroul cu pere]i de sticl`

\n care se afla Chase, merser` direct \ntr-acolo.Chase habar n-avea cine erau. Nu-[i amintea s`-i mai fi

v`zut vreodat`. Dar când \i v`zu apropiindu-se, sim]i un fel defior prin vene, primul dup` mult` vreme. Chiar dac` lepromisese bunicului s`u [i Marlenei c` nu va mai alerga dup`subiecte de articole, nu spusese niciodat` c` le va refuza pecele care \i vor fi servite pe tav`.

Castillo ie[i.Cei doi necunoscu]i se oprir` \n pragul biroului. Chase se

apropie de ei.– Chase Whitelaw? \ntreb` cel care p`rea s` fie mai \n

vârst`.Chase \ncuviin]` din cap.B`rbatul \i \ntinse mâna.– Eu m` numesc Joseph Begay. N`scut \n tribul Frun]ilor

Ro[ii, pentru breasla S`rarilor.Continu`, enumerând numele mamei sale, a tat`lui s`u, a

bunicilor, a unei m`tu[i, a vreo doi unchi. Apoi \l ar`t` pe celde lâng` el.

– Este fratele meu.– Curtis Begay, zise acesta, [i \ncepu s` recite [i el numele

altor rude.


Probabil c`, pentru ei, toate astea aveau un sens, dar Chasenu pricepea care este acesta. A[tepta ca b`rba]ii s`-i explice.Dar cei doi a[teptau [i ei... Ce anume? se \ntreba Chase.

Dup` o t`cere prelungit`, Joseph Begay spuse:– Dumneata e[ti navajo?– Navajo? Oh! Da. Dinspre tat`l meu.Cei doi oaspe]i p`rur` u[ura]i.– E[ti fiul lui...? \ntreb` Joseph.– A lui Emerson Whitelaw.Dar ei a[teptau ceva \n plus.– Din ce clan? \ntreb` Curtis.Chase ridic` din umeri.– Nu [tiu. Nu am fost crescut acolo. Tat`l meu a murit

\nainte de a m` na[te.Fra]ii Begay se privir` cu \ngrijorare.– Ei da, relu` Chase, eu nu sunt un navajo pur sânge.– Nu, zise Joseph, a c`rui dezam`gire era evident`. Dar...

e[ti cea mai bun` speran]` pe care o avem.Chase mai v`zuse \n cariera lui umeri \ncovoia]i de

\ngrijorare, haine tocite, fe]e nelini[tite, [i avea impresia c`poate \n]elege pe oricine. V`zuse deja toate astea la oamenicare veneau aici \n speran]a c` \[i vor vedea scris` negru pealb povestea lor. Oameni care se ag`]au [i de un fir deiarb`.

Veneau aici cu speran]a c` vor \ntâlni pe cineva care s`-iasculte pân` la cap`t f`r` s` se plictiseasc`.

56 LESLIE LAFOY

Chase \i invit` s` intre \n birou [i le oferi câte un scaun.– Am citit articolul dumitale, \i explic` Joseph.Chase d`du din cap. |n general pentru asta veneau

oamenii aici.– Care dintre ele?Curtis \[i drese glasul, stânjenit.– Cel despre... prostitu]ie, zise el.– Bun articol, coment` Joseph. {tii multe lucruri despre

asta. Cuno[ti mul]i oameni.Chase \ncerc` s` nu-[i aminteasc` de o anumit` persoan`

pe care o \ntâlnise din cauza acestui articol.A[tept`, cunoscând parc` deja urmarea. Va fi el de acord s`

scrie un articol despre subiectul care \i preocupa?– Printre fetele pe care le-ai \ntâlnit, zise Joseph, erau

cumva [i fugare?– Cele mai multe, da. |n orice caz, printre cele mai tinere.Joseph scoase o fotografie din buzunar [i i-o \ntinse lui

Chase.– Este nepoata mea, Jenny Tso.Era o mutri]` frumu[ic` de indian`. S` tot fi avut vreo

[aisprezece ani, poate mai pu]in.– A disp`rut, zise Joseph.– A fugit de acas`?– Da, spuse Curtis.– Noi credem c` ar putea s` fie \n Los Angeles, ad`ug`

Joseph.


– {i vre]i s` [ti]i dac` am v`zut-o?Speran]a se citi \n ochii celor doi.– Ai v`zut-o? \ntrebar` amândoi deodat`.Chase privi cu aten]ie fotografia. Nu \ntâlnise \ns` pe

nimeni care s` semene cu Jenny Tso.– Nu, \mi pare r`u.Se ridic` de pe scaun [i continu`:– A[ fi vrut s` v` pot ajuta, dar... |n sfâr[it, dac` mai pot face

ceva pentru voi..., zise el din polite]e.– G`se[te-o, zise Joseph brusc.– S-o g`sesc? Eu?Fra]ii Begay \l privir` pe Chase. Mirarea lui p`rea s`-i

surprind`.– Dar... de ce tocmai eu?– Pentru c` ai scris acel articol, \i explic` Joseph. Pentru c`

\i cuno[ti pe oamenii potrivi]i. {tii unde s` te duci, pe cine s`\ntrebi.

– {i apoi, zise Curtis, pentru c` [i dumneata e[ti unnavajo.

** *

Dup` plecarea fra]ilor Begay, Chase \i telefon` Marlenei,pentru câteva sfaturi [i pu]in` \ncurajare. De la bun \nceput,ei i se p`ru absurd` preten]ia celor doi navajo.

58 LESLIE LAFOY

– Au intrat \n biroul t`u [i ]i-au spus: „G`se[te aceast` fat`“?– Nu chiar a[a.– {i de ce le-a intrat \n cap c` tu te vei ocupa de asta?– Din cauza ultimului meu reportaj, ei cred c` eu cunosc

cu siguran]` oamenii potrivi]i. {i apoi, ad`ug` el dup` ooarecare ezitare, pentru c` sunt un navajo.

– E o tâmpenie. Tu nu e[ti mai navajo decât mine!– Ceva mai mult totu[i.– E[ti un Chase sut` la sut`.Chase se gândi c` \ntr-adev`r, \n fa]a celor doi adev`ra]i

navajo, el se sim]ise mai degrab` Chase decât indian.– Tu ai alte treburi decât s` te ocupi de asta! zise

Marlene.– {tiu, dar...}inea \n mân` fotografia lui Jenny Tso. Povestea asta

r`scolise ceva adânc ascuns \n sufletul lui.– Ascult`, Chase. Nu ai timp s` te ocupi de a[a ceva, s` fie

limpede. Dar cu siguran]` c` [tii pe cineva care s`... Indieniiace[tia au m`car dreptate \ntr-o privin]`: tu [tii cui s` teadresezi pentru \nceput.

– Poate.– Atunci vobe[te cu oamenii aceia. S` se ocupe ei.

** *


Marlene spusese: „Vorbe[te cu oamenii aceia. Cuno[ti cusiguran]` pe cineva care...“

Cuno[tea pe cineva. O cuno[tea pe Joanna.Dar era imposibil. Pentru c` Joanna \i era indiferent`.

Absolut. {i atunci, de ce nu s-ar duce la ea? Doar nu riscanimic. Nici ea nu risca nimic. Deveniser` doi str`ini...

„Atunci, \ntreab-o“, \i [optea o voce interioar`. Ea spusesec` ajut` poli]ia \n weekenduri s` g`seasc` fete fugite de acas`.F`r` \ndoial` c` va accepta s` caute o adolescent` pornit` pecalea pierzaniei.

Da, dac` el i-o cerea.Dar, nu, el nu-i va cere nimic!

60 LESLIE LAFOY

Capitolul 5

A doua zi diminea]`, nedormit, neras, obosit, se duse laJoanna.

Nu pentru el. Pentru cei doi indieni. Pentru Jenny Tso.Pentru Joseph [i Curtis Begay. Pentru navajo. Orice ar fi vruts` \nsemne asta.

{i trebuia s` recunoasc` fapul c`, pentru el, nu \nsemnamare lucru. Dar dup` o noapte de nesomn \n care se \nvârtisenecontenit \n patul lui, gândindu-se la b`rbatul care-i d`dusevia]`, la cel care nu apucase s` tr`iasc` \ndeajuns ca s`-[i vad`fiul, Chase era convins c` datoreaz` m`car atât memorieitat`lui s`u.

El n-avea timp s-o caute pe Jenny Tso. Dar putea s` fac` \na[a fel ca fra]ii Begay s` \ntâlneasc` pe cineva care-i puteaajuta mai bine decât ar fi putut-o face el.

{i doar pentru faptul c` acel cineva era Joanna, nu era unmotiv s` pretind` c` ea nu exist`!

|i g`si adresa \n cartea de telefon. Cu siguran]` c` erasingura Hancock-Smith.

Porni spre Torrance, acolo unde cartea de telefon \ipromitea c` o va g`si pe Joanna Hancock-Smith.

Dar cartea de telefon promitea mai mult decât putea s`fac`. Joanna nu era acas`.

|n drum, Chase \[i imginase casa \n care ea locuia. Era f`r`\ndoial` un imobil frumos „de \nalt standing“, cu terase,fântâni arteziene, cur]i interioare... Se \n[elase. Cl`direa nuera frumoas` [i nici de „\nalt standing“. Era o cl`dire ieftin`,obi[nuit`. Pe pervazul uneia dintre cele o sut` de ferestre, eraun cactus firav \ntr-un ghiveci cu p`mânt [i pietricele. {isingura artezian` pe care o v`zu ie[ea din furtunul cu care unb`trân \[i sp`la ma[ina pe trotuar.

|n timp ce ezita \n fa]a acestei priveli[ti, auzi pa[i \n spatelelui. Se \ntoarse [i v`zu c` era ea. Era \n [ort [i bluz` de trening,se \ntorcea de la alergarea ei matinal`.

– Chase? P`rea aproape la fel de surprins` s`-l g`seasc` \n fa]a casei

ei pe cât era chiar el de surprins de asta.Chase sim]i un nod \n gât. Dac` \n acea faimoas` sear` i se

p`ruse c` este sexy, \n rochia ei mulat` [i coco]at` pesandalele cu brid` legat` de glezn`, nu se putea compara cuefectul pe care-l producea acum, \mbr`cat` astfel cu un [ortfoarte scurt [i cu tricoul de bumbac. La prima privire pe carei-o arunc`, inima \i tres`ri \n piept. Se \nfurie \mpotriva lui\nsu[i.

62 LESLIE LAFOY

– Joanna, zise el \n sfâr[it, f`când o mic` reveren]`.Ea \l invit` \nùntru. {i când el intr` \n apartament, fu

curios s` vad` dac` interiorul imobilului se potrivea cuexteriorul.

Era totu[i pu]in mai somptuos. Dar era cald [i confortabil.Era un col]i[or de „acas`“... |n salon nu erau decât trei piesede mobilier: o m`su]` joas`, un [ezlong de r`chit` [i ocanapea plin` de perne multicolore. Alte perne, la fel decolorate, erau aruncate ici-colo pe o banal` mochet` bej. Otapiserie african`, amintire din Botswana, era atârnat` peperete.

Chase refuz` bùtura pe care i-o oferi Joanna [i abord`direct subiectul:

– Am venit s`-]i vorbesc despre ni[te indieni pe care-icunosc.

– Indieni?Chase se plimba \n sus [i-n jos prin \nc`pere, dar sim]ea c`

Joanna \l urm`re[te.– Da. Ieri au venit la mine doi b`rba]i. Erau indieni navajo.

|[i cùtau o nepoat` care a fugit de acas`. Ei cred c` ea este \nLos Angeles [i vor ca eu s-o g`sesc.

– Tu?Chase pufni, enervat.– Asta le-am spus [i eu. Dar ei cred c` eu sunt singura lor

speran]` pentru c` am scris articolul acela despre prostituate,pentru c` eu cunosc mai mul]i oameni, pentru c` sunt...


F`cu o pauz`, atât de scurt` \ncât Joanna nu [tiu niciodat`dac` o f`cuse pentru a-[i regla respira]ia, sau pentru c`vrusese s` sublinieze misterul, exotismul, nepotrivireacuvântului.

– ...Navajo. Ei mai spun [i „dine“, adic` oameni din tribulnavajo, \i explic` el.

|nainte s` vin` aici, r`sfoise o enciclopedie.– {tiu, zise Joanna.– Ah, da?– Am f`cut un curs de antropologie \n facultate. Chase \[i \nfund` mâinile \n buzunarele de la spate ale

blugilor.– Cred \ntr-adev`r c`, \n domeniul acesta, tu [tii mai multe

decât mine. De altfel, de aceea am [i venit.– Vrei s` [tii dac` am v`zut fata.– Pentru \nceput, da.{i \i \ntinse fotografia lui Jenny Tso.Joanna o privi atent [i pân` la urm` d`du negativ din cap.– Oricum, nu-mi f`ceam prea mari speran]e, zise Chase,

luând \napoi fotografia. |]i mul]umesc totu[i.Se sim]i dintr-o dat` ca ]intuit \n p`mânt. Ridic` stingherit

din umeri, [i se \ntreb` cum s` continue.– Bun..., f`cu el continuând s` se gândeasc`. Poate c` \]i

mai vine [i ]ie vreo idee. Cam pe unde ar putea fi c`utat`, deexemplu. |n felul acesta, voi avea ce s` le spun când vor revenila mine.

64 LESLIE LAFOY

|[i plecase privirea \ntre timp [i când o ridic` v`zu c`Joanna \l privea cu tandre]e, cu o schi]` de zâmbet pebuze.

Sim]ind c` ro[e[te, se enerv` [i-[i \ntoarse fa]a.– Dar nu mai are nici o importan]`.– Fire[te c` are! Altfel, n-ai fi venit aici niciodat`... Când te

mai vezi cu ei?– Pe la prânz.– Voi veni cu tine.– Vei... Poftim?– Dac` \mi dai voie, complet` ea.S`-i dea el voie Joannei?!Cât prive[te Curtis [i Joseph, ei nu numai c` i-ar fi dat voi,

dar chiar [i-ar fi dorit asta. Bine\n]eles c` Joanna, ca voluntar\n poli]ie, putea s` fac` mult mai mult pentru ei decât el.

– Atunci, f`r` nici o chestiune personal`, zise el sec.– Cum?– Dac` o faci, o faci pentru ei. Nu pot s` m` implic

\mpreun` cu tine din nou. Asta nu se va \ntâmpla, zise el cuun aer \nc`p`]ânat.

– De acord!{i faimoasa b`rbie Hancock-Smith se \n`l]` provoator.– Consider-te ca... dezlegat.De data aceasta, obrajii lui Chase erau \n fl`c`ri. {tia c` este

\n defensiv`, dar n-avea \ncotro. Exista \n ea ceva care-ltulbura f`r` voia lui.


– Iart`-m`, zise el. Voiam doar ca totul s` fie limpede.– Acum c` totul este foarte limpede, ce-ar fi s` mergem?

** *

Joanna credea c` poate face minuni. Aflase asta de pe vre-mea când lucra \n Botswana [i când tot ceea ce f`cea \i ie[ea.

Aproape c` se resemnase c` nu-l va mai vedea vreodat` peChase. Aproape c` se convinsese c` drumurile lor nu se vormai \ntâlni niciodat`. A[a gândise pe vremea aceea. {i iat` c`deodat` el ap`rea \n fa]a ei \n carne [i oase... {i, pe deasupra,cerându-i o favoare. A[adar, existau [i minuni.

I-ar fi putut cere s` fac` pentru el un lucru legal sau ilegal.Dar \i cerea ceva ce ea f`cea din tot sufletul [i cu o marebucurie.

|i pl`cur` fra]ii Begay de la prima privire [i se p`rea c` [i eio pl`cur`. Se sim]eau mai \n largul lor s` vorbeasc` cu eadecât cu Chase. {i Chase era bucuros c` nu va mai fi nevoit s`urm`reasc` afacerea decât de la distan]`.

Fra]ii Begay povesteau, [i Joanna \ncerca s` \n]eleag` ce ofi fost \n capul lui Jenny când fugise de acas`. Nu era greu depriceput. Jenny era nefericit` acas`. Avea o droaie de fra]i [ide surori, [i prea pu]in loc. Jenny era cea care avea idei,planuri, ambi]ie, speran]e mari. {i Joanna putea \n]elege asta.Societatea f`cuse ca ele s` se nasc` la ani-lumin` distan]` una

66 LESLIE LAFOY

de alta, dar aveau \n comun acela[i setiment de nelini[te,aceea[i voca]ie de a pleca \n c`utarea propriei identit`]i.Joanna fugise de la o nunt` care se celebra pentru ea daraproape f`r` ea. Jenny luase de bune cuvintele pe care i lespusese una dintre surori: „Dac` nu te sim]i bine aici, pleac`\n alt` parte!“

{i atunci, \ntr-o bun` diminea]`, Jenny plecase \n lume.Trecur` câteva zile pân` când familia ei s` se \ngrijoreze. {iapoi au \nceput s-o caute. Nu era la bunica ei. Nici la unchiulPhoenix, nici la m`tu[a Teec Nos Pos.

Cineva \[i aminti c` ea era singura care mai primeauneori ve[ti de la cealalt` oaie neagr` a familiei, marinarulWilson.

– |n Statele Unite, exist` dou` moduri de a disp`rea f`r` s`la[i urme, zise Chase. S` te angajezi \n marin`, sau s` deviivice-pre[edinte...

Nimeni nu [tia dac` Jenny primise vreo scrisoare de laWilson \n ultima vreme, pentru c` \ntotdeauna doar ea primeacoresponden]a. Dar era a[a, doar o idee, o vag` speran]` decare se ag`]ase. {i aproape singura.

Odinioar`, Wilson era \ncorporat \n unitatea din LongBeach. Poate c` se afla \n port. Poate c`-i scrisese. Poate c`Jenny se dusese la el [i se afla acum \n Los Angeles. Mul]i„poate“ [i un drum lung de f`cut. Dar o iubeau pe Jenny [itrebuiser` s` vin` s-o caute. Trebuiau s`-[i \ncerce aceast`slab` [ans`.


– Este atât de tân`r`, zise Curtis. {i atât de naiv`.{i Curtis \nchise ochii, la gândul a ceea ce i s-o fi putut

\ntâmpla deja.Joanna hot`r\ c` vor \ncepe s` ancheteze \n zona portului

[i-[i d`du \ntâlnire cu fra]ii Begay. Ace[tia plecar`, dup` ce \[iexprimar` toat` recuno[tin]a. Joanna le spuse s` a[tepte pân`când o vor g`si pe Jenny ca s`-i mul]umeasc`.

R`ma[i singuri, Joanna [i Chase str`b`tur` un adev`ratde[ert de t`cere. Chase \[i trecea cu nervozitate mâna prinp`r; Joanna \[i punea un picior peste altul, apoi le schimba.Avea picioare lungi [i frumoase. Chase tu[i nervos; Joannaoft`.

– |mi pare r`u, zise el \n sfâr[it ca s` rup` t`cerea.– De ce?– Pentru c` cred c` te-am \mpov`rat cu o sarcin` cam

ingrat`.– Nicidecum! Dimpotriv`, sunt \ncântat`.– Crezi c` o vei g`si?– Am de gând s` \ncerc, oricum.El [ov`i o clip`, apoi spuse:– |]i mul]umesc.– N-ai pentru ce.Nu f`ceau deloc progrese \n conversa]ie.Apoi Chase \[i privi ceasul [i spuse:– Te-am f`cut s` pierzi ora prânzului. {i aproape [i cina.

Vrei s` mergem s` mânc`m ceva?

68 LESLIE LAFOY

Era oferta unui armisti]iu. Incredibil! |n felul acesta\n]elesese ea invita]ia. Chase aproape c` se scuza pentru c`spusese c` nu dore[te s` existe „nimic personal“ \n aceast`afacere. R`spunse privirii insistente a Joannei printr-o mimic`sp`[it`. Ea \i zâmbi apoi, \ng`duitoare.

– De acord, s` mergem.O duse \ntr-un restaurant cu fructe de mare, \n Redondo. Nu

se putea spune c` este un loc foarte [ic. Pe vremea logodneilor, el n-ar fi adus-o niciodat` \ntr-un asemenea loc. Peatunci, dorea un loc simpatic, secret, [i s` se simt` bine cu ea.

|ncetul cu \ncetul, distan]a dintre ei se mic[or`, [i el sesim]i atât de relaxat \ncât \i vorbi despre ]`rile pe care levizitase, despre ceea ce mai f`cuse. {i Joanna se \ntreb` cumde putuse, odinioar`, s`-l cread` rigid, greoi \n gândire... Dar,cu cinci ani \n urm`, nu-[i vorbeau niciodat` cu u[urin]a cucare \[i vorbeau ast` sear`.

Era adev`rat c` [i ea se sim]ea mai \n largul ei. Nu-i mai erateam` de el. Se sim]ea egal` lui, nu vreo pu[toaic`ne\nsemnat` care discuta cu un b`trân demnitar.

|i vorbi despre anii petrecu]i \n Botswana, desprecontrastul \ntre via]a unui simplu profesor pe care o duseseacolo [i existen]a \mbel[ugat` a unei tinere de familie bun` pecare o dusese \nainte s` plece, despre via]a ei de acum, despreechipa ei de atletism.

** *


Pe la ora zece, o conduse acas`. Joanna se \ntreba dac`ar trebui sau nu s`-l invite la o cea[c` de cafea. Dar, pescar`, treapt` dup` treapt`, Chase p`rea c` se \nchide \n el,redevenind de o polite]e auster`, ca [i cum tocmai \[id`duse seama c` ast`-sear`, pre] de câteva ore, merseser`prea departe cu o ciudat` familiaritate reg`sit` [ireinventat`.

– |]i mul]umesc c` ai venit, spuse el dup` ce ajunser` laun pas de u[a Joannei. Ai f`cut mult mai mult decât a[ fiputut face eu, mult mai mult de asemenea decât a[ fi\ndr`znit s` sper. Dac` este ceva ce pot face pentru tine...Orice.

– Chiar ar fi ceva, spuse ea foarte repede pentru c` ocaziaera prea frumoas` ca s-o rateze.

– Ce?– Charlie, \]i aminte[ti de el?

70 LESLIE LAFOY

Capitolul 6

Nu se gândise nici m`car o dat` la Charlie toat` ziua!– Hei! U[urel!... Crezi c` eu [tiu ce \nseamn` s` fii indian?

{i, pe deasupra, un indian „model“!– {i totu[i tu asta e[ti, zise Joanna. Fie c`-]i place sau nu.

Este \n sângele t`u. Nu-]i cer s`-l \nve]i ritualuri indiene, cenaiba! A[ vrea doar s`-]i petreci din când \n când pu]in timpcu el. S` joci biliard sau s` alerga]i \mpreun`, s` vorbi]i, s`-lascul]i, nimic foarte dificil.

Chase nu era convins.– Adolescen]ii sunt ca mar]ienii: alt` specie.– Tu \nsu]i ai fost a[a.– Da, dar \n cel mai bun liceu din Rhode Island, \n mijlocul

unor pu[ti provenind din familiile burgheze cele mai \nst`rite[i mai arogante.

– Tocmai de aceea! Tu \i vei putea deci explica \n ce feltr`iesc acei oameni.

– Nu cred c`...– |mi datorezi asta, \i reaminti ea.{tia [i el lucrul acesta. Joanna fusese minunat` toat` ziua.

Dar el nu putea s` nu ezite.„Ce [tiu eu despre adolescen]ii indieni? se \ntreba el. Chiar

mai pu]ine lucruri decât despre adolescen]ii albi.“{i apoi, mai era [i munca lui, atât de important`, acum

când se preg`tea s` ocupe fotoliul de director al buniculuis`u. {i Marlene? Ce reac]ie va avea Marlene?

|nainte de orice era \ns` Joanna. Faptul c` o mai v`zuse odat` pentru a-i facilita \ntâlnirea cu fra]ii Begay, era un lucru;dar cu cât o vedea mai des, cu atât \[i d`dea seama c` \[idore[te s-o vad`.

|n urm` cu cinci ani, deja Joanna era o fat` \nalt` [i supl`,cu o siluet` superb`. Dar ast`zi! Era la fel de frumoas`, cu ceva\n plus \ns`. Cu mai mult` feminitate, cu un nu-[tiu-ce care-lf`cea s`-[i piard` capul, s` uite trecutul [i marile lui hot`râri...Chiar tr`darea ei! Ce s-ar \ntâmpla dac` i-ar trece prin mintes` se ocupe de pu[tiul acela la care ea ]inea atât? |nseamn` c`va trebui s-o vad` foarte des!

„Vino-]i \n fire, Whitelaw, \[i zise el. A trecut vremeacopil`riilor.“

– „Nimic personal“, ai zis tu, \i reaminti ea, nemiloas`, cândel tocmai \ncepea s` cedeze. De acord, nimic personal. A[a s`fie. Suntem chit: eu m` ocup de fra]ii Begay, tu de Charlie.

Tonul Joannei era aproape sec, dar privirea \i era plin` detandre]e.

72 LESLIE LAFOY

– De acord, zise Chase. Dar numai de data asta, ad`ug` elcu un oftat de-]i rupea sufletul.

Joanna radia de bucurie.– Fantastic! S` zicem, sâmb`ta viitoare?Lui Chase i se p`ru un pic cam repede.– Sâmb`t`? Trebuie neap`rat s` fix`m acum data?– Da. Vreau s` pot s`-i spun ceva concret, data viitoare

când \l voi vedea.– Vrei s` fiu legat la mâini cu angajamente precise?– Da, s` batem fierul cât e cald, zise ea zâmbind.– Fie pentru sâmb`ta viitoare. Vreo or`-dou`.– Toat` dup`-amiaza!– Oh! Nu!– Oh! Ba da! Nu este contagios, s` [tii. {i apoi, ce speri s`

po]i face \ntr-o or`?– Bine, bine, toat` dup`-amiaza, dac` vrei.Chase se vedea deja anun]ând-o pe Marlene c` nu este

liber toat` dup`-amiaza de sâmb`t`, [i de ce.Ochii Joannei scânteiau de bucurie.– Mul]umesc, Chase, zise ea, \n`l]ându-se \n vârful

picioarelor [i s`rutându-l pe obraz. N-o s` regre]i.Din p`cate, deja regreta...

** *


|n cùtarea lui Jenny, Joanna \[i urm`ri ni[te piste care n-oduser` nicìeri. Wilson Tso nu mai era \n eviden]ele marineide [ase luni. Nimeni nu [tia dac` mai este \n Los Angeles saunu. {i dac` Jenny colinda pe str`zi, \n orice caz n-o f`cea peacelea pe care scotociser` fra]ii Begay [i Joanna. {i foartepu]ine asemenea str`zii le sc`paser`.

Era descurajant. Dup` aceste zile f`r` nici un rezultat,Joanna ar fi vrut s` aib` pe cineva cu care s` discute, c`ruia sì se confeseze. Cineva ca... Ar fi vrut s` spun` „ca Chase“pentru c` la el se gândea, dar nu reu[i s`-[i m`rturiseascàsta.

Nu-l v`zuse de o s`pt`mân` [i se gândea tot timpul la el.T`cerea lui o mira, pentru c` se a[teptase ca el s` \ncerce, subun pretext sau altul, s` anuleze \ntâlnirea cu Charlie. Joiseara, Chase \nc` nu se manifestase. Ea tocmai voia s` sefelicite pentru cât de bine reu[ise s`-l conving`, când sun`telefonul.

– Nu pot sâmb`t`, zise Chae, f`r` nici o introducere. Amun turneu de tenis.

Era cel pa care-l organiza cu regularitate Marlene.– Nici o problem`, zise Joanna. Lui Charlie o s`-i plac` la

nebunie.– Dar...– Te-a[ \n]elege cu pl`cere dac` sâmb`t`, toat` ziulica, nu

i-a[ avea pe cap pe fra]ii Begay. Vrei s` facem schimb?T`cerea de la cel`lalt cap`t al firului indica faptul c` el nu

voia a[a ceva.

74 LESLIE LAFOY

– Copilul o s` se plictiseasc` de moarte, mai \ncerc` Chase.– Nici vorb`! Dimpotriv`, i se va p`rea fascinant. Pentru el

ar fi ca [i cum s-ar uita la Dynastie. Va crede c` a trecut dincolode ecran [i se afl` printre personajele lui favorite!

Chase catadicsi s` râd` de aceast` glum`.– Chiar a[a cred, insist` Joanna.Dar chiar dac` nu credea asta, tot nu i-ar fi spus. Charlie

muncea la [coal` din ce \n ce mai pu]in. Trebuia uneveniment excep]ional pentru a-l scoate din lâncezeala \n carese afunda. {i toate speran]ele Joannei se \ndreptau c`tre Chase.

** *

Sâmb`t` diminea]`, Charlie \ntârzie, dar veni totu[i. Dedata asta, era \mbr`cat altfel decât \n eternele lui tricouri [iblugii jerpeli]i. |[i pusese un pulov`r pe gât albastru [i unpantalon de pânz`. Era un semn bun.

Numai c`, Chase \nc` nu venise.– Cine este tipul cu care vre]i s` m` \ntâlnesc? Prietenul

dumneavoastr`?– Un prieten. |l cunosc de mul]i ani. Este indian. {i m-am

gândit c`, poate, voi doi...Joanna nu-[i termin` fraza. O \ncheie Charlie \n locul ei, cu

o grimas` sarcastic`.– C` am avea ceva \n comun? Tot crede]i c` m` pute]i face

fericit f`r` voia mea?Joanna nu r`spunse.


– Tipul `sta, este bogat? Ca dumneavoastr`?Joanna nu vorbise niciodat` despre originile ei burgheze,

de avere, de studiile f`cute \n cele mai bune [coli. Se \mbr`caieftin dar [ic, [i nu purta niciodat` bijuterii. {i totu[i, Charlie[tia...

– Nu... este s`rac, recunoscu ea.Charlie se strâmb` iar.– Chiar nu \n]eleg de ce ]ine]i neap`rat s` vorbesc cu el.

Eu, bani n-o s` am niciodat`.– Poate c` o s` ai. Muncind din greu.– El munce[te din greu?– Familia lui este bogat`, recunoscu ea, sincer. Dar el

munce[te. {i chiar munce[te din greu.Charlie p`rea sceptic.– Cu ce se ocup`?– Este ziarist. Este un mare reporter...– Ca [i tipii din afacerea Watergate?– Cam a[a, da.|nainte ca discu]ia s` mearg` mai departe sau s` se

\mpotmoleasc`, un Ford Taunus rablagit intr` \n parcareaimobilului, cu Chase la volan.

|n primele clipe, b`rbatul realizat [i tân`rul adolescent,bogatul [i s`racul, cel care avea totul [i cel care n-avea nimic,se observar`. Pentru Joanna, ei sem`nau cu doi motani peacoperi[ care se m`surau, cânt`rindu-[i for]ele [i pe cele aleadversarului, \nainte de a se \nc`iera unul cu altul.Fermec`tor!

76 LESLIE LAFOY

Joanna f`cu prezent`rile. Ca s`-i fac` pl`cere, Chase [iCharlie \[i strânser` mâinile... {i apoi, datoria fiind \mplinit`,re\ncepur` s` se priveasc`.

– Azi dup`-amiaz`, Chase joac` tenis [i [i-a zis c` poate]i-ar face pl`cere s`-l \nso]e[ti.

– La tenis?Charlie repet` cuvântul ca [i cum ar fi fost \ntr-o limb`

ne\n]eleas` pentru el.– Dou` rachete, o minge, un fileu, \n]elegi? \i explic`

r`bd`tor Chase.– {i mul]i bani, complet` Charlie. Este un sport al

bog`ta[ilor.Ochii \ntredeschi[i ai lui Chase \l privir` f`r` simpatie pe

Charlie.– Ia asta ca pe o vizit` \mpreun` cu un ghid \n mijlocul

unei culturi str`ine.Charlie privi gr`mada de fiare care-i servea drept ma[in` lui

Chase.– Mi-a]i spus c` este putred de bogat?Joanna p`li.– N-am zis niciodat` c`...{i pentru prima oar` de când venise, o p`rere de zâmbet

lumin` fa]a lui Chase.Joanna plec` pentru c` o a[teptau fra]ii Begay. Chase [i

Charlie se urcar` \n rabl`.– Nu-]i place ma[ina mea? \ntreb` Chase.– Pentru mine, este nostim`... Numai c`, eu \mi imaginam

c` un bog`ta[ ca dumneavoastr`...


– {i aveai dreptate. Am avut una mai frumoas`, dar mi s-afurat. Era o Porsche.

O lic`rire de interes se aprinse \n ochii lui Charlie.– Cum au f`cut de v-au furat-o? De fapt, ce v` mai \ntreb,

este u[or. Se umbl` la tabloul de bord, se scurt-circuiteaz`demarorul, [i gata!... Mi-a ar`tat prietenul meu, Reno.

{i Charlie \ncepu s`-i vorbeasc` cu \nfl`c`rare, f`r` s` omit`nici un detaliu din \naltele fapte de arme ale acelui Reno.

** *

Chase, \n aceast` ciudat` companie, \[i f`cu o intrareremarcabil` la terenul de tenis.

– Cine este? \l \ntreb` partenerul s`u de dublu. Vreo rud`?– Nu, r`spunse sobru Chase. |l cheam` Charlie. Este un

prieten al unui prieten...– A[a \mi ziceam [i eu, r`spunse acesta.Pe tot parcursul meciului, Charlie nu se mi[c` din tribun`.

Privea \n jurul lui cu aviditate, \i studia pe to]i. Era exact cum\i descrisese Joanna: parc` asista pe viu la un episod dinDynastie.

{i apoi, \n felul acesta, Chase putea s` fie cu ochii pe el.Pentru c` se temea oarecum ca b`iatul s` nu profite de situa]ie[i s` „lucreze“ la BMW-urile [i Jagurar-urile parcate \napropiere, s` pun` astfel \n aplicare lec]iile „talentatului“Reno.

78 LESLIE LAFOY

Mai târziu când Chase ie[i de la vestiare, Charlie nu mai erala locul lui. |ncepu s`-l caute pe terenuri, prin tribune, lacafenea [i, cu mai mult` \ngrijorare, \n parcare.

Nici urm` de Charlie.Gata s` renun]e, \l g`si pân` la urm`, \n spatele bufetului...

f`când „inventarul“ pubelelor!– Ce naiba faci aici?F`r` s` se ridice, Charlie \ntoarse totu[i capul [i zise peste

um`r:– Cercet`ri.– Poftim?– Cercet`ri, v-am spus doar.– Cercetezi casoletele unsuroase [i [erve]elele de

hârtie?– Pentru mine, sunt materiale cu valoare sociologic`. Fac o

prob` de memorie pentru cursul de etnologie.Chase \l privi stupefiat.– „O mic` excursie sub conducerea unui ghid \n mijlocul

unei culturi str`ine“, parc` a[a mi-a]i spus?Chase \[i aminti c` spusese ceva de genul acesta, dar la

modul ironic.– Ei bine?– Tocmai asta fac. Trebuie s` aleg s` scriu despre o

subcultur`, a[a mi-a zis domni[oara Hancok-Smith. Am g`sit-o!Trebuie s` scriu vreo dou`zeci de pagini despre structura ei,despre sistemul ei de valori, chestii de-astea. Mi-a ar`tat cevrea s` \nsemne asta \ntr-o carte despre trobriarzi.


Chase nu prea \n]elegea ce aveau de-a face cu toate asteaaborigenii din insulele Trobriand.

– Era vorba despre o subcultur` \n cartea aceea.Cercet`torii le luau interviuri, tr`iau \mpreun` cu ei. Lescotoceau chiar [i gunoaiele. Mi s-a p`rut istea]` treaba asta.

Uluit, Chase contempla rezultatele unei metamorfoze.– Am g`sit [i eu subcultura despre care s` scriu. Elita

cluburilor de tenis. Este stupefiant ce po]i g`si \n pubelele lor!

** *

„Alo! Sunt Marlene. Pentru moment, sunt plecat` la unsafari. Dar, dac` \mi l`sa]i numele [i num`rul de telefon, v` voisuna de \ndat` ce voi fi \mpu[cat leul!“

Era pentru a cincea oar` c` Chase asculta refrenul acesta. {iva fi pentru a cincea oar` când va \nchide telefonul, dup` cedeschisese gura, [i se hot`râse pân` la urm` s` nu spun` nimic...

N-o s` recite totu[i:– Bun` ziua, sunt Chase. Trebuie s`-]i spun c` pu[tiul pe

care l-am dus ast`zi la turneul de tenis, este incredibil! A prinspoft` de via]` dup` ce a descoperit subiecte cu valoaresociologic` \n \nalta societate...

Cum po]i s` la[i un asemenea mesaj pe un robot telefonic?Totu[i, Chase trebuia s` discute cu cineva. I se p`rea

extraordinar [i reconfortant \n acela[i timp. Trebuia s`\mp`rt`[easc` asta cu cineva.

80 LESLIE LAFOY

Diminea]`, plecase \mpreun` cu un pu[ti ursuz, disperat.Se \ntorsese seara cu unul vorb`re], entuziast.

– Domni[oara Hancock-Smith zice c` ]i se formeaz`caracterul \n c`l`torii. Cred c` are dreptate...

Reamintindu-[i aceste cuvinte, Chase zâmbi. Da, c`l`toriilete formeaz`. Dar nu-i nevoie s` pleci la cap`tul lumii pentruasta. „C`l`toria“ este la fel de eficace dac` parcurgi de la uncap`t la altul toat` scara social` din Statele Unite.

** *

Se \ntorsese acas` la fel de entuziasmat ca [i Charlie, [iimediat, o sunase pe Marlene pentru a \mp`rt`[i acestmoment cu ea. Mai \ncerc` o dat`.

– „Alo! Sunt Marlene. Pentru moment,...“„Bine“, \[i zise Chase, care \nchise telefonul [i ie[i.

** *

La ora zece seara, când auzi b`t`i \n u[`, Joanna nu preaavea chef s` deschid`.

Dar când locuie[ti \ntr-o singur` camer` mare este greu s`te prefaci c` nu e[ti acas` când toate luminile sunt aprinse.

Deschise a[adar u[a cu oarecare indispozi]ie...


– Chase!Se ciupi, clipi de câteva ori. Dar, chiar [i dup` asta, Chase

era tot aici.|i oferi ceva de b`ut, el ceru bere. „Ca s`-[i \nece cine [tie

ce sup`rare!“ se mir` ea \n gând.– Ca s` stropesc o rena[tere! zise el, ca [i cum i-ar fi citit

gândul.{i \i povesti totul.Chase parc` era \n al nou`lea cer, [i se poate spune c` nu

berea era de vin`. Se contopise oboseala dup` un meci dificilcu nesperatul succes al \ntâlnirii lui cu Charlie Seeks Elk.

La sfâr[it, era \ntins pe canapea, cu mâinile sub cap, cuochii \ntredeschi[i, sim]ind cum alunec` u[or \ntr-obinemeritat` letargie.

|i pl`cu aceast` clip` \n care se mul]umea doar s`vorbeasc`, prea obosit, prea fericit ca s` se [i mi[te. Era atât deu[or s` fie cu ea; ea nu-i cerea nimic \n plus, nici m`car nupropunea ceva... Joanna [edea de cealalt` parte a mesei, \[isorbea alene berea-limonad` [i-i permitea s` fie el \nsu[i.

Câteodat` zâmbea. Era superb` atunci când zâmbea. A[a c`el \ncerc` s` fie cât mai nostim ca s-o mai vad` zâmbind. Ar fivrut s`-[i pun` capul pe genunchii ei. Ea [i l-ar fi plecat pe alei spre el, [i i-ar fi oferit prospe]imea zâmbetului ei deMadon`.

Joanna se duse \n buc`t`rie s` aduc` [i ultimele dou` beri.Chase contempl` [oldurile rotunde [i suple ale tinerei.

Câteva clipe mai târziu, adormi.

82 LESLIE LAFOY

** *

Era pentru prima oar` când ea \l vedea adormit. {i nu [tiuniciodat` cât timp st`tuse a[a, observându-l, ]inându-[ir`suflarea. Poate un minut, poate un sfert de or`. Chase nu semi[ca, dormea profund. La un moment dat, zâmbi \n somn.Joanna, geloas`, se \ntreb` pe cine o fi visând. Ar fi pus pariupe cincizeci de dolari c` nu pe ea. Dorindu-[i cu ardoare s`piard` acest pariu...

{tia \ns` c` nu-l va trezi ea. Dac` se trezea el singur, fie,\nseamn` c` a[a era cursul firesc al lucrurilor. Dar dac` el nuse va trezi? |nsemna de asemenea c` a[a trebuia s` fie.

Joanna credea profund c` trebuie s` la[i destinul s`-[iurmeze cursul, [i credea \n for]ele secrete ale acestui destin.

Când ea se culc` al`turi de el, Chase zâmbi din nou \nsomn.

Dar nu se trezi.Joanna \l dorea pe Chase din tot sufletul. Al`turi de el, \n

noapte, avu certitudinea c`-l iube[te cu pasiune.


Capitolul 7

Chase putea s` doarm` oriunde, oricând. Dar niciodat`prea mult timp.

F`cea parte din meseria lui: un pui de somn de o jum`tatede or` \n casa sc`rii unui imobil \n ruin` din Belfast, \n avion\ntre Los Angeles [i San Francisco sau cu capul pe volanulma[inii sale, a[teptând la o \ntâlnire cu vreun informator care,de cele mai multe ori, \i d`dea plas`.

{i se trezea repede, imediat \n alert`, imediat proasp`t [ibine dispus. |ntotdeauna preg`tit pentru orice, [tiind exactunde se afl`.

Lumina soarelui, care intra pe fereastr` [i-i sc`lda fa]a, \lsurprinsese. Mai era de asemenea o arom` de cafea [izgomotul ma[inilor de pe strad`. Ce \nsemna asta? Deschiseochii [i v`zu o \nc`pere necunoscut`: un salon mare, cu omas` din lemn de tec, o tapiserie african`, [i un ceasde[tept`tor cu afi[aj digital care ar`ta 10:42.

Nu-i venea s`-[i cread` ochilor. Dormise mai bine de zeceore pe canapeaua domni[oarei Hancock-Smith. Imposibil!

Acum, \ncepea s`-[i reaminteasc`. Partida de tenis. Charlie.Be]ia succesului. {i cea a berii.

Joanna nu mai era aici. Pe el \l durea capul. {i-l scutur` \nsperan]a c` \i va fi mai bine dar imediat regret`.

Pe mas` era un bilet \n care scria:„Dormeai bu[tean. Dup` ziua de ieri, meritai acest somn.

Eu am plecat \mpreun` cu fra]ii Begay s` m` \ntâlnesc cu unpoli]ist de la Brigada Monden` pe care-l cunosc. F` un du[dac` vrei. |n frigider g`se[ti suc de portocale, [i \n cuptor suntsandvi[uri pe care ]i le-am p`strat calde. Ai [i cafea cât`dore[ti. |]i mul]umesc pentru ceea ce ai f`cut pentru Charlie.Pe curând.“

{i era semnat doar: „Jo“.

** *

|n aceea[i sear`, se d`dea o recep]ie pentru a marcasfâr[itul turneului de tenis. {i Chase \i era recunosc`tormamei sale pentru lec]iile de bun`-cre[tere pe care i le d`dusede-a lungul anilor. Acest lucru \l ajutase s` fie \n stare s`poarte o discu]ie politicoas` [i chiar interesant` cu oricine,chiar dac` era uneori \ntr-o stare de neaten]ie la ce se\ntâmpl` \n jur.


Ron]ì din farfuria lui tot felul de aperitive pân` la desert,p`rându-i-se toate fade... Se gândea la Joanna. Unde era? Cef`cea?

|n clipa aceea, Marlene se ridic` de la locul ei [i se \ndrept`spre podium, pentru c` Pre[edintele Turneului de Caritatetocmai o aclama pe „cea f`r` abnega]ia [i curajul c`reia nimicdin toate acestea n-ar fi fost posibil.“

– ...[i deosebit de fermec`toare ast`-sear`, nu ]i se pare? \i[opti mama sa la ureche lui Chase.

– Poftim? Oh! Iart`-m`, eram cu capul \n nori...– Ziceam c` Marlene arat` extraordinar de bine ast`-sear`,

repet` Denise Chase. Dar ea este \ntotdeauna foarte frumoas`.– Da, \ncuviin]` Chase, \n timp ce Marlene apuca

microfonul [i-[i \ncepea discursul.Era \ntr-adev`r frumoas`. Frumoas` [i calm` [i sigur` pe

ea. {i distant`.O privi \n timp ce ea citea palmaresul, acordând fiec`ruia

trofelul [i felicitând juc`torii [i suporterii. |i trata pe to]i cuacela[i aplomb – chiar [i pe el, când veni, \mpreun` cupartenerul sù de dublu, s`-[i ia cupa care-i recompensa... {iChase o vedea [i peste dou`zeci de ani f`când acela[i lucru.Mondenit`]ile acestea erau o pl`cere pentru ea.

Marlene era de asemenea [i o gazd` perfect`, capabil` sòrganizeze un mare dineu de gal` de sute de persoane, s`-[iaminteasc` exact ce trebuia trimis la sp`l`torie, [i s` comandeflori pentru cine [tie ce aniversare, toate astea \n acela[i timp!{tia s` pozeze la bra]ul lui Chase, atunci când acesta era de

86 LESLIE LAFOY

fa]`, [i s` aib` o atitudine de proprietar`, f`r` s` piard` firuldiscu]iei pe care o avea cu un bancher sau cu un general. Darceea ce nu [tia ea s` fac`, era s`-[i \mpleteasc` degetele cu alelui Chase atunci când mergeau al`turi, a[a cum v`zuse el c`fac femeile \ndr`gostite.

Chase hot`r\ c`-i va spune Marlenei.{i nu mai târziu decât ast`-sear`.B`trânul Alexander \ntinse paharul ca s` ciocneasc` cu

nepotul s`u.– Pentru viitoarea genera]ie de juc`tori de tenis! zise el.Chase \[i duse paharul la buze dar r`mase \ngândurat.– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` bunicul. Noua genera]ie nu va

\ntârzia prea mult s` apar`. Este de ajuns s-o vezi pe tân`raCopley cum te prive[te.

– Hmm! f`cu Chase nedorind s` discute problema.– Am vrea s` te vedem \nsurat, fiule, se gr`bi s` explice

Denise, \nainte ca b`trânul Alexander s` spun` acela[i lucru \ntermeni mai duri.

– Sunt destul de mare ca s`-mi g`sesc singur o so]ie, ziseChase.

– S-a v`zut ce rezultate ai avut ultima oar` când ai f`cut-o!Asta-i bun`! Alexander Chase trecea din nou prin una din

fazele lui de autoritarism acut pe care Chase le numea „sfertulde or` à la Ivan cel Groaznic“. |n aceste cazuri, nu aveai ce facedecât ori s`-l ascul]i lini[tit, cu ochii \nchi[i, dând impresia c`te superi, ori s` schimbi cumva subiectul.


{i cum Chase n-avea deloc de gând s` se lase \nsuratast`-sear`, schimb` subiectul, prinzând din zbor primul gândcare-i trecu prin minte.

– Mi s-a \ntâmplat ceva ciudat zilele trecute, zise el.St`team lini[tit \n biroul meu, când doi indieni navajo intrar`\nùntru.

Schimbarea de fizionomie pe chipurile lui Alexander [ial Denisei fu radical` [i imediat`. Sprâncenele stufoaseale lui Alexander se ridicar` peste ochii lui de vultur, \ntimp ce bronzul slab al Denisei, atât de greu de ab]inutcând e[ti de fel o blond` natural` cu tenul roz, se [tersebrusc.

– Indieni navajo? \ntreb` Alexander.|ntrebarea sem`nase cu l`tratul unui dulù, [i cei din jur

tres`rir`.– Ce voiau?Chase se \ntreba dac` f`cuse bine alegând acest

subiect de conversa]ie. Este adev`rat c` bunicul sù ouitase instantaneu pe Marlene, dar terenul r`mâneaalunecos.

– O cùtau pe o nepoat` de-a lor care fugise de acas`.– {i ce-i cu asta? Ce amestec po]i s` ai tu?– Am scris un articol despre prostitu]ie. Uneori cele ce fug

de acas` sfâr[esc prin a se prostitua.– Ah, bun! Deci n-au venit la tine \n mod special, pentru c`

\[i ziceau c` e[ti navajo...

88 LESLIE LAFOY

user

Formato

gianninajollys

– Dar sunt un navajo, zise calm Chase.Alexander \[i ridic` furios b`rbia [i-[i fix` nepotul drept \n

ochi.– Tu e[ti fiul fiicei mele. E[ti un Chase. {i \ncearc` s` nu

ui]i asta.O lu` apoi pe Denise de bra].– |ncepe s` fie cald aici. {i este prea mare h`rm`laie pentru

urechile mele. S` mergem. Ia-]i mantoul. Mergi \nainte,Denise. Te ajung imediat [i eu din urm`.

– Da, tat`, zise Denise.|i zâmbi lui Chase [i, \n loc de la revedere, \l mângâie u[or

pe bra], [i plec`.Sim]indu-se teribil de vinovat, Chase o urm`ri cu privirea

\n timp ce ea se \ndep`rta.Alexander \ns` r`m`sese aici [i-l privea aspru.– Bine\n]eles c` le-ai zis acelor afurisite de Piei-Ro[ii s-o

[tearg` din biroul t`u.– Nu.– De ce?– Pentru c` aveau nevoie de ajutor. A[a c` am luat leg`tura

cu Jo... cu o prieten`.Nu era nevoie s` precizeze cine era aceast` prieten`.

Pentru c` f`r` \ndoial` c` atunci bunicul lui ar avea multe despus.

– A[adar nu te ocupi chiar tu, bine, bine...– La ce le-a[ fi eu de folos? \ntreb` Chase.


– La nimic, zise Alexander. La nimic. La nimic. M` bucur c`\]i dai seama de asta.

|[i privi nepotul [i-i spuse cu gravitate.– Nu po]i s` fii [i alb [i navajo, Chase. Este imposibil.Apoi \[i b`u restul de [ampanie [i \ncepu s` se \ndep`rteze.

Artrita \i \ncetinea mi[c`rile. Chase \l observ`. P`rea mult maib`trân, ast`-sear`. Chiar vulnerabil. I se vedeau cei optzeci [idoi de ani, nu cincizeci pe care adeseori p`rea s`-i aib`. Numai era leul ne\nfricat care domnise peste lumea presei, \naceast` parte a ]`rii, de atâta vreme \ncât uneori se puteacrede c` va r`mâne ve[nic.

Chase resim]i \ns` un enorm val de afec]iune pentrub`trân. Este adev`rat c` era irascibil, \nd`r`tnic, \nc`p`]ânat,tiranic, nedrept uneori, dar era [i singurul tat` pe care Chase\l cunoscuse vreodat`. F`cuse tot ce putuse, [i inten]iile luifuseser` \ntotdeauna cele mai bune.

|n ansamblu, Alexander f`cuse o treab` excelent`.– Mai sunt [i altele, s` [tii, dac` n-o vrei pe Marlene.Alexander schimbase complet subiectul. Cum \i st`tea de

altfel \n fire! Revenea la oile lui. {i Chase era obligat s`recunoasc` faptul c` toate eforturile pe care le f`cuse pentrua-l r`t`ci pe alte c`i fuseser` zadarnice.

Chase zâmbi.– {tiu.– Te gânde[ti la cineva? bomb`ni Alexander.Chase ezit`.

90 LESLIE LAFOY

– S-ar putea.– Atunci, nu sta prea mult timp pe gânduri.– O s` am grij`.– Foarte bine! Vii s` iei micul dejun cu mine, miercuri?– Dac` vrei, zise Chase.– Vreau, r`spunse Alexander, cuprinzându-l cu bra]ul pe

dup` umeri.Apoi, cu pa[i rari, plec`.Chase privea oamenii care plecau, bra] la bra]. Se sim]i mai

sigur ca niciodat`. Ah, dac` m`car Marlene s-ar arunca \nbra]ele lui cu pasiune ca [i cum n-ar putea trì f`r` el! Sau doar,atunci când trece pe lâng` el s`-i de un s`rut fugar pe obraz.

|n loc de asta, ea \l trimise s`-l caute pe administrator careera singurul care avea cheia de la o anumit` debara \n care eravital ca ea s` intre de\ndat`. Dup` asta, \l mai l`s` s` a[tepte \ntimp ce ea f`cea inventarul platourilor pe care se serviseràperitivele alegându-le pe cele care-i apar]ineau de cele careerau ale clubului.

Cu mâinile \nfundate \n buzunarele smochingului, Chasefierbea de furie.

– Nu e[ti obligat s` m` a[tep]i, \i zise Marlene.– Vreau s`-]i vorbesc.– Ei bine, s` vorbim, se oferi ea cu amabilitate. Vino. O

s`-mi spui tot \n timp ce eu num`r scaunele. Marjorie Harrisa [ters-o f`r` s` se ocupe de asta. Zù c` nu po]i avea\ncredere \n ea... Dar de fapt, despre ce s` vorbim, dragule?


– Despre dragoste, zise el, mergând \n urma ei.– Poftim? Despre dragoste? repet` ea pe un ton distrat.– Da, vreau s` [tii [i tu ce a[tept eu de la o rela]ie cu o

femeie. Este vorba despre...– ...37, 38, 39...– ...despre tandre]e aten]ie, dragoste. |n fine, chestii de

genul `sta, continu` el cu \nc`p`]ânare.– 51, 52, 53, 54...– Marlene! O s` \ncetezi o dat` s` numeri blestematele

astea de scaune [i s` m` ascul]i?Marlene \l privi de parc` el [i-ar fi pierdut min]ile.– Eu n-am nevoie.Era rândul lui Chase s` nu \n]eleag`, [i s-o priveasc`

stupefiat pe Marlene.– Despre ce vorbe[ti?– Despre acelea[i lucruri ca [i tine: despre dragoste,

pasiune, tandre]e... Marile sentimente...Vorbea despre toate astea ca despre ceva inutil [i murdar.– Cine are nevoie de asta? La ce bun?– La ce bun?... repet`, siderat, Chase.– Suntem prieteni, Chase, \i explic` ea simplu. Ne sim]im

bine \mpreun`. Ne-am putea \n]elege foarte bine toat` via]a.Suntem din acela[i mediu, cunoa[tem aceea[i oameni, ne placacelea[i lucruri. |n rest... toat` vorb`ria asta romantic` – earidic` din umeri – sunt exager`ri, dragul meu... Pove[ti pentrumidinete.

92 LESLIE LAFOY

Dar, pentru el, dragostea, „vorb`ria romantic`“, era ceamai frumoas` aventur` [i cea mai periculoas` din lume,singura care merita s` fie tr`it`.

– Nu e[ti de acord? \ntreb` Marlene v`zându-i expresiafe]ei.

– Nu.El scutur` din cap [i se \nc`p`]ân` s` repete.– Nu sunt de acord.Ea \i mângâie obrazul.– Atunci, nu eu sunt cea de care ai nevoie.Se r`suci brusc [i se \ntoarse s` numere scaunele. Peste

um`r, ad`ug`:– N-am dreptate?Cu durere \n suflet, el \i zâmbi.– Ba da.Cea de care el avea nevoie – [i Dumnezeu s`-l ajute! – era

Joanna!

** *

Aproape \n aceea[i clip`, iat` ce gândea Joanna:C` dedusese prea multe lucruri, ieri, când \l v`zuse sosind.

Sigur, era vesel, dar numai pentru c` ie[ise \nving`tor \nmeciul de tenis [i pentru c` reu[ise \n mod miraculos s`str`pung` teribila indiferen]` a lui Charlie. {i venise s`-[i\mp`rt`[easc` entuziasmul cu ea, pentru c` ea mijlocise


\ntâlnirea cu Charlie. Nici mai mult, nici mai pu]in. Iar ea,proste[te, interpretase totul.

Exista acea Marlene cu care-[i petrecea el cel mai multtimp. Era o fat` frumoas`, [i Chase se va c`s`tori cu ea.

„B`rba]ii c`rora o femeie le-a frânt inima se sinucid, seapuc` de bùtur`, sau se c`s`toresc din interes“, \[i ziseJoanna.

Pe la miezul nop]ii, mai avea de corectat vreo dou`-treiteze, când cineva b`tu \n u[`.

Era o b`taie timid`, [ovìtoare. Departe de b`taia„\nving`toare“ de ieri, la aceea[i u[`, [i de c`tre acela[i Chase.

Pentru c`, \ntr-adev`r, el era. Dar parc` un altul... De dataaceasta, nu mai avea \n ochi acea lic`rire de bucurie [i nicizâmbetul triumf`tor pe buze, ci \ntreaga lui fizionomie avea oexpresie anxioas`, hìtuit`. Purta o c`ma[` alb` cu volaneplisate [i un smoching, dar gulerul \i era descheiat, papionulera desf`cut [i-i atârna peste piept, [i-[i scosese brâul dem`tase, care ie[ea din buzunarul \n care-l \ndesase.

Mâinile \i erau adânc \nfundate \n buzunarele pantalonilor;o [uvi]` grea \i c`dea cu triste]e pe frunte.

Ce cùta aici? Ce voia? Imediat, Joanna \[i imagin` ce poatefi mai rù. El venise s`-i cear` s` dispar` din via]a lui. Se sim]icuprins` de cea mai adânc` dezn`dejde. „Nici nu-i nevoie s`-mimai spun`, se gândi ea. Da, o s` te las \n pace, \]i jur.“

– Iat`-m`, zise Chase. Nu [tiam unde s` m` duc.„Nu [tiam unde s` m` duc!“ Ce putea s` \nsemne asta?

94 LESLIE LAFOY

Cu capul plecat, el intr` la Joanna. Ea \i f`cu semn cu mânas` se a[eze undeva. Se a[ez` deci, dar nu ca ieri. De dataaceasta, nu se mai sprijini cu spatele de speteaz`. |[i pusemâinile pe genunchi [i-[i \mpleti degetele... Apoi [i le privi\ndelung, ca [i cum ele erau nodul gordian, [i el trebuia s` sehot`rasc` dac`-l desface sau \l taie.

Joanna \i oferi o b`utur`.El refuz` dând din cap. A[teptând s`-[i g`seasc` cuvintele,

bâigui ni[te \nceputuri de fraze.|n fine, reu[i s`-i spun`:– Am venit pentru c` tocmai am rupt rela]ia cu Marlene.Era exact ce avea nevoie Joanna s` aud` pentru a \ncepe s`

spere.– N-ar fi mers niciodat` \ntre ea [i mine, continu` Chase.

Chiar ea a spus-o.Atunci, o ploaie \nghe]at` se ab`tu \n inima Joannei peste

jarul de speran]` aprins de fraza precedent`. A[adar, Marlene\[i asumase responsabilitatea rupturii [i el venea acum la eas`-l consoleze!

– Nici n-ar fi fost nevoie s` mi-o spun`, \ncheie Chase. Eumi-am dat seama primul de acest lucru. Nu pe ea o vreau.

Joanna a[tept` urmarea, dar cum aceasta nu venea, avu\ndr`zneala s`-l \ntrebe:

– {i... pe cine vrei?El ridic` privirea spre ea [i o u[oar` ro[ea]` \i ap`ru \n

obraji.


– Pe tine.– Dar...– „Dar“ este chiar cuvântul potrivit... |ntre noi exist` o

mul]ime de „dar“, [i \mi este foarte greu s` m` descurc cu to]iace[ti „dar“.

{i ei! Ceea ce auzea acum, era exact ceea ce n-ar fi \ndr`znitniciodat` s` spere, era exact contrariul a ceea ce se temuse c`va auzi.

Lui Chase nu i se p`rea c` este un moment de bucurie;p`rea s` sufere.

– Ascult`, Joanna, zise el. Prima oar` când te-am rev`zutdup` atâ]ia ani, am vrut s` fug de tine cât mai departe cuputin]`.

– {i acum?El \[i trozni degetele. Un gest insuportabil.– Habar n-am. Nu mai [tiu ce vreau. Nu [tiu dac` avem o

[ans` infim` ca lucrurile s` mearg`.Trebuia s` fii o fire extraordinar de optimist` pentru a avea

motive s` te felici]i pentru situa]ia de fapt. Joanna \ns` aveadarul speran]ei.

– |nainte, n-am vorbit niciodat` astfel, zise ea.– Cum adic`?– Ca ni[te oameni care-[i doresc s` se \n]eleag`. Ca ni[te

oameni pe care-i intereseaz` cu adev`rat ce gânde[te cel`lalt.– Pe mine m-a interesat \ntotdeauna ce gândeai tu,

spuse el.

96 LESLIE LAFOY

Poate. {i atunci, poate c` ea nu remarcase. Pe vremealogodnei lor, ei \i era atât de team` de el, \ncât credea c`, dac`s-ar fi aventurat s` aib` o idee personal`, el n-ar ierta-oniciodat`.

– N-am observat niciodat` asta, zise ea \ncet.Chase oft`. Se l`s` s` alunece pe speteaza scaunului [i-[i

trecu un bra] sub cap.– {i totu[i, a[a era.Privirile li se \ntâlnir` din nou, de data asta pline de

duio[ie. |[i zâmbir`. El mai \ntâi. Ea \i r`spunse, plin` desperan]`. Când el \i spuse: „Vino!“, cu o voce r`gu[it`, ea seapropie, ca hipnotizat`.

O prinse de mân` [i o trase pe canapea lâng` el. P`rulJoannei mângâia fa]a lui Chase. Degetele li se \mpletir` cafirele unei ]es`turi.

Erau mai aproape unul de altul cun nu mai fuseser` de anide zile. {i reveneau atât de departe, se putea spune ca de ove[nicie nu mai fuseser` astfel!

Joanna \[i amintea de \mbr`]i[`rile lor trecute, de dorin]acrescând` [i re]inut` pe care o ghicea la Chase, [i din care, peatunci, ea nu \n]elegea nimic...

Acum, \n]elegea. Resim]ea chiar ea fiorii dorin]ei, magiadorin]ei.

|l dorea pe Chase.Se apropia u[or de el, milimetru cu milimetru; la fel [i el,

pân` când \n final buzele li se \ntâlnir`.


Mai \ntâi, o mângâiere u[oar` ca un fulg. Mai mult o aluziela un s`rut decât un s`rut adev`rat. O \ntrebare. Opromisiune, poate...

El se dep`rt` pu]in, [i ea \l v`zu c` zâmbe[te.– Pentru „Ve[nica |ntoarcere“ a lucrurilor! zise el ca [i cum

ar fi toastat.Buzele Joannei se \ntredeschiser` a[teptând adev`ratul lui

s`rut. {i pentru Chase, acesta fu ca o ap` vie pe care o sorbeade la aceast` femeie pe care o iubea.

{i, cu mâini ner`bd`toare, porni \n explorarea trupuluiJoannei. Dorin]a fierbinte \i amenin]a pe amândoi, denest`vilit. Mintea \nfl`c`rat` a lui Chase nu putea gândi altcevadecât c` are nevoie de ea ca de aerul pe care-l respira, c`, \nto]i ace[ti ani, avusese zadarnic nevoie de ea, [i c` acum \nsfâr[it, va fi a lui.

Sim]ea \ns` c` ea nu se va abandona pur [i simplu. Cuvârful degetelor, ciudat de timide, ea \l mângâia deja. {tia c`\n urm` cu cinci ani, dac` ar fi f`cut dragoste, n-ar fi fost os`rb`toare ca ast`zi. Ea ar fi fost pasiv`; el ar fi fost mai lent,mai impasibil. Ar fi fost \n stare s` se poarte cu blânde]e, [i-arfi p`strat mult` vreme cump`tul...

Ast`zi, era \nfl`c`rat, ner`bd`tor, chiar violent. Pentru c`ast`zi, nu era singurul care s` vrea s` fac` dragoste.

Joanna avea nevoie de el cum are de[ertul nevoie de ap`.Cum are pas`rea nevoie de un cuib [i femeia \ndr`gostit` deb`rbatul iubit.

98 LESLIE LAFOY

|n urm` cu cinci ani, era doar o marionet`, pe care p`rin]iio iubeau. {i Chase era b`rbatul pe care mama [i tata \l g`siser`pe gustul lor. La rândul lui, el degeaba era deja adult lavremea aceea, fusese influen]at de atotputernicul lui bunic,cel pu]in tot atât pe cât fusese ea de Jeremiah [i LydiaHancock-Smith.

C`s`toria lor, \n urm` cu cinci ani, n-ar fi fost cea dintre unb`rbat [i o femeie, ci aceea a doi copii manipula]i de cerin]elesociale, mondene ale celor dou` mari familii.

|n seara aceasta, nimeni \n afar` de ei, nu le va maicomanda dorin]ele.

|n seara aceasta, se \ntâlniser` pentru c` a[a vruseser` ei;se acceptaser` unul pe altul [i vor face dragoste, pentru c` a[avoiau ei.

{i era foarte bine a[a. Era chiar delicios.|n urm` cu cinci ani, Joanna ar fi consim]it s` fac` dragoste

cu Chase, dar n-ar fi fost \n stare s`-i r`spund`. Nu cu o aceea[iintensitate. Nu cum [tia s`-i r`spund` acum.

Acum, era o femeie, o femeie care [tia cine este, ce puteri[i ce sl`biciuni avea, ce voia de la via]`, [i pe cine dorea...

Dintotdeauna, pentru totdeauna, [i mai ales acum, \l doreape Chase.

Dac` ar afla asta, tat`l ei ar râde [i ar spune: „}i-am zis eu!“Mama sa ar da din cap, [i-ar frânge mâinile [i ar face, „tss, tss,tss!“... {i \nalta societate californian` ar face la fel.

Dar, deocamdat`, asta era ultima grij` a Joannei.


Ceea ce conta acum, era ca ea s` [tie, s` fie sigur`, s` nu aib`nici o \ndoial` c` \l iubea pe acest b`rbat; \l iubea pe Chase.

|l iubea din tot sufletul, [i era gata s`-i arate cât de mult.Se \mbr`]i[au cu frenezie, cu o imens` tandre]e fa]` de

cel`lalt.Venise timpul s` se descopere, s` se d`ruiasc` unul altuia,

s`-[i \mp`rt`[easc` iubirea.

** *

Joanna primi fericirea iubirii cu o ploaie de lacrimi. Apoi sesim]i stânjenit`, el se sim]ea vinovat. |i voia doar binele, setemea s` nu-i fi f`cut r`u.

– Iart`-m`, murmur` el. Nu puteam s` [tiu. Nu [tiam c`tu... c` este prima oar`.

Nu era un repro[. Nu, era un pic de team`, era \ngrijorare,dar mai ales, i se p`rea ei, bucurie.

– Da, a fost prima oar`.– N-a[ fi sperat niciodat`.M`rturisise asta cu \ncântare.– Dar de ce, Jo?{i atunci, ea \i explic`.|i spuse c` i se d`ruise acum f`cându-[i ei un cadou; c`-l

refuzase atunci, pe el ca [i pe oricare altul, atâta vreme cât nu[tia bine cine este ea...

100 LESLIE LAFOY

– Presupun c` [tii cine e[ti de mai bine de o jum`tate deor`, \i spuse ironic Chase.

– Ei! Chiar [tiind \n sfâr[it cine eram, mai trebuia s`-lg`sesc pe cel cu care s` \mp`rt`[esc descoperirea... {i pân` latine, nu l-am g`sit!

Se iubir` din nou, adormir`, [i, \n mijlocul nop]ii, setrezir` [i se iubir` iar`[i. Joanna trecea, cu ochii \nchi[i, pepunea suspendat` a dragostei, avându-l pe Chase drept ghid,de câte ori voia el. {i apoi se ghemuia \n bra]ele lui adorminddin nou.

** *

|n zori, sun` telefonul.Cl`tinându-se, \nc` ame]it` de dragoste [i de somn, Joanna

ridic` receptorul.Când se \ntoarse, \i spuse lui Chase, ca [i cum i-ar fi

anun]at victoria de la Marathon:– Este pentru tine. Este Charlie. Ar vrea s`-]i [tie p`rerea

\nainte s` fure o ma[in`...

** *

Dar nu orice ma[in`. O Porsche. Exact de aceea[i culoareca [i cea care i se furase lui Chase.


– Este a dumneavoastr`, sunt sigur.– U[urel, b`iete!– Nu, nu u[urel! N-am timp de discu]ii. Este o 911 S C

Targa. O conduce un tip ciudat. Se d` mare \n fa]a prieteneilui cu ma[ina asta. M` gândesc c` ar putea fi a dumneavoastr`.Dar vreau s` fiu sigur.

– Nu este numai o singur` 911 S C Targa, gri metalizat, \nLos Angeles.

– Da, dar caraghiosul `sta n-are fa]` de Porsche, dac`\n]elege]i ce vreau s` zic...

Chase nu era sigur c` \n]elegea prea bine.– Nu pare plin de bani... {i apoi mersul lui nu prea se

potrive[te, nu-i „alunecat`“. Mai degrab` e leg`nat`. N-areclas` de Porsche...

Chase zâmbi. A[adar, sociologia avea [i aplica]ii practice!– Poate c` totu[i nu-i a mea. Poate c` a furat-o de la

altcineva.– Interiorul este din piele neagr`? Are o mic` zgârietur` pe

aripa stâng` fa]`? O urm` de oj` roz pe mânerul pasagerului?Urma de oj` roz \l convinse pe Chase.– Fir-ar s` fie! A mea este! F`r` \ndoial`!Urma de oj` fusese l`sat` cu gra]ie de Marlene, \n noaptea

dinainte ca ma[ina s` fie furat`; de altfel, se plânsese,nervoas`, de „nenorocirea“ \ntâmplat` unghiilor ei... Politicos,Chase nu spusese nimic despre pata l`sat` pe mâner. Oma[in` de o sut` de mii de dolari, ce naiba, se poate \nlocui!Nu [i o unghie a domni[oarei Marlene Copley!

102 LESLIE LAFOY

– Cheam` poli]ia, \l sf`tui Chase.– Da, imediat! Chiar crede]i c` poli]i[tii \[i vor abandona

partida de c`r]i pentru ochii mei frumo[i de indian navajo?...Ma[ina este aici, parcat` frumos \n fa]a unui magazin; parc`\mi face ochi dulci, [i n-a[ vrea s-o dezam`gesc. S-a f`cut: o fur[i v-o aduc.

Chase ar mai fi vrut s` argumenteze un pic, dar Charlie zise\n \ncheiere:

– Acestea fiind zise, am fugit. |nainte ca individul acela s`apar` [i s-o [tearg` cu ma[ina.

{i \nchise brusc, f`r` s` mai asculte ce-i spunea Chase.Cu Charlie, lucrurile acestea erau: „Zis [i f`cut“.

** *

O jum`tate de or` mai târziu, ma[ina gri metalizat a luiChase Whitelaw era parcat` \n fa]a imobilului Joannei.

{i astfel, \ntr-o singur` noapte, Chase \[i reg`si [idragostea, [i ma[ina!


Capitolul 8

S`pt`mâna care urm` ar fi trebuit marcat` cu o piatr` alb`.Totul mergea din ce \n ce mai bine pentru toat` lumea. PentruJoanna, pentru Chase, pentru Charlie. {i poate chiar [i pentrufra]ii Begay. Pentru c` Gloria, femeia poli]ist de la BrigadaMonden` c`reia Joanna i se adresase, [i c`reia \i ar`tasefotografia lui Jenny, \i telefon`. V`zuse undeva o fat` carecorespundea descrierii lui Jenny Tso.

Bine\n]eles, Gloria nu era sigur` de nimic. Fata pe care ov`zuse poate c` era Jenny, poate c` nu.

– F`cea trotuarul? \ntreb` Joanna \ngrijorat`.– Nu cred. Se plimba pe str`zi, atâta tot. Fata aia nu prea

se \ncadra \n peisaj. {i eu m` pricep la a[a ceva.– Te cred. Ai vorbit cu ea?– Nu, zise Gloria. Urm`ream o alt` afacere [i, pân` s` pun

treburile la punct, pu[toaica a disp`rut.

Totu[i, chiar aceast` slab` speran]` relans` cùt`rile.Joanna, Chase, Joseph [i Curtis scotocir` tot cartierul.Ar`tar` fotografia lui Jenny multor oameni, dar nimeni nu[tia nimic.

– Sunt atâtea fete ca asta, zise un marinar.Chase pusese mâna pe bra]ul Joannei pentru a-i mai potoli

\nfl`c`rarea. {i atfel, \nceti[or, cu pruden]`, se reobi[nuia s`se \ndr`gosteasc` nebune[e de ea. La rândul ei, Joanna p`reas`-i \n]eleag` nevoia de a se mi[ca \ncet. El reconstruia piatr`cu piatr` dragostea lor, [i ea \i u[ura sarcina. |i ofereaprezen]a ei t`cut` al`turi de el, un zâmbet complice din când\n când, un râs u[or uneori, o mângâiere de \ncurajare pemân`.

Era Joanna pe care el o visase mereu. Cu care \i f`ceapl`cere s` fie. Uneori \n]eleapt`, uneori descreierat`.Deschis`, dar misterioas`. {i cu cât o descoperea, cu atât \[idorea s-o cunoasc` mai mult.

O dorise \ntotdeauna pe Joanna [i pe nimeni altcineva.Acest lucru, \l [tiuse \ntotdeauna. |ncepea \ns` s` observe càcum cinci ani, dorin]a lui pentru ea, nevoia de ea, eraderizorie fa]` de setea pe care o resim]ea ast`zi.

|n urm` cu cinci ani, dorise acest trup frumos, aceastìscusin]` a spiritului. Era frumoas`; i-ar sta bine al`turide el...

Era la fel de frumoas` ca [i atunci, el era mândru s` seplimbe al`turi de ea, era pl`cut s` se trezeasc` al`turi de ea...


Acum \ns` se gândea la cu totul altceva, la provocarealansat` parc` \ntregii lumi de afurisita aceea de b`rbieHancock-Smith, la zâmbetul ei generos. La felul \n care ea \l\ncurajase pe Charlie, la felul cum asculta cu aten]ie, f`r` s`-l\ntrerup` vreodat`, monologurile lui Joseph Begay. La faptulc` persista s-o caute pe Jenny Tso \n Los Angeles, a[a cum aicùta acul \n carul cu fân.

** *

– Ai putea s` renun]i, s` [tii, \i zise el \ntr-o alt` dupàmiaz` de cùt`ri zadarnice.

Chiar [i fra]ii Begay \ncepeau s` se declare \nvin[i. Nu maiaveau nici bani s` pl`teasc` hotelul, [i concediul pe care [i-lluaser` se apropia de sfâr[it. Hot`râser` s` se \ntoarc` acas` [i,dup` p`rerea lui Chase, Joanna avea [i ea dreptul s` \ncetezecùtarea.

Ea \ns` scutur` din cap.– Cred c` tu n-ai putea s`-l la[i balt` pe Charlie.Nu, \ntr-adev`r, el nu-l va l`sa balt` pe Charlie... Numai c`,

Charlie era aici, el exista, [i Chase era r`spl`tit pentrueforturile pe care le f`cea prin rezultatele pe care le vedeaap`rând!

De mai multe ori, Chase venise s`-l ia pe Charlie de la[coal`, [i mersese \mpreun` cu el la ni[te prieteni care

106 LESLIE LAFOY

\ncepur` s`-i povesteasc` lui Charlie cum „f`cuser`“ ei primulmilion de dolari, apoi pe al doilea.

Unul dintre ei \[i rezum` cariera astfel:– Eu am \nceput de mic, am intrat ca simplu muncitor la

firma al c`rui pre[edinte sunt ast`zi. Apoi am devenit curier;apoi m-am \nsurat cu fata patronului!

Erau de asemenea de fa]` [i copiii acestora, cam de aceea[ivârst` cu Charlie, [i se \mprieteni cu mai mul]i dintre ei.Vorbeau \mpreun` pe rupte despre modul lor de via]`, despreceea ce erau obi[nui]i s` aprecieze sau s` dispre]uiasc`, [iremarcau diferen]ele.

Profitul era reciproc. Barierele c`deau. Nici Chase nupierdea timpul ascultându-i. |[i petrecuse copil`riaconsiderând c` unele lucruri sunt de la sine \n]elese, când, defapt, nu erau. De când devenise adult, trecuse prin sita deasà teribilului sù spirit critic existen]a \ntregii lumi, via]atuturor celor din jurul sù, \n afar` de a sa. Acum, afla multede la ace[ti copii.

– |mi place mult Charlie, \i zise el \ntr-o zi Joannei.– Este un sentiment reciproc, po]i s` fii sigur, \i r`spunse

ea zâmbind. {i asta nu este tot... Nu mai doarme \n clas`,particip` la lec]ii.

– Progreseaz` cu pa[i uria[i.– Crezi c` am f`cut o minune?– A[a se pare. Dar [tii c` se apropie Cr`ciunul? Este

noaptea magic`, atunci când totul este posibil...


** *

Joanna [i Chase se \ntoarser` \n cartierul \n care Gloriacrezuse c` o v`zuse pe Jenny Tso. Se \ntorseser` aici cu ideinoi.

Era aceea[i priveli[te ca [i \n cartierele \n care Joanna,pentru a ajuta poli]ia, f`cea uneori pe prostituata. Acelea[itrotuare jegoase, acelea[i imobile cu fa]adele acoperite cugraffitti, acelea[i dughene de amanet, acelea[i „bijuterii“ \ncare se vindeau doar tinichele, acelea[i magazine de vechituri,acelea[i sp`l`torii automate. {i aceea[i mul]ime de trec`toricu priviri triste [i fe]e prelungi.

– Vom l`sa mesaje prin diverse locuri, zise Joanna.– Mesaje? se mir` Chase.– Da, ca s` [tie unde ne poate contacta.– Dar unde?– Pentru \nceput, la sp`l`torie. Acolo, de obicei, exist` un

panou pe care oamenii \[i pot pune micile anun]uri. Dup`aceea, vom mai c`uta [i alte locuri \n care s` lans`m. S`sper`m c` Gloria are dreptate [i c` Jenny nu este deja petrotuar.

|n sp`l`torie, Joanna g`si panoul sperat. Era un panou dedoi metri p`tra]i de plut` pe care erau prinse \n piunezeanun]uri. Scoase [i ea din po[et` o carte de vizit` pe care

108 LESLIE LAFOY

scrise cu creion ro[u: „Jenny Tso. Sun`-m`. Te voi ajuta“.Urma num`rul de telefon al Joannei [i prenumele ei.

Trecur` apoi prin toate magazinele de amanet. {i defiecare dat` când z`reau \n vitrin` bijuterii cu turcoze – ceeace nu era prea frecvent – intrau s` \ntrebe de cât timp erauacolo.

|n al treilea magazin, era o br`]ar` lat` de argint\mpodobit` cu turcoaze ovale [lefuite artistic.

– Sunte]i navajo? \l \ntreb` c`m`tarul pe Chase.– Da.– Atunci, trebuie c` v` pricepe]i... Fata care mi-a l`sat-o a

zis c` este veritabil`, dar eu nu sunt sigur. Nu prea se g`sescchestii din astea pe aici.

– Ce fel de fat`?– Era o indian`.Chase puse br`]ara pe mâna Joannei.– Ei, ce crede]i? \ntreb` vânz`torul.– Arat` bine, zise Joanna.Se gândea c` fata despre care era vorba era Jenny Tso [i [tia

c` [i Chase gândea la fel.– O vre]i? \ntreb` c`m`tarul.Zâmbi \ntrebând asta, ceea ce-l f`cu s` semene cu un

p`ianjen care d` târcoale unei mu[te.– O sut` cincizeci de dolari, \i anun]` el.Chase scoase br`]ara de pe mâna Joannei [i i-o \napoie

c`m`tarului.


– Prea scump`.– Atunci \nsemn` c`-i de tinichea?Vânz`torul p`rea exasperat.– Trebuia s` b`nuiesc! Nu-i de mirare c` nu s-a mai \ntors

dup` ea... ah, astea!– Dumneata \mprumu]i cu cam`t` pu[toaicelor? \ntreb`

Chase, cu ochii \ntredeschi[i.– Nu era chiar o pu[toaic`, se gr`bi s` zic` omul. Era

tân`r`, asta-i sigur. La indienele astea, este greu s` le dai ovârst`.

{i apoi \[i aminti deodat` cu cine vorbea, [i corect`oarecum subiectul.

– Avea un ten ca de piersic`. Proasp`t` ca o diminea]` deprim`var`. N-avea nici un rid. S` tot fi avut vreo dou`zeci deani, habar n-am.

– Poate mai pu]in? \ntreb` Joanna.– Habar n-am. S-ar putea. Ce importan]` are?– |]i aminte[ti bine de ea? \ntreb` Chase.– Fire[te. Cerea foarte mult pe br`]ar`. Mi-a zis c` vine s-o

recupereze dup` dou` s`pt`mâni.– {i n-a venit?C`m`tarul f`cu semn c` nu.– S-a f`cut o lun`, de-acum. A[a c` este de vânzare.– |]i dau cincizeci de dolari, \i propuse Chase.– Am pl`tit-o mai mult de atât, zise omul.Chase ridic` din umeri.

110 LESLIE LAFOY

– Nu voia s-o lase. Se purta de parc` avea \ntr-adev`rvaloare.

Privi br`]ara din palma lui, apoi ridic` ochii spre Chase!– {i probabil c` are, \n ciuda a ceea ce crede]i.– Eu n-am zis nimic, doar c` \]i ofer cincizeci de dolari.– O sut`.– {aizeci.– Hei! V-am zis c` am pl`tit-o mai mult de atât. M`car s`-mi

recuperez ce i-am dat.Chase nu zise nimic.– {aptezeci [i cinci, zise c`m`tarul.Chase se \ntoarse [i porni spre u[`. Joanna \l urm`, cu o

mân` \n buzunarul hainei ]inând degetele \ncruci[ate, casupersti]ie.

– De acord! \l chem` c`m`tarul. Fie pentru [aizeci dedolari!

Chase se \ntoarse, pl`ti, lu` br`]ara [i o puse pe mânaJoannei. Dup` care, scrise num`rul s`u de telefon pe o foaierupt` din agend`, [i i-o \ntinse c`m`tarului.

– Poftim. S`-i dai asta fetei dac` se prezint` s`-[i recuperezebr`]ara.

Omul \l privi b`nuitor pe Chase.– Vre]i s` i-o revinde]i?– Dac` fac afacerea, promise Chase, \]i dau [i dumitale ceva.– Dup` p`rerea ta, cât crezi c` i-o fi dat pe ea? \ntreb`

Joanna dup` ce ie[ir` din magazin.


– Douzeci [i cinci de dolari. Cel mult treizeci.– Atât de pu]in?– Omul nu este un filantrop.– E un [acal.– Am cunoscut [acali mai simpatici decât el.Joanna se \nfior`.– Crezi c` a fost Jenny?– Da... De ce? Tu nu crezi?– Ba da. Cred. Sper, cel pu]in.Privi \n jurul ei la hârtiile plimbate de vânt, la geamurile

murdare, la fa]adele jupuite. Atâta mizerie, atâta dezolare... |nvreme ce, pentru c` e apropia Cr`ciunul, pe marile artere seinstalau lumini [i decora]iuni somptuoase.

– Dac` a ajuns deja s`-[i amaneteze br`]ara \n urm` cu olun`, zise pe un ton sinistru Joanna, m` \ntreb din ce o mai fitr`ind ast`zi.

112 LESLIE LAFOY

Capitolul 9

Pân` la urm`, Charlie \[i depuse lucrarea. Aceasta se

intitula: „Scrisoarea unui indian comanche despre datinile

foarte extraordinare [i obiceiurile extravagante ale celor din

clubul White Anglo-Saxon Protestants“.

Chase citi prima variant`. Corect` gre[elile de ortografie,

propuse câteva amendamente de stil [i când v`zu lucrarea

finalizat`, fu foarte impresionat.

Spera ca „Scrisoarea unui indian...“ s` produc` acela[i efect

[i asupra Joannei. Va [ti astfel c` nu se \n[elase acordându-i

\ndredere lui Charlie, [i c` f`cuse bine acordându-i [i lui

\ncredere.

Fire[te c` Joanna nu fu dezam`git` [i-i d`du lucr`rii

elevului Charlie Vân`torul de Wapitis o not` excelent`.

Totul mergea a[adar cât se poate de bine. Leg`tura dintre

Joanna [i Chase se \nt`rea pe zi ce trece. Lucrurile mergeau

atât de bine \ncât lui Chase \i era team` s`-[i doreasc` mai

mult. |nc` o lun` cel pu]in de curte asidu`, \[i zicea Chase,

\nainte de a putea s`-i cear` din nou mâna Joannei.

Marlene \i telefonase o dat` pentru a afla dac` el nu se

r`zgândise. El \i r`spunsese c` nu.

Petrecea aproape tot timpul cu Joanna. Acum \i f`ceau

chiar pl`cere noile lui sarcini de administrator [i gestionar al

afacerii bunicului. Bine\n]eles c` nu era atât de interesat ca

atunci când scria articole la ziar, dar asta \i l`sa mai mult timp

la dispozi]ie, pe care [i-l consacra Joannei iubind-o din ce \n

ce mai mult.

De fapt, lucra cu spor, cu bun`-dispozi]ie, cum nu se

\ntâmplase \nainte. Fericirea lui \[i punea amprenta pe tot

ceea ce f`cea.

*

* *

Lui Alexander nu-i trebui mult pân` s` observe.

– Iat`, b`iete, de acum \ncolo ]ii \n mân` solid toate frâiele

afacerii, \i zise el, dup` un consiliu de administra]ie. Presupun

c` [i \n rest \]i merge destul de bine...

Chase ridic` spre agerul s`u bunic o privire \ntreb`toare.

– Vreau s` spun, cu fetele care te intereseaz`?

– Da, zise scurt Chase.

114 LESLIE LAFOY

– O cunosc?

Chase strâmb` din nas. Prefera s` tac` decât s` mint`,

sperând c` t`cerea va descuraja curiozitatea b`trânului. Dar

nu se \ntâmpl` a[a, dup` cum era de prev`zut.

– Cine este?

– |]i voi spune la momentul potrivit, zise lini[tit Chase.

– |]i este ru[ine de ea?

– Bine\n]eles c` nu... Numai c`, de data asta, vreau s`

rezolv lucrurile \n felul meu.

– |n]eleg, bomb`ni Alexander. Dar dac` \]i este team` c`

\ntâmplarea nefericit` de data trecut` se va repeta,

lini[te[te-te, b`iete. Tân`ra Hancock-Smith era o z`p`cit`. Nu

mai exist` alta ca ea.

– Poate c` avea dreptate, zise calm Chase.

– Prostii! exclam` b`trânul Alexander.

Chase ridic` din umeri. Era \mbr`cat \ntr-o hain` sport din

tweed, o capodoper` a ]es`torilor englezi.

– Oricum, n-are importan]`. De data aceasta, lucrurile se

vor petrece \n felul meu.

*

* *

Dar Chase nu a[tept` nici o lun` pân` s` se decid`. Acest

lucru avu loc chiar \n aceea[i sear`, la el acas`.


Dup` ce u[a se \nchise \n urma lor [i r`maser` singuri pe

lume, \[i s`rb`torir` ritualul dragostei. Ca [i \n alte d`]i. Doar

cu mai mult` ner`bdare, cu mai mare intensitate...

Chase p`rea s-o doreasc` pe Joanna cu o intensitate la

limita disper`rii, un fel \n care ea nu-l cunoscuse niciodat`.

Dar [i dorin]a ei era la fel de \nfl`c`rat`.

Se rostogolir` pe covor [i se iubir` cu o tandre]e aproape

dureroas`. Dup` ce \[i smulser` hainele, dup` ce furtuna

pasiunii trecu peste trupurile lor \nl`n]uite, dup` ce \n sfâr[it

r`maser` al`turi pe covor buim`ci]i, f`r` suflare, ca doi

naufragia]i pe care marea \i arunc` pe un ]`rm necunoscut,

abia atunci Chase \ncepu s` vorbeasc`.

Vocea \i era ca un murmur, ca o rug`.

– Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Joanna? \ntreb` el.

Joanna \l privi. Chipul lui Chase era \n umbr`. Nu [tia deci

ce ar fi putut s` citeasc` pe el. Emo]ia, ezit`rile din glasul lui

se reflectau \ns` [i pe chip.

{i, poate pentru prima oar`, \n]elese profunzimea

suferin]elor pe care i le provocase atunci când se hot`râse

s`-l abandoneze.

|n]elegea cât \l costa pe el ca s-o cear` din nou \n

c`s`torie. De a re\nnoda firul unei amintiri frânte, a unui

trecut pierdut.

– Oh da! exclam` ea cu entuziasm, aruncându-se \n

bra]ele lui.

116 LESLIE LAFOY


– Adev`rat, Joanna?El a[tepta un jur`mânt solemn. Z`ri câteva lacrimi pe

pleoapele ei [i-[i sim]i proprii ochi umezi.– Acum, [tii bine cine e[ti, Joanna?Ea \[i \n`bu[i un suspin de fericire.– Da, [tiu exact cine sunt. Sunt Joanna Hancock-Smith,

profesoar` de gimnastic` [i sociologie, o \ncurc`-lume, o fals`prostituat`, o adev`rat` prieten`... {i, peste toate astea, suntfemeia care-l iube[te pe Chase Whitelaw, din adâncul inimii [idin tot sufletul.

Capitolul 10

{i, ca o culme a surprizei [i a bucuriei, Jenny Tso d`du \nsfâr[it semn de via]`. Trecuser` cincisprezece zile de cândJoanna l`sase mesajul prins \n piuneze pe panoul de lasp`l`torie.

La \nceput, a[teptau amândoi ner`bd`tori lâng` telefon;seara, se gr`beau s` se \ntoarc` acas` [i primul lucru pecare-l f`ceau era s` asculte mesajele de pe robot. Dup` vreoopt-zece zile, fiecare pe rând \[i pierdu speran]a.

De dou` s`pt`mâni, de fiecare dat` când Joanna ridicareceptorul [i vedea c` nu era Jenny, era dezam`git`, chipul ise alungea, sim]ea o strângere de inim`. Chase remarcasetoate astea. Dar, \mpreun`, nu vorbeau niciodat` despre acestsubiect. |i \mpiedica o team` supersti]ioas`. Ca [i cum ar fi fostde ajuns s` rosteasc` numele lui Jenny o singur` dat` pentrua o face s` dispar`.

Joanna \i telefon` imediat lui Chase anun]ându-i vestea ceabun`. Micu]a indian` o a[tepta la un McDonald. Se gr`bea. |lva ]ine la curent.

– Gata! Termin [i eu aici [i alerg, spuse Chase.

** *

Este o senza]ie ciudat` s` vezi pe cineva \n trei dimensiunidup` ce l-ai v`zut doar \ntr-o fotografie s`pt`mâni \n [ir. Esteodihnitor s` descoperi pe cineva pe care ai obosit s` ]i-limaginezi atât de mult` vreme. Este surprinz`tor s` \ntâlne[tipe cineva \n carne [i oase când nu l-ai cunoscut decât dindescrieri. Este un motiv de stupoare [i de dezam`gire s` tea[tep]i c` vei fi \ntâmpinat de un zâmbet cald [i s` te treze[ti\n fa]a ta cu o Jenny Tso rece ca ghea]a!

Micu]a indian` era a[ezat` la o mas` \n minuscula buc`t`riea Joannei, ocupat` cu t`ierea unor castrave]i mura]i \nrondele, \n timp ce Joanna c`lea ni[te ceap` \ntr-o tigaie [ifrigând ni[te „chiftele“ \n alta. Nu era nevoie s` fii prea iste] cas` ghice[ti c` \n meniu erau hamburgeri!

Sosi [i Chase.V`zu imediat c` frumoasa br`]ar` de argint o purta Jenny [i

nu Joanna. Aceasta din urm` f`cu prezent`rile.– El este prietenul meu, Chase Whitelaw... {i el este

navajo... |n fine, tat`l lui era.


– Navajo? repet` Jenny privindu-l pe furi[ pe Chase.Oarecum stânjenit, acesta \i \ntinse mâna; Jenny \i f`cu o

reveren]` de domnioar` bine-crescut`.Dup` care se \ntoarse la castrave]ii ei.– M` bucur c` e[ti aici, zise Chase.– Mul]umesc, r`spunse Jenny, ca [i cum ar fi vorbit cu masa.Din priviri, Chase cùt` ajutorul Joannei, care \i r`spunse

dând din cap [i ridicând din umeri. P`rea s`-i spun`: „Totulmergea foarte bine pân` s` vii tu...“

– Unchii tì au venit la mine ca s`-i ajut s` te g`seasc`.– Oh!– Eu lucrez la un ziar. Cu siguran]` c` Joanna ]i-a spus asta;

a[a m-au g`sit unchii tì.– Ah!Chase \ncepea s`-[i spun` c`, f`r` \ndoial`, \n toate

culturile umane – [i sunt recenzate mai bine de dou` mii! –nu este nevoie s` te prive[ti \n albul ochilor ca s` vorbe[ti cucel`lalt. Dar \n toate culturile, este nevoie totu[i de mai multde câteva monosilabe ca s` te \n]elegi! Când \n sfâr[it tân`raindian` ridic` privirea, spuse:

– Dumneata e[ti cumva v`r cu noi?– V`r? Dup` câte [tiu eu, nu.– Atunci de ce ei au...Jenny renun]` la ce voia s` spun` [i, \n loc de asta, \ntreb`:– Pentru care trib e[ti n`scut?Era aceea[i \ntrebare pe care i-o puseser` fra]ii Begay.

Chase \nchise ochii.

120 LESLIE LAFOY

– Habar n-am.Jenny uit` atunci de toate bunele ei maniere, de toat`

reticen]a, de toat` pudoarea. |l privi pe Chase \n ochi,stupefiat`.

– Nu [tii?Chase ridic` din umeri. Se sim]ea stângaci, vinovat. Ar fi

vrut s` poat` spune ceva. Dar mama sa f`cea atâta mister dinaceste probleme!

– Ce vrea s` \nsemne: a fi n`scut „pentru“ un trib?– Chiar nu [tii?– Dac` a[ [ti nu te-a[ \ntreba!Ea d`du din cap, convins`.– Este vorba despre tribul mamei dumitale.– Mama mea este alb`.– Oh! Iart`-m`!Chase nu-[i imaginase niciodat` c` a avea o mam` alb` este

un motiv de sup`rare sau de ru[ine! – {i tribul tat`lui dumitale?– El a murit \nainte de a m` na[te. Am fost crescut de

mama [i de bunicul... Tat`l mamei mele.– |n]eleg, zise Jenny. Bine, bine...

** *

Dar pe m`sur` ce seara trecea, Chase \n]elese c` nu eradeloc foarte bine pentru Jenny Tso. Abia dac` \l mai privi. Era


ca [i cum el n-ar fi fost acolo. Sau cel pu]in, ca [i cum ea n-arfi dorit s` fie. Nu-l cuno[tea pe acest a[a-zis navajo care nu [tianici „din ce“ trib era, nici „pentru“ care trib se n`scuse.

Nici el nu prea [tia cum s` se poarte cu ea. Ce importan]`aveau ace[ti „din“ [i ace[ti „pentru“? De treizeci [i cinci de ani,nimeni nu-i spusese c` ar fi avut vreo importan]`. {i totu[i,ast`-sear`, acest lucru p`rea mai important ca orice!

Joanna primi cu u[urare, pe la ora zece, vestea c` Chasecredea c` este timpul s` se retrag`. Nu l`s` s` i se vad`u[urarea dar Chase \[i zise c` nu putea s` fie mai u[urat` decâtel. Se s`rutar` fugar \n pragul u[ii, apoi el o [terse...

** *

Totu[i, nu se \ntoarse direct acas`. Se \ndrept` spre PalosVerde, [i se pierdu pe o alee la cap`tul c`reia se afla casa \ncare crescuse. Când, cu câ]iva ani \nainte, bunicul lui ovânduse, Chase aproape c` fusese tentat s-o r`scumpere {i, pevremea primei lui logodne cu Joanna, crezuse c` aici se va aflaf`r` \ndoial`, cuibul viitoarei lui familii. Dar când Joannadisp`ruse \n peisaj, viitorul \ncetase s`-l mai intereseze, iarcând casa fu scoas` la vânzare, el era \n Liban, chircit \nspatele unei ruine, ca s` evite gloan]ele unor pu[ti, gloan]ecare [uierau \n toate sensurile.

De atunci, nu se mai gândise niciodat`. Dar ast`-sear`, f`r`s` [tie prea bine de ce, a trebuit s` se \ntoarc` aici. Nu-i p`sa

122 LESLIE LAFOY

cine erau noii proprietari. Ceea ce voia s` reg`seasc` erastânca abrupt` care domina marea pe care \i pl`cea s` vin` s`stea, copil fiind, [i s` recite: „Trezi]i-v`, furtuni dorite!“.

Aici venea s` se ad`posteasc` \n zilele lui posomorâte.Odat`, pentru c`, atunci când prietenii lui vruseser` s` sejoace de-a cowboy-ii [i indienii, unul dintre ei \i spusese : „Tu,cu fa]a ta c`r`mizie, o s` fii indianul... Nu po]i s` fii cowboypentru c` ai pielea ro[ie“. O alt` dat`, pentru c` un pu[ti \ispusese altuia: „Tat`l t`u este un escroc!“ [i cel insultat \ir`spunsese: „Oricum, este mai bine decât ca Chase! Tat`l lui,nici m`car nu se [tie cine este!“

A[a era soarta. Chase se str`duise s-o accepte. Oamenii dinlumea lui uitau de-acum c` el era pe jum`tate navajo, [i chiarel uitase.

Pân` când fra]ii Begay \[i f`cur` intrarea \n scen`. Fra]iiBegay [i Jenny.

Din ce trib era el? {i pentru care trib se n`scuse? Cui \i p`sade asta? Pentru \nceput, lui Jenny. {i acum, lui, din ce \n cemai mult.

El [tia cine este, nu? Trecuser` vremurile când se\nghiontea \n praf cu pu[ti nemilo[i.

Totu[i, detesta s` nu se simt` bine \n pielea lui, s` se simt`confuz... Detesta s` fie for]at s` ignore lucruri pe care aveadreptul s` le [tie.

Se ridic` [i respir` adânc.Va afla. Va pune \ntreb`ri. {i nu mai târziu de mâine

diminea]`!


** *

Jenny \i povesti Joannei tot ce f`cuse \n timpul cât fusesefugit` de acas`.

Mai \ntâi locuise la fratele ei, Wilson. Se dusese la el, la SanPedro, unde acesta locuia \mpreun` cu o femeie alb`. Nufusese prea \ntântat s` se trezeasc` \ntr-o bun` diminea]` cuea \n pragul apartamentului prietenei lui. Dar ea f`cea partedin trib [i de aceea catadicsise s-o ajute. Nici o clip` \ns` nu segândise s-o trimit` \napoi de unde venise.

|ncercase, vag, s-o conving`, dar Jenny nici nu vrusese s`aud`.

– Pentru ce s` m` \ntorc, \i zise ea Joannei, cu accente defurie, reamintindu-[i dicu]iile cu Wilson. S` privesc toat` ziuafundurile oilor? A[tept mai mult decât atât de la via]`. Meritmai mult. {tiu asta.

Erau lucruri pe care Joanna le putea \n]elege. La dou`zeci[i unu de ani, având \n fa]` un viitor mai confortabil, dar la felcroit dinainte, [i ea fusese cuprins` de panic` [i fugise.

Dar ea era mai \n vârst`, mai bine educat`, [i munca dinBotswana \i d`duse o excelent` [ans` s`-[i dovedeasc`puterile.

Pe scurt, Wilson \[i \ncurajase sora mai mic`, dar din vârfulbuzelor, [i când, pân` la urm` se \mbarc` dup` vreo dou`-treizile pe o nav` comercial`, Jenny se trezise pe strad`.

124 LESLIE LAFOY

Urmar` atunci dou` s`pt`mâni \n care singura ei grij`fusese s` nu moar` de foame. Viitorul pe care-l rezerv`fetelor de strad` marile ora[e este chiar mai sumbru decâtvia]a mizerabil` a indienilor cresc`tori a câtorva oipric`jite.

La cap`tul puterilor, f`r` bani [i f`r` speran]` scoase dinfundul unui buzunar bile]elul cu num`rul de telefon pecare-l g`sise de mult` vreme prins pe panoul de la sp`l`torie.Mai se codi vreo dou` zile. Apoi, pân` la urm`, cu ultimul eicent, telefon`.

** *

A doua zi diminea]`, la prima or`, Chase porni la drum. Seducea s`-[i vad` mama.

Dac` bunicul lui ar fi [tiut de ce vine, s-ar fi \nfuriat. Detreizeci [i cinci de ani, o proteja cu \nver[unare pe Denise detoate \ntreb`rile \n leg`tur` cu defunctul ei so], chiar [i de\ntreb`rile pe care proprii ei copii i le-ar fi putut pune.

Pân` acum, Chase acceptase acest lucru. Dar \ndiminea]a aceasta, pentru el, vremea unei deta[anteignoran]e trecuse.

Denise fu \ncântat` [i surprins` s`-l vad`. Se gândea c` elvenise s`-l vad` pe Alexander, \n probleme de afaceri.

– Ast`zi, nu, mam`. Pe el \l v`d toat` ziua [i avem timp s`discut`m afaceri. Pe tine am venit s` te v`d.


– Atunci, zise Denise luându-l de bra], s` mergem! Chase o duse pe mama sa la o cafenea, pe o teras` aflat`

de-a lungul plajei Santa-Monica. Comandar` cl`tite cudulcea]` [i cafea neagr`. El vorbi f`r` [ir, despre o mul]ime delucruri. Denise asculta, zâmbea. Mai spunea o vorb` ici-colo,pu]ine, dar mai multe totu[i decât o f`cea când Alexander erade fa]` dominând conversa]ie. {i Chase se gândi iar`[i c` artrebui s`-[i vad` mai des mama singur`.

Se sim]ea oarecum vinovat c` venise cu un gând anume.{i fu uluit, o clip` mai târziu, când o auzi pe Denisespunându-i:

– Ce-ar fi s` nu te mai \nvâr]i \n jurul cozii [i s`-mi spuisincer ce te aduce la mine?

– Poftim?– Am remarcat c`, de o jum`tate de or`, ai trecut \n revist`

toate subiectele importante... {i nu mi-ai spus nici un cuvântdespre femeile din via]a ta.

– Care femei?– Bunicul t`u mi-a spus c` ar exista una.– Ei bine... Eu...– {i c` nu vrei s`-i spui despre cine-i vorba.– P`i...Atunci, Denise \l privi complice, se aplec` spre el [i-i puse

mâna pe bra].– {tiu, dragul meu copil, zise ea. Te \n]eleg. Nu vrei s` se

\ntâmple ca data trecut`. Nu-]i repro[ez c` nu vrei s` ne spui.

126 LESLIE LAFOY

user

Formato

gianninajollys

Dar este mai bine s` [tii ni[te lucruri \nainte s` se \ntâmpledecât dup`. De aceea ai venit s` m` vezi, nu? Ca s` vorbimdespre asta.

– Nu, mam`.Cum nu [tia cum s`-i spun` ce voia de fapt, se hot`r\ s-o

spun` direct [i apoi, fie ce-o fi!Mai \ntâi, \i spuse povestea lui Jenny [i a unchilor ei,

navajo. Ea \l ascult` f`r` s`-l \ntrerup`, dar el vedea bine \nprivirea mamei sale, valul crescând al \ngrijor`rii, al suferin]ei.|n sfâr[it, ajunse [i la reac]ia lui Jenny fa]` de el din searaprecedent`.

– Nu [tiu prea bine ce vorbea, zise el. Dar cred c` are cevade-a face cu pove[tile acelea despre triburi. Eu ar fi trebuit s`[tiu din [i pentru care trib sunt n`scut. {i cum eu bahar n-am,m` \ntrebam dac`... Tu [tii ceva?

O vreme, mama sa t`cu; \ntre timp, \n jurul lor se petrecur`destule lucruri; un copil plângea, cineva v`rs` un pahar cu ap`– dar \n tot acest timp, Denise p`rea s` nu observe nimic.P`rea c` prive[te undeva, \n spatele lui, un punct spre infinit.El nu [tia ce vedea ea acolo. {i când \[i pierduse orice speran]`c` va auzi ceva, \ntrebându-se doar cum s` ias` din aceast`situa]ie nepl`cut` pe care el o crease, Denise \ncepu s`vorbeasc` \nceti[or. Dar când Chase \i auzi vocea, nu [tiu cinecâ[tigase de fapt. Era o voce monoton`, aproape mecanic`.

– Tu nu po]i s` te fi n`scut pentru un trib, pentru c` eusunt alb`. Dar e[ti n`scut din tribul Apelor Amare. Era tribultat`lui t`u.


– {i care era tribul tat`lui s`u? {tii cumva?– Era tribul Mexican.Chase d`du \ncet din cap.Mai avea \nc` s`-i pun` o mie [i una de \ntreb`ri. Dar

v`zuse cu pre]ul câtor lupte mama sa se hot`râse s`-ir`spund` la aceste prime \ntreb`ri. Nu-l l`sa inima s-o tulburemai mult.

Nu [tia \ns` de ce ea este atât de vulnerabil` \n fa]a acestorsubiecte, mult mai mult decât alte v`duve pe care el lecuno[tea. Dar \i era profund recunosc`tor pentru ceea cef`cuse pentru el. |i lu` mâna \nghe]at` [i i-o s`rut`.

– Mul]umesc, mam`, zise el, cu o voce cald`.

** *

Pentru Jenny, lucrurile se dezlegaser`. Vorbea acum cuChase, chiar râdea \mpreun` cu el. {i uneori, \mpingând maideparte prietenia, \i arunca ocheade provocatoare, care of`ceau pe Joanna s` sufere.

– Acum c` [tie c` nu e[ti din acela[i trib cu ea, o s` teademeneasc`, se plânse Joanna.

A[teptau cu to]ii un r`spuns de la Joseph. Acesta veni.Unchiul lui Jenny se sim]ea u[urat s` afle c` nepoata lui fuseseg`sit`, vie [i nev`t`mat`. Era fericit. Dar se \ntreba cum se va\ntoarce aceasta acas`.

128 LESLIE LAFOY

Chase se gândi c` a fi \ncântat s-o \nso]easc`, pentru c` vaavea astfel ocazia s` descopere, ]inutul tat`lui s`u.

Dar Joanna \[i \ncepea cursurile [i ar fi avut nevoie de elaici.

– Atunci, o s-o punem \ntr-un avion, zise Chase.– Nici gând, zise Joanna. Tu vrei s` mergi acolo. Este o

ocazie s-o faci pentru a afla mai multe, f`r` s`-]i maitulburi mama. Du-te! Acolo, \]i vei putea pune toate\ntreb`rile, la unele poate vei g`si [i r`spunsuri, f`r` s`r`ne[ti pe nimeni.

De[i tentat de idee, Chase nu era complet convins.– Poate c` ai nevoie de asta... Ca [i mine, aveam nevoie s`

plec undeva s` m` limpezesc. Am ajuns \n Bottswana. Chase,\ntotdeauna trebuie s` pleci... ca s` te \ntorci!


Capitolul 11

Era un ]inut pierdut undeva \n Statele Unite. Existau omul]ime de coline cenu[ii care sem`nau cu ni[te pachidermepe jum`tate \ngropate. |n jur, imensitatea de[ertului neatins,stânci ro[iatice ce r`s`reau ici-colo din câmpie... {i Chase aveaimpresia c` nimerise pe un t`râm necunoscut.

Fusese \n Salvador [i Guatemala, \n Etiopia [i Nepal, darniciodat` nimic nu i se p`ruse mai str`in decât ]inutul ce i se\nf`]i[a \n fa]a ochilor... Nimic din ceea ce citise despreArizona nu-l preg`tise pentru aceast` priveli[te dezolant` [igrandioas` \n acela[i timp, de o singur`tate s`lbatic`,fierbinte.

Doar acordurile „country“ de chitar` de la radio i se p`reaufamiliare. {i chiar [i acelea aveau cevea necunoscut! Pân` [iprezentatorul navajo \[i debita reclamele sfor`itoare pe unritm dezl`n]uit, umplând spa]iul cu o ploaie de cuvinte dincare Chase nu \n]elegea nimic.

user

Formato

gianninajollys

Vorbea curent spaniola, vorbea o francez` acceptabil` [iavea no]iuni de german`, de greac` modern`. {tia s`spun` „noapte bun`“ \n polonez`, „La revedere“ \njaponez` [i „Te iubesc“ \n vietnamez` – ceea ce de altfelnu-l ajutase la nimic... Dar nu [tia o iot` din limba tat`luisù!

Asta \l f`cea s` fie nervos; \l dureau mu[chii cefei, ar fi vruts` se \ntoarc` s` reg`seasc` bra]ele parfumate ale Joannei. Cufiecare metru parcurs, se \ntreba ce cùta el \n acest ]inutpierdut.

|n contradic]ie cu el, pe m`sur` ce \naintau \n de[ert, lanord-est de Falgstaff, cu atât Jenny se relaxa, se sim]ea maibine. La \nceput se \ntrebase cum va fi primit`. Acum, singuraei dorin]` era s` ajung` cât mai repede acas`. De fiecare dat`când Chase o privea pe furi[, o vedea zâmbind.

|n dup`-amiaza celei de a doua zile, ajunser` la WindowRock, ora[ul cel mai apropiat de locul unde locuia Jenny.|ncepând de aici, ea se crisp` din nou.

{i Chase. |l cuprindea o team` inexplicabil`. Parc` nu erade ajuns c` peisajul \l deruta. |n câteva clipe, se va confruntacu oameni care \i vor da impresia c` el este o specie aparte, unintrus, un spion care ridic` acoperi[urile caselor i prive[tecum trìesc ceilal]i.

Abia acum \[i d`dea seama câte lucruri nu [tia. Bine\n]eles,\[i petrecuse ultimele dou`-trei zile \n biblioteci, citind toatec`r]ile pe care le putea g`si despre triburile Navajo. |n felul


acesta, c`p`tase ni[te cuno[tin]e superficiale dar suficientepentru a evita gafele; dar descoperis mai ales \ntindereaignoran]ei sale...

Ultimii kilometri erau ceea ce locuitorii de[ertului numesc„tabla ondulat`“, [i Chase se felicit` c` \nchiriase un RangeRover decât s` fi venit aici cu ma[ina ui Porsche proasp`trecuperat`. De altfel, era de ajuns s` vezi stâncile ascu]ite,casele de p`mânt acoperite cu carton gudronat, colibele,vitele costelive, camioanele vechi hodorogite pe care le\ntâlnea, pentru a-[i da seama c` o Porsche de dou` suteoptzeci de cai n-ar fi fost la locul ei aici.

Chase \[i zise c` [i a[a, f`r` ma[in`, va face not`discordant`.

** *

Dac` se a[teptase ca, pentru Jenny, s` fie \ntis covorulro[u, fu dezam`git. Mica indian` se \ntorsese pur [i simplu.Nimeni nu se gândi s` taie vi]elul cel gras. De altfel, \mprejurerau doar oi slabe! |ntoarcerea „fiicei risipitoare“ nu fus`rb`torit`.

|n afar` de Joseph [i Curtis, Chase mai f`cu cuno[tin]` cup`rin]ii lui Jenny. {i cu bunica ei pe care o chema LizzieLittleben, {i cu surorile lui Jenny, Alice [i Caroline. {i cu fra]iimai mici, Tom, Jim [i Joe. {i cu o m`tu[`, Maria. {i cu dou`

132 LESLIE LAFOY

veri[oare, Juanita [i Catherine. I se spuse c` mai existau \nc`doi fra]i, Anson [i Benjamin. Dar Benjamin era plecat acum cuoile [i Anson era benzinar la Window Rock. Mai era [i o sor`,Sylvia, dar aceasta era m`ritat` cu un b`rbat din tribul „}apilormul]i“, [i locuia la Teec Nos Pos.

Chase zâmbi mult, strânse multe mâini, v`zu multechipuri, auzi multe nume de persoane [i de triburi...

– El n-are trib, le explic` Joseph celor aduna]i \n jurul lor.Mama lui este belagana.

Belagana, o femeie alb`; Chase \n]elese asta.Urmar` o mul]ime de „Ah!“ [i „Oh!“, [i leg`n`ri

comp`timitoare de capete. {i un murmur colectiv decondolean]e!

– Dar, zise Jenny, este n`scut din tribul „Apelor Amare“.– O sor` de-a mea este m`ritat` cu un b`rbat din „Apele

Amare“, zise doamna Littleben. Cine este tat`l t`u?Un lucru pe care Chase \l aflase despre indienii navajo, era

c` atât cât se putea ei nu vorbeau despre mor]i. A[a c` zisedoar:

– A murit \n timpul r`zboiului din Coreea.{i b`trâna d`du din cap, comp`timitor.– Ah! Ah! Ah! Da. Li s-a mai \ntâmplat [i altora, zise ea.– Poate c` Chase mai are rude pe aici, se gr`bi s` spun`

Jenny.

De la plecare, aceast` idee fusese obsesia ei: s` g`seasc`

persoane din familia lui Chase. Ca [i cum acest lucru ar fi fost


pentru ea un mod de a-[i pl`ti datoria pentru binele pe care

el i-l f`cuse. Fire[te, Chase n-o \ncurajase, dar acum, \n

prezen]a acestor oameni care p`reau s` ia \n serios

propunerea lui Jenny, nu \ndrzni s` obiecteze.

Toat` lumea promise c` se va ocupa de asta.

– R`mâi la cin` cu noi? \ntreb` mama lui Jenny.

Nici de data aceasta, Chase nu \ndr`zni s` refuze. Era

prima, [i poate ultima ocazie din via]a lui s` ia masa \n stil

navajo. De ce s` nu profite?

– |]i place pâinea fript`?

– Nu [tiu, n-am mâncat niciodat`.

Tom [i Jim râser` pe \nfundate. Ce fel de navajo era acesta

care nu mâncase niciodat` pâine fript`?

*

* *

La sfâr[itul mesei, Jenny \l conduse pe Chase pân` la Range

Rover.

Chase privi cerul.

– N-o s` plou`, zise Jenny, ca [i cum i-ar fi citit gândurile!

Aici nu plou` niciodat`.

– Crezi c` o s` te descurci? \ntreb` Chase.

– N-o s` mor, zise mica indian`.

{i apoi, dup` o clip`, continu`:

134 LESLIE LAFOY

– Este ciudat... Nu mai puteam s` stau aici, trebuia

neap`rat s` plec. Dar, \n realitate, n-am plecat cu adev`rat

niciodat`. Am luat totul cu mine.F`cu un gest circular cu mâna, cuprinzând totul, oile

costelive, casele s`r`c`cioase, familia ei.Lui Chase i se p`rea c` erau u[or de crezut spusele lui

Jenny. O dat` ce ai tr`it aici, ai v`zut toate astea, este imposibils` le ui]i. Totul este prea gola[, prea rudimentar. Prea frumos!E[ti sortit s`-]i petreci via]a aici.

– Dar uneori, a[a cum spune Joanna, trebuie s` pleci,pentru a afla cine e[ti cu adev`rat. Mi-a zis c` [i ea a f`cut lafel. Eu nu vreau s` trec pe lâng` via]`. Joanna mi-a spus c` artrebui s` m` fac profesoar`. Exist` un colegiu la Tsaile. A[putea s` m` prezint la examen.

A[adar, Joanna \i spusese multe lucruri!– Bun` idee, zise Chase.|n orice caz, era o idee mult mai bun` decât s` ba]i str`zile

din Los Angeles!– S` faci asta pentru mine.– Da, voi face asta... dar mai exist` ceva ce a[ vrea s` pot

face, doar pentru dumneata: s`-]i g`sesc vreun veri[or, vreorud`, ceva de genul `sta.

– Un v`r? Da, ar pica bine. S` cau]i... {i dac` g`se[ti cumvaunul, s`-mi scrii, de acord?

– Pleci mâine?– Da.


– N-ai mai putea s` r`mâi o zi? Cu siguran]` c` ]i-a[ g`si un v`r.– |ntr-o zi?– Pot \ncerca.Un v`r \n dou`zeci [i patru de ore? Joanna ar zice: „A[i!

Imposibil!“ Dar ar fi genul de provocare care i-ar pl`cea.– R`mâi, zise Jenny. O s`-]i ar`t ]inutul.S` zicem c` Alexander are dreptate [i c` nu po]i fi [i alb [i

indian \n acela[i timp. {i atunci, ce r`u ar fi \n faptul c` \[icaut` r`d`cinile? |n felul acesta gândi Chase. {i atunci \[i zise:„De ce nu?“, iar lui Jenny \i spuse:

– De acord. Ai dou`zeci [i patru de ore.– Atunci, pe mâine diminea]`.– Da, dar nu prea devreme.– Asta, n-o s`-i spun mamei. Ea crede c` orice navajo care

se respect` trebuie s` se trezeasc` \n zori.

** *

Orice navajo care se respect`, poate, dar nu [i Chase.Dormi pân` la ora zece diminea]a.

O sun` pe Joanna la telefon.– Când te \ntorci? \ntreb` ea, pentru c` era singurul lucru

care o interesa.– Pe la sfâr[itul s`pt`mânii; Jenny mi-a promis c`-mi

g`se[te un v`r.

136 LESLIE LAFOY

– Ce face ea?– Se adapteaz`. Vorbe[te tot timpul de tine.– Ah, draga de ea!– Mda...– Te mai gânde[ti un pic la mine?– |]i voi dovedi când m` \ntorc. Preotul \[i poate preg`ti

c`delni]a [i ve[mintele deja. Dar de data asta, nu va mai fi osuperproduc]ie ca data trecut`! Nimeni, decât tu [i cu mine, [icei doi martori.

– {i v`rul t`u?– {i v`rul meu.– {i Noel?– Fie, [i Noel!

** *

Chase veni dup` Jenny pe la prânz.– Ei? N-ai g`sit nici un v`r?– Nu, n-am g`sit... Dar \nc` lucrez la asta. Am trimis vorb`

peste tot.|l conduse prin magazinele din Window Rock unde se aflau

cele mai frumoase vase de p`mânt, cele mai frumoasebijuterii, cele mai frumoase tapiserii.

Pe un covor expus \ntr-o vitrin`, era o etichet` pe care seafla scris numele artizanului: „Whitelaw“.


– Poate este v`rul meu? glumi Chase.– Cine [tie? zise Jenny.Dup` ce vizitar` Window Rock, plecar` la Ganodo, unde se

afla cooperativa de artizanat. Se plimbar`, vorbir` cu oamenii;el f`cu ni[te cump`r`turi pentru familia lui Jenny, apoi plecar`.

** *

Una peste alta, era bucuros c` r`m`sese. |n felul acesta,avea o imagine despre via]a pe care o duceau cei din posibilafamilie Whitelaw. Bun, Jenny nu putuse s`-i scoat` din p`l`rieun v`r. Dar, chiar dac` exista unul, la ce bun s`-l cunoasc`?Vie]ile lor erau total diferite.

Chase \[i imagin` ce mutr` ar face Alexander dac` el s-ar\ntoarce acas` [i i-ar spune c` [i-a \ntâlnit un v`r \ndep`rtat,plin de pene! Mai bine \ns` s` nu trezeasc` apele adormite.

** *

Ziua era pe sfâr[ite; Chase se afla \n camera lui de hotel [icitea ziarul. Cineva b`tu la u[`.

Era un b`rbat. De vreo cincizeci de ani, dar cu tot p`rul \ncap, [i negru ca noaptea. Fa]a \i era acoperit` cu o re]ea fin`de riduri. Era, ca aproape toat` lumea din \mprejurimi, unnavajo.

138 LESLIE LAFOY

– Dumneata e[ti Chase Whitelaw? \ntreb` b`rbatul.Chase \ncuviin]`.– {i mama dumitale, este Denise Chase?De unde [tia b`rbatul asta?– Da, spuse Chase.Omul zâmbi, d`du din cap. Apoi \i \ntinse mâna lui Chase.– Atunci, zise el, eu m` numesc Emerson Whitelaw, [i sunt

tat`l t`u.– Cel care a murit \n Coreea? \ntreb` Chase, f`r` ca m`car

s`-[i dea seama ce \ntreab`.– Chiar el.


Capitolul 12

|n ziua aceea, Chase nu-i telefon` Joannei. Tân`ra \[i zise c` el cu siguran]` c` se r`zgândise, c` se

hot`râse s` mai bântuie \n c`utarea unui ipotetic v`r, [i c` laora asta, era pe drum.

|l va revedea probabil mâine sear`; [i, la acest gând, f`cupiruete de bucurie... S` vin`, s` se arunce \n bra]ele ei [i s`r`mân`, nu voia nimic altceva.

Când \n sfâr[it, a doua zi seara, telefonul sun`, foartetârziu, se gândi c` Chase o sun` de acas`.

– De ce n-ai venit direct aici? \l \ntreb` ea.Dar \[i d`du seama imediat de eroarea ei dup` zgomotele

de pe fir, dup` faptul c` vocea lui Chase era \ndep`rtat`, [idup` faptul c` putea s` aud` ca zgomot de fond, voci [izgomot de vesel`.

– Unde e[ti?– |n Arizona.

– |nc` e[ti acolo?– Da!Chase p`rea re]inut; ea a[tept`. |n fine, Chase \[i drese

glasul [i spuse:– Nu era v`rul meu.– Poftim?– V`rul pe care Jenny trebuia s`-l g`seasc`.Chase vorbea cu o voce monoton`, aproape f`r` timbru,

voce pe care Joanna nu i-o auzise vreodat`.– Chase...– Era tat`l meu.– Tat`l...– Da, tat`l meu. Autorul zilelor mele... B`rbatul care s-a

\nsurat cu mama.Chase p`rea trist, sarcastic.– Cel care a murit \n Coreea?– Chiar el...Urm` o t`cere \ncremenit`.– Sau mai degrab`, relu` Chase, cel care n-a murit \n

Coreea.Rosti r`spicat cuvintele ca pentru a le da toat` greutatea

sensului.Când Joanna \[i rec`p`t` graiul, nu putu s` spun` decât:– Oh! Chase! Dumnezeule! Oh! Chase!

** *


Joanna reac]iona exact cum o f`cuse [i el.|[i reaminti scena. |ntâlnirea aceasta \l obseda. Dup`

ce trecuse prima clip` de stupoare, \l invitase pe b`rbatulce pretindea c` este Emerson Whitelaw s` intre \ncamer`.

Povestea lui \ncepu astfel:– |mi f`ceam serviciul militar undeva \n \mprejurimile Los

Angelesului când am \ntâlnit-o pe mama ta. Eram tân`r, cu olatur` naiv` [i o latur` nebunatic`... Eram un mic ]`ran\ndr`gostit de marele ora[; [i un ]`ran \ndr`gostit de o fat`din marele ora[... Eram altfel decât to]i ceilal]i tineri pe carei-ar fi putut cunoa[te \n mediul sù. Cu siguran]` c` ointrigam. Probabil c` reprezentam pentru ea [i o [ans` de ase r`zvr`ti.

Chase ridic` mirat sprâncenele. Mama lui, o r`zvr`tit`, orebel`? Blânda, neajutorata Denise Chase Whitelaw?

– Nu cred.– Nu crezi c` ar fi putut fi o rebel`. Ei bine, ai dreptate,

fire[te... Dar pe vremea aceea, nici ea nici eu n-o [tiam. Neiubeam. Eram \n al nou`lea cer. Contrariile se atrag, a[a sezice... Ne-am c`s`torit cu pu]in timp ca eu s` fiu trimis \nCoreea. Tat`l ei nu era de acord, este pu]in zis.

Chase nu-[i amintea ca s`-l fi auzit vreodat` pe buniculsù vorbindu-l de rù pe tat`l sù. Dar, dac` se gândeabine, bunicul lui nu zicea niciodat` nimic despre tat`lsù.

142 LESLIE LAFOY

– Pentru Denise, via]a nu era u[oar`. Era c`s`torit`. Cu

mine. Cu mine, care eram la mii de kilometri distan]`. Ea era

tân`r`. Influen]abil`. A[tepta un copil.

Emerson Whitelaw p`rea c` sufer`. Chase \[i zicea c` ar fi

politicos s`-[i \ntoarc` privirea de la el dar nu putea. Era

fascinat.

– M-am \ntors la na[terea surorii tale. De asta am avut

m`car parte. Ce mai face?

– Bine... Da, bine. Este c`s`torit`, are doi copii. Este

avocat.

– Ah! f`cu Emerson dând din cap.

|n tot acest timp, Chase \[i zicea: „Nimic nu este adev`rat;

totul este un vis“. Dar Emerson era aici, având r`spuns la toate

\ntreb`rile care-l fr`mântau de mult` vreme pe Chase, [i care,

acum, \l n`p`deau.

– Când m-am \ntors viu din r`zboi, am crezut c` eu [i

mama ta vom putea locui \mpreun` cu bunicii tì. Indienii

navajo a[a fac. Dar nu s-a putut. Bunicul tù nu suporta s` ne

aib` sub acoperi[ul lui. Denise [i cu mine am luat un

apartament [i ne-am mutat. Dar nici asta nu era solu]ia. {tii

bine ce fel de om este bunicul tù! Iar eu nu f`ceam parte din

planurile lui. Mama ta avea nevoie de p`rin]ii ei, dar p`rin]ii

ei nu aveau nevoie de mine... {i, ca s` fiu sincer, descoperisem

c` nici locul meu nu era \ntr-un ora[ mare. I-am propus

Denisei s` vin` cu mine, aici, \n ]inutul meu. {i atunci,


b`trânul leu a venit s` m` vad`. Voia s` [tie dac` \ntr-adev`r

eu \i propusesem fiicei sale s` vin` s` trìasc` cu mine \n

aceast` rezerva]ie. Mi-a zis: „Nu-mi venea s` cred c` ai putut

avea o idee atât de nebuneasc`.“ {i totu[i, eu avusesem

aceast` idee, dar el avea dreptate, nu avea nici un sens. {i

m-a convins c` lucrul cel mai bun este s` divor]`m... El s-a

ocupat de tot. M-a condus chiar [i la gar`.

– {i ai plecat? A[a, pur [i simplu?

– {i am plecat...

Profund afectat, Chase gâfâia \ncercând s` spun` ceva.

– Dar... {i...

– Sora ta? Tu? Am spus ceva \n privin]a fiicei mele, voiam

s` [tiu când voi putea s-o v`d. Bunicul tù a spus: „Niciodat`!

Este mai bine a[a... Copiii navajo r`mân \n tribul mamei lor“,

mi-a reamintit el. „Unchii din partea mamei conteaz` mai

mult decât tat`l lor.“ A[a era... „Ce s` fac` ea cu un tat` navajo

care [i-ar face apari]ia din când \n când?“ m-a \ntrebat el.

„Haide, este mai bine s-o rupem dintr-o bucat`. Pleac` [i las`-i

\n pace pe amândoi. Dac` fiica ta va dori s` te vad` \ntr-o zi,

va fi liber` s-o fac`.“ Se pricepe s` conving` oamenii, bunicul

tù! Emerson era trist, [i asta se observ` \n glasul lui când

spuse:

– N-am [tiut niciodat`, când am plecat, c` Denise mai

a[tepta un copil, pe tine...

Chase \nchise ochii.

144 LESLIE LAFOY

– Dumnezeule! exclam` el cu o voce de nerecunoscut.Analiza \n gând povestea pe care tocmai o auzise, cânt`rind

fiecare cuvânt. Cùta contradic]iile, imposibilit`]ile manifeste.Nu g`si niciuna.

Era atroce, era oribil, era \nspìmânt`tor. Dar, mai ales, eraadev`rat!

– Au spus c` murisei, zise Chase.– Nu m` mir`.– Dar de ce?– Cred, pentru c` avea nevoie de tine.„Bine\n]eles! \[i zise Chase. Alexander avea de guvernat un

imperiu.“ {i \[i g`sise mo[tenitorul \n persoana lui Chase.Iat` de ce era \n stare Alexander Chase! |l min]ise. De la un

cap`t la altul. |n mod deliberat. |l \n[elase. |n mod deliberat,\l lipsise de tat`l sù pentru toat` via]a. Omul pe care-lrespectase cel mai mult pe lume, \i f`cuse asta. Omul pe carevisase toat` via]a s`-l egaleze.

Dar mama sa? V`duva neconsolat` a b`rbatului care nu eramort! Era [i ea complice...

|ntr-o clip`, din \ntreg edificiul copil`riei sale, nu mair`m`sese o piatr`. {i nimic din ceea ce, pân` acum, \ifusese atât de drag inimii lui nu mai avea nici cea mai mic`valoare.

– Nu! mormì Chase \ntr-un fel de r`get de furie.– |mi pare rù, zise Emerson.– |]i pare rù? Pentru ce?


– Poate n-ar fi trebuit s`-]i spun toate astea. – Pentru ca s` continuu s` trìesc o via]` cl`dit` pe

minciun`? Nu, mul]umesc!„Sunt tat`l tù.“ Cu aceste trei cuvinte, Emerson Whitelaw

tulburase tot universul lui Chase. Lumea era altfel. {i el, eraun alt om.

Dar cine? Cine ar fi fost el dac` [i-ar fi cunoscut tat`l? Dac`bunicul lui nu l-ar fi min]it? Dac` l-ar fi l`sat s` se bucure deamândou` jum`t`]ile originii lui? Dac` n-ar fi fost un Whitelawdecât cu numele? Dac` ar fi crescut [tiind c` este un indian?

{i cine va deveni el acum c` [tia?

** *

A doua zi diminea]a, Chase \[i rev`zu tat`l. |[i petrecur`ziua \mpreun`.

Emerson \i vorbi despre a doua lui so]ie, Nora, desprecopiii lui, despre munc`. {i Chase se v`zu \ntr-o clip` lipsit de[apte fra]i [i surori vitrege a c`ror existen]` n-o b`nuiseniciodat`.

Chase f`cu cuno[tin]` cu ei, precum [i cu nepo]i, cunepoate [i câ]iva cumna]i. Descoperi locul \n care trìa tat`lsù, acela[i \n care acesta crescuse, [i unde \[i cre[tea acumcopiii.

Spre sear`, Emerson \i zise:

146 LESLIE LAFOY

– Cu siguran]` c` bunica ta ar fi bucuroas` s` te vad`, s` tecunoasc`.

– Bunica mea? r`spunse Chase, tulburat de simplul gândc` ar putea avea aici o bunic`.

– Mama mea, ce naiba! Locuie[te la Canyon-de-Chelly.}i-ar face pl`cere s-o \ntâlne[ti?

Chase bâigui un „da“, uluit. Dar mai \ntâi trebuia s`-itelefoneze Joannei.

Joanna!Era pentru prima oar` \ntr-o zi [i jum`tate când se gâdea la

ea. Joanna. Femeia vie]ii sale. Fiin]a care, pentru el, conta celmai mult pe lume. {i iat` c` nu-i acordase nici m`car ofrântur` de gând de ore \ntregi.

Va avea grij` ca, m`car acest lucru, s` nu i-l m`rturiseasc`.O anun]` doar:– Nu m` \ntorc acum. Mai... r`mân aici un pic.– Unde?– La bunica mea... Trebuie... Am nevoie... Sunt atâtea

lucruri de clarificat.Joanna t`cea. Ce-o fi gândind? „Crede c` probabil mi-am

pierdut min]ile“, \[i zicea Chase. Dar aici, afar`, a[teptându-l,era tat`l s`u. Era adev`rul. Chase nu putea s` fac` altfel.

– Când te \ntorci? \ntreb` Joanna.– Habar n-am.– {i unde locuie[te bunica ta? Cum o cheam`?– Maria Whitelaw. Locuie[te la Canyon-de-Chelly.


user

Formato

gianninajollys

– Oh! Este cu adev`rat tat`l t`u, Chase? E[ti sigur?

– Da, sunt sigur.

|[i petrecuse destul timp \ncercând s` se conving` c` nu

era decât un co[mar [i c` se va trezi. Da, era sigur c` este fiul

furat al lui Emerson Whitelaw.

– Dar bunicul t`u? Mama ta?

– Oh! ~[tia doi!

– Ei ce zic de toate astea?

– Nimic \nc`. De \ndat` ce vom termina convorbirea, \i voi

suna [i pe ei... Ce-ai vrea s` zic`? Am avut \ncredere \n ei, [i

m-au min]it pe toat` linia.

{i \nchise telefonul

Apoi, \l sun` pe Alexander Whitelaw, [i \i spuse c` nu va

mai lucra niciodat` pentru el, chiar dac` ar fi proprietarul

ultimului ziar de pe p`mânt!

*

* *

Joanna nu-[i f`cu griji prea mari. |n fine, nu peste m`sur`.

Cel pu]in, la \nceput. Se gândea c` Chase era r`nit profund [i

acum \[i pansa r`nile. Curând, ele se vor cicatriza [i el se va

\ntoarce.

Dar timp de o s`pt`mân` el nu mai d`du semn de via]`.

Apoi o alta. Apoi o a treia.

148 LESLIE LAFOY

La sfâr[itul celei de a patra s`pt`mân`, Joanna hot`r\ c` numai era timp s` a[tepte. El nu se \ntorcea. Fie, se va duce eadup` el.

** *

Cobor\ din avion la Phoenix, unde c`ldura \i reaminti deBotswana. Ajuns` aici, \nchirie un jeep [i plec` spre nord,\nspre Canyon-de-Chelly.

|n Chinle, or`[elul cel mai apropiat de Canyon-de-Chelly,g`si u[or pe cineva care s`-i spun` unde locuia b`trânadoamn` Whitelaw, [i care-i ar`t` drumul.

Pe m`sur` ce str`b`tea ultimii kilometri, Joanna \[i pierdeapu]in câte pu]in din siguran]`... El n-o invitase niciodat` s`vin`. N-o \ncurajase \n acest sens. „Da, dar m` iube[te“, \[izicea ea. „{i eu \l iubesc.“

Când v`zu pere]ii ro[ca]i ai canionului, colibele din tabl`,câmpurile de bumbac, \i veni greu s` cread` c` ChaseWhitelaw, citadinul, cosmopolitul Chase, se afla aici.

{i apoi, \l v`zu ap`rând.|n ni[te blugi pr`fui]i, un tricou ro[u [i cu o p`l`rie Stetson

neagr` \n mân`.Venea spre ea ]inând de mân` un b`ie]el cu care vorbea

vesel. „Extraordinar! se gândi Joanna, ai zice c` este de-al casei[i c` [i-a petrecut toat` copil`ria aici“.


Când o z`ri, p`li sub bronzul proasp`t câ[tigat, [i r`mase o

clip` \ncremenit, cu bra]ele atârnând. |i [opti ceva la ureche

copilului, care porni \n fug` spre bar`ci. Chase veni \n

\ntâmpinarea ei.

Se opri la trei pa[i de ea. Avea o expresie indescifrabil`.

Joanna f`cuse tot acest drum ca s`-l reg`seasc` pe b`rbatul pe

care-l iubea, pe care credea c`-l cunoa[te... [i care nici m`car

nu mai era aici!

– Joanna..., zise el cu o voce nesigur`. Ce...

– Nu mai te \ntorceai, [i atunci... {i atunci, am venit eu.

– Bine... Dac` tot ai venit, o s` ]i-o prezint pe bunica.

|i ar`t` drumul. Ea trecu pe lâng` un lan de porumb, pe

lâng` câ]iva piersici [i pe lâng` un ]arc \n care se \nvârteau trei

cai.

Oprindu-se \n fa]a unei bar`ci cu pere]i din lemn [i

chirpici, el arunc` o privire \n`untru [i strig`:

– Shimaaleh!

Auzindu-l pe Chase rostind acel cuvânt navajo, Joanna

tres`ri.

– S` intr`m, zise el, dup` ce ob]inu un r`spuns.

Bunica lui st`tea lâng` o sob` de g`tit. Era o femeie mai

degrab` m`run]ic`, \mbr`cat` \ntr-un costum tradi]ional: o

fust` lung` [i ampl`, o vest` scurt` neagr` din catifea

reiat`. Supraveghea preg`tirea unei toc`ni]e de carne de

oaie.

150 LESLIE LAFOY

Se \nfirip` o scurt` conversa]ie. Chase traducea \n englez`

cuvintele de bun-venit pe care bunica lui le spunea \n

navajo, [i \n navajo mul]umirile pe care Joanna le exprima \n

englez`.

A[eptând ora cinei, la care Joanna fusese invitat`, Chase \i

propuse s` viziteze c`tunul. Ea \l urm` \ntrebându-se despre

ce o fi vrând el s`-i vorbeasc`. Dar \[i d`du seama repede c`

Chase n-avea chef s` vorbeasc`.

O conduse [i prin celelalte bar`ci, i-o prezent` pe sora

tat`lui sù. Mai cunoscu \n acest fel [i vreo doi-trei veri[ori,

printre care [i bìe]elul pe care-l z`rise \n compania lui Chase

la venire. Apoi \i fur` prezenta]i caii, oile, [i un câine mare

flocos cu botul lung [i umed.

– Bun, [i acum? zise Joanna la sfâr[it.

– Acum, ce?

– Când te \ntorci acas`?

– Acas`?

Repet` acest cuvânt de parc` \i devenise complet strìn.

– Ai uitat c` e[ti fericitul proprietar al unui modest duplex

de dou` sute de metri p`tra]i \n Manhattan Beach?

– Nu, n-am uitat.

– A[adar, când te \ntorci?

– Nu m` \ntorc! Nu-i cazul s` faci mutra asta; ai auzit foarte

bine. Nu m` \ntorc. Acolo, sunt numai minciuni, [i nu mai

vreau minciuni.


– Ce fel de minciuni?– Cele ale bunicului meu.– De acord, te-a min]it. Bunicul t`u [tie s` manipuleze

oamenii [i nu se d` niciodat` \n l`turi de la o minciun` cândaceasta \i serve[te interesele. Dar nu este vorba doar despreasta...

– Restul nu merit` mai mult. Restul este cl`dit tot peminciun`. Cine eram, ce f`ceam, ce urma s` fac! Credeam c`aceea este via]a mea! Dar nu eram decât un mecanism. El m`conducea. Nici m`car nu mai [tiu cine sunt... Aici, cel pu]in,mi-am reg`sit via]a. Nimeni n-o va mai conduce \n locul meu!

– Ascunzându-te \n acest de[ert?– Joanna, a[ fi crezut c` dac` cineva din aceast` lume m-ar

putea \n]elege, aceea ai fi numai tu!Ea \l privi uimit`, f`r` s`-l \n]eleag`.– Asta ai f`cut [i tu! Ai plecat \n Botswana; m-ai abandonat

\n fa]a altarului, a preotului, a patru sute de invita]i ului]i, [i aiplecat! Ce naiba, nu-]i mai aminte[ti?

Bine\n]eles c` \[i amintea! |nchise ochii, \i deschise dinnou. Nu-i venea s` cread` c` Chase vorbea serios.

– {i noi? \ntreb` ea, aproape implorându-l.– Aveai dreptate [i \n privin]a asta. {i abia acum \n]eleg. Nu

po]i s` te c`s`tore[ti dac` nu [tii cine e[ti.

152 LESLIE LAFOY

Epilog

„Ce ironie a sor]ii!“ \[i zicea Joanna.Poate c` \ntr-o zi, \n viitor, va avea puterea s` aprecieze

comicul situa]iei.Dar ast`zi, chiar dac` trecuse o lun` de când \l l`sase pe

Chase \n cùtarea propriei identit`]i la Canyon-de-Chelly, sesim]ea \nc` prea aproape de evenimente pentru a zâmbim`car.

Suferea. Suferea profund.Ce [ans` exista pentru ca, atunci când Chase se va fi

„reg`sit“ \n sfâr[it – dac` asta se va \ntâmpla cândva! – el s`constate c` este \n continuare \ndr`gostit de ea?

Acest lucru se mai \ntâmplase o dat`, vara trecut`.|ncerc` s` se conving` c` \[i va reveni. Va re\ncepe s`

trìasc` a[a cum trìse \nainte de a-l reg`si pe Chase, atâta tot.Doar nu era singur` pe lume. Avea o familie, prieteni, omeserie.

Da, dar dac` mintea ei accepta aceste subtilit`]i, inima n-oputea face! Joanna [i-o sim]ea gata s` se sfâ[ie sub presiuneasuferin]ei.

Charlie câ[tigase cursa de alerg`ri; se bucurase [i ea... unpic. Dar, la fel ca [i Charlie, sim]ise [i ea c` lipse[te cineva cares` aplaude aceast` victorie.

Charlie era ca [i ea, aproape resemnat. Când erau\mpreun`, nu \ndr`znea nici unul s` rosteasc` numele celuiabsent. Dar Joanna avea prieteni mai optimi[ti care spuneau:„|l cunosc bine pe Chase. Nu va \ntârzia s` se \ntoarc`.“

** *

Dar luna noiembrie veni dup` octombrie, apoi decembriedup` noiembrie, [i cum Chase tot nu ap`rea, prietenii\ncepur` s` zic`: „Nu-l \n]eleg. Nu-l mai recunosc.“

Joanna \[i spuse c`, pân` la Cr`ciun, se va sim]i mai bine.Va g`si ceva de f`cut care s`-i \ndep`rteze gândurile de laChase. Va participa din plin la preg`tirile de Cr`ciun, vaorganiza o mare petrecere... Un revelion imens...

** *

|n tot acest timp, Chase \nv`]a s` p`zeasc` oile f`r` s`piard` vremea, s` scoat` apa f`r` s` risipeasc` o pic`tur`. Mai

154 LESLIE LAFOY

\nv`]a s` recunoasc` plantele pe care oile aveau voie s` lem`nânce [i cele pe care nu trebuiau l`sate s` le ating`, carecopaci produceau cel mai bun lemn de foc [i umbra cea maibun` pentru odihn`. |nv`]` legendele indienilor navajo,obiceiurile lor, istoria lor.

{i pân` la urm`, descoperi limitele propriei lui furii.Dar nu se poate trì numai din furie. Sufletului lui \i mai

trebuie [i altceva ca s` supravie]uiasc`. Un ]el. O promisiune.Dragoste.

** *

Tat`l lui \i spuse \ntr-o zi:– Asta se cheam` horzo. Frumuse]e, zic unii. Pentru al]ii

este Armonia, Echilibrul. Ceea ce trebuie adùgat vie]ii pentrua merita s` fie trìt`.

Dar Chase \nc` nu [tia ce-[i dore[te.

** *

N-ar fi putut s` spun` \n ce moment anume lucruriler`zle]e \ncepur` s` se adune, \n care moment trecutul se\mbin` cu prezentul pentru a face din nou posibilviitorul.


Poate c` \n ziua când tat`l sù \i vorbise despre horzo,poate \n alt` zi, sau \n diminea]a când se a[ezase pe margineacanionului, [i unde, pentru prima oar` de mult` vreme,\ncepuse s` scrie...

** *

|ncepu prin a ierta.|i d`du voie bunicului sù s` fie supus gre[elii [i s` se

cread` infailibil, mamei sale s` fie slab`, tat`lui sù s`-i fieteam`. Lui \nsu[i \[i permise s` aib` lipsuri, incertitudini...

|ncepu din nou s` spere.{i \n]elese acum darurile spiritului – dragostea,

\n]elegerea, generozitatea, voin]a de-a face bine – pe care to]ii le transmiser`.

Pentru el, venise vremea s` devin` adult, responsabil. Eratimpul s` se \ntoarc` acas`.

** *

Alexander avusese dreptate: Chase era un scriitor. Se\ntorcea nu pentru a veghea la soarta companiei De WittChase Publishing Group, ci pentru a scrie. Chiar \n mijloculunui de[ert arid, p`zind oile, nu se eliberase niciodat` deinfluen]a cuvintelor [i imaginilor. |n adâncul lui, permanent,

156 LESLIE LAFOY

exista nevoia de a c`uta, a \n]elege, [i mai ales, la sfâr[it, de ase exprima.

Alexander mai avusese dreptate \ntr-o privin]`. Eraimposibil s` fii \n acela[i timp [i alb [i navajo. Nu \n \ntregimeunul [i \n \ntregime altul. Doar dac` era cineva schizofrenputea s` aib` dou` identit`]i diferite [i complete. Dar, pentruoameni care sunt n`scu]i din dou` culturi diferite, este deasemenea imposibil s-o nege pe una pentru a o adopta pecealalt`.

Era de datoria lui s` descopere echilibrul, s` \nf`ptuiasc`aceast` alchimie.

Acum, datorit` acestui lucru, \n]elegea ce \ncercase s`-iexplice Joanna, cu mul]i ani \n urm`.

{i spera c` acum, la nici zece minute de când se \ntorseseacas`, când ea \i va deschide u[a, \i va acorda aceea[i\n]elegere.

** *

Momentul fusese bine ales: seara de Cr`ciun! |n noapteaasta, totul este posibil. Ar trebui s-o g`seasc` bine dispus`, celpu]in pentru a-l asculta chiar dac` la sfâr[it ea va spune „nu“.

Dac` s-ar \ntâmpla a[a, n-ar fi putut s` se supere pe ea.Nu-i spusese niciodat`: „M` voi \ntoarce“. Nu-i l`sase nici osperan]`.

Dar \n adâncul inimii, el spera.


*

* *

Joanna deschise imediat, [i se trezi fa]`-n fa]` cu Chase.

R`mase stupefiat`, sperait`, \ncântat`, gata s` le[ine. Un

amalgam de sentimente.

Ce c`uta el aici, la ora asta? Ce \nsemna asta? Era doar \n

trecere? Se va \ntoarce \n Arizona? Sau poate ea avea dreptul

s` spere c` revenise cu adevarat?

– Oh! Dumnezeule, Jo! exclam` el dintr-o r`suflare.

Deschise bra]ele... la \ntâmplare. Ea se arunc` la pieptul

lui. Se sim]ea ad`postit` \ntr-un port dup` o cumplit` furtun`.

Savur` for]a acestor bra]e, c`ldura lor \n jurul ei. Se sfâr[iser`

oare lunile petrecute \n singur`tate, tremurând de frig [i de

fric`?

– Te-ai \ntors cu adev`rat?

– Da.

– Sigur?

– |]i jur.

– Ai aflat \n sfâr[it cine e[ti?

– Mda... Dar am f`cut mai mult de atât. Am v`zut r`s`ritul

de soare, am p`zit oile, am adunat ciuperci, [i am descoperit

\nainte de toate c` sunt b`rbatul care te iube[te [i care nu

poate tr`i f`r` tine.

158 LESLIE LAFOY

– Oh! Chase!Era o minune. Simpl`, frumoas` [i real`. {i Joanna \[i puse

obrazul pe um`rul lui, \l \mbr`]i[` [i strânse mai tare lâng` eaacest izvor de c`ldur` [i de for]`, cu certitudinea c` era pentrutotdeauna.

Afar` un vânt u[or mi[ca ghirlandele luminoase ale marilorbulevarde. Noaptea de Cr`ciun cobora u[or peste California,peste lumea \ntreag`.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

LESLIE LAFOY - carti de dragoste PDF giannyjollys · totu[i sufletul pereche. Poate c` ea chiar o...

Documents

Transcript of LESLIE LAFOY - carti de dragoste PDF giannyjollys · totu[i sufletul pereche. Poate c` ea chiar o...