Obiceiul este o mostenire de la stramosii nostril romani, care de 1 Martie, prima zi a primaverii, celebrau sarbatoarea “Matronalia”, cand femeile primeau diverse cadouri de la sotii lor. Purtatul martisorului coincide cu inceputul primaverii, care se serba prin jocuri, cantece, petreceri, diferite obiceiuri si ritualuri, astfel ca si martisorul facea parte din suita acestor ritualuri.

De altfel, cuvantul “martisor” este de origine latina (martius),numele popular al lunii martie. Acest obicei este raspandit in toate provinciile tarii si incepe cu ziua de 1 martie, cand este si prima “baba”, Dochia. In timpurile mai vechi , la romani, martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata la gatul copiilor cu ajutorul unui fir rosu si alb, rasucite. Era credinta ca purtatul martisorului aduce noroc.

Fetele purtau si ele martisoare din monede , pana la inflorirea trandafirului, cand le scoteau de la gat. Cu firul martisorului legau tulpina pomului, iar cu banul isi cumparau cas, pentru ca toata vara sa le fie fata frumoasa si alba.

Pana a nu deveni obiect de comert, fiecare fata isi lucre singura martisorul : un fir de lana rosie si altul de lana alba, rasucite impreuna si pe care insira o margica colorata. In unele parti ale tarii era obiceiul ca de 1 Martie firul de martisor sa fie legat la mana sau la gat si purtat astfel toata luna martie. In ultima zi a lunii, inainte de rasaritul soarelui, fetele il legau de o tufa de trandafir sau de o creanga de copac, incredintate fiind ca li se vor incredinta toate dorintele .