Caracterizarea merceologică a

lemnului

Realizat de:MERENENU CRISTINA 224ML

1.1Structura şi compoziţia chimică a

lemnuluiLemnul este o materie primă valoroasă pentru economia unei ţări datorită multiplelor sale utilizări (material de construcţii, obţinerea mobilei,celulozei, hârtiei, produse chimice, etc.). Lemnul este un material organic, cu structură eterogenă alcătuit din celule asociate în ţesuturi care au forme şi funcţii diferite. Structura lemnului se studiază microscopic şi macroscopic.

Microscopic Macroscopicmicroscopic la care se urmăreşte

forma, poziţia şi dimensiunile celulelor în funcţie de care avem celule cu funcţie de rezistenţă, de conducere, de nutriţie şi rezervă, şi care sunt necesare a fi studiate deoarece identifică specia lemnoasă.

macroscopic se poate realiza cu ochiul liber sau cu lupa şi redă modul de grupare şi de organizare a elementelor anatomice component.

Dintre elementele care influenţează în mod deosebit aspectul fizic al

lemnului fac parte:

Măduva

măduva ce este un ţesut poros de culoare

mai închisă decât restul masei lemnoase şi care se înlătură în

procesul de fabricaţie (de debitare) a

semifabricatelor;

Duramenul

duramenul este lemnul matur din zona centrală, partea cea mai densă şi rezistentă a lemnului ce se formează la vârste diferite în funcţie de specie (salcâm 3-5 ani, pin 20-30 ani, stejar 30-55 ani) iar foioasele au duramenul mai dezvoltat;

Alburnul

alburnul este un ţesut mai puţin dens decât duramenul deoarece are rol de conducere a substanţelor nutritive şi a sevei, are conţinut ridicat de apă, variază în funcţie de vârstă, specie, condiţii climaterice. În general speciile lemnoase pot fi împărţite în două cele care au lemnul matur colorat distinct de alburn (stejar, salcâm, cireş,prun, nuc, ş.a.) şi cele la care acesta nu este colorat (brad, molid, tei,fag, ş.a.);

Cambiu

cambiu strat generator de

creştere în grosime;

Coaja la exterior

coaja la exterior se îndepărtează la prelucrare, în unele cazuri este folosită pentru extracţia unor substanţe ca ex. tananţi din stejar pentru vopsitorie sau substanţe medicinale ca ex. Chinină;

1.2 Compoziţia chimicăÎn general aceasta

1.2 Compoziţia chimică

În general aceasta este alcătuită din substanţe organice, substanţe minerale şi apă. Substanţele organice sunt în proporţie de 90-95%:celuloză, hemiceluloză, lignină iar substanţele secundare sunt răşini, uleieteric, substanţe tanante, gume, pigmenţi, etc.

1.3Defectele lemnuluiSe datorează condiţiilor de climă, intemperiilor, microorganismelor şi ainsectelor.

a. Defecte de formă (de creştere)Curbura: deviere de la linia dreaptă a axei trunchiului;Conicitatea: la foioase o descreştere accentuată a diametruluitrunchiului pe o lungime relativ mică;Canelura: apariţia valurilor longitudinale, care dau contur sinuos(dantelat) secţiunii transversale;Ovalitatea: forma ovală a secţiunii transversale.

b. Defecte de structură (apar la elementele anatomice a lemnului)- Excentricitatea: deplasarea laterală a măduvei, care apare la arboricrescuţi în pantă, expunere inegală la soare şi care micşoreazărezistenţa la solicitările mecanice.- Fibre deviate anormal:

-Fibre răsucite: deviere elicoidală faţă de axa trunchiului;- Fibră ondulată sau creaţă: se manifestă prin deviereafibrelor şi a celorlalte elemente anatomice ale lemnuluidupă linii ondulate relativ regulate, de aceea nu esteconsiderat propriu-zis un defect deoarece pentru fabricareamobilei este apreciat ridicând valoarea estetică a lemnului.Se întâlneşte mai des la paltin, frasin, stejar, mesteacăn;- Inimile concrescute: creşterea la un loc a mai multortulpini;- Nodurile: defectul cel mai frecvent a lemnului, importantela sortarea cherestelei pe calităţi iar când nodurile suntmici, împrăştiate uniform prezintă valoare la fabricareamobilei;- Crăpăturile: sunt discontinuităţi în masa lemnului datorateruperii elementelor anatomice datorate contragerii, gerului.

Acestea pot fi:

Cadranură: când crăpăturile urmează linia razelormedulare din centru spre exterior, având locputrezirea măduvei - lemn de foc; Gelivură: rupere din exterior spre interior cauzată deger timpuriu;Rulură: sunt crăpături concentrice ce urmează liniainelelor anuale, datorate vântului puternic.

c. Defecte cauzate de factori biologici (microorganisme, ciuperci, insecte xilofage) ca:- inima roşie a fagului (duramen fals), stelată a fagului, brună lafrasin, roşie stejar, coloraţie cafenie, albastră, pete mucegai sau de putregai.