IN MEMORIA HOLOCAUSTULUI

LES JUSTES DE FRANCE

INSTITUTUL FRANCEZ & COMUNITATEA EVREILOR DIN TIMIŞOARA 26 IANUARIE - 09 FEBRUARIE 2012

Expoziţie, întâlniri, proiecţie...

2 / 8

26 IANUARIEZi în memoria Holocaustului

Evocarea istoriei Shoah-ului (în ebraică shoah înseamnă „nimicire, distrugere”) nu ar fi completă fără cea a acelora care, riscându-şi adesea viaţa, au participat la salvarea evreilor persecutaţi. Ca o rază de speranţă în istoria sumbră a celui de-al II-lea Război Mondial, acţiunile lor necesitau recunoaştere pentru a deveni astfel şi mărturii ale unor comportamente care să redea încredere în specia umană. Din 1963, Yad Vashem, Muzeul Memorial al Holocaustului, din Israel, acordă acestor persoane, bărbaţi şi femei, titlul de „Drept între popoare”. În ianuarie 2006, 21 310 persoane au primit această medalie dintre care 2 693 erau din Franţa. În acelaşi an, Memorialul le aduce omagiu prin organizarea unei mari expoziţii temporare şi a unui ciclu de vreo 50 de filme, 20 de întâlniri şi 8 mese rotunde. Tot cu această ocazie, li se consacră şi un spaţiu permanent: „Zidul de onoare din Grădina Drepților între popoare”, pe care sunt gravate numele celor 2693 de Drepţi între popoare din Franţa (în limba franceză s-a impus denumirea de Les Justes pentru cei care au ajutat dezinteresat la salvarea evreilor). Institutul francez din Timişoara, în parteneriat cu Comunitatea Evreilor vă invită să celebraţi în data de 26 ianuarie, cu o zi înainte de Ziua comemorării Holocaustului în Franţa, aniversarea eliberării lagărului de concentrare de la Auschwitz. Aceasta va fi şi o bună ocazie pentru găzduirea unei expoziţii a Memorialului Holocaustului din Paris la Timişoara.

Program26 Ianuarie

18H00 : la Institutul francez din TimişoaraVernisajul expoziţiei „Les Justes de France” în prezenţa domnului Thierry Sète, director al Institutului francez din Timişoara şi a Lucianei Friedman, preşedinte al Comunităţii Evreilor din Timişoara.Cântece tradiţionale evreieşti prezentate de elevii Liceului Pedagogic Carmen Sylva

20H00 : la Comunitatea EvreilorProiecţia documentarului „Les Justes” de Nicolas RibowskiÎntâlniri şi mărturii despre francezii şi românii recunoscuţi ca „Drepţi între popoare”

26 ianuarie > 10 februarieExpoziţia “Les Justes de France” la Institutul francez din Timişoara

5 / 8

LES JUSTES ÎN FRANŢA

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, din cauza liniştii care domnea în jurul persecuţiilor cărora le cădeau victime evreii, Europa părea cufundată în teamă, indiferenţă sau colaborare. Şi totuşi, în fiecare dintre ţările în discuţie, femei şi bărbaţi s-au opus, şocaţi fiind, actelor de violenţă la care erau martori. Les Justes au fost numeroşi, cu precădere în Franţa. Implicarea lor a făcut posibilă în cel de-al II-lea Război Mondial salvarea a două treimi dintre evrei, în ciuda contribuţiei guvernului de la Vichy la deportarea lor.

Intervenţia chiar în interiorul lagărelor de concentrare, trecerea clandestină a frontierelor, falsificarea documentelor civile sau religioase, primirea acestora în oraşe-refugiu…s-au numărat printre acţiunile care au permis salvarea a mii de persoane. Expoziţia Les Justes de France rememorează parcursul şi acţiunile de salvare a acelora care s-au organizat în reţele sau au acţionat individual în acest scop. Urmărind cronologia marilor etape ale celui de-al doilea Război Mondial, aceste documente, evocă acţiunile de salvare apărute ca reacţie la dispoziţiile legislative ale persecuţiei evreilor în Franţa.

Încă de la începutul ocupaţiei germane, anumite personalităţi cu spirit pătrunzător îi ajută pe refugiaţii care încearcă să fugă. Astfel, la Bordeaux, consulul Portugaliei, Aristides de Sousa Mendes, cu ajutorul fiilor săi, eliberează în câteva zile mii de vize de intrare în Portugalia. Situaţia se complică rapid: legea decret din 4 octombrie 1940 îi obligă pe “străinii de rasă evreiască ce locuiesc în zona liberă” să intre în lagărele de concentrare unde sunt înghesuiţi în condiţii deplorabile alături de refugiaţii republicani spanioli. Organizaţii caritative, printre care CIMADE (Commission inter mouvements auprès des évacués),

prin iniţiativa secretarei sale generale Madeleine Barot, Amitié chrétienne, Secours Suisse precum şi numeroase acţiuni evreieşti, sunt utilizate pentru ameliorarea traiului deţinuţilor prin deschiderea de puncte de ajutor umanitar.

În august 1942 încep marile deportări. E necesară improvizarea unor filiere de evadare, căutarea punctelor de trecere a frontierelor (spre Elvetia şi Spania), găsirea de călăuze, falsificarea documentelor… Preoţii Louis Favre, Gilbert Pernoud şi Raymond Boccard de la colegiul Saint-François de Sales din Ville la- Grand, Haute-Savoie, a cărui grădină este situată la frontiera cu Elveţia, dau posibilitatea la mai mult de două mii de clandestini să pătrundă în această ţară trecând peste zidul colegiului. Copiii, la fel ca adulţii, sunt şi ei urmăriţi atât în zonele libere cât şi în cele ocupate. Toate mijloacele legale şi clandestine sunt utilizate pentru a se opune arestării lor şi pentru a-i sustrage deportării. Acţiunea se manifestă prin căutarea de familii în mediul rural şi de instituţii religioase care să-i poată primi, direcţionarea şi plasarea copiilor, atribuirea de identităţi false şi crearea de filiere de evadare. Se dezvoltă reţele de întrajutorare, organizaţii evreieşti şi non-evreieşti se asociază.

În regiuni, această salvare ia o formă particulară pe planul ajutorului colectiv. Este cazul unor regiuni precum Hautes-Alpes, Gers, Tarn, Drome, Sarthe sau Cantal. Reţelele de salvare îndrumă copiii şi adulţii într-acolo unde ştiu că pot conta pe ajutorul necondiţionat al populaţiei, urmând exemplul locuitorilor platoului Vivarais-Lignon şi, cu precădere, a celor din Chambon-sur-Lignon.

6 / 8

În acest oraş de confesiune protestantă, aproape doisprezece case de copii, treizeci şi nouă de pensiuni de familie, zeci de ferme adăpostesc sute de refugiaţi. Dimensiunea excepţională a actelor de salvare şi a numărului de salvatori au adus acestui sat, singurul din Franţa, titlul de « Drept între popoare ».

Dacă mai bine de 85% dintre copiii evrei din Franţa scapă de deportare (din 76 000 de evrei deportaţi din Franţa, mai mult de 11 000 erau copii), aceasta se datorează şi dăruirii individuale a numeroşi francezi. Părintele Jacques găzduieşte în Colegiul des Carmes pe care-l conduce la Avon, în apropiere de Fontainebleau, trei evrei sub nume false şi angajează un profesor de ştiinţe naturale căruia îi este interzisă exercitarea profesiei sale prin legile anti-evreieşti de la Vichy. La 15 ianuarie 1943, Gestapoul pătrunde în colegiu şi îi arestează pe cei trei copii şi pe părintele Jacques, colegiul este închis. Lucien Weil, profesorul, este şi el arestat la domiciliu, la fel ca mama şi sora acestuia.

Niciunul dintre aceştia nu-și mai face apariția. Louis Malle, fost locatar al colegiului din Avon, evocă această istorie în filmul său Au revoir les enfants. Aceste poveşti de viaţă, de destine încrucişate, nu sunt decât nişte exemple printre numeroasele acţiuni de salvare care s-au derulat în Franţa în timpul celui de-al

doilea Război Mondial. Evocând câteva dintre acestea, expoziţia oferă vizitatorului o imagine asupra acestor numeroase acte de umanism, dintre care multe vor rămâne necunoscute, acte care au făcut posibilă supravieţuirea a trei sferturi dintre evrei. Individual sau colectiv, organizaţii creştine şi protestante, oameni ai bisericii, călăuze izolate, funcţionari, tineri, bărbaţi, femei, les Justes au constituit un lanţ de speranţă salvând vieţi omeneşti.

„Drepţi între popoare” – 1 ianuarie 2006Polonia 5 941Olanda 4 726Franţa 2 646Ucraina 2 139Belgia 1 414Ungaria 671Lituania 630Belarus 564Slovacia 460Germania 427Italia 391România 52Elveţia 38Bosnia 34...Total 21 310 persoane

PARCURSUL EXPOZITIEI

1 – Introducere 2 – Vremea celor recunoscuţi ca “Drepţi între popoare” 3 – În serviciul reţelelor evreieşti4 – Acţiunea organizaţiilor non evreieşti5 – Biserica catolică : între linişte, protest şi acţiune6 – Angajamentul protestanţilor7 – Acţiunea salvatorilor în lagăre 8 – Trecerea clandestină a frontierelor9 – Falsificarea documentelor10 – Slujirea statului sau nesupunerea11 – Solidaritatea în şcoli12 - Les Justes în situaţii neaşteptate13 – Salvarea copiilor14 – Zonele de refugiu15 - Les Justes în zona ocupată16 - Les Justes în regiunile muntoase17 – Cazul exemplar de la Chambon-sur-Lignon şi din zona platoului Vivarais-Lignon 18 – Ce trebuie reţinut despre les Justes ?

TITLUL ŞI MEDALIA DE „DREPT ÎNTRE POPOARE”

O tradiţie evreiască milenară califică Juste ca fiind orice fiinţă umană care salvează viaţa şi bunăstarea celor slabi şi oprimaţi. În 1953, legea israeliană instituie Muzeul Memorial Yad Vashem la Ierusalim, în scopul perpetuării istoriei tragediei evreilor în Europa din 1933 până în 1945, a victimelor şi a eroilor săi. Un alineat al acestei legi cere să se aducă omagiu celor « Drepţi între popoare care şi-au riscat viaţa pentru a-i salva dezinteresat pe evrei »

O comisie creată în 1963 şi prezidată de către un judecător al Curţii supreme decernează titlul de Juste („Drept între popoare”). Aceasta se bazează pe încrederea în mărturia unuia sau a mai multor evrei salvaţi şi a documentelor autentificate. Extrem de rar, salvatorii se manifestă ei înşişi. Discreţi şi modeşti prin natură, aceştia consideră că şi-au făcut doar datoria – nimic mai mult şi nu caută onoarea de a fi celebraţi precum nişte eroi. Evreii, dimpotrivă, văd în ceea ce au înfăptuit salvatorii lor un element capital al istoriei Shoah-ului, revelând ceea ce este mai bun în condiţia umană. De asemenea, echipe de voluntari manifestă eforturi constante pentru a suscita mărturiile evreilor salvaţi şi pentru a organiza cu răsunet ceremoniile de acordare a medaliei “Drept între popoare”. Muzeul Memorial Yad Vashem de la Ierusalim a decernat titlul de “Drept între popoare” la mai bine de 20 000 de persoane în Europa.

În toate ţările ocupate, fără excepţie, au acţionat salvatori ai evreilor. 16 iulie este ziua în care Franţa comemorează victimele Shoah-ului (Holocaustului) şi aduce omagiu oficial salvatorilor evreilor, les Justes. În 31 decembrie 2005, 2 693 de salvatori din cei 21 310 onoraţi, au fost recunoscuţi în Franţa. Numeroase alte dosare sunt încă în lucru. Multe vor rămâne însă în anonimat, în lipsa mărturiilor. În onoarea acestora a fost ridicat la Yad Vashem un monument dedicat aşa numitului „ Juste inconnu” (salvatorul necunoscut). Cartea despre Les Justes nu a fost încă terminată. Vashem continuă să primească şi să trimită la Ierusalim mărturii referitoare la salvarea familiilor de evrei.

MEDALIA „DREPT ÎNTRE POPOARE” ÎN FRANŢA

În Franţa, Departamentul „Les Justes” a fost creat în anii 1963-1964 şi integrat în 1989 Comitetului Francez pentru Yad Vashem. Acesta se sprijină pe munca echipelor de benevoli. În 1964, i-a fost acordat părintelui Jean Fleury primul titlu de „Drept între popoare” din Franţa. Numărul persoanelor distinse cu acest titlu se ridica la 850 în anul 1990. La sfârşitul lui 2005, numărul acestora ajungea la 2693. Acordarea acestui titlu se realizeză în urma unei proceduri riguroase care presupune parcurgerea a trei etape:1. Constituirea unui dosar: strângerea mărturiilor scrise a evreilor salvaţi, căutarea şi audierea

martorilor, verificarea legitimităţii cererii şi a caracterului dezinteresat al salvării...2. Trimiterea dosarului la Yad Vashem Ierusalim însoţit de un rezumat, de mărturii originale legalizate şi, eventual, de alte documente vechi (fotografii, scrisori...).3. Organizarea de ceremonii de acordare a medaliilor de către delegaţi ai Comitetului francez în toată Franţa şi participarea unui diplomat al ambasadei Israelului.

MEMORIALUL HOLOCAUSTULUI DE LA PARIS

Memorialul Shoah-ului (Holocaustului) a fost deschis publicului în 27 ianuarie 2005 cu ocazia celei de-a șaptezecea aniversări a eliberării din lagărul de la Auschwitz şi a Zilei europene în memoria Holocaustului şi a prevenirii crimelor contra umanităţii. Situat la Paris în cartierul istoric din Marais, acesta a devenit în prezent o instituţie de referinţă în Europa pentru Shoah. Înţelegerea trecutului pentru clarificarea viitorului, aceasta este vocaţia acestui loc, muzeu, centru de documentare şi loc al memoriei în acelaşi timp.

Deschis unui public larg şi diversificat, acesta oferă numeroase spaţii şi activităţi: o expoziţie permanentă despre Shoah şi istoria evreilor din Franţa din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, un spaţiu de expoziţii temporare, un auditoriu în care sunt programate proiecţii, colocvii, dezbateri, prezentări de lucrări..., Zidul Numelor pe care sunt gravate numele a 76 000 de bărbaţi, femei sau copii evrei deportaţi din Franţa între anii 1942 şi 1944 în cadrul „soluţiei finale”, cripta, locul de reculegere unde a fost depusă cenuşa victimelor de la Auschwitz şi din ghetoul de la Varşovia, Centrul de documentare evreiască contemporană şi sala sa de lectură, un spaţiu multimedia...

7 / 8

LES JUSTESUN FILM DE NICOLAS RIBOWSKI

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, cei care au acceptat să-i ajute pe evrei, în ciuda riscurilor, a legilor, au fost puţin numeroşi; în Franţa câteva mii cel mult. Aceştia ştiau că sfidează moartea. Obligaţi să păstreze secretul, singuri sau în sânul reţelelor clandestine, ei au salvat evrei, ascunzându-i, fabricându-le documente false, ajutându-i să treacă frontiera. În haos şi renunţare, ei au permis speranţei să supravieţuiască, iar vieţii să se bucure de ea. Nicolas Ribowski, scăpat el însuşi de deportare, propune un film în onoarea francezilor, femei şi bărbaţi, care au salvat viaţa evreilor, punându-şi în pericol propria existență. Nicolas Ribowski, fiul unei familii deportate, prezintă o frescă vastă din istoria acestor salvatori. Acesta este văzut ca un film coral şi este prezentat dintr-o perspectivă istorică a intrării salvatorilor în Pantheon. Acest film reprezintă în acelaşi timp parcursul personal al realizatorului în faţa istoriei, redarea unor întâmplări salvatoare fabuloase şi un omagiu adus celor numiţi „Les Justes de France”.

Nicolas Ribowski (născut în 1939) este un realizator francez. Copil ai cărui părinţi au fost deportaţi, Nicolas Ribowski a fost ascuns de către o familie din Moissac (în Tarn-et Garonne) până la sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial (el a realizat două documentare pe acest subiect: unul despre persoanele care l-au salvat (Shatta şi Bouli Simon) şi un altul despre salvatori în general). Îşi începe cariera ca asistent realizator al lui Alain Cavalier, Jean-Paul Rappeneau şi Jacques Tati sub numele de Nicolas Ribowski. Se orientează ulterior spre realizarea filmelor de televiziune şi a serialelor televizate. Este autorul unor filme de cinema dintre care Une affaire d’hommes cu Claude Brasseur şi Jean-Louis Trintignant, film recompensat cu un premiu César.

8 / 8