Legenda Corbului - R.P. Sofianiuc - Libris.ro Corbului...spiritelor lrokuro, suflete pierdute in...
8
R. P. SOFIANUC LEGEI\TDA CORBULUI Roman fantasy
Transcript of Legenda Corbului - R.P. Sofianiuc - Libris.ro Corbului...spiritelor lrokuro, suflete pierdute in...
R. P. SOFIANUC
LEGEI\TDA CORBULUI
Roman fantasy
ffi. p, ${.}F{ANI{l{l
%ryry
%#tr
@ry'S$-s i
W.'ry
nesffArilA f#fts{ry,[rf
CUPRINS
q CAPITOLUL T: CELE PATRU REGATE $IORDINUL DRAGONILOR
16 CAPITOLUL Z: ORIGINEA FETEI
23 CAPITOLUL 3: iXCnnCenn UupAiNcg,ncenp
+8 CAPITOLUL 4: SALVATA DE UN CAVALER
NEGRU
59 CAPITOLUL 5: CORBUL
7q CAPITOLUL 6: O errA perA eCORBULUI
ti6 CAPITOLULT: OARE LA CE NU POTI S-O
net ix nenAr
()9 CAPITOLUL B: DE I-A CePAf
I ro CAPITOLUL 9: PRIMUL SANCE VAnSer
L2fJ CAPITOLUL TO: PAOUNEA PE TIMP DENOAPTE
CAPITOLUL TT: UN CWANT, O IDEE
CAPITOLULTz: UN LUCRU CE TREBUIArAcur
CAPITOLUL T3: SALT SPRE LIBERTATE
CAPITOLIJL T4: URMARILE UNUIINCIDENT }TEFERICIT
CAPITOLUL T5: PRIMA SCHIMBARE
CAPITOLUL T6: ALTE SCHIMBARI
CAPITOLIJL T7: SCAPAru DE PUTERE
CAPITOLUL TB: CEREREA DRAGONILOR
CAPITOLUL T9: INVITATII CORBULUI
CAPITOLUL zo: PLECAREA
CAPITOLUL zT: DE$ERTUL KA
CAPITOLTJ L ZZ: 1NTOENCEREA ACASA
CAPITOLUL z3: FINAL
131
L4L
155
L72
rBB
2LL
232
256
zBo
292
298
3L4
328
8
-
nEGgAm/& #,CI€s,{i {{f
CAPITOLUL T: CELE PATRU REGATE
$r 0RDTNUL DRAGONTLOR
Odat5, cAnd timpul st[tea mai mult pe loc, cdnd magia era
ceva obiqnuit in viala de zi cu zi, cAnd creaturile ce noi le-am
vedea ca fiind venite din adAncuri cutreierau p5mAntul, lumea
cra impd4itX intre patru mari puteri. Fiecare avea linutul ei cu
oamenii sii, iar in jurul lor se aflau p5durile, iocuri bAntuite de
spirite ce nu-qi gflseau tihna qi vietdli cu obiceiuri dintre cele
rnai morbide.Primul regat, situat in nord vest, era Saflik. Era inconjurat
pc toate p[4ile de ape curgltoare, limpede qi cristaline ce
porneau de la cascadele castelului. Aceste cascade igi aveau ca
sursl cinci statui cu silueta sublire Ei elegantd ce lineau in mAnivnse de cristal. Din ele se revdrsa fdrd oprire apa ce stribdtea inIrurg qi in lat linutul, formind mai apoi o barierd in jurulgranilei, aplrf;ndu-l astfel de demonii pfldurii, apa fiind wljitlclin cele mai vechi timpuri. F[r[ ea, locuitori ar deveni pradlspiritelor lrokuro, suflete pierdute in clutarea unui trup pe care
sil-l posede.
Chiar dac[ de la distanld plreau a fi fiinle, mereu iqinscundcau fata de privitori pentru a nu-qi ardta ochii albi, lipsilirlc culoerre qi viat[. Odat5 ce prada se apropia destul de mult, o
9
R. F. $fiF{A$I{JC
imobiliza cu ajutorul rAnjetului bolnav care evidenlia toli dinliisubliri ca de Earpe. Nimeni nu se putea miqca dup[ vedereacelebrului,,zAmbet al mor!ii". Apoi, sufletul nefericitului eradevorat qi inlocuit cu cel al irokuroului, victima ajungAndposedatd qi dorind sI se rlzbune pe cei ce i-au greqit.
De aceea, cAnd pirlseau linutul, saflikenii luau cu ei unvas cu ap5 magicfl ce-l puneau pe trisurd. in timp, toate trlsurileau fost concepute in aqa fel incAt s[ delin5 un glob plin cu aceea
apd, incorporat pe acoperiqul trlsurii.Toli locuitorii aveau un lucru in comun: ca Ei statuile,
corpul lor era inalt, sublire qi de o eleganld nemaivdzutX atAt inmers cAt gi in port. Plrul lor era alb, iar trlslturile fine qi blAndeevidenliate de ochii albaqtri, vis5tori qi zfrmbetul ce nu li se
qtergea niciodat[ de pe fa!d. Jinutul nu era numit pe degeaba
,,T5.rf;mul ingerilor", aceste creaturi paqnice avAnd aripi dinpene albe, fiecare legate de corpul lor printr-un cerc aurit plasatpe omoplat"
Regele lor, majestatea Renhed, era de o frumusele incom-parabil[, avAnd p5.rul lung pAn[ la ta]ie qi alb ca neaua, nasuluqor areuit in sus gi privirea unui conducltor care igi adora
supuqii. Dacd ar fi lumina sh ia weo formI, al lui ar fi luat-o.TotuEi, un defect aveau qi acela c[ erau fiinle cAt se poate
de leneqe. Niciodatl nu trebuia s[-!i iei lucr[tori din Saflik c[ ai
fi ajuns si faci totul de unul singur. Ei erau artiEti cu capul innori ce se cufundau cu orele in meditalie, trecAnd chiar gi zileintregi flri a face cu adev[rat ceva. Ei funclionau dupd deviza:
,,Totul poate fi ficut de altcineva, iar dac[ nu... se poate face maitArziu."
De aceea majoritatea lucrltorilor erau de origine domuz5.
Domuz era linutul ce se gfisea in nord est, plin ochi cu creaturi
10 11
f ,gGE'h'*ildCtr-trStntrf
gata s5. munceasc[. Nu s-ar putea numi niciodatS oameni, dincauzaaspectului lor" NeavAnd niciodatd mai mult de un metruqaptezeci, aceste fiinle erau cnt se poate de indesate, lungimea
umerilor fiind aproape aceeaqi cu cea a indllimii. MAinile lorerau groase cAt un butuc, iar picioarele de asemenea" TotuEi,
forma corpului nu era nici pe departe ceea ce era interesant la
locuitorii Domuzului.Fala lor reprezenta o gorild ce avea pe post de canini dejos
niqte col{i de ai fi zis cI erau coarnele unui taur" Acestea
suslineau filcile, formAnd cute inestetice la nivelul buzei de sus,
iar ridurile de pe frunte mai de nu ii acopereau ochii" Sem[na
foarte mult cu un mistre! fhri rAt. Culoarea bldnii scurte qi aspre
ce-i acoperea intreg corpul era de un roqcat inchis, iar ochii sdi
gri deveneau roEii cAt ai clipi cAnd se enerva.
Da, cel mai mare defect al lor era cu siguranli faptul cd se
aprindeau repede" Furia lor nu cunoEtea limite Ei omorau tot ce
prindeau dacl erau iritali peste mdsurd, iar asta putea aduce
consecinle grave. Un domuz nervos era destul pentru a trezi ointreag[ ceatl la rlscoal[" De aceea domuzii se in]elegeau a$a
bine cu saflikenii, ei Etiind s[ relaxeze orice fiin{l pusd pe har{d"
Totuqi, regele Boar nu ar fi acceptat niciodatX sI-qi trimit5vreun muncitor decdt dac[ avea sd primeasc[ ceva in schimb"
Astfel, Renhed a ales cei mai de seamd artiqti din Saflik pentrua lucra pentru regele domuzuiui Ei a-i decora palatul cu fel de
fel de picturi qi alte lucrlri artistice. DeEi aspectul regelui Boar
te-ar fi fXcut sd te intrebi dacd ar aprecia aSa ceva, fiind mereuimbrdcat in straie de lupt5, acesta se plrea cI fusese wljit de
muzica saflikeani. Sunetul harpei devenise de nelipsit din palat.
Astfel, cele dou[ regate s-au aliat destul de repede, for-rnlnd o alianll greu de rupt. Au construit;i un drum principal
]1" p. $(-}r,[Afiig{]il
intre cele doul linute pentru a nu fi nevoili sI treacd pidureaMarhely unde se g[seau multe creaturi mortale, printre carehaitele formate din lupi infometa{i qi iscusili in ale vAnitorii.
Fiecare grup avea liderul lui Ei deqi se glseau in fiecarepddure, haita Chara din Marhely era cea mai periculoasi. AvAndpeste o mie de membri, era irnp[r{itd in subhaite, iar liderulsuprem era Igun. DlrAmau tr[suriie qi tArau orice vietate inintunericui pddurii unde se puteau infrrrpta in voie din ea. Deun singur lucru le era team5: focul. Astfel, in jurui Domuzului a
fost shpat un Ean!, mai apoi umplut Ei alimentat cu lavd de lar,'ulcanui din centrui domeniului. Niciun lup nu se apropia deDomuz qi nici de o trlsur[ ce avea o tor[[, iar ce]e dou[ linuturiputeau comunica in voie"
Cel de-ai treilea linut era Terra. Situat in sud vest, la cAtevasute de kilometri de Saflik, teritoriul reprezenta casa oamenilor,fiinfe ce au supravietuit pane in ziua de azi. DeEi nu aveau puterispeciale sau o for![ fizich ce sh le fie de ajutor, acegtia Ei-audezvoltat in mod remarcabil inteligenla qi capacitatea de a
congtientiza oportunitllile ce le sdreau in ca]e.
Astfel, ei si-au ales acel teritoriu fiind inconjurali de munlice se intindeau pffnd la cer, protejAndu-i de balaurii ce miqunauprin phdurile din jur. Balaurii erau creaturi patrupede ce aveauun gAt lung ce se termina intr-un bot turtit care acoperea cu greudinlii de rechin. Picioarele ii erau scurte qi puternice, redu-cAndu-i mobilitatea qi viteza, dar puteau dlrAma fdrd problemeun copac ce le stltea in cale.
Din fericire, erau uqor de evitat, paqii lor fiind auzili de lakilometri, dar odati ce te aflai in fala lor nu mai exista moda-litate de sc[pare. Cu o iovitur5 de coadi putea zdrobi qi cel maiforlos dintre domuzi, dar mai un amdrAt de om. Totuqi, era
L2 r,3
ntrGglrsJl f#"ft${ff f,ff
rlcstul sd-qi frece coada de corpul nefericitului pentru a-ll5sa s[sarrgcreze pAn[ la moarte, aceste fiinle avAnd soizi asculili pe
1ol" corpul.Dupd zeci de ani de muncd, oamenii au reuqit s5 creeze
(:(lva ce sI-i poatd transporta dintr-un linut in altul" Aveau un
b:tlon ce se umplea cu aer cald, astfel ajungAnd s[ pluteascd prin;urr. De acesta se lega o cutie de lemn in care era aEezat un scaun"
l)c mAnerele lui se aflau in total patru manete care controiauclicele plasate pe fiecare falI a cubului pentru a putea zbura inircr in direclia dorit[. in acest mod, oamenii puteau cdlitori insiguran![ peste mun]ii ce ii inconjurau.
Aceste obiecte au fost repede comercializate si in Domuz,
clupi ce regele Amadeus, conducEtorul Terrei, i-a fficut cadou o
astfel de invenlie regelui Boar. Au inceput a fi vXzute ca fiindcele mai sigure qi utile modalitdli de a cXlXtori pe drumuri scurte
sau lungi care nu aveau ca rost transportu] de bunuri.intre Terra Ei Saflik s-a construit un drum principal care
constituia un pod peste pddure" Numai aga se puteau transporta
bunuri frri a fi cu ochii in patru dupd balauri, Irokuro Ei haite.
tn momentele in care era hecesar de a comercializa cu domu-
zieni, oamenii treceau prin Saflik, apoi pe drumul principal ce
clucea in Domuz"
Ultimul linut ce se putea numi regat era Nusakan" Acesta
se afla in sud est pe un platou la peste 2ooo de metri in5llime,astfel fiind protejat de toate viet5lile p5durii. Singurul mod de
zr ajunge acolo era folosind invenlia oamenilor sau propriilearipi dacl erai saflikean.
Toli nusakanii reprezentau animale vorbitoare, iar culorileIor erau negru qi alb. Nici aripile nu }e lipseau, dar se retr[geauprecum melcul in cochilie cAnd nu era timpul pentru zbor. Acest
K. F. SilFTANT}:1C
linut era condus de Esther, un inorog negru ce avea cornul alb,Ei care era de departe cea mai mistic[ dintre creaturile existente.Rar era vhzuti, iar cAnd avea loc adunarea puterilor, trimitea unsupus loial care s[-i lind locul. Mulii se intrebau dacX ea chiarexista sau era o invenlie a nusakanilor pentru a nu fi nevoitri slaibl un lider.
Supuqii din Nusakan erau cei mai organizali qi mai bine-voitori unul cu celllalt. Nu doreau sX aibd doar unul de cAqtigat,dar to!i, astfel reugind s[ se evolueze cel mai mult ca nalie.Aveau in sAnge dorinla de-a-qi ajuta vecinul ce se afla innecazuri qi datorit[ credinlei cd fiecare era cu adev[rat priceputla ceva, s-au creat intregi institulii care se focusau numai peaflarea calitfl1ilor unui individ, apoi i se glsea un loc de munci.Astfel, Nusakan a ajuns qi cea mai dezvoltatl pe plan munci-toresc, fHr[ a-qi trimite oameni in alte linuturi sau a accepta dinafarI.
Toate cele patru linuturi aveau granitrele deschise unapentru alta. Se putea comercializa in voie, se putea lucra in oricespaliu, doar clsltoria era interzisl intre doi indivizi de naliediferit[. Se credea cI rasa fiec[ruia trebuie sd rdmAnX purdpentru a putea menline echilibrul Ei pacea. OdatI ce ar existarase mixte, nu s-ar qti cui {inut aparlineau qi astfel s-ar iscaconflicte.
Deqi erau libere, regatele trebuiau s[ respecte alegerileOrdinul Muntelui. Aceast[ organizare era formatl din cincidragoni care aveau sd hotdrasci viitorul lumii. Ei erau neutri,nici buni qi nici rii, qi erau interesali doar s[ plstreze liniEtea Eiechilibrul. Nu doreau moartea creaturilor din pddure qi nicicelor din regate, dar ar fi in stare s[ ia orice m[sur[ pentru a nuse distruge tot ceea ce se crease.
L4 15
d-$ffiFft*Oc C{}REU{-UI
Fiecare dintre ei avea cete o putere: Zemin avea controlnsupra plmAntului, Su miqca apa cu un cuvAnt de-al s1u, Luftnlcgca direclia vAntului, iar Fajro controla focul. Ultimul, darnu cel din urmX, era cel mai mare dintre toli Ei care putea
tlistruge tot ce ii ieqea in cale cu un singur gest. Agbara era o
nclcvlratl zeitate ce controla electricitatea, cea mai periculoasd
clintre puteri. Din fericire era gi cel mai in{elept qi qtia sd nulbuzeze de forla sa. Din potrivd, formase acest ordin pentru ase asigura c[ alegerile erau cele mai potrivite.
Aceasta era momentan liniEtita lume in care convieluiau[oate aceste creaturi, dar ceva sau, mai exact, cineva avea sII rtlbure echilibrul...
T{. P. $t}F'L&h}}Eliil
CAPITOLUL 2: ORIGINEA FETEI
Era o alt[. zi normal[ in care Renhed iqi agtepta invitalii.Regeie Boar Ei Amadeus trebuiau sI soseascd, iar el avea s[-iprimeasci a$a cum se cuvine. Ca de obicei, regina Esther trimiseun supus care s5-i !in[ locul in conversalii, un cimpanzeu pe
nume Cecil, dacl nu se inEela, dar nu era ceva neaqteptat. Ar fifost mai uimit dac[ ar fi aflat c[ se prezint[ chiar ea.
Renhed se plimba liniqtit pe hol, iar apoi intr[ intr-una din
inciperi. Perelii albi erau plini de picturi, unele chiar de ale sale,
iar geamurile cAt un perete care ldsau vizibil[ una dintre cascade
erau acoperite de o perdea sublire ce transformaluminain raze
ca de aur" inainte s[ poatd sd se aqeze, regele a auzit o b[taie ia
uEd" Un tAn[r saflikean ce lucra la castel il anun]ase de venirea
celor doi regi Ei a reprezentantului.in scurt timp, toli cei patru se aflau in acea incdpere, luAnd
loc pe canapelele ce parc[ erau umplute cu puf. Boar luase
fotoliul qi se flcu cAt mai comod, dAndu-Ei jos mantia qi
aEezAnd-o undeva lAngX el. Dac[ n-ai fi qtiut mai bine, ai fi zis
c[ venise direct din cimpul de lupt[, avAnd in vedere faptul cX
pufta o pereche de cizme negre, iar securea cu tliqul lat cAt un
gAt ii era nelipsit din mAn[.
- Nu-i nevoie sf, vi cu aga ceva, se uit[ Renhed spre arma
iui Boar.
t6 t7
r,g#gtr c$ffifftir{rf ,'
- $tiu, dar ce e un domuz fhrl secure? zAmbi el, uitAndu-se
mAndru la securea sa bine lustruitd.
- Ce-i drept, ridici Renhed din umeri qi se ridicd inpicioare, mergAnd lanloq pAnI la geam. Cecil, cum se mai simte
rnajestatea sa, Esther?
- Foarte bine, foarte bine, repetS. el iute. Vd transmitesalutdrile ei Ei scuzele cd nu s-a putut prezenta in persoanfl!
- M-am obiqnuit deja cu ideea cX cel mai probabil n-am
s-o vld, rAse Renhed. M[ bucur mXcar cI ai putut veni" UltimaoarX a trimis ceva papagal ce ajungea sX repete tot ce ziceam
pentru a putea raporta cu exactitate reginei!
- imi pare rlu, dar am fost bolnav, r[spunse Cecil cu capul
uqor plecat.
- Nu-!i f[ griji, se intoarse Renhed cu fala spre ceilalli'Bine m5car cX te-ai insXn5toqit. Acum... Amadeus, spune-ne
pentru ce ai dorit aceastd adunare. M-ai fdcut teribil de curios
in corespondenlele noastre clnd m-ai anunlat de aparilia unei
fiin{e ce nu a mai fost vizutl de zeci de ani! Sincer sper cX este
Nessi! Mereu am crezut cd fiinla aia nu a dispdrut cu adevlrat,strAnse pumnul in speranla c[ avea dreptate.
- Nu, majestate, zAmbi Amadeus incercind sd-Ei ascund[
neliniqtea cAt mai bine. Este o fat5...
- O fat5? rAse Boar. $tiam c[ nu prea ai tu parte de aqa
ccva, dar niciodat[ nu mi-am imaginat c5. erai aEa disperat!* Nu e orice fat[... se uit[ urAt la Boar care stitea tollnit
pc fotoliu cu burta la vedere. Ea a...
- Ce a ficut? deveni qi mai intrigat Renhed" tncepe cu
inceputul Ei ia-o uqor. Te vom asculta pAnd la sf6rqit.
- MI plimbam prin oraE pentru a vedea cu ochii rnei cum
trvolueazi lucrurile pe-acolo, iar cAnd era gata s[ plec inapoi
I
K. P. S{}FIANI[]C
spre castel s-a auzit o bubuitur[ puternic[. Chiar dacl treicavaleri au mers sd vadl ce se intAmplase, eram cAt se poate de
curios s[ aflu ce a putut miEca pdmffntui in halul acela, f5cu opauz[ pentru a-Ei reaminti cu exactitatea qirul evenimente]or.Apoi am vlzut un fum gros qi negru ce se ridica rapid spre cer,
iar din magazinul care luase foc alergau disperali oameni.Ultima care a ieqit, sau mai exact a fost scoash cu forla de uncavaler, a fost aceastd fat[. Tremura toati slraca gi m-am gAndit
c[ aprinse soba qi explodase sau ceva de acest gen, dar am vorbitcu cei care fuseserfi de fat[ Ei... se opri dintr-o dat[, ridicAnd dinumeri parcl dorind s[ continue, dar cuvintele nu ieEeau.
- $i ce s-a intAmplat? il privi Cecil cu inima la gur[, qtiindc[ regele Terrei era nici pe departe uqor de impresionat, fiindun cinic qi jumdtate"
- Unul dintre persoanele care au fost de fa!i, incepuAmadeus sd gesticuleze cu miqc[ri foarte largi, a spus clar clfata se enervase si ochii ii devenirh roqii, iar apoi... Apoi totul aexplodat" A luat foc datoritd stirii ei de spirit! VI da{i seama ce
inseamnd asta?
- Da.." rlspunse Renhed gAnditor. Oare s[ fie o supra-vieluitoare a...
- Nu! siri Amadeus in picioare. N-are cum! $tii foarte binec5. dacl ar fi aqa ar wea s[ ne omoare pe toti.
- Ochi roqi? rAse Boar. Numai domuzii au ochii rosii cAnd
se infurie!
- Nu doar voi, ci qi acele creaturi, privi Cecil spre ei cu o
expresie destul de terifiat[.
- Adu-o aici, continu1 Boar neincrez5tor in ideile lui Cecilqi Renhed. Toat5 lumea qtie cum aratfl cineva din rasa aia, nuva fr greu de identificat!
18 r.9
ngfftre,D,'1 C#R#{,?i.If
- Mai bine mergem pAnd in Terra decAt s-o aducem aici!
sc imbufn[ Renhed. Doar nu aS vrea sd ajungi si distrugili'rrrnusele de palat, se uitS.vis[tor spre peretele plin de tablouri.
- Am adus-o deja... spuse Amadeus cu o uEoar[ relinere"
- Poftim? se uit[ mirat spre el. De ce nu ai adus o bombl
5i sir o aprinzi cI mare diferen
