Legea nr. 134/2010 - privind Codul de procedură civilă*) · 2016-09-03 · Legea nr. 134/2010 -...

Legea nr. 134/2010 - privind Codul de procedură civilă*)

(republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015)

TITLUL PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă și principiilefundamentale ale procesului civil

CAPITOLUL I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă

Obiectul și scopul Codului de procedură civilă

Art. 1. -(1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabilește regulile de competență și dejudecare a cauzelor civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluriexecutorii, în scopul înfăptuirii justiției în materie civilă.(2) În înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurândrespectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime alepersoanelor fizice și persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea supremației acesteia.Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilăArt. 2. -(1) Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.(2) De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile carele reglementează nu cuprind dispoziții contrare.Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omuluiArt. 3. -(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelorvor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului,cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale aleomului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările internaționale, cuexcepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile.Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii EuropeneArt. 4. - În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europenese aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților.

CAPITOLUL II Principiile fundamentale ale procesului civil

Îndatoriri privind primirea și soluționarea cererilor

Art. 5. -(1) Judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelorjudecătorești, potrivit legii.(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sauincompletă.(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsaacestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebuijudecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia șiținând seama de cerințele echității.(4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care lepronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibilArt. 6. -(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil,de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoaresă dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în faza executării silite.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în faza executării silite.LegalitateaArt. 7. -(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii.(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilorși îndeplinirea obligațiilor părților din proces.EgalitateaArt. 8. - În procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal șifără discriminări.Dreptul de dispoziție al părțilorArt. 9. -(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, lacererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public.(2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.(3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată saula însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentrua pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori laexecutarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt modpermis de legeObligațiile părților în desfășurarea procesuluiArt. 10. -(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilitede lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fărăîntârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.(2) Dacă o parte deține un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părți sau din oficiu,să dispună înfățișarea acestuia, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare.Obligațiile terților în desfășurarea procesuluiArt. 11. - Orice persoană este obligată, în condițiile legii, să sprijine realizarea justiției. Cel care, fărămotiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligații poate fi constrâns să o execute subsancțiunea plății unei amenzi judiciare și, dacă este cazul, a unor daune-interese.Buna-credințăArt. 12. -(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia aufost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.(2) Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materialeși morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare.(3) De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspundepotrivit alin. (2).Dreptul la apărareArt. 13. -(1) Dreptul la apărare este garantat.(2)*) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate încondițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocatsau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț orirudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.(3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele potsă ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezintesusținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute delege.(4) Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea suntreprezentate.ContradictorialitateaArt. 14. -(1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legeanu prevede altfel.(2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței,după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și

după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum șimijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poatăorganiza apărarea.(3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în modcorect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de aexpune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de faptrelevante în cauză.(4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursulprocesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile șiîmprejurările de fapt sau de drept invocate.(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pemijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.OralitateaArt. 15. - Procesele se dezbat oral, cu excepția cazului în care legea dispune altfel sau când părțilesolicită expres instanței ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.NemijlocireaArt. 16. - Probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor încare legea stabilește altfel.Publicitatea Limba desfășurării procesuluiArt. 17. - Ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.Art. 18. -(1) Procesul civil se desfășoară în limba română.(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă înfața instanțelor de judecată, în condițiile legii.(3) Cetățenii străini și apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a luacunoștință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, printraducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.(4) Cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română.ContinuitateaArt. 19. - Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decâtpentru motive temeinice, în condițiile legii.Respectarea principiilor fundamentaleArt. 20. - Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiilefundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.Încercarea de împăcare a părțilorArt. 21. -(1) Judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legiispecial.(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare,potrivit legii.Rolul judecătorului în aflarea adevăruluiArt. 22. -(1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșealăprivind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopulpronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea îndrept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau înscris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu suntmenționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le considerănecesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoaneleastfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptulpretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție.(4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacăpărțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părțilorcalificarea juridică exactă.

(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în carepărțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilitcalificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nuse încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.(6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limiteleînvestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama detoate circumstanțele cauzei, judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale aledreptului, de cerințele echității și de buna-credință.Respectul cuvenit justițieiArt. 23. -(1) Cei prezenți la ședința de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit față de instanță și sănu tulbure buna desfășurare a ședinței de judecată.(2) Președintele veghează ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând lua în acestscop orice măsură prevăzută de lege.

CAPITOLUL III Aplicarea legii de procedură civilă

Legea aplicabilă proceselor noi

Art. 24. - Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începutedupă intrarea acesteia în vigoare.Legea aplicabilă proceselor în cursArt. 25. -(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânsupuse acelei legi.(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vorcontinua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere sprerejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul,rămân aplicabile.(3) În cazul în care instanța învestită este desființată, dosarele se vor trimite din oficiu instanțeicompetente potrivit legii noi. Dispozițiile alin. (1) rămân aplicabile.Legea aplicabilă mijloacelor de probăArt. 26. -(1) Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituiteși a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridicecare fac obiectul probațiunii.(2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.Legea aplicabilă hotărârilorArt. 27. - Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub carea început procesul.Teritorialitatea legii de procedurăArt. 28. -(1) Dispozițiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanțeleromâne, sub rezerva unor dispoziții legale contrare.(2) În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedurăaplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.

CARTEA I Dispoziții generale

TITLUL I Acțiunea civilă

Noțiune

Art. 29. - Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecțiadreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru

dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentruasigurarea apărării părților în proces.Cereri în justițieArt. 30. -(1) Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a uneisituații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.(2) Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale.(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerereprincipale, cât și capete de cerere accesorii.(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt decerere principal.(5) Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare.(6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.Apărări Condiții de exercitare a acțiunii civileArt. 31. - Apărările formulate în justiție pot fi de fond sau procedurale.Art. 32. -(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;b) are calitate procesuală;c) formulează o pretenție;d) justifică un interes.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor.Interesul de a acționaArt. 33. - Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiardacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcareaunui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nus-ar putea repara.Realizarea drepturilor afectate de un termenArt. 34. -(1) Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înaintede împlinirea acestui termen.(2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de întrețineresau a altei prestații periodice.(3) Pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului, și alte cereri pentru executarea la termen aunor obligații, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe carereclamantul ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.Constatarea existenței sau inexistenței unui dreptArt. 35. - Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept.Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută delege.Calitatea procesualăArt. 36. - Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios,astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmateconstituie o chestiune de fond.Legitimarea procesuală a altor persoaneArt. 37. - În cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se potformula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interespersonal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate însituații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.Transmiterea calității procesualeArt. 38. - Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, încondițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.Situația procesuală a înstrăinătorului și a succesorilor săiArt. 39. -(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata

(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecatava continua între părțile inițiale. Dacă însă transferul este făcut, în condițiile legii, prin acte cu titluparticular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal alautorului, după caz.(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă arecunoștință de existența procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acestcaz, instanța va decide, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorulsau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos dinproces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia estescos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura înstarea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.(3) Hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal alacestuia, după caz, va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fiîntotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepția cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.Sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civileArt. 40. -(1) Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz,anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respingecererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitateori ca lipsită de interes, după caz(2) Încălcarea dispozițiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea și a altor sancțiuniprevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptuluicomun.

TITLUL II Participanții la procesul civilCAPITOLUL I Judecătorul. Incompatibilitatea

Cazuri de incompatibilitate absolută

Art. 41. -(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționatcauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici dupătrimiterea spre rejudecare.(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror,avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeași cauză.Alte cazuri de incompatibilitateArt. 42. -(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații:1. când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să ojudece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lorsau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3. când este soț, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul uneipărți sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soțului uneia dintre aceste persoane;4. când soțul sau fostul său soț este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintrepărți;5. dacă el, soțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părți într-un proces care se judecă la instanța la care una dintre părți este judecător;6. dacă între el, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, șiuna dintre părți a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina.În cazul plângerilor penale formulate de părți în cursul procesului, judecătorul devine incompatibilnumai în situația punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa;7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;8. dacă el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alteavantaje de la una dintre părți;

9. dacă el, soțul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz,se află în relații de dușmănie cu una dintre părți, soțul ori rudele acesteia până la gradul al patruleainclusiv;10. dacă, atunci când este învestit cu soluționarea unei căi de atac, soțul sau o rudă a sa până lagradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiași priciniînaintea altei instanțe;11. dacă este soț sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru alcompletului de judecată; 12. dacă soțul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv areprezentat sau a asistat partea în aceeași pricină înaintea altei instanțe;13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitateasa.(2) Dispozițiile alin. (1) privitoare la soț se aplică și în cazul concubinilor.AbținereaArt. 43. -(1) Înainte de primul termen de judecată grefierul de ședință va verifica, pe baza dosarului cauzei,dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 și,când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.(2) Judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abținăde la judecarea pricinii.(3) Declarația de abținere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului deincompatibilitate sau verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere.RecuzareaArt. 44. -(1) Judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înaintede începerea oricărei dezbateri.(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începereadezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.Invocarea incompatibilității absoluteArt. 45. - În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-aabținut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.Judecătorii care pot fi recuzațiArt. 46. - Pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-afost repartizată pentru soluționare.Cererea de recuzare. CondițiiArt. 47. -(1) Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte,arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.(2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 și 42.(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât ceiprevăzuți la art. 46, precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv deincompatibilitate.(4) Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acestcaz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare,cu participarea judecătorului recuzat.Abținerea judecătorului recuzatArt. 48. -(1) Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abține.(2) Declarația de abținere se soluționează cu prioritate.(3) În caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia,va fi respinsă, prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect.(4) În cazul în care declarația de abținere se respinge, prin aceeași încheiere instanța se va pronunțași asupra cererii de recuzare.Starea cauzei până la soluționarea cereriiArt. 49. -

(1) Până la soluționarea declarației de abținere nu se va face niciun act de procedură în cauză.(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecății. Cu toate acestea,pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzare.Compunerea completului de judecatăArt. 50. -(1) Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunereacăruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4)rămân aplicabile.(2) Când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea sejudecă de instanța ierarhic superioară.Procedura de soluționare a abținerii sau a recuzăriiArt. 51. -(1) Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pejudecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. Înaceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile.(2) În cazul în care la același termen s-au formulat cereri de recuzare și de abținere pentru motivediferite, acestea vor fi judecate împreună.(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.(4) În cazul admiterii abținerii sau recuzării întemeiate pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanțava stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.(5) Abținerea sau recuzarea se soluționează printr-o încheiere care se pronunță în ședință public.(6) Dacă abținerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecareapricinii. În acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fiepăstrate.Procedura de soluționare de către instanța superioarăArt. 52. -(1) Instanța superioară învestită cu judecarea abținerii sau recuzării în situația prevăzută la art. 50 alin.(2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanță de același grad dincircumscripția sa.(2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanței inferioare.Căi de atacArt. 53. -(1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea princare s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fiatacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteihotărâri.(2) Încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințatrecuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3)nu sunt supuse niciunei căi de atac.(3) În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanța de apel constată că recuzarea a fost în mod greșitrespinsă, reface toate actele de procedură și, dacă apreciază că este necesar, dovezile administratela prima instanță. Când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casahotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea deatac a apelului este suprimată, la prima instanță.Incompatibilitatea altor participanțiArt. 54. - Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor.

CAPITOLUL II Părțile

Enumerare

Art. 55. - Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervinvoluntar sau forțat în proces.

SECȚIUNEA 1 Folosința și exercițiul drepturilor procedurale

Capacitatea procesuală de folosințăArt. 56. -(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitatejuridică, dacă sunt constituite potrivit legii.(3) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele deprocedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.Capacitatea procesuală de exercițiuArt. 57. -(1) Cel care are calitatea de parte își poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prinreprezentant, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.(2) Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă estereprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îireglementează capacitatea ori modul de organizare.(3) Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului.(4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile.Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte dinaceste acte.(5) Când instanța constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate deexercițiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispuneanularea lui.(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiurestrânsă.Curatela specialăArt. 58. -(1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nuare reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să oreprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi uncurator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când opersoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată,nu are reprezentant.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiurestrânsă.(3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anumedesemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toatedrepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-seseama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.

SECȚIUNEA a 2-a Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte

Condiții de existențăArt. 59. - Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este undrept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între eleexistă o strânsă legătură.Regimul juridic al coparticipării procesualeArt. 60. -(1) Actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profitacelorlalți și nici nu îi pot prejudicial.(2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectelehotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori pârâților, actele de procedură îndeplinite numai deunii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură

unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedurăprofită și celorlalți. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se vaține seama de actele cele mai favorabile.(3) Reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vorcontinua totuși să fie citați, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoștință. Dispozițiile art. 202 suntaplicabile.

SECȚIUNEA a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecată§ 1. Intervenția voluntară

FormeArt. 61. -(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.(2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptuldedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.(3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.Intervenția principalăArt. 62. -(1) Cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare înjudecată.(2) Cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.(3) Cu acordul expres al părților, intervenția principală se poate face și în instanța de apel.Intervenția accesorieArt. 63. -(1) Cererea de intervenție accesorie va fi făcută în scris și va cuprinde elementele prevăzute la art.148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.(2) Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar șiîn căile extraordinare de atac.Procedura de judecată. Căi de atacArt. 64. -(1) Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc.(2) După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității înprincipiu a intervenției, printr-o încheiere motivată.(3) Încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.(4) Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partealipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numairecursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarulse înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente săsoluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie.Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecareacererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii derespingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.Situația intervenientuluiArt. 65. -(1) Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.(2) Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției, darva putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primultermen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție. Actele de procedură ulterioare vor fiîndeplinite și față de el.(3) În cazul intervenției principale, după admiterea în principiu, instanța va stabili un termen în caretrebuie depusă întâmpinarea.Judecarea cererii de intervenție principalăArt. 66. -(1) Intervenția principală se judecă odată cu cererea principal.

(2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate dispunedisjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentrusine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății. În caz de disjungere, instanța rămâne în toatecazurile competentă să soluționeze cererea de intervenție.(3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenție ar fi întârziată decererea principală.(4) Intervenția principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintremodurile prevăzute de lege.Judecarea cererii de intervenție accesorieArt. 67. -(1) Judecarea cererii de intervenție accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iarinstanța este obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul.(2) Intervenientul accesoriu poate să săvârșească numai actele de procedură care nu contravininteresului părții în favoarea căreia a intervenit.(3) După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunțe la judecarea cererii deintervenție doar cu acordul părții pentru care a intervenit.(4) Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentrucare a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fostanulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.

§ 2. Intervenția forțată

I. Chemarea în judecată a altei persoaneFormularea cererii. TermeneArt. 68. -(1) Oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pecalea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.(2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până laterminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.(3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înainteaprimei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.Comunicarea cereriiArt. 69. -(1) Cererea va fi motivată și, împreună cu înscrisurile care o însoțesc, se va comunica atât celuichemat în judecată, cât și părții potrivnice.(2) La exemplarul cererii destinat terțului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată,întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.(3) Dispozițiile art. 64 și 65 se aplică în mod corespunzător.Poziția terțului în procesArt. 70. - Cel chemat în judecată dobândește poziția procesuală de reclamant, iar hotărârea îșiproduce efectele și în privința sa.Scoaterea pârâtului din procesArt. 71. -(1) În cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească,recunoaște datoria și declară că vrea să o execute față de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe calejudecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consemnat la dispoziția instanței suma datorată.(2) Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinței acestuia, va fiscos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărârejudecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanța învestită cu judecareacauzei, dispozițiile art. 972 și următoarele fiind aplicabile.(3) În aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant și terțul chemat în judecată.Hotărârea se va comunica și pârâtului, căruia îi este opozabilă.II. Chemarea în garanțieCondițiiArt. 72. -

(1) Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să seîndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.(2) În aceleași condiții, cel chemat în garanție poate să cheme în garanție o altă persoană.Formularea cererii. TermeneArt. 73. -(1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.(2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până laterminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.(3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înainteaprimei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.Procedura de judecatăArt. 74. -(1) Instanța va comunica celui chemat în garanție cererea și copii de pe înscrisurile ce o însoțesc,precum și copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.(2) Dispozițiile art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.(3) În termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat în garanție trebuie să depună întâmpinare șipoate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2).(4) Cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacăjudecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție, instanța poate dispunedisjungerea ei pentru a o judeca separat. În acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare îngaranție va fi suspendată până la soluționarea cererii principale.III. Arătarea titularului dreptuluiCondițiiArt. 75. - Pârâtul care deține un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupraunui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fostchemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.Formularea cererii. TermenArt. 76. - Cererea va fi motivată și se va depune înaintea primei instanțe în termenul prevăzut de legepentru depunerea întâmpinării. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel maitârziu la primul termen de judecată.Procedura de judecatăArt. 77. -(1) Cererea, împreună cu înscrisurile care o însoțesc și o copie de pe cererea de chemare înjudecată, de pe întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular aldreptului.(2) Dispozițiile art. 64 și 65 se aplică în mod corespunzător.(3) Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaște susținerile pârâtului și reclamantul consimte, elva lua locul pârâtului, care va fi scos din process.(4) Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfățișeazăsau contestă cele susținute de pârât, terțul dobândește calitatea de intervenient principal, dispozițiileart. 62 și art. 64-66 aplicându-se în mod corespunzător.IV. Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoaneCondiții. TermenArt. 78. -(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul vadispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune îndiscuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicităintroducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fărăparticiparea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesuluiînaintea primei instanțe.(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării,instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților.

(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile alin. (2) este supusă numai apelului.Procedura de judecatăArt. 79. -(1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, și încheiereaprevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum și înscrisurileanexate acestora. Prin citație i se va comunica și termenul până la care va putea să arate excepțiile,dovezile și celelalte mijloace de apărare de care înțelege să se folosească; termenul nu va putea fimai lung decât termenul de judecată acordat în cauză.(2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanța, lacererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noiprobe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite și față de acesta.

SECȚIUNEA a 4-a Reprezentarea părților în judecată§ 1. Dispoziții generale

Formele reprezentăriiArt. 80. -(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poatefi legală, convențională sau judiciară.(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu vor sta în judecată prin reprezentant legal.(3) Părțile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția cazului încare legea impune prezența lor personală în fața instanței.(4) Când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la unproces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condițiileart. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele și durata reprezentării.(5) Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistareareprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispozițiile art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2)sunt aplicabile.Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesuluiArt. 81. -(1) Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achiesarea la hotărârea pronunțată,încheierea unei tranzacții, precum și orice alte acte procedurale de dispoziție nu se pot face dereprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau aautorității administrative competente.(2) Actele procedurale de dispoziție prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanțiiminorilor, ai persoanelor puse sub interdicție și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei,dacă instanța apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.Lipsa dovezii calității de reprezentantArt. 82. -(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numelepărții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fianulată.(2) Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentruprima oară în calea de atac.

§ 2. Dispoziții speciale privind reprezentarea convențională

Reprezentarea convențională a persoanelor fiziceArt. 83. -(1) În fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat saualt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poatepune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapacercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv,acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în

acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat îndrept.(3)*) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului,persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către unavocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).(4) În cazul contestației în anulare și al revizuirii, dispozițiile prezentului articol se aplică în modcorespunzător.Reprezentarea convențională a persoanelor juridiceArt. 84. -(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai princonsilier juridic sau avocat, în condițiile legii.(2) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului,persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de cătreun avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și entităților arătate la art. 56 alin. (2).Forma mandatuluiArt. 85. -(1) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea deavocat se dovedește prin înscris autentic.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală,făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a durateireprezentării.(3) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat oriconsilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.Mandatul generalArt. 86. - Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacăacest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședințăîn țară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.Conținutul mandatuluiArt. 87. -(1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe; elpoate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fărămandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prinneexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărâriipronunțate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte.Susținerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.Încetarea mandatuluiArt. 88. - Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenitincapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantullegal al incapabilului.Renunțarea la mandat și revocarea mandatuluiArt. 89. -(1) Renunțarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părți decât de lacomunicare, afară numai dacă a fost făcută în ședința de judecată și în prezența ei.(2) Mandatarul care renunță la împuternicire este ținut să înștiințeze atât pe cel care i-a dat mandatul,cât și instanța, cu cel puțin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunțării. Mandatarul nu poaterenunța la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac. SECȚIUNEA a 5-a AsistențajudiciarăCondiții de acordareArt. 90. -(1) Cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținereaunui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia deasistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.(2) Asistența judiciară cuprinde:a) acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de

a) acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute delege;b) apărarea și asistența gratuită printr-un avocat desemnat de barou;c) orice alte modalități prevăzute de lege.(3) Asistența judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentruplata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești,în condițiile legii speciale.Dispoziții specialeArt. 91. - Dispozițiile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cauțiunipentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri luate în vederea administrării creanțelor fiscale rămânaplicabile.

CAPITOLUL III Participarea Ministerului Public în procesul civil

Modalități de participare

Art. 92. -(1) Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilorși intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum șiîn alte cazuri expres prevăzute de lege.(2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciazăcă este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor.(3) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror suntobligatorii, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii.(4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute laalin. (1), chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată, încondițiile legii.(5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoareapersoanelor prevăzute la alin. (1).(6) În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune.Efecte față de titularul dreptuluiArt. 93. - În cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus în proces și se vaputea prevala de dispozițiile art. 406, 408, 409 și art. 438-440, iar dacă procurorul își va retragecererea, va putea cere continuarea judecății sau a executării silite.

TITLUL III Competența instanțelor judecătorești

CAPITOLUL I Competența materială

SECȚIUNEA 1 Competența după materie și valoare

JudecătoriaArt. 94. - Judecătoriile judecă:1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil înbani:a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile încare prin lege se prevede în mod expres altfel;b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate înproprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite deasociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;d) cererile de evacuare;e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul detrecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege,stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;

g) cererile posesorii;h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lorcontractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;i) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;j) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitateapărților, profesioniști sau neprofesioniști;2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și alealtor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;3. orice alte cereri date prin lege în competența lor.TribunalulArt. 95. - Tribunalele judecă:1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primăinstanță;3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competența lor.Curtea de apelArt. 96. - Curțile de apel judecă:1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primăinstanță;3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competența lor.Înalta Curte de Casație și JustițieArt. 97. - Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurileprevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.

SECȚIUNEA a 2-a Determinarea competenței după valoarea obiectului cererii introductive deinstanță

Reguli generaleArt. 98. -(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precumdobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și niciprestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.(3) În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date depărți.Cazul mai multor capete principale de cerereArt. 99. -(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapteori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectulfiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe,instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori avândaceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-ounică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-seseama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.Cererea formulată de mai mulți reclamanțiArt. 100. -

(1) Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretențiiproprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care săfacă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observareavalorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și atunci când unul sau mai mulți reclamanți formulează, prinaceeași cerere de chemare în judecată, pretenții împotriva mai multor pârâți, invocând raporturijuridice distincte și fără legătură între ele.Valoarea cererii în cazuri specialeArt. 101. -(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilireacompetenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea apărții din obiectul dedus judecății.(2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea,rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situațiaanterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.(3) În cererile de aceeași natură, privitoare la contracte de locațiune ori de leasing, precum și înacelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteștedupă chiria sau arenda anuală.Cererea de plată parțialăArt. 102. - Când prin acțiune se cere plata unei părți dintr-o creanță, valoarea cererii se socoteștedupă partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.Cererea privind prestații succesiveArt. 103. - În cererile care au ca obiect un drept la prestații succesive, dacă durata existenței dreptuluieste nedeterminată, valoarea lor se socotește după valoarea prestației anuale datorate.Cererile în materie imobiliarăArt. 104. -(1) În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil,valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscal.(2) În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98.Cererile în materie de moștenireArt. 105. - În materie de moștenire, competența după valoare se determină fără scăderea sarcinilorsau datoriilor moștenirii.Dispoziții specialeArt. 106. -(1) Instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectuluicererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ceprivește cuantumul valorii aceluiași obiect.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și la judecarea căilor de atac.

CAPITOLUL II Competența teritorială

Regula generalăArt. 107. -(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sauîși are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbădomiciliul sau sediul.Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscutArt. 108. - Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce lainstanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nicireședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își aredomiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz.Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminteArt. 109. - Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poateface și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile

face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiilece urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantuldezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.Cererile îndreptate împotriva unei entități fără personalitate juridicăArt. 110. - Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociații, societăți sau altei entități fărăpersonalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanța competentă pentrupersoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrareaacesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanțacompetentă pentru oricare dintre membrii entității respective.Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept publicArt. 111. - Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precumși a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediulreclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.Pluralitatea de pârâțiArt. 112. -(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentăpentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea seintroduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el,oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legalcitate în fața primei instanțe.Competența teritorială alternativăArt. 113. -(1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 1. instanța domiciliuluireclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației;2. instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligațiade întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii; 3. instanța locului prevăzut încontract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea,anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;4. instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune aimobilului;5. instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestație tabulară, în justificare tabulară sauîn rectificare tabulară;6. instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;7. instanța locului de plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet laordin sau dintr-un alt titlu de valoare;8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulitățiiabsolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu unprofesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor; 9. instanțaîn a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privindobligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.(2) Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori oactivitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată sepoate introduce și la instanța în circumscripția căreia se află locul activității respective, pentruobligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.Cereri în materie de tutelă și familieArt. 114. -(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil încompetența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripțieteritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.(2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor actejuridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea,competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța detutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței detutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.Cererile în materie de asigurăriArt. 115. -

(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța încircumscripția căreia se află:1. domiciliul sau sediul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs riscul asigurat.(2) Alegerea competenței prin convenție este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte denașterea dreptului la despăgubire.(3) În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiunedirectă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale și aeriene.Alegerea instanței Cererile privitoare la imobileArt. 116. - Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.Art. 117. -(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a căreicircumscripție este situat imobilul.(2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanțadomiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar încaz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor îngrănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celorde împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.Cererile privitoare la moștenireArt. 118. -(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanțeicelui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pecare moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sauîmpotriva executorului testamentar.(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt decompetența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.Cereri privitoare la societățiArt. 119. - Cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării sau, după caz, până la radiereasocietății, sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediulprincipal.Cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventivArt. 120. - Cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă atribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.Cererile împotriva unui consumatorArt. 121. - Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai lainstanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.

CAPITOLUL III Dispoziții special

Regimul regulilor de competență

Art. 122. - Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.Cereri accesorii, adiționale și incidentaleArt. 123. -(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentrucererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțejudecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale estestabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.

(3) Când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentăpentru toate părțile.Apărări și incidente proceduraleArt. 124. -(1) Instanța competentă să judece cererea principală se va pronunța și asupra apărărilor și excepțiilor,în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale și care, potrivit legii, sunt de competența exclusivăa altei instanțe.(2) Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazurile încare legea prevede în mod expres altfel.Cererea în constatareArt. 125. - În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanțeise determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.Alegerea de competențăArt. 126. -(1) Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanțeica procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate dealte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazulcând această competență este exclusivă.(2) În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute delege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai dupănașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.Competența facultativăArt. 127. -(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care îșidesfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate încircumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție seaflă instanța la care își desfășoară activitatea.(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea lainstanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești deacelași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în acărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistențilorjudiciari și grefierilor.Incidente privind arbitrajulArt. 128. - Competența ce revine instanțelor judecătorești în legătură cu incidentele privind arbitrajulreglementat de prezentul cod aparține în toate cazurile tribunalului în circumscripția căruia are locarbitrajul.

CAPITOLUL IV Incidente procedurale privitoare la competența instanței

SECȚIUNEA 1 Necompetența și conflictele de competență

Excepția de necompetențăArt. 129. -(1) Necompetența este de ordine publică sau privată.(2) Necompetența este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelorjudecătorești;2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de altgrad;3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alteinstanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.Invocarea excepțieiArt. 130. -

(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecătorîn orice stare a pricinii.(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de cătrejudecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacăîntâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legalcitate în fața primei instanțe.(4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanțănecompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.Verificarea competențeiArt. 131. -(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătoruleste obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general,material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile dedrept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probesuplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termenîn acest scop.Soluționarea excepțieiArt. 132. -(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau lacererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă estecazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.(2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacatănumai odată cu hotărârea pronunțată în cauză.(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarulfiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitatejurisdicțională competent.(4) Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este decompetența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române,hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară.Conflictul de competență. CazuriArt. 133. - Există conflict de competență:1. când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces;2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același processau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competențaîn favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.Suspendarea procesuluiArt. 134. - Instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecatacauzei și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul.Soluționarea conflictului de competențăArt. 135. -(1) Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediatsuperioară și comună instanțelor aflate în conflict.(2) Nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea dedeclinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație șiJustiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.(3) Conflictul de competență ivit între o instanță judecătorească și un alt organ cu activitatejurisdicțională se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict.(4) Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților,printr-o hotărâre definitivă.Dispoziții specialeArt. 136. -(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competențăse aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se

se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care sepronunță prin încheiere.(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secțieiînaintea căreia s-a ivit conflictul.(3) Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de5 judecători.(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate.Probele administrate în fața instanței necompetenteArt. 137. - În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în fața instanței necompetenterămân câștigate judecății și instanța competentă învestită cu soluționarea cauzei nu va dispunerefacerea lor decât pentru motive temeinice.

SECȚIUNEA a 2-a Litispendența și conexitatea

Excepția litispendențeiArt. 138. -(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte,înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte.(2) Excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare aprocesului în fața instanțelor de fond.(3) Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior. Dacăexcepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite.(4) Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior. Dacăexcepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad.(5) Încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul.(6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea dinurmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului.(7) Dispozițiile alin. (2), (3) și (5) se aplică în mod corespunzător și atunci când procesele identice seaflă pe rolul aceleiași instanțe.Excepția conexitățiiArt. 139. -(1) Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multorprocese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au întreele o strânsă legătură.(2) Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen dejudecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției.Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul certrimiterea lui la una dintre celelalte instanțe. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelorse va face la instanța superioară în grad.(4) Când una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se face la aceainstanță. Dispozițiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.(5) În orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă numai unuldintre ele este în stare de judecată.

SECȚIUNEA a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanței

Temeiul strămutăriiArt. 140. -(1) Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranțăpublică.(2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparțialitateajudecătorilor din cauza circumstanțelor procesului, calității părților ori unor relații conflictuale locale.(3) Constituie motiv de siguranță publică împrejurările excepționale care presupun că judecataprocesului la instanța competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

procesului la instanța competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.Cererea de strămutareArt. 141. -(1) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranță publică se poate cere în orice fazăa procesului.(2) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar ceaîntemeiată pe motiv de siguranță publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pelângă Înalta Curte de Casație și Justiție.Instanța competentăArt. 142. -(1)*) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții deapel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal dincircumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționarerevine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă săo soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formulareacererii de strămutare.(2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de competența Înaltei Curțide Casație și Justiție, care va înștiința, de îndată, despre depunerea cererii instanța de la care se cerestrămutarea.(3) La primirea cererii de strămutare, instanța competentă să o soluționeze va putea să solicitedosarul cauzei.Suspendarea judecării procesuluiArt. 143. -(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendareajudecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice,suspendarea poate fi dispusă în aceleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termende judecată.(2) Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac.(3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgență instanței de la care s-a cerutstrămutarea.Judecarea cereriiArt. 144. -(1) Cererea de strămutare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților din proces.(2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.(3) Instanța de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoștințată, de îndată, despre admiterea saurespingerea cererii de strămutare.Efectele admiterii cereriiArt. 145. -(1)*) În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alteinstanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecareacauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintrecurțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cerestrămutarea.(2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează săfie păstrate. În cazul în care instanța de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp lajudecarea procesului, hotărârea pronunțată este desființată de drept prin efectul admiterii cererii destrămutare.(3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanța la care s-a strămutat procesulsunt de competența instanțelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului saurecursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanță dincircumscripția celei care a soluționat calea de atac.Formularea unei noi cereri de strămutareArt. 146. -(1) Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere seîntemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluționării cererii anterioare sau ivite dupăsoluționarea acesteia.

(2) Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilădacă pricina se află pe rolul aceleiași instanțe.Delegarea instanțeiArt. 147. - Când, din cauza unor împrejurări excepționale, instanța competentă este împiedicată untimp mai îndelungat să funcționeze, Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, vadesemna o altă instanță de același grad care să judece procesul.

TITLUL IV Actele de procedură

CAPITOLUL I Forma cererilor

Condițiile generale

Art. 148. -(1) Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindăindicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori,după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor,dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura.De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care aufost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.(2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prinînscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul în care prezentul cod prevedecondiția formei scrise a susținerilor, apărărilor sau a concluziilor părților ori a altor acte de procedurăadresate instanțelor judecătorești.(4) În cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în ședință, la orice instanță, se pot formula șioral, făcându-se mențiune despre aceasta în încheiere.(5) Dacă din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz,la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părții prin unul dintre mijloaceleprevăzute de lege, îi va citi conținutul cererii și îi va lua consimțământul cu privire la aceasta. Despretoate acestea se va face mențiune în încheiere.(6) Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.Numărul de exemplareArt. 149. -(1) Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesarepentru comunicare, în afară de cazurile în care părțile au un reprezentant comun sau partea figureazăîn mai multe calități juridice, când se va face într-un singur exemplar. În toate cazurile este necesar șiun exemplar pentru instanță.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul prevăzut la art. 148 alin. (4),grefierul de ședință fiind ținut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentrucomunicare.(3) Dacă obligația prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanța va putea îndeplini din oficiu sauva putea pune în sarcina oricăreia dintre părți îndeplinirea acestei obligații, pe cheltuiala părții careavea această obligație.(4) În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poștă electronică,grefierul de ședință este ținut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părții careavea această obligație. Dispozițiile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.Înscrisurile anexateArt. 150. -(1) La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înțelege a sefolosi în proces.(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.(3) Se vor putea depune în copie numai părțile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanța săordone, dacă va fi nevoie, înfățișarea înscrisului în întregime.(4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoțite detraducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător

traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducătorautorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate depersoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condițiile legii speciale.(5) Dispozițiile art. 149 se aplică în mod corespunzător.Cererea formulată prin reprezentantArt. 151. -(1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.(2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.(4) Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrulpublic în care este menționată împuternicirea lor.(5) Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori alteentități fără personalitate juridică, înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actulcare atestă dreptul său de reprezentare în justiție.Cererea greșit denumităArt. 152. - Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcutăchiar dacă poartă o denumire greșită.

CAPITOLUL II Citarea și comunicarea actelor de procedură

Obligația de a cita părțile

Art. 153. -(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat,personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că parteacare lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.Organe competente și modalități de comunicareArt. 154. -(1) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agențiiprocedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altorinstanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.(2) Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal șiînștiințarea prevăzute la art. 163. Plicul va purta mențiunea „PENTRU JUSTIȚIE. ASE ÎNMÂNA CUPRIORITATE”.(3) Instanța solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanță,este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, și să trimită instanței solicitante dovezilede îndeplinire a procedurii.(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cuscrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care seatașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163.(5) La cererea părții interesate și pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea faceîn mod nemijlocit prin executori judecătorești, care vor fi ținuți să îndeplinească formalitățileprocedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă cazdispozițiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.(6) Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax,poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primiriiacestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării,instanța, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conține: denumirea instanței,data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea și indicarea actelor comunicate;formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar și semnătura persoaneiînsărcinate cu primirea corespondenței și va fi expediat instanței prin telefax, poștă electronică sauprin alte mijloace.(7) Instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termenși, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altormijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen.(8) În scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, a

(8) În scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, aaltor acte de procedură, precum și îndeplinirii oricărei atribuții proprii activității de judecată, instanțeleau drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deținute deautorități și instituții publice. Acestea au obligația de a lua măsurile necesare în vederea asigurăriiaccesului direct al instanțelor la bazele de date electronice și sistemele de informare deținute.Locul cităriiArt. 155. -(1) Vor fi citați:1. statul, prin Ministerul Finanțelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege,la sediul acestora; 2. unitățile administrativ-teritoriale și celelalte persoane juridice de drept public, princei însărcinați să le reprezinte în justiție, la sediul acestora;3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când estecazul, la sediul dezmembrământului lor; 4. asociațiile, societățile și alte entități fără personalitatejuridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;5. cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediulacestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face lareședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscutunde își desfășoară permanent activitatea curentă;7. incapabilii sau cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, prin reprezentanții sau ocrotitorii lor legali, ladomiciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarease va face prin acest curator, la sediul său profesional;8. bolnavii internați în unități sanitare, la administrația acestora;9. militarii încazarmați, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu audomiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava;11. deținuții, la administrația locului de deținere;12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și cetățenii români trimiși să lucreze încadrul personalului organizațiilor internaționale, precum și membrii de familie care locuiesc cu ei, câttimp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alți cetățeni români, aflați în străinătate îninteres de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoțesc, prin organele centrale care i-au trimissau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate;13. persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliulsau reședința cunoscută, printr-o citație scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conținut declaratși confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poșta română, în cuprinsul căreia vor fimenționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratatesau convenții internaționale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu seprevede altfel. Dacă domiciliul sau reședința celor aflați în străinătate nu este cunoscut/cunoscută,citarea se face potrivit art. 167. În toate cazurile, dacă cei aflați în străinătate au mandatar cunoscut înțară, va fi citat numai acesta din urmă;14. cei cu domiciliul sau reședința necunoscută, potrivit art. 167;15. moștenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanță, ladomiciliul acestuia.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 și 2, statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, unitățileadministrativ-teritoriale, precum și celelalte persoane juridice de drept public își pot alege un sediuprocesual la care vor fi comunicate toate actele de procedură.Obligația alegerii locului cităriiArt. 156. - Persoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 și 13, pentruprimul termen de judecată, vor fi înștiințate prin citație că au obligația de a-și alege un domiciliu înRomânia unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care acestea nuse conformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poștaromână a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadăde îndeplinire a procedurii.Cuprinsul citațieiArt. 157. -(1) Citația va cuprinde:a) denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să sedesfășoare judecarea procesului;

b) data emiterii citației;c) numărul dosarului;d) anul, luna, ziua și ora înfățișării;e) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează;f) calitatea celui citat; g) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice șiobiectul cererii;h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de cel citat;i) mențiunea că, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentantlegal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondențeipentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecatăulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată;j) alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță;k) ștampila instanței și semnătura grefierului.(2) În citație se menționează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat,precum și dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinteanumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citația alte acte de procedură. În cazurile în careîntâmpinarea nu este obligatorie, în citație se va menționa obligația pârâtului de a-și pregăti apărareapentru primul termen de judecată, propunând probele de care înțelege să se folosească, subsancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.(3) Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.Alegerea locului citării și al comunicării altor acte de procedurăArt. 158. -(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoanaînsărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iarîn lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.(2) Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuța poștală.Termenul pentru înmânarea citațieiArt. 159. - Citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu celpuțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în modexpres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației ori actului deprocedură, despre aceasta făcându-se mențiune în citație sau în actul de procedură.Invocarea și înlăturarea neregularităților privind citareaArt. 160. -(1) Dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-oîntr-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citațiasau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părții interesate.(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivitalin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la cares-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea afost prezentă sau legal citată.(3) În lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocatăși de celelalte părți ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.Înmânarea făcută personal celui citatArt. 161. -(1) Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul cităriistabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6.(2) Înmânarea se poate face oriunde se află cel citat.(3) Pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citația se predă, în lipsa lor, administratorului hoteluluiori așezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește.(4) Pentru cei care se găsesc sub arme, citația se înmânează la unitatea din care fac parte.(5) Celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut,înmânarea se face la căpitănia portului unde se găsește înregistrată nava.(6) Pentru deținuți, înmânarea se face la administrația închisorii.(7) Pentru bolnavii aflați în spitale, sanatorii sau alte asemenea așezăminte de asistență medicală orisocială, înmânarea se face la administrația acestora.

socială, înmânarea se face la administrația acestora.Înmânarea făcută altor persoaneArt. 162. -(1) Înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct.1-5 și pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executorjudecătoresc se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, careva semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citației sau a actelor de procedură se va faceadministratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbalîntocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea șicalitatea sa.(2) În cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7), unitatea unde se află cel citat îi va înmâna de îndatăacestuia citația ori, după caz, actul de procedură comunicat sub luare de dovadă, certificându-isemnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura lui. În acest din urmă cazse va proceda potrivit alin. (1). Dovada se va preda agentului ori va fi trimisă direct instanței, dacăînmânarea citației nu s-a putut face de îndată.Procedura de comunicareArt. 163. -(1) Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada deînmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.(2) Dacă destinatarul primește citația, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motiveîntemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta acesteîmprejurări.(3) Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală. În lipsa cutieipoștale, va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare care trebuie să cuprindă:a) anul, luna, ziua și ora când depunerea sau, după caz, afișarea a fost făcută;b) numele și prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afișarea și funcția acestuia;c) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat;d) numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea instanței pe rolul căreia seaflă dosarul, cu indicarea sediului acesteia;e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba;f) mențiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afișarea înștiințării ori, când există urgență,nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanței de judecată pentru ai se comunica citația. Când domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul acestuia nu se află înlocalitatea unde instanța de judecată își are sediul, înștiințarea va cuprinde mențiunea că pentru a i secomunica citația destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorialălocuiește sau își are sediul;g) mențiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentrucomunicarea citației în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut lalit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;h) semnătura celui care a depus sau afișat înștiințarea.(4) Mențiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completează de către grefa instanței. Termenele prevăzute laalin. (3) lit. f) și g) se calculează zi cu zi.(5) Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprindemențiunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la fapteleconstatate personal de cel care l-a încheiat.(6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi vaînmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore carelocuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența.(7) Când destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente șinu este găsit la această locuință a sa, agentul îi va comunica citația administratorului, portarului saucelui care, în mod obișnuit, îl înlocuiește. În aceste cazuri, persoana care primește citația va semnadovada de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces-verbal cuprivire la aceste împrejurări. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(8) În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) și (7), precum și atunci când acestea,deși prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispozițiile alin. (3)-(5).(9) În cazurile prevăzute la alin. (3) și (8), agentul are obligația ca, în termen de cel mult 24 de ore dela depunerea sau afișarea înștiințării, să depună citația, precum și procesul-verbal prevăzut la alin.

la depunerea sau afișarea înștiințării, să depună citația, precum și procesul-verbal prevăzut la alin.(5), la sediul instanței de judecată care a emis citația ori, după caz, la cel al primăriei în raza căreiadestinatarul locuiește sau își are sediul, urmând ca acestea să comunice citația.(10) Când părții sau reprezentantului ei i s-a înmânat citația de către funcționarul anume desemnat încadrul primăriei, acesta are obligația ca, în termen de cel mult 24 de ore de la înmânare, să înaintezeinstanței de judecată dovada de înmânare prevăzută la alin. (1), precum și procesul-verbal prevăzut laalin. (5).(11) Când termenul prevăzut la alin. (3) lit. f) s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să seprezinte la primărie pentru a i se înmâna citația, funcționarul anume însărcinat din cadrul primăriei vaînainta instanței de judecată, de îndată, citația ce trebuia comunicată, precum și procesul-verbalprevăzut la alin. (5).(12) Dispozițiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act deprocedură.Cuprinsul dovezii de înmânare și al procesului-verbalArt. 164. -(1) Dovada de înmânare a citației sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal vacuprinde:a) anul, luna, ziua și ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit;b) numele, prenumele și funcția agentului, precum și, dacă este cazul, ale funcționarului de laprimărie;c) numele și prenumele sau denumirea, după caz, și domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătareanumărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuiește într-o clădire cu mai multeetaje ori apartamente sau în hotel, precum și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa,depus în cutia poștală ori afișat pe ușa locuinței. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, seva face mențiune despre aceasta;d) numele, prenumele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul deprocedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului;e) denumirea instanței de la care emană citația ori alt act de procedură și numărul dosarului;f) semnătura celui care a primit citația sau alt act de procedură, precum și semnătura agentului sau,după caz, funcționarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmește proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcționarului primăriei.(2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, și arătarea motivelor pentru care a fost întocmit.(3) Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și f) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(4) Mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nupot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.Data îndeplinirii proceduriiArt. 165. - Procedura se socotește îndeplinită:1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art.164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal;2. în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poștă sau curierat rapid, potrivitart. 154 alin. (4) și (5), procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmăriide primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcționarul poștal sau de către curier arefuzului acesteia de a primi corespondența;3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit art. 154 alin. (6), procedurase socotește îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată degrefierul care a făcut transmisiunea.Imposibilitatea de a comunica actul de procedurăArt. 166. - Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fostdemolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuințat ori destinatarul actului nu mai locuiește în imobilulrespectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul varaporta cazul grefei instanței spre a înștiința din timp partea care a cerut comunicarea despre aceastăîmprejurare și a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obține noua adresă unde urmează a seface comunicarea.Citarea prin publicitateArt. 167. -(1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afledomiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea

domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citareaacestuia prin publicitate.(2) Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței, pe portalul instanței de judecatăcompetente și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar,instanța va dispune și publicarea citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central delargă răspândire.(3) Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului,potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.(4) Procedura se socotește îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citației, potrivit dispozițiilor alin.(2).(5) Dacă cel citat se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toateactele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerutcitarea prin publicitate va fi sancționat potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c).AfișareaArt. 168. - Când legea sau instanța dispune ca citarea părților sau comunicarea anumitor acte deprocedură să se facă prin afișare, această afișare se va face la instanță de către grefier, iar în afarainstanței, de agenții însărcinați cu comunicarea actelor de procedură, încheindu-se un proces-verbal,potrivit art. 164, ce se va depune la dosar.Comunicarea între avocați sau consilieri juridiciArt. 169. - După sesizarea instanței, dacă părțile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinărileori alte acte se pot comunica direct între aceștia. În acest caz, cel care primește cererea va atestaprimirea pe însuși exemplarul care urmează a fi depus la instanță sau, după caz, prin orice altemijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.Comunicarea în instanțăArt. 170. -(1) Partea prezentă în instanță personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată săprimească actele de procedură și orice înscris folosit în proces, care i se comunică în ședință. Dacăse refuză primirea, actele și înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, deunde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură.(2) Partea are dreptul să ridice și între termene, sub semnătură, actele de procedură și înscrisurileprevăzute la alin. (1).Zilele de comunicareArt. 171. - Când comunicarea actelor de procedură se face prin agenți procedurali, ei nu vor puteainstrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, și în zilelenelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviințarea președintelui instanței.Schimbarea locului cităriiArt. 172. - Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea esteobligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum șipartea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odatăcu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care parteanu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită lavechiul loc de citare.Comunicarea către alți participanțiArt. 173. - Citarea martorilor, experților, traducătorilor, interpreților ori a altor participanți în proces,precum și, când este cazul, comunicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supusedispozițiilor prezentului capitol, care se aplică în mod corespunzător. CAPITOLUL III Nulitatea actelorde procedurăNoțiune și clasificareArt. 174. -(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cunerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.(2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă careocrotește un interes public.(3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă careocrotește un interes privat.Nulitatea condiționatăArt. 175. -

(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții ovătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.(2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putândface dovada contrară.Nulitatea necondiționatăArt. 176. - Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilorlegale referitoare la:1. capacitatea procesuală;2. reprezentarea procesuală;3. competența instanței;4. compunerea sau constituirea instanței;5. publicitatea ședinței de judecată;6. alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.Îndreptarea neregularităților actului de procedurăArt. 177. -(1) Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispuneîndreptarea neregularităților actului de procedură.(2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiuneprocedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.(3) Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitatea dispărut cauza acesteia.Invocarea nulitățiiArt. 178. -(1) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, deprocuror, în orice stare a judecății cauzei, dacă legea nu prevede altfel.(2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată și numai dacă neregularitatea nu afost cauzată prin propria faptă.(3) Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată:a) pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, prin întâmpinare sau, dacăîntâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată;b) pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitateasau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a puneconcluzii pe fond.(4) Partea interesată poate renunța, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă.(5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, subsancțiunea decăderii părții din dreptul de a le mai invoca.Efectele nulitățiiArt. 179. -(1) Actul de procedură nul sau anulabil este desființat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.(2) Dacă este cazul, instanța dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condițiilorde validitate.(3) Desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacăacestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.(4) Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decâtcele care decurg din natura lui proprie.

TITLUL V Termenele procedurale

Stabilirea termenelor

Art. 180. -(1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în carepoate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act deprocedură.(2) În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplinește un anumit

(2) În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplinește un anumitact de procedură.(3) În cazurile în care legea nu stabilește ea însăși termenele pentru îndeplinirea unor acte deprocedură, fixarea lor se face de instanță. La fixarea termenului, aceasta va ține seama și de naturaurgentă a procesului.Calculul termenelorArt. 181. -(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, niciziua când acesta se împlinește;3. când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoaredin ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei încare termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zilucrătoare care urmează.Împlinirea termenuluiArt. 182. -(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimeizile în care se poate îndeplini actul de procedură.(2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc,termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183fiind aplicabile.Actele depuse la poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținereArt. 183. -(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată laoficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicareeste socotit a fi făcut în termen.(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori laadministrația locului de deținere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut întermen.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestareafăcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitateamilitară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depuneriiactului de către partea interesată.Curgerea termenului. Prelungirea acestuiaArt. 184. -(1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispunealtfel.(2) Se consideră că actul a fost comunicat părții și în cazul în care aceasta a primit sub semnăturăcopie de pe act, precum și în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părți.(3) Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupefață de cel lipsit de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu a fostdesemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.(4) Termenul procedural se întrerupe și un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări înurmătoarele cazuri:1. când a intervenit moartea uneia dintre părți; în acest caz, se face din nou o singură comunicare laultimul domiciliu al părții decedate, pe numele moștenirii, fără să se arate numele și calitatea fiecăruimoștenitor;2. când a intervenit moartea reprezentantului părții; în acest caz, se face din nou o singurăcomunicare părții.Nerespectarea termenului. SancțiuniArt. 185. -(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atragedecăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedurăfăcut peste termen este lovit de nulitate.

(2) În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcutînaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.Repunerea în termenArt. 186. -(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește căîntârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării,cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată esteaceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cerereaprivitoare la dreptul neexercitat în termen.

TITLUL VI Amenzi judiciare și despăgubiri

Încălcarea obligațiilor privind desfășurarea procesului. Sancțiuni

Art. 187. -(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționaurmătoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precumși pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credință, a unei cereride recuzare sau de strămutare;c) obținerea, cu rea-credință, a citării prin publicitate a oricărei părți;d) obținerea, cu rea-credință, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuriasigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;e) contestarea, cu rea-credință, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori aautenticității unei înregistrări audio sau video;f) refuzul părții de a se prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în situațiile încare a acceptat, potrivit legii;2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezentîn instanță, în afară de cazul în care acesta este minor;b) neaducerea, la termenul fixat de instanță, a martorului încuviințat, de către partea care, din motiveimputabile, nu și-a îndeplinit această obligație; c) neprezentarea avocatului, care nu și-a asiguratsubstituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea orinerespectarea de către aceștia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanță, dacă în acestmod s-a cauzat amânarea judecării procesului;d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixatori refuzul de a da lămuririle cerute;e) neluarea de către conducătorul unității în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză amăsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum șiîmpiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condițiile legii;f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deține, la termenul fixat în acest scopde instanță;g) refuzul sau omisiunea unei autorități ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei,la cererea instanței și la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele și evidențele ei;h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor deprocedură;i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin judecătorilor,experților desemnați de instanță în condițiile legii, agenților procedurali, precum și altor salariați aiinstanței.(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-auîmpiedicat să aducă la îndeplinire obligațiile ce le revin.Alte cazuri de sancționareArt. 188. -(1) Nerespectarea de către oricare dintre părți sau de către alte persoane a măsurilor luate de către

(1) Nerespectarea de către oricare dintre părți sau de către alte persoane a măsurilor luate de cătreinstanță pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată se sancționează cu amendăjudiciară de la 100 lei la 1.000 lei.(2) Nerespectarea de către orice persoană a dispozițiilor privind desfășurarea normală a executăriisilite se sancționează de către președintele instanței de executare, la cererea executorului, cuamendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.Despăgubiri pentru amânarea procesuluiArt. 189. - Cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite,prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părții interesate, va putea fi obligat decătre instanța de judecată ori, după caz, de către președintele instanței de executare la plata uneidespăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare.Stabilirea amenzii și despăgubiriiArt. 190. - Abaterea săvârșită, amenda și despăgubirea se stabilesc de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare, prin încheiere executorie,care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă înformularea unei cereri cu rea-credință, amenda și despăgubirea pot fi stabilite fie de instanța în fațacăreia cererea a fost formulată, fie de către instanța care a soluționat-o, atunci când acestea suntdiferite.Cererea de reexaminareArt. 191. -(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea facenumai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau săse dispună reducerea acesteia.(2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de ladata comunicării încheierii.(3) În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera deconsiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă.

CARTEA a II-a Procedura contencioasă

TITLUL I Procedura în fața primei instanțe

CAPITOLUL I Sesizarea instanței de judecată

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Dreptul de a sesiza instanțaArt. 192. -(1) Pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prinsesizarea instanței competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute delege, sesizarea instanței poate fi făcută și de alte persoane sau organe.(2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii.(3) Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numește reclamant, iar cel chemat înjudecată se numește pârât.Procedura prealabilăArt. 193. -(1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legeaprevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea dechemare în judecată.(2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, subsancțiunea decăderii.(3) La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiereemisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil. Înacest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanță, din oficiu, sau de cătrepârât.

SECȚIUNEA a 2-a Cererea de chemare în judecată

Cuprinsul cererii de chemare în judecatăArt. 194. - Cererea de chemare în judecată va cuprinde:a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea șisediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic deînregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau deînscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului,dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în careacestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacăreclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facătoate comunicările privind procesul;b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prinavocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a suntaplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, seva alătura cererii;c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil înbani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicareaînscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104.Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă,vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul decarte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se vaanexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul decadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu esteînscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt;d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri,se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedeascăcererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea înpersoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtulva răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se vacere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin.(1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;f) semnătura.Numărul de exemplareArt. 195. - Cererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149alin. (1).Nulitatea cereriiArt. 196. -(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumireaoricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau areprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile.(2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe.Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semnezecererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul încare reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocatănulitatea.(3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată dereclamant în condițiile prevăzute la alin. (2).Timbrarea cereriiArt. 197. - În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate seatașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare înjudecată, în condițiile legii.Cumulul de cereriArt. 198. - Prin aceeași cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capeteprincipale de cerere împotriva aceleiași persoane, în condițiile art. 99 alin. (2).Înregistrarea cererii

Art. 199. -(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier,fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, seînregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.(2) După înregistrare, cererea și înscrisurile care o însoțesc, la care sunt atașate, când este cazul,dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanță, se predau președinteluiinstanței sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii înmod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.Verificarea cererii și regularizarea acesteiaArt. 200. -(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare înjudecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.(2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cerereadispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializatcompetent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiileprivitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare.(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunicaîn scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie săfacă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de laaceastă sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabiledispozițiile art. 202 alin. (3).(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenulprevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitândmotivat să se revină asupra măsurii anulării.(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citareareclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, careva putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățileau fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).(8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului inițial învestit.Fixarea primului termen de judecatăArt. 201. -(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cerereade chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se învedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fiindicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiileart. 165.(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns laîntâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul laîntâmpinare de la dosarul cauzei.(3) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prinrezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunândcitarea părților.(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz,reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirăriitermenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi decel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.(5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcție decircumstanțele cauzei.(6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat,rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozițiilor art. 156.Reprezentarea judiciară a părților în caz de coparticipare procesualăArt. 202. -(1) În procesele în care, în condițiile art. 59, sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, judecătorul, ținând

(1) În procesele în care, în condițiile art. 59, sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, judecătorul, ținândcont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfășurarea normală aactivității de judecată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, va putea dispune,prin rezoluție, reprezentarea lor prin mandatar și îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor deprocedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.(2) Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulți mandatari, persoane fizice oripersoane juridice, cu respectarea dispozițiilor privind reprezentarea judiciară.(3) Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanți în termenul prevăzut la art. 200 alin. (3), iarde către pârâți, odată cu întâmpinarea. Dacă părțile nu își aleg un mandatar sau nu se înțeleg asuprapersoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condițiile art. 58alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanților sau, după caz, a pârâților și căruia i se vorcomunica actele de procedură. Măsura numirii curatorului se comunică părților, care vor suportacheltuielile privind remunerarea acestuia.Măsuri pentru pregătirea judecățiiArt. 203. -(1) Judecătorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea dechemare în judecată, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentruadministrarea probelor, precum și orice alte măsuri necesare pentru desfășurarea procesului potrivitlegii.(2) În condițiile legii se vor putea încuviința, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum șimăsuri pentru asigurarea probelor.Modificarea cererii de chemare în judecatăArt. 204. -(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii,numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânareapricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, subsancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetatăde reclamant la dosarul cauzei.(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbalefăcute în instanță când:1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii;3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci cândcererea în constatare este admisibilă.(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea locnumai cu acordul expres al tuturor părților.

SECȚIUNEA a 3-a Întâmpinarea

Scopul și cuprinsul întâmpinăriiArt. 205. -(1) Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cerereade chemare în judecată.(2) Întâmpinarea va cuprinde: a) numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul saureședința pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul, precum și, după caz, codulunic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțuluiori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menționat încererea de chemare în judecată. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în modcorespunzător. Dacă pârâtul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, undeurmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) excepțiile procesuale pe care pârâtul le invocă față de cererea reclamantului;c) răspunsul la toate pretențiile și motivele de fapt și de drept ale cererii;d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispozițiile art. 194 lit. e) fiindaplicabile în mod corespunzător;e) semnătura.Comunicarea întâmpinării

Art. 206. -(1) Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.(2) La întâmpinare se va alătura același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care sesprijină, precum și un rând de copii pentru instanță. Dispozițiile art. 149 alin. (1), (3) și (4) și ale art.150 sunt aplicabile.Întâmpinarea comunăArt. 207. - Când sunt mai mulți pârâți, aceștia pot răspunde împreună, toți sau numai o parte din ei,printr-o singură întâmpinare.Sancțiunea nedepunerii întâmpinăriiArt. 208. -(1) Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.(2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul dea mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevedealtfel.

SECȚIUNEA a 4-a Cererea reconvențională

Noțiune și condițiiArt. 209. -(1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridicsau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.(2) În cazul în care pretențiile formulate prin cerere reconvențională privesc și alte persoane decâtreclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâți.(3) Cererea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.(4) Cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacăpârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.(5) Cererea reconvențională se comunică reclamantului și, după caz, persoanelor prevăzute la alin.(2) pentru a formula întâmpinare. Dispozițiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.(6) Când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională se vadepune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviința pârâtului în acest scop, dispozițiile alin. (5)fiind aplicabile.(7) Reclamantul nu poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională a pârâtului inițial.Disjungerea cererii reconvenționaleArt. 210. -(1) Cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală.(2) Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanța poate dispune judecareaseparată a cererii reconvenționale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurileanume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară aprocesului.

CAPITOLUL II Judecata


Scopul judecării procesuluiArt. 211. - Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare șidezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vedereasoluționării legale și temeinice a acestuiaLocul judecării procesuluiArt. 212. - Judecarea procesului are loc la sediul instanței, dacă prin lege nu se dispune altfel.Desfășurarea procesului fără prezența publiculuiArt. 213. -(1) În fața primei instanțe cercetarea procesului se desfășoară în camera de consiliu, dacă legea nuprevede altfel.

(2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterea fondului în ședință publică ar aduce atingeremoralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților ori intereselor justiției, după caz,instanța, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfășoare în întregime sau în partefără prezența publicului.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), au acces în camera de consiliu ori în sala de ședință părțile,reprezentanții lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părților, martorii, experții, traducătorii,interpreții, precum și alte persoane cărora instanța, pentru motive temeinice, le admite să asiste laproces.Continuitatea instanțeiArt. 214. -(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății.(2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe lasoluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii.(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza serepune pe rol.Ordinea judecării proceselorArt. 215. -(1) Pentru fiecare ședință de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, careva fi afișată pe portalul instanței și la ușa sălii de ședință cu cel puțin o oră înainte de începereaacesteia. Lista va cuprinde și intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. Dispozițiileart. 220 sunt aplicabile.(2) Procesele declarate urgente, cele rămase în divergență și cele care au primit termen în continuarese vor dezbate înaintea celorlalte.(3) Procesele în care partea sau părțile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilierjuridic se vor dezbate cu prioritate.(4) La cererea părții interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pelistă.Atribuțiile președintelui completului de judecatăArt. 216. -(1) Președintele completului conduce ședința de judecată. El deschide, suspendă și ridică ședința.(2) Președintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum și celorlalte părți dinproces, în funcție de poziția lor procesuală. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă,în afară de cazul când a pornit acțiunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se vada cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces.(3) În cazul în care este necesar, președintele poate da cuvântul părților și celorlalți participanți, înaceeași ordine, de mai multe ori.(4) Președintele poate să limiteze în timp intervenția fiecărei părți. În acest caz, el trebuie să pună învedere părții, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziție.(5) Judecătorii sau părțile pot pune întrebări celorlalți participanți la proces numai prin mijlocireapreședintelui, care poate însă încuviința ca aceștia să pună întrebările direct. Ordinea în care se punîntrebările se stabilește de către președinte.Poliția ședinței de judecatăArt. 217. -(1) Președintele completului de judecată exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrareaordinii și a bunei-cuviințe, precum și a solemnității ședinței de judecată.(2) Dacă nu mai este loc în sala de ședință, președintele le poate cere celor care ar veni mai târziusau care depășesc numărul locurilor existente să părăsească sala.(3) Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de ședință, cu excepția cazului în care le poartă înexercitarea serviciului pe care îl îndeplinește în fața instanței.(4) Persoanele care iau parte la ședință sunt obligate să aibă o purtare și o ținută cuviincioase.(5) Cei care se adresează instanței în ședință publică trebuie să stea în picioare, însăpreședintele poate încuviința, atunci când apreciază că este necesar, excepții de la aceastăîndatorire.(6) Președintele atrage atenția părții sau oricărei alte persoane care tulbură ședința ori nesocoteștemăsurile luate să respecte ordinea și buna-cuviință, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

(7) Pot fi, de asemenea, îndepărtați din sală minorii, precum și persoanele care s-ar înfățișa într-oținută necuviincioasă.(8) Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părți a fost îndepărtată din sală, aceasta va fichemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esențiale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziții nuse aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală.(9) Când cel care tulbură liniștea ședinței este însuși apărătorul părții, președintele îl va chema laordine și, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putință, procesul se vaamâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionatede amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispozițiile art. 191 fiind aplicabile.Infracțiuni de audiențăArt. 218. -(1) Dacă în cursul ședinței se săvârșește o infracțiune, președintele o constată și îl identifică pefăptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.(2) Instanța poate, în condițiile legii penale, să dispună și reținerea făptuitorului.Verificări privind prezentarea părțilorArt. 219. -(1) Instanța verifică identitatea părților, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică șiîmputernicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă.(2) În cazul în care părțile nu răspund la apel, instanța va verifica dacă procedura de citare a fostîndeplinită și, după caz, va proceda, în condițiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecareaprocesului.Amânarea cauzei când nu este în stare de judecatăArt. 220. - Părțile pot cere instanței, la începutul ședinței, amânarea cauzelor care nu sunt în stare dejudecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este alcătuit din maimulți judecători, această amânare se poate face și de un singur judecător.Amânarea judecății prin învoiala părțilorArt. 221. -(1) Amânarea judecății în temeiul învoielii părților nu se poate încuviința decât o singură dată în cursulprocesului.(2) După o asemenea amânare, dacă părțile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată șicauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii.(3) Instanța este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părți pentru un motiv anumit nu tindela o amânare prin învoiala părților; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.Amânarea judecății pentru lipsă de apărareArt. 222. -(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai înmod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.(2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții,pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.Judecarea cauzei în lipsa părții legal citateArt. 223. -(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ceva cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiuldovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți,deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.Discutarea cererilor și excepțiilorArt. 224. - Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile,împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.Folosirea traducătorului și interpretuluiArt. 225. -(1) Când una dintre părți sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaște limba

(1) Când una dintre părți sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaște limbaromână, instanța va folosi un traducător autorizat. Dacă părțile sunt de acord, judecătorul sau grefierulpoate face oficiul de traducător. În situația în care nu poate fi asigurată prezența unui traducătorautorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4).(2) În cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-mută ori,din orice altă cauză, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poateciti sau scrie, se va folosi un interpret.(3) Dispozițiile privitoare la experți se aplică în mod corespunzător și traducătorilor și interpreților.Ascultarea minorilorArt. 226. - În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face încamera de consiliu. Ținând seama de împrejurările procesului, instanța hotărăște dacă părinții,tutorele sau alte persoane vor fi de față la ascultarea minorului.Prezența personală a părților în vederea soluționării amiabile a litigiuluiArt. 227. -(1) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare,potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfățișarea personală a părților, chiar dacă acestea suntreprezentate. Dispozițiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.(2) În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părțilesă participe la o ședință de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Cândconsideră necesar, ținând seama de circumstanțele cauzei, judecătorul va recomanda părților sărecurgă la mediere, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecății.Medierea nu este obligatorie pentru părți.(3) În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părțile se vor prezenta la mediator, în vedereainformării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părțile decid dacă acceptă sau nusoluționarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanță, care nu poate fi mai scurt de 15zile, părțile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ședinței de informare.(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părțile au încercat soluționarea litigiului prinmediere anterior introducerii acțiunii.(5) Dacă, în condițiile alin. (1) sau (2), părțile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor încuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispozițiile art. 440 sunt aplicabile.Imposibilitatea și refuzul de a semnaArt. 228. - Când cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze, seface mențiunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura președintelui și a grefierului.Termen în cunoștințăArt. 229. -(1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precumși partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal oriconvențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursuljudecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Acestedispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prinfuncționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru untermen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecatăulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică:1. în cazul reluării judecății, după ce a fost suspendată;2. în cazul când procesul se repune pe rol; 3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară decazul în care a fost prezentă la încuviințarea lui, când s-a stabilit și termenul pentru luarea acestuia;4. când, pentru motive temeinice, instanța a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;5. în cazul în care instanța de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fonduluiprocesului după anularea hotărârii primei instanțe sau după casarea cu reținere.(3) Militarii încazarmați sunt citați la fiecare termen.(4) Deținuții sunt citați, de asemenea, la fiecare termen.Preschimbarea termenuluiArt. 230. - Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiusau la cererea oricăreia dintre părți. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăște încamera de consiliu, fără citarea părților. Părțile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat.Dispozițiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.

Dispozițiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.Notele de ședință. Înregistrarea ședințeiArt. 231. -(1) Grefierul care participă la ședință este obligat să ia note în legătură cu desfășurarea procesului,care vor fi vizate de către președinte. Părțile pot cere citirea notelor și, dacă este cazul, corectarea lor.(2) După terminarea ședinței de judecată, participanții la proces primesc, la cerere, câte o copie de penotele grefierului.(3) Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor.(4) Instanța va înregistra ședințele de judecată. În caz de contestare de către participanții la proces anotelor grefierului, acestea vor fi verificate și, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilordin ședința de judecată.(5) La cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței dejudecată în ceea ce privește cauza lor.(6) Înregistrările din ședința de judecată vor putea fi solicitate și de către instanțele de control judiciar.Redactarea încheierii de ședințăArt. 232. -(1) Pe baza notelor de ședință, iar dacă este cazul și a înregistrărilor efectuate, grefierul redacteazăîncheierea de ședință.(2) Încheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data ședinței de judecată.Cuprinsul încheierii de ședințăArt. 233. -(1) Pentru fiecare ședință a instanței se întocmește o încheiere care va cuprinde următoarele:a) denumirea instanței și numărul dosarului;b) data ședinței de judecată;c) numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, precum și numele și prenumelegrefierului;d) numele și prenumele sau, după caz, denumirea părților, numele și prenumele persoanelor care lereprezintă sau le asistă, ale apărătorilor și celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calitățiilor, precum și dacă au fost prezente ori au lipsit;e) numele, prenumele procurorului și parchetul de care aparține, dacă a participat la ședință;f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;g) obiectul procesului;h) probele care au fost administrate;i) cererile, declarațiile și prezentarea pe scurt a susținerilor părților, precum și a concluziilorprocurorului, dacă acesta a participat la ședință;j) soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept;k) calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fiatacată separat;l) dacă judecarea a avut loc în ședință publică, fără prezența publicului ori în camera de consiliu;m) semnătura membrilor completului și a grefierului.(2) Încheierea trebuie să arate cum s-a desfășurat ședința, cuprinzând, dacă este cazul, mențiunidespre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.(3) În cazul în care hotărârea se pronunță în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmeșteîncheierea de ședință, mențiunile prevăzute la alin. (1) și (2) făcându-se în partea introductivă ahotărârii.Reguli aplicabileArt. 234. -(1) Dispozițiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum și orice alte dispoziții referitoare lahotărârile prin care instanța se dezînvestește de judecarea fondului cererii se aplică în modcorespunzător și încheierilor.(2) În cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau,după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare în copiecertificată de grefa instanței a cărei încheiere se atacă.(3) În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la careexistă o chestiune litigioasă asupra admisibilității atacării pe cale separată a încheierii, cererea de

există o chestiune litigioasă asupra admisibilității atacării pe cale separată a încheierii, cererea deexercitare a căii de atac se înaintează instanței superioare împreună cu o copie de pe încheiereaatacată, certificată de grefa instanței. Dacă instanța de control judiciar constată admisibilitatea căii deatac, va cere instanței care a pronunțat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condițiilealin. (2).Încheieri preparatorii și interlocutoriiArt. 235. - Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai decele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupraprocesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.Domeniu de aplicareArt. 236. - Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât și la dezbaterea înfond a cauzei. SECȚIUNEA a 2-a Cercetarea procesului SUBSECȚIUNEA 1 Dispoziții comuneScopul și conținutul cercetării procesuluiArt. 237. -(1) În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condițiile legii, acte de procedură la cerereapărților ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.(2) În vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanța:1. va rezolva excepțiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu; 2. va examina cererile deintervenție formulate de părți sau de terțe persoane, în condițiile legii; 3. va examina fiecare pretențieși apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului laîntâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul; 4. va constata care dintre pretenții suntrecunoscute și care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condițiile legii, măsuri asigurătorii,măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situații de fapt, în cazul în care acestemăsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203; 6. va lua act de renunțarea reclamantului,de achiesarea pârâtului sau de tranzacția părților; 7. va încuviința probele solicitate de părți, pe carele găsește concludente, precum și pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecareaprocesului și le va administra în condițiile legii;8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la carepărțile sunt legal citate;9. va dispune ca părțile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidență oripublicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluționării cauzei, inclusiv verificări în registreleprevăzute de legi speciale.Estimarea duratei cercetării procesuluiArt. 238. -(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părților,va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, astfelîncât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil. Durata astfel estimată va ficonsemnată în încheiere.(2) Pentru motive temeinice, ascultând părțile, judecătorul va putea reconsidera durata prevăzută laalin. (1).Alegerea procedurii de administrare a probelorArt. 239. - Judecătorul, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pune în vedereacestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fieadministrate de către avocații lor, în condițiile art. 366-388. Dispozițiile art. 238 sunt aplicabile.Locul cercetării procesuluiArt. 240. -(1) Cercetarea procesului are loc în fața judecătorului, în camera de consiliu, cu citarea părților.Dispozițiile art. 154 sunt aplicabile.(2) În căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în ședință publică.Asigurarea celeritățiiArt. 241. -(1) Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta.Dispozițiile art. 229 sunt aplicabile.(2) Dacă există motive temeinice, se pot acorda și termene mai îndelungate decât cele prevăzute laalin. (1).(3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru

(3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare și comunicare dispuse pentrufiecare termen. Când este cazul, instanța va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri.În afară de aceste măsuri, instanța va putea dispune ca încunoștințarea părților să se facă și telefonic,telegrafic, prin fax, poștă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz,transmiterea textului actului supus comunicării ori înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum șiconfirmarea primirii actului, respectiv a înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datelecorespunzătoare în acest scop. Dacă încunoștințarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi unreferat în care va arăta modalitatea de încunoștințare și obiectul acesteia.(4) Judecătorul poate stabili pentru părți, precum și pentru alți participanți în proces îndatoriri în ceeace privește prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relații scrise, răspunsul scris la interogatoriulcomunicat potrivit art. 355, asistarea și concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum șiorice alte demersuri necesare soluționării cauzei.(5) Când este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părțile, experții,traducătorii, interpreții, martorii și orice alți participanți în proces pot fi încunoștințați potrivit alin. (3).Suspendarea judecății cauzeiArt. 242. -(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prinneîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspendajudecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 suntaplicabile.(2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndepliniteși, potrivit legii, aceasta poate continua.Împrejurări care pun capăt procesuluiArt. 243. - În cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunță la judecarea cererii dechemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părților sau sunt admise cereri ori excepțiicare pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camerade consiliu sau în ședință publică, judecătorul se va pronunța asupra cauzei prin hotărâre.Terminarea cercetării procesuluiArt. 244. -(1) Când judecătorul se socotește lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată șifixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică.(2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părților să redacteze note privindsusținerile lor și să le depună la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1),fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.(3) Părțile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeași zi sau laun alt termen(4) Cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord și cadezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitatexpres ca aceasta să aibă loc în ședință publică.

SUBSECȚIUNEA a 2-a Excepțiile procesuale NoțiuneArt. 245. - Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorulsau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare lacompunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecatăsau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânareajudecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.Excepții absolute și relativeArt. 246. -(1) Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică(2) Excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădereinteresele părților.InvocareArt. 247. -(1) Excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prinlege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai dacă, pentru

lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai dacă, pentrusoluționare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.(2) Excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termende judecată după săvârșirea neregularității procedurale, în etapa cercetării procesului și înainte de ase pune concluzii în fond.(3) Cu toate acestea, părțile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare și toate excepțiileprocesuale de îndată ce le sunt cunoscute. În caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuitepărții adverse, dispozițiile art. 189-191 fiind aplicabile.Procedura de soluționareArt. 248. -(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fondcare fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.(2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea desoluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.(3) Dacă instanța nu se poate pronunța de îndată asupra excepției invocate, va amâna judecata și vastabili un termen scurt în vederea soluționării excepției.(4) Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacăpentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapeicercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.(5) Încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției,instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispunealtfel. SUBSECȚIUNEA a 3-a Probele

§1. Dispoziții generale

Sarcina probeiArt. 249. - Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurileanume prevăzute de lege.Obiectul probei și mijloacele de probăArt. 250. - Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții,mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză,prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloaceprevăzute de lege.Lipsa îndatoririi de a probaArt. 251. - Nimeni nu este ținut de a proba ceea ce instanța este ținută să ia cunoștință din oficiu.Obligativitatea cunoașterii din oficiuArt. 252. -(1) Instanța de judecată trebuie să ia cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare în România.(2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anumeprevăzută de lege, convențiile, tratatele și acordurile internaționale aplicabile în România, care nusunt integrate într-un text de lege, precum și dreptul internațional cutumiar trebuie dovedite de parteainteresată.(3) Dispozițiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite și consultate numai încondițiile prevăzute de lege.Posibilitatea cunoașterii din oficiuArt. 253. - Instanța de judecată poate lua cunoștință din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condițiaca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispozițiilor Codului civil referitoare laconținutul legii străine.Propunerea probelor. Rolul instanțeiArt. 254. -(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare înjudecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, încazurile anume prevăzute de lege.(2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate încursul procesului, în afară de cazurile în care:1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;

2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea;3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termenprobele cerute;4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății;5. există acordul expres al tuturor părților.(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupraaceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată.(4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancțiuneadecăderii din dreptul de a administra proba încuviințată:a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cumartori;b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixatpentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri;c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în careinterogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de lanumirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2), dacă s-aîncuviințat proba expertizei.(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanțava dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună îndiscuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile seîmpotrivesc.(6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiuprobe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.Admisibilitatea probelorArt. 255. -(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.(2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținândseama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.(3) Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii,de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel carele invocă numai la cererea instanței.(4) La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toateinformațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.Convenții asupra probelorArt. 256. - Convențiile asupra admisibilității, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepțiacelor care privesc drepturi de care părțile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovadaactelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.Renunțarea la probăArt. 257. -(1) Când o parte renunță la probele propuse, cealaltă parte poate să și le însușească.(2) Instanța poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunțat.Încuviințarea probelorArt. 258. -(1) Probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară decazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.(2) Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele deprobă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.(3) Instanța va putea limita numărul martorilor propuși.Revenirea asupra probelor încuviințateArt. 259. - Instanța poate reveni asupra unor probe încuviințate dacă, după administrarea altor probe,apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanța este însă obligată să punăaceastă împrejurare în discuția părților.Administrarea probelorArt. 260. -

(1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanță.(2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în ședința în care au fost încuviințate. Pentruadministrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se impun pentruprezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor și a oricăror alte mijloace deprobă.(3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nuprevede altfel.(4) Dovada și dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeași ședință.(5) Dacă s-a dispus o cercetare la fața locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai înainte deadministrarea celorlalte probe.(6) Când proba cu martori a fost încuviințată în condițiile prevăzute la art. 254 alin. (2), dovadacontrară va fi cerută, sub sancțiunea decăderii, în aceeași ședință, dacă amândouă părțile sunt defață.(7) Partea care a lipsit la încuviințarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la ședințaurmătoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfățișează.Locul administrării probelorArt. 261. -(1) Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacălegea nu dispune altfel.(2) Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localității dereședință a instanței, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de către o instanță deacelași grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanță de același grad.În cazul în care felul dovezii îngăduie și părțile se învoiesc, instanța care administrează proba poate fiscutită de citarea părților.(3) Când instanța care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a se faceîn circumscripția altei instanțe, va înainta, pe cale administrativă, cererea de comisie rogatorieinstanței competente, comunicând aceasta instanței de la care a primit însărcinarea.(4) Instanța însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în prezențapărților sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleași atribuții ca și instanța sesizată, înceea ce privește procedura de urmat.(5) După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanța sesizată, dacă estecazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după caz, pentrudezbaterea fondului.Cheltuielile necesare administrării probelorArt. 262. -(1) Când administrarea probei încuviințate necesită cheltuieli, instanța va pune în vedere părții care acerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilitepentru acoperirea lor.(2) În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit deacesta în condițiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile deadministrare a probei și partea care trebuie să le plătească, putându-le pune și în sarcina ambelorpărți.(3) Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părții din dreptul de aadministra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.(4) Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face și după împlinirea termenului, dacăprin aceasta nu se amână judecata.(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică și în cazul în care administrarea probei se face prin comisierogatorie.Situația părții decăzuteArt. 263. - Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuși să se apere, discutândîn fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.Aprecierea probelorArt. 264. -(1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor(2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost

(2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fostîncuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul cândlegea stabilește puterea lor doveditoare.

§2. Dovada cu înscrisuri

I. Dispoziții generaleNoțiuneArt. 265. - Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau faptjuridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare.Înscrisurile pe suport informaticArt. 266. - Înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suporthârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege.Înscrisurile în formă electronică Rolul semnăturiiArt. 267. - Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale.Art. 268. -(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existențaconsimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparțineunui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiileprevăzute de lege.II. Înscrisul autenticNoțiuneArt. 269. -(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică,de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma șicondițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimareaconsimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului.(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îiconferă acest caracter.Putere doveditoareArt. 270. -(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cuprivire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.(2) Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât întrepărți, cât și față de oricare alte persoane.(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazul mențiunilor din înscris care sunt în directă legăturăcu raportul juridic al părților, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte mențiuni constituie,între părți, un început de dovadă scrisă.Nulitatea și conversiunea înscrisului autenticArt. 271. -(1) Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori deo persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depășirea competenței este lovit de nulitate absolută,dacă legea nu dispune altfel.(2) Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă estesemnat de părți, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.III. Înscrisul sub semnătură privatăNoțiuneArt. 272. - Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent desuportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzutede lege.Putere doveditoareArt. 273. -(1) Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit delege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară.

(2) Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea,dovadă până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servidoar ca început de dovadă scrisă.Pluralitatea de exemplareArt. 274. -(1) Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoarenumai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt.(2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având același interes.(3) Fiecare exemplar original trebuie să facă mențiune despre numărul originalelor ce au fost făcute.Lipsa acestei mențiuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl privește, obligațiaconstatată în acel înscris.(4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părțile, de comun acord, au depus singuruloriginal la un terț ales de ele.Formalitatea „bun și aprobat”Art. 275. -(1) Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească osumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îlsubscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa „bun și aprobat pentru ”, cuarătarea în litere a sumei sau a cantității datorate.(2) Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula „bun și aprobat”,se prezumă că obligația nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul șiformula „bun și aprobat” sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă sedovedește în care parte este greșeală sau dacă prin lege se prevede altfel.Sancțiunea nerespectării formalităților specialeArt. 276. - Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerințele prevăzute la art.274 și 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.Înscrisurile întocmite de profesioniștiArt. 277. -(1) Dispozițiile art. 274 și 275 nu se aplică în raporturile dintre profesioniști.(2) Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru aconstata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune formascrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.(3) Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exercițiul activității unei întreprinderi este prezumat a fifost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privatăpoate fi combătută cu orice mijloc de probă.(4) Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conține nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturiledintre părți cu orice mijloc de probă.Data certă a înscrisului sub semnătură privatăArt. 278. -(1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-auîntocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege,respectiv:1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executoruljudecătoresc sau alt funcționar competent în această privință;2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceastamențiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;4. din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau aunuia dintre cei care l-au subscris, după caz;5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite încondițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere deinventar;6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnicanterioritatea înscrisului.(2) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, instanța, ținând seama de împrejurări, poate săînlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispozițiilor alin. (1) în privința chitanțelor liberatorii.

înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispozițiilor alin. (1) în privința chitanțelor liberatorii.Registrele și hârtiile domesticeArt. 279. - Registrele și hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadăîmpotriva lui:1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;2. când cuprind mențiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor,pentru a ține loc de titlu.Registrele profesioniștilorArt. 280. -(1) Registrele profesioniștilor, întocmite și ținute cu respectarea dispozițiilor legale, pot face întreaceștia deplină dovadă în justiție, pentru faptele și chestiunile legate de activitatea lor profesională.(2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neținute cu respectarea dispozițiilor legale, fac dovadăcontra celor care le-au ținut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scindaconținutul lor.(3) În toate cazurile, instanța este în drept a aprecia dacă se poate atribui conținutului registrelor unuiprofesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunțe la această probă în cazul în careregistrele părților nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneiadintre părți.Mențiunile făcute de creditorArt. 281. - Orice mențiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care arămas neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, cândtinde a stabili liberațiunea debitorului. Aceeași putere doveditoare o are mențiunea făcută de creditorîn josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanțe, dacă duplicatul sauchitanța este în mâinile debitorului.IV. Înscrisurile pe suport informaticNoțiuneArt. 282. -(1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduceaceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil și prezintă garanții suficientde serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei dela care acesta emană.(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanța trebuie să țină seama de circumstanțele în caredatele au fost înscrise și documentul care le-a reprodus.Prezumția de validitate a înscrieriiArt. 283. - Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanțiisuficient de serioase pentru a face deplină credință în cazul în care ea este făcută în mod sistematicși fără lacune și când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor și contrafacerilor astfel încâtintegritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumție există și în favoarea terților dinsimplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.Puterea doveditoareArt. 284. -(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe unsuport informatic, face deplină dovadă între părți, până la proba contrară.(2) Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului,acesta poate servi, după circumstanțe, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.V. Duplicatele și copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privatăRegimul duplicatelorArt. 285. - Duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condițiileprevăzute de lege, înlocuiesc originalul și au aceeași putere doveditoare ca și acesta.Regimul copiilorArt. 286. -(1) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate facedovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.(2) Părțile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fiîntotdeauna ordonată de instanță, în condițiile prevăzute la art. 292 alin. (2).(3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul

(3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalulînscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un început de dovadăscrisă.(4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.(5) Extrasele sau copiile parțiale fac dovada ca și copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însănumai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iaroriginalul este imposibil să fie prezentat, instanța are dreptul să aprecieze, în limitele prevăzute la alin.(3) și (4), în ce măsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având puteredoveditoare, independent de părțile din original care nu au fost reproduse.Copiile făcute pe microfilme sau pe suporturi informaticeArt. 287. - Datele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme și altesuporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispozițiilor legale, auaceeași putere doveditoare ca și înscrisurile în baza cărora au fost redate. VI. Înscrisurile recognitivesau reînnoitoarePutere doveditoareArt. 288. - Înscrisul de recunoaștere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadăîmpotriva debitorului, moștenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceștia nu dovedesc, prinaducerea documentului originar, că recunoașterea este eronată sau inexactă.VII. Regimul altor înscrisuriAlte categorii de înscrisuriArt. 289. -(1) Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiții generale tip,după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu prevede altfel.(2) Dacă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele și alte asemenea documente, utilizate cu ocaziaîncheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestații, au forța probantă aînscrisurilor sub semnătură privată, chiar dacă nu sunt semnate.(3) Telexul, precum și telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poștal, au fost semnate deexpeditor fac aceeași dovadă ca și înscrisul sub semnătură privată.AnexeleArt. 290. - Planurile, schițele, hârtiile, fotografiile și orice alte documente anexate au aceeași puteredoveditoare ca și înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul și poartăsemnătura, după caz, a părții sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul.Modificările înscrisuluiArt. 291. - Ștersăturile, radierile, corecturile și orice alte modificări, mențiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de celcompetent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.VIII. Administrarea probei cu înscrisuriDepunerea înscrisurilorArt. 292. -(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de careînțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.(2) Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra saoriginalul și, la cerere, să îl prezinte instanței, sub sancțiunea de a nu se ține seama de înscris.(3) Dacă partea adversă nu poate să își dea seama de exactitatea copiei față cu originalul înfățișat înședință, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul înpăstrarea grefei.(4) Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate degrefierul instanței unde au fost depuse.(5) Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în fața instanței trebuie însoțite de traducerilegalizate.(6) Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părți.Obligația părții adverse de a prezenta înscrisulArt. 293. -(1) Când partea învederează că partea adversă deține un înscris probatoriu, referitor la proces,instanța poate ordona înfățișarea lui.(2) Cererea de înfățișare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părților din proces, dacă însăși

(2) Cererea de înfățișare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părților din proces, dacă însășipartea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată săînfățișeze înscrisul.Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisuluiArt. 294. -(1) Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau înparte, când:1. conținutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viața privată aunei persoane;2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului;3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părții, a soțului sau a unei rude ori afin până lagradul al treilea inclusiv.(2) Dacă legea nu dispune altfel, incidența vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată dejudecător, prin cercetarea conținutului înscrisului. În încheierea de ședință se va face o mențiunecorespunzătoare.Refuzul de a prezenta înscrisulArt. 295. - Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deținerii sauexistenței înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus saudacă, după ce s-a dovedit deținerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanță de a-lînfățișa, instanța va putea socoti ca dovedite afirmațiile făcute cu privire la conținutul acelui înscris departea care a cerut înfățișarea.Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegatArt. 296. -(1) Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găsește la una dintre părți și nu poate fiprezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase orinumeroase, se va putea delega un judecător în prezența căruia părțile vor cerceta înscrisurile la loculunde se găsesc.(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), instanța, ținând seama de împrejurări, poate să ceară doarprezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deține.În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanța poate dispune verificarea conformității extrasului saucopiei cu originalul.Obligația terțului de a prezenta înscrisulArt. 297. -(1) Când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta vaputea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță.(2) Când deținătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanții ei vor putea fi citați ca martori.(3) Terțul poate refuza înfățișarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.Obligația autorității sau instituției publice de a prezenta înscrisulArt. 298. -(1) Dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau instituții publice, instanța va lua măsuri,la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop,punând în vedere conducătorului autorității sau instituției publice deținătoare măsurile ce se potdispune în caz de neconformare.(2) Autoritatea sau instituția publică deținătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului cândacesta se referă la apărarea națională, siguranța publică sau relațiile diplomatice. Extrase parțiale vorputea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispozițiile art. 252 alin. (3) se aplicăîn mod corespunzător.Înscrisurile care nu pot fi trimise instanțeiArt. 299. -(1) Instanța nu va putea cere trimiterea în original a cărților funciare și a planurilor, a registrelorautorităților sau instituțiilor publice, a testamentelor depuse la instanțe, notari publici sau avocați,precum și a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copiicertificate ale acestora.(2) Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părților, de un judecătordelegat sau, dacă înscrisul se găsește în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanțarespectivă.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune,instanța va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse lainstanțe, notari publici sau avocați, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele despecialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.Prezentarea registrelor profesioniștilorArt. 300. -(1) La cererea uneia dintre părți sau chiar din oficiu, instanța va putea ordona înfățișarea registrelorprofesioniștilor sau comunicarea lor.(2) Când înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urmează a fi cercetate se află în altăcircumscripție judecătorească, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.IX. Verificarea înscrisurilorRecunoașterea sau contestarea înscrisului sub semnătură privatăArt. 301. -(1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie săconteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termendupă depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii.(2) Moștenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara cănu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor.Obligația de verificare a înscrisuluiArt. 302. -(1) Când una dintre persoanele menționate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară cănu le cunoaște, instanța va proceda la verificarea înscrisului prin:1. compararea scrierii și semnăturii de pe înscris cu scrierea și semnătura din alte înscrisurinecontestate;2. expertiză;3. orice alte mijloace de probă admise de lege.(2) În acest scop, președintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie scriereasau semnătura să scrie și să semneze sub dictarea sa părți din înscris. Refuzul de a scrie ori de asemna va putea fi considerat ca o recunoaștere a scrierii sau semnăturii.Procedura de verificareArt. 303. -(1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în fața sa ori, dacăeste cazul, și cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.(2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să sefacă prin expertiză, obligând părțile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparație.(3) Se primesc ca înscrisuri de comparație:1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părți;3. partea din înscris care nu este contestată;4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanței.(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.(5) Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședință.Denunțarea înscrisului ca falsArt. 304. -(1) Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintrepărți declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să aratemotivele pe care se sprijină.(2) Dacă partea care folosește înscrisul nu este prezentă, instanța va ordona ca aceasta să seprezinte personal pentru a lua cunoștință de denunțarea înscrisului ca fals, să depună originalul și sădea explicațiile necesare.(3) Judecătorul poate ordona prezentarea părților chiar și înainte de primul termen de judecată, dacăpartea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este falsificată.(4) În cazuri temeinic justificate, părțile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială.Verificarea stării înscrisului denunțat ca fals

Art. 305. -(1) Judecătorul va constata de îndată, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului denunțat cafals, dacă există pe el ștersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre neschimbare, și îl vaîncredința grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier și de părți.(2) Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face mențiune despre toate acestea în procesul-verbal.Ascultarea părțilorArt. 306. -(1) La același termen în care înscrisul a fost denunțat ca fals sau, în cazul prevăzut la art. 304 alin.(2), la termenul următor, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înțelege să sefolosească de el.(2) Dacă partea care a folosit înscrisul lipsește, refuză să răspundă sau declară că nu se maiservește de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.(3) Dacă partea care a denunțat înscrisul ca fals lipsește, refuză să răspundă sau își retragedeclarația de denunțare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.Suspendarea procesului și sesizarea parchetuluiArt. 307. - Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deși denunțareaca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanța, dacă este indicat autorul falsului sau compliceleacestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunțat ca falsparchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia înacest scop.Cercetarea falsului de către instanța civilăArt. 308. - În cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poatecontinua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă.

§3. Proba cu martori

I. Admisibilitatea probei cu martoriAdmisibilitatea probeiArt. 309. -(1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.(2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui actjuridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale,în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.(3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fidovedit cu martori.(4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cereforma scrisă, în afară de cazurile în care:1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedireaactului juridic;2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care elepot să dispună;5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență ori este lovit de nulitate absolută pentrucauză ilicită sau imorală, după caz;6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.(5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nicidespre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacălegea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzutela alin. (4).Începutul de dovadă scrisăArt. 310. -(1) Se socotește început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată și nedatată, care provine de

(1) Se socotește început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată și nedatată, care provine dela o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este aceapersoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins.(2) Constituie început de dovadă scrisă și înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i seopune, dacă a fost întocmit în fața unui funcționar competent care atestă că declarațiile cuprinse înînscris sunt conforme celor făcute de acea persoană.(3) Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părți numai dacă este completat prin altemijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumții.II. Administrarea probei cu martoriAscultarea și înlocuirea martorilorArt. 311. -(1) Când instanța a încuviințat dovada cu martori, ea va dispune citarea și ascultarea acestora.(2) Înlocuirea martorilor nu se va încuviința decât în caz de moarte, dispariție sau motive bineîntemeiate, caz în care lista se va depune sub sancțiunea decăderii, în termen de 5 zile de laîncuviințare.(3) Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listăsau nu este identificat în mod lămurit.(4) Decăderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligațiilorprevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceștia se înfățișează la termenul fixat pentru ascultarea lor.Ascultarea martorilor necitațiArt. 312. -(1) Martorii pot fi ascultați chiar la termenul la care proba a fost încuviințată.(2) La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviințați chiar fărăa fi citați.(3) Dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motiveimputabile aceasta nu își îndeplinește obligația, instanța va dispune citarea martorului pentru un noutermen. Dispozițiile art. 313 sunt aplicabile.Refuzul martorului de a se prezentaArt. 313. -(1) Împotriva martorului care lipsește la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere.(2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.(3) Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfățișează,instanța va putea proceda la judecată.Imposibilitatea de prezentareArt. 314. - Martorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanță vaputea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părților.Persoanele care nu pot fi ascultate ca martoriArt. 315. -(1) Nu pot fi martori:1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv;2. soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul;3. cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți;4. persoanele puse sub interdicție judecătorească;5. cei condamnați pentru mărturie mincinoasă.(2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1)pct. 1-3.Ascultarea rudelor și afinilorArt. 316. - În procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie se vor putea ascultarudele și afinii prevăzuți la art. 315, în afară de descendenți.Persoanele scutite de a depune mărturieArt. 317. -(1) Sunt scutiți de a fi martori:1. slujitorii cultelor, medicii, farmaciștii, avocații, notarii publici, executorii judecătorești, mediatorii,moașele și asistenții medicali și orice alți profesioniști cărora legea le impune să păstreze secretul deserviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoștință în cadrul serviciului ori

serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoștință în cadrul serviciului oriîn exercitarea profesiei lor, chiar și după încetarea activității lor;2. judecătorii, procurorii și funcționarii publici, chiar și după încetarea funcției lor, asupra împrejurărilorsecrete de care au avut cunoștință în această calitate;3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înșiși sau ar expune pe vreuna din persoanelearătate la art. 315 alin. (1) pct. 1 și 2 la o pedeapsă penală sau la disprețul public.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepția slujitorilor cultelor, vor putea totuși depunemărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată lapăstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.(3) Vor putea, de asemenea, depune mărturie și persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacăautoritatea sau instituția pe lângă care funcționează ori au funcționat, după caz, le dă încuviințarea.Identificarea martoruluiArt. 318. -(1) Președintele, înainte de a lua declarația, va cere martorului să arate:a) numele, prenumele, profesia, domiciliul și vârsta;b) dacă este rudă sau afin cu una dintre părți și în ce grad;c) dacă se află în serviciul uneia dintre părți.(2) Președintele va pune apoi în vedere martorului îndatorirea de a jura și semnificația jurământului.Depunerea jurământuluiArt. 319. -(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: „Jur că voi spune adevărul și că nuvoi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!” (2) În timpul depunerii jurământului,martorul ține mâna pe cruce sau pe Biblie.(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a martorului.(4) Martorului de altă religie decât cea creștină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. (2).(5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: „Jur pe onoare și conștiință că voi spuneadevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu.” (6) Martorii care din motive de conștiință sauconfesiune nu depun jurământul vor rosti în fața instanței următoarea formulă: „Mă oblig că voi spuneadevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu.” (7) Persoanele mute și surdo-mute știutoare decarte vor depune jurământul transcriind formula acestuia și semnând-o; persoanele hipoacuzice vorrosti jurământul, iar cele care nu știu să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.(8) Situațiile la care se referă alin. (3)-(7) se rețin de către instanță pe baza afirmațiilor făcute demartor.(9) După depunerea jurământului, președintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spuneadevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă.(10) Despre toate acestea se face mențiune în declarația scrisă.Scutirea de jurământArt. 320. - Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani și cei care sunt lipsiți de discernământ înmomentul audierii, fără a fi puși sub interdicție, pot fi ascultați, fără jurământ, însă instanța le va atrageatenția să spună adevărul și va ține seama, la aprecierea depoziției lor, de situația lor specială.Ascultarea martoruluiArt. 321. -(1) Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultați încă neputând fi de față.(2) Ordinea ascultării martorilor va fi fixată de președinte, ținând seama și de cererea părților.(3) Martorul va răspunde mai întâi la întrebările puse de președinte, iar apoi și la întrebările puse, cuîncuviințarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum și de către partea adversă.(4) După ascultare, martorul rămâne în sala de ședință până la sfârșitul cercetării, afară numai dacăinstanța hotărăște altfel.(5) Cu ocazia audierii, martorul va fi lăsat să-și facă liber depoziția, fără să aibă voie să citească unrăspuns scris de mai înainte; el se poate servi însă de însemnări, cu încuviințarea președintelui, darnumai pentru a preciza cifre sau denumiri.Reascultarea și confruntarea martorilorArt. 322. -(1) Martorii pot fi din nou întrebați, dacă instanța găsește de cuviință.(2) Martorii ale căror declarații nu se potrivesc pot fi confruntați.

(3) Dacă instanța găsește că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului,este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire e oprită de lege, nu o va încuviința. Instanța,la cererea părții, va trece în încheierea de ședință atât întrebarea formulată, cât și motivul pentru carenu a fost încuviințată.Consemnarea declarației martoruluiArt. 323. -(1) Mărturia se va scrie de grefier, după dictarea președintelui sau a judecătorului delegat, și va fisemnată pe fiecare pagină și la sfârșitul ei de judecător, grefier și martor, după ce acesta a luatcunoștință de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face mențiune despreaceasta în încheierea de ședință.(2) Orice adăugiri, ștersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviințate și semnate dejudecător, de grefier și martor, sub sancțiunea de a nu fi luate în considerare.(3) Locurile nescrise din declarație trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri.(4) Dispozițiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Aprecierea probei cu martoriArt. 324. - În aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și deîmprejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.Bănuiala de mărturie mincinoasăArt. 325. - Dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului,instanța va încheia un proces-verbal și va sesiza organul de urmărire penală competent.Drepturi bănești ale martoruluiArt. 326. -(1) Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă dacă este din altălocalitate, precum și dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obținut dacă și-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vedereaascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum și cu timpulefectiv pierdut.(2) Drepturile bănești se asigură de partea care a propus martorul și se stabilesc, la cerere, de cătreinstanță, prin încheiere executorie.

§4. Prezumțiile

NoțiuneArt. 327. - Prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscutspre a stabili un fapt necunoscut.Prezumțiile legaleArt. 328. -(1) Prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveștefaptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumțiatrebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază aceasta.(2) Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.Prezumțiile judiciareArt. 329. - În cazul prezumțiilor lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta se poateîntemeia pe ele numai dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins; ele, însă,pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.

§5. Expertiza

Încuviințarea expertizeiArt. 330. -(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părereaunor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilitastfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336.(2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut despecialitate.

(3) În domeniile strict specializate, în care nu există experți autorizați, din oficiu sau la cerereaoricăreia dintre părți, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitățiori specialiști din domeniul respectiv.(4) Dispozițiile referitoare la expertiză, cu excepția celor privind aducerea cu mandat, sancționarea cuamendă judiciară și obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurileprevăzute la alin. (2) și (3).(5) La efectuarea expertizei în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot participa experți aleși de părțiși încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părților, dacă prin lege nu se dispune altfel. Înacest caz, ei pot să dea relații, să formuleze întrebări și observații și, dacă este cazul, să întocmeascăun raport separat cu privire la obiectivele expertizei.Numirea expertuluiArt. 331. -(1) Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către instanță, prin tragerela sorți, de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoaneleînscrise în evidența sa și autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.(2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să sepronunțe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacăeste cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanța poate fixa o audiere încamera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fiefectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanța poate fixa un termen scurtpentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât șitermenul necesar efectuării expertizei. Poziția părților va fi consemnată în încheiere. În funcție depoziția expertului și a părților, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză șicondițiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.(3) Dovada plății onorariului se depune la grefa instanței de partea care a fost obligată prin încheiere,în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanță potrivit alin. (2). Onorariul poate fimajorat, în condițiile prevăzute la art. 339 alin. (2).Recuzarea expertuluiArt. 332. -(1) Experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii.(2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei existăla această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.(3) Recuzările se judecă cu citarea părților și a expertului.Înștiințarea și înlocuirea expertuluiArt. 333. -(1) Dispozițiile privitoare la citare, aducerea cu mandat și sancționarea martorilor care lipsesc suntdeopotrivă aplicabile experților.(2) Dacă expertul nu se înfățișează, instanța poate dispune înlocuirea lui.Ascultarea expertuluiArt. 334. - Dacă experții pot să-și exprime de îndată opinia, aceștia vor fi ascultați chiar în ședință, iarpărerea lor se va consemna într-un proces-verbal, dispozițiile art. 323 aplicându-se în modcorespunzător.Efectuarea expertizei la fața loculuiArt. 335. -(1) Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului sau sunt necesare explicațiilepărților, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin scrisoare recomandată cu conținutdeclarat și confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora și locul unde se va face lucrarea.Citația, sub sancțiunea nulității, trebuie comunicată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului deefectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.(2) Părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.(3) În cazul în care una dintre părți opune rezistență sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării,instanța va putea socoti ca dovedite afirmațiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea defapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor celorlalte probe.(4) Cheltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opusefectuării expertizei.

(5) În mod excepțional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probeicu expertiză tehnică, instanța va autoriza folosirea forței publice în scopul efectuării expertizei, prinîncheiere executorie pronunțată în camera de consiliu, după ascultarea părților.Raportul de expertizăArt. 336. -(1) Constatările și concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializatcăruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu celpuțin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerearaportului de expertiză poate fi micșorat.(2) Când sunt mai mulți experți cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată afiecăruia.(3) În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obținereaavizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate competente.Lămurirea sau completarea raportuluiArt. 337. - Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există ocontradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților,la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.Efectuarea unei noi expertizeArt. 338. -(1) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noiexpertize de către alt expert.(2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen dupădepunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depuneriirăspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.Drepturi bănești ale expertuluiArt. 339. -(1) Fapta experților de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanță sepedepsește potrivit legii penale.(2) La cererea motivată a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuată, instanța va putea majoraonorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, însă numai dupădepunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz.(3) Expertul are aceleași drepturi ca și martorul în ceea ce privește cheltuielile de transport, cazare șimasă.Comisie rogatorieArt. 340. - Dacă expertiza se face la o altă instanță, prin comisie rogatorie, numirea experților șistabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urmă instanțe.

§6. Mijloacele materiale de probă

Lucrurile ca mijloace de probăArt. 341. -(1) Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însușirile lor, prin aspectul lor ori semnele sauurmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluționarea procesului.(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile,benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fostobținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.PăstrareArt. 342. -(1) Mijloacele materiale de probă puse la dispoziția instanței vor fi păstrate până la soluționareadefinitivă a procesului.(2) Dacă aducerea la instanță a mijloacelor materiale de probă prezintă greutăți datorită numărului,volumului sau altor însușiri ale lor ori locului unde se află, acestea vor fi lăsate în depozituldeținătorului sau al altei persoane.VerificareArt. 343. -

(1) Mijloacele materiale de probă, aflate în păstrarea instanței, se aduc în ședința de judecată.(2) Dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanței, aceasta poate ordona, dupăcaz, fie aducerea lor, fie verificarea la fața locului, dispozițiile art. 293-300 fiind aplicabile în modcorespunzător.(3) În încheierea sau în procesul-verbal, după caz, conținând constatările instanței, se va facemențiune și despre starea și semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de probă verificate.Restituire. Trecerea în proprietatea unității administrativ-teritorialeArt. 344. - În cazul în care instanța a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materialede probă și cei în drept a le primi nu le ridică în termen de 6 luni de la data când au fost încunoștințațiîn acest scop, instanța, în camera de consiliu, citând părțile interesate și organul financiar localcompetent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate și trecute înproprietatea privată a unității administrativ-teritoriale unde își are sediul instanța. Încheierea poate fiatacată numai cu apel la instanța ierarhic superioară.

§7. Cercetarea la fața locului

Încuviințarea cercetării la fața loculuiArt. 345. -(1) Cercetarea la fața locului se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanța apreciază că eaeste necesară pentru lămurirea procesului.(2) Încheierea prin care se admite cercetarea va determina împrejurările de fapt ce urmează să fielămurite la fața locului.Efectuarea cercetării la fața loculuiArt. 346. -(1) Cercetarea la fața locului se face, cu citarea părților, de către judecătorul delegat sau de cătreîntregul complet de judecată. Prezența procurorului este obligatorie când participarea acestuia lajudecată este cerută de lege.(2) Instanța poate, de asemenea, încuviința ca ascultarea martorilor, experților și părților să se facă lafața locului.Consemnarea rezultatului cercetăriiArt. 347. -(1) Despre cele constatate și măsurile luate la fața locului, instanța va întocmi un proces-verbal, încare se vor consemna și susținerile ori obiecțiunile părților, care va fi semnat de către cei prezenți.(2) Desenele, planurile, schițele sau fotografiile făcute la fața locului vor fi alăturate procesului-verbalși vor fi semnate de către judecător și de părțile prezente la cercetare.

§8. Mărturisirea

I. Admisibilitatea probeiNoțiune și feluriArt. 348. -(1) Constituie mărturisire recunoașterea de către una dintre părți, din proprie inițiativă sau în cadrulprocedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă își întemeiază pretenția sau, după caz,apărarea.(2) Mărturisirea este judiciară sau extrajudiciară.Mărturisirea judiciarăArt. 349. -(1) Mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prinmandatar cu procură specială.(2) Mărturisirea judiciară nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde faptedistincte și care nu au legătură între ele.(3) De asemenea, mărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada căa fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.(4) Mărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământsau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoașterea nu poate dispune.

sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoașterea nu poate dispune.Mărturisirea extrajudiciarăArt. 350. -(1) Mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilorgenerale de probațiune.(2) Mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu esteadmisă.II. InterogatoriulÎncuviințarea interogatoriuluiArt. 351. - Instanța poate încuviința, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreiadintre părți, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluționarea procesului.Luarea interogatoriului persoanelor fiziceArt. 352. -(1) Cel chemat în persoană va fi întrebat de către președinte asupra fiecărui fapt în parte.(2) Cu încuviințarea președintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată,precum și partea adversă pot pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.(3) Partea va răspunde fără să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil. Ea se poate folosiînsă de însemnări, cu încuviințarea președintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.(4) Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, seva putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.(5) Când ambele părți sunt de față la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate.Luarea interogatoriului reprezentantului legalArt. 353. - Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu sau cel care asistăpersoana cu capacitate de exercițiu restrânsă poate fi chemat personal la interogatoriu numai înlegătură cu actele încheiate și faptele săvârșite în această calitate.Consemnarea răspunsurilor la interogatoriuArt. 354. -(1) Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeași foaie cu întrebările. Interogatoriul va fisemnat pe fiecare pagină de președinte, grefier, de cel care l-a propus, precum și de partea care arăspuns după ce a luat cunoștință de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ștersăturile sauschimbările aduse, sub sancțiunea de a nu fi ținute în seamă.(2) Dacă partea interogată sau cealaltă parte nu voiește ori nu poate să semneze, se va consemna înjosul interogatoriului.(3) În cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum și în cazul prevăzut la art. 352 alin.(2), vor fi consemnate în încheierea de ședință atât întrebările, cât șiLuarea interogatoriului persoanelor juridiceArt. 355. -(1) Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privatvor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condițiile prevăzute la art.194 lit. e).(2) Se exceptează societățile de persoane, ai căror asociați cu drept de reprezentare vor fi citațipersonal la interogatoriu.Luarea interogatoriului părții aflate în străinătateArt. 356. -(1) Dacă prin tratate sau convenții internaționale la care România este parte ori prin acte normativespeciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate și este reprezentată în proces printr-unmandatar va putea fi interogată prin acesta.(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părțiidat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specialăcertificată de acesta este suficientă.Luarea interogatoriului prin judecător delegat sau comisie rogatorieArt. 357. -(1) Instanța poate încuviința luarea interogatoriului la locuința celui chemat la interogatoriu, printr-unjudecător delegat, dacă partea, din motive temeinice, este împiedicată de a veni în fața instanței. Înacest caz, răspunsurile la întrebări se vor consemna în prezența părții adverse sau în lipsă, dacă

acest caz, răspunsurile la întrebări se vor consemna în prezența părții adverse sau în lipsă, dacăaceasta a fost citată și nu s-a prezentat.(2) Partea care locuiește în circumscripția altei instanțe, în cazurile prevăzute la alin. (1), se va ascultaprin comisie rogatorie.Neprezentarea la interogatoriu și refuzul de a răspundeArt. 358. - Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu seînfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un începutde dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cumartori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.

§9. Asigurarea probelor

Condiții de admisibilitateArt. 359. -(1) Oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, stareaunor bunuri, mobile sau imobile ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept,dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atâtînainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe.(2) În cazul în care partea adversă își dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu existăurgență.Soluționarea cereriiArt. 360. -(1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorulsau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță.(2) Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să ledovedească, precum și motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părțiiadverse.(3) Instanța va dispune citarea părților și va comunica părții adverse copie de pe cerere. Aceasta nueste obligată să depună întâmpinare.(4) Instanța va soluționa cererea în camera de consiliu, prin încheiere.(5) În caz de pericol în întârziere, instanța, apreciind împrejurările, va putea încuviința cererea și fărăcitarea părților.Regimul căilor de atacArt. 361. -(1) Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie și nu este supusă niciunei căi deatac.(2) Încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de lapronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Administrarea probelor asigurateArt. 362. -(1) Administrarea probei ce trebuie asigurată va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va fixaîn acest scop.(2) Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căide atac.Puterea doveditoareArt. 363. -(1) Probele asigurate în condițiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanță, la judecareaprocesului, sub raportul admisibilității și concludenței lor. În cazul în care găsește necesar, instanța vaproceda, dacă este cu putință, la o nouă administrare a probelor asigurate.(2) Probele asigurate pot să fie folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor.(3) Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricinaîn fond.Constatarea de urgență a unei stări de faptArt. 364. -(1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgență o anumită stare de fapt

(1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgență o anumită stare de faptcare ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătorescîn circumscripția căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la fața locului aceastăstare de fapt.(2) În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părții adverse saual unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.(3) În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanței să încuviințezeefectuarea constatării. Instanța poate încuviința efectuarea constatării fără citarea aceluia împotrivacăruia se cere. Dispozițiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător.(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea,dacă nu a fost de față, și are puterea doveditoare a înscrisului autentic.Dispoziții specialeArt. 365. - În caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii și constatarea unei stări de fapt se vorputea face și în zilele nelucrătoare și chiar în afara orelor legale, însă numai cu încuviințarea expresăa instanței. SUBSECȚIUNEA a 4-a Administrarea probelor de către avocați sau consilieri juridiciDomeniu de aplicareArt. 366. - Dispozițiile prezentei secțiuni sunt aplicabile tuturor litigiilor, cu excepția celor ce privescstarea civilă și capacitatea persoanelor, relațiile de familie, precum și orice alte drepturi asupra căroralegea nu permite a se face tranzacție.Obligația instanțeiArt. 367. - La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și dacă acestea suntprezente sau reprezentate, instanța le va întreba dacă sunt de acord ca probele să fie administratepotrivit dispozițiilor din prezenta subsecțiune.Convenția părțilorArt. 368. -(1) La termenul prevăzut la art. 367 părțile, prezente personal sau reprezentate, pot conveni caavocații care le asistă și le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispozițiilor prezenteisubsecțiuni.(2) Consimțământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. (1), se va da de către părți,personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în fața instanței, luându-se act despre aceastaîn încheiere, sau prin înscris întocmit în fața avocatului, care este obligat să certifice consimțământulși semnătura părții pe care o asistă ori o reprezintă. Dacă sunt mai multe părți asistate de acelașiavocat, consimțământul se va da de fiecare dintre ele separat.(3) Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta subsecțiune îșialege domiciliul la avocatul care o reprezintă.(4) Consimțământul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de către una dintre părți.Desfășurarea ședinței de judecatăArt. 369. - Pe parcursul administrării probelor de către avocați, ședințele de judecată, atunci cândacestea sunt necesare, se desfășoară potrivit art. 240, cu participarea obligatorie a avocaților.Măsuri luate de instanțăArt. 370. -(1) După constatarea valabilității consimțământului dat conform art. 368, instanța va lua măsurileprevăzute la art. 237 alin. (2). Dispozițiile art. 255, 256, art. 257 alin. (1), art. 258 și 260 suntaplicabile.(2) Când, potrivit legii, cererile prevăzute la alin. (1) pot fi formulate și ulterior primului termen dejudecată la care părțile sunt legal citate, instanța poate acorda în acest scop un termen scurt, dat încunoștință părților reprezentate prin avocat.(3) Dispozițiile art. 227 și ale art. 254 alin. (2)-(4) sunt aplicabile.(4) Partea care lipsește nejustificat la termenul de încuviințare a probelor va fi decăzută din dreptul dea mai propune și administra orice probă, cu excepția celei cu înscrisuri, dar va putea participa laadministrarea probelor de către cealaltă parte și va putea combate aceste probe.Termenul administrării probelorArt. 371. -(1) Pentru administrarea probelor de către avocați instanța va stabili un termen de până la 6 luni,ținând seama de volumul și complexitatea acestora.(2) Termenul prevăzut la alin. (1) va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:

1. se invocă o excepție sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanța trebuie să sepronunțe; în acest caz, termenul se prelungește cu timpul necesar soluționării excepției sauincidentului; 2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistență juridică dintre una dintre părți șiavocatul său; în acest caz, termenul se prelungește cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;3. una dintre părți a decedat; în acest caz, termenul se prelungește cu timpul în care procesul estesuspendat potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 sau cu termenul acordat părții interesate pentru introducereaîn proces a moștenitorilor; 4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului,termenul se prelungește cu perioada suspendării, dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 nefiind însăaplicabile.Programul administrării probelorArt. 372. -(1) În cel mult 5 zile de la încuviințarea probelor, avocații părților vor prezenta instanței programul deadministrare a acestora, purtând semnătura avocaților, în care se vor arăta locul și data administrăriifiecărei probe. Programul se încuviințează de instanță, în camera de consiliu, și este obligatoriupentru părți și avocații lor.(2) În procesele prevăzute la art. 92 alin. (2) și (3) programul încuviințat potrivit alin. (1) va ficomunicat de îndată procurorului, în condițiile art. 383.(3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocați sau în orice alt loc convenit, dacănatura probei impune aceasta. Părțile, prin avocați, sunt obligate să își comunice înscrisurile și oricealte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare desemnătură.(4) Data convenită pentru administrarea probelor potrivit alin. (1) poate fi modificată, cu acordul tuturorpărților.(5) În cazul în care administrarea probei nu este posibilă din motive obiective, va fi stabilit un noutermen, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă părțile nu se înțeleg, va fisesizată instanța, potrivit art. 373.(6) Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. (1) atrage decăderea părții din dreptulde a mai administra proba respectivă.(7) Dispozițiile art. 262 sunt aplicabile.Soluționarea incidentelorArt. 373. - Dacă în cursul administrării probelor una dintre părți formulează o cerere, invocă oexcepție, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea vasesiza instanța care, cu citarea celeilalte părți, prin încheiere dată în camera de consiliu, se vapronunța de îndată, iar când este necesar, în cel mult 15 zile de la data la care a fost sesizată.Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul procesului.Înscrisuri deținute de terțiArt. 374. - În cazul în care se dispune înfățișarea unui înscris deținut de o autoritate sau de o altăpersoană, instanța, potrivit dispozițiilor art. 298, va dispune solicitarea înscrisului și, îndată ce acestaeste depus la instanță, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.Verificarea înscrisurilorArt. 375. - Dacă una dintre părți nu recunoaște scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părțiiinteresate, potrivit art. 373, va solicita instanței să procedeze la verificarea înscrisurilor.Ascultarea martorilorArt. 376. -(1) Martorii vor fi ascultați, la locul și data prevăzute în programul încuviințat de instanță, de cătreavocații părților, în condițiile art. 318 alin. (1) și art. 321 alin. (1), (2), (4) și (5), care se aplică în modcorespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vederecă dacă nu vor spune adevărul săvârșesc infracțiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestease face mențiune în declarația scrisă.(2) Martorii prevăzuți la art. 320 vor fi ascultați numai de către instanță.Consemnarea mărturieiArt. 377. -(1) Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părți și se va semna, pefiecare pagină și la sfârșitul ei, de către avocații părților, de cel ce a consemnat-o și de martor, dupăce acesta a luat cunoștință de cuprinsul consemnării.(2) Orice adăugiri, ștersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviințate prin semnătura

(2) Orice adăugiri, ștersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviințate prin semnăturacelor menționați la alin. (1), sub sancțiunea de a nu fi luate în seamă.(3) Dacă mărturia a fost stenografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât și transcrierea eivor fi semnate potrivit alin. (1) și depuse la dosar.(4) Dacă mărturia a fost înregistrată cu mijloace audiovizuale, aceasta va putea fi ulterior transcrisă lacererea părții interesate, în condițiile legii. Transcrierea înregistrărilor va fi semnată potrivit alin. (1) șidepusă la dosar.Autentificarea mărturieiArt. 378. - Părțile pot conveni ca declarațiile martorilor să fie consemnate și autentificate de un notarpublic. Dispozițiile art. 376 sunt aplicabile.ExpertizaArt. 379. -(1) În cazul în care este încuviințată o expertiză, în programul administrării probelor părțile vor trecenumele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum și numele consilierilor fiecăreia dintreele.(2) Dacă părțile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanței, la termenul cândîncuviințează probele potrivit art. 370, să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 331 alin. (1)și (2).(3) Expertul este obligat să efectueze expertiza și să o predea avocaților părților, sub semnătură deprimire, cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanță potrivit art. 371. De asemenea, elare îndatorirea să dea explicații avocaților și părților, iar după fixarea termenului de judecată, să seconformeze dispozițiilor art. 337-339.Cercetarea la fața loculuiArt. 380. - Dacă s-a dispus o cercetare la fața locului, aceasta se va face de către instanță potrivitdispozițiilor art. 345-347. Procesul-verbal prevăzut la art. 347 alin. (1) va fi întocmit în atâteaexemplare câte părți sunt și va fi înmânat avocaților acestora în cel mult 5 zile de la efectuareacercetării.InterogatoriulArt. 381. - Când s-a încuviințat chemarea la interogatoriu, instanța va cita părțile, la termenul stabilit,în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum și de pe cel dispus și primit potrivitart. 355 alin. (1) vor fi înmânate de îndată avocaților părților.Incidente privind probeleArt. 382. -(1) Instanța, în condițiile art. 373, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare dinnou sau de confruntare a acestora.(2) De asemenea, în condițiile arătate la alin. (1), instanța se va pronunța cu privire la cererea de a seadmite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare și care nu puteau fi prevăzute pentru a fisolicitate potrivit art. 237 alin. (2) pct. 7.Concluziile scriseArt. 383. -(1) După administrarea tuturor probelor încuviințate de instanță reclamantul, prin avocatul său, varedacta concluziile scrise privind susținerea pretențiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoarerecomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură,celorlalte părți din proces și, când este cazul, Ministerului Public.(2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redactapropriile concluzii scrise, pe care le va comunica, potrivit alin. (1), reclamantului, celorlalte părți,precum și, când este cazul, Ministerului Public.Alcătuirea dosaruluiArt. 384. -(1) Avocații părților vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar și unul pentru instanță, în care vordepune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrareafiecărei probe.(2) Dosarele prevăzute la alin. (1) vor fi numerotate, șnuruite și vor purta semnătura avocaților părțilorpe fiecare pagină.Depunerea dosarului la instanțăArt. 385. - La expirarea termenului stabilit de instanță potrivit art. 371 avocații părților vor prezenta

Art. 385. - La expirarea termenului stabilit de instanță potrivit art. 371 avocații părților vor prezentaîmpreună instanței dosarul cauzei, întocmit potrivit art. 384.Judecarea cauzeiArt. 386. -(1) Primind dosarul, instanța va fixa termenul de judecată, dat în cunoștință părților, care nu va puteafi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului.(2) La acest termen, instanța va putea hotărî, pentru motive temeinice și după ascultarea părților, săse administreze noi probe sau să se administreze nemijlocit în fața sa unele dintre probeleadministrate de avocați.(3) În acest scop, instanța va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoștință părților. Pentruprezentarea în fața instanței martorii vor fi citați, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiindconsiderate urgente. Dispozițiile art. 159 și ale art. 313 alin. (2) sunt aplicabile.(4) Dacă, la termenul prevăzut la alin. (1), instanța socotește că nu este necesară administrarea denoi probe sau a unora dintre cele administrate de avocați, va proceda la judecarea în fond aprocesului, acordând părților cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.Dispoziții aplicabileArt. 387. -(1) Dispozițiile subsecțiunii a 3-a „Probele” a secțiunii a 2-a a capitolului II sunt aplicabile, dacă înprezenta subsecțiune nu se prevede altfel.(2) La cererea avocatului sau a părții interesate instanța poate lua măsura amenzii judiciare și obligăriila plata de despăgubiri, în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 187-190.Consilierii juridiciArt. 388. - Dispozițiile prezentei subsecțiuni sunt aplicabile în mod corespunzător și consilierilorjuridici care, potrivit legii, reprezintă partea.

SECȚIUNEA a 3-a Dezbaterea în fond a procesului

Obiectul dezbaterilorArt. 389. - Dezbaterile procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, invocatede părți în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanță din oficiu.Chestiunile prealabile dezbaterilor în fondArt. 390. - Înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanța, din oficiu sau la solicitareapărților, pune în discuția acestora cererile, excepțiile procesuale și apărările care nu au fostsoluționate în cursul cercetării procesului, precum și cele care, potrivit legii, pot fi invocate în oricestare a procesului.Completarea sau refacerea unor probeArt. 391. - Instanța poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, dindezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri.Deschiderea dezbaterilor în fondArt. 392. - Dacă părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente desoluționat, președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordineași condițiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate înproces.Continuarea dezbaterilor în fondArt. 393. - Dezbaterile începute vor fi continuate la același termen până la închiderea lor, cu excepțiacazului în care, pentru motive temeinice, sunt lăsate în continuare pentru o altă zi, chiar în afaraorelor fixate pentru judecarea pricinilor.Închiderea dezbaterilor în fondArt. 394. -(1) Când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,președintele închide dezbaterile.(2) Dacă va considera necesar, instanța poate cere părților, la închiderea dezbaterilor, să depunăcompletări la notele întocmite potrivit art. 244. Părțile pot depune aceste completări și în cazul în careacestea nu au fost cerute de instanță.(3) După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, subsancțiunea de a nu fi luat în seamă.

sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

SECȚIUNEA a 4-a Deliberarea și pronunțarea hotărârii

DeliberareaArt. 395. -(1) După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ceurmează să pronunțe.(2) La deliberare iau parte numai membrii completului în fața cărora au avut loc dezbaterile. Fiecaredintre membrii completului de judecată are îndatorirea să își exprime opinia, începând cu cel mai nouîn funcție. Președintele își exprimă opinia cel din urmă.(3) Judecătorul care a luat parte la judecată este ținut să se pronunțe chiar dacă nu mai estejudecător al instanței respective, cu excepția cazului în care, în condițiile legii, i-a încetat calitatea dejudecător sau este suspendat din funcție. În această situație, procesul se repune pe rol, cu citareapărților, pentru ca ele să pună din nou concluzii în fața completului de judecată legal constituit.Amânarea pronunțăriiArt. 396. -(1) În cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fiamânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile.(2) În cazul amânării prevăzute la alin. (1), președintele, odată cu anunțarea termenului la care a fostamânată pronunțarea, poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției ladispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.(3) Dacă pronunțarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunțată mai înainte de data fixată înacest scop.Soluționarea cauzeiArt. 397. -(1) Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acordamai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.(2) Dacă cererea are ca obiect pretenții privitoare la obligația de întreținere, alocația pentru copii,chirie, arendă, plata salariului, rate din prețul vânzării sau alte sume datorate periodic, instanța îl vaobliga pe pârât, la cererea reclamantului, după achitarea taxelor de timbru, potrivit legii, și la platasumelor devenite exigibile după introducerea cererii.(3) În cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta princhiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul. Debitorulnu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de cătrecreditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicăriicererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil și nici dacă ladata pronunțării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 675 alin. (1).Luarea hotărâriiArt. 398. -(1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată și se dă în numelelegii.(2) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului dejudecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropiemai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.(3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de divergență,constituit prin includerea în completul inițial și a președintelui instanței sau a vicepreședintelui, apreședintelui de secție ori a unui judecător desemnat de președinte.Judecata în complet de divergențăArt. 399. -(1) În situația prevăzută la art. 398 alin. (3), divergența se judecă în aceeași zi sau, dacă nu esteposibil, într-un termen care nu poate depăși 20 de zile de la ivirea divergenței, cu citarea părților. Înpricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.(2) Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergență și care se anunță părților înședință, instanța fiind îndreptățită, atunci când apreciază că este necesar, să administreze noi doveziși să ordone orice alte măsuri îngăduite de lege.

(3) Părțile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergență.(4) Dispozițiile art. 398 alin. (2) se aplică în mod corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveniasupra părerii lor care a provocat divergența.(5) Când divergența nu privește soluția ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilorrămase în divergență, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecareacauzei.Repunerea pe rolArt. 400. - Dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi vadispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților.Întocmirea minuteiArt. 401. -(1) După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și încare se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.(2) Minuta, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători și,după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ținut la grefainstanței. Acest registru poate fi ținut și în format electronic.Pronunțarea hotărâriiArt. 402. - Sub rezerva dispozițiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunța în ședință publică, lalocul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru alcompletului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotrivahotărârii.Data hotărârii Renunțarea la calea de atac în fața primei instanțeArt. 403. - Data hotărârii este aceea la care minuta este pronunțată potrivit legii.Art. 404. -(1) Partea prezentă la pronunțarea hotărârii poate renunța, în condițiile legii, la calea de atac,făcându-se mențiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de președinte și de grefier.(2) Renunțarea se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prinprezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz,prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat lainstanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.Nulitatea hotărâriiArt. 405. - Nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, înafară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.

CAPITOLUL III Unele incidente procedurale

SECȚIUNEA 1 Renunțarea la judecată

CondițiiArt. 406. -(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință dejudecată, fie prin cerere scrisă.(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cerereapârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterioracestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanțava acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsaunui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua actde renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilorpronunțate în cauză.(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanțaierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a

ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții aÎnaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.Efectele renunțăriiArt. 407. -(1) Renunțarea la judecată a unuia dintre reclamanți nu este opozabilă celorlalți reclamanți.(2) Renunțarea produce efecte numai față de părțile în privința cărora a fost făcută și nu afecteazăcererile incidentale care au caracter de sine stătător.

SECȚIUNEA a 2-a Renunțarea la dreptul pretins

Renunțarea în prima instanțăArt. 408. -(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poatedispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului.(2) În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cerereaîn fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată.(3) Renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscrisautentic.Renunțarea în căile de atacArt. 409. -(1) Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sauîn parte, în măsura renunțării, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.(2) Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate încauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.Căi de atacArt. 410. - Hotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanța ierarhic superioară celei carea luat act de renunțarea la dreptul pretins. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți deCasație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

SECȚIUNEA a 3-a Suspendarea procesului

Suspendarea voluntarăArt. 411. -(1) Judecătorul va suspenda judecata:1. când amândouă părțile o cer;2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauzase judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.(2) Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată.Suspendarea de dreptArt. 412. -(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept:1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazulcând partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;2. prin interdicția judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părți, până la numirea tutorelui saucuratorului;3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părți, survenit cu mai puțin de 15 zileînainte de ziua înfățișării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;4. prin încetarea funcției tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;5. când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului;6. prin deschiderea procedurii insolvenței, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, dacădebitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;7. în cazul în care instanța formulează o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresatăCurții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază UniuneaEuropeană; 8. în alte cazuri prevăzute de lege.(2) Cu toate acestea, faptele prevăzute la alin. (1) nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă ele au

(2) Cu toate acestea, faptele prevăzute la alin. (1) nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă ele ausurvenit după închiderea dezbaterilor.Suspendarea facultativăArt. 413. -(1) Instanța poate suspenda judecata:1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept careface obiectul unei alte judecăți;2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asuprahotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;3. în alte cazuri prevăzute de lege.(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea adevenit definitivă.(3) Cu toate acestea, instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că parteacare a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea,tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea dureazămai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în aceacauză.Hotărârea de suspendareArt. 414. -(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fiatacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusăde Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atâtîmpotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispusrespingerea cererii de repunere pe rol a procesului.Reluarea judecării procesuluiArt. 415. - Judecata cauzei suspendate se reia:1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoireapărților sau din cauza lipsei lor;2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui saucuratorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părțiiinteresate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzutela art. 412 alin. (1) pct. 1-6;3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea deJustiție a Uniunii Europene;4. prin alte modalități prevăzute de lege.

SECȚIUNEA a 4-a Perimarea cererii

Cererile supuse perimăriiArt. 416. -(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere dereformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas înnelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu,precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanțacompetentă sau nu se poate fixa termen de judecată.Întreruperea cursului perimăriiArt. 417. - Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăriiprocesului de către partea care justifică un interes.Suspendarea cursului perimăriiArt. 418. -(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță încazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu estecauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

(2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în celedin urmă 3 luni ale termenului de perimare.(3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui înjudecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.Efectele cererii asupra coparticipanțilorArt. 419. - În cazul în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți împreună, cererea de perimare oriactul de procedură întrerupător de perimare al unuia folosește și celorlalți.Procedura perimăriiArt. 420. -(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgențăpărțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cuperimarea.(2) Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în camera de consiliu sau în ședință publică.(3) Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanța deapel.Hotărârea de perimareArt. 421. -(1) Dacă instanța constată că perimarea nu a intervenit, pronunță o încheiere care poate fi atacatăodată cu fondul procesului.(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, întermen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație șiJustiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.Efectele perimăriiArt. 422. -(1) Perimarea lipsește de efect toate actele de procedură făcute în acea instanță.(2) Când însă se face o nouă cerere de chemare în judecată, părțile pot folosi dovezile administrate încursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanță socotește că nu este necesarărefacerea lor.Perimarea instanțeiArt. 423. - Orice cerere adresată unei instanțe și care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimăde drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părții. Dispozițiile art. 420 se aplică în modcorespunzător.

CAPITOLUL IV Hotărârile judecătoreștiSECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

§1. Denumirea, întocmirea și comunicarea hotărârii

Denumirea hotărârilorArt. 424. -(1) Hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță sau prin care aceasta sedezînvestește fără a soluționa cauza se numește sentință.(2) Hotărârea prin care judecătoria soluționează căile de atac împotriva hotărârilor autoritățiloradministrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurileprevăzute de lege, se numește sentință.(3) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului și recursului în interesul legii,precum și hotărârea pronunțată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei instanțe și rețineriicauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după casarea cu reținere în recurs senumește decizie.(4) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra contestației în anulare sau asupra revizuirii senumește, după caz, sentință sau decizie.(5) Toate celelalte hotărâri date de instanță se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel.Conținutul hotărâriiArt. 425. -

(1) Hotărârea va cuprinde:a) partea introductivă, în care se vor face mențiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) și (2). Cânddezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprindenumai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele, prenumele și calitatea membrilorcompletului de judecată, numele și prenumele grefierului, numele și prenumele procurorului, dacă aparticipat la judecată, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunereasituației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pecare se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru cares-au înlăturat cererile părților;c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul saureședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificarefiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridiceși contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecatăacordate.(2) Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanți sau împotriva mai multor pârâți, se vaarăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant și la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacădrepturile și obligațiile părților sunt solidare sau indivizibile.(3) În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căide atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică sau într-oaltă modalitate prevăzută de lege, precum și semnăturile membrilor completului de judecată. Cândhotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cerereapentru exercitarea căii de atac.Redactarea și semnarea hotărâriiArt. 426. -(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluționat procesul. Când în compunereacompletului de judecată intră și asistenți judiciari, președintele îl va putea desemna pe unul dintreaceștia să redacteze hotărârea.(2) În cazul în care unul dintre judecători sau asistenți judiciari a rămas în minoritate la deliberare, elîși va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluția pe care a propus-o și semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluția, dar pentruconsiderente diferite, va redacta separat opinia concurentă.(3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată și de către grefier.(4) Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în loculsău de președintele completului, iar dacă și acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situație,hotărârea se va semna de către președintele instanței. Când împiedicarea privește pe grefier,hotărârea se va semna de grefierul-șef. În toate cazurile se face mențiune pe hotărâre despre cauzacare a determinat împiedicarea.(5) Hotărârea se va redacta și se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunțare. Opinia separată ajudecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și sesemnează în același termen.(6) Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarulcauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanței.Comunicarea hotărâriiArt. 427. -(1) Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea seva face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii.(2) Hotărârile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară sau, după caz,în alte registre publice se vor comunica din oficiu și instituției sau autorității care ține acele registre.(3) Hotărârile definitive prin care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a unui act notarial secomunică din oficiu de îndată notarului public instrumentator, direct ori prin intermediul camereinotarilor publici în circumscripția căreia funcționează.(4) De asemenea, hotărârile prin care instanța se pronunță în legătură cu prevederi cuprinse înTratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în alte acte juridice ale Uniunii Europene secomunică, din oficiu, chiar dacă nu sunt definitive, și autorității sau instituției naționale cu atribuții dereglementare în materie.Adăugirile, schimbările sau corecturile

Art. 428. - Adăugirile, schimbările sau corecturile în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate dejudecători, sub sancțiunea neluării lor în seamă.

§2. Efectele hotărârii judecătorești

Dezînvestirea instanțeiArt. 429. - După pronunțarea hotărârii instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveniasupra părerii sale.Autoritatea de lucru judecatArt. 430. -(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statueazăasupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate delucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta sesprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecatasupra fondului.(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecatpână ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.Efectele lucrului judecatArt. 431. -(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze șipentru același obiect.(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cusoluționarea acestuia din urmă.Excepția autorității de lucru judecatArt. 432. - Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice starea procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea înpropria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.Puterea executorieArt. 433. - Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condițiile prevăzute de lege.Forța probantă Obligativitatea și opozabilitatea hotărâriiArt. 434. - Hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic.Art. 435. -(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesoriiacestora(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, încondițiile legii, dovada contrară.

SECȚIUNEA a 2-a Hotărârile date în baza recunoașterii pretențiilor

CazuriArt. 436. -(1) Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretențiile reclamantului, instanța, la cererea acestuiadin urmă, va da o hotărâre în măsura recunoașterii.(2) Dacă recunoașterea este parțială, judecata va continua cu privire la pretențiile rămasenerecunoscute, instanța urmând a pronunța o nouă hotărâre asupra acestora.Calea de atacArt. 437. -(1) Hotărârea prevăzută la art. 436 poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară.(2) Când recunoașterea pretențiilor a fost făcută înaintea instanței de apel, hotărârea primei instanțeva fi anulată în măsura recunoașterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii.Dispozițiile art. 436 alin. (2) rămân aplicabile.

SECȚIUNEA a 3-a Hotărârea prin care se încuviințează învoiala părților

Condițiile în care se poate lua act de tranzacțieArt. 438. -(1) Părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se deao hotărâre care să consfințească tranzacția lor.(2) Dacă părțile se înfățișează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va puteafi primită chiar de un singur judecător.(3) Dacă părțile se înfățișează într-o altă zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu.Forma tranzacției Calea de atacArt. 439. - Tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii.Art. 440. - Hotărârea care consfințește tranzacția intervenită între părți poate fi atacată, pentru motiveprocedurale, numai cu recurs la instanța ierarhic superioară.Domeniu de aplicareArt. 441. - Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și în cazul în care învoialapărților este urmarea procedurii de mediere.

SECȚIUNEA a 4-a Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii

Îndreptarea hotărâriiArt. 442. -(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul,precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori lacerere.(2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacăinstanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.(3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.Lămurirea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictoriiArt. 443. -(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivuluihotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțathotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.(2) Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citareapărților.(3) Încheierea se va atașa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.Completarea hotărâriiArt. 444. -(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sauaccesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelașitermen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazulhotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15zile de la pronunțare.(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art.443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupracererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.Obligativitatea proceduriiArt. 445. - Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nupoate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.Căi de atacArt. 446. - Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art.444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz,îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.

îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.Suportarea cheltuielilor de judecatăArt. 447. - În cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fostadmisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivitlegii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun.

SECȚIUNEA a 5-a Executarea provizorie

Executarea provizorie de dreptArt. 448. -(1) Hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect:1. stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum șimodul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul;2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelorcuvenite, potrivit legii, șomerilor;3. despăgubiri pentru accidente de muncă;4. rente ori sume datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii, precum și pensiiacordate în cadrul asigurărilor sociale;5. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrității corporale ori sănătății, dacă despăgubiriles-au acordat sub formă de prestații bănești periodice;6. reparații grabnice;7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;8. cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce privește posesia;9. hotărârile pronunțate în temeiul recunoașterii de către pârât a pretențiilor reclamantului, pronunțateîn condițiile art. 436;10. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.(2) Executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.Executarea provizorie judecătoreascăArt. 449. -(1) Instanța poate încuviința executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori vaconsidera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea deinsolvabilitate a debitorului, precum și atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsurieste vădit prejudiciabilă pentru creditor. În aceste cazuri, instanța îl va putea obliga pe creditor la plataunei cauțiuni, în condițiile art. 719 alin. (2) și (3).(2) Executarea provizorie nu se poate încuviința:1. în materie de strămutare de hotare, desființare de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având oașezare fixă;2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.(3) Cererea de executare provizorie se va putea face în scris, precum și verbal în instanță până laînchiderea dezbaterilor.(4) Dacă cererea a fost respinsă de prima instanță, ea poate fi făcută din nou în apel.Suspendarea executării provizoriiArt. 450. -(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în totcursul judecății în apel.(2) Cererea se va depune la prima instanță sau, după caz, la instanța de apel. În această din urmăsituație, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) suntaplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca șihotărârea atacată.(4) Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum va fi stabilit deinstanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3).(5) Până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prinordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin.(4).

SECȚIUNEA a 6-a Cheltuielile de judecată

Cuantumul cheltuielilor de judecatăArt. 451. -(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariileavocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenitemartorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile detransport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru bunadesfășurare a procesului.(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecatăreprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoareasau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțelecauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientulsău.(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilornumiți în condițiile art. 330 alin. (3).(4) Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare detimbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).Dovada cheltuielilor de judecatăArt. 452. - Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovadaexistenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.Acordarea cheltuielilor de judecatăArt. 453. -(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteiacheltuieli de judecată.(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintrepărți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispunecompensarea cheltuielilor de judecată.Exonerarea pârâtului de la platăArt. 454. - Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate,pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului încare, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept înîntârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.Situația mai multor reclamanți sau pârâțiArt. 455. - Dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați săplătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în procesori cu natura raportului juridic existent între ei.

TITLUL II Căile de atac

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Enumerare

Art. 456. - Calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul,contestația în anulare și revizuirea.Legalitatea căii de atacArt. 457. -(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile șitermenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nuare niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de parteainteresată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac,hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care auluat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă,

luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă,dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.(4) Atunci când instanța dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunțării încheierii, pentrupărțile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părțile care au lipsit, va curge un noutermen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege.Subiectele căilor de atacArt. 458. - Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, înafară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.Ordinea exercitării căilor de atacArt. 459. -(1) Căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac aapelului.(2) În cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil.Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului deapel, direct cu recurs, la instanța care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii dateîn apel, dacă părțile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declarație verbală, dată în fațainstanței a cărei hotărâre se atacă și consemnată într-un proces-verbal. În acest caz, recursul poate fiexercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.(3) Căile extraordinare de atac pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii. Recursul se judecăcu prioritate.Unicitatea căii de atacArt. 460. -(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legeaprevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi deatac.(2) Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă înîntregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.(3) În cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sauincidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei estesupusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului.(4) Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului și nicirecursului, soluția cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condițiile legii.(5) În cazurile prevăzute la alin. (2)-(4), termenul de apel sau, după caz, de recurs este cel de dreptcomun, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel.Partea din hotărâre care poate fi atacatăArt. 461. -(1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii.(2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin cares-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care suntgreșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, vaînlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă îndispozitivul hotărârii atacate.Înțelegerea părților în căile de atacArt. 462. - Părțile pot solicita instanței legal învestite cu soluționarea unei căi de atac să ia act deînțelegerea lor cu privire la soluționarea litigiului. Dispozițiile art. 438-441 se aplică în modcorespunzător.Achiesarea la hotărâreArt. 463. -(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi oripe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.(2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expresde partea adversă.(3) Dispozițiile art. 404 rămân aplicabile.Felurile achiesăriiArt. 464. -(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.

(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanțeiori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.(3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimăintenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre.(4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacăprivește numai o parte din hotărârea respectivă.Măsurile de administrare judiciarăArt. 465. - Măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.

CAPITOLUL II Apelul

Apelul principal. Obiectul

Art. 466. -(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în modexpres altfel.(2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea săjudece decât în primă instanță.(3) Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fostpronunțate în primă instanță.(4) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazulcând legea dispune altfel.Situațiile în care partea nu poate face apel principalArt. 467. -(1) Partea care a renunțat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apelprincipal.(2) Partea care a executat parțial hotărârea de primă instanță, deși aceasta nu era susceptibilă deexecutare provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal cu privire la dispozițiile executate.Termenul de apelArt. 468. -(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.(2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceastaa fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite.(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la datadepunerii cererii de apel.(4) Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii, în afară de cazurile în careprocurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.(5) Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanță, cu excepția cazurilor anumeprevăzute de lege. În aceleași condiții, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen.Întreruperea termenului de apelArt. 469. -(1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea părții care are interes să facă apel. În acest caz seface din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părții, pe numele moștenirii,fără să se arate numele și calitatea fiecărui moștenitor.(2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. (1). Pentrumoștenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruți ori în caz de moștenire vacantă,termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, dupăcaz.(3) Apelul nu constituie prin el însuși un act de acceptare a moștenirii.(4) Termenul de apel se întrerupe și prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. Înacest caz se va face o nouă comunicare părții, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgădin nou de la această dată.Cererea de apelArt. 470. -

(1) Cererea de apel va cuprinde:a) numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința părților ori, pentrupersoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, codul unic de înregistrare sau codulde identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrulpersoanelor juridice și contul bancar. Dacă apelantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliulales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) indicarea hotărârii atacate;c) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul;d) probele invocate în susținerea apelului;e) semnătura.(2) La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru.(3) Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iarcele de la alin. (1) lit. c) și d), sub sancțiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiileart. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen dejudecată la care partea a fost legal citată în apel.(4) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanță, se vor aplica în modcorespunzător dispozițiile art. 194 lit. e).(5) În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicareahotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la datacomunicării hotărârii.Depunerea cererii de apelArt. 471. -(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, subsancțiunea nulității.(2) Dispozițiile art. 195 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) În cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, președintele instanțeisau persoana desemnată de acesta care primește cererea de apel va stabili lipsurile și îi va cereapelantului să completeze sau să modifice cererea de îndată, dacă este prezent și este posibil, ori înscris, dacă apelul a fost trimis prin poștă, fax, poștă electronică sau curier. Completarea saumodificarea cererii se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă președintele sau persoanadesemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu estesuficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care săse depună completarea sau modificarea cererii.(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care motivele de apel se depunseparat de cerere.(5) După primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, președintele instanței care a pronunțathotărârea atacată va dispune comunicarea lor intimatului, împreună cu copiile certificate de peînscrisurile alăturate și care nu au fost înfățișate la prima instanță, punându-i-se în vedere obligația dea depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.(6) Instanța la care s-a depus întâmpinarea o comunică de îndată apelantului, punându-i-se în vedereobligația de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la datacomunicării. Intimatul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.(7) Președintele sau persoana desemnată de acesta, după împlinirea termenului de apel pentru toatepărțile, precum și a termenelor prevăzute la alin. (5) și (6), va înainta instanței de apel dosarul,împreună cu apelurile făcute, întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare și dovezile de comunicare aacestor acte, potrivit alin. (5) și (6).(8) Dacă s-au formulat atât apel, cât și cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanței deapel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.Dispozițiile alin. (5)-(7) se aplică în mod corespunzător.Apelul incidentArt. 472. -(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrulprocesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă laschimbarea hotărârii primei instanțe.(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil oripentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără

pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fărăefect.Apelul provocatArt. 473. - În caz de coparticipare procesuală, precum și atunci când la prima instanță au intervenitterțe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare înscris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanță și care nu esteparte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecințe asupra situațieisale juridice în proces. Dispozițiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Depunerea apelului incident și a celui provocatArt. 474. -(1) Apelul incident și apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelulprincipal, fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6).(2) Apelul provocat se comunică și intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473, acesta fiind dator sădepună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471 alin. (6), care se aplică în mod corespunzător.Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoștință de întâmpinare de la dosarul cauzei.Pregătirea judecății apeluluiArt. 475. -(1) Președintele instanței de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primește dosarul, valua, prin rezoluție, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.(2) Președintele completului de judecată stabilește primul termen de judecată, care va fi de cel mult60 de zile de la data rezoluției președintelui instanței de apel, dispunând citarea părților. Dispozițiileart. 201 alin. (5) și (6) se aplică în mod corespunzător.(3) Apelurile principale, incidente și provocate făcute împotriva aceleiași hotărâri vor fi repartizate laacelași complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul completînvestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit.Efectul devolutiv al apeluluiArt. 476. -(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuândatât în fapt, cât și în drept.(2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprindemotive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe bazacelor invocate la prima instanță.(3) Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii deprimă instanță și respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării uneiexcepții sau trimiterea dosarului la instanța competentă.Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelatArt. 477. -(1) Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, decătre apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fostatacată.(2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumitesoluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului esteindivizibil.Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanțăArt. 478. -(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.(2) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare șidovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.(3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată șinici nu se pot formula pretenții noi.(4) Părțile pot însă să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărărileadresate primei instanțe.(5) Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiriivite după darea hotărârii primei instanțe și va putea fi invocată compensația legală.Dispoziții speciale privind judecata

Art. 479. -(1) Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii decătre prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.(2) Instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la primainstanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum șiadministrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. (2).Soluțiile pe care le pronunță instanța de apelArt. 480. -(1) Instanța de apel poate păstra hotărârea atacată, situație în care, după caz, va respinge, va anulaapelul ori va constata perimarea lui.(2) În caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în partehotărârea apelată.(3) În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra înjudecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel vaanula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel vaanula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale îngrad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luareaacestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă osingură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel,precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.(4) Dacă instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, iar necompetența a fostinvocată în condițiile legii, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare instanțeicompetente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent ori, după caz, va respinge cerereaca inadmisibilă.(5) În cazul în care instanța de apel constată că ea are competența să judece în primă instanță, vaanula hotărârea atacată și va judeca în fond, pronunțând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apelsau recurs.(6) Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanțăa judecat în fond, instanța de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțeși hotărârea atacată, va reține procesul spre judecare, pronunțând o hotărâre susceptibilă de recurs,dacă este cazul.Neînrăutățirea situației în propria cale de atacArt. 481. - Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea dinhotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anumeprevăzute de lege.Completare cu alte normeArt. 482. - Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel,în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.

CAPITOLUL III Căile extraordinare de atac

SECȚIUNEA 1 Recursul

Obiectul și scopul recursului. Instanța competentăArt. 483. -(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri încazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2)*) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), încele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, înmaterie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precumși în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu suntsupuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârilede primă instanță sunt supuse numai apelului.(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, aconformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară

(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioarăcelei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.Suspendarea executăriiArt. 484. -(1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desființarea deconstrucții, plantații sau a oricăror lucrări cu așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute delege.(2) La cererea recurentului formulată în condițiile art. 83 alin. (2) și (3), instanța sesizată cu judecarearecursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele lacare se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanța de recurs, alăturându-se o copiecertificată de pe cererea de recurs și dovada depunerii cauțiunii prevăzute la art. 719. În cazul în carecererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanța de recurs, se va alătura și o copie legalizată depe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.(3) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților printr-un agent procedural al instanțeisau prin alt salariat al acesteia ori prin modalitățile prevăzute la art. 154 alin. (4) și (5), după cumurmează:1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condițiile legii, în cazul în care cerereas-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanța de recurs;2. de completul de filtru, după ce acesta a fost desemnat, în cazurile prevăzute la art. 493;3. de completul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat termen în ședință publică.(4) Termenul de judecată, pentru care se face citarea, se stabilește astfel încât să nu treacă mai multde 10 zile de la primirea cererii de suspendare.(5) Completul se pronunță, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care estedefinitivă.(6) La judecata cererii de suspendare părțile trebuie să fie reprezentate de avocat sau, când estecazul, de consilierul juridic.(7) Pentru motive temeinice, instanța de recurs poate reveni asupra suspendării acordate, dispozițiilealin. (3)-(5) și (6) aplicându-se în mod corespunzător.Termenul de recursArt. 485. -(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.Dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depuspeste termen, el se va socoti în termen.Cererea de recursArt. 486. -(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele,prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanelejuridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmeștecererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;c) indicarea hotărârii care se atacă;d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau,după caz, a consilierului juridic.(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum șiîmputernicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.(3)*) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) suntprevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2)rămân aplicabile.Motivarea recursuluiArt. 487. -(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin.(5), aplicabile și în recurs.

(2) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele decasare pentru procuror.Motivele de casareArt. 488. -(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fonda procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzeiori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată încondițiile legii;4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atragesancțiunea nulității;6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictoriiori numai motive străine de natura cauzei;7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.(2) Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe caleaapelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sauinstanța a omis să se pronunțe asupra lor.Sancțiunea nemotivării recursuluiArt. 489. -(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele decasare prevăzute la art. 488.(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate dinoficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura defiltrare, fie în ședință publică.Depunerea recursuluiArt. 490. -(1) Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă,sub sancțiunea nulității, în condițiile prevăzute la art. 83 alin. (3) și art. 84.(2) Dispozițiile art. 471 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la art. 471 alin. (5) sedublează în cazul recursului. Întâmpinarea trebuie redactată și semnată de avocatul sau consilieruljuridic al intimatului, iar răspunsul la întâmpinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prinaceste acte de procedură se va menționa dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord carecursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru prevăzutla art. 493.Recursul incident și recursul provocatArt. 491. -(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, carese aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile.(2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.Probe noi în recursArt. 492. -(1) În instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi, care pot fi depuse,sub sancțiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.(2) În cazul în care recursul urmează să fie soluționat în ședință publică, pot fi depuse și alte înscrisurinoi până la primul termen de judecată.Procedura de filtrare a recursurilorArt. 493. -(1) Când recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele instanței saupreședintele de secție ori, după caz, persoana desemnată de aceștia, primind dosarul de la instanța acărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format

cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet formatdin 3 judecători, care va decide asupra admisibilității în principiu a recursului. Dispozițiile art. 475 alin.(3) sunt aplicabile.(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi,președintele completului va întocmi un raport asupra admisibilității în principiu a recursului sau vadesemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmitîn cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.(3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiuneanulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive deordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat. Deasemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație șiJustiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum șipoziția doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.(4) După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părților, care potformula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsadovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare,completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) și (6).(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele deformă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o deciziemotivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia secomunică părților.(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema dedrept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante aÎnaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citareapărților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților. În soluționarea recursului instanța va țineseama de punctele de vedere ale părților formulate potrivit alin. (4).(7) În cazul în care recursul nu poate fi soluționat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunța, fărăcitarea părților, o încheiere de admitere în principiu a recursului și va fixa termenul de judecată pefond a recursului, cu citarea părților.Reguli privind judecataArt. 494. - Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanțade recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.Ordinea cuvântului în ședințăArt. 495. -(1) Președintele va da mai întâi cuvântul recurentului, iar apoi intimatului.(2) Procurorul vorbește cel din urmă, în afară de cazul când este recurent. Dacă procurorul a pornitacțiunea civilă în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu recurs, procurorului i se va da cuvântuldupă recurent.Soluțiile pe care le poate pronunța instanța de recursArt. 496. -(1) În cazul în care recursul a fost declarat admisibil în principiu, instanța, verificând toate motiveleinvocate și judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constataperimarea lui.(2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte.Soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și JustițieArt. 497. - Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecatăinstanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinitecondițiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată.Atunci când interesele bunei administrări a justiției o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alteinstanțe de același grad, cu excepția cazului casării pentru lipsă de competență, când cauza va fitrimisă instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent potrivit legii. Încazul în care casarea s-a făcut pentru că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă.Soluțiile pe care le pot pronunța alte instanțe de recursArt. 498. -(1) În cazul în care competența de soluționare a recursului aparține tribunalului sau curții de apel și s-

(1) În cazul în care competența de soluționare a recursului aparține tribunalului sau curții de apel și s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de către instanța de recurs, fie latermenul la care a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie laun alt termen stabilit în acest scop.(2) Instanțele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazulîn care instanța a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluționat procesul fără a intra în judecatafondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor,cât și la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanța care a pronunțathotărârea casată ori la altă instanță de același grad cu aceasta, din aceeași circumscripție. Dispozițiileart. 497 se aplică în mod corespunzător, în caz de necompetență, de depășire a atribuțiilor puteriijudecătorești și de încălcare a autorității de lucru judecat.Motivarea hotărâriiArt. 499. - Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs vacuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond orise anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluțieifără a se evoca și analiza motivelor de casare.Efectele casăriiArt. 500. -(1) Hotărârea casată nu are nicio putere.(2) Actele de executare sau de asigurare făcute în temeiul unei asemenea hotărâri sunt desființate dedrept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel. Instanța va constata aceasta, din oficiu, prindispozitivul hotărârii de casare.Judecata în fond după casareArt. 501. -(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate suntobligatorii pentru instanța care judecă fondul.(2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de laactul anulat.(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toatemotivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.(4) În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzutede lege.Neînrăutățirea situației în propria cale de atacArt. 502. - La judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii decătre instanța de recurs, dispozițiile art. 481 sunt aplicabile în mod corespunzător.

SECȚIUNEA a 2-a Contestația în anulare

Obiectul și motivele contestației în anulareArt. 503. -(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fostlegal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcareanormelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța derecurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunuldintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apelcare, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.Condiții de admisibilitateArt. 504. -(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat

(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocatpe calea apelului sau a recursului.(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea derecurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursulsau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond.(3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeașiparte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.Instanța competentăArt. 505. -(1) Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.(2) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu operează prorogareacompetenței.Termen de exercitareArt. 506. -(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, darnu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.(2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulitățiiacesteia.Suspendarea executăriiArt. 507. - Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția dăriiunei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.Procedura de judecatăArt. 508. -(1) Contestația în anulare se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor proceduraleaplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.(2) Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen dejudecată. Contestatorul va lua cunoștință de conținutul acesteia de la dosarul cauzei.(3) Dacă motivul de contestație este întemeiat, instanța va pronunța o singură hotărâre prin care vaanula hotărârea atacată și va soluționa cauza. Dacă soluționarea cauzei la același termen nu esteposibilă, instanța va pronunța o hotărâre de anulare a hotărârii atacate și va fixa termen în vedereasoluționării cauzei printr-o nouă hotărâre. În acest ultim caz, hotărârea de anulare nu poate fi atacatăseparat.(4) Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

SECȚIUNEA a 3-a Revizuirea

Obiectul și motivele revizuiriiArt. 509. -(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerutori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. obiectul pricinii nu se află în ființă;3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru oinfracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals încursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazulîn care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire seva pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. Înacest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință saugravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau carenu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea acărei revizuire se cere;7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească oricei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi

cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îiapere;8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, careîncalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertățilorfundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuăsă se producă;11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepțieiinvocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4,pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.Instanța competentăArt. 510. -(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.(2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța maimare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la carese referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca deaceastă instanță.(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogareacompetenței.Termen de exercitareArt. 511. -(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;2. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoștință dehotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărâreacare a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărâriipenale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință deîmprejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar numai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărâreaprin care a fost sancționat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la datarămânerii definitive a hotărârii de sancționare disciplinară;5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce seinvocă;6. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoștință de casarea,anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar numai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;7. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de dreptpublic a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive aacesteia; în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicție judecătorească sau sub curatelătermenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoștință de hotărâre, darnu mai târziu de un an de la dobândirea capacității depline de exercițiu sau, după caz, de la înlocuireatutorelui persoanei puse sub interdicție, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului;8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.(2) În cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește dela încetarea împiedicării.(3) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11, termenul este de 3 luni de la datapublicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale înMonitorul Oficial al României, Partea I.(4) Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenuluide exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.(5) Dacă prin aceeași cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică înmod corespunzător pentru fiecare motiv în parte.

mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte.Suspendarea executăriiArt. 512. - Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dăriiunei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.Procedura de judecatăArt. 513. -(1) Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizatecu hotărârea atacată.(2) Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen dejudecată. Revizuentul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei.(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.(4) Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărâreaatacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Se va facearătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârearevizuită.(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în carerevizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este decompetența Completului de 5 judecători.

TITLUL III Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare

CAPITOLUL I Recursul în interesul legii

Calitatea procesuală

Art. 514. - Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțelejudecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dinoficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să cearăÎnaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționatediferit de instanțele judecătorești.Condiții de admisibilitateArt. 515. - Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele dedrept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătoreștidefinitive, care se anexează cererii.Judecarea recursului în interesul legiiArt. 516. -(1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din președintele sau, în lipsa acestuia,unul dintre vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție, președinții de secții din cadrul acesteia,precum și 20 de judecători, din care 14 judecători din secția/secțiile în a cărei/căror competență intrăproblema de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești și câte 2 judecători dincadrul celorlalte secții. Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv unul dintrevicepreședinții acesteia este președinte al completului.(2) În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secții,președintele sau, după caz, unul dintre vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție va stabilinumărul judecătorilor din secțiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin.(1), celelalte secții urmând a fi reprezentate potrivit dispozițiilor aceluiași alineat.(3) Atunci când problema de drept nu intră în competența niciunei secții a Înaltei Curți de Casație șiJustiție, președintele sau, după caz, unul dintre vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție vadesemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei secții. Pentru întocmirea raportului, președintelecompletului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secții.(4) După sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele sau, după caz, unul dintrevicepreședinții acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor dincadrul secției în a cărei competență intră problema de drept care a fost soluționată diferit de instanțelejudecătorești, precum și a judecătorilor din celelalte secții ce intră în alcătuirea completului prevăzut laalin. (1).(5) După alcătuirea completului potrivit alin. (4), președintele acestuia va desemna dintre membrii

(5) După alcătuirea completului potrivit alin. (4), președintele acestuia va desemna dintre membriicompletului 3 judecători pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. Raportorii nusunt incompatibili.(6) În vederea întocmirii raportului, președintele completului va putea solicita unor specialiștirecunoscuți opinia scrisă asupra problemelor de drept soluționate diferit.(7) Raportul va cuprinde soluțiile diferite date problemei de drept și argumentele pe care sefundamentează, jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, a Curții Europene a DrepturilorOmului sau a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dacă este cazul, doctrina în materie, precum șiopinia specialiștilor consultați. Totodată, judecătorii raportori vor întocmi și vor motiva proiectul soluțieice se propune a fi dată recursului în interesul legii.(8) Ședința completului se convoacă de președintele acestuia, cu cel puțin 20 de zile înainte dedesfășurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului și asoluției propuse.(9) La ședință participă toți judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceștia vor fi înlocuițicu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4).(10) Recursul în interesul legii se susține în fața completului, după caz, de procurorul general alParchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de procurorul desemnat de acesta, dejudecătorul desemnat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv al curțiide apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.(11) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanței, iar soluția seadoptă cu cel puțin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abțineri de la vot.Conținutul hotărârii și efectele eiArt. 517. -(1) Asupra cererii, completul Înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță prin decizie.(2) Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreștiexaminate și nici cu privire la situația părților din acele procese.(3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare și se publică în cel mult 15zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la datapublicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.Încetarea efectelor decizieiArt. 518. - Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sauconstatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.

CAPITOLUL II Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâriprealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Obiectul sesizării

Art. 519. - Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, alcurții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că ochestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă șiasupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs îninteresul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe ohotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.Procedura de judecatăArt. 520. -(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbatericontradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusăniciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele caresusțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului dejudecată și al părților.(2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărâriiprealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.(3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publicăpe pagina de internet a acestei instanțe.(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea

(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționareasesizării.(5) Repartizarea sesizării este făcută de președintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintrevicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție ori de persoana desemnată de aceștia.(6)*) Sesizarea se judecă de un complet format din președintele secției corespunzătoare a ÎnalteiCurți de Casație și Justiție sau de un judecător desemnat de acesta și 12 judecători din cadrul secțieirespective. Președintele secției sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta estepreședintele de complet și va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor.(7) După alcătuirea completului potrivit alin. (6), președintele acestuia va desemna un judecător pentrua întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecății. Judecătorul desemnat raportor nudevine incompatibil.(8) Atunci când chestiunea de drept privește activitatea mai multor secții ale Înaltei Curți de Casație șiJustiție, președintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinții Înaltei Curți de Casație șiJustiție va transmite sesizarea președinților secțiilor interesate în soluționarea chestiunii de drept. Înacest caz, completul va fi alcătuit din președintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreședintele ÎnalteiCurți de Casație și Justiție, care va prezida completul, din președinții secțiilor interesate însoluționarea chestiunii de drept, precum și câte 5 judecători din cadrul secțiilor respective desemnațialeatoriu de președintele completului. După alcătuirea completului, pentru întocmirea raportuluipreședintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secții. Raportorii nu suntincompatibili.(9) Dispozițiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător și atunci când chestiunea de drept nu intră încompetența niciunei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție.(10) Raportul va fi comunicat părților, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, potdepune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privindchestiunea de drept supusă judecății.(11) Dispozițiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplică în mod corespunzător.(12) Sesizarea se judecă fără citarea părților, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar soluția seadoptă cu cel puțin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abțineri de la vot.Conținutul și efectele hotărâriiArt. 521. -(1) Asupra sesizării, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunță prin decizie,numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.(2) Dispozițiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegareade la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în MonitorulOficial al României, Partea I.(4) Dispozițiile art. 518 se aplică în mod corespunzător.

TITLUL IV Contestația privind tergiversarea procesului

Subiectele contestației și motivele eiArt. 522. -(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care,invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să soliciteluarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a uneihotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un actde procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinitobligația, măsurile prevăzute de lege;3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comuniceinstanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei șicare erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, fațăde cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prinneluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a

neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, aunui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedurăar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.Retragerea contestației Forma contestației. Procedura înaintea instanței care judecă procesulArt. 523. - Contestația poate fi retrasă oricând până la soluționarea ei. Odată retrasă, contestația nupoate fi reiterată.Art. 524. -(1) Contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului înlegătură cu care se invocă tergiversarea judecății. Contestația se poate face și verbal în ședință, cazîn care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de ședință.(2) Contestația nu suspendă soluționarea cauzei.(3) Contestația se soluționează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau întermen de cel mult 5 zile, fără citarea părților.(4) Când apreciază contestația ca fiind întemeiată, completul de judecată pronunță o încheierenesupusă niciunei căi de atac, prin care ia de îndată măsurile necesare înlăturării situației care aprovocat tergiversarea judecății. În acest caz, contestatorului îi va fi comunicată, pentru informare, ocopie a încheierii.(5) Când apreciază contestația ca neîntemeiată, completul de judecată o va respinge prin încheiere.Împotriva acestei încheieri contestatorul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare.Plângerea se depune la instanța care a pronunțat încheierea, care o va înainta de îndată pentrusoluționare, împreună cu o copie certificată de pe dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare. Cândprocesul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea se soluționează de un alt completal aceleiași secții. Formularea plângerii nu suspendă judecata.(6) Încheierile prevăzute la alin. (4) și (5) se motivează în termen de 5 zile de la pronunțare.Procedura de soluționare a plângeriiArt. 525. -(1) Instanța va soluționa plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din3 judecători. Judecata se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căide atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunțare.(2) Dacă instanța găsește plângerea întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul săîndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea șistabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.(3) În toate cazurile, instanța care soluționează plângerea nu va putea da îndrumări și nici nu va puteaoferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare apricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire lasoluția ce trebuie dată procesului.Sancționarea contestatorului de rea-credințăArt. 526. -(1) Atunci când contestația sau plângerea a fost făcută cu rea-credință, autorul acesteia poate fiobligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum și, la cererea părții interesate,la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestației sauplângerii.(2) Reaua-credință rezultă din caracterul vădit nefondat al contestației ori al plângerii, precum și dinorice alte împrejurări care îndreptățesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decâtacela pentru care legea o recunoaște.

CARTEA a III-a Procedura necontencioasă judiciară

TITLUL I Dispoziții generale

Domeniu de aplicare

Art. 527. - Cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a seurmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la dareaautorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare,sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți.Competența

Art. 528. -(1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționatădeja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitulunei instanțe se vor îndrepta la acea instanță.(2) În celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența suntsupuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.(3) În cazul în care competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2), cererilenecontencioase se vor îndrepta la instanța în a cărei circumscripție petentul își are, după caz,domiciliul, reședința, sediul ori reprezentanța, iar, dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriulRomâniei, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului1 al municipiului București sau, după caz, la Tribunalul București.Verificarea competențeiArt. 529. -(1) Instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părțiilămuririle necesare.(2) Dacă instanța se declară necompetentă, va trimite dosarul instanței competente.Cuprinsul cereriiArt. 530. -(1) Cererea va cuprinde numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul celui careo face și, după împrejurări, ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanței,obiectul, motivarea acesteia și semnătura.(2) Ea va fi însoțită de înscrisurile pe care se sprijină.Caracterul contenciosArt. 531. - Dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate saucare intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.ProceduraArt. 532. -(1) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere,dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanței.(2) Instanța poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte oricepersoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fiafectate de hotărâre.Soluționarea cereriiArt. 533. - Instanța se pronunță prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt și de drept alecauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.Calea de atacArt. 534. -(1) Încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie.(2) Încheierea prevăzută la alin. (1) este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de uncomplet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă.(3) Termenul de apel va curge de la pronunțare, pentru cei care au fost prezenți la ultima ședință dejudecată, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit.(4) Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționareacererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoștință de încheiere, dar nu mai târziude un an de la data pronunțării.(5) Apelul se judecă în camera de consiliu.Efectele hotărâriiArt. 535. - Încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat.Reguli aplicabileArt. 536. -(1) Dispozițiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile deprocedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu naturanecontencioasă a cererii.(2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse

(2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuseacelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți.Măsuri luate de președintele instanțeiArt. 537. -(1) Procedura necontencioasă se aplică și în cazurile în care legea dă în competența președinteluiinstanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios.(2) În aceste cazuri, președintele trebuie să pronunțe încheierea în termen de cel mult 5 zile de laprimirea cererii.(3) Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelulîmpotriva încheierii date de președintele tribunalului sau curții de apel se judecă de un complet alinstanței respective.(4) Încheierile date de președinții secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt definitive.

TITLUL II Dispoziții speciale

Eliberarea de copii de pe hotărâri și de pe alte înscrisuri

Art. 538. -(1) La cerere, grefa instanței va elibera copii de pe încheierea de ședință, de pe hotărâre saudispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.(2) Copiile de pe încheierile de ședință, de pe hotărâre sau de pe dispozitiv se vor putea elibera numaidupă ce acestea au fost semnate de toți judecătorii, sub sancțiunea aplicabilă grefierilor pentruinfracțiunea de fals.(3) În cazul în care dezbaterile nu s-au desfășurat în ședință publică, alte persoane decât părțile nupot dobândi copii de pe încheieri, expertize, înscrisuri sau declarații de martori decât cu încuviințareapreședintelui. Dispozițiile art. 537 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.Încheieri pentru eliberarea unor bunuriArt. 539. -(1) Cererea de eliberare privind sumele de bani sau alte valori ori titluri, consemnate, precum și oricealte bunuri, păstrate la instanță ori aflate în depozitul altuia, după caz, în legătură cu un proces, seintroduce de persoana îndreptățită la instanța care a dispus acea măsură.(2) Cererea se va soluționa prin încheiere executorie, dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citatedacă instanța consideră necesar.(3) În încheierea de eliberare se vor arăta deținătorul obligat la eliberarea bunurilor, precum șipersoana îndreptățită să le primească.(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea pe baza căreias-a cerut eliberarea bunului.Inventarierea bunurilor minoruluiArt. 540. -(1) În vederea inventarierii bunurilor minorului pus sub tutelă, instanța de tutelă desemnează de îndatăun delegat și dispune citarea tutorelui și a membrilor consiliului de familie, precum și a minorului carea împlinit vârsta de 14 ani.(2) Inventarul va cuprinde datele de identificare a bunurilor mobile sau imobile, descrierea lor sumară,inclusiv mențiuni privind starea bunurilor și valoarea estimată a acestora, precum și indicareaînscrisurilor existente cu privire la bunuri. De asemenea, inventarul va cuprinde mențiuni privindcreanțele, datoriile sau alte pretenții declarate de tutore sau de membrii consiliului de familie.

CARTEA a IV-a Despre arbitraj

TITLUL I Dispoziții generale

Noțiune

Art. 541. -(1) Arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat.(2) În administrarea acestei jurisdicții, părțile litigante și tribunalul arbitral competent pot stabili reguli

(2) În administrarea acestei jurisdicții, părțile litigante și tribunalul arbitral competent pot stabili regulide procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiția ca regulile respective să nu fie contrareordinii publice și dispozițiilor imperative ale legii.Obiectul arbitrajuluiArt. 542. -(1) Persoanele care au capacitate deplină de exercițiu pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajuluilitigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbatereasuccesorală, relațiile de familie, precum și drepturile asupra cărora părțile nu pot să dispună.(2) Statul și autoritățile publice au facultatea de a încheia convenții arbitrale numai dacă suntautorizate prin lege sau prin convenții internaționale la care România este parte.(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate și activități economice aufacultatea de a încheia convenții arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înființare saude organizare prevede altfel.Tribunalul arbitralArt. 543. - Arbitrajul poate fi încredințat, prin convenția arbitrală, uneia sau mai multor persoane,învestite de părți sau în conformitate cu acea convenție să judece litigiul și să pronunțe o hotărâredefinitivă și obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiți constituie, în sensuldispozițiilor prezentei cărți, tribunalul arbitral.Organizarea arbitrajului de către părțiArt. 544. -(1) Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale, încheiată conformdispozițiilor titlului II din prezenta carte.(2) Sub rezerva respectării ordinii publice și a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperativeale legii, părțile pot stabili prin convenția arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, cel mai târziuodată cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având caobiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuireaarbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să leurmeze în judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de soluționare a litigiului,repartizarea între părți a cheltuielilor arbitrale și, în general, orice alte norme privind buna desfășurarea arbitrajului.(3) În lipsa regulilor prevăzute la alin. (2), tribunalul arbitral va putea stabili procedura de urmat așacum va socoti mai potrivit(4) Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozițiile ce urmează.Organizarea arbitrajului de un terțArt. 545. - Părțile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituție permanentă de arbitraj,potrivit titlului VII din prezenta carte, sau de o altă entitate ori de o persoană fizică. În aceste cazuri,soluționarea litigiului este încredințată unor arbitri, numiți ori acceptați de părți potrivit convențieiarbitrale sau regulilor instituției permanente de arbitraj.Reprezentarea părțilorArt. 546. -(1) În litigiile arbitrale, părțile pot formula cereri și își pot exercita drepturile procesuale personal sauprin reprezentant. Aceștia pot fi asistați de alți specialiști.(2) În procedura arbitrală, împuternicirea dată avocaților, potrivit legii, valorează alegerea domiciliuluisau, după caz, a sediului procesual la avocat, dacă în cuprinsul acesteia nu se prevede altfel, șicuprinde dreptul avocatului de a exercita opțiunile cu privire la caducitatea arbitrajului potrivit art. 568,precum și de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului, prevăzut la art. 567.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul reprezentării părții princonsilier juridic.Intervenția instanțeiArt. 547. -(1) Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, precum și pentruîndeplinirea altor atribuții ce revin instanței judecătorești în arbitraj, partea interesată poate sesizatribunalul în circumscripția căruia are loc arbitrajul. Tribunalul va soluționa cauza în completul prevăzutde lege pentru judecata în primă instanță(2) Instanța va soluționa aceste cereri de urgență și cu precădere, prin procedura ordonanțeipreședințiale, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

TITLUL II Convenția arbitrală

Forma scrisă

Art. 548. -(1) Convenția arbitrală se încheie în scris, sub sancțiunea nulității. Condiția formei scrise se considerăîndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondență, indiferentde forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.(2) În cazul în care convenția arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietateși/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenția trebuie încheiată în formăautentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute.Felurile convenției arbitraleArt. 549. -(1) Convenția arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractulprincipal ori stabilită într-o convenție separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub formacompromisului.(2) Existența convenției arbitrale poate rezulta și din înțelegerea scrisă a părților făcută în fațatribunalului arbitral.Clauza compromisorieArt. 550. -(1) Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care estestipulată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiuneanulității, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituționalizat este suficientă referireala instituția sau regulile de procedură ale instituției care organizează arbitrajul.(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fostînscrisă.(3) În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturorneînțelegerilor care derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă.CompromisulArt. 551. -(1) Prin compromis părțile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluționat pe calea arbitrajului,arătându-se, sub sancțiunea nulității, obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea dedesemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului instituționalizat, dacă părțile nuau ales arbitrii și nici nu au stabilit modalitatea de desemnare a acestora, aceasta se va face potrivitregulilor de procedură ale respectivei instituții arbitrale.(2) Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părți este deja pe rolul unei alteinstanțe.Eficacitatea clauzei compromisoriiArt. 552. - Încheierea procedurii arbitrale cu sau fără pronunțarea unei hotărâri asupra fondului cauzeinu aduce atingere eficacității convenției arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta varămâne valabilă și va servi drept temei pentru orice nouă procedură arbitrală care ar fi declanșată întemeiul acesteia pentru soluționarea oricărui litigiu apărut între părți derivând din contractul principal.Excluderea competenței instanțeiArt. 553. - Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competențainstanțelor judecătorești.Verificarea competenței instanțeiArt. 554. -(1) Instanța judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrală,își va verifica propria competență și se va declara necompetentă numai dacă părțile sau una dintre elesolicită aceasta, invocând convenția arbitrală. În acest caz, instanța își va declina competența înfavoarea organizației sau instituției pe lângă care funcționează arbitrajul instituționalizat, care, întemeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. Încazul arbitrajului ad-hoc, instanța va respinge cererea ca nefiind de competența instanțeijudecătorești.(2) Instanța va reține spre soluționare procesul dacă:a) pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală;

b) convenția arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.(3) Conflictul de competență dintre tribunalul arbitral și o instanță judecătorească este soluționat deinstanța judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

TITLUL III Tribunalul arbitral

Arbitrii Numărul arbitrilor

Art. 555. - Poate fi arbitru orice persoană fizică dacă are capacitate deplină de exercițiu.Art. 556. -(1) Părțile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de mai mulți arbitri, care trebuie să fieîntotdeauna în număr impar.(2) Dacă părțile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul numit defiecare dintre părți, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei 2 arbitri.(3) Dacă există mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, părțile care au interese comune vor numi unsingur arbitru.Nulitatea parțialăArt. 557. - Este nulă clauza din convenția arbitrală care conferă uneia dintre părți un privilegiu cuprivire la desemnarea arbitrilor ori care prevede dreptul uneia dintre părți de a numi arbitrul în loculceleilalte părți sau de a avea mai mulți arbitri decât cealaltă parte.Numirea arbitrilorArt. 558. -(1) Arbitrii sunt numiți, revocați sau înlocuiți conform convenției arbitrale.(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiți prin convenția arbitrală și nici nu s-aprevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica celeilalte părți, înscris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) și (3).(3) În comunicare se arată numele, domiciliul și, pe cât posibil, datele personale și profesionale alearbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum șienunțarea succintă a pretențiilor și a temeiului lor.(4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de laprimirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele,prenumele, domiciliul și, pe cât posibil, datele personale și profesionale ale arbitrului desemnat deaceasta.(5) Când propun arbitrii, fie prin convenția arbitrală, fie în condițiile alin. (2)-(4), părțile vor propune șicâte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în situația să nu își poatăîndeplini însărcinarea.Acceptarea sarcinii de arbitruArt. 559. - Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris și va fi comunicată părților, întermen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poștă, telefax, poștă electronică sau prinalte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.Numirea supraarbitruluiArt. 560. - Cei 2 arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului și a unui supleant al acestuia, în termende 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 559.Numirea arbitrilor de către instanțăArt. 561. -(1) În caz de neînțelegere între părți cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeștearbitrul ori dacă cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sărecurgă la arbitraj poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 alin. (1) să procedeze la numireaarbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.(2) Tribunalul se pronunță în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părților, prin încheiere carenu este supusă niciunei căi de atac.Incompatibilitatea arbitrilorArt. 562. -(1) În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi recuzat și

(1) În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi recuzat șipentru următoarele motive, care pun la îndoială independența și imparțialitatea sa: a) neîndeplinireacondițiilor de calificare sau a altor condiții privitoare la arbitri, prevăzute în convenția arbitrală;b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrulare un interes în cauză; c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legăturicomerciale directe cu una dintre părți, cu o societate controlată de una dintre părți sau aflată sub uncontrol comun cu aceasta;d) dacă arbitrul a prestat consultanță uneia dintre părți, a asistat sau a reprezentat una dintre părți oria depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a luatcunoștință după numire.(3) Persoana care știe că în privința sa există o cauză de recuzare este obligată să înștiințeze părțileși pe ceilalți arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauzesurvin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.(4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părțile, înștiințate potrivitalin. (3), comunică în scris că înțeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să seabțină de la judecarea litigiului, fără ca abținerea să însemne recunoașterea cauzei de recuzare.(5) Abținerea produce efecte pe data formulării ei, fără nicio altă formalitate.Cererea de recuzareArt. 563. -(1) Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancțiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data cândpartea a luat cunoștință de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.(2) Cererea de recuzare se soluționează de tribunalul prevăzut la art. 547 alin. (1) prin încheiere,pronunțată cu citarea părților și a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nueste supusă niciunei căi de atac.(3) Dispozițiile prezentului cod privind recuzarea judecătorilor se aplică în mod corespunzător.Înlocuirea arbitrilorArt. 564. - În caz de recuzare, revocare, abținere, renunțare, deces, precum și în orice alt caz în carearbitrul este împiedicat să își îndeplinească sarcina și dacă supleantul, la rândul său, este împiedicatsă își exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit dispozițiilor stabilite pentrunumirea lui.Răspunderea arbitrilorArt. 565. - Arbitrii răspund, în condițiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:a) după acceptare, renunță în mod nejustificat la însărcinarea lor;b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunță hotărârea în termenul stabilitde convenția arbitrală sau de lege;c) nu respectă caracterul confidențial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iaucunoștință în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părților;d) încalcă cu rea-credință sau gravă neglijență alte îndatoriri ce le revin.Constituirea tribunalului arbitralArt. 566. -(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de arbitru unic sau, dupăcaz, a ultimei acceptări a însărcinării de arbitru ori de supraarbitru.(2) Data acceptării este cea a expedierii comunicării prevăzute la art. 559.Termenul arbitrajuluiArt. 567. -(1) Dacă părțile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de celmult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancțiunea caducității arbitrajului.(2) Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereriincidente adresate tribunalului prevăzut la art. 547.(3) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), părțile pot consimți în scris la prelungirea termenuluiarbitrajului.(4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată,cu cel mult 3 luni(5) Termenul se prelungește de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părți.Caducitatea arbitrajului

Art. 568. -(1) La primul termen de judecată la care au fost legal citate, părțile sunt obligate să declare în scris,sub sancțiunea decăderii, dacă înțeleg să invoce caducitatea arbitrajului.(2) Când cel puțin una dintre părți a formulat declarația prevăzută la alin. (1), tribunalul arbitral, laexpirarea termenului prevăzut la art. 567, va pronunța o hotărâre prin care va constata că arbitrajul adevenit caduc, cu excepția situației în care părțile declară în mod expres că renunță la caducitate, cazîn care va continua judecata.(3) Probele administrate în cadrul procedurii devenite caducă vor putea fi utilizate, dacă este cazul,într-un nou arbitraj, în măsura în care se socotește că nu este necesară refacerea lor.Locul arbitrajuluiArt. 569. - Părțile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului sestabilește de tribunalul arbitral.Limba arbitrajuluiArt. 570. -(1) Dezbaterea litigiului în fața tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenția arbitralăsau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privință ori nu a intervenit o înțelegere ulterioară, în limbacontractului din care s-a născut litigiul ori, dacă părțile nu se înțeleg, într-o limbă de circulațieinternațională stabilită de tribunalul arbitral.(2) Dacă o parte nu cunoaște limba în care se desfășoară dezbaterea, la cererea și pe cheltuiala ei,tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.(3) Părțile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.

TITLUL IV Procedura arbitrală

CAPITOLUL I Sesizarea tribunalului arbitral

Cererea de arbitrare

Art. 571. -(1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea șisediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic deînregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori deînscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului,dacă sunt cunoscute de reclamant. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliulales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, când este cazul anexându-sedovada calității;c) menționarea convenției arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iardacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;d) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;e) motivele de fapt și de drept, precum și probele pe care se întemeiază cererea;f) numele, prenumele și domiciliul membrilor tribunalului arbitral;g) semnătura părții.(2) Cererea se poate face printr-un proces-verbal încheiat în fața tribunalului arbitral și semnat depărți sau numai de reclamant, precum și de arbitri.Comunicarea cererii arbitraleArt. 572. - Reclamantul va comunica pârâtului, precum și fiecărui arbitru copie de pe cererea dearbitrare și de pe înscrisurile anexate.ÎntâmpinareaArt. 573. -(1) În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va faceîntâmpinare cuprinzând excepțiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt și în drept laaceastă cerere, probele propuse în apărare, precum și, în mod corespunzător, celelalte mențiuniprevăzute la art. 571 pentru cererea de arbitrare.(2) Excepțiile și alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate,

(2) Excepțiile și alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate,sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.(3) Dacă tribunalul arbitral apreciază că nedepunerea întâmpinării justifică amânarea soluționăriilitigiului, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare.(4) Dispozițiile art. 572 se aplică în mod corespunzător.Cererea reconvenționalăArt. 574. -(1) Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului, derivând din același raport juridic, el poate facecerere reconvențională.(2) Cererea reconvențională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau celmai târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat și trebuie săîndeplinească aceleași condiții ca și cererea principală.

CAPITOLUL II Judecata

Dispoziții generale

Art. 575. -(1) Judecata arbitrală se desfășoară potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576.(2) Cu toate acestea, principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 8-10,art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) și (6) și la art. 23 sunt aplicabile în modcorespunzător și în procedura arbitrală.Reguli de procedură aplicabileArt. 576. -(1) Părțile pot stabili, în convenția arbitrală, regulile de procedură aplicabile arbitrajului sau îi potîmputernici pe arbitri să stabilească aceste reguli. Aceste reguli se completează, dacă este cazul, cuprevederile prezentei cărți.(2) Când părțile recurg la arbitrajul instituționalizat, se aplică dispozițiile art. 619 alin. (3).(3) În toate celelalte cazuri, procedura arbitrală este cea stabilită de prezenta carte.Comunicarea actelor de procedurăArt. 577. -(1) Comunicarea între părți sau către părți a înscrisurilor litigiului, a citațiilor, hotărârilor arbitrale șiîncheierilor de ședință se face prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare deprimire. Înștiințarea părților cu privire la alte măsuri luate de tribunalul arbitral poate fi făcută și printelefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmareaprimirii acestuia.(2) Înscrisurile pot fi înmânate și personal părții, sub semnătură.(3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.Verificarea dosaruluiArt. 578. -(1) Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiulpregătirii litigiului pentru dezbatere și, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoarepentru completarea dosarului.(2) După această verificare și, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeazătermen de dezbatere a litigiului și dispune citarea părților.Verificarea competențeiArt. 579. -(1) La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral își verifică propria sacompetență de a soluționa litigiul.(2) Dacă tribunalul arbitral hotărăște că este competent, consemnează acest lucru într-o încheiere,care se poate desființa numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conformart. 608.(3) Dacă tribunalul arbitral hotărăște că nu este competent să soluționeze litigiul cu care a fost sesizat,își declină competența printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula acțiunea în anulare,prevăzută la art. 608.Termenul de citare

Art. 580. - Între data primirii citației și termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp decel puțin 15 zile.Participarea terțilorArt. 581. -(1) Terții pot participa la procedura arbitrală în condițiile art. 61-77, dar numai cu acordul lor și altuturor părților. Cu toate acestea, intervenția accesorie este admisibilă și fără îndeplinirea acesteicondiții.(2) Dispozițiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.Absența unei părțiArt. 582. - Neprezentarea părții legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partealipsă nu va cere, cel mai târziu cu 3 zile înainte de data pentru care a fost stabilită dezbaterea,amânarea acesteia pentru motive temeinice, încunoștințând în același termen și cealaltă parte,precum și arbitrii. Aprecierea temeiniciei motivelor absenței uneia dintre părți, precum și a motivelorpentru care absența justifică amânarea dezbaterii este de competența exclusivă a tribunalului arbitral,hotărârea acestuia nefiind supusă niciunei căi de atac.Solicitarea judecării în lipsăArt. 583. - Oricare dintre părți poate cere în scris ca soluționarea litigiului să se facă în lipsa sa, pebaza probelor aflate la dosar. Dispozițiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.Absența ambelor părțiArt. 584. -(1) Dacă ambele părți, deși legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluționa litigiul,în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Aprecierea temeinicieimotivelor amânării este de competența exclusivă a tribunalului arbitral, hotărârea acestuia nefiindsupusă niciunei căi de atac.(2) Chiar dacă părțile nu solicită amânarea soluționării litigiului, tribunalul arbitral poate să amânejudecarea acestuia, citând părțile, dacă apreciază că prezența lor la dezbatere este necesară, sauacordând un termen pentru ca părțile să își poată formula concluziile în scris.Măsuri asigurătoriiArt. 585. -(1) Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părți poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 săîncuviințeze măsuri asigurătorii și măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constateanumite împrejurări de fapt.(2) La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicăriiprevăzute la art. 558 alin. (2), precum și convenția arbitrală.(3) Încuviințarea acestor măsuri va fi adusă la cunoștința tribunalului arbitral de către partea care le-acerut.(4) În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii și măsurile provizorii, precum și constatarea anumitorîmprejurări de fapt pot fi încuviințate și de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire, executarea acestormăsuri se dispune de către instanța judecătorească, potrivit prevederilor alin. (1).Sarcina probeiArt. 586. -(1) Fiecare dintre părți are sarcina să dovedească faptele pe care își întemeiază în litigiu pretențiasau apărarea.(2) În vederea soluționării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părților explicații scrise cu privire laobiectul cererii și faptele litigiului și poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.Propunerea probelorArt. 587. -(1) Probele care nu au fost cerute prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare nu vor mai putea fiinvocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile prevăzute la art. 254 alin. (2).(2) Tribunalul arbitral are competența exclusivă de a decide asupra utilității, pertinenței și concludențeiprobelor propuse de părți. Cu consultarea părților, tribunalul arbitral poate fixa termene-limită pentruadministrarea probelor încuviințate. După expirarea acestor termene, administrarea probei nu maipoate avea loc decât dacă tribunalul arbitral apreciază că aceasta este esențială pentru soluționareacorectă a litigiului.Administrarea probelor

Art. 588. -(1) Administrarea probelor se efectuează în ședința tribunalului arbitral. Acesta poate dispune caadministrarea probelor să fie efectuată în fața supraarbitrului sau, cu acordul părților, în fața unuiarbitru din compunerea tribunalului arbitral.(2) Dacă una dintre părți deține un mijloc de probă, tribunalul arbitral poate ordona înfățișarea lui.Audierea martorilor și a experțilorArt. 589. -(1) Martorii și experții sunt audiați fără prestare de jurământ.(2) Audierea martorilor și a experților poate fi făcută, la cererea sau cu consimțământul acestora, și lalocuința ori la locul unde își desfășoară activitatea. De asemenea, tribunalul arbitral le cere sărăspundă în scris întrebărilor puse, acordând un termen în acest scop.(3) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere și nici să aplice sancțiunimartorilor sau experților. Pentru luarea acestor măsuri părțile se pot adresa tribunalului prevăzut la art.547.Informații deținute de autoritățile publiceArt. 590. -(1) Tribunalul arbitral poate solicita informații scrise autorităților publice în legătură cu actele șiacțiunile acestora, care sunt necesare pentru soluționarea cauzei.(2) Dacă autoritatea publică refuză transmiterea informațiilor, deși nu sunt îndeplinite condițiile art.298 alin. (2), părțile sau arbitrii pot sesiza tribunalul prevăzut la art. 547, care va lua măsurileprevăzute de art. 298 alin. (1).Aprecierea probelor Cereri și excepțiiArt. 591. - Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.Art. 592. -(1) Orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral,limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de judecată la carepartea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen,dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.(2) Orice cereri și orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de judecată lacare părțile au fost legal citate. Dispozițiile art. 587 se aplică în mod corespunzător.(3) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat latermenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care afost prezent ori legal citat după producerea neregularității și înainte de a se pune concluzii în fond.Încheierea de ședințăArt. 593. -(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de ședință.(2) Orice dispoziție a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere și va fi motivată.(3) Încheierea de ședință va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 603 alin. (1) lit. a) și b), șiurmătoarele mențiuni:a) o scurtă descriere a desfășurării ședinței;b) cererile și susținerile părților;c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;d) dispozitivul;e) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 602 alin. (3).(4) Dispozițiile art. 603 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(5) Părțile au dreptul să ia cunoștință de conținutul încheierilor și de actele dosarului. La cerereapărților sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de ședință printr-oaltă încheiere. Părților li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de ședință.Atacarea separată a încheierilor de ședințăArt. 594. -(1) Pot fi atacate separat cu acțiunea în anulare prevăzută la art. 608 încheierile tribunalului arbitralprin care s-au luat următoarele măsuri:a) a fost suspendat cursul arbitrajului, potrivit art. 412 și 413;b) au fost luate măsuri asigurătorii sau provizorii, potrivit art. 585;

c) a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privindconstituționalitatea unei dispoziții legale.(2) Dispozițiile art. 608-613 se aplică în mod corespunzător, în măsura în care prezentul articol nuprevede altfel.(3) În afara motivelor prevăzute la art. 608, în acțiunea în anulare se poate invoca și lipsa condițiilorprevăzute de lege pentru luarea măsurilor dispuse prin încheiere.(4) Acțiunea în anulare poate fi introdusă în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepția cazuluiprevăzut la alin. (1) lit. a), când poate fi formulată cât timp durează suspendarea.(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), acțiunea în anulare nu suspendă cursul arbitrajului.(6) Soluționând acțiunea în anulare, curtea de apel poate, după caz, să mențină, să modifice sau sădesființeze măsurile dispuse de tribunalul arbitral prin încheiere. Hotărârea curții de apel estedefinitivă. CAPITOLUL III Cheltuielile arbitraleCheltuielile arbitraleArt. 595. -(1) Cheltuielile pentru organizarea și desfășurarea arbitrajului, precum și onorariile arbitrilor,cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părților, arbitrilor, experților,martorilor se suportă potrivit înțelegerii dintre părți.(2) În lipsa unei asemenea înțelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul,integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate, sau proporțional cu ceea ce s-a acordat,dacă cererea este admisă în parte.Onorariul arbitrilorArt. 596. -(1) Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor și poate obligapărțile să consemneze, potrivit dispozițiilor sale, suma respectivă prin contribuție egală.(2) Părțile pot fi obligate solidar la plată.(3) Dacă pârâtul nu își îndeplinește obligația care îi revine potrivit alin. (1), în termenul stabilit detribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga sumă, urmând ca prin hotărârea arbitrală să sestabilească cuantumul final al onorariilor cuvenite arbitrilor, precum și modul de suportare de cătrepărți.Plata anticipată a cheltuielilorArt. 597. -(1) Tribunalul arbitral poate obliga părțile sau pe fiecare dintre ele la avansarea oricăror cheltuielinecesare pentru organizarea și desfășurarea arbitrajului.(2) Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau platasumelor prevăzute în prezentul capitol.Verificarea cheltuielilorArt. 598. - La cererea oricăreia dintre părți, tribunalul prevăzut la art. 547 va examina temeiniciamăsurilor dispuse de tribunalul arbitral și va stabili, prin încheiere executorie și care nu este supusăniciunei căi de atac, cuantumul onorariilor arbitrilor și al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum șimodalitățile de consemnare, de avansare sau de plată.Plata onorariilorArt. 599. -(1) Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părți a hotărârii arbitrale.(2) Dacă arbitrajul se întrerupe fără a se pronunța o hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitateadepusă se reduc în mod corespunzător.Regularizarea cheltuielilorArt. 600. - Orice diferență în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizează cel mai târziuprin hotărârea arbitrală și se plătește până la comunicarea hotărârii către părți. Hotărârea nu se vacomunica, dacă este cazul, până la plata diferenței.

CAPITOLUL IV Hotărârea arbitrală

Soluționarea litigiului

Art. 601. -

(1) Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și al normelor de dreptaplicabile, potrivit dispozițiilor art. 5.(2) Pe baza acordului expres al părților, tribunalul arbitral poate soluționa litigiul în echitate.Deliberarea și pronunțareaArt. 602. -(1) În toate cazurile, pronunțarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret a arbitrilor, înmodalitatea stabilită de convenția arbitrală sau, în lipsă, de tribunalul arbitral.(2) Pronunțarea poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, sub condiția încadrării în termenul arbitrajului,stabilit potrivit art. 567.(3) Hotărârea se ia cu majoritatea de voturi.(4) După deliberare, se va întocmi o minută, care va cuprinde pe scurt conținutul dispozitivuluihotărârii și în care se va arăta, când este cazul, opinia minoritară.Hotărârea arbitralăArt. 603. -(1) Hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:a) componența nominală a tribunalului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii;b) numele și prenumele părților, domiciliul ori reședința lor sau, după caz, denumirea și sediul, numeleși prenumele reprezentanților părților, precum și ale celorlalte persoane care au participat ladezbaterea litigiului;c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;d) obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților;e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, subacest aspect, întemeiază soluția;f) dispozitivul;g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602 alin. (3), și, dacă este cazul, semnăturaasistentului arbitral.(2) Arbitrul care a avut o altă părere va redacta și va semna opinia separată, cu arătareaconsiderentelor pe care aceasta se sprijină. Această regulă se aplică în mod corespunzător și în cazulîn care există opinie concurentă.(3) În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietateși/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezentainstanței judecătorești ori notarului public pentru a obține o hotărâre judecătorească sau, după caz, unact autentic notarial. După verificarea de către instanța judecătorească ori de către notarul public arespectării condițiilor și după îndeplinirea procedurilor impuse de lege și achitarea de către părți aimpozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciarăși se va realiza transferul de proprietate și/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil încauză. Dacă hotărârea arbitrală se execută silit, verificările prevăzute în prezentul alineat vor fiefectuate de către instanță, în cadrul procedurii de învestire cu formulă executorie.Lămurirea, completarea și îndreptarea hotărâriiArt. 604. -(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivuluihotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, oricare dintre părți poate cere tribunalului arbitral sălămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.(2) Dacă prin hotărârea pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt decerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părți poate solicita completarea ei.(3) Cererea de lămurire sau de completare se formulează, potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), întermen de 10 zile de la data primirii hotărârii și se soluționează de tribunalul arbitral, prin hotărâreseparată, cu citarea părților.(4) Greșelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimbă fondulsoluției, precum și greșelile de calcul pot fi îndreptate, prin încheiere, la cererea oricăreia dintre părți,formulată în termenul prevăzut de alin. (3), sau din oficiu. Părțile vor fi citate dacă tribunalul arbitralapreciază că este necesar.(5) Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunță de îndată șiface parte integrantă din hotărârea arbitrală.(6) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptarea

(6) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptareahotărârii.Comunicarea hotărâriiArt. 605. -(1) Hotărârea arbitrală va fi comunicată părților în termen de cel mult o lună de la data pronunțării ei.(2) La cererea oricăreia dintre părți, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicareahotărârii, în condițiile alin. (1).Efectele hotărârii arbitrale Păstrarea dosaruluiArt. 606. - Hotărârea arbitrală comunicată părților este definitivă și obligatorie.Art. 607. - În termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii sau de la data lămuririi, completăriiori îndreptării ei, potrivit art. 604, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la tribunalul prevăzut laart. 547, atașând și dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.

TITLUL V Desființarea hotărârii arbitrale

Acțiunea în anulare

Art. 608. -(1) Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre următoarelemotive:a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul uneiconvenții nule ori inoperante;c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legalîndeplinită;e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deși celpuțin una dintre părți a declarat că înțelege să invoce caducitatea, iar părțile nu au fost de acord cucontinuarea judecății, potrivit art. 568 alin. (1) și (2); f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unorlucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu estesemnată de arbitri;h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii;i) dacă, după pronunțarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepțieiinvocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege saudintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în modnecesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.(2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularitățile care nu au fostridicate potrivit art. 592 alin. (1) și (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604.(3) Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi decât înscrisuri.Renunțarea la acțiunea în anulareArt. 609. -(1) Părțile nu pot renunța prin convenția arbitrală la dreptul de a introduce acțiunea în anulareîmpotriva hotărârii arbitrale.(2) Renunțarea la acest drept se poate face numai după pronunțarea hotărârii arbitrale.Instanța competentăArt. 610. - Competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia aavut loc arbitrajul.Termen de exercitareArt. 611. -(1) Acțiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicăriihotărârii arbitrale. Dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicăriihotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluționată cererea.(2) Pentru motivul prevăzut la art. 608 alin. (1) lit. i), termenul este de 3 luni de la publicarea decizieiCurții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.Suspendarea executării

Art. 612. - Curtea de apel va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fostintrodusă acțiunea în anulare. Dispozițiile art. 484 alin. (2)-(5) și (7) se aplică în mod corespunzător.Judecarea acțiunii în anulareArt. 613. -(1) Curtea de apel va judeca acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata înprimă instanță.(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispozițiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și:a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) și e), va trimite cauza spre judecată instanțeicompetente să o soluționeze, potrivit legii;b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunaluluiarbitral, dacă cel puțin una dintre părți solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este înstare de judecată, curtea de apel se va pronunța în fond, în limitele convenției arbitrale. Dacă însă,pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunța în fond după administrarealor. În acest din urmă caz, curtea va pronunța mai întâi hotărârea de anulare și, după administrareaprobelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părțile au convenit expres ca litigiul să fie soluționat decătre tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluționa cauza în echitate.(4) Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.

TITLUL VI Executarea hotărârii arbitrale

Executarea de bunăvoie

Art. 614. - Hotărârea arbitrală se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-apronunțat, de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia.Executarea silităArt. 615. -(1) Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu și, după învestirea cu formulă executorie, se executăsilit întocmai ca o hotărâre judecătorească.(2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia aavut loc arbitrajul. Dispozițiile art. 641 alin. (3)-(6) sunt aplicabile.

TITLUL VII Arbitrajul instituționalizat

Noțiune

Art. 616. -(1) Arbitrajul instituționalizat este acea formă de jurisdicție arbitrală care se constituie și funcționeazăîn mod permanent pe lângă o organizație sau instituție internă ori internațională sau ca organizațieneguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condițiile legii, pe baza unui regulamentpropriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluționare potrivit unei convenții arbitrale.Activitatea arbitrajului instituționalizat nu are caracter economic și nu urmărește obținerea de profit.(2) În reglementarea și desfășurarea activității jurisdicționale, arbitrajul instituționalizat este autonomîn raport cu instituția care l-a înființat. Aceasta va stabili măsurile necesare pentru garantareaautonomiei.Alegerea arbitrajului instituționalizatArt. 617. -(1) Părțile, prin convenția arbitrală, pot supune soluționarea litigiilor dintre ele unei anumite instanțearbitrale aparținând arbitrajului instituționalizat.(2) În caz de contrarietate între convenția arbitrală și regulamentul arbitrajului instituționalizat la careaceasta trimite, va prevala convenția arbitrală.ArbitriiArt. 618. -(1) Arbitrajul instituționalizat poate întocmi liste facultative cu persoane care pot fi arbitri sausupraarbitri. Aceste liste nu au caracter obligatoriu.(2) În cazul în care părțile nu se înțeleg asupra arbitrului unic ori când o parte nu numește arbitrul sau

(2) În cazul în care părțile nu se înțeleg asupra arbitrului unic ori când o parte nu numește arbitrul saucând cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, autoritatea de desemnare estepreședintele arbitrajului instituționalizat, afară numai dacă regulile de procedură ale acestuia saupărțile însele nu dispun altfel.(3) Organizațiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru apărarea intereselor unei categoriiprofesionale nu pot să numească arbitri dintre membrii lor, în cazurile în care acestea sunt în litigiu cuterții.Regulile arbitraleArt. 619. -(1) Regulile de procedură ale arbitrajului instituționalizat se adoptă de către conducerea acestuiapotrivit normelor sale de funcționare stabilite prin actul de înființare.(2) Prin desemnarea unui anumit arbitraj instituționalizat ca fiind competent în soluționarea unuianumit litigiu sau tip de litigii, părțile optează automat pentru aplicarea regulilor sale de procedură.Orice derogare de la această prevedere este nulă, afară numai dacă, ținând seama de condițiilespeței și de conținutul regulilor de procedură indicate de părți ca fiind aplicabile, conducereaarbitrajului instituționalizat competent decide că pot fi aplicate și regulile alese de părți, stabilind dacăaplicarea acestora din urmă este efectivă sau prin analogie.(3) Dacă părțile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului instituționalizatîn vigoare la momentul sesizării acestuia.(4) Dreptul la apărare al părților în litigiu și contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.(5) În cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă, dosarul se păstrează la acea instituție.Cheltuielile arbitraleArt. 620. - În cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă, taxele pentru organizareaarbitrajului, onorariile arbitrilor, precum și celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc și se plătescconform regulamentului acelei instituții.Refuzul soluționării litigiuluiArt. 621. - Dacă organizația sau instituția prevăzută la art. 616 refuză să organizeze arbitrajul,convenția arbitrală rămâne valabilă, iar litigiul dintre părți va fi soluționat potrivit prevederilor prezenteicărți.

CARTEA a V-a Despre executarea silităTITLUL I Dispoziții generale

CAPITOLUL I Scopul și obiectul executării silite

Îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu

Art. 622. -(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce laîndeplinire de bunăvoie.(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prinexecutare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezenteicărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pânăla realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altorsume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.(4) Executarea unor obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și alteleasemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titluexecutoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispunealtfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiileprezentului cod.(5) Vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate în condițiile art. 2.445 din Codul civil seface cu încuviințarea instanței, fără intervenția executorului judecătoresc.Organul de executareArt. 623. - Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituridatorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului ComunitățiiEuropene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin

Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prinlegi speciale se dispune altfel.Modalități de executareArt. 624. - Executarea silită se efectuează prin:1. urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului sau aparținând terților ținuți să răspundă, încondițiile legii, pentru obligațiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor;2. predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deținute fără drept dedebitor;3. alte măsuri prevăzute de lege.Legalitatea executării siliteArt. 625. -(1) Executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoaneinteresate.(2) Este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât celeprevăzute la art. 623.Rolul statului în executarea silităArt. 626. - Statul este obligat să asigure, prin agenții săi, executarea în mod prompt și efectiv ahotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămați au dreptul larepararea integrală a prejudiciului suferit.Rolul activ al executorului judecătorescArt. 627. -(1) În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toatemijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlulexecutoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.(2) Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere debitorului, încondițiile legii, lămuriri în scris în legătură cu veniturile și bunurile sale, inclusiv cele aflate înproprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, asupra cărora se poate efectua executarea, cuarătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina să execute de bunăvoieobligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toatecazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.(3) Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și dareacu rea-credință de informații incomplete atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate,precum și aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2).Obligațiile susceptibile de executare silităArt. 628. -(1) Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unuibun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări,încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabiliteprin titlul executoriu.(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau altesume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate deexecutorul judecătoresc, potrivit legii.(3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligațieiprincipale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazulîn care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, lacererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărâreajudecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța adevenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.(4) Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalități sau alte sume, însă ele se cuvin de plin dreptcreditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziții legale speciale, acestea vor fi stabilitede către instanța de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părților.(5) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea instanței de executare sau aexecutorului judecătoresc constituie titlu executoriu, fără a fi necesară învestirea cu formulăexecutorie.Veniturile și bunurile supuse executăriiArt. 629. -(1) Veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și

(1) Veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile șinumai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.(2) Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilorprevăzute de lege.Înțelegeri privind efectuarea executăriiArt. 630. - În tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul șidebitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilorbănești sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bunăînvoială sau ca plata obligației să se facă în alt mod admis de lege.Domeniu de aplicareArt. 631. -(1) Executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau persoane juridice, de dreptpublic sau de drept privat, cu excepția acelora care beneficiază, în condițiile legii, de imunitate deexecutare(2) Dispozițiile prezentei cărți constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent deizvorul sau de natura obligațiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părților.

CAPITOLUL II Titlul executoriu

Temeiul executării silite

Art. 632. -(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executareprovizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fipuse în executare.Hotărârile executoriArt. 633. - Sunt hotărâri executorii:1. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părțile au convenitsă exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).Hotărârile definitiveArt. 634. -(1) Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fărădrept de apel, neatacate cu recurs;3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile dateîn recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apeluluiori recursului sau, după caz, la data pronunțării.Hotărârile arbitrale și alte hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționaleArt. 635. - Pot fi puse în executare hotărârile arbitrale învestite cu formulă executorie, chiar dacă suntatacate cu acțiunea în anulare, precum și alte hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționale rămasedefinitive, ca urmare a neatacării lor în fața instanței judecătorești competente, dacă sunt învestite cuformulă executorie.Titlurile executorii europeneArt. 636. - Titlurile executorii europene cu privire la care dreptul Uniunii Europene nu cererecunoașterea prealabilă în statul membru în care se va face executarea sunt executorii de drept, fărănicio altă formalitate prealabilă.Executarea hotărârilor supuse controlului instanțelor judecătoreștiArt. 637. -(1) Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate facenumai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulteriormodificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale,în tot sau în parte, după caz.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâriarbitrale.Alte titluri executoriiArt. 638. -(1) Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită:1. încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii, constituietitluri executorii;2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege;3. titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege;4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.(2) Suspendarea executării titlurilor prevăzute la alin. (1) pct. 2 și 4 poate fi cerută și în cadrul acțiuniide fond având ca obiect desființarea lor. Dispozițiile art. 719 se aplică în mod corespunzător.Înscrisurile autentice notarialeArt. 639. -(1) Actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă constituie titluexecutoriu. În lipsa originalului, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de peexemplarul din arhiva notarului public.(2) În cazul anulării de către instanța de judecată a înscrisului autentificat de notarul public,răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată numai pentru încălcarea de către acesta cuvinovăție a obligațiilor sale profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu, stabilite prin hotărârejudecătorească definitivă.Titlurile de credit Învestirea cu formulă executorieArt. 640. - Cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii,dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială.Art. 641. -(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă suntînvestite cu formulă executorie.(2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreiase află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citareapărților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va puteadepune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.(3) Instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titluexecutoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege.(4) Încheierea prin care se respinge cererea de învestire cu formulă executorie poate fi atacată numaicu apel de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.(5) Încheierea prin care se admite cererea de învestire cu formulă executorie nu este supusă niciuneicăi de atac, dar legalitatea acesteia poate face obiectul contestației la executare.(6) Formula executorie are următorul cuprins: „Noi, Președintele României, Dăm împuternicire șiordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul (Aici urmează elementele de identificarea titlului executoriu.) pentru care s-a pronunțat prezenta încheiere de învestire cu formulă executorie.Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor deexecutare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, încondițiile legii. (Urmează semnătura președintelui completului și a grefierului.)”.Refuzul eliberării titlului executoriuArt. 642. - Dacă se refuză eliberarea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii șidacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripțiacăreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când aluat cunoștință de refuz.Desființarea titlului executoriuArt. 643. - Dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuiasunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiileprivitoare la întoarcerea executării.

CAPITOLUL III Participanții la executarea silită

Enumerare

Art. 644. -(1) Participanții la executarea silită sunt:1. părțile;2. terții garanți;3. creditorii intervenienți;4. instanța de executare;5. executorul judecătoresc;6. Ministerul Public; 7. agenții forței publice;8. martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de lege.(2) Dispozițiile art. 41 și următoarele se aplică în mod corespunzător și participanților la executareasilită prevăzuți la alin. (1) pct. 4-8.PărțileArt. 645. -(1) Sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul.(2) Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivitlegii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității procesuale producefecte, în condițiile legii, față de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz.Drepturile părțilorArt. 646. -(1) Creditorul și debitorul au dreptul să asiste, personal sau prin reprezentanții lor, la efectuareatuturor actelor de executare, să ia cunoștință de actele dosarului de executare și să obțină adeverințeși copii de pe aceste acte, certificate de executorul judecătoresc, pe cheltuiala părții interesate, iaratunci când se consideră vătămați în drepturile ori interesele lor legitime, pot contesta actele deexecutare sau executarea silită însăși, în termenele și condițiile prevăzute de lege. Acest drept îl au șialte persoane care justifică un interes ocrotit de lege.(2) La cererea debitorului, executorul judecătoresc va aplica, în condițiile legii, compensația legalădintre creanța prevăzută în titlul a cărui executare s-a cerut împotriva sa și creanța pe care el o opunepe baza unui alt titlu executoriu.Obligațiile părțilorArt. 647. -(1) Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectivpentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacelenecesare în acest scop. El este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor deexecutare, potrivit dispozițiilor luate de executor.(2) Debitorul este obligat, sub sancțiunile prevăzute la art. 188 alin. (2), să declare, la cerereaexecutorului, toate bunurile sale, mobile și imobile, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, cu arătarea locului în care acestea se află, precum și toate veniturile sale,curente sau periodice.(3) Debitorul ale cărui bunuri au fost deja sechestrate este ținut să aducă la cunoștința executoruluicare sechestrează aceleași bunuri existența sechestrului anterior și identitatea organului de executarecare l-a aplicat, predând executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.Terții garanțiArt. 648. -(1) Creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitentsau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz,dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terțilorgaranți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.(2) Când se urmărește numai terțul fidejusor ori garant ipotecar, toate actele de executare vor ficomunicate în același timp și debitorului principal, care va fi introdus din oficiu în procedura deurmărire silită.Creditorii interveniențiArt. 649. - Orice creditor al debitorului poate, în condițiile art. 690 și următoarele, să intervină înprocedura de executare silită aflată în curs până la data fixării de către executorul judecătoresc atermenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelor

termenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelorrealizate din urmărire, poate să participe la distribuirea acestor sume, potrivit dispozițiilor art. 864 șiurmătoarele.TerțiiArt. 650. - Orice terță persoană vătămată printr-un act de executare silită poate solicita desființareaacestuia sau, după caz, încetarea executării silite înseși, numai pe calea contestației la executare,dacă prin lege nu se dispune altfel.Instanța de executareArt. 651. -(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organuluide executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispunealtfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoriaîn a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz,sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se aflăsediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începereaexecutării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.(3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidenteapărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sauorgane.(4) În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacatănumai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.Executorul judecătorescArt. 652. -(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se executăde către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și alexecutării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde seaflă imobilul;b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executoruljudecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului,sau din circumscripția curții de apel unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz,sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc;c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătorescdin circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.(2) Dacă bunurile urmăribile, mobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintreexecutorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizezeexecutarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel.(3) Executorul judecătoresc rămâne competent să continue executarea silită chiar dacă dupăînceperea executării debitorul și-a schimbat domiciliul sau, după caz, sediul.(4) În cazul în care executorul judecătoresc inițial învestit de creditor constată că nu sunt bunuri șivenituri urmăribile în raza competenței sale teritoriale, creditorul poate cere instanței de executarecontinuarea executării silite printr-un alt executor judecătoresc, dispozițiile art. 653 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.(5) Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor deprocedură efectuate.Recuzarea și înlocuirea executorului judecătorescArt. 653. -(1) Executorii judecătorești pot fi recuzați numai în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 42 șiurmătoarele.(2) Cererea de recuzare nu suspendă de drept executarea. Cu toate acestea, instanța de executarepoate dispune, motivat, suspendarea executării până la soluționarea cererii de recuzare, prinîncheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Pentru a se dispune suspendarea, cel care osolicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune în cuantum de 1.000 lei. În cazul în care valoareacreanței prevăzute în titlul executoriu nu depășește 1.000 lei, cauțiunea va fi de 10% din valoareacreanței.(3) În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de

(3) În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite deexecutorul judecătoresc urmează să fie păstrate.(4) La cererea creditorului, instanța de executare poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuireaexecutorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor și continuareaexecutării silite de către noul executor judecătoresc. Dispozițiile art. 654 alin. (2) se aplică în modcorespunzător.Competența. Conexarea executărilorArt. 654. -(1) Când, privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executorijudecătorești diferiți, instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executare, lacererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă osingură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel maiînaintat, iar dacă executările sunt în același stadiu, de către executorul judecătoresc care a începutcel dintâi executarea.(2) În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanța, prin încheiere, se va pronunța și asupracheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodată, instanța va dispunetrimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat potrivit alin. (1).(3) După conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmărire cel mai înaintat.(4) Desistarea, după conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedicecontinuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.(5) În cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiași executor, conexarea se va dispune de executor,prin încheiere dată cu citarea părților, dispozițiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.Concursul dintre executarea silită și executarea pornită de un creditorArt. 655. - Dispozițiile art. 654 rămân aplicabile și atunci când, privitor la aceleași bunuri, seefectuează mai multe executări, unele pornite de executorul judecătoresc, la cererea unui creditor, iaraltele direct de către alți creditori, în cazurile anume prevăzute de lege. În astfel de cazuri, toate actelede executare vor fi efectuate de către executorul judecătoresc competent în favoarea căruia s-adispus conexarea, potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod, dacă prin lege specială nu se prevedealtfel.Actele executorului judecătorescArt. 656. -(1) În îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii,executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale și alte acte de procedură cu formele șiîn termenele prevăzute de lege.(2) Erorile materiale săvârșite cu prilejul întocmirii actelor arătate la alin. (1) se pot îndrepta, din oficiusau la cerere, cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute pentru întocmirea lor.Încheierile executorului judecătorescArt. 657. -(1) Amânarea, suspendarea și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținutedin executare, precum și alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătorescprin încheiere, care trebuie să cuprindă:a) denumirea și sediul organului de executare;b) data și locul întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare;c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;d) numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul creditorului și ale debitorului;e) procedura de executare care face obiectul încheierii;f) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;g) motivele în fapt și în drept care au determinat darea încheierii;h) dispoziția luată de executor;i) calea și termenul de atac al încheierii;j) semnătura și ștampila executorului judecătoresc.(2) Mențiunile de la alin. (1) lit. a)-h) și j) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(3) Dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părților, se comunică acestora,sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu contestație la executare.Ministerul PublicArt. 658. - Ministerul Public sprijină, în condițiile legii, executarea hotărârilor judecătorești și a altor

Art. 658. - Ministerul Public sprijină, în condițiile legii, executarea hotărârilor judecătorești și a altortitluri executorii. În cazurile anume prevăzute de lege, Ministerul Public poate să ceară punerea înexecutare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii.Agenții forței publiceArt. 659. -(1) În cazurile prevăzute de lege, precum și când executorul judecătoresc consideră necesar,organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să sprijineîndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, fără a condiționa îndeplinireaacestei obligații de plata unor sume de bani sau de efectuarea unei alte contraprestații.(2) În acest scop, executorul se va adresa autorității competente pentru a asigura concursul forțeipublice, care va trebui să ia măsuri de urgență pentru a se evita tergiversarea sau împiedicareaexecutării.(3) Agenții forței publice nu pot refuza să sprijine activitatea de executare silită sub motiv că existăimpedimente, de orice natură, la executare, singurul răspunzător pentru nesocotirea acestora fiindexecutorul judecătoresc, în condițiile legii.(4) În caz de refuz, dispozițiile art. 188 alin. (2) și ale art. 189-191 sunt aplicabile în modcorespunzător.Îndatorirea terților de a da informațiiArt. 660. -(1) La cererea executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deținbunuri ale acestuia supuse urmăririi, potrivit legii, au datoria să comunice în scris toate informațiilenecesare pentru efectuarea executării. Ei sunt ținuți să declare întinderea obligațiilor lor față dedebitorul urmărit, eventuale modalități care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni decreanță, subrogații, preluări de datorie, novații, precum și orice alte acte sau fapte de natură sămodifice conținutul ori părțile raportului obligațional sau regimul juridic al bunului deținut. La cerereaexecutorului judecătoresc sau a părții interesate, instanța de executare poate lua măsurile prevăzutela art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) și la art. 189.(2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, instituțiile publice, instituțiile de credit și oricealte persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie,documentele, precum și, în scris, datele și informațiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiindnecesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executăriisilite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate săcomunice, în aceleași condiții, datele și informațiile pe care le administrează potrivit legii. La cerereaexecutorului judecătoresc sau a părții interesate, instanța de executare poate lua măsurile prevăzutela art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) și la art. 189.(3)*) Dacă cei sesizați nu dispun de informațiile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, MinisterulPublic va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligențele necesare pentru aflareainformațiilor cerute, în special pentru identificarea entităților publice sau private la care debitorul aredeschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este acționar ori asociat sau,după caz, deține titluri de stat, bonuri de tezaur și alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită.(4) Executorul judecătoresc este obligat să asigure secretul informațiilor primite, dacă legea nuprevede altfel. Aceste informații nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute, fiindinterzisă cu desăvârșire, sub sancțiunile prevăzute de lege, divulgarea lor către terțe persoane sauutilizarea lor pentru crearea unei baze de date personale.(5) În vederea obținerii informațiilor necesare executării, executorul judecătoresc are acces liber lacartea funciară, la registrul comerțului și la alte registre publice care conțin date despre bunuriledebitorului susceptibile de urmărire silită. Totodată, executorul judecătoresc poate solicita instanței deexecutare datele și informațiile la care se referă art. 154 alin. (8).Martorii asistențiArt. 661. -(1) În cazurile și în condițiile anume prevăzute de lege, prezența martorilor asistenți este obligatorie lapătrunderea într-o locuință, în localuri, depozite sau alte încăperi, în vederea sechestrării și ridicăriibunurilor debitorului.(2) La aprecierea executorului judecătoresc sau la cererea părților, martorii asistenți pot fi invitați și înalte cazuri.(3) Pot fi martori asistenți persoanele cu capacitate de exercițiu deplină care nu sunt interesate desăvârșirea actelor de executare și care nu se află cu participanții la procedura de executare înlegătură de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate până la gradul al doilea ori de

legătură de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate până la gradul al doilea ori desubordonare.(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, numărul martorilor asistenți trebuie să fie de cel puțin 2.Drepturile și îndatoririle martorilor asistențiArt. 662. -(1) Martorul asistent, prin semnarea procesului-verbal, atestă faptele la care a asistat.(2) El este îndreptățit să ceară informații despre actele de executare la care este invitat și să facăobservații în legătură cu îndeplinirea lor. Observațiile martorului asistent, când este cazul, vor ficonsemnate de către executorul judecătoresc în proces-verbal.(3) Înainte de a începe efectuarea actelor de executare la care urmează să participe, executoruljudecătoresc va explica martorilor asistenți drepturile și îndatoririle lor.(4) Pentru serviciul prestat, martorul asistent are dreptul la sumele prevăzute la art. 326, care seaplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV Efectuarea executării silite

SECȚIUNEA 1 Sesizarea organului de executare

Creanța certă, lichidă și exigibilăArt. 663. -(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conțineelementele care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzutdin beneficiul termenului de plată.(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, încondițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.Cererea de executare silităArt. 664. -(1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, labiroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștăelectronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii deexecutare cu toate documentele justificative.(3) Cererea de executare silită, în afara mențiunilor prevăzute la art. 148, va cuprinde:a) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului și debitorului;b) bunul sau, după caz, felul prestației datorate;c) modalitățile de executare solicitate de creditor.(4) La cerere se vor atașa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, și dovadaachitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum și, dacă este cazul, înscrisurile anumeprevăzute de lege.Înregistrarea cererii de executareArt. 665. - De îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc va dispuneînregistrarea acesteia.Încuviințarea executării siliteArt. 666. -(1) Cererea de executare silită se soluționează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.(2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fărăcitarea părților. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.(3) Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 657 alin. (1), arătarea titluluiexecutoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată saudeterminabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințaturmărirea silită a bunurilor debitorului, și modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-asolicitat expres aceasta.

(4) Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent sărecurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederearealizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produceefecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupratitlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silităîncuviințate.(5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie;4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;5. debitorul se bucură de imunitate de executare;6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită;7. există alte impedimente prevăzute de lege.(6) Încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanțeide executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respingecererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile dela comunicare, la instanța de executare.Înștiințarea debitoruluiArt. 667. -(1) Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului ocopie de pe încheierea dată în condițiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentruconformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație.(2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede căexecutarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzutăsub sancțiunea nulității executării.SomațiaArt. 668. - Debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat delege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.Excepții de la comunicareArt. 669. - Nu este necesară comunicarea titlului executoriu și a somației:1. în cazurile prevăzute la art. 675;2. în cazul ordonanțelor și încheierilor pronunțate de instanță și declarate de lege executorii.Cheltuieli de executareArt. 670. -(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silităeste obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispusedin oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară decazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prinlege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilitesau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligațieistabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul încare debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege,el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum șionorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cuactivitatea depusă de aceștia.(3) Sunt cheltuieli de executare:1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executaresilită;4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor actede executare silită;6. cheltuielile de transport;7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.

(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prinîncheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot ficenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesatăși ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică înmod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu estecondiționată de plata unei cauțiuni.(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsabunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executoruluijudecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când stareapatrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentrucreditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.Depunerea și consemnarea de cauțiuni sau alte sumeArt. 671. -(1) Depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfășurarea, potrivit legii, aexecutării silite ori al obținerii suspendării executării silite, depunerea sumelor cu afectațiune specială,precum și depunerea sau consemnarea sumelor reprezentând veniturile bunurilor urmărite ori prețulrezultat din vânzarea acestor bunuri se fac la CEC Bank - S.A., Trezoreria Statului sau la orice altăinstituție de credit care are în obiectul de activitate operațiuni de consemnare la dispoziția instanței deexecutare sau a executorului judecătoresc.(2) Dovada depunerii sau consemnării acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cuorice alt înscris admis de lege.(3) Eliberarea acestor sume se face persoanelor îndreptățite sau reprezentanților acestora numai pebaza dispoziției executorului judecătoresc ori a instanței de executare, după caz.(4) Dispozițiile art. 1.057 și următoarele privitoare la cauțiunea judiciară se aplică în modcorespunzător.Comunicarea actelor de procedurăArt. 672. - Comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de cătreexecutorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceastanu este posibilă, potrivit dispozițiilor legale privind citarea și comunicarea actelor de procedură, carese aplică în mod corespunzător. Dovada comunicării prin agent procedural are aceeași forță probantăcu dovada comunicării efectuate de către executor însuși.

SECȚIUNEA a 2-a Efectuarea actelor de executare silită

Trecerea la executarea silităArt. 673. - În afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuatedecât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheiereaprin care s-a încuviințat executarea.Existența unui termen de platăArt. 674. - Când prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se poate face maiînainte de împlinirea acelui termen.Decăderea debitorului din beneficiul termenului de platăArt. 675. -(1) Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi decăzut, la cererea creditorului, dinbeneficiul acestui termen, dacă:1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizăriiexecutării silite;2. debitorul risipește averea sa; 3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobște cunoscută sau,dacă prin fapta sa, săvârșită cu intenție sau dintr-o culpă gravă, a micșorat garanțiile date creditoruluisău ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviințate;4. alți creditori fac executări asupra averii lui.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), instanța de executare va hotărî de urgență, în camera de consiliu,cu citarea părților, în termen scurt. În situația în care debitorul nu mai are domiciliul sau sediulcunoscut, va fi citat la ultimul său domiciliu ori sediu.(3) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică atunci când debitor este statul sau o unitate administrativ-

(3) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică atunci când debitor este statul sau o unitate administrativ-teritorială.Cazul obligațiilor alternativeArt. 676. -(1) Când titlul executoriu cuprinde o obligație alternativă, fără să se arate termenul de alegere,executorul judecătoresc va notifica debitorului să își exercite acest drept în termen de 10 zile de lacomunicarea încheierii de încuviințare a executării, sub sancțiunea decăderii.(2) Alegerea prestației va fi făcută prin act scris care va fi notificat executorului judecătoresc, iaracesta îl va înștiința de îndată pe creditor despre alegerea făcută.(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dreptul de alegere trece asupra creditorului. Înacest caz, executorul judecătoresc îl va soma pe debitor, punându-i în vedere să execute prestațiaaleasă de creditor.Executarea prestațiilor reciproceArt. 677. - Când executarea depinde de o contraprestație, ce rezultă din același titlu executoriu șiurmează să fie făcută de creditor în același timp cu prestația debitorului, executarea va putea fi făcutănumai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestație sau după ce a făcut dovada cu înscris cădebitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei.Existența unei cauțiuniArt. 678. - Hotărârile ce se execută provizoriu cu dare de cauțiune nu se vor executa mai înainte de ase depune cauțiunea.Constatarea actelor de executareArt. 679. -(1) Dacă din lege nu rezultă contrariul, pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării,executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarelemențiuni:a) denumirea și sediul organului de executare;b) numele și calitatea celui care încheie procesul-verbal;c) data întocmirii procesului-verbal și numărul dosarului de executare;d) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;e) numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului și creditorului;f) locul, data și ora efectuării actului de executare;g) măsurile luate de executor sau constatările acestuia;h) consemnarea explicațiilor, opozițiilor și obiecțiunilor participanților la executare;i) alte mențiuni cerute de lege sau considerate de executor ca fiind necesare;j) menționarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori a refuzului sau a împiedicăriide a semna procesul-verbal; k) menționarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum și a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta;l) semnătura executorului, precum și, când este cazul, a altor persoane interesate în executare saucare asistă la efectuarea actului de executare;m) ștampila executorului judecătoresc.(2) Mențiunile de la alin. (1) lit. a)-g), l) și m) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.Accesul la bunurile debitoruluiArt. 680. -(1) În vederea executării unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intra în încăperilece reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri, cuconsimțământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forței publice.(2) În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, la cererea creditorului sau aexecutorului judecătoresc, instanța competentă va autoriza intrarea în locurile menționate la alin. (1).Instanța se pronunță, de urgență, în camera de consiliu, cu citarea terțului care deține bunul, prinîncheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.Identificarea bunurilor urmăribileArt. 681. -(1) Executorul judecătoresc are dreptul să identifice bunurile urmăribile ale debitorului și, la locul undeele se găsesc, să îndeplinească asupra lor acte de executare, în prezența debitorului sau a unuiadintre membrii majori ai familiei sale ori a unei alte persoane majore care se află în acel loc, iar înlipsa acestora, în prezența unui agent al forței publice sau, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, a

lipsa acestora, în prezența unui agent al forței publice sau, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, a2 martori asistenți.(2) Identificarea bunurilor urmăribile și efectuarea actelor de executare la domiciliul sau la sediul alteipersoane decât cel al debitorului se pot face, în lipsa acordului persoanei respective, numai cuautorizarea prealabilă a instanței de executare, dată potrivit art. 680 alin. (2).Măsuri în cazul opunerii la executareArt. 682. -(1) În cazul în care executorul judecătoresc întâmpină opunere la efectuarea unui act de executare, lacererea acestuia, făcută în condițiile art. 659 alin. (2), organele de poliție, jandarmerie și alți agenți aiforței publice sunt obligați să asigure îndeplinirea efectivă a activității de executare silită, inclusiv prinîndepărtarea de la locul executării a debitorului sau a oricărei alte persoane.(2) Dacă opunerea la executare întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legeapenală, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal, pe care îl va trimite de îndată parchetuluide pe lângă instanța de executare. Sesizarea parchetului nu împiedică continuarea executării silite.Locul executăriiArt. 683. - Executarea silită se efectuează, după caz, la locul unde debitorul realizează venituri sau lalocul unde se găsesc alte venituri ori bunuri ale sale supuse urmăririi, dacă legea nu dispune altfel.Timpul în care se efectuează executareaArt. 684. -(1) Niciun act de executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 și nici după ora 20,00.(2) Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menționate și nici în zilele nelucrătoare,stabilite potrivit legii, în afară de cazul în care se dispune altfel prin chiar hotărârea judecătoreascăpusă în executare sau de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviințată de instanța deexecutare, prin încheiere dată în condițiile art. 680 alin. (2).(3) Cu titlu de excepție, executarea începută va putea continua în aceeași zi, dar nu mai târziu de ora22,00, iar în zilele următoare, în condițiile prevăzute la alin. (1).Executarea în lipsa părțilorArt. 685. - Actele de executare îndeplinite în lipsa părților, când prezența lor nu este expres cerută delege, sunt valabile, dacă sunt făcute cu respectarea dispozițiilor legale.SancțiuneArt. 686. - Încălcarea dispozițiilor art. 674, 678 și 684 atrage anularea executării.

SECȚIUNEA a 3-a Executarea împotriva moștenitorilor

Interzicerea executării siliteArt. 687. -(1) Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nupoate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timpmoștenirea nu a fost acceptată de către cei chemați la moștenire sau, în lipsă, cât timp nu a fostnumit, în condițiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, încondițiile art. 58.(2) În cazul în care creditorul sau executorul judecătoresc ia cunoștință, în orice mod, de faptul cădebitorul a decedat, acesta este obligat să solicite de îndată camerei notarilor publici în a căreicircumscripție a avut ultimul domiciliu defunctul să facă mențiune în registrul special prevăzut de legedespre începerea executării silite și să îi elibereze un certificat din care să rezulte dacă moștenireadebitorului a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au calitatea demoștenitori, precum și faptul dacă până la acceptarea moștenirii de către cel puțin unul dintresuccesibili a fost sau nu numit un curator al succesiunii.(3) În cazul în care se constată că moștenirea nu a fost dezbătută sau, după caz, acceptată, creditorulsau executorul judecătoresc poate cere camerei notarilor publici în a cărei circumscripție a avutultimul domiciliu defunctul sau, după caz, notarului public deja sesizat întocmirea inventaruluisuccesiunii sau desemnarea unei persoane în acest scop.Începerea executării contra moștenitorilorArt. 688. -(1) Dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite și se constată că nu există niciunmoștenitor acceptant și nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a

moștenitor acceptant și nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori aexecutorului judecătoresc, instanța de executare va numi de îndată un curator special, până când va finumit, în condițiile legii, curatorul succesiunii, dispozițiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător.(2) În cazul în care moștenirea a fost acceptată și există numai moștenitori majori, executarea silităva fi pornită împotriva tuturor, în afară de cazul în care numai unii dintre aceștia sunt chemați, de legeori potrivit voinței defunctului, să răspundă pentru anumite datorii ale defunctului. Dacă executareasilită este pornită contra tuturor moștenitorilor, aceștia vor fi citați, printr-o înștiințare colectivă, făcutăla locul deschiderii moștenirii, pe numele acesteia, cu excepția cazului în care au ales, cu ocaziadezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt domiciliu în vederea citării sau un reprezentant alacestora, după caz.(3) Dacă între moștenitori sunt și minori sau persoane puse sub interdicție judecătorească,executarea silită nu va putea fi pornită decât după numirea reprezentanților sau a ocrotitorilor legali.Dacă însă după o lună de la moartea debitorului sau de la punerea sub interdicție judecătorească nua fost numit reprezentantul sau ocrotitorul legal, creditorul sau executorul judecătoresc va putea cereinstanței de executare numirea unui curator special, până la numirea lui, dispozițiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător.Continuarea executării contra moștenitorilorArt. 689. - Dacă la moartea debitorului executarea era începută, ea se suspendă și nu va fi reluatăîmpotriva succesibililor acceptanți decât după 10 zile de la data când aceștia au fost încunoștințațidespre continuarea executării silite, dispozițiile art. 688 aplicându-se în mod corespunzător.

SECȚIUNEA a 4-a Intervenția altor creditori

Dreptul de intervențieArt. 690. -(1) Orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai încondițiile și limitele prevăzute la alin. (2).(2) Pot interveni în executarea silită:1. creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului;2. creditorii care au luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestuia;3. creditorii care au un drept real de garanție sau, după caz, un drept de preferință asupra bunuluiurmărit, conservat în condițiile prevăzute de lege; 4. creditorii chirografari titulari ai unor creanțebănești rezultate din înscrisuri cu dată certă ori din registre ținute cu respectarea condițiilor prevăzutede lege.Termenul de intervențieArt. 691. -(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, intervenția poate fi făcută, sub sancțiunea prevăzută la art.696, până la termenul stabilit de către executor pentru valorificarea, în oricare dintre modalitățileprevăzute de lege ori convenite de părți, a bunurilor mobile sau imobile urmărite.(2) Cu toate acestea, creditorii care au un drept real de garanție asupra bunurilor urmărite și care esteconservat în condițiile prevăzute de lege, creditorii care au creanțe având ca obiect venituri datoratebugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene, precum și alți creditori privilegiați careintervin în cursul urmăririi silite au dreptul să participe la distribuire după rangul conferit de dreptul lorde preferință, chiar dacă cererea de intervenție a fost făcută după expirarea termenului stabilit potrivitalin. (1), dacă și-au depus titlurile de creanță în termenul prevăzut la art. 869 alin. (2), în vedereaîntocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmărire. Dispozițiile art. 866 rămânaplicabile.ProceduraArt. 692. -(1) Cererea de intervenție trebuie să fie făcută cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 664,indicându-se în mod expres dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, precum și dacă estegarantată sau negarantată, în tot ori în parte, privilegiată sau chirografară, după caz. În cazul în carecreditorul a cerut sau a obținut luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, se va facemențiune și despre acest lucru, indicându-se bunurile pentru care s-a cerut luarea acestor măsuri.(2) Cererea se depune la executorul judecătoresc, împreună cu copii certificate de pe documentelejustificative, precum și de pe procesul-verbal de constatare a aplicării măsurii asigurătorii, dacă estecazul. În situația în care se reclamă creanțe bănești rezultate din înscrierile contabile făcute înregistre ținute cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cererea va fi însoțită, sub sancțiunea

registre ținute cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cererea va fi însoțită, sub sancțiuneainadmisibilității, de un extras de pe înscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un notar public.(3) După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc o va înainta de îndată instanței de executarecompetente, împreună cu toate documentele justificative, dispozițiile art. 665 și 666 aplicându-se înmod corespunzător. Până la soluționarea cererii de intervenție, instanța poate suspenda eliberareasau distribuirea de sume obținute din valorificarea bunurilor debitorului. Instanța poate obligacreditorul intervenient la plata unei cauțiuni. Dispozițiile art. 719 alin. (7) și (8) se aplică în modcorespunzător.(4) Instanța soluționează cererea în camera de consiliu, fără citarea părților, dispozițiile art. 666aplicându-se în mod corespunzător. Dacă creditorii care au formulat cerere de intervenție nu au titluexecutoriu, instanța va convoca în camera de consiliu, de urgență și în termen scurt, debitorul șicreditorii care nu au titlu executoriu, pentru recunoașterea de către debitor a creanțelor, dispunândtotodată comunicarea către debitor a copiilor de pe cererile de intervenție și de pe documentelejustificative.(5) La termenul fixat de instanță, debitorul trebuie să declare dacă înțelege să recunoască, în tot sauîn parte, creanțele pentru care a avut loc intervenția. Dacă debitorul nu se înfățișează, se considerăcă recunoaște toate creanțele reclamate prin cererile de intervenție.(6) Dacă debitorul contestă, în tot sau în parte, creanțele reclamate, creditorii intervenienți ale cărorcreanțe au fost contestate au dreptul să solicite instanței, cu plata prealabilă a cauțiunii prevăzute laart. 719 alin. (2), să dispună executorului judecătoresc ca sumele reclamate să fie puse deoparte,dacă, în termen de 5 zile de la data când a avut loc convocarea prevăzută la alin. (4), aceștia vor facedovada că au introdus acțiune în justiție în scopul obținerii titlului executoriu. Până la expirareaacestui termen, eliberarea sau, după caz, distribuirea acestor sume, dacă este cazul, se suspendă dedrept, iar după împlinirea termenului instanța va decide asupra suspendării, în condițiile alin. (3), pânăla soluționarea litigiului printr-o hotărâre definitivă. În acest din urmă caz, aceste sume vor ficonsemnate până la soluționarea litigiului printr-o hotărâre definitivă, cu excepția situației în care ar fipretinse de alți creditori în rang util.Înștiințarea creditorului urmăritor și a debitoruluiArt. 693. -(1) Odată cu sesizarea instanței de executare, potrivit art. 692 alin. (3), executorul judecătoresc vacomunica o copie de pe cererea de intervenție și de pe documentele justificative creditorului urmăritor,iar după soluționarea cererii de intervenție, și o copie certificată de pe încheierea de încuviințare aacesteia.(2) Dacă cererea de intervenție a fost încuviințată, executorul îl va înștiința și pe debitor, dispozițiileart. 667 aplicându-se în mod corespunzător.Drepturile creditorului urmăritorArt. 694. -(1) În cazul creditorilor chirografari care au intervenit în cursul urmăririi silite și ale căror creanțe aufost recunoscute de debitor, în tot sau în parte, creditorul urmăritor are dreptul de a le indica acestora,printr-o notificare, făcută în termen de 10 zile de la data comunicării de către executorul judecătoresca copiei certificate a încheierii de încuviințare a cererii de intervenție, existența și a altor bunuri aledebitorului, care pot fi urmărite în mod util, invitându-i să ceară extinderea urmăririi și asupra acestorbunuri, dacă au titlu executoriu, și să avanseze, în toate cazurile, cheltuielile necesare pentruextindere.(2) Dacă însă creditorii intervenienți nu solicită extinderea urmăririi și la bunurile indicate de creditorulurmăritor sau, după caz, nu avansează cheltuielile necesare extinderii, în termen de 10 zile de la datanotificării prevăzute la alin. (1), creditorul urmăritor are dreptul de a fi preferat acestora la distribuireasumei rezultate din urmărire.(3) Creditorii urmăritori nu se pot opune cererilor de intervenție făcute de alți creditori, în afară decazul în care ei fac dovada că aceștia au acționat în frauda drepturilor lor. Ei pot însă contesta, întermenul prevăzut de lege, repartizarea creanțelor potrivit proiectului de distribuire a sumelor rezultatedin urmărire întocmit de către executor.Efectele intervențieiArt. 695. -(1) Creditorii intervenienți și cei ale căror creanțe au fost recunoscute de către debitor, în condițiileprevăzute la art. 692, pot să participe la distribuirea sumei rezultate din urmărire, în limita sumelorreclamate sau, după caz, recunoscute, și, dacă au titluri executorii, să participe, în condițiile legii, laurmărirea bunurilor debitorului și să solicite efectuarea unor acte de executare silită, dacă este cazul.

(2) Creditorii intervenienți ale căror creanțe au fost contestate, în tot sau în parte, de către debitor șicare au cerut instanței ca sumele reclamate să fie puse deoparte pot participa numai la distribuireasumelor consemnate în condițiile prevăzute la art. 692 alin. (6), în afară de cazul în care ar fi pretinsede alți creditori în rang util.Intervenția tardivăArt. 696. - Creditorii chirografari care au intervenit după expirarea termenului prevăzut la art. 691 alin.(1), dar înainte de expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță, în vederea întocmiriiproiectului de distribuire a sumei rezultate din urmărire, au dreptul să participe la distribuirea părții dinsuma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori, a creditorilor garantați sauprivilegiați și a celor care au intervenit în timp util. Dispozițiile art. 692 alin. (4)-(6) rămân aplicabile.

SECȚIUNEA a 5-a Perimarea executării silite

Termenul de perimareArt. 697. -(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act saudemers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc,executarea se perimă de drept.(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cerereacreditorului.Constatarea perimării. EfecteArt. 698. -(1) Perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau apărții interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părților.(2) Perimarea executării atrage desființarea tuturor actelor de executare, cu excepția celor care audus la realizarea, în parte, a creanței cuprinse în titlul executoriu și a accesoriilor.Reînnoirea cererii de executareArt. 699. -(1) În caz de perimare a executării, se va putea face, înăuntrul termenului de prescripție, o nouăcerere de executare silită, dispozițiile art. 665 și 666 fiind aplicabile în mod corespunzător.(2) După încuviințarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea de încuviințarea executării silite, precum și o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.

SECȚIUNEA a 6-a Amânarea, suspendarea și restrângerea executării

Amânarea executăriiArt. 700. -(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, executorul judecătoresc nu poate amâna executarea decâtdacă procedura de citare sau de întocmire a anunțurilor și publicațiilor de vânzare nu a fost îndeplinităsau dacă, la termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuată datorită neîndeplinirii de către creditora obligațiilor prevăzute la art. 647 alin. (1).(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), amânarea se dispune de executorul judecătoresc prin încheiere.Suspendarea executăriiArt. 701. -(1) Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusăde instanță.(2) Executarea se suspendă și la cererea creditorului urmăritor de către executorul judecătoresc.(3) Pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executaredispuse de instanța de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor,veniturilor și conturilor bancare, rămân în ființă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărârejudecătorească se dispune altfel.(4) Actele de executare efectuate în ziua soluționării cererii având ca obiect suspendarea, fie șiprovizorie, a executării silite sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare și acontestației la executare.

(5) După încetarea suspendării, executorul, la cererea părții interesate, va dispune continuareaexecutării, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăși nu au fost desființate deinstanța de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.Restrângerea executăriiArt. 702. -(1) Când creditorul urmărește în același timp mai multe bunuri mobile sau imobile a căror valoare estevădit excesivă în raport cu creanța ce urmează a fi satisfăcută, instanța de executare, la cerereadebitorului și după citarea creditorului, poate să restrângă executarea la anumite bunuri.(2) Dacă cererea este admisă, instanța va suspenda executarea celorlalte bunuri.(3) Executarea suspendată nu va putea fi reluată decât după rămânerea definitivă a proiectului dedistribuire a sumelor rezultate din executarea efectuată.

SECȚIUNEA a 7-a Încetarea executării silite

Cazuri de încetare a executăriiArt. 703. -(1) Executarea silită încetează dacă:1. s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare,precum și alte sume datorate potrivit legii;2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității devalorificare a unor astfel de bunuri;3. creditorul a renunțat la executare;4. a fost desființat titlul executoriu;5. a fost anulată executarea.(2) În toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată în fapt și în drept, cumenționarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de încetare a executării va fi comunicată deîndată creditorului și debitorului.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 2, 3 și 5 executorul judecătoresc îi va remite personalcreditorului sau reprezentantului său titlul executoriu.Nulitatea executării siliteArt. 704. - Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricăruiact de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente,dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.Reluarea executăriiArt. 705. -(1) În cazurile prevăzute la art. 703 alin. (1) pct. 2 se poate cere reluarea executării silite, înăuntrultermenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.(2) Reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun. Dacă acesta este un imobil, atâttimp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de cătreexecutorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise potrivit dispozițiilor art. 822.

CAPITOLUL V Prescripția dreptului de a obține executarea silită

Termenul de prescripție

Art. 706. -(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executareasilită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la datarămânerii lor definitive.Efectele împlinirii termenului de prescripțieArt. 707. -(1) Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea

(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde putereaexecutorie. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtuluieste imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pecalea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat.Suspendarea prescripțieiArt. 708. -(1) Cursul prescripției se suspendă:1. în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obțineobligarea pârâtului;2. pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță saude alt organ jurisdicțional competent;3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrageveniturile și bunurile de la urmărire;4. în alte cazuri prevăzute de lege.(2) După încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte desuspendare.(3) Prescripția nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditoruluiurmăritor.Întreruperea prescripțieiArt. 709. -(1) Cursul prescripției se întrerupe:1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, aunui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice altmod, a datoriei;2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unuiorgan de executare necompetent;3. pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori;4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;6. în alte cazuri prevăzute de lege.(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.(3) Prescripția nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimatori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.Repunerea în termenul de prescripțieArt. 710. -(1) După împlinirea termenului de prescripție, creditorul poate cere repunerea în acest termen numaidacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice.(2) Cererea de repunere în termen se introduce la instanța de executare competentă, în termen de 15zile de la încetarea împiedicării. Judecata cererii se face cu citarea părților, prin hotărâre supusănumai apelului, potrivit dreptului comun.(3) Dacă cererea de repunere în termen a fost admisă, creditorul poate formula cerere de executaresilită în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.Alte dispoziții aplicabileArt. 711. - Prevederile prezentului capitol se completează cu dispozițiile Codului civil privitoare laprescripția extinctivă.

CAPITOLUL VI Contestația la executare

Obiectul contestației

Art. 712. -(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotrivaoricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătorescrefuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în caresunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe caleacontestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și aîncheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fărăîndeplinirea condițiilor legale.(4) Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, lacererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.Condiții de admisibilitateArt. 713. -(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu vaputea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursuljudecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărârejudecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare lafondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titluexecutoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.(3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la dataprimei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motivenoi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare acontestației la executare.(4) Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alți creditori, pentru alua parte la executare sau la distribuirea sumelor obținute din urmărirea silită a bunurilor debitorului.(5) În cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil saumobil, contestația la executare poate fi introdusă și de o terță persoană, însă numai dacă aceastapretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.Instanța competentăArt. 714. -(1) Contestația se introduce la instanța de executare.(2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale aleimobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripțiaaltei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și lajudecătoria de la locul situării imobilului.(3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce lainstanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titluexecutoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței deexecutare.TermeneArt. 715. -(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poateface în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă;2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacăpoprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începecel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul carecontestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la datacând a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea deîncuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.(2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt,potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.(3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate faceoricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un dreptde proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executăriisilite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.(5) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea săîși realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv

își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii, sub rezerva drepturilor definitivdobândite de către terții adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.Condiții de formăArt. 716. -(1) Contestațiile se fac cu respectarea cerințelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare înjudecată.(2) Contestatorul care nu locuiește sau nu are sediul în localitatea de reședință a instanței poate, princhiar cererea sa, să își aleagă domiciliul sau sediul procesual în această localitate, arătând persoanacăreia urmează să i se facă comunicările.(3) Întâmpinarea este obligatorie.Procedura de judecatăArt. 717. -(1) Contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata înprimă instanță, care se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acestcaz.(2) Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat,copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiindaplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielileocazionate de acestea.(3) Părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgență și cu precădere.(4) La cererea părților sau atunci când apreciază că este necesar, instanța va putea solicita relații șiexplicații scrise de la executorul judecătoresc.Căi de atacArt. 718. -(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepțiahotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiiledreptului comun.(2) Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titluluiexecutoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-acerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ dejurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiilealin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.Suspendarea executăriiArt. 719. -(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, lasolicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspendaexecutarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune,calculată la valoarea obiectului contestației, după cum urmează:a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei.(3) Dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani, cauțiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazulîn care legea dispune altfel.(4) Suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă:1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în primainstanță;3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obținut de la creditor o amânare ori, după caz,beneficiază de un termen de plată.(5) Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspendanumai distribuirea prețului obținut din valorificarea acestor bunuri.(6) Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar șiînaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheiereapoate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea

poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru parteaprezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.(7) Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătitcauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie aexecutării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea desuspendare provizorie este respinsă și este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacăeste cazul.(8) Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu și de îndatăexecutorului judecătoresc.Efectele soluționării contestațieiArt. 720. -(1) Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, vaîndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, vaanula ori lămuri titlul executoriu.(2) De asemenea, dacă prin contestația la executare s-a cerut de către partea interesată împărțireabunurilor proprietate comună, instanța va hotărî și asupra împărțelii acestora, potrivit legii.(3) În cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentrupagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, elva fi obligat și la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.(4) Hotărârea de admitere sau de respingere a contestației, rămasă definitivă, va fi comunicată, dinoficiu și de îndată, și executorului judecătoresc.(5) Dacă contestația este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilorluate sau dispuse de instanță.(6) Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâneindisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite printitlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare aacestei sume.(7) În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea deexecutare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzutăde lege, instanța de executare va putea obliga executorul, prin aceeași hotărâre, la plata unei amenzijudiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum și, la cererea părții interesate, la plata de despăgubiripentru paguba astfel cauzată.(8) În situația prevăzută la alin. (7), instanța va solicita actul care constată refuzul executoruluijudecătoresc de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită, de a îndeplini un act deexecutare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege.

CAPITOLUL VII Depunerea cu afectațiune specială

Condiții

Art. 721. -(1) Până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, debitorul sau terțul garant poate obținedesființarea măsurilor asigurătorii ori de executare, consemnând la unitatea prevăzută de lege, ladispoziția executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile deexecutare, și depunând dovada de consemnare la executorul judecătoresc.(2) Asupra cererii debitorului sau a terțului garant, executorul judecătoresc se va pronunța de urgență,prin încheiere, dată cu citarea părților, ce va fi comunicată de îndată părților.(3) Dacă cererea este admisă și debitorul sau terțul garant nu se opune, executorul judecătoresc,odată cu desființarea măsurilor, va dispune și eliberarea sumei în mâinile creditorului.(4) Dacă însă debitorul sau terțul garant va dovedi că a făcut contestație în termen și se va opune laeliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunța asupraeliberării sumei numai după ce instanța a dat o hotărâre definitivă asupra contestației respective.EfecteArt. 722. - Suma consemnată de debitor sau de terțul garant, potrivit art. 721, va servi exclusiv laplata creditorului pe seama căruia s-a făcut consemnarea, precum și la acoperirea cheltuielilor deexecutare, cu excepția cazului în care sunt mai mulți creditori urmăritori sau intervenienți, când se vaproceda la distribuire, potrivit dispozițiilor art. 864 și următoarele.

proceda la distribuire, potrivit dispozițiilor art. 864 și următoarele.

CAPITOLUL VIII Întoarcerea executării Dreptul la întoarcerea executăriiArt. 723. -(1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesatare dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile deexecutare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.(2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduceatingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință.(3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executăriise va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de ratainflației, cu excepția situației când se aplică art. 777.Modalitatea de restabilireArt. 724. -(1) În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, lacererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioareexecutării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanța va dispune asupraefectuării operațiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitivdobândite de terții de bună-credință, potrivit regulilor de carte funciară.(2) Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului șinu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune deinstanța care rejudecă fondul.(3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), celîndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgențăși cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.Cazuri specialeArt. 725. - Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanță judecătorească a fost desființatde acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanțelor judecătorești, iar modalitatearestabilirii situației anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deși este prevăzută, nu s-a luataceastă măsură, ea se va putea obține pe calea unei cereri introduse la instanța prevăzută la art. 724alin. (3).Executarea provizorieArt. 726. - Hotărârea de primă instanță prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare executăriipoate fi dată cu executare provizorie, dispozițiile art. 449 aplicându-se în mod corespunzător.

TITLUL II Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului

CAPITOLUL I Urmărirea mobiliară

SECȚIUNEA 1 Bunurile mobile care nu se pot urmări

Bunurile neurmăribileArt. 727. - Nu sunt supuse urmăririi silite:a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale și obiectele decult, dacă nu sunt mai multe de același fel;b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap și cele destinate îngrijirii bolnavilor;c) alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupăexclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obțineriimijloacelor de subzistență și furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;d) combustibilul necesar debitorului și familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;e) scrisorile, fotografiile și tablourile personale sau de familie și altele asemenea;f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.Bunurile destinate exercitării ocupației sau profesiei debitoruluiArt. 728. -(1) Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercițiului unei profesii

(1) Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercițiului unei profesiiautorizate nu pot fi urmărite decât de către creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cuexercitarea profesiei respective. Dacă bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional individual,însă servesc la exercitarea ocupației sau profesiei debitorului persoană fizică, pot fi supuse urmăririisilite numai dacă nu există alte bunuri urmăribile și numai pentru obligații de întreținere sau altecreanțe privilegiate asupra mobilelor.(2) Dacă debitorul se ocupă cu agricultura, nu vor fi urmărite, în măsura necesară continuării lucrărilorîn agricultură, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale șisemințele pentru cultura pământului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un dreptreal de garanție sau un privilegiu pentru garantarea creanței.Limitele urmăririi veniturilor băneștiArt. 729. -(1) Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și altesume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență aleacestuia pot fi urmărite:a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere saualocație pentru copii;b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.(2) Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate dinvenitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevedealtfel.(3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinateasigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumulsalariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acestcuantum.(4) Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensația acordată salariaților în caz dedesfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziții legale, precum și sumelecuvenite șomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligație deîntreținere și despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale,dacă legea nu dispune altfel.(5) Urmărirea drepturilor prevăzute la alin. (4) se va putea face în limita a jumătate din cuantumulacestora.(6) Sumele reținute potrivit prevederilor alin. (1)-(4) se eliberează sau se distribuie potrivit art. 864 șiurmătoarele.(7) Alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav,ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele,precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fiurmărite pentru niciun fel de datorii.SancțiuneArt. 730. - Renunțarea la beneficiul dispozițiilor prevăzute în articolele din prezenta secțiune, precumși urmărirea ori cesiunea făcută cu încălcarea acestor dispoziții sunt nule de drept.

SECȚIUNEA a 2-a Procedura urmăririi mobiliare§ 1. Sechestrarea bunurilor mobile

Indicarea bunurilor asupra cărora să se facă executareaArt. 731. - Pentru realizarea creanțelor sale, creditorul va putea urmări bunurile mobile ale debitorului,aflate la acesta sau la alte persoane. Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi săse facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu seasigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări și alte bunuri.Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitoruluiArt. 732. -(1) Dacă în termen de o zi de la comunicarea somației însoțite de încheierea de încuviințare aexecutării debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrareabunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deținutede un terț.(2) În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitarea

(2) În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitareacreditorului sau a executorului judecătoresc, instanța de executare va dispune sechestrarea bunurilorurmăribile odată cu comunicarea somației către debitor. Instanța analizează cererea de urgență, încamera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.(3) Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executoruljudecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicăriisechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate, precum și să sechestreze alte bunuri aledebitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanței.(4) Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul socialsau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparțin acestuia din urmă.În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparțin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă dinînscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra bunurile, însă va face mențiune în procesul-verbal desechestru despre drepturile pretinse.Sechestrarea bunurilor aflate în mâinile terțilorArt. 733. -(1) Sechestrul se va putea aplica și asupra bunurilor aparținând debitorului, dar deținute de un terț,afară numai dacă acesta din urmă nu recunoaște că bunurile aparțin debitorului urmărit. Dacă terțulrecunoaște că bunurile aparțin debitorului, este obligat să declare dacă le deține în temeiul vreunuititlu și să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia, dacă este cazul.(2) Dacă terțul deținător nu recunoaște că bunurile aparțin debitorului, dar creditorul pretinde și facedovada că bunurile respective sunt ale acestuia, instanța de executare va putea, prin încheieredefinitivă, dată cu citarea în termen scurt a părților, să îl autorizeze pe executor să continue aplicareasechestrului.(3) Terțul deținător care are un drept de folosință asupra bunului sechestrat poate să ceară instanțeide executare să fie autorizat să folosească în continuare bunul, dacă pentru acesta există o asigurarefacultativă contra daunelor ori urmează să fie contractată, în termenul fixat de instanță, după caz. Întoate cazurile, acordul creditorului urmăritor în acest sens suplinește autorizația instanței deexecutare.Concursul forței publiceArt. 734. -(1) Prezența unui agent de poliție, unui jandarm sau a altor agenți ai forței publice va fi necesară, subsancțiunea nulității, în următoarele situații:1. dacă ușile imobilului debitorului sau al terțului deținător sunt încuiate și acesta refuză să ledeschidă;2. dacă ei refuză să deschidă camerele sau mobilele;3. dacă debitorul sau terțul deținător lipsește și în imobil nu se găsește nicio persoană majoră saunimeni nu dă curs solicitării executorului de deschidere a ușilor imobilului.(2) După deschiderea ușilor sau mobilelor, prezența celor menționați la alin. (1) va putea fi suplinităprin 2 martori asistenți.(3) În afara situațiilor prevăzute la alin. (1), executorul judecătoresc va putea, de asemenea, cereconcursul forței publice, fie pentru a înlătura împotrivirea la sechestru, fie pentru păstrarea ordinii întimpul sechestrării.Deschiderea încăperilor și mobilelorArt. 735. - În toate cazurile, încăperile și mobilele se vor deschide treptat, pe măsură ce bunurilesechestrate se vor trece în procesul-verbal de sechestru.Participarea specialiștilorArt. 736. - Executorul judecătoresc va putea recurge, dacă este cazul, și la serviciile unor specialiști,pentru deschiderea localului, încăperilor, caselor de fier și a oricăror alte mobile în care se aflăbunurile ce urmează a fi sechestrate, pentru identificarea acestora ori pentru a asigura transportul lor,după caz.Sechestrul asupra bunurilor aflate în casete închiriateArt. 737. - Dispozițiile art. 734-736 sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul când sechestrulse înființează asupra conținutului casetelor închiriate de debitor la instituții de credit sau la alte unitățispecializate.Identificarea bunurilor sechestrateArt. 738. -(1) Executorul judecătoresc este obligat să identifice bunurile sechestrate printr-un semn distinctiv,

(1) Executorul judecătoresc este obligat să identifice bunurile sechestrate printr-un semn distinctiv,putând și fotografia sau filma bunurile sechestrate.(2) Dacă debitorul cere ca bunurile să fie așezate într-o încăpere cu intrări sigilate, acest semn nu seva aplica.Sechestrul asupra bunurilor deja identificateArt. 739. -(1) Dacă animalele sau obiectele sechestrate sunt identificate, potrivit unor dispoziții legale, prinînscrisuri eliberate ori certificate de o autoritate sau instituție publică, se va face mențiune despreaplicarea sechestrului pe aceste înscrisuri.(2) În cazul în care debitorul nu are sau refuză să înfățișeze înscrisurile respective, executorul vaproceda la aplicarea unui semn distinctiv asupra acestor bunuri, dacă acest lucru este posibil, sau, lacererea creditorului, la ridicarea și încredințarea lor unui administrator-sechestru desemnat decreditor, pe răspunderea acestuia. Toate cheltuielile efectuate cu aplicarea acestor măsuri vor fiavansate de creditor și suportate de debitor în cadrul cheltuielilor de executare.Sechestrarea autovehiculelorArt. 740. -(1) În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executoruljudecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând mențiunea acestei măsuri și pecertificatul de înmatriculare, precum și pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv. Dacăaceastă din urmă măsură nu poate fi aplicată din diferite motive, executorul judecătoresc va menționaacest aspect în procesul-verbal de sechestru, precum și cauzele care au dus la crearea acesteisituații.(2) Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cuprecădere de către creditor. Un exemplar al procesului-verbal de urmărire a acelui autovehicul va ficomunicat atât organelor de poliție rutieră, cât și organelor fiscale în raza cărora a fost înmatriculatacel bun, pentru a nota această măsură în evidențele proprii. Dacă indisponibilizarea autovehicululuiși a documentelor precizate la alin. (1) nu poate fi realizată la termenul la care executoruljudecătoresc a dispus aplicarea măsurii sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat serviciului depoliție rutieră, care va putea opri în trafic autovehiculul urmărit, indiferent de locul în care acesta seaflă.(3) Organul de poliție rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat și va proceda la ridicareacertificatului de înmatriculare, a cărții de identitate, punând în vedere conducătorului autovehicululuică bunul este sechestrat și să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc.Totodată va anunța, de îndată, executorul judecătoresc care a aplicat măsura prevăzută la alin. (1).Această operațiune va fi consemnată de către organul de poliție într-un proces-verbal, în care se vaface și o descriere sumară a autovehiculului sechestrat, o copie a acestuia fiind remisă conducătoruluiautovehiculului. Atât documentele, cât și o copie a procesului-verbal vor fi trimise executoruluijudecătoresc care a aplicat măsura sechestrului asupra acelui autovehicul.(4) Executorul judecătoresc poate aplica, de asemenea, măsura sechestrului asupra unui autovehiculîn baza datelor obținute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare avehiculelor, dacă debitorul în cauză este proprietarul înregistrat al acelui bun, poliția rutieră, în bazaprocesului-verbal comunicat de executorul judecătoresc, urmând a proceda potrivit alin. (2) și (3).(5) Autovehiculul supus sechestrului potrivit dispozițiilor prezentului articol va putea fi folosit de cătredebitor până la valorificare, dacă acesta depune sau remite executorului judecătoresc o poliță deasigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puțin egală cu valoarea de asigurare a autovehiculului.Sechestrul bunurilor afectate unor garanții realeArt. 741. -(1) Dacă asupra bunului ce se sechestrează există un drept real de garanție constituit în favoareaunei terțe persoane, executorul judecătoresc, luând cunoștință despre acest drept, va înștiința aceapersoană despre aplicarea sechestrului și o va cita la toate termenele fixate pentru vânzarea bunuluirespectiv.(2) Despre aplicarea sechestrului se va face mențiune în Arhiva Electronică de Garanții RealeMobiliare sau în alte registre de publicitate, după caz.Publicitatea sechestruluiArt. 742. -(1) Despre aplicarea sechestrului se va face mențiune, la cererea executorului judecătoresc, înregistrul comerțului, în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în registrul succesoral ținut deCamera Notarilor Publici sau în alte registre de publicitate, după caz.

(2) De la data înscrierii, sechestrul devine opozabil tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândivreun drept asupra bunului respectiv.Sechestrul asupra bunurilor anterior sechestrateArt. 743. -(1) Executorul judecătoresc care, prezentându-se la domiciliul ori la sediul debitorului, terțuluideținător sau al administratorului-sechestru, va găsi înființată o altă urmărire, după ce va lua o copiede pe procesul-verbal respectiv, aflat în mâna debitorului, terțului deținător sau al administratorului-sechestru ori la domiciliul sau sediul acestuia, va încheia un proces-verbal în care va arăta numele șicalitatea celui care a făcut urmărirea anterioară și va declara aceleași bunuri sechestrate și de el.(2) Executorul va putea, în același timp, să sechestreze și alte bunuri care nu au fost urmăriteanterior.(3) O copie certificată a procesului-verbal de sechestru va fi comunicată organului de executare carea început mai întâi urmărirea.(4) În acest caz, urmăririle se socotesc conexate, fiind aplicabile dispozițiile art. 654, iar creditorulpentru care s-a înființat sechestrul va putea continua urmărirea chiar dacă primul creditor urmăritor s-a desistat de la urmărire.Procesul-verbal de sechestruArt. 744. -(1) Efectuarea sechestrului se va constata de îndată într-un proces-verbal care va prevedea, în afaradatelor și mențiunilor prevăzute la art. 679 alin. (1), următoarele: a) somația de plată făcută verbaldebitorului și răspunsul lui, dacă a fost prezent;b) enumerarea, descrierea și evaluarea, după aprecierea executorului, dacă este posibil, a fiecăruibun mobil sechestrat;c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmărire, nu au fost sechestrate, în cazul în carebunurile sechestrate nu acoperă creanța; d) menționarea drepturilor pretinse de alte persoane asuprabunurilor sechestrate;e) arătarea bunurilor sechestrate asupra cărora există un drept real de garanție constituit în favoareaunei terțe persoane;f) arătarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate; g) arătarea persoanei căreia i selasă în depozit bunurile sechestrate.(2) Procesul-verbal se va semna de executor și de persoanele care, potrivit legii, au asistat laaplicarea sechestrului. Dacă ele nu pot ori refuză să semneze, executorul judecătoresc va menționaaceastă împrejurare în procesul-verbal.(3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se va preda debitorului sau, după caz, terțuluideținător și administratorului-sechestru, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire abunurilor în păstrare. Dacă aceste persoane nu sunt prezente ori refuză să primească un exemplar alprocesului-verbal, se va proceda potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor.Indisponibilizarea bunurilor sechestrateArt. 745. - Din momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul câtdurează executarea, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nuconstituie infracțiune. Dispozițiile art. 189-191 sunt aplicabile.Păstrarea bunurilor sechestrateArt. 746. -(1) Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în depozitul debitorului sau al terțuluideținător ori pot fi luate în depozit de creditor, dacă debitorul nu se opune.(2) Dacă există pericolul ca debitorul sau terțul deținător să înstrăineze, să substituie ori sădeterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor.(3) Dacă debitorul sau terțul deținător refuză să primească în depozit bunurile sau nu este prezent laaplicarea sechestrului, precum și în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă în păstrarebunurile sechestrate unui administrator-sechestru, numit cu precădere dintre persoanele desemnatede creditor. Administratorul-sechestru trebuie să fie major și îndeobște cunoscut ca fiind solvabil. Elpoate fi obligat de instanță, la cererea creditorului sau a executorului, și la darea unei cauțiuni. Soțul,rudele sau afinii debitorului, până la al patrulea grad inclusiv, ori persoanele aflate în serviciul lui nuvor putea fi desemnați administratori-sechestru decât cu acordul creditorului.(4) Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale prețioase și pietrele prețioasese ridică și se predau de executor, pe bază de proces-verbal, în depozitul unor instituții de credit sau

se ridică și se predau de executor, pe bază de proces-verbal, în depozitul unor instituții de credit saual unei alte entități autorizate în acest scop.(5) Obiectele de artă, colecțiile de valoare, obiectele de muzeu și altele asemenea se ridică și sepredau de executor, pe bază de proces-verbal, în depozitul muzeelor sau al unei alte entitățiautorizate pentru depozitarea acestora.(6) Dacă entitățile arătate la alin. (4) și (5) refuză sa ia în depozit bunurile sechestrate, se aplicădispozițiile alin. (1)-(3).(7) În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii valorilor respective, iar încazul titlurilor de valoare, cum sunt acțiunile sau obligațiunile nominative ori la purtător, va sesiza deîndată instanța de executare pentru a lua măsurile necesare pentru conservarea și administrareatitlurilor și numirea, dacă este cazul, a unui curator special, care să exercite drepturile aferenteacestora.(8) În cazul titlurilor de credit transmisibile prin gir, executorul va face mențiune pe titluri despreaplicarea sechestrului, cu precizarea datei când a fost făcută mențiunea. După facerea mențiunii,titlurile sechestrate nu vor mai putea fi girate, iar debitorul menționat în titlul de credit nu se va maiputea libera valabil decât consemnând suma la entitatea prevăzută de lege și depunând recipisa laexecutor.(9) Sechestrarea titlurilor nominative se va notifica societății sau instituției emitente, precum șisocietății ori altei persoane căreia i-au fost date în păstrare sau administrare, spre a se face mențiunedespre sechestru în registrul respectiv.Strămutarea bunurilor sechestrateArt. 747. - Nici administratorul-sechestru, nici debitorul sau terțul deținător nu vor putea transportabunurile sechestrate din locul unde au fost autorizați să le păstreze, decât cu încuviințareaexecutorului judecătoresc. În acest din urmă caz, cheltuielile de transport vor fi avansate de parteainteresată.Remunerația administratorului-sechestruArt. 748. -(1) În cazul în care administrator-sechestru este o altă persoană decât debitorul sau terțul deținător,acesta va avea dreptul la o remunerație, ce se va fixa de executor, prin încheiere, ținând seama deactivitatea depusă, iar în cazul unităților specializate, de tarifele sau prețurile practicate de acesteapentru servicii similare. Remunerația și cheltuielile administratorului-sechestru vor putea fi plătite cuanticipație de către creditorul urmăritor care le va prelua cu precădere din prețul bunurilor urmărite.(2) Încheierea prin care este fixată remunerația administratorului-sechestru se dă cu citarea părților.Răspunderea administratorului-sechestruArt. 749. - Administratorul-sechestru, precum și orice alte persoane însărcinate cu paza bunurilorsechestrate vor răspunde pentru orice pagubă adusă creditorului sau debitorului din cauza neglijențeilor și vor fi înlocuiți, potrivit dispozițiilor referitoare la numirea administratorilor-sechestru, putând ficondamnați, dacă este cazul, și la pedepsele prevăzute de legea penală.Liberarea terțului deținătorArt. 750. -(1) Terțul deținător se va putea libera, în cursul sechestrului, de bunurile debitorului urmărit, dacăobligația lui de restituire este ajunsă la scadență.(2) În acest scop, el va putea cere executorului judecătoresc încuviințarea de a depune bunurilesechestrate la el în mâinile unei alte persoane. Executorul se va pronunța de urgență, prin încheiere,dată cu citarea terțului deținător, a debitorului și a creditorului urmăritor, asupra persoanei căreiabunurile urmează să fie încredințate. Creditorul urmăritor și debitorul vor putea conveni ca ele să fieîncredințate chiar debitorului.(3) Dacă creditorul urmăritor și debitorul nu vor cădea de acord, executorul va încredința bunurilesechestrate unei persoane desemnate de creditor.(4) Încredințarea bunurilor în mâinile persoanei acceptate sau desemnate, potrivit alin. (2) și (3), va ficonstatată printr-un proces-verbal semnat de executor și de administrator-sechestru.Oprirea urmăririiArt. 751. -(1) Debitorul va putea împiedica aplicarea sechestrului sau, după caz, va putea obține ridicarea luinumai dacă:1. plătește creanța, inclusiv accesoriile și cheltuielile de executare, în mâinile creditorului saureprezentantului său având procură specială. Dispozițiile art. 703 sunt aplicabile;

2. face depunerea cu afectațiunea specială prevăzută la art. 721 alin. (1) și predă executoruluirecipisa de consemnare. În acest caz, executorul judecătoresc va elibera debitorului o dovadă deprimire a recipisei, va încheia un proces-verbal în care va face această constatare și, dacă debitorulnu a făcut și contestație în condițiile alin. (2), va opri urmărirea sau, după caz, va dispune ridicareasechestrului. În caz contrar, dacă debitorul a făcut contestație, executorul va depune de îndatăprocesul-verbal constatator odată cu recipisa, la instanța de executare, care se va pronunța deurgență, potrivit dispozițiilor art. 717. Până la soluționarea contestației, urmărirea este suspendată dedrept.(2) În cazul prevăzut la alin. (1) pct. 2, dacă debitorul face contestație și se opune eliberării sumeiconsemnate, el o va putea depune chiar în mâna executorului, odată cu recipisa de consemnare asumei, sub luare de dovadă, sau o va putea introduce direct la instanța competentă, în termen de 5zile de la data procesului-verbal întocmit de executor, caz în care o copie de pe contestație va fiînmânată și executorului.(3) Contestația se va face cu respectarea condițiilor de formă prevăzute la art. 716.(4) Dacă termenul prevăzut la alin. (2) a expirat fără ca debitorul să fi depus ori introdus contestație,depunerea cu afectațiune specială se va socoti drept plată făcută creditorului, iar acesta va putea săridice suma consemnată, în temeiul unei încheieri a executorului judecătoresc date de urgență, cucitarea părților.Continuarea urmăririiArt. 752. -(1) În orice alte cazuri decât cele prevăzute la art. 751, debitorul sau o altă persoană interesată nupoate opri vânzarea bunurilor sechestrate, dar poate contesta executarea, potrivit dispozițiilor art. 712și următoarele.(2) Terțul care contestă executarea nu va putea dovedi cu martori dreptul său de proprietate asuprabunurilor mobile sechestrate în locuința sau întreprinderea debitorului urmărit, în afară de cazul când,față de profesia sau comerțul contestatorului ori debitorului, o asemenea dovadă devine admisibilă.(3) Soțul contestator care locuiește cu soțul debitor și care nu exercită o profesie și nici nuexploatează o întreprindere nu va putea dovedi dreptul său de proprietate asupra bunurilor mobilesechestrate decât cu convenția matrimonială sau cu alte înscrisuri cu dată certă, din care să rezultecă acestea i-au aparținut și înainte de căsătorie ori că le-a dobândit ulterior prin donație sau moștenireori, dacă la data dobândirii avea bunuri proprii, că le-a dobândit prin cumpărare ori în alt mod.Această dispoziție nu se aplică însă în privința bunurilor care, în mod vădit sau prin destinația lor,aparțin soțului debitorului urmărit.

§ 2. Valorificarea bunurilor sechestrate

Modalități de valorificareArt. 753. -(1) Dacă în termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului nu au fost plătite suma datorată, toateaccesoriile și cheltuielile de executare, executorul judecătoresc va proceda la valorificarea bunurilorsechestrate prin vânzare la licitație publică, vânzare directă sau prin alte modalități admise de lege.(2) Cu toate acestea, vânzarea se va putea face de îndată ce bunurile au fost sechestrate, dacăacestea sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii ori dacă păstrarea lor ar prilejuicheltuieli disproporționat de mari în raport cu valoarea lor.Vânzarea amiabilăArt. 754. -(1) Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să îi încuviințeze debitorului să procedezeel însuși la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat să îl informeze înscris pe executor despre ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea și adresapotențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă se angajează să consemnezeprețul propus.(2) Dacă până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) terțul cumpărător nu consemnează prețuloferit la dispoziția executorului judecătoresc, se va fixa termen pentru vânzare la licitație publică,potrivit art. 759.Vânzarea directăArt. 755. -

(1) Executorul judecătoresc poate, de asemenea, proceda, cu acordul ambelor părți, la valorificareabunurilor urmărite prin vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puțin prețul stabilit potrivit art.758.(2) Termenul pentru vânzarea directă va fi stabilit prin acordul părților. Debitorul și creditorul vor fiînștiințați despre ziua, ora și locul vânzării, precum și despre oferta de preț depusă de potențialulcumpărător.(3) La data vânzării, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut la art. 773, dispozițiile acestuiarticol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părți lipsește la efectuarea vânzării,executorul îi va comunica o copie certificată de pe procesul-verbal privind vânzarea.Vânzarea silităArt. 756. - În lipsa acordului părților sau dacă vânzarea directă ori amiabilă nu se realizează,executorul judecătoresc va proceda la vânzarea prin licitație publică a bunurilor sechestrate.Vânzarea titlurilor de valoare și a unor bunuri cu regim de circulație specialArt. 757. -(1) Titlurile de credit și orice alte valori sau mărfuri negociabile la bursele de valori, bursele de mărfuriori pe alte piețe se vor putea vinde prin intermediul bursei celei mai apropiate, respectiv prin sistemulalternativ de tranzacționare, cu formele și condițiile prevăzute de legea specială.(2) Obiectele din metale prețioase și pietrele prețioase, mijloacele de plată străine și alte titluri devaloare decât cele arătate la alin. (1) vor fi valorificate, în condițiile legii, prin entități autorizate, dupăcaz, iar obiectele de artă, colecțiile de valoare și obiectele de muzeu, prin organele și în condițiileprevăzute de lege. Sumele obținute din vânzare se vor consemna la entitatea indicată de executoruljudecătoresc.(3) Vânzarea acțiunilor la societățile închise și a părților sociale se face în mod amiabil, potrivit art.754, iar în lipsă, de către executor, prin licitație publică, dacă legea nu prevede un sistem specialprivind circulația acestora.(4) Dacă vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (3) se face de către executor sau de către un agentspecializat, acesta va întocmi un caiet de sarcini care, în afara altor mențiuni prevăzute de lege, vacuprinde, sub sancțiunea nulității vânzării, actul constitutiv al societății, numărul și felul acțiunilor saupărților sociale supuse vânzării, garanțiile constituite asupra lor, clauzele speciale privind vânzareasau cesiunea acestora și drepturile de preferință acordate asociaților, situația financiară anuală peultimele două exerciții financiare, precum și orice documente necesare pentru aprecierea consistențeiși valorii drepturilor societare aferente acțiunilor sau părților sociale scoase la vânzare.(5) Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului, creditorului, societății emitente și celorlalți asociați,pentru a formula eventuale obiecțiuni, în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii.Executorul judecătoresc va soluționa obiecțiunile, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.Dacă nu se formulează obiecțiuni sau acestea sunt respinse, iar încheierea nu este atacată de cătrecei interesați, urmărirea va continua, potrivit legii.(6) Regulile speciale privind vânzarea titlurilor de valoare prevăzute în prezentul articol rămânaplicabile.

§ 3. Vânzarea la licitație publică

Evaluarea bunurilor sechestrateArt. 758. -(1) Cu ocazia aplicării sechestrului, executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evaluezebunurile sechestrate, în afară de cazurile în care aceasta nu este cu putință. Bunurile vor fi evaluate lavaloarea lor de circulație, raportată la prețurile medii de piață din localitatea respectivă.(2) Separat de prețul bunurilor se va determina și valoarea drepturilor reale de folosință, potrivitcriteriilor arătate la alin. (1), iar dacă aceasta nu este cu putință, se va apela la un expert.(3) La cererea părților interesate sau în cazul în care nu poate proceda el însuși la evaluare,executorul judecătoresc va numi un expert care să fixeze prețul pentru vânzarea bunurilorsechestrate.(4) Executorul va dispune ca expertul să fixeze prețul, printr-un raport scris, care va fi predat cu celpuțin 5 zile înainte de ziua fixată pentru vânzare.(5) Cererea de expertiză va fi făcută de părți, în mod verbal, la data sechestrării bunurilor, fiindconsemnată în procesul-verbal de sechestru, sau în scris, în termen de 5 zile de la data comunicării

consemnată în procesul-verbal de sechestru, sau în scris, în termen de 5 zile de la data comunicăriiprocesului-verbal de sechestru, sub sancțiunea decăderii.(6) Executorul se va pronunța de urgență, fără citarea părților, asupra cererii de expertiză, prinîncheiere executorie, care va cuprinde stabilirea onorariului provizoriu ce se cuvine expertului șitermenul în care trebuie depus raportul conform alin. (4).(7) Onorariul provizoriu va fi depus de partea interesată, sub sancțiunea decăderii, în cel mult 5 zilede la comunicarea admiterii cererii de expertiză.(8) Expertul va cita părțile. Acestea pot desemna experți consilieri, dispozițiile art. 330 aplicându-se înmod corespunzător.(9) Dacă expertul nu va depune raportul în termenul fixat ori dacă din cauza nerespectării termenuluia cauzat amânarea vânzării, la cererea părții interesate, instanța de executare poate lua împotrivaacestuia măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) și la art. 189.Fixarea termenului de licitațieArt. 759. -(1) Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la licitație publică, executoruljudecătoresc, în termen de cel mult o zi de la expirarea termenelor prevăzute la art. 753 alin. (1) saula art. 754, iar, în cazul bunurilor prevăzute la art. 753 alin. (2), de la data procesului-verbal desechestru, va fixa, prin încheiere definitivă, ziua, ora și locul licitației.(2) Vânzarea nu se va putea face în mai puțin de două săptămâni, nici în mai mult de 4 săptămâni dela data expirării termenelor prevăzute la art. 753 alin. (1) sau art. 754, iar, în cazul bunurilor prevăzutela art. 753 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru.(3) Termenul se va putea scurta sau prelungi, dacă atât creditorul, cât și debitorul o vor cere.Locul licitațieiArt. 760. -(1) Vânzarea la licitație se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motivetemeinice, în alt loc.(2) În cazul când în localitate există târguri oficiale recunoscute și ținute în mod obișnuit cel puțin odată pe săptămână, vânzarea vitelor se va face obligatoriu în acele târguri, în zilele și orele de târg,chiar dacă târgurile ar cădea în zilele nelucrătoare sau de sărbătoare legală, fără a fi necesarăîncuviințarea instanței de executare.(3) De asemenea, dacă în localitate există burse de mărfuri sau cereale, toate mărfurile sau cerealelecare sunt cotate la aceste burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a debitorului, prin intermediullor.Înștiințarea părților și a altor persoane interesateArt. 761. -(1) Executorul judecătoresc îi va înștiința pe creditor, debitor, terțul deținător al bunurilor sechestrate,precum și pe orice persoană care are un drept în legătură cu aceste bunuri despre ziua, ora și loculvânzării la licitație, potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor, cu cel puțin 48de ore înainte de termenul fixat pentru vânzare.(2) Dacă se vând titluri de valoare care nu sunt negociate la bursa de valori sau într-un sistemalternativ de tranzacționare, în condițiile art. 757 alin. (3), vor fi înștiințați societatea emitentă a titluluisau terțul căruia acestea au fost încredințate spre păstrare ori administrare, precum și ceilalți asociațiori moștenitorii acestora, dacă au drepturi de preferință la vânzare.Publicitatea vânzăriiArt. 762. -(1) Executorul judecătoresc va întocmi anunțurile de vânzare, pe care le va afișa cu cel puțin 5 zileînainte de ținerea licitației la locul licitației, la sediul executorului judecătoresc, al primăriei de la loculvânzării bunurilor și al instanței de executare, precum și în alte locuri publice, unde conducătoriiacestora au obligația creării condițiilor necesare afișării publicațiilor de vânzare, fără a impune taxesau contraprestații. De asemenea, executorul judecătoresc va întocmi și publicații de vânzare pe carele va aduce la cunoștința publicului prin unul dintre ziarele locale sau, în lipsă, dintre cele de circulațienațională, prin ziare, reviste sau alte publicații existente ce sunt destinate comercializării unor bunuride natura celor scoase la vânzare, precum și pe pagini de internet deschise în același scop.(2) Publicațiile și anunțurile de vânzare vor cuprinde:a) denumirea și sediul organului de executare;b) numărul dosarului de executare;

c) numele executorului judecătoresc;d) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului și creditorului;e) ziua, ora și locul licitației;f) indicarea și descrierea sumară a bunurilor ce vor fi vândute la licitație publică, cu arătarea pentrufiecare a prețului de începere a licitației, care este prețul prevăzut în procesul-verbal de sechestrusau, după caz, cel stabilit prin expertiză; în cazul titlurilor de valoare nenegociabile, se va indica șilocul de la care poate fi procurat, pe cheltuiala solicitantului, caietul de sarcini prevăzut la art. 757 alin.(4);g) mențiunea, dacă va fi cazul, că bunurile se vând grevate de drepturile reale de folosință, dobânditeulterior înscrierii vreunei ipoteci și că, în cazul în care creanțele creditorilor urmăritori nu ar fi acoperitela prima licitație, se va proceda, în aceeași zi, la o nouă licitație pentru vânzarea bunurilor libere deacele drepturi. Prețul de la care vor începe aceste licitații va fi cel prevăzut la art. 769 alin. (6) și (7);h) somația pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunului să îl anunțe executorului înainte dedata stabilită pentru vânzare, în termenele și sub sancțiunile prevăzute de lege;i) invitația către toți cei care vor să cumpere bunul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixatîn acest scop și până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;j) locul și data afișării, în cazul anunțurilor de vânzare;k) semnătura și ștampila executorului judecătoresc, în cazul anunțurilor de vânzare.(3) Îndeplinirea acestor formalități se va constata prin procese-verbale încheiate de executoruljudecătoresc.(4) Cheltuielile de afișare și publicare vor fi avansate de către creditorul urmăritor, care le va preluadin prețul bunurilor urmărite.(5) În cazul nerespectării dispozițiilor prezentului articol, la cererea părții interesate, instanța deexecutare poate lua împotriva executorului judecătoresc măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2lit. h) și la art. 189.(6) Mențiunile de la alin. (2) lit. a) și c)-k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(7) Câte un exemplar din publicația de vânzare se va comunica persoanelor prevăzute la art. 761 alin.(1).(8) În cazul în care se urmăresc bunurile mobile ale unui minor sau ale unei persoane puse subinterdicție judecătorească, dispozițiile art. 840 alin. (2) sunt aplicabile.Restrângerea formalităților de publicitateArt. 763. -(1) Prin excepție de la dispozițiile art. 762, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titluexecutoriu privitor la o creanță a cărei valoare nu depășește 5.000 lei sau atunci când bunurile suntsupuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, oricare ar fi valoarea titlului executoriu, executoruljudecătoresc va putea să restrângă formalitățile de publicitate numai la afișare și să scurteze atâttermenul de înștiințare a debitorului și a terțului deținător, cât și termenul de afișare, în măsura în careaceasta ar fi suficientă pentru înștiințarea celor interesați.(2) Creditorul, debitorul și terțul deținător vor putea fi încunoștințați prin telegramă, telefax sau prinalte mijloace care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii lui.Refacerea formalităților de publicitateArt. 764. -(1) Dacă din orice cauză vânzarea se amână, încunoștințarea celor interesați și formalitățile depublicitate se vor îndeplini și pentru noul termen, care nu va putea fi mai scurt de o săptămână și nicimai lung de două săptămâni.(2) Dacă vânzarea nu se poate termina în aceeași zi, ea va continua în ziua următoare, iar executoruljudecătoresc va aduce verbal la cunoștința celor prezenți, în afară de cazul în care ambele părți suntde acord cu amânarea licitației. În acest din urmă caz, costul formalităților de publicitate va fi suportatîn mod egal de ambele părți, dispozițiile art. 762 alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.Pregătirea licitațieiArt. 765. -(1) În ziua fixată pentru vânzare, executorul judecătoresc se va duce la locul unde se află bunurilesechestrate, va ridica sigiliile sau va primi bunurile de la persoana căreia i-au fost încredințate,eliberându-i chitanță de primire.(2) Executorul va verifica, după procesul-verbal de sechestru, numărul și starea bunurilor și vaconstata toate acestea, precum și lipsurile găsite, în procesul-verbal de licitație.

(3) Dacă vânzarea se va face în alt loc decât acela unde se găsesc bunurile ce urmează să fievândute, ele vor fi duse în acel loc, pe cheltuiala creditorului, în condițiile art. 762 alin. (4).Amânarea licitațieiArt. 766. -(1) La cererea părții interesate făcută, sub sancțiunea decăderii, înainte de începerea licitației,executorul judecătoresc va amâna vânzarea în cazul nerespectării termenelor de înștiințare acreditorului, debitorului sau terțului deținător ori, după caz, a termenelor de afișare sau publicare avânzării. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixată pentru primavânzare, se vor reface formalitățile de publicitate încălcate, cu respectarea dispozițiilor art. 762.(2) Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile la vânzarea bunurilor supuse pieirii, degradării, alterării saudeprecierii, caz în care partea interesată va putea solicita numai luarea măsurilor prevăzute de art.763.Participanții la licitațieArt. 767. -(1) Poate participa la licitație orice persoană care are capacitate deplină de exercițiu, precum șicapacitatea de a dobândi bunurile scoase la licitație.(2) Debitorul urmărit nu va putea fi adjudecatar, nici personal, nici prin persoană interpusă.(3) Creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot, nici personal, nici prin persoane interpuse, săadjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din prețul stabilit potrivit art. 758alin. (1) sau (3).Garanția de participareArt. 768. -(1) Participanții la licitație trebuie să consemneze, cel mai târziu până la începerea licitației, ladispoziția executorului judecătoresc, cel puțin 10% din prețul de începere a licitației pentru bunurile pecare intenționează să le cumpere.(2) Creditorii urmăritori sau intervenienți nu sunt obligați, dacă au rang util de preferință, să depunăgaranția prevăzută la alin. (1), decât pentru a acoperi, dacă este cazul, diferența dintre valoareagaranției și propria creanță.(3) Dacă în localitatea unde are loc licitația nu funcționează nicio unitate dintre cele prevăzute de legepentru a face astfel de operațiuni sau dacă licitația se desfășoară în locuri izolate, garanția poate fidepusă și la executorul judecătoresc, pe bază de chitanță de primire, făcându-se mențiune despreaceasta în procesul-verbal de licitație.Efectuarea licitațieiArt. 769. -(1) Vânzarea la licitație se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferibunurile spre vânzare prin 3 strigări succesive.(2) Prețul de la care începe licitația este cel prevăzut în publicații sau anunțuri, potrivit art. 762 alin.(2).(3) În raport cu natura sau cu destinația lor, bunurile se vor vinde fiecare în parte sau mai multeîmpreună, ținându-se seama în toate cazurile ca prin modul de vânzare acestea să nu se deprecieze.(4) În cazul când de la debitor s-au ridicat și sume de bani, vânzarea celorlalte bunuri nu se va puteaface decât în măsura în care acele sume nu acoperă creanța creditorului urmăritor și accesoriileacesteia, împreună cu cheltuielile de executare.(5) Bunul se adjudecă celui care, după 3 strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permităopțiuni și supralicitări, oferă prețul cel mai mare, iar atunci când există un singur concurent, acesta aoferit prețul de începere a licitației.(6) Dacă bunul este grevat de vreun drept real de folosință, dobândit ulterior înscrierii vreunei ipoteci,la primul termen de vânzare strigările vor începe de la prețul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la celfixat în publicație, diminuat cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 758 alin. (2).(7) Dacă din cauza existenței drepturilor arătate la alin. (6) nu s-a putut obține un preț suficient pentruacoperirea creanțelor ipotecare înscrise anterior, executorul judecătoresc va relua în aceeași zilicitația pentru vânzarea bunului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la prețulmenționat în publicația de vânzare, fără scăderea arătată la alin. (6).(8) Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi din nou scos lavânzare, caz în care licitația va începe de la prețul de 75% din cel prevăzut în publicații sau anunțuri,

vânzare, caz în care licitația va începe de la prețul de 75% din cel prevăzut în publicații sau anunțuri,iar bunul va fi vândut celui care va oferi prețul cel mai mare.(9) Dacă nu se oferă nici prețul minim prevăzut la alin. (8), licitația se va amâna la un alt termen,pentru care se vor îndeplini din nou formalitățile de publicitate prevăzute de art. 762. La acest termen,care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei licitații, licitația va începe de la 50% din prețulinițial prevăzut în publicații sau anunțuri. Dacă nu se va obține nici acest preț, bunurile vor fi vândute,la același termen, la cel mai mare preț oferit, chiar și atunci când la licitație s-a prezentat un singurofertant.(10) În toate cazurile, la preț egal, va fi preferat cel care are un drept de preempțiune asupra bunuluiurmărit.(11) Dispozițiile alin. (8) și (9) nu sunt aplicabile la vânzarea bunurilor supuse pieirii, degradării,alterării sau deprecierii. În aceste cazuri, vânzarea se va face la orice preț și oricare ar fi numărulconcurenților, chiar la primul termen.(12) Executorul va ține o listă cu bunurile vândute și prețul cu care s-au vândut.Stingerea dreptului de preempțiuneArt. 770. - Titularul unui drept de preempțiune care nu a participat la licitație nu va mai putea să îșiexercite dreptul după adjudecarea bunului.Depunerea și consemnarea prețuluiArt. 771. -(1) După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preț, înnumerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, acceptată decreditor sau de reprezentantul său, prețul se va putea depune și ulterior, în cel mult 5 zile de la datalicitației.(2) În cazul în care adjudecatar este însuși creditorul urmăritor și nu participă alți creditori la urmăriresau, deși participă, aceștia se află într-un rang de preferință inferior creditorului adjudecatar, el vaputea depune în contul prețului creanța sa, în tot sau în parte. Dacă prețul bunului este mai maredecât valoarea creanței, creditorul va putea depune în contul prețului creanța sa numai dacă depune,de îndată sau în cel mult 5 zile de la data licitației, diferența dintre prețul de adjudecare și valoareacreanței.(3) Dacă prețul sau, după caz, diferența de preț nu se va depune potrivit alin. (1) sau (2), se va relualicitația ori, după caz, o altă modalitate de valorificare a bunului, la același termen sau la un alttermen, pentru care se vor împlini formalitățile de publicitate prevăzute de art. 762, iar primuladjudecatar va fi răspunzător atât de scăderea prețului obținut la a doua vânzare, cât și de cheltuielilefăcute pentru aceasta; aceste sume se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbalcare constituie titlu executoriu și se vor reține cu precădere din suma depusă conform art. 768.(4) Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, păstrând dovadaconsemnării. Despre aceasta el va face mențiune și în procesul-verbal de licitație.Închiderea licitațieiArt. 772. -(1) Licitația se va închide de îndată ce din sumele obținute se pot acoperi toate creanțele ce seurmăresc, precum și toate cheltuielile de executare.(2) Executorul judecătoresc va declara închisă licitația și în cazul în care în timpul acesteia survinevreuna dintre situațiile prevăzute la art. 703 sau, după caz, la art. 751.Procesul-verbal de licitațieArt. 773. -(1) După închiderea licitației, executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despredesfășurarea și rezultatul acesteia. Acest proces-verbal va cuprinde, în afara datelor și mențiunilorprevăzute la art. 679, sub sancțiunea nulității:a) arătarea locului, datei și orei când licitația a început și s-a terminat;b) indicarea procesului-verbal de sechestru și constatările prevăzute la art. 765 alin. (2);c) arătarea bunurilor vândute, prețul rezultat din vânzarea lor, precum și numele sau denumireafiecărui adjudecatar.(2) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de debitor și de creditorul urmăritor, dacă au fost defață, precum și de adjudecatar. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză săsemneze, se va face mențiune despre aceasta în procesul-verbal.(3) Lista prevăzută la art. 769 alin. (12) și raportul de expertiză, dacă va fi cazul, se anexează laprocesul-verbal și se păstrează împreună cu procesul-verbal de licitație la dosarul de executare.

procesul-verbal și se păstrează împreună cu procesul-verbal de licitație la dosarul de executare.Eliberarea titlului de proprietateArt. 774. -(1) Executorul judecătoresc îi va elibera, sub semnătura sa, fiecărui adjudecatar în parte un certificatde adjudecare, care va cuprinde data și locul licitației, numele adjudecatarului, indicarea bunuluiadjudecat și, după caz, a prețului plătit sau care urmează să fie plătit.(2) Certificatul eliberat fiecărui adjudecatar constituie dovada dreptului de proprietate asupra bunurilorvândute; în cazul titlurilor de valoare nominative, adjudecatarul va putea obține transferul acestora penumele său, în temeiul certificatului de adjudecare. Dacă emitentul titlurilor refuză în mod nejustificattransferul, instanța de executare, la cererea adjudecatarului, va da o încheiere care va constatatransferul intervenit și care va servi adjudecatarului la efectuarea înregistrărilor prevăzute de lege.Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va dispune obligarea emitentului la plata unei amenzijudiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum și obligarea sa, la cererea părții interesate, la plata dedespăgubiri pentru paguba astfel cauzată.(3) În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a prețului; până la predare,debitorul suportă riscul pieirii bunului adjudecat.(4) După predare, executorul va dispune, din oficiu, dacă este cazul, radierea din registrele depublicitate a drepturilor și sarcinilor stinse prin adjudecare care grevau anterior bunul adjudecat.Efectele adjudecăriiArt. 775. - Prin adjudecare, cumpărătorul devine, de la data predării, proprietarul bunului adjudecat,liber de orice sarcini, care se strămută de drept asupra prețului plătit, în afară de cazul în careadjudecatarul ar fi de acord să fie menținute sau vânzarea s-a făcut în condițiile art. 769 alin. (6).Vicii ascunseArt. 776. - În cazul vânzării silite la licitație publică nu există garanție contra viciilor ascunse alebunului vândut.Inadmisibilitatea desființării vânzării. ExcepțiiArt. 777. -(1) În cazul vânzărilor la licitație publică făcute în condițiile prezentei secțiuni nu este admisibilă niciocerere de desființare a vânzării împotriva terțului adjudecatar care a plătit prețul, în afară de cazul încare a existat fraudă din partea acestuia. Asemenea cerere nu poate fi făcută decât pe cale deacțiune principală.(2) Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi desființată dacă există temei de nulitate,potrivit dreptului comun.Menținerea sau încetarea unor contracteArt. 778. -(1) Locațiunile și celelalte acte juridice privitoare la bunul adjudecat rămân în ființă sau, după caz,încetează potrivit legii. În toate cazurile, adjudecatarul nu este ținut să respecte locațiunea sau un altact juridic atunci când prețul convenit este mai mic cu o treime față de prețul pieței ori inferior celuirezultat din locațiunile sau actele juridice precedente.(2) Plățile făcute înainte de scadență de către locatar sau alte persoane interesate nu pot fi opuseadjudecatarului decât dacă sunt înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sau în alteregistre publice. Dispozițiile alin. (1) rămân aplicabile.

§ 4. Dispoziții speciale

Preluarea bunului în contul creanțeiArt. 779. -(1) În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condițiile prezentei secțiuni, orice creditorcare, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate preluaîn contul creanței sale la prețul stabilit în publicațiile sau anunțurile de vânzare pentru ultimul termende licitație. Dacă acest preț este mai mare decât valoarea creanței, creditorul poate prelua bunulnumai dacă depune, în condițiile art. 771 alin. (1), suma de bani ce reprezintă diferența dintre preț șivaloarea creanței.(2) Dacă mai mulți creditori vor să preia bunul în condițiile alin. (1), acesta va fi atribuit potrivit ordiniide preferință stabilite la art. 865 și 867. În cazul creditorilor de rang egal, aceștia vor prelua bunul încoproprietate proporțional cu valoarea creanței fiecăruia.Restituirea sau predarea unor bunuri

Art. 780. -(1) Bunurile sechestrate care nu au putut fi valorificate în condițiile prezentei secțiuni rămânindisponibilizate cel mult un an de la data aplicării sechestrului. În cursul acestui termen, executoruljudecătoresc poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri; în acest caz, prețul de începere alicitației va fi fixat, prin încheiere, de către executorul judecătoresc și va fi egal cu prețul de începerede la ultima licitație organizată pentru bunul mobil respectiv. Dacă nici după expirarea acestui termenbunurile nu pot fi valorificate, iar creditorul refuză să le preia în contul creanței, ele se restituie dinoficiu debitorului sau unui reprezentant al său.(2) În cazul în care debitorul căruia ar urma să i se restituie bunurile potrivit alin. (1) nu se mai află ladomiciliul cunoscut și nici nu ar putea fi identificat în alt loc, iar bunurile respective ar urma să treacă,potrivit legii, în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale unde executorul judecătoresc îșiare sediul, acesta le va preda organului competent.(3) Despre predarea bunurilor prevăzute la alin. (2) executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal, ce va fi semnat de el și de organul căruia i s-a făcut predarea.

SECȚIUNEA a 3-a Poprirea

Obiectul popririiArt. 781. -(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobileincorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pecare aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Deasemenea, în condițiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitoruluideținute de un terț în numele său.(2) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprireatât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute laart. 729, dacă este cazul.(3) Poprirea se poate înființa și asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul ledatorează debitorului, dacă ambele creanțe sunt certe și lichide.(4) Se va putea popri și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fiexecutată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției.(5) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitoruleste lipsit de dreptul de dispoziție;b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizațiinaționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființăriipopririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în carese pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentulînființării primei popriri.Cererea de poprire. CompetențaArt. 782. -(1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou seaflă în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executoruluijudecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitoruluiori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit undedebitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentruînființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintrelocurile unde acestea au fost deschise.(3) Dispozițiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile.Înființarea popririiArt. 783. -(1) Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă încare se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celeide-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării.

de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării.Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființarea popririi, la care se vor atașa, în copie certificată, încheierea de încuviințare a executării și titlulexecutoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior communicate.(2) În adresa de înființare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine,potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe carei le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizareaobligației ce se execută silit.(3) Adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori,pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul numeric personal sau, după caz,codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute.(4) În cazul în care se solicită înființarea popririi pentru toate conturile unei persoane fizice saujuridice, inclusiv pentru conturile subunităților fără personalitate juridică ale acesteia din urmă, se vorindica, dacă sunt cunoscute, elementele de identificare pentru fiecare cont în parte, respectiv pentrufiecare subunitate fără personalitate juridică a debitorului persoană juridică.(5) În cazul în care adresa de înființare a popririi se transmite unei unități operaționale a unei instituțiide credit, poprirea va fi înființată numai asupra conturilor pe care debitorul urmărit le are deschise laacea unitate. Dacă debitorul nu are cont deschis la unitatea instituției de credit sesizate, aceasta vainforma executorul cu privire la conturile deschise de debitor la alte unități operaționale.(6) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazurile în care poprirea se înființează asupra titlurilor devaloare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unități specializate.(7) În cazul în care poprirea a fost înființată ca măsură de asigurare și nu a fost desființată până laobținerea titlului executoriu, se va comunica terțului poprit o copie certificată de pe titlul executoriu învederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 787. Titlul executoriu va fi însoțit de o adresă care vacuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea șisediul, precum și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul deidentificare fiscală, dacă sunt cunoscute, numărul și data adresei în baza căreia s-a înființat poprireaasigurătorie, numărul dosarului de executare și datele de identificare a contului în care a fostconsemnată suma poprită asigurătoriu.(8) După înființarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit va putea să poprească aceeașicreanță până la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din poprire, cu respectarea dispozițiilorart. 787.Efectul înființării popririiArt. 784. -(1) Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizatetoate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilorprevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul popritnu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacălegea nu prevede altfel.(2) Când se popresc sume cu scadențe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asuprasumelor ajunse la scadență, ci și asupra celor exigibile în viitor.(3) Indisponibilizarea se întinde și asupra fructelor civile ale creanței poprite, precum și asupraoricăror alte accesorii născute chiar după înființarea popririi.(4) Prin efectul indisponibilizării, plata sau cesiunea creanței poprite nu va fi opozabilă creditoruluipopritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziție de orice fel făcuteulterior înființării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.(5) Poprirea întrerupe prescripția nu numai cu privire la creanța poprită, dar și în ceea ce priveștecreanța pentru acoperirea căreia ea a fost înființată.(6) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorulconsemnează, cu afectațiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înființatăpoprirea, la dispoziția executorului judecătoresc, în condițiile prevăzute la art. 721. Debitorul vaînmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înștiința de îndată pe terțulpoprit.(7) În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, instituțiile de credit suntautorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont,la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României pentru ziua respectivă, în vedereaconsemnării acestora potrivit dispozițiilor art. 787.(8) În cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligație de plată în valută, instituțiile de credit sunt

(8) În cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligație de plată în valută, instituțiile de credit suntautorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor existente înconturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face executarea, fără a finecesar consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Națională aRomâniei pentru ziua respectivă.Publicitatea popririiArt. 785. -(1) În cazul când creanța poprită este garantată cu ipotecă sau cu altă garanție reală, creditorulpopritor va fi în drept să ceară, pe baza unei copii certificate de executorul judecătoresc de pe adresade înființare a popririi, ca poprirea să fie înscrisă în cartea funciară sau în alte registre de publicitate,după caz.(2) Dacă garanția ipotecară este arătată în cererea de poprire, executorul judecătoresc va solicita dinoficiu înscrierea în cartea funciară sau în alte registre de publicitate, după caz.(3) Radierea acestei înscrieri nu se va putea dispune decât cu citarea creditorului la cererea căruiaaceasta a fost făcută.(4) În cazul popririi asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale, dispozițiile art.742 se aplică în mod corespunzător.Continuarea popririiArt. 786. -(1) Poprirea rămâne în ființă și atunci când debitorul își schimbă locul de muncă sau este pensionat.În aceste cazuri, terțul poprit va trimite actele prin care s-a înființat poprirea unității la care se aflănoul loc de muncă al debitorului sau organului de asigurări sociale competent, care, de la data primiriiacestor acte, devine terț poprit.(2) Dacă debitorul părăsește unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl vaîncunoștința pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului,creditorul îl va aduce la cunoștința unității de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivitalin. (1).Obligațiile terțului popritArt. 787. -(1) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de lascadența acestora, terțul poprit este obligat:1. să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, săindisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, încazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct. 2;2. să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlude obligație de întreținere sau de alocație pentru copii, precum și în cazul sumelor datorate cu titlu dedespăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau asănătății. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, lareședința indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.(2) Dacă sunt înființate mai multe popriri, terțul poprit va proceda potrivit alin. (1), comunicând, dupăcaz, executorului ori creditorilor arătați la pct. 1 și 2 din același alineat numele și adresa celorlalțicreditori, precum și sumele poprite de fiecare în parte.(3) Terțul în mâinile căruia se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor șisancțiunilor prevăzute de lege pentru administratorii-sechestru de bunuri sechestrate.(4) În cazul când poprirea s-a făcut asupra unor bunuri mobile incorporale și termenul de restituireeste scadent, terțul poate cere executorului să le încredințeze unui administrator-sechestru.(5) Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanțade validare.Eliberarea și distribuirea sumei consemnateArt. 788. -(1) Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, încondițiile dispozițiilor art. 787 alin. (1) pct. 1 și ale art. 864 și următoarele.(2) În cazul creditorilor care nu locuiesc sau nu își au sediul în localitatea unde funcționeazăexecutorul, sumele consemnate de terțul poprit vor fi trimise acestora la adresa indicată în cererea deînființare a popririi ori vor fi virate în contul indicat de aceștia, pe cheltuiala debitorului.Cazul popririlor ce depășesc cuantumul sumei urmăribileArt. 789. -

(1) În cazul în care sunt înființate mai multe popriri și sumele pentru care s-a dispus înființarea popririidepășesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terțul poprit, în termenul prevăzut la art. 787 alin.(1), va reține și va consemna suma urmăribilă, înștiințându-i pe executorii judecătorești care auînființat popririle, dispozițiile art. 654 aplicându-se în mod corespunzător.(2) Distribuirea se va face de către executorul judecătoresc competent, potrivit dispozițiilor art. 864 șiurmătoarele.Validarea popririiArt. 790. -(1) Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv încazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorulurmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțulpoprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare,în vederea validării popririi.(2) În cazul când asupra aceleiași sume datorate de terțul poprit există mai multe popriri, care nu aufost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre.(3) Instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pedebitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispuneadministrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor dedrept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile șimijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe ocauză anterioară popririi.(4) Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului,instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plăteascăcreditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființareapopririi.(5) Poprirea înființată asupra unei creanțe cu termen sau sub condiție va putea fi validată, darhotărârea nu va putea fi executată decât după ajungerea creanței la termen sau, după caz, la dataîndeplinirii condiției.(6) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență,cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, în acest ultim caz validarea producându-și efectelenumai la data când sumele devin scadente. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare,pentru sumele viitoare, instanța va dispune menținerea popririi până la realizarea integrală a creanței.(7) Dacă poprirea a fost înființată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau, la dataînființării ei, în mâinile terțului poprit, instanța va hotărî vânzarea lor.(8) Dacă poprirea a fost înființată asupra unor bunuri mobile incorporale datorate debitorului, dar care,la data validării, nu se mai aflau în posesia terțului, acesta va fi obligat, prin hotărârea de validare, laplata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct de către executorul judecătoresc.(9) Terțul poprit care, cu rea-credință, a refuzat să își îndeplinească obligațiile privind efectuareapopririi va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre de validare, cu o sumă cuprinsă între 2.000 lei și10.000 lei.Căi de atacArt. 791. - Hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5zile de la comunicare.Efectele validării popririiArt. 792. -(1) Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titluexecutoriu împotriva terțului poprit, până la concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea.(2) După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută laart. 787, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare aacestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, înlimita sumei ce trebuia consemnată sau plătită.(3) Creditorul popritor, în măsura în care creanța sa nu va putea fi acoperită prin executarea hotărâriide validare, se va putea întoarce cu alte urmăriri silite împotriva debitorului poprit.(4) În cazul în care creanța debitorului poprit este garantată cu ipotecă, după ce hotărârea de validarea devenit definitivă, se va intabula în cartea funciară strămutarea dreptului de ipotecă în favoareatuturor creditorilor care au obținut validarea.

tuturor creditorilor care au obținut validarea.Vânzarea bunurilor popriteArt. 793. - Dacă poprirea a fost înființată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobileincorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispozițiilor prevăzute pentru urmărireamobiliară propriu-zisă, ținând seama și de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precumși la eliberarea sau distribuirea sumelor obținute potrivit dispozițiilor art. 864 și următoarele.Desființarea popririiArt. 794. -(1) Dacă după înființarea popririi cauza în temeiul căreia s-a înființat aceasta a încetat să mai existe,executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desființarea popririiprintr-o adresă către terțul poprit. Atunci când poprirea a fost validată, desființarea acesteia se va facede instanța de executare prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.(2) Când creanța debitorului poprit este garantată cu ipotecă, acesta va putea cere, în temeiul acesteiadrese sau, după caz, al încheierii rămase definitivă, radierea notării popririi sau a intabulăriistrămutării dreptului de ipotecă în cartea funciară.(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul radierii popririi asupra unor creanțesau altor bunuri mobile incorporale, înscrise în alte registre de publicitate decât cartea funciară.

SECȚIUNEA a 4-a Urmărirea fructelor și a veniturilor imobilelor§ 1. Urmărirea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini

Obiectul urmăririiArt. 795. - Fructele neculese și recoltele prinse de rădăcini aparținând debitorului nu se pot urmăridecât pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra, potrivit dispozițiilor art. 952 șiurmătoarele.Începerea și efectuarea urmăririiArt. 796. - Urmărirea fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini nu se va putea face decât încele 6 săptămâni dinaintea coacerii lor și va fi precedată de o somație cu două zile înaintea urmăririi.Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.Înființarea sechestruluiArt. 797. -(1) Urmărirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, care va proceda lasechestrarea acestora și la numirea unui administrator-sechestru, ales potrivit regulilor aplicabileurmăririi mobiliare propriu-zise.(2) Cu acest prilej, executorul va încheia un proces-verbal semnat de acesta și de persoanele care,potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Câte un exemplar al procesului-verbal se va predacreditorului, debitorului și administratorului-sechestru, iar unul se va lăsa la primăria în raza căreia seaflă bunurile sechestrate.(3) De asemenea, executorul va trimite de îndată, din oficiu, un exemplar al procesului-verbal desechestru, pentru a fi notată urmărirea în cartea funciară. Prin efectul acestei notări, urmărirea va fiopozabilă tuturor celor care dobândesc vreun drept asupra imobilului ori asupra fructelor saurecoltelor sechestrate.(4) Dispozițiile art. 744-746 se aplică în mod corespunzător.Obligațiile administratorului-sechestruArt. 798. -(1) Administratorul-sechestru va avea îndatorirea de a păstra, de a culege și de a depozita fructelesau recoltele, cheltuielile necesare fiind avansate de creditorul urmăritor, potrivit art. 762 alin. (4).(2) Dispozițiile art. 748 și 749 se vor aplica, prin asemănare, acestui administrator-sechestru.Vânzarea fructelor și recoltelorArt. 799. -(1) Executorul judecătoresc va hotărî, după caz, vânzarea fructelor sau a recoltelor așa cum suntprinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.(2) Vânzarea va fi anunțată, cu cel puțin 5 zile înainte de termen, la primăria comunei respective, ladomiciliul debitorului și locul unde se face vânzarea, precum și în alte locuri publice.(3) Ea se va face în zilele, la orele și în locul hotărâte de executor, cu preferință în zilele nelucrătoareși în zilele de târg sau bâlci, fie la fața locului, fie în târg sau bâlci.

(4) Vânzarea se va face prin licitație publică și, de preferință, pe bani gata, în prezența unui agent alpoliției sau a unui reprezentant al jandarmeriei ori, în lipsă, a primarului sau a unui delegat al primărieiși a debitorului sau chiar în lipsa acestuia, dacă a fost legal citat. În cazul fructelor sau recoltelorprinse de rădăcini, prețul se va putea depune, cu acordul creditorului sau al reprezentantului său, șiulterior, în cel mult 5 zile de la data licitației. În toate cazurile, intrarea în posesia bunurilor adjudecatese va face numai după plata integrală a prețului.(5) Executorul judecătoresc va putea încuviința ca vânzarea să se facă de către administrator-sechestru, chiar prin bună învoială, pe prețul curent, fără ca acesta să mai fie ținut de depozitare, încazurile când:1. fructele sau recolta sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii și vânzarea trebuiefăcută de urgență;2. depozitarea nu este cu putință sau dă loc la cheltuieli disproporționate în raport cu valoareafructelor sau recoltelor.(6) În cazurile prevăzute la alin. (5), vânzarea se va face cu încunoștințarea creditorului și adebitorului.(7) Sumele rezultate din vânzarea făcută de administrator-sechestru vor fi consemnate de acesta laentitatea specializată prevăzută de lege, în 24 de ore de la încasare, iar recipisa de consemnare va fidepusă de îndată la executor, împreună cu o listă care va fi semnată de administrator-sechestru și decumpărători și în care se vor arăta fructele sau recolta vândută și prețul de vânzare.(8) Dispozițiile art. 753-780, precum și cele ale art. 864-887 se aplică în mod corespunzător.

§2. Urmărirea veniturilor generale ale imobilelor

Obiectul urmăririiArt. 800. -(1) Se pot urmări toate veniturile prezente și viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului sauasupra cărora el are un drept de uzufruct.(2) De asemenea, se pot urmări și veniturile debitorului arendaș sau chiriaș provenite din exploatareaimobilelor arendate sau închiriate.(3) Urmărirea veniturilor unui imobil nu va putea fi efectuată dacă există o urmărire imobiliară asupraaceluiași imobil.Cererea de urmărireArt. 801. -(1) Cererea de urmărire, însoțită de titlul executoriu și de dovada achitării taxelor de timbru, se vaîndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se aflăimobilul ale cărui venituri se urmăresc.(2) Cererea de urmărire va cuprinde mențiunile prevăzute la art. 664 și indicarea imobilului ale căruivenituri se urmăresc.Administratorul-sechestruArt. 802. -(1) După încuviințarea urmăririi silite, la cererea creditorului sau, în lipsă, atunci când apreciază căeste necesar, executorul judecătoresc va numi, prin încheiere, dată cu citarea în termen scurt apărților, un administrator-sechestru, pentru administrarea veniturilor imobilului.(2) Poate fi numit administrator-sechestru creditorul, debitorul sau o altă persoană fizică ori persoanăjuridică.(3) Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât debitorul, executorul îi va fixadrept remunerație o sumă, ținând seama de activitatea depusă, stabilind totodată și modalitatea deplată.(4) Administratorul-sechestru acționează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrarea bunurilor altuia, dispozițiile Codului civil privitoare la administrarea bunurilor altuia aplicându-se înmod corespunzător.(5) În cazul neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cerereaoricărei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc și înlocuit cu altăpersoană.(6) De asemenea, la cererea oricărei persoane interesate, administratorul-sechestru poate fi obligat la

(6) De asemenea, la cererea oricărei persoane interesate, administratorul-sechestru poate fi obligat ladespăgubiri de către instanța de executare.Drepturile și obligațiile administratorului-sechestruArt. 803. -(1) Administratorul-sechestru este îndatorat să ia măsuri de conservare și de întreținere în bună starea imobilului, să facă însămânțări sau plantații pomicole ori viticole și să încaseze chiriile și arenzilesau alte venituri ale imobilului, să plătească impozitele și taxele locale, dobânzile creanțelor ipotecare,primele de asigurare și, în general, orice alte prestații cu scadențe succesive în legătură cu acelimobil.(2) El este autorizat să rețină, pentru cheltuielile de administrare, cel mult 10% din sumele încasate,fiind obligat să consemneze restul, în 24 de ore de la încasare, la entitatea indicată de executor și săremită recipisele de îndată executorului judecătoresc.(3) Administratorul-sechestru este în drept să denunțe contractele de locațiune existente, potrivitclauzelor contractuale, să ceară evacuarea locatarilor, cu încuviințarea instanței de executare, și săsechestreze, în numele proprietarului, bunurile mobile ale acestora aflate în imobil.(4) În caz de pericol de întârziere, el va putea lua măsurile de conservare sau de asigurare pe care lereclamă o bună administrare.(5) Administratorul-sechestru nu va putea însă încheia contracte de închiriere sau de arendare decâtpe termen de cel mult 2 ani și numai cu încuviințarea instanței de executare, prin încheiere definitivă,dată în camera de consiliu, cu citarea părților.(6) În afară de cazul de evacuare prevăzut la alin. (3), încuviințarea instanței de executare estenecesară și pentru intentarea acțiunilor.Concursul de urmăririArt. 804. - În cazul când asupra aceluiași imobil s-au încuviințat urmăriri generale de venituri lacererea mai multor creditori, ele vor fi conexate, potrivit dispozițiilor art. 654, desemnându-se totodatăun singur administrator-sechestru în persoana celui dintâi numit sau a aceluia care ar prezenta maimulte garanții.Publicitatea urmăririiArt. 805. -(1) Executorul judecătoresc va afișa de îndată copii certificate ale încheierii de încuviințare a urmăririila sediul organului de executare, la instanța de executare și la sediul primăriei în raza căreia se aflăimobilul. De asemenea, încheierea va fi publicată și într-un ziar local, dacă există.(2) Un exemplar al încheierii, în copie certificată de executor, se va trimite din oficiu, pentru a se facenotarea urmăririi în cartea funciară.Predarea imobiluluiArt. 806. -(1) După încuviințarea urmăririi, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, însoțit deadministratorul-sechestru, căruia îi va preda, pe bază de inventar, bunurile ale căror venituri sunturmărite. Dacă debitorul refuză să permită accesul în imobil, lipsește ori refuză să predea bunurile alecăror venituri sunt urmărite, executorul judecătoresc va recurge la concursul forței publice, dispozițiileart. 734 și următoarele aplicându-se în mod corespunzător.(2) Totodată, executorul îi va notifica, printr-o înștiințare scrisă, pe chiriași, pe arendași sau pe ceicare au alte contracte de exploatare a imobilului că toate veniturile acestuia sunt sechestrate și căsunt îndatorați ca în viitor să plătească chiriile, arenzile sau alte venituri rezultate din contractele deexploatare a imobilului direct administratorului-sechestru ori să le consemneze la unitatea prevăzutăde lege, depunând recipisele la administratorul-sechestru.(3) Executorul va încheia un proces-verbal prin care va constata aducerea la îndeplinire a celor demai sus și care va fi semnat de el și de administratorul-sechestru.(4) Procesul-verbal va fi încheiat în 3 exemplare, dintre care unul va fi predat administratorului-sechestru, altul va fi comunicat debitorului, împreună cu încheierea de încuviințare a urmăririi, încondițiile art. 667 și următoarele, iar al treilea va fi atașat la dosarul de executare, împreună cudovezile de comunicare a înștiințărilor făcute chiriașilor și arendașilor.(5) Executorul va putea sechestra veniturile, în condițiile alin. (1)-(4), chiar în lipsa administratorului-sechestru, urmând ca acestuia să i se predea bunurile ulterior.(6) Administratorul-sechestru care nu a cerut predarea bunurilor în termen de 10 zile de lacomunicarea numirii va fi considerat că nu acceptă această însărcinare. Acesta și cel care refuză înmod expres însărcinarea vor fi înlocuiți de îndată cu altă persoană prin încheiere dată de executorul

mod expres însărcinarea vor fi înlocuiți de îndată cu altă persoană prin încheiere dată de executoruljudecătoresc, fără citarea părților. Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în situația în careadministrator-sechestru a fost numit debitorul sau, după caz, terțul dobânditor.Efectele urmăririiArt. 807. -(1) De la data notării urmăririi în cartea funciară, aceasta va fi opozabilă tuturor dobânditorilor dedrepturi asupra imobilului.(2) De la aceeași dată, cesiunile de venituri, contractele de închiriere, de arendare sau de exploatarea imobilului, inclusiv cesiunile de drepturi rezultând din aceste contracte, nu vor fi opozabilecreditorului urmăritor.(3) De la data notificării sechestrului persoanelor arătate la art. 806 alin. (2), plata chiriilor, arenzilorsau altor venituri ale imobilului făcută debitorului va fi, de asemenea, inopozabilă creditoruluiurmăritor.(4) Plata sumelor prevăzute la alin. (3), făcută debitorului înainte de data notificării și de termenul fixatîn contractul respectiv, va fi opozabilă creditorului urmăritor numai dacă este constatată printr-unînscris cu dată certă.Evacuarea debitoruluiArt. 808. - În cazul în care debitorul ocupă el însuși imobilul ale cărui venituri sunt urmărite, la cerereacreditorului, instanța de executare va putea, după împrejurări, să ordone evacuarea, în tot sau înparte, a imobilului fie de îndată, fie într-un anumit termen, în scopul asigurării unei mai bune exploatăria acestuia.Sumele necesare întreținerii debitoruluiArt. 809. - Dacă debitorul nu are alte mijloace de subzistență, la cererea sa, executorul judecătorescva dispune ca o parte din venituri să servească pentru întreținerea rezonabilă a lui și a familiei sale,pe toată durata urmăririi, dispozițiile art. 833 aplicându-se în mod corespunzător.Descărcarea administratorului-sechestruArt. 810. -(1) La sfârșitul fiecărei perioade de 6 luni, socotite de la data predării imobilului sau de la data fixatăde executor, precum și la sfârșitul gestiunii, administratorul-sechestru este dator să prezinte o dare deseamă, în fața executorului și a părților interesate, cu privire la veniturile încasate și cheltuielileefectuate, pe bază de documente justificative.(2) Executorul va verifica socotelile și, dacă acestea sunt regulat întocmite și corespund realității, vada descărcare administratorului-sechestru, prin încheiere, dată fără citarea părților. În caz contrar, lacererea părții interesate sau din oficiu, executorul va dispune, prin încheiere, revocarea din funcție aadministratorului-sechestru și numirea altei persoane.(3) Remunerația administratorului-sechestru va fi plătită numai dacă socotelile au fost date șiaprobate, primind descărcare de la executor. Suma remunerației se impută asupra veniturilor realizatedin administrarea imobilului.Eliberarea și distribuirea veniturilorArt. 811. -(1) După fiecare depunere de socoteli, sumele rezultate din urmărire vor fi eliberate sau, după caz,distribuite între creditori, potrivit dispozițiilor art. 864 și următoarele.(2) În caz de concurs între urmărirea generală de venituri și o urmărire imobiliară, înființată ulterior deun creditor ipotecar în rang prioritar, acesta din urmă va avea drept de preferință asupra veniturilornedistribuite.Încetarea urmăririiArt. 812. - Urmărirea veniturilor încetează:1. prin renunțare la urmărire, făcută de toți creditorii urmăritori și intervenienți;2. prin plata creanțelor acestora, inclusiv a dobânzilor și a cheltuielilor de judecată și de executare;3. prin depunerea, cu afectațiune specială, a sumelor pentru care s-a făcut urmărirea, în condițiile art.721;4. prin adjudecarea silită a imobilului;5. prin trecerea unui termen de 5 ani de la înființarea ei, chiar dacă creditorul urmăritor nu a fostîndestulat. Se exceptează cazul când se urmăresc veniturile unui uzufruct asupra unui imobil.

CAPITOLUL II Urmărirea imobiliară

SECȚIUNEA 1 Bunurile imobile care pot fi urmărite

Obiectul urmăririiArt. 813. -(1) Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.(2) Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare și dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum șidreptul de superficie.(3) Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai odată cu fondul dominant căruia îi profită.(4) Nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzutede lege.(5) În cazul titlurilor executorii privitoare la creanțe a căror valoare nu depășește 10.000 lei, vânzareabunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile saudacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furnizaexecutorului judecătoresc informațiile, lămuririle și dovezile necesare, precum și furnizarea cu rea-credință de informații incomplete în legătură cu existența și valoarea unor bunuri mobile ori a unorvenituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței permit declanșarea urmăririisilite imobiliare chiar dacă valoarea creanței nu depășește 10.000 lei.Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciarăArt. 814. -(1) Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe imobile în întregimea lor.(2) Se pot urmări în mod separat construcțiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturileprivitoare la proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum și orice alte drepturiprivitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.(3) Sunt supuse urmăririi silite, odată cu imobilul înscris în cartea funciară, și orice alte lucrăriautonome sau adăugate, potrivit Codului civil, chiar dacă acestea din urmă nu sunt înscrise în carteafunciară la data începerii urmăririi.Întinderea urmăririiArt. 815. -(1) Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii imobilului,prevăzute de Codul civil, precum și asupra fructelor și veniturilor acestuia.(2) Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.Imobilele minorilor și interzișilorArt. 816. -(1) Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicție judecătorească nu poate fi urmăritsilit înaintea urmăririi mobilelor sale.(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedică urmărirea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună aminorului sau a persoanei puse sub interdicție judecătorească și a unei persoane cu capacitatedeplină de exercițiu, dacă obligația prevăzută în titlul executoriu este comună.Urmărirea imobilelor ipotecateArt. 817. -(1) Creditorii care au ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl pot urmări în orice mâini ar trece și pot cerevânzarea lui pentru a se îndestula din prețul rezultat.(2) Cu toate acestea, în cazul în care se urmărește un imobil ipotecat care a fost ulterior înstrăinat,dobânditorul, care nu este personal obligat pentru creanța ipotecară, poate să se opună vânzăriiimobilului ipotecat, dacă au rămas alte imobile ipotecate în posesia debitorului principal, și să cearăinstanței de executare urmărirea prealabilă a acestora din urmă, după regulile prevăzute de Codulcivil în materie de fideiusiune. Pe durata urmăririi acestor bunuri, urmărirea imobilului aparținândterțului dobânditor este suspendată.(3) Contestația prin care terțul dobânditor se opune scoaterii la vânzare se va putea face, subsancțiunea decăderii, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus notarea încartea funciară a începerii urmăririi silite.(4) Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitoruluisău decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestulareacreditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate.Urmărirea imobilelor proprietate comună

Art. 818. -(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmăreascăpartea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajulacestora. La cererea creditorului, acțiunea în împărțeală poate fi notată în cartea funciară.(2) Până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de dreptsuspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărârerămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar saudevălmaș.(3) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul deproprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnicstabilită și lămurită și este înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, în cartea funciară. În acest caz,coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condițiileprevăzute la art. 823.

SECȚIUNEA a 2-a Încuviințarea urmăririi imobiliare

CompetențaArt. 819. -(1) Urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curțiide apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește unimobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia.(2) Dacă se urmăresc mai multe imobile aflate în circumscripția aceleiași curți de apel, competențaaparține oricăruia dintre executorii judecătorești care funcționează în această circumscripție, laalegerea creditorului.Înștiințarea debitorului și terțului dobânditorArt. 820. - Executorul judecătoresc va comunica încheierea de încuviințare a executării siliteprevăzute de art. 666 atât debitorului, cât și terțului dobânditor, însoțită, în ambele cazuri, de titlulexecutoriu în copie certificată și de somație, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de laprimirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.Înștiințarea altor persoaneArt. 821. - Dacă se urmărește numai cota-parte aparținând debitorului din imobilul aflat în proprietatecomună pe cote-părți, copii de pe încheierea de încuviințare a executării vor fi comunicate șicoproprietarilor, cu invitația de a-și exercita dreptul ce le este recunoscut potrivit art. 823.Publicitatea urmăririiArt. 822. -(1) Odată cu comunicarea încheierii de încuviințare, executorul va solicita biroului teritorial de cadastruși publicitate imobiliară să dispună, în baza acesteia, notarea urmăririi imobilului în cartea funciară, cuarătarea creditorului urmăritor și a sumei pentru care se face urmărirea.(2) Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la același birou sau la birouri teritoriale de cadastruși publicitate imobiliară diferite, pentru o creanță garantată cu ipotecă colectivă, cererea de notare aurmăririi se va înainta biroului teritorial la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce vasăvârși notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului decadastru și publicitate imobiliară unde este înscrisă ipoteca secundară.(3) Când dreptul de proprietate este înscris numai provizoriu în favoarea debitorului, notarea se vaface sub condiția justificării înscrierii provizorii. În acest caz, creditorul urmăritor va fi în drept săexercite, în numele debitorului, acțiunea pentru justificarea dreptului de proprietate.(4) Când cererea de notare nu poate fi admisă din cauza unui impediment de carte funciară, potrivitlegii, se va nota respingerea acesteia.(5) Încheierea de admitere sau respingere a notării pronunțate de registratorul de carte funciară se vacomunica, în afara creditorului urmăritor, executorului judecătoresc, precum și persoanelor care,potrivit mențiunilor din cartea funciară, sunt interesate.(6) În cazul în care cererea de executare silită și înscrisurile anexate acesteia nu cuprind mențiuniprivitoare la imobilul urmărit, executorul judecătoresc va solicita efectuarea formalităților de publicitateprevăzute de prezentul articol de îndată ce imobilul va fi identificat cu datele necesare îndepliniriiformalităților de publicitate.Vânzarea în întregime a imobilului aflat în coproprietate

Art. 823. -(1) Coproprietarii imobilului urmărit pentru o parte indiviză vor putea exercita dreptul de a cerescoaterea la vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune, în termen de 5 zile de la comunicareaîncheierii de încuviințare a urmăririi ori, în lipsă, de la data comunicării încheierii de notare a acesteiaîn cartea funciară.(2) Cererea nu va fi admisă decât dacă va fi semnată de toți coproprietarii și dacă va fi depusăpersonal ori, în lipsă, prin mandatar având procură specială. Dacă cererea acestora a fost legalizatăde notarul public sau certificată de avocat, ea va putea fi depusă de oricare dintre coproprietari,personal sau prin reprezentant, ori va putea fi, de asemenea, transmisă prin poștă, după caz.(3) Executorul, primind cererea, va dispune scoaterea la vânzare a întregului imobil, prin încheiere,dată fără citarea părților, care se va comunica creditorului urmăritor.Suspendarea urmăririi la cererea debitoruluiArt. 824. -(1) După primirea încheierii de încuviințare a urmăririi, debitorul poate cere instanței de executare, întermen de 10 zile de la comunicare, să îi încuviințeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile șicheltuielile de executare, să se facă din veniturile nete ale imobilelor sale, chiar neurmărite, sau dinalte venituri ale sale, pe timp de 6 luni.(2) Instanța sesizată potrivit alin. (1) va cita părțile în camera de consiliu și se va pronunța de îndatăprin încheiere definitivă. În caz de admitere a cererii debitorului, instanța va dispune suspendareaurmăririi silite imobiliare, încheierea fiind comunicată și executorului.(3) Suspendarea urmăririi se va comunica, prin grija executorului, chiriașilor și arendașilor sau altordebitori care, de la data comunicării, vor consemna toate sumele scadente în viitor la unitateaprevăzută de lege și vor depune recipisa de consemnare la executorul judecătoresc.(4) Venitul afectat va servi în mod exclusiv pentru acoperirea creanței creditorului urmăritor.(5) Pentru motive temeinice, creditorul poate solicita instanței reluarea urmăririi înainte de expirareatermenului de 6 luni, dispozițiile alin. (2) fiind aplicabile în mod corespunzător.Concursul de urmăriri imobiliareArt. 825. - În cazul când mai mulți creditori au început urmăriri asupra aceluiași imobil, ele se vorconexa de către instanță, la cererea oricăruia dintre ei sau a oricăruia dintre executorii judecătorești,în condițiile prevăzute la art. 654.Modalități de valorificareArt. 826. - Imobilele urmărite silit se valorifică prin modalitățile de vânzare prevăzute la art. 754-756,care se aplică în mod corespunzător.

SECȚIUNEA a 3-a Efectele urmăririi

Inopozabilitatea unor drepturiArt. 827. - Drepturile reale, precum și orice alte drepturi înscrise după notarea urmăririi imobilului încartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecatarului, în afară de cazurileexpres prevăzute de lege ori de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cuacel drept ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce seurmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.Locațiunea și cesiunea de venituriArt. 828. -(1) Închirierile sau arendările, precum și cesiunile de venituri făcute de debitor sau terțul dobânditordupă data notării urmăririi nu vor fi opozabile creditorului urmăritor și adjudecatarului.(2) Închirierile sau arendările anterioare notării sunt opozabile, în condițiile legii, atât creditorilorurmăritori, cât și adjudecatarului. Cu toate acestea, adjudecatarul nu este ținut să respecte locațiuneaatunci când prețul convenit este mai mic cu o treime decât prețul pieței sau mai mic față de celrezultat din locațiunile precedente.(3) Plățile de chirii sau arenzi efectuate debitorului urmărit înainte de scadență nu pot fi însă opusecreditorilor urmăritori și adjudecatarului decât dacă sunt notate în cartea funciară. Dispozițiile alin. (2)teza a doua rămân aplicabile.

SECȚIUNEA a 4-a Vânzarea la licitație publică

§1. Formalitățile premergătoare vânzării

Procesul-verbal de situațieArt. 829. -(1) După comunicarea încheierii de încuviințare a executării și notarea în cartea funciară a urmăririisilite, executorul judecătoresc, în vederea identificării imobilului urmărit și a prețuirii lui, va încheia unproces-verbal de situație, care va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 839 alin. (1) lit. a)-c),e) și m), elemente privind descrierea imobilului urmărit, precum și, dacă este cazul, obligațiile fiscalecu privire la imobil și sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației deproprietari. În cazul în care debitorul nu furnizează aceste elemente în condițiile art. 627, executoruljudecătoresc va face demersurile prevăzute la art. 660 spre a obține înscrisurile și relațiile care facposibile identificarea imobilului urmărit și evaluarea sa. În invitația comunicată debitorului potrivit art.627, executorul judecătoresc, sub sancțiune de nulitate a executării, va indica debitorului că, în lipsaunor relații, însoțite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a face posibilă evaluarea,se va recurge la demersurile prevăzute la art. 660. În toate cazurile, în vederea identificării imobilului,executorul judecătoresc are dreptul să se deplaseze la locul situării imobilului.(2) În cazul în care imobilul supus urmăririi nu este înscris în cartea funciară, executorul judecătorescva solicita biroului de cadastru și publicitate imobiliară, în numele debitorului, deschiderea cărțiifunciare, în baza unei documentații cadastrale întocmite de o persoană autorizată și a titlurilor deproprietate obținute, când este cazul, în condițiile art. 660. Cheltuielile necesare vor fi avansate decreditor și vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli de executare silită, în condițiile art. 670.Evacuarea debitoruluiArt. 830. - În cazul în care debitorul sau terțul dobânditor ocupă el însuși imobilul urmărit, la cerereacreditorului sau a executorului, instanța de executare va putea, după împrejurări, să ordoneevacuarea sa din imobil, în tot sau în parte, fie de îndată, fie într-un anumit termen.Administrarea imobilului urmăritArt. 831. -(1) La data comunicării încheierii de încuviințare a executării, debitorul sau, după caz, terțuldobânditor este decăzut din dreptul de a efectua acte de administrare asupra imobilului urmărit.(2) Executorul judecătoresc, atunci când apreciază ca fiind necesar, va numi, prin încheiere, unadministrator-sechestru care să asigure administrarea imobilului, încasarea veniturilor, efectuareacheltuielilor necesare și apărarea în litigiile privitoare la acest bun.(3) Când debitorul însuși sau terțul dobânditor este administratorul-sechestru al imobilului urmărit,executorul judecătoresc îi va preda imobilul cu acest titlu. În caz de refuz, procesul-verbal întocmit deexecutorul judecătoresc va ține loc de predare-primire și va fi comunicat potrivit dispozițiilor privitoarela procedura de comunicare a citațiilor și a altor acte de procedură.Drepturile și obligațiile administratorului-sechestruArt. 832. -(1) Administratorul-sechestru este obligat:a) să păstreze și să întrețină imobilul urmărit, cu toate accesoriile lui;b) să încaseze chiriile, arenzile și alte venituri;c) să plătească primele de asigurare, impozitele și taxele locale;d) să denunțe contractele de locațiune existente, cu respectarea clauzelor contractuale, și să cearăevacuarea locatarilor;e) să încheie, cu încuviințarea instanței de executare, dată prin încheiere, cu citarea părților, contractede locațiune pe termen de cel mult 2 ani;f) să culeagă fructele și recoltele și să le vândă, în condițiile prevăzute la art. 799.(2) Dispozițiile art. 802 și următoarele se aplică în mod corespunzător și administratorului-sechestrunumit în cadrul acestei proceduri.Sumele necesare întreținerii debitoruluiArt. 833. -(1) Dacă debitorul sau terțul dobânditor nu are alt mijloc de subzistență decât veniturile imobiluluiurmărit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc va fixa prin proces-verbal o cotă de cel mult20% din aceste venituri pentru întreținerea rezonabilă a lui și a familiei sale, pe toată durata urmăririi.(2) Împotriva măsurii luate de către executorul judecătoresc, cei interesați se pot adresa instanței deexecutare. Instanța va cita părțile în termen scurt, în camera de consiliu, și va hotărî prin încheiere

executare. Instanța va cita părțile în termen scurt, în camera de consiliu, și va hotărî prin încheieredefinitivă.Distribuirea veniturilor imobiluluiArt. 834. - Sumele încasate de administratorul-sechestru se vor distribui creditorilor, cu respectareadispozițiilor art. 864-887, chiar înainte de distribuirea prețului rezultat din vânzarea imobilului urmărit.

§2. Scoaterea în vânzare a imobilului

Declanșarea procedurii de vânzareArt. 835. -(1) Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nuplătește datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare.(2) În cazul în care obiectul executării silite îl formează mai multe bunuri imobile distincte aledebitorului, procedura de vânzare prin licitație publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.Evaluarea imobilului urmăritArt. 836. -(1) Executorul judecătoresc va stabili de îndată, prin încheiere, valoarea de circulație a imobilului,raportată la prețul mediu de piață din localitatea respectivă, și o va comunica părților.(2) Totodată, executorul va cere biroului de cadastru și publicitate imobiliară să îi comunice drepturilereale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit, precum și eventualele drepturi de preferințăînscrise în folosul altor persoane. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre executare și vor ficitați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.(3) La cererea părților interesate sau în cazul în care nu poate proceda el însuși la evaluare,executorul judecătoresc va numi un expert care să stabilească valoarea de circulație a imobilului.(4) Cererea de expertiză va fi făcută de părți, în termen de 15 zile de la comunicarea încheieriiprevăzute la alin. (1), sub sancțiunea decăderii. Expertiza poate fi cerută și de terțul dobânditor, decoproprietari în cazul prevăzut la art. 823, precum și de creditorii intervenienți, în același termen.(5) La cerere se vor alătura toate înscrisurile care pot servi pentru evaluarea imobilului.(6) Expertul va fi numit de către executor prin încheiere executorie, care va arăta și termenul dedepunere a raportului de expertiză, dispozițiile art. 758 alin. (6)-(9) aplicându-se în modcorespunzător. Încheierea se comunică părților și expertului. Creditorul poate depune la dosarînscrisuri în vederea evaluării imobilului, dacă este cazul.(7) O altă expertiză nu este admisibilă, dar părțile pot conveni o altă valoare.(8) Refuzul debitorului de a permite accesul expertului în imobil în vederea evaluării nu împiedicăevaluarea, urmând să se ia în considerare înscrisurile depuse la dosarul de executare, precum șiorice alte date sau informații disponibile, inclusiv cele obținute de executor pe baza demersurilorîntreprinse în condițiile art. 660.Stabilirea prețului imobilului și a valorii altor drepturiArt. 837. -(1) Executorul va fixa prețul imobilului, care va fi prețul de pornire a licitației, la valoarea stabilităconform art. 836, prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților.(2) Separat de prețul imobilului se va determina și valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitație sauservitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelorînscrise în cartea funciară se va avea în vedere valoarea acestor drepturi menționată în carteafunciară, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiză, în condițiile arătatela art. 836.Punerea în vânzareArt. 838. -(1) În termen de 5 zile de la stabilirea prețului imobilului, executorul va fixa, prin încheiere definitivă,termenul pentru vânzarea imobilului, ce va fi adus la cunoștința publică prin publicații de vânzare.(2) Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 20 de zile și nici mai lung de 40 de zile de laafișarea publicației de vânzare la locul unde va avea loc licitația.Publicitatea vânzăriiArt. 839. -(1) Publicațiile de vânzare vor cuprinde următoarele mențiuni:

a) denumirea și sediul organului de executare;b) numărul dosarului de executare;c) numele executorului judecătoresc;d) numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului, ale terțului dobânditor, dacă va ficazul, și ale creditorului;e) titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară;f) identificarea imobilului cu arătarea numărului cadastral sau topografic și a numărului de cartefunciară, precum și descrierea lui sumară;g) prețul la care a fost evaluat imobilul;h) mențiunea, dacă va fi cazul, că imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitație sauservitute, intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, și că, în cazul în care creanțele creditorilorurmăritori nu ar fi acoperite la prima licitație, se va proceda în aceeași zi la o nouă licitație pentruvânzarea imobilului liber de acele drepturi. Prețul de la care vor începe aceste licitații va fi celprevăzut la art. 846 alin. (6) și (7);i) ziua, ora și locul vânzării la licitație;j) somația pentru toți cei care pretind vreun drept asupra imobilului să îl anunțe executorului înainte dedata stabilită pentru vânzare, în termenele și sub sancțiunile prevăzute de lege;k) invitația către toți cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare, la loculfixat în acest scop și până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;l) mențiunea că ofertanții sunt obligați să depună, până la termenul de vânzare, o garanțiereprezentând 10% din prețul de pornire a licitației;m) semnătura și ștampila executorului judecătoresc.(2) Mențiunile arătate la alin. (1) lit. a) și c)-m) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(3) Publicația de vânzare se va afișa la sediul organului de executare și al instanței de executare, lalocul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul,precum și la locul unde se desfășoară licitația, dacă acesta este altul decât locul unde este situatimobilul.(4) Publicații în extras, cuprinzând mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) și f)-m), se vor face, subsancțiunea nulității, într-un ziar de circulație națională, dacă valoarea imobilului depășește suma de250.000 lei, sau într-un ziar local, dacă nu trece peste această sumă. Publicația, în extras sau înîntregul ei, va fi publicată, sub sancțiunea nulității, și în Registrul electronic de publicitate a vânzăriibunurilor supuse executării silite și, de asemenea, va putea fi publicată și în ziare, reviste și altepublicații existente care sunt destinate vânzării unor imobile de natura celui scos la licitație, inclusiv pealte pagini de internet deschise în același scop.(5) Cheltuielile de afișare și publicare vor fi avansate de către creditorul urmăritor și vor fi preluate dinprețul bunurilor urmărite.(6) Îndeplinirea formalităților privind afișarea publicației la sediul executorului judecătoresc, la loculunde se află imobilul urmărit, precum și la locul unde se desfășoară licitația, dacă acesta este altuldecât locul unde este situat imobilul, se va constata prin procese-verbale încheiate de executoruljudecătoresc. Afișarea la locul imobilului se poate face și de către agentul procedural al executoruluijudecătoresc. În cazul afișării la sediul instanței și la sediul primăriei, procesul-verbal se întocmește decătre funcționarul instituției însărcinat cu asemenea atribuții, la dosarul de executare trebuind săexiste, la data licitației, dovada că executorul judecătoresc a solicitat instituțiilor respective afișareapublicației.Comunicarea publicațiilor de vânzareArt. 840. -(1) Câte un exemplar din publicația de vânzare se va comunica, potrivit dispozițiilor pentrucomunicarea și înmânarea citațiilor:a) creditorului urmăritor și debitorului, precum și, după caz, terțului dobânditor, coproprietarilor saualtor persoane care au un drept înscris în legătură cu bunul imobil scos la vânzare;b) creditorilor ipotecari înscriși în cartea funciară, precum și celor care au înscrieri provizorii sau notăriîn legătură cu vreun drept real, dacă înscrierile sau notările sunt anterioare notării urmăririi.Comunicarea se va face, pentru creditorii ipotecari, la domiciliul ales în actul prin care s-a constituitdreptul de ipotecă, iar în lipsă, la domiciliul sau sediul real;c) organelor fiscale locale.(2) În cazul în care se urmărește imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicțiejudecătorească, o copie de pe publicația de vânzare a imobilului se comunică și la parchetul de pe

judecătorească, o copie de pe publicația de vânzare a imobilului se comunică și la parchetul de pelângă instanța de executare.Situația vânzătorului imobilului urmăritArt. 841. -(1) Vânzătorul imobilului urmărit, care are, în condițiile legii, ipotecă legală, precum și dreptul de acere sau de a declara rezoluțiunea pentru neplata prețului, va fi somat prin publicație să opteze, înscris, în termen de 5 zile de la comunicarea publicației, pentru valorificarea unuia dintre acestedrepturi.(2) Dacă nu a optat în termenul prevăzut la alin. (1) pentru dreptul de a obține rezoluțiunea,vânzătorul se consideră decăzut din acest drept și nu mai poate reclama decât creanța garantată cuipotecă.(3) În cazul în care a optat pentru rezoluțiune, acțiunea în rezoluțiune a vânzării se face în cadrulcontestației la executare, în termen de 15 zile de la expedierea opțiunii către executorul judecătoresc.În același termen trebuie făcută și declarația unilaterală de rezoluțiune a vânzării.(4) Urmărirea silită a imobilului se suspendă la data la care vânzătorul imobilului urmărit depune laexecutorul judecătoresc dovada înregistrării în termen a contestației la executare prevăzute la alin. (3)sau, după caz, dovada comunicării către cumpărător, în același termen, a declarației unilaterale derezoluțiune.(5) Urmărirea silită a imobilului este de asemenea suspendată și atunci când acțiunea în rezoluțiunepentru neplata prețului a fost introdusă anterior începerii urmăririi silite, cu condiția ca aceasta să fifost notată în cartea funciară. Dacă acțiunea în rezoluțiune introdusă anterior începerii urmăririi silitenu a fost notată în cartea funciară, vânzătorul poate, în termenul prevăzut la alin. (1), să își exprime înscris opțiunea de a continua ori nu judecata și să noteze acțiunea în cartea funciară, dacă este cazul.Aceste dispoziții se aplică, în mod corespunzător, și declarației unilaterale de rezoluțiune a vânzăriifăcute înainte de începerea urmăririi silite.(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică și coschimbașului, precum și oricărui alt înstrăinător careeste titularul unei ipoteci legale asupra imobilului care face obiectul urmăririi silite.

§3. Licitația și adjudecarea imobilului

Locul licitațieiArt. 842. - Vânzarea se face la sediul organului de executare sau al instanței de executare ori la loculunde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se consideră că este mai potrivit pentru bunavalorificare a acestuia. Vânzarea se poate efectua și la sediul primăriei în raza căreia este situatimobilul.Participanții la licitațieArt. 843. -(1) Poate participa la licitație, în calitate de licitator, orice persoană care are capacitate deplină deexercițiu, precum și capacitatea să dobândească bunul ce se vinde.(2) Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane interpuse.(3) Solvabilitatea, capacitatea și interpunerea sunt lăsate la aprecierea sumară și imediată aexecutorului judecătoresc, care poate refuza, făcând mențiune despre aceasta în procesul-verbal delicitație.(4) Mandatarul va trebui să prezinte o procură specială autentică, care se va păstra la dosarulexecutării.(5) Creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la o valoaremai mică de 75% din prețul de pornire a primei licitații.Garanția de participare și oferta de cumpărareArt. 844. -(1) Persoanele care vor să cumpere imobilul la licitație sunt obligate să depună la unitatea prevăzutăde lege, la dispoziția executorului judecătoresc, o garanție reprezentând 10% din prețul de începere alicitației pentru termenul respectiv. Dovada consemnării va fi atașată ofertei de cumpărare ce vacuprinde prețul oferit și condițiile de plată. Termenul-limită pentru depunerea ofertei de cumpărareînsoțite de dovada consemnării este ziua premergătoare licitației, cu excepția ofertelor de cumpărarecel puțin egale cu prețul de începere a licitației, care pot fi depuse inclusiv în ziua licitației.(2) Dispozițiile art. 768 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) De asemenea, sunt dispensate de garanția prevăzută la alin. (1) persoanele care, împreună cu

(3) De asemenea, sunt dispensate de garanția prevăzută la alin. (1) persoanele care, împreună cudebitorul, au asupra imobilului urmărit un drept de proprietate comună pe cote-părți sau sunt titulariiunui drept de preempțiune, după caz.(4) În cazurile prevăzute la alin. (2) și (3), dacă valoarea creanței ipotecare sau privilegiate orivaloarea cotei-părți a proprietarului nu acoperă cuantumul garanției prevăzute în alin. (1), se vacompleta diferența.Amânarea licitațieiArt. 845. -(1) Executorul judecătoresc va amâna vânzarea, din oficiu sau la cererea părții interesate, dacă seconstată că nu au fost respectate termenele de înștiințare a debitorului sau a terțului dobânditor ori,după caz, cele de efectuare a publicității vânzării. Pentru noul termen, care nu poate fi mai lung de 20de zile de la data fixată pentru prima vânzare, se vor reface formalitățile de publicitate încălcate,potrivit art. 839. În acest din urmă caz, sub sancțiunea nulității licitației, este suficient ca publicațiile devânzare prevăzute de art. 839 alin. (4) să fie efectuate în Registrul electronic de publicitate a vânzăriibunurilor supuse executării silite.(2) În toate cazurile, partea interesată, dacă a fost prezentă, poate solicita amânarea vânzării princerere scrisă făcută înainte de începerea licitației, sub sancțiunea decăderii.Efectuarea licitațieiArt. 846. -(1) Vânzarea la licitație se face în mod public. Ea începe prin citirea de către executor a publicației devânzare și a ofertelor primite până la acea dată.(2) Licitația se va ține separat pentru fiecare imobil.(3) Dacă mai multe imobile înscrise în diferite cărți funciare sunt grevate cu aceeași ipotecă sauimobilul este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cerereadebitorului sau a creditorului urmăritor, ca vânzarea să se facă în același timp pentru mai multeimobile sau separat pentru fiecare parcelă în parte. Executorul judecătoresc va putea dispune cavânzarea să se facă separat pentru o parte determinată din imobil, după efectuarea operațiunii dedezmembrare a imobilului în cartea funciară, dacă această parte nu este suficient individualizată.(4) În cazul când imobilele sau parcelele se vând separat, ordinea vânzării lor va fi arătată de debitor,iar în lipsa unei asemenea mențiuni, va fi stabilită de executor.(5) Executorul va oferi apoi spre vânzare imobilul, prin 3 strigări succesive, la intervale de timp caresă permită opțiuni și supralicitări, pornind de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-afăcut evaluarea, potrivit art. 836 alin. (1), sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preț.(6) Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitație sau servitute intabulate ulteriorînscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la prețul cel mai mareoferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicație, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art.837 alin. (2).(7) Dacă din cauza existenței drepturilor arătate la alin. (6) nu s-a putut obține un preț suficient pentruacoperirea creanțelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executoruljudecătoresc va relua în aceeași zi licitația pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acestcaz, strigările vor începe de la prețul menționat în publicația de vânzare, fără scăderea arătată la alin.(6).(8) În cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna laun alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicație, în condițiile art. 839, cuexcepția publicării anunțului într-un ziar de circulație națională sau locală. La acest termen, licitația vaîncepe de la prețul de 75% din prețul de pornire al primei licitații. Dacă nu se obține prețul de începerea licitației și există cel puțin 2 licitatori, la același termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit,dar nu mai puțin de 30% din prețul de pornire al primei licitații. Vânzarea se va putea face chiar dacăse prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația. În conținutul publicației devânzare întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancțiunea nulității, toate acestemențiuni privind modul de stabilire a prețului de adjudecare a imobilului la al doilea termen.(9) Dacă nici la a doua licitație imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executoruljudecătoresc va putea stabili o nouă licitație, în condițiile prevăzute la alin. (8). La termenul stabilit laalin. (8), licitația va începe de la prețul de 50% din prețul de pornire al primei licitații. Dacă nu seobține acest preț și există cel puțin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare prețoferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanței ori a garanției. Vânzarea seva putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de pornire al acestei licitații.În conținutul publicației de vânzare întocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, sub

În conținutul publicației de vânzare întocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, subsancțiunea nulității, toate aceste mențiuni privind modul de stabilire a prețului de adjudecare aimobilului la al treilea termen.(10) Executorul va ține o listă în care va trece numele persoanelor care au luat parte la licitație șisumele pe care le-au oferit.(11) Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul devânzare cel mai mare ori, după caz, cel arătat la alin. (6)-(8).(12) În toate cazurile, la preț egal, va fi preferat cel care are un drept de preempțiune asupra bunuluiurmărit.Procesul-verbal de licitațieArt. 847. -(1) Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfășurarea și rezultatul fiecărei licitații, care vacuprinde:a) locul, data și ora când s-a ținut licitația;b) numele executorului judecătoresc;c) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului, debitorului, terțuluidobânditor, dacă e cazul, și ale reprezentanților lor;d) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul participanților, cu arătareasumelor oferite de fiecare;e) mențiunile că ofertanții au depus garanție, că aceea a adjudecatarului s-a reținut și că executorul adispus restituirea de îndată a garanțiilor depuse de ceilalți participanți;f) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul adjudecatarului imobilului, dacăeste cazul.(2) Lista prevăzută la art. 846 alin. (10), ofertele de cumpărare și raportul de expertiză, dacă va ficazul, se vor anexa la procesul-verbal.(3) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de creditor, de debitor și de terțul dobânditor, dacă suntprezenți, precum și de adjudecatar și de alți participanți la licitație, dacă este cazul. Despre refuzulsemnării procesului-verbal se va face mențiune de către executorul judecătoresc.Stingerea dreptului de preempțiuneArt. 848. - Titularul unui drept de preempțiune care nu a participat la licitație nu va mai putea să îșiexercite dreptul după adjudecarea imobilului.Contestația împotriva procesului-verbal de licitațieArt. 849. -(1) Procesul-verbal de licitație care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, lacererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului.(2) În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terțuldobânditor, creditorii urmăritori și oricare altă persoană interesată potrivit mențiunilor din carteafunciară vor putea ataca procesul-verbal de licitație pe cale de contestație la executare.(3) Contestația se notează în cartea funciară la cererea contestatorului, iar în lipsă, la cerereainstanței de executare.(4) Instanța de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate dinurmărirea silită a imobilului adjudecat.(5) Dacă instanța admite contestația, executorul judecătoresc va continua urmărirea de la actuldesființat și va solicita din oficiu ca notarea prevăzută la alin. (1) să fie radiată.(6) Sumele consemnate și neeliberate sau, după caz, nedistribuite se vor restitui de îndatăadjudecatarului.Depunerea prețuluiArt. 850. -(1) Adjudecatarul imobilului va depune prețul la dispoziția executorului judecătoresc, în termen de celmult 30 de zile de la data vânzării, ținându-se seama de garanția depusă în contul prețului.(2) Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanța sa în contul prețului, fiind obligat,dacă este cazul, să depună diferența de preț în termenul prevăzut la alin. (1). Dacă există alți creditoricare au un drept de preferință în condițiile art. 865 și 867, el va depune până la concurența prețuluide adjudecare și suma necesară pentru plata creanțelor lor, în măsura în care acestea nu suntacoperite prin diferența de preț.Nedepunerea prețului. Reluarea licitației

Art. 851. -(1) Dacă adjudecatarul nu depune prețul în termenul prevăzut la art. 850 alin. (1), imobilul se vascoate din nou în vânzare în contul acestuia, la prețul de începere a licitației la care bunul a fostadjudecat, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și eventuala diferență depreț. Adjudecatarul va putea să achite la termenul de licitație prețul oferit inițial, caz în care va fiobligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitație.(2) Dacă la noul termen de licitație imobilul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat săplătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului.(3) Suma datorată potrivit alin. (1) și (2) de fostul adjudecatar se stabilește de executor prin procesul-verbal de licitație, care constituie titlu executoriu. Această sumă se va reține cu precădere din garanțiadepusă.Restituirea garanțiilorArt. 852. - După adjudecarea imobilului către unul dintre participanții la licitație, potrivit art. 846,executorul, la cerere, va dispune restituirea garanțiilor depuse de ceilalți participanți, procedând, cândeste cazul, potrivit dispozițiilor art. 851 alin. (3).Plata prețului în rateArt. 853. - La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, când acestanu este adjudecatar, precum și al debitorului, pentru partea din preț care depășește valoarea creanței,poate stabili plata prețului în rate cu dobânda legală aferentă, numărul acestora, cuantumul și datascadenței lor, precum și suma care se plătește de îndată drept avans.Actul de adjudecareArt. 854. - După plata integrală a prețului sau a avansului prevăzut la art. 853, executorul, pe bazaprocesului-verbal de licitație, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele mențiuni:a) denumirea și sediul organului de executare;b) numele executorului judecătoresc;c) numărul și data procesului-verbal de licitație;d) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului, ale terțuluidobânditor și ale adjudecatarului;e) prețul la care s-a vândut și modalitatea de achitare în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata înrate;f) mențiunea, dacă este cazul, că imobilul s-a vândut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitație sauservitute ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condițiile prevăzute la art. 846 alin. (6) și (7);g) datele de identificare ale imobilului cu arătarea numărului cadastral sau topografic și a numărului decarte funciară, precum și datele de identificare ale fostului proprietar;h) mențiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate și că poate fi înscris în cartea funciară; i)mențiunea că, pentru adjudecatar, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitoruluisau, după caz, a terțului dobânditor, ca și împotriva oricărei persoane care posedă ori deține imobiluladjudecat, fără a putea invoca un drept opozabil în condițiile legii;j) mențiunea că, pentru creditor sau debitor, după caz, actul de adjudecare constituie titlu executoriuîmpotriva adjudecatarului care nu plătește diferența de preț, în cazul în care vânzarea s-a făcut cuplata prețului în rate;k) data întocmirii actului de adjudecare, semnătura și ștampila executorului judecătoresc, precum șisemnătura adjudecatarului.Predarea actului de adjudecareArt. 855. - Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda adjudecatarului spre a-i servi ca titlude proprietate, iar în cazul în care imobilul a fost vândut cu plata prețului în rate, un exemplar va fipredat creditorului urmăritor și, după caz, debitorului, spre a le servi acestora drept titlu executoriuîmpotriva adjudecatarului, dacă acesta nu plătește diferența de preț.Intabularea dreptului de proprietate și punerea în posesie a adjudecataruluiArt. 856. -(1) Odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executoruljudecătoresc va solicita de îndată, din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietateal adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia, chiar și în cazul în care adjudecatar este însuși terțuldobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciară. În cazul în care dreptul dobândit deadjudecatar era înscris în mod provizoriu, nu se va dispune decât înscrierea provizorie.(2) La cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat de către executoruljudecătoresc, actul de adjudecare constituind titlu executoriu împotriva tuturor persoanelor arătate la

judecătoresc, actul de adjudecare constituind titlu executoriu împotriva tuturor persoanelor arătate laart. 854 lit. i). Dispozițiile art. 664 și următoarele sunt aplicabile, fără a fi însă necesară și învestirea cuformulă executorie a actului de adjudecare.(3) În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata prețului în rate, executorul judecătoresc va hotărî,prin aceeași încheiere, și înscrierea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare și de grevare aimobilului până la plata integrală a prețului și a dobânzii corespunzătoare.

SECȚIUNEA a 5-a Efectele adjudecării

Transmiterea proprietății imobiluluiArt. 857. -(1) Prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar. De la această dată, adjudecatarul aredreptul la fructe și venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a prețului și suportă toatesarcinile imobilului.(2) Prin intabulare, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivitregulilor de carte funciară.(3) De la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantareadrepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut. Dacăprețul de adjudecare se plătește în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.(4) Ipotecile și celelalte sarcini reale, precum și drepturile reale intabulate după notarea urmăririi încartea funciară se vor radia din oficiu, cu excepția celor pentru care adjudecatarul ar conveni să fiemenținute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreuneiipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condițiile prevăzute la art. 846 alin. (7), toate notările făcute cuurmărirea silită, cu excepția notării contestației împotriva procesului-verbal de licitație, dacă aceastanu a fost soluționată prin hotărârea rămasă definitivă, interdicția de înstrăinare sau de grevare, dacăexistă, cu excepția celei prevăzute la art. 856 alin. (3), precum și promisiunea de a încheia un contractviitor, dacă până la data adjudecării beneficiarul promisiunii nu și-a înscris în cartea funciară dreptuldobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia.(5) Dacă imobilul a fost adjudecat cu plata prețului în rate, adjudecatarul nu îl va putea înstrăina saugreva, fără încuviințarea creditorilor urmăritori și a debitorului, dacă este cazul, înainte de plataintegrală a prețului.Viciile ascunse și leziuneaArt. 858. -(1) În cazul vânzării silite la licitație publică nu există garanție contra viciilor ascunse.(2) Această vânzare nu poate fi atacată nici pentru leziune.Menținerea sau încetarea unor contracteArt. 859. -(1) Locațiunea și celelalte acte juridice privitoare la imobilul adjudecat rămân în ființă sau, după caz,încetează, potrivit dispozițiilor art. 828 alin. (1) și (2).(2) Plățile făcute înainte de scadență de către locatar sau alte persoane interesate sunt supusedispozițiilor art. 828 alin. (3).

SECȚIUNEA a 6-a Dispoziții speciale

Stingerea acțiunilor contra adjudecataruluiArt. 860. -(1) Orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă.(2) În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condițiile art. 829 alin. (2),cererea de evicțiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare încartea funciară. Această prescripție curge și împotriva minorilor și persoanelor puse sub interdicțiejudecătorească.Suspendarea împărțelii prețuluiArt. 861. -(1) În cazul în care cererea de evicțiune prevăzută la art. 860 alin. (2) este introdusă înainte deîmpărțeala prețului din adjudecare, instanța de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea săsuspende împărțeala prețului, cu sau fără cauțiune, până la judecarea definitivă a cererii de evicțiune.

(2) Când cererea de evicțiune va fi făcută după împărțeala prețului adjudecării, se va urma procedurade drept comun.Acțiunea în regresArt. 862. -(1) Dacă a fost evins total sau parțial, adjudecatarul îl poate acționa pe debitorul urmărit pentru a fidespăgubit. Dispozițiile legale privind chemarea în judecată a vânzătorului se aplică în modcorespunzător.(2) În măsura în care nu se poate îndestula de la debitor, adjudecatarul îl poate acționa pe creditorulcare a încasat prețul de adjudecare, în limita sumei încasate. Termenul de prescripție este de un an șicurge de la data la care executarea silită împotriva debitorului a încetat pentru motivul prevăzut la art.703 alin. (1) pct. 2.Desființarea măsurilor asigurătorii sau de executareArt. 863. -(1) În tot cursul urmăririi silite și până la adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice altă persoanăinteresată poate obține desființarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispozițiacreditorului urmăritor întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare.(2) Dispozițiile art. 751 și 752 se aplică în mod corespunzător.(3) În cazul în care cererea este admisă, instanța sau, după caz, executorul judecătoresc va dispuneși eliberarea sumei în mâinile creditorului.

CAPITOLUL III Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin urmărirea silită


Eliberarea sumeiArt. 864. - Dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, cândeste cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperireaintegrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.Rangul creanțelor cu preferință generalăArt. 865. -(1) În cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberareasau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executoruljudecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nuprevede altfel:a) creanțele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită,pentru conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, orice alte cheltuieli făcute în interesul comunal creditorilor, precum și creanțele născute împotriva debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocaziaîndeplinirii condițiilor sau formalităților prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului asupra bunuluiadjudecat și înscrierea acestuia în registrul de publicitate;b) cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiția și starea acestuia;c) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor,potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitatetemporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces,acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare apagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății;d) creanțele rezultând din obligația legală de întreținere, alocații pentru copii sau obligația de plată aaltor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;e) creanțele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii,datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelorfondurilor speciale;f) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;g) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prinfapte ilicite;h) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sauexecutări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;i) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

j) alte creanțe.(2) Dispozițiile privind subrogația legală rămân aplicabile în folosul celui care achită oricare dintrecreanțele prevăzute la alin. (1).(3) În cazul creanțelor care au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu prevede altfel, sumarealizată se repartizează între creditori proporțional cu creanța fiecăruia.Declararea creanțelor statuluiArt. 866. -(1) În termen de 15 zile de la începerea executării silite, potrivit legii, orice creditor poate cere statuluisau unităților administrativ-teritoriale să declare creanțele lor privilegiate. Această cerere va fi înscrisăîn registrele de publicitate numai dacă se depune dovada notificării făcute organelor fiscale teritoriale.(2) În termen de 30 de zile de la notificare, statul sau unitatea administrativ-teritorială trebuie sădeclare și să înscrie valoarea creanței sale.(3) Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (1) are ca efect pierderea preferinței în raport cucreditorii care au solicitat declarația.Rangul creanțelor garantateArt. 867. - Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau altedrepturi de preferință conservate, în condițiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate dinvânzarea bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 865 alin. (1) lit. c).Rangul creanțelor accesoriiArt. 868. - Dobânzile și penalitățile sau alte asemenea accesorii ale creanței principale vor urmaordinea de preferință a acestei creanțe.

SECȚIUNEA a 2-a Distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunurilor urmărite

Termenul de depunere a titlurilor de creanțăArt. 869. -(1) Dacă există mai mulți creditori urmăritori sau intervenienți, suma rezultată din vânzare sedistribuie acestora potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 865-868.(2) În acest scop, după depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vânzare, executorul va fixade urgență un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanță.(3) Debitorul, creditorii urmăritori, organele fiscale locale, administratorii-sechestru, adjudecatarul șititularii drepturilor și sarcinilor stinse prin adjudecare, despre care executorul a luat cunoștință încondițiile art. 741 ori art. 836 alin. (2), vor fi înștiințați din oficiu despre fixarea acestui termen, potrivitdispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor.(4) Termenul se va afișa la sediul executorului judecătoresc și la cel al instanței de executare cu celpuțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru depunerea titlurilor de creanță. Afișarea va fi constatatăprintr-un proces-verbal care se va depune la dosar.(5) După expirarea termenului arătat la alin. (4), niciun creditor nu va mai putea lua parte ladistribuirea sumei obținute din urmărire.Depunerea titlurilor de creanțăArt. 870. -(1) În vederea participării la distribuire, toți creditorii interesați vor trebui să depună la sediulexecutorului judecătoresc, în termenul prevăzut la art. 869 alin. (4), titlurile de creanță, în original sauîn copie certificată, arătând în mod distinct capitalul, dobânzile și cheltuielile ce le sunt datorate,precum și, dacă va fi cazul, drepturile de preferință neînscrise în cartea funciară sau în alte registrepublice.(2) Reprezentantul fiscului va depune înscrisurile doveditoare ale creanțelor statului sau unitățiloradministrativ-teritoriale la sediul executorului judecătoresc.(3) Creditorii care au înființat măsuri asigurătorii asupra bunurilor urmărite, pentru a participa ladistribuire, vor depune copii certificate de pe acțiune și de pe actul constatator al înființării măsuriiasigurătorii.Creanțele periodiceArt. 871. -(1) În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmăritori conține obligația debitorului de aplăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea

plăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuareaexecutării sau veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate, suma alocată creditorului seva stabili prin acordul părților, care va prevedea și modul de fructificare a acesteia, iar în lipsa unuiacord, executorul va constata acest fapt printr-un proces-verbal semnat de el și de toate părțileprezente. În acest din urmă caz, partea interesată va putea sesiza instanța de executare încircumscripția căreia se face executarea pentru a stabili suma alocată creditorului, în termen de 15zile de la încheierea procesului-verbal, dacă a fost prezentă, sau de la comunicarea acestuia de cătreexecutor, dacă a lipsit.(2) Dacă părțile nu se înțeleg, instanța de executare va stabili, prin încheiere, suma cu care creditorulva participa la distribuirea sumelor realizate prin urmărire, precum și modul de fructificare a acesteia,astfel încât ratele datorate să fie plătite cu precădere din dobânzile încasate, iar dacă acestea suntinsuficiente, se vor imputa asupra capitalului. Încheierea se dă cu citarea în termen scurt a părților șieste supusă numai apelului.(3) În cazul în care niciuna din părți nu sesizează instanța de executare în termenul arătat la alin. (1),executorul judecătoresc va solicita acesteia stabilirea sumei alocate creditorului, cu respectareadispozițiilor alin. (2).(4) Dacă debitorul a decedat și se constată că, în raport cu numărul moștenitorilor, locul unde aceștiase găsesc, modul în care s-a făcut împărțeala moștenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata înrate a creanțelor este greu de realizat, instanța poate, la cererea creditorului, să procedeze potrivitalin. (1), stabilind suma ce se cuvine creditorului, precum și partea din aceasta pe care o va plătifiecare moștenitor în parte.Încetarea curgerii dobânzilorArt. 872. - De la data fixată pentru depunerea titlurilor de creanță, dobânzile creanțelor creditorilorurmăritori trecute în proiectul de distribuire încetează de a mai fi în sarcina debitorului urmărit, chiar încaz de convenție contrară. Dacă instituția de credit la care s-au depus ori consemnat aceste sumeplătește dobânzi, creditorii nu vor avea drept decât la dobânzile ce se plătesc de instituția de credit lacare s-au depus ori consemnat acele sume.Interdicția popririiArt. 873. -(1) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor urmărite și cele consemnate la dispoziția executoruluinu pot fi poprite de către creditorii debitorului sau ai adjudecatarului.(2) Se va putea înființa poprire numai asupra sumelor atribuite creditorilor sau debitorului prinprocesul-verbal de distribuire.Întocmirea proiectului de distribuireArt. 874. -(1) În termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță, executorul vaîntocmi proiectul de distribuire a sumelor, potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 865-868, iardacă printre creditorii urmăritori și intervenienți se află și creditori care au intervenit tardiv, dupăexpirarea termenului prevăzut la art. 691, creanțele acestora vor fi alocate asupra părții din sumarămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori și a celor care au intervenit în timp util.(2) În cazul în care imobilele grevate de o ipotecă colectivă au fost vândute împreună, creanțagarantată cu o astfel de ipotecă va fi repartizată, la cererea creditorilor cu rang posterior, asupraimobilelor adjudecate, proporțional cu prețul obținut pentru fiecare imobil în parte, iar dacă suntcreanțe ipotecare anterioare, proporțional cu restul de preț ce a rămas de la fiecare imobil, după ce s-au acoperit creanțele cu rang anterior ipotecii colective.(3) Creanțele cu termen și cele condiționale vor fi repartizate după rangul lor, ca și cum ar fi pure șisimple, cu mențiunea că ele vor fi plătite numai potrivit regulilor prevăzute la art. 881 și 882.(4) Creanțele care nu pot fi valorificate decât după executarea bunurilor unui codebitor principal vor fitrecute ca socotite sub condiție suspensivă.(5) Titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitație și servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuți înordinea înscrierii cu valoarea acestor drepturi înscrise în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, cuvaloarea determinată potrivit art. 837 alin. (2), care poate fi contestată în condițiile art. 875 alin. (2).(6) Creditorul unei rente pe viață sau altei creanțe periodice va fi trecut în ordinea înscrierii în carteafunciară, cu o sumă ale cărei dobânzi anuale să fie suficiente pentru a asigura plata ratelor rentei.Afișarea proiectului de distribuireArt. 875. -(1) Proiectul de distribuire va fi comunicat debitorului și creditorilor care și-au depus titlurile de

(1) Proiectul de distribuire va fi comunicat debitorului și creditorilor care și-au depus titlurile decreanță, potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor.(2) Ei vor fi citați cu mențiunea expresă că, sub sancțiunea decăderii, în termen de 5 zile de la datacomunicării, pot formula, în scris, obiecțiuni la proiectul de distribuire.(3) În lipsa obiecțiunilor în termenul arătat la alin. (2), proiectul de distribuire devine definitiv.(4) În caz de obiecțiune, executorul va convoca în scris debitorul și toți creditorii în vederea uneieventuale concilieri, care va avea loc la sediul executorului în termen de cel mult 15 zile de la dataprimirii ultimei contestații.Încercarea de conciliere. EfecteArt. 876. -(1) Dacă la termenul fixat în vederea concilierii, debitorul sau creditorii care au formulat obiecțiuni numai stăruie în menținerea lor sau se ajunge la un acord privind modul de distribuire, executorul va luaact de acordul realizat și va dispune repartizarea sumelor potrivit acestei înțelegeri, care va ficonsemnată într-un proces-verbal semnat de executor și de toate persoanele prezente.(2) Dacă nu se ajunge la un acord, iar cei care au formulat obiecțiuni stăruie în menținerea lor,executorul va încheia un proces-verbal în care se vor consemna obiecțiile celor prezenți, semnat de elși de cei prezenți.(3) Cel nemulțumit de proiectul de distribuire poate introduce contestație în termen de 5 zile de la dataîntocmirii procesului-verbal prevăzut la alin. (2). Contestația suspendă de drept plata creanței sau apărții din creanța contestată. La primul termen la care părțile au fost legal citate, instanța este obligatăsă se pronunțe asupra menținerii sau, după caz, a înlăturării suspendării. Instanța se pronunță prinîncheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la pronunțare. Apelul nususpendă de drept executarea încheierii atacate.(4) Debitorul sau creditorii care nu s-au prezentat la termenul arătat la alin. (1) sunt considerați că aurenunțat la obiecțiunile formulate, fiind decăzuți din dreptul de a face contestație la executare.Soluționarea contestațiilorArt. 877. -(1) Toate contestațiile formulate împotriva proiectului de distribuire se judecă de instanța deexecutare, printr-o singură hotărâre, de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților.Hotărârea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare.(2) Contestatorul a cărui cerere a fost respinsă va răspunde față de creditori pentru dobânzile ce trecpeste acelea prevăzute la art. 872 și pentru toate prejudiciile cauzate de întârzierea la plată a sumelorcuvenite.Îndreptarea erorilor de calcul și a greșelilor materialeArt. 878. - Erorile de calcul și alte greșeli materiale se vor îndrepta de executor, din oficiu ori lacerere, făcându-se mențiune despre aceasta în încheierea prin care se dispune eliberarea sau, dupăcaz, distribuirea sumei.

SECȚIUNEA a 3-a Plata sumei rezultate din urmărirea silită

CondițiiArt. 879. -(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, plata sumei rezultate din executare se poate dispune numaidupă expirarea termenului de depunere a titlurilor de creanță ori, după caz, la data expirăriitermenului de formulare a obiecțiunilor împotriva proiectului de distribuire.(2) Executorul se va pronunța asupra plății sumei arătate la alin. (1) prin încheiere executorie, datăfără citarea părților.(3) Suma rămasă se va elibera debitorului.Efectuarea plățilorArt. 880. -(1) Plățile vor fi efectuate de către unitatea la care au fost depuse sau consemnate sumele rezultatedin urmărire, pe baza unei dispoziții de plată trimise de executorul judecătoresc.(2) Dovada efectuării plății va fi comunicată executorului, care o va păstra la dosarul executării.Plata creanțelor afectate de termenArt. 881. - Dacă creanța este afectată de un termen suspensiv, aceasta se va plăti chiar dacătermenul nu s-a împlinit. Când o astfel de creanță este fără dobândă, plata înainte de termen nu se va

termenul nu s-a împlinit. Când o astfel de creanță este fără dobândă, plata înainte de termen nu se vaface decât dacă se scade dobânda cuvenită până la împlinirea termenului. Dacă însă creditorul nueste de acord să se facă scăderea, creanța sa se va consemna la unitatea prevăzută de lege, pentrua fi eliberată la împlinirea termenului.Plata creanțelor condiționaleArt. 882. -(1) Atunci când condiția este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenită, decâtdacă acesta va da o cauțiune sau va constitui o ipotecă în favoarea celor care ar trebui să sefolosească de această sumă în cazul îndeplinirii condiției.(2) Dacă însă condiția este suspensivă, suma cuvenită creditorului va fi distribuită creditorilor care vindupă acesta, dacă aceștia vor da o cauțiune sau vor constitui o ipotecă pentru a garanta restituireasumei primite în caz de îndeplinire a condiției.(3) În cazul în care creditorii prevăzuți la alin. (1) și (2) nu dau o cauțiune sau nu constituie o ipotecă,suma se va consemna la unitatea prevăzută de lege până la îndeplinirea condiției rezolutorii saususpensive.Plata creanțelor contestateArt. 883. -(1) Sumele corespunzătoare creanțelor contestate sau acelora pentru care s-au înființat măsuriasigurătorii, precum și cele reclamate în condițiile prevăzute la art. 692 alin. (6), dar nerecunoscute, întot sau în parte, de debitor, vor fi consemnate spre a fi plătite ulterior.(2) După rămânerea definitivă a hotărârii de soluționare a contestației sau a celei date asupra acțiuniipe baza căreia s-a înființat măsura asigurătorie, executorul, la cererea debitorului sau a creditoruluiinteresat, va dispune, potrivit hotărârii respective, fie eliberarea sumelor corespunzătoare creanțeicontestate ori alocate pe bază de măsură asigurătorie, fie distribuirea lor, în condițiile legii, întrecreditorii rămași neîndestulați. Suma rămasă se va elibera debitorului.(3) Dacă suma reclamată a fost păstrată pentru obținerea de către creditorii intervenienți a titlurilorexecutorii necesare, în condițiile prevăzute la art. 692 alin. (6), executorul, la cererea uneia dintre părțisau chiar din oficiu, va cita debitorul, creditorul urmăritor și creditorii intervenienți, cu excepția celorîndestulați integral, și, după ascultarea celor prezenți, va dispune eliberarea sumei reținute în contulcreditorilor intervenienți care au obținut între timp un titlu executoriu. Înfățișarea părților interesate vaputea fi dispusă, la cererea oricăruia dintre creditori, și înainte de expirarea termenului legal pentruobținerea titlului executoriu, în afară de cazul în care mai există alți creditori care urmează să obținătitlul executoriu. Suma rămasă se va elibera debitorului.Plata creanțelor periodiceArt. 884. -(1) Suma alocată creditorului unei creanțe periodice va fi întrebuințată în vederea fructificării ei, pentruasigurarea plății ratelor, în modul convenit de părțile interesate, iar în lipsa unui acord, în modul încare se va hotărî de instanța de executare, la sesizarea părții interesate sau, în lipsă, a executoruluijudecătoresc, în condițiile prevăzute la art. 871.(2) Dacă dobânzile sumei alocate vor fi mai mici decât ratele datorate, diferența se va întregi prinpreluare din capital.(3) După stingerea, din orice motive, a obligației de plată, suma rămasă va fi distribuită creditorilorrămași neîndestulați sau eliberată debitorului.Predarea titlurilor de creanțăArt. 885. -(1) Titlurile creanțelor plătite integral vor fi eliberate creditorilor, cu mențiunea stingerii totale a datoriei.(2) Titlurile creanțelor plătite parțial vor fi eliberate creditorilor cu mențiunea părții plătite.Închiderea proceduriiArt. 886. -(1) După predarea titlurilor, executorul, prin încheiere dată fără citarea părților, constată încetareaurmăririi silite și dispune închiderea dosarului.(2) Creditorii care nu au fost îndestulați pot cere însă reluarea urmăririi silite, în condițiile legii, sauefectuarea unei noi urmăriri asupra altor bunuri ale debitorului, dacă este cazul.Sumele neridicateArt. 887. - Sumele consemnate și neridicate în termen de 5 ani de la data comunicării încheierii princare s-a aprobat distribuirea acestora se fac venit la bugetul local, dispozițiile art. 780 aplicându-se înmod corespunzător.

TITLUL III Executarea silită directăCAPITOLUL I Dispoziții generale

Modul de executare

Art. 888. -(1) În cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unuibun, în predarea unui bun sau a folosinței acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuință saudintr-o altă incintă, în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricăreialte activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoieobligația sa în termenul prevăzut în somație, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raportcu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, să sesizeze instanța de executare, învederea aplicării unei penalități.(2) Atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligația de a-l preda, a-l lăsa în posesieori în folosință, după caz, cuprinde și obligația de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede înmod expres altfel.Executarea fără somațieArt. 889. - La cererea creditorului, dacă se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul săse sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate,instanța de executare va putea să dispună ca executarea silită să se facă de îndată și fără somație.Instanța analizează cererea, de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea nueste supusă niciunei căi de atac.Procesul-verbal de îndeplinire a executăriiArt. 890. -(1) Despre îndeplinirea executării obligațiilor prevăzute în prezentul capitol, executorul va încheia unproces-verbal în condițiile art. 679, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să leplătească debitorul.(2) Procesul-verbal va fi comunicat părților, iar un exemplar va fi păstrat la dosarul de executare.(3) Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare, stabilite în sarcinadebitorului.Imposibilitatea predării silite a bunuluiArt. 891. - În cazul în care predarea silită a unui bun a devenit imposibilă din cauza distrugerii,ascunderii sau deteriorării acestuia ori a altor asemenea împrejurări, executorul va consemna aceastaîntr-un proces-verbal întocmit în condițiile art. 890, și totodată va dispune, prin încheiere, încetareaexecutării silite.Obligarea debitorului la despăgubiriArt. 892. -(1) Dacă în titlu executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunuluiîn cazul imposibilității predării acestuia sau, după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazulneexecutării obligației de a face ce implică faptul personal al debitorului, instanța de executare, lacererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților, în termen scurt. Întoate cazurile, la cererea creditorului, instanța va avea în vedere și prejudiciile ocazionate prinneexecutarea de bunăvoie a obligației, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.(2) Hotărârea este executorie și este supusă numai apelului. Suspendarea executării acestei hotărârinu se va putea obține decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispozițiile art. 751 și 752 sunt aplicabileîn mod corespunzător.(3) Pe baza cererii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea înființa măsuri asigurătorii.

CAPITOLUL II Predarea silită a bunurilor mobile Înștiințarea debitoruluiArt. 893. - Dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin calitate și cantitate, nu îșiîndeplinește obligația în termen de 24 de ore de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării,predarea lui se va face prin executare silită.Efectuarea executării silite

Art. 894. -(1) În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 893, executorul judecătoresc va ridicabunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale,stabilite prin titlul executoriu.(2) Executorul judecătoresc va încheia, în condițiile art. 890, un proces-verbal despre îndeplinireaexecutării, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.Imposibilitatea de predareArt. 895. - Dacă, în termen de 30 de zile de la data deplasării executorului judecătoresc la locul deunde urma să fie ridicat bunul mobil, nu s-a efectuat predarea silită către creditor, executoruljudecătoresc, la cererea acestuia din urmă, poate întocmi o încheiere prin care să constateimposibilitatea de predare. Dispozițiile art. 891 și 892 se aplică în mod corespunzător chiar și atuncicând debitorul, ulterior împlinirii termenului de 30 de zile, oferă predarea bunului către creditor.

CAPITOLUL III Predarea silită a bunurilor imobile Termen de executareArt. 896. -(1) Nicio evacuare din imobilele cu destinație de locuință nu poate fi făcută de la data de 1 decembrieși până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensuldispozițiilor legislației locative, el și familia sa nu au la dispoziție o locuință corespunzătoare ori cădebitorul și familia sa au o altă locuință corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt,fără niciun titlu, o locuință și nici celor care au fost evacuați pentru că pun în pericol relațiile deconviețuire sau tulbură în mod grav liniștea publică.Înștiințarea debitoruluiArt. 897. - Dacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu își îndeplinește aceastăobligație în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, ea va fiîndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.Efectuarea executării siliteArt. 898. -(1) În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 897, executorul judecătoresc se va deplasala fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl vaevacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt orifără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditorîn drepturile sale.(2) Când debitorul lipsește sau refuză să deschidă ușile, executorul va fi însoțit de agenți ai forțeipublice ori reprezentanți ai jandarmeriei, după caz.(3) După deschiderea ușilor imobilului, prezența celor menționați la alin. (2) va putea fi suplinită de 2martori asistenți.(4) Executarea în modalitatea predării silite imobiliare va putea continua în ziua începerii sale chiardupă ora 20,00, precum și în zilele următoare, inclusiv în cele nelucrătoare, dacă nu s-a finalizat dincauza unei opuneri la executare din partea debitorului ori a altei persoane sau dacă operațiunile cetrebuie efectuate pentru finalizarea executării silite nu s-au putut realiza până la ora 20,00.Depozitarea bunurilor mobileArt. 899. -(1) Dacă executarea privește un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectulexecutării și pe care debitorul nu le ridică singur ori sunt sechestrate într-o altă urmărire, executorul vaîncredința aceste bunuri în păstrarea unui administrator-sechestru, care poate fi chiar creditorul, pecheltuiala debitorului. Despre această măsură va fi înștiințat creditorul în folosul căruia bunurile au fostsechestrate.(2) Dispozițiile prezentei cărți referitoare la administratori-sechestru în materie de urmărire mobiliarăpropriu-zisă sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) Dacă bunurile lăsate în depozit nu sunt sechestrate în favoarea altei urmăriri, executorul va fixa,prin procesul-verbal arătat la art. 900, termenul în care debitorul trebuie să le ridice, care nu poate fimai lung de o lună.Procesul-verbal de predare silită

Art. 900. - Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentului capitol, executoruljudecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozițiile art. 890 fiind aplicabile. În cazul în caredebitorul refuză primirea procesului-verbal, lipsește ori, după caz, a părăsit imobilul după începereaexecutării, iar domiciliul său se afla în acel imobil, executorul judecătoresc, dacă debitorul nu i-acomunicat un domiciliu ales, va proceda la afișarea procesului-verbal de predare silită pe ușaimobilului sau în orice altă parte a imobilului care îl face vizibil.Vânzarea bunurilor lăsate în depozitArt. 901. -(1) Dacă debitorul nu ridică bunurile în termenul arătat în procesul-verbal prevăzut la art. 900 șiacestea au valoare de piață, ele vor fi scoase în vânzare, inclusiv cele care sunt insesizabile prinnatura lor, potrivit regulilor din materia vânzării bunurilor mobile urmăribile.(2) Prețul bunurilor vândute, după deducerea cheltuielilor de executare silită, inclusiv a cheltuielilor devânzare și a remunerației administratorului-sechestru, va fi consemnat pe numele debitorului, care vafi înștiințat despre aceasta potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor.Dispozițiile art. 900 se aplică în mod corespunzător.(3) Bunurile care nu au valoare de piață sunt declarate abandonate. De asemenea, la cerereacreditorului, executorul judecătoresc poate declara abandonate bunurile mobile care au valoare depiață și nu au fost revendicate de debitor sau de altă persoană care ar dovedi calitatea de proprietar,în termen de 4 luni de la data încheierii procesului-verbal de predare silită.(4) Despre toate acestea va fi înștiințat și debitorul, potrivit dispozițiilor prevăzute la alin. (2), precum șiorganul financiar local pentru a prelua bunurile abandonate. Dispozițiile art. 780 se aplică în modcorespunzător.Reocuparea imobiluluiArt. 902. -(1) Dacă, după încheierea procesului-verbal de predare silită, debitorul sau orice altă persoană, înlipsa consimțământului expres prealabil ori a unei hotărâri judecătorești, pătrunde sau se reinstaleazăîn imobil, la cererea creditorului ori a altei persoane interesate, se va putea face o nouă executaresilită în baza aceluiași titlu executoriu, fără somație și fără nicio altă formalitate prealabilă.(2) În cazul prevăzut la alin. (1), orice bunuri mobile, indiferent de natura ori valoarea lor, care nu aufost ridicate la data predării silite inițiale sau care au fost aduse în imobil după reocupare, seconsideră de drept abandonate din momentul repunerii în posesie.(3) Pe baza procesului-verbal pus la dispoziția organului de urmărire penală, în copie certificată, deexecutorul judecătoresc, va fi declanșată urmărirea penală.

CAPITOLUL IV Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face

SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune Domeniu de aplicareArt. 903. -(1) Dispozițiile prezentei secțiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligațiilor de aface sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu creditorul a fostautorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația de aface sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației de a nuface nu mai este necesară obținerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabileascădespăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situațieianterioare încălcării obligației de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective sedetermină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc,potrivit dispozițiilor art. 628.(2) Dispozițiile art. 1.528 din Codul civil rămân aplicabile.Executarea obligației de a faceArt. 904. - Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titluexecutoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorulpoate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să oîndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.Executarea obligației de a nu faceArt. 905. -

(1) Dispozițiile prevăzute în prezenta secțiune sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul cândtitlul executoriu cuprinde o obligație de a nu face.(2) Creditorul va putea cere instanței de executare să fie autorizat, prin încheiere executorie, dată cucitarea părților, să desființeze el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, lucrărilefăcute de acesta împotriva obligației de a nu face.Aplicarea de penalitățiArt. 906. -(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nuexecută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acestapoate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor,prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlulexecutoriu.(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fistabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectuluiobligației.(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nuexecută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixasuma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorulexecută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care aujustificat întârzierea executării.(6) Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie.(7) Acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata dedespăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 892 sau ale dreptului comun.Interzicerea daunelor cominatoriiArt. 907. - Pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul capitol nu se pot acorda daunecominatorii.Concursul forței publiceArt. 908. - Dacă, în cazurile prevăzute la art. 904 și 905, debitorul se opune la executarea obligațieide către creditor, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va obține, în condițiile legii,concursul organelor de poliție, jandarmerie sau al altor agenți ai forței publice, după caz.Efectuarea înscrierilor în cartea funciarăArt. 909. -(1) Dacă printr-un titlu executoriu s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară împotriva celuiînscris ca titular al dreptului, creditorul va putea solicita, direct sau prin intermediul executoruluijudecătoresc, biroului de cadastru și publicitate imobiliară să dispună înscrierea în baza acestui titlu.(2) Dacă cel împotriva căruia s-a dispus efectuarea înscrierii a fost totodată obligat, prin același titluexecutoriu sau prin altul, să evacueze ori, după caz, să predea imobilul în mâinile creditorului, se vaproceda potrivit dispozițiilor art. 896 și următoarele.(3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în cazurile în care obligațiacuprinsă în titlul executoriu privește efectuarea înscrierilor în alte registre publice decât carteafunciară.

SECȚIUNEA a 2-a Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori

Domeniu de aplicareArt. 910. -(1) Dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile și în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzuteîntr-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinței minorului, darea în plasament, înapoiereaminorului de către persoana care îl ține fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personalecu minorul, precum și alte măsuri prevăzute de lege.(2) În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorulîncheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica acesteia data la

încheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica acesteia data lacare să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vedereapreluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte săîși exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlulexecutoriu.(3) Dacă debitorul nu se va conforma somației executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesizainstanța de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 906.Reguli speciale de executareArt. 911. -(1) Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2) debitorul nuexecută obligația sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.(2) Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială șiprotecția copilului și, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta.Prezența psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcției are această calificare.(3) La solicitarea executorului judecătoresc, agenții forței publice sunt obligați să își dea concursul laexecutare, în condițiile legii.(4) Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentrua se realiza executarea.Opunerea la executareArt. 912. -(1) Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația, penalitatea stabilită de instanță potrivit art. 906 vacurge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzutela art. 906 alin. (2).(2) În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut la alin. (1), precum șiatunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemnaacest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începeriiurmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.Refuzul minoruluiArt. 913. -(1) Dacă executorul constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitorsau manifestă aversiune față de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemnaconstatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistențăsocială și protecția copilului.(2) Reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului va sesiza instanțacompetentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârstacopilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni. Cererease soluționează de urgență în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac,pronunțată cu citarea părinților și, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispozițiile legaleprivind ascultarea copilului rămân aplicabile.(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanță va întocmi un raport pe careîl va comunica instanței, executorului judecătoresc și direcției generale de asistență socială șiprotecția copilului.(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art.911.(5) Dacă și în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzuluiminorului, creditorul poate sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul în vedereaaplicării unei penalități, dispozițiile art. 906 alin. (2) și (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător.Procesul-verbal de constatareArt. 914. - Executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va constata modul deîndeplinire a obligațiilor prevăzute la art. 910 alin. (1), dispozițiile art. 890 fiind aplicabile în modcorespunzător.

CARTEA a VI-a Proceduri specialeTITLUL I Procedura divorțului

CAPITOLUL I Dispoziții comune

Instanța competentă

Art. 915. -(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmălocuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mailocuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoriacompetentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuințaîn țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria încircumscripția căreia își are locuința reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cerereade divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este decompetența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.Cererea de divorțArt. 916. -(1) Cererea de divorț va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare înjudecată, numele copiilor minori ai celor 2 soți ori adoptați de aceștia.(2) Dacă nu sunt copii minori, se va menționa în cerere această împrejurare.(3) La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie acertificatelor de naștere ale copiilor minori.(4) La cerere se poate alătura, după caz, înțelegerea soților rezultată din mediere cu privire ladesfacerea căsătoriei și, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului.Cererea reconvenționalăArt. 917. -(1) Soțul pârât poate să facă și el cerere de divorț, cel mai târziu până la primul termen de judecată lacare a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptelepetrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asuprafondului în cererea reclamantului.(2) Cererea pârâtului se va face la aceeași instanță și se va judeca împreună cu cerereareclamantului.(3) În cazul în care motivele divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la primainstanță și în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct lainstanța învestită cu judecarea apelului.(4) Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) și (3) atrage decăderea soțului pârât dindreptul de a cere divorțul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soțul pârâtpoate cere divorțul pentru motive ivite ulterior.Calitatea procesuală activăArt. 918. -(1) Desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți.(2) Cu toate acestea, soțul pus sub interdicție judecătorească poate cere divorțul prin reprezentantlegal sau personal în cazul în care face dovada că are capacitatea de discernământ neafectată.Cereri accesorii și incidentaleArt. 919. -(1) La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la:a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor,locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;b) numele soților după divorț;c) locuința familiei;d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfaceriicăsătoriei;e) obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;f) încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.(2) Când soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se vapronunța asupra exercitării autorității părintești, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielilede creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.(3) De asemenea, instanța se va pronunța din oficiu și asupra numelui pe care îl vor purta soții după

(3) De asemenea, instanța se va pronunța din oficiu și asupra numelui pe care îl vor purta soții dupădivorț, potrivit prevederilor Codului civil.Măsuri vremelniceArt. 920. - Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizoriicu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de statpentru copii și la folosirea locuinței familiei.Prezența personală a părțilorArt. 921. -(1) În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soțiexecută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicțiejudecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedicăsă se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatarsau, după caz, prin tutore ori curator.(2) Instanța va încerca la fiecare înfățișare împăcarea soților.(3) În toate cazurile, instanța este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Coduluicivil.Absența reclamantuluiArt. 922. - Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și seînfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.Citarea pârâtuluiArt. 923. - Dacă procedura de citare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-aprezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru averifica dacă pârâtul își are locuința la locul indicat în cerere și, dacă va constata că nu locuieșteacolo, va dispune citarea lui la locuința sa efectivă, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă.Renunțarea la judecatăArt. 924. - Reclamantul poate renunța la judecată în tot cursul judecății, chiar dacă pârâtul seîmpotrivește. Renunțarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divorț făcute de pârât.Împăcarea soțilorArt. 925. -(1) Soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acestcaz, instanța va lua act de împăcare și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului,precum și restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.(2) Oricare dintre soți va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare și, înacest caz, se va putea folosi și de faptele vechi.Decesul unuia dintre soțiArt. 926. -(1) Dacă în timpul procesului de divorț unul dintre soți decedează, instanța va lua act de încetareacăsătoriei și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.(2) Cu toate acestea, când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului și reclamantuldecedează în cursul procesului, lăsând moștenitori, aceștia vor putea continua acțiunea, pe careinstanța o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soțului pârât. În caz contrar, dispozițiilealin. (1) rămân aplicabile.(3) Pentru introducerea în cauză a moștenitorilor soțului reclamant, instanța va face aplicarea art. 412alin. (1) pct. 1.(4) În cazul în care acțiunea este continuată de moștenitorii soțului reclamant, potrivit alin. (2),căsătoria se socotește desfăcută la data introducerii cererii de divorț.Nemotivarea hotărâriiArt. 927. - Hotărârea prin care se pronunță divorțul nu se va motiva, dacă ambele părți solicităinstanței aceasta.Căi de atac. Publicitatea hotărâriiArt. 928. -(1) Apelul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusținut,dacă la judecată se prezintă numai pârâtul.(2) Apelul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfățișează numai reclamantul.(3) Dacă unul dintre soți s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu estesupusă contestației în anulare și revizuirii în ce privește divorțul.

(4) Instanța la care hotărârea de divorț a rămas definitivă o va trimite, din oficiu, serviciului publiccomunitar local de evidență a persoanelor unde a fost încheiată căsătoria, Registrului național alregimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, și, dacă unul dintre soți a fost profesionist, registruluicomerțului.

CAPITOLUL II Divorțul remediu

SECȚIUNEA 1 Divorțul prin acordul soților

Domeniu de aplicareArt. 929. - Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică cazurilor în care soții au optat pentru divorțul pecale administrativă sau notarială, în condițiile Codului civil.Depunerea cereriiArt. 930. -(1) În cazul în care cererea de divorț se întemeiază, în condițiile prevăzute de Codul civil, pe acordulpărților, ea va fi semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specialăautentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii.(2) Atunci când este cazul, în cererea de divorț soții vor stabili și modalitățile în care au convenit să fiesoluționate cererile accesorii divorțului.(3) Primind cererea formulată în condițiile alin. (1), instanța va verifica existența consimțământuluisoților, după care va fixa termen pentru soluționarea cererii în camera de consiliu.Soluționarea cereriiArt. 931. -(1) La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe bazaacordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților. Prinaceeași hotărâre, instanța va lua act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii, în condițiilelegii.(2) Dacă soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanța va administra probele prevăzute delege pentru soluționarea acestora și, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la divorț,potrivit alin. (1), soluționând totodată și cererile privind exercitarea autorității părintești, contribuțiapărinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor și numele soților după divorț.(3) Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanța va continua judecata, pronunțând ohotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.(4) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1) este definitivă, iar hotărârea pronunțată potrivit alin. (2)este definitivă numai în ceea ce privește divorțul, dacă legea nu prevede altfel.Cererea acceptată de pârâtArt. 932. -(1) Când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât, iar acesta recunoaște faptele careau dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă reclamantul este de acord, va pronunța divorțulfără a cerceta temeinicia motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacereacăsătoriei.(2) Dispozițiile art. 931 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.(3) Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunțarea divorțului în condițiile alin. (1), cererea va fisoluționată potrivit art. 934.

SECȚIUNEA a 2-a Divorțul din motive de sănătate

CondițiiArt. 933. - Când divorțul este cerut pentru că starea sănătății unuia dintre soți face imposibilăcontinuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțuluibolnav și va pronunța divorțul, potrivit Codului civil, fără a face mențiune despre culpa pentrudesfacerea căsătoriei.

CAPITOLUL III Divorțul din culpa soților

Culpa în destrămarea căsătoriei

Art. 934. -(1) Instanța va pronunța divorțul din culpa soțului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice,imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai esteposibilă.(2) Instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei afăcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămareacăsătoriei.(3) Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numaireclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată,cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 935 privind pronunțareadivorțului din culpa exclusivă a reclamantului.Divorțul pentru separarea în fapt îndelungatăArt. 935. -(1) Când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul,asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. În acest caz, instanța va verifica existența șidurata despărțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.(2) Dacă soțul pârât se declară de acord cu divorțul, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiileart. 931.

TITLUL II Procedura punerii sub interdicție judecătorească


Art. 936. - Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează deinstanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.Conținutul cereriiArt. 937. - Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane va cuprinde, pe lângăelementele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă alienația mintală sau debilitatea mintală aacesteia, precum și dovezile propuse.Măsuri prealabileArt. 938. -(1) După primirea cererii, președintele instanței va dispune să se comunice celui a cărui punere subinterdicție judecătorească a fost cerută copii de pe cerere și de pe înscrisurile anexate. Aceeașicomunicare se va face și procurorului, atunci când cererea nu a fost introdusă de acesta.(2) Procurorul, direct sau prin organele poliției, va efectua cercetările necesare, va lua avizul uneicomisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută segăsește internat într-o unitate sanitară, va lua și avizul acesteia.(3) Dacă este cazul, președintele dispune și numirea unui curator în condițiile prevăzute de Codulcivil. Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanță a celui a cărui puneresub interdicție judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătății lui împiedică prezentareasa personală.Internarea provizorieArt. 939. - Dacă, potrivit avizului comisiei de medici specialiști și, când este cazul, al unității sanitareprevăzute la art. 938 alin. (2), este necesară observarea mai îndelungată a stării mintale a celui acărui punere sub interdicție judecătorească este cerută și observarea nu se poate face în alt mod,instanța, solicitând și concluziile procurorului, va putea dispune internarea provizorie, pe cel mult 6săptămâni, într-o unitate sanitară de specialitate.JudecataArt. 940. -(1) După primirea actelor prevăzute la art. 938, se va fixa termenul pentru judecarea cererii,dispunându-se citarea părților.(2) La termenul de judecată, instanța este obligată să îl asculte pe cel a cărui punere sub interdicțiejudecătorească este cerută, punându-i și întrebări pentru a constata starea sa mintală. Dacă cel acărui punere sub interdicție judecătorească este cerută nu este în stare să se înfățișeze în instanță, elva fi ascultat la locul unde se găsește.

(3) Judecarea se va face cu participarea procurorului.Comunicarea hotărâriiArt. 941. -(1) După ce hotărârea de punere sub interdicție judecătorească a rămas definitivă, instanța care apronunțat-o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată, după cum urmează:a) serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor la care nașterea celui pus subinterdicție judecătorească este înregistrată, pentru a se face mențiune pe marginea actului de naștere;b) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub interdicțiejudecătorească, potrivit legii, o supraveghere permanentă;c) biroului de cadastru și publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când estecazul;d) registrului comerțului, dacă persoana pusă sub interdicție judecătorească este profesionist.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și instanțelor învestite cu judecarea căilor de atac prevăzute delege.(3) În cazul în care cererea de punere sub interdicție judecătorească a fost respinsă, curatela instituităpe durata procesului încetează de drept.Numirea tutoreluiArt. 942. - Dacă hotărârea de punere sub interdicție judecătorească a rămas definitivă, instanța detutelă numește de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească, încondițiile prevăzute de Codul civil.Ridicarea interdicțieiArt. 943. -(1) Ridicarea interdicției judecătorești se face cu procedura prevăzută în prezentul titlu, care se aplicăîn mod corespunzător(2) Despre ridicarea interdicției judecătorești se face mențiune pe hotărârea prin care s-a pronunțatinterdicția judecătorească.

TITLUL III Procedura de declarare a morții


Art. 944. - Cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a căreicircumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut.Măsuri prealabileArt. 945. -(1) După sesizarea instanței, președintele va cere primăriei comunei, orașului, municipiului sausectorului municipiului București, precum și organelor poliției în a căror rază teritorială a avut ultimuldomiciliu cunoscut cel dispărut să culeagă informații cu privire la acesta.(2) Totodată, președintele va dispune să se facă afișarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut al celuidispărut, la sediul primăriei comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București și lasediul instanței, precum și publicarea într-un ziar de largă circulație a unui anunț despre deschidereaprocedurii de declarare a morții, cu invitația ca orice persoană să comunice datele pe care le cunoașteîn legătură cu cel dispărut.(3) Președintele va sesiza instanța de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui a cărui moarte secere a fi declarată, spre a numi, dacă este cazul, un curator, în condițiile prevăzute de Codul civil.(4) Dacă în patrimoniul persoanei a cărei moarte se cere a fi declarată există bunuri imobile,președintele va cere, din oficiu, notarea cererii în cartea funciară, precum și înregistrarea acesteia înregistrul comerțului, dacă este profesionist.JudecataArt. 946. -(1) După trecerea a două luni de la data efectuării publicațiilor și după primirea rezultatelorcercetărilor, se va fixa termen de judecată.(2) Persoana a cărei moarte se cere a fi declarată se citează la ultimul domiciliu cunoscut; citația sepublică într-un ziar de largă circulație. Dacă persoana în cauză a avut un mandatar, va fi citat șiacesta, pentru a da lămuriri instanței.

(3) De asemenea, va fi citat și curatorul, dacă a fost numit.(4) Judecarea se va face cu participarea procurorului.Comunicarea hotărâriiArt. 947. -(1) Prin grija instanței care a judecat cererea, dispozitivul hotărârii de declarare a morții rămasedefinitivă se va afișa timp de două luni la sediul acelei instanțe și al primăriei comunei, orașului,municipiului sau sectorului municipiului București, în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliucunoscut cel declarat mort, precum și la acest domiciliu.(2) Dispozitivul hotărârii va fi comunicat instanței de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celuideclarat mort, spre a se numi un curator, dacă va fi cazul.(3) De asemenea, dispozitivul hotărârii de declarare a morții, cu mențiunea că hotărârea a rămasdefinitivă, va fi comunicat serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor de la ultimuldomiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru a înregistra moartea.(4) Când este cazul, dispozitivul hotărârii de declarare a morții va fi notat în cartea funciară și se vaînregistra în registrul comerțului, în registrul succesoral, precum și în alte registre publice.Situații specialeArt. 948. -(1) Cererea de declarare a morții unei persoane a cărei încetare din viață este sigură, dar cadavrul nupoate fi găsit ori identificat, se poate introduce și la instanța în a cărei circumscripție a decedat aceapersoană.(2) Cererea se poate introduce de îndată ce s-a cunoscut faptul morții, pe baza cercetărilor făcute deorganele competente. Instanța va putea dispune și administrarea altor probe. Dispozițiile art. 945 alin.(1) și (2) și art. 946 alin. (1) nu sunt aplicabile.Nulitatea hotărâriiArt. 949. -(1) Cererea de constatare a nulității hotărârii declarative de moarte în cazul în care persoana este înviață se face la instanța care a pronunțat hotărârea. Tot astfel se va proceda când se înfățișeazăcertificatul de stare civilă prin care se constată decesul celui declarat mort.(2) Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care au fost părți în procesul de declarare amorții și cu participarea procurorului.(3) Dispozitivul hotărârii de constatare a nulității hotărârii, cu mențiunea că aceasta a rămas definitivă,se comunică serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor pentru anularea înregistrării.Rectificarea datei morțiiArt. 950. - La cererea oricărei persoane interesate, urmând procedura prevăzută la art. 949, instanțava rectifica data morții stabilită prin hotărâre, dacă se va dovedi că nu a fost cu putință ca moartea săse fi produs la acea dată.Notarea cererii în cartea funciarăArt. 951. - Când se cere rectificarea sau constatarea nulității hotărârii declarative de moarte și înpatrimoniul persoanei a cărei moarte a fost declarată există bunuri imobile, instanța, din oficiu, vadispune notarea cererii în cartea funciară.

TITLUL IV Măsuri asigurătorii și provizorii

CAPITOLUL I Sechestrul asigurător


NoțiuneArt. 952. - Sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribileale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terț în scopul valorificării lor în momentul în carecreditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu.Condiții de înființareArt. 953. -(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă,poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului,dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni

dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuniîn cuantumul fixat de către instanță.(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că aintentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoareareclamată.(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, încazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurărilepromise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă orisă își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlaltecondiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.Procedura de soluționareArt. 954. -(1) Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesulîn prima instanță. Creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să seînființeze sechestrul.(2) Instanța va decide de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie,stabilind suma până la care se încuviințează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumulcauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.(3) Încheierea prin care se soluționează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată decătre instanță, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheiereaeste supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară.Apelul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților.(4) Dispozițiile art. 999 alin. (4) se aplică atât la soluționarea cererii, cât și la judecarea apelului.Executarea măsuriiArt. 955. -(1) Măsura sechestrului asigurător se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivitregulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără amai cere vreo autorizare sau altă formalitate, în afară de înregistrarea acesteia.(2) În cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, în cel mai scurt timp posibil, la locul unde seaflă bunurile asupra cărora se va aplica sechestrul. Executorul judecătoresc va aplica sechestrulasupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanței. În toate cazurile, sechestrulasigurător se va aplica fără somație ori înștiințare prealabilă a debitorului.(3) Sechestrul asigurător înființat asupra unui bun supus unor formalități de publicitate se va înscriede îndată în cartea funciară, registrul comerțului, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sau înalte registre publice, după caz. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupăînscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.(4) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea facecontestație la executare.Desființarea de drept a sechestrului asigurătorArt. 956. - Nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept asechestrului asigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților.Ridicarea sechestrului asigurătorArt. 957. -(1) Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, lacererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluționează în camera de consiliu, de urgențăși cu citarea în termen scurt a părților, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de lapronunțare, la instanța ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgență și cu precădere. Dispozițiileart. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.(2) De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviințată măsuraasigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o arenunțat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanța care aîncuviințat-o. Asupra cererii instanța se pronunță prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților.Dispozițiile art. 955 se aplică în mod corespunzător.Valorificarea bunurilor sechestrateArt. 958. - Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a obținuttitlul executoriu.Dispoziții speciale

Art. 959. - În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de ataceste recursul, dispozițiile art. 954 și 957 aplicându-se în mod corespunzător.

SECȚIUNEA a 2-a Dispoziții speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile

Dreptul de a sechestra o navă civilăArt. 960. - Creditorul poate solicita înființarea sechestrului asigurător asupra unei nave, în condițiiledispozițiilor prezentei secțiuni, precum și ale secțiunii 1 a prezentului capitol care se aplică în modcorespunzător, cu respectarea convențiilor internaționale asupra sechestrului navelor, la careRomânia este parte.Înființarea sechestrului. CondițiiArt. 961. -(1) În cazuri urgente, cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra unei nave se poate facechiar și înaintea introducerii acțiunii de fond. În acest caz, creditorul care a obținut instituireasechestrului asigurător este obligat să introducă acțiunea la instanța competentă sau să inițiezedemersurile pentru constituirea tribunalului arbitral într-un termen de cel mult 20 de zile de la dataîncuviințării măsurii asigurătorii.(2) Cererea de sechestru se judecă de urgență în camera de consiliu, cu citarea părților. Încheiereaeste executorie și este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare.(3) Neintroducerea acțiunii în termenul prevăzut la alin. (1) atrage desființarea de drept a sechestruluiasigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.Instanța competentăArt. 962. - Competența de soluționare a cererii de sechestru asigurător asupra unei nave aparținetribunalului locului unde se află nava, indiferent de instanța la care s-a introdus sau urmează a fiintrodusă acțiunea de fond.Interdicția sechestruluiArt. 963. -(1) Nava gata de plecare nu poate fi pusă sub sechestru asigurător.(2) Nava se consideră că este gata de plecare din momentul în care comandantul are la bordcertificatele, toate documentele navei, precum și permisul de plecare, predate comandantului decăpitănia portului.Autorizarea efectuării de călătoriiArt. 964. -(1) După încuviințarea sechestrului asigurător, la cererea creditorului care are un privilegiu asupraunei nave, a unui coproprietar al navei sau chiar a debitorului, instanța care a dispus măsuraasigurătorie poate ordona ca nava să întreprindă una sau mai multe călătorii, stabilind în același timptoate măsurile preventive care, după împrejurări, ar fi necesare.(2) Dispozițiile art. 961 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(3) Nava poate pleca numai după transcrierea încheierii de încuviințare în registrele autoritățiimaritime respective și înscrierea mențiunii corespunzătoare în actul de naționalitate.(4) Cheltuielile necesare pentru efectuarea călătoriei se vor avansa de cel care a solicitat aceasta.(5) Navlul pentru călătoriile autorizate de instanță, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielileprevăzute la alin. (4), va putea fi adăugat la prețul vânzării.Strămutarea sechestruluiArt. 965. -(1) Pentru motive temeinic justificate, la cererea debitorului sau, după caz, a creditorului, instanța carea dispus sechestrul asigurător poate încuviința schimbarea navei sechestrate cu alta.(2) Dispozițiile art. 961 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Sechestrarea mărfurilorArt. 966. - Creditorul posesorului legitim al conosamentului poate proceda la sechestrarea mărfurilorreprezentate în conosament, aflate la bordul unei nave. Dacă nu se solicită deopotrivă și sechestrareanavei, creditorul va trebui să ceară și descărcarea mărfii.Executarea sechestruluiArt. 967. -

(1) Măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire prin imobilizarea navei de către căpităniaportului unde aceasta se află. În acest caz, căpitănia portului nu va elibera documentele necesarenavigației și nu va admite plecarea navei din port sau radă.(2) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea facecontestație la executare la tribunalul locului unde se află nava.Măsuri urgenteArt. 968. - Pentru asigurarea traficului portuar și a siguranței civile pe durata imobilizării navei,instanța arătată la art. 962 va putea dispune, pe calea ordonanței președințiale, măsuri urgente,dispozițiile art. 997 și următoarele aplicându-se în mod corespunzător.Oprirea temporară a plecării naveiArt. 969. - Oprirea temporară a plecării navei, în absența unei hotărâri judecătorești, se poate dispunede căpitănia portului în condițiile legii speciale.

CAPITOLUL II Poprirea asigurătorie

Obiectul popririi asigurătorii

Art. 970. - Poprirea asigurătorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altorbunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta ile va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art. 953.Reguli aplicabileArt. 971. -(1) Soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii se vor efectuapotrivit dispozițiilor art. 954-959, care se aplică în mod corespunzător.(2) În cererea de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terții popriți cu privire lacare solicită să se înființeze poprirea.

CAPITOLUL III Sechestrul judiciar

Noțiune

Art. 972. - Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau,în condițiile legii, a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator-sechestrudesemnat potrivit art. 976.Condiții de înființareArt. 973. -(1) Ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesieiunui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanțade judecată va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar abunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.(2) Se va putea, de asemenea, încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:a) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras,distrus ori alterat de posesorul său actual;c) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când acesta învedereazăinsolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustragede la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.(3) În cazul prevăzut la alin. (2), partea care a obținut instituirea sechestrului judiciar este obligată săintroducă acțiunea la instanța competentă, să inițieze demersurile pentru constituirea tribunaluluiarbitral sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zilede la data încuviințării măsurii asigurătorii.(4) Nerespectarea dispozițiilor alin. (3) atrage desființarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta seconstată prin încheiere definitivă dată fără citarea părților.Instanța competentăArt. 974. - Cererea pentru înființarea sechestrului judiciar se va adresa instanței învestite cu judecareaacțiunii principale în cazul prevăzut la art. 973 alin. (1), respectiv instanței în circumscripția căreia seaflă bunul în cazurile prevăzute la art. 973 alin. (2).

află bunul în cazurile prevăzute la art. 973 alin. (2).Procedura de înființareArt. 975. -(1) Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgență, cu citarea părților.(2) În caz de admitere, instanța va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauțiuni, dispozițiileart. 956 aplicându-se în mod corespunzător.(3) În cazul bunurilor imobile se va proceda și la înscrierea în cartea funciară potrivit art. 955 alin. (3).(4) Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, la instanța ierarhicsuperioară. Dispozițiile art. 954 alin. (4) și cele ale art. 959 se aplică în mod corespunzător.Administratorul-sechestruArt. 976. -(1) Paza bunului sechestrat va fi încredințată persoanei desemnate de părți de comun acord, iar încaz de neînțelegere, unei persoane desemnate de instanță, care va putea fi chiar deținătorul bunului.În acest scop, executorul judecătoresc, sesizat de partea interesată, se va deplasa la locul situăriibunului ce urmează a fi pus sub sechestru și îl va da în primire, pe bază de proces-verbal,administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat și instanței care aîncuviințat măsura.(2) Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare și administrare, va încasaorice venituri și sume datorate și va putea plăti datorii cu caracter curent, precum și pe cele constatateprin titlu executoriu. De asemenea, cu autorizarea prealabilă a instanței care l-a numit,administratorul-sechestru va putea să înstrăineze bunul în cazul în care acesta nu poate fi conservatsau dacă, dintr-un alt motiv, măsura înstrăinării este vădit necesară și, dacă a fost în prealabilautorizat, el va putea sta în judecată în numele părților litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.(3) Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deținătorul, instanța va fixa,pentru activitatea prestată, o sumă drept remunerație, stabilind totodată și modalitățile de plată.Administratorul provizoriuArt. 977. - În cazuri urgente, instanța va putea numi, prin încheiere definitivă dată fără citarea părților,un administrator provizoriu până la soluționarea cererii de sechestru judiciar.

CAPITOLUL IV Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Domeniu de aplicare

Art. 978. -(1) Dispozițiile prezentului capitol reglementează măsurile provizorii necesare pentru apărareadrepturilor de proprietate intelectuală, indiferent de conținutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, șiindiferent de izvorul acestora.(2) Măsurile provizorii necesare pentru protecția altor drepturi nepatrimoniale sunt prevăzute la art.255 din Codul civil.Măsuri provizoriiArt. 979. -(1) Dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul deproprietate intelectuală cu consimțământul titularului face dovada credibilă că drepturile sale deproprietate intelectuală fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscăsă îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuriprovizorii.(2) Instanța judecătorească poate să dispună în special:a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.(3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanța judecătoreascănu poate să dispună încetarea cu titlu provizoriu a acțiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciilecauzate reclamantului sunt grave, dacă acțiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75 dinCodul civil, și dacă măsura luată de instanță nu apare ca fiind disproporționată în raport cu prejudiciilecauzate. Dispozițiile art. 253 alin. (2) din Codul civil rămân aplicabile.(4) Instanța soluționează cererea potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care seaplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acțiuniide fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa și termenul în care acțiunea

de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa și termenul în care acțiuneade fond trebuie să fie introdusă, sub sancțiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispozițiile alin. (6)sunt aplicabile.(5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părții adverse, instanța îl poate obligape reclamant să dea o cauțiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancțiunea încetării de drept amăsurii dispuse.(6) Măsurile luate potrivit dispozițiilor alin. (1)-(4) anterior introducerii acțiunii în justiție pentruapărarea dreptului încălcat încetează de drept dacă reclamantul nu a sesizat instanța în termenul fixatde aceasta, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora.(7) Reclamantul este ținut să repare, la cererea părții interesate, prejudiciul cauzat prin măsurileprovizorii luate, dacă acțiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacăreclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă ușoară, instanța, în raport cu circumstanțele concrete,poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducereaacestora.(8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanța va dispune eliberarea cauțiunii, lacererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părților. Cererea se judecă potrivit dispozițiilorprivitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul seopune la eliberarea cauțiunii, instanța va fixa un termen în vederea introducerii acțiunii de fond, carenu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, sub sancțiunea încetării de drept amăsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauțiune.

TITLUL V Procedura partajului judiciar

Reguli aplicabile

Art. 980. - Judecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un drept deproprietate comună se face după procedura prevăzută în prezentul titlu, cu excepția cazurilor în carelegea prevede o altă procedură.Cuprinsul cereriiArt. 981. - Reclamantul este obligat să arate în cerere, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 194,persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toatebunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deținesau le administrează.Declarațiile părțilorArt. 982. - La primul termen de judecată, dacă părțile sunt prezente, instanța le va lua declarație cuprivire la fiecare dintre bunurile supuse partajului și va lua act, când este cazul, de recunoașterile șiacordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora.Rolul activ al instanței. Înțelegerile dintre părțiArt. 983. -(1) În tot cursul procesului, instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială.(2) Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivitînțelegerii lor. Împărțeala se poate face prin bună învoială și dacă printre cei interesați se află minori,persoane puse sub interdicție judecătorească ori dispăruți, însă numai cu încuviințarea prealabilă ainstanței de tutelă, precum și, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.(3) În cazul în care înțelegerea privește numai partajul anumitor bunuri, instanța va lua act de aceastăînvoială și va pronunța o hotărâre parțială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.(4) Dispozițiile art. 438-441 sunt aplicabile.Partajul judiciarArt. 984. -(1) Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 983,instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvinefiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față dealții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile șicreanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.(2) Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează laformarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregescprintr-o sumă în bani.Încheierea de admitere în principiu

Art. 985. -(1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și alteleasemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabilielementele prevăzute la art. 984, întocmind în mod corespunzător minuta.(2) Dacă, în condițiile legii, s-au formulat și alte cereri în legătură cu partajul și de a căror soluționaredepinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducțiune a liberalităților excesive, cererea deraport al donațiilor și altele asemenea, prin încheierea arătată la alin. (1) instanța se va pronunța și cuprivire la aceste cereri.(3) Prin aceeași încheiere, instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.Raportul de expertiză va arăta valoarea bunurilor și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteivalori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură și în ce mod, propunând, la solicitareainstanței, loturile ce urmează a fi atribuite.Încheierea de admitere în principiu suplimentarăArt. 986. - În cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute la art. 985, dar mai înainte depronunțarea hotărârii de împărțeală, se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omiseunele bunuri care trebuiau supuse împărțelii, fără ca privitor la acești coproprietari sau la acele bunurisă fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea da, cu citarea părților, o nouă încheiere,care va cuprinde, după caz, și coproprietarii sau bunurile omise. În aceleași condiții, instanța poate, cuconsimțământul tuturor coproprietarilor, să elimine un bun care a fost cuprins din eroare în masa deîmpărțit.Căile de atac împotriva unor încheieriArt. 987. - Încheierile prevăzute la art. 985 alin. (1) și art. 986 pot fi atacate numai cu apel odată cufondul.Criteriile partajuluiArt. 988. - La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților,mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul șiocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcțiisau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.Atribuirea provizorieArt. 989. -(1) În cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădereimportantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuiadintre coproprietari instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulțicoproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prinîncheiere, ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul esteobligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părți cuvenite celorlalți coproprietari.(2) Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumelecuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribuiacestuia bunul.(3) În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari,instanța va putea atribui bunul altui coproprietar, în condițiile prezentului articol.Atribuirea definitivăArt. 990. - La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei,pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului,stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să leplătească.Vânzarea bunuluiArt. 991. -(1) În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fostatribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari,instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face decătre părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.(2) Dacă părțile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanța va stabili șitermenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul încare părțile sunt de acord cu majorarea lui.(3) În cazul în care vreuna dintre părți nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă

(3) În cazul în care vreuna dintre părți nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacăaceastă vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanța, prin încheiere dată cucitarea părților, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.(4) Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, în termen de 15 zilede la pronunțare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odatăcu hotărârea asupra fondului procesului.Procedura vânzării la licitațieArt. 992. -(1) După rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către un executorjudecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitație publică.(2) Executorul va fixa termenul de licitație, care nu va putea depăși 30 de zile pentru bunurile mobileși 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, și va înștiința coproprietariidespre data, ora și locul vânzării.(3) Pentru termenul de licitație a bunurilor mobile, executorul va întocmi și afișa publicația de vânzare,cu cel puțin 5 zile înainte de acel termen.(4) În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi și afișa publicația de vânzare cu cel puțin30 de zile înainte de termenul de licitație.(5) Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preț oferit de participanții lalicitație. De asemenea, ei pot conveni ca vânzarea să nu se facă sub un anumit preț.(6) Dispozițiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispozițiile prezentului codprivitoare la vânzarea la licitație a bunurilor mobile și imobile prevăzute în materia executării silite.Bunurile nesupuse vânzăriiArt. 993. - La cererea uneia dintre părți, instanța poate proceda la împărțeala bunurilor pentru care nua dispus vânzarea potrivit art. 991.Soluționarea cererii de partajArt. 994. -(1) În toate cazurile, asupra cererii de partaj instanța se va pronunța prin hotărâre.(2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalți, precum și cele rezultate din vânzare vorfi împărțite de instanță potrivit dreptului fiecărui coproprietar.(3) În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege,instanța va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj, încheierile deadmitere în principiu prevăzute la art. 985 și 986 nu au autoritate de lucru judecat.Hotărârea de partajArt. 995. -(1) Hotărârea de partaj are efect constitutiv.(2) Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executarechiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a dispus în mod expres aceastăpredare.(3) Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe caleincidentală, hotărârea este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra cererii principale.Același este și termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluția dată asuprapartajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.(4) Executarea cu privire la bunurile împărțite poate fi cerută în termenul de prescripție de 10 aniprevăzut la art. 706.Revendicarea bunurilor atribuiteArt. 996. -(1) În cazul în care părțile declară în mod expres că nu solicită predarea bunurilor, hotărârea de partajnu este susceptibilă de executare silită.(2) Pentru a intra în posesia bunurilor atribuite și a căror predare i-a fost refuzată de ceilalțicoproprietari, partea interesată va trebui să exercite acțiunea în revendicare.

TITLUL VI Procedura ordonanței președințiale

Condiții de admisibilitate

Art. 997. -

(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea săordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prinîntârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentruînlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind duratasa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efectepână la soluționarea litigiului asupra fondului.(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fărătrecerea unui termen(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nicimăsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.Instanța competentăArt. 998. - Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțeîn primă instanță asupra fondului dreptului.Procedura de soluționareArt. 999. -(1) În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în proceseleurgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc.Întâmpinarea nu este obligatorie.(2) Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va puteafi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelordepuse, fără concluziile părților.(3) Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrarenecesită un timp îndelungat. Dispozițiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.(4) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48de ore de la pronunțare.Calea de atacArt. 1.000. -(1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarealor.(2) Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata uneicauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.(3) Apelul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Dispozițiile art. 999 alin. (4) suntaplicabile.(4) În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac esterecursul, dispozițiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător.(5) Împotriva executării ordonanței președințiale se poate face contestație la executare.Transformarea cereriiArt. 1.001. - La solicitarea reclamantului, până la închiderea dezbaterilor la prima instanță, cererea deordonanță președințială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situație în care pârâtulva fi încunoștințat și citat în mod expres cu această mențiune.Autoritatea de lucru judecatArt. 1.002. -(1) Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanțăpreședințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.(2) Ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.(3) Hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereriulterioare de ordonanță președințială.

TITLUL VII Cererile posesorii

Condiții de admisibilitate

Art. 1.003. - Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul civil.Judecata și căile de atacArt. 1.004. -(1) Cererile posesorii se judecă de urgență și cu precădere.(2) Sunt inadmisibile cererea reconvențională și orice alte cereri prin care se solicită protecția unuidrept în legătură cu bunul în litigiu.(3) Hotărârea dată asupra cererii posesorii este supusă numai apelului.Autoritatea lucrului judecatArt. 1.005. -(1) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o cerere posesorie are autoritate de lucrujudecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleași părți și întemeiată pe aceleași fapte.Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o acțiune privitoare la fondul dreptului areautoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu același bun.

TITLUL VIII Procedura ofertei de plată și consemnațiunii

Domeniu de aplicare

Art. 1.006. - Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept săfacă ofertă reală și să consemneze ceea ce datorează.Procedura ofertei realeArt. 1.007. -(1) În scopul prevăzut la art. 1.006, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executorjudecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află domiciliul ori sediul creditorului saudomiciliul ales al acestuia, o somație, prin care este invitat să primească prestația datorată.(2) În acea somație se vor arăta locul, data și ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fiepredat creditorului.Acceptarea ofertei realeArt. 1.008. - În cazul în care creditorul primește suma sau bunul oferit, debitorul este liberat deobligația sa. Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptareaofertei reale.Consemnarea sumei sau a bunuluiArt. 1.009. -(1) Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executoruljudecătoresc va încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.(2) În cazul prevăzut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze sumasau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituție de credit ori, după caz, la o unitatespecializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimissomația. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la careurmează a se face consemnarea și nu poate fi condiționată de existența acordului creditorului.Consemnarea bunurilor se face în condițiile prevăzute de lege.(3) Consemnarea va fi precedată de o nouă somație adresată creditorului în care se vor arăta ziua șiora, cât și locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.Anularea ofertei reale, urmată de consemnațiuneArt. 1.010. -(1) După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citareapărților, efectuarea plății și liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5zile de la întocmirea acesteia.(2) În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea cereanularea acesteia pentru nerespectarea condițiilor de validitate, de fond și de formă ale ofertei deplată și consemnațiunii, la judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut consemnarea. Hotărâreapoate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnării plății, în afară de cazul în care se anuleazăoferta de plată și consemnațiunea.

oferta de plată și consemnațiunea.Oferta de plată în fața instanțeiArt. 1.011. -(1) Oferta de plată poate fi făcută și în timpul procesului, în fața oricărei instanțe, în orice stadiu aljudecății. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, dupăcaz, bunul. Dacă creditorul este prezent și primește prestația datorată, liberarea debitorului se vaconstata prin încheiere.(2) În cazul în care creditorul lipsește sau refuză primirea prestației, debitorul va proceda laconsemnare conform dispozițiilor art. 1.009 alin. (2), iar recipisa de consemnare va fi pusă ladispoziția instanței, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.(3) Încheierile prevăzute la alin. (1) și (2) se atacă numai odată cu fondul, cu excepția celor date înrecurs, care sunt definitive.Radierea ipotecilorArt. 1.012. - În baza procesului-verbal întocmit în condițiile art. 1.008 ori a încheierii emise în condițiileart. 1.010 sau 1.011, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară sau din alte registrepublice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanței stinse în condițiile prezentuluititlu.Incidența dispozițiilor Codului civilArt. 1.013. - Dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului civil privitoare la plată,precum și cu cele referitoare la ofertele de plată și consemnațiuni.

TITLUL IX Procedura ordonanței de plată

Domeniu de aplicare

Art. 1.014. -(1) Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații deplată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între unprofesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut,regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrulunei proceduri de insolvență.(3) Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înțelege:a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, careacționează la nivel central, regional sau local; b) orice organism de drept public, altul decât celeprevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interesgeneral, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații: (i) este finanțat,în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); (ii) se află însubordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a); (iii)în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere șidirectoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritatecontractantă, astfel cum este definită la lit. a);c) orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a)sau b).Comunicarea somațieiArt. 1.015. -(1) Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoarerecomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vederesă plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.(2) Această somație întrerupe prescripția extinctivă potrivit dispozițiilor art. 2.540 din Codul civil, carese aplică în mod corespunzător.Instanța competentăArt. 1.016. - Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poateintroduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzeiîn primă instanță.Cuprinsul cereriiArt. 1.017. -

(1) Cererea privind ordonanța de plată va cuprinde:a) numele și prenumele, precum și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului;b) numele și prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, și domiciliul debitoruluipersoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz,dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul deînmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar; c)suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiul de fapt și de drept al obligației de plată, perioada la carese referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata și orice element necesar pentru determinareadatoriei;d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;e) semnătura creditorului.(2) La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuridoveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.015 alin. (1) se va atașacererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.(3) Cererea și actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părți sunt, plusunul pentru instanță.Determinarea dobânziiArt. 1.018. -(1) Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legalăpenalizatoare, calculată potrivit dispozițiilor legale în vigoare. Rata de referință a dobânzii legale învigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.(2) Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentrurecuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor.Citarea părților. ÎntâmpinareaArt. 1.019. -(1) Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor referitoare lapricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumeidatorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată.Citația va fi înmânată părții cu 10 zile înaintea termenului de judecată.(2) La citația pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului și actele depuse de acesta îndovedirea pretențiilor.(3) În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înainteatermenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față deîmprejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.(4) Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoștință de cuprinsul acesteia de ladosarul cauzei.Declarațiile părților. Stingerea litigiuluiArt. 1.020. -(1) În cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanța ia act de aceastăîmprejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.(2) Când creditorul și debitorul ajung la o înțelegere asupra plății, instanța ia act de aceasta,pronunțând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.(3) Hotărârea de expedient este definitivă și constituie titlu executoriu.Contestarea creanțeiArt. 1.021. -(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în bazaînscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitoruluieste întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.(2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât celeprevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanțava respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatăpotrivit dreptului comun.Emiterea ordonanțeiArt. 1.022. -

(1) În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și adeclarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată,în care se precizează suma și termenul de plată.(2) Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditoruluisunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul deplată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comunpentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.(3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 dezile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacăpărțile se înțeleg în acest sens.(4) În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față deasociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizicecorespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, vaputea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare orieșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce priveșteposibilitățile efective de plată.(5) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii.Durata proceduriiArt. 1.023. -(1) În cazul în care debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, ordonanța de plată va fi emisă întermen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.(2) Nu intră în calculul termenului prevăzut la alin. (1) perioada necesară pentru comunicarea actelorde procedură și întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii.Cererea în anulareArt. 1.024. -(1) Împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerereîn anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin.(1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenulprevăzut la alin. (1).(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlupentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligațieiulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.(4) Cererea în anulare se soluționează de către instanța care a pronunțat ordonanța de plată, încomplet format din 2 judecători.(5) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cerereadebitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.(6) Dacă instanța învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța,în tot sau, după caz, în parte, pronunțând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.021 alin. (3) și aleart. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanța învestită admite cererea în anulare, va pronunța ohotărâre definitivă prin care va emite ordonanța de plată, dispozițiile art. 1.022 aplicându-se în modcorespunzător.(8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.Titlul executoriuArt. 1.025. -(1) Ordonanța de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare și are autoritatede lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii în anulare. Ordonanța de plată devinedefinitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Dispozițiile art. 637 rămânaplicabile.(2) Împotriva executării silite a ordonanței de plată partea interesată poate face contestație laexecutare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât neregularități privindprocedura de executare, precum și cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive aordonanței de plată.

TITLUL X Procedura cu privire la cererile de valoare redusă

TITLUL X Procedura cu privire la cererile de valoare redusă Domeniu de aplicareArt. 1.026. -(1) Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile,cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizăriiinstanței.(2) Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce priveșterăspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice.(3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;c) moștenire;d) insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altorpersoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;e) asigurări sociale;f) dreptul muncii;g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata uneisume de bani;h) arbitraj;i) atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.Caracterul alternativArt. 1.027. -(1) Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura dedrept comun.(2) Dacă a sesizat instanța cu o cerere redactată potrivit art. 194, aceasta va fi soluționată potrivitprocedurii de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen dejudecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale.(3) Atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanțajudecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu își retrage cererea,aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.Instanța competentăArt. 1.028. -(1) Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei.(2) Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.Declanșarea proceduriiArt. 1.029. -(1) Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completareaformularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sauprin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia.(2) Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permitidentificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționăriicauzei.(3) Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantulînțelege să se folosească.(4) În cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvateori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda reclamantului posibilitatea săcompleteze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare. Instanțava folosi în acest scop un formular-tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiției.(5) În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenulstabilit de instanță, cererea se va anula.Desfășurarea proceduriiArt. 1.030. -(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei încamera de consiliu.

(2) Instanța poate dispune înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau lasolicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care considerăcă, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează înscris și nu poate fi atacat separat.(3) După primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată pârâtuluiformularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depusede reclamant.(4) În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), pârâtul va depune sautrimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de careînțelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizareaformularului de răspuns.(5) Instanța va comunica de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cerereareconvențională, dacă este cazul, precum și de pe înscrisurile depuse de pârât.(6) Dacă pârâtul a formulat cerere reconvențională, reclamantul, în termen de 30 de zile de lacomunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de răspuns completat corespunzător ori varăspunde prin orice alt mijloc.(7) Cererea reconvențională care nu poate fi soluționată în cadrul prezentei proceduri întrucât nu suntîndeplinite cerințele prevăzute la art. 1.026 va fi disjunsă și judecată potrivit dreptului comun.(8) Instanța poate solicita părților să furnizeze mai multe informații în termenul pe care îl va stabili înacest scop, care nu poate depăși 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau, după caz, alreclamantului.(9) Instanța poate încuviința și alte probe în afara înscrisurilor depuse de părți. Nu vor fi însăîncuviințate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoareacererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenționale.(10) În cazul în care instanța a fixat un termen pentru înfățișarea părților, acestea trebuie citate.(11) Ori de câte ori instanța stabilește un termen în vederea îndeplinirii unui act de procedură, vaînștiința partea interesată de consecințele nerespectării acestuia.Soluționarea cereriiArt. 1.031. -(1) Instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturorinformațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.(2) În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art.1.030 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cerereareconvențională în raport cu actele aflate la dosar.(3) Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.Cheltuieli de judecatăArt. 1.032. -(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor dejudecată.(2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fostnecesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.Căi de atacArt. 1.033. -(1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de lacomunicare.(2) Pentru motive temeinice, instanța de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacăse consemnează o cauțiune de 10% din valoarea contestată.(3) Hotărârea instanței de apel se comunică părților și este definitivă.

TITLUL XI Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept


Domeniu de aplicare

Art. 1.034. -

(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, dupăcaz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.(2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles:a) locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea;b) locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului,indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorulimobilului;c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului;d) imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora; e) ocupantul -oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fărăpermisiunea ori îngăduința proprietarului; f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupraimobilului, inclusiv locatarul.Caracterul facultativ al proceduriiArt. 1.035. -(1) Reclamantul are alegerea între procedura reglementată de prezentul titlu și procedura de dreptcomun.(2) De asemenea, dispozițiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sauproprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri și nici altor drepturi născute în temeiulcontractului sau al legii, după caz.(3) În cazul arătat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor izvorând dincontract, precum și a celor prevăzute de dispozițiile legale aplicabile în materie, partea interesată, subrezerva aplicării dispozițiilor art. 1.042 alin. (4), va putea proceda, după caz, potrivit dispozițiilorreferitoare la ordonanța de plată sau celor privind soluționarea cererilor cu valoare redusă ori lasesizarea instanței competente, în condițiile dreptului comun.Instanța competentăArt. 1.036. - Cererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt de competența judecătoriei încircumscripția căreia se află situat imobilul ocupat fără drept ori, după caz, închiriat sau arendat, chiardacă locatarul a părăsit imobilul sau contractul a încetat.Citarea și comunicarea actelor proceduraleArt. 1.037. -(1) Locatarul și ocupantul imobilului sunt socotiți ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe careîl ocupă fără niciun drept.(2) Dacă imobilul este închis, toate notificările, citațiile și celelalte acte de procedură emise potrivitdispozițiilor prezentului titlu vor fi afișate la ușa imobilului.Încetarea locațiunii. Notificarea locataruluiArt. 1.038. -(1) Atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locațiunii prinexpirarea termenului, prin acțiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum și din oricealtă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prinintermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze și să-i predea liber imobilul, întermen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării.(2) Dacă locațiunea este pe durată nedeterminată, denunțarea cerută de lege pentru încetareacontractului va fi considerată și notificare de evacuare a imobilului, în condițiile prezentului articol.(3) Când locațiunea este pe durată determinată, notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cucel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului, dacă prin lege nu se prevede altfel.(4) Locatarul poate renunța la notificarea prevăzută în prezentul articol prin act scris cuprinzândrecunoașterea dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura prevăzută la cap. II dinprezentul titlu, dacă locațiunea încetează din orice motive, iar dreptul locatarului este socotit stins.Notificarea ocupantuluiArt. 1.039. - Atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, dupăce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i învedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicareanotificării.

CAPITOLUL II Procedura de evacuare

Evacuarea voluntarăArt. 1.040. -(1) Dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condițiile prezentului titlu a părăsit imobilul,locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, fără nicio procedură judiciară deevacuare. În caz contrar, sunt incidente dispozițiile prezentului capitol.(2) Se prezumă că imobilul este părăsit în caz de încetare a activității economice ori de încetare afolosirii imobilului de către locatar sau ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precumși în cazul returnării cheilor imobilului, ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile dinimobil.Sesizarea instanțeiArt. 1.041. - Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacuezeimobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive,dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâreexecutorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.Procedura de judecată. Calea de atacArt. 1.042. -(1) Cererea de evacuare se judecă cu citarea părților, în afară de cazul în care evacuarea imobiluluipentru neplata chiriei sau a arenzii se solicită în baza unui contract care constituie, pentru plataacestora, titlu executoriu, potrivit legii.(2) Cererea de evacuare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-adat cu citarea părților.(3) Întâmpinarea nu este obligatorie.(4) Dacă s-a solicitat și plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanța, cu citarea părților, va puteadispune odată cu evacuarea și obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor deveniteexigibile în cursul judecății.(5) Hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de lapronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.Apărările pârâtului în cazul judecării cu citareArt. 1.043. -(1) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cererereconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fivalorificate numai pe cale separată.(2) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii,inclusiv lipsa titlului reclamantului.Contestația la executareArt. 1.044. - Împotriva executării hotărârii de evacuare cei interesați pot introduce contestație laexecutare, în condițiile legii.Suspendarea executăriiArt. 1.045. -(1) Executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată. Cu toate acestea, în cazul evacuăriipentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executării hotărârii în cadrulcontestației la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă acesta consemnează înnumerar, la dispoziția creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilită pentruasigurarea ratelor de chirie sau arendă datorate până la data cererii de suspendare, precum și ceaaferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile în cursul judecății procesului.(2) Suspendarea încetează de drept dacă, la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda afost astfel acoperită, debitorul nu cere și nu depune suma ce se va fixa de instanța de executarepentru acoperirea unor noi rate, în condițiile prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL III Dispoziții speciale

Încetarea abuzului de folosință

Art. 1.046. -(1) Dacă locatarul, nerespectând obligațiile ce îi revin privind folosirea normală, cu prudență șidiligență, a imobilului închiriat ori arendat, întrebuințează imobilul în alt scop decât cel prevăzut în

diligență, a imobilului închiriat ori arendat, întrebuințează imobilul în alt scop decât cel prevăzut încontract, îi modifică structura stabilită prin construcție, îi produce stricăciuni ori săvârșește orice alteabuzuri de folosință, el va putea fi obligat, prin ordonanță președințială, dată cu citarea părților, laîncetarea acestor abuzuri și la restabilirea situației anterioare.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru soluționarea cererii privind încetareaoricăror abuzuri săvârșite de proprietarul care prejudiciază folosința normală a părților sau instalațiiloraflate în proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente ori care tulbură bunaconviețuire în acel imobil.Efectuarea reparațiilor. Restrângerea folosinței. EvacuareaArt. 1.047. - Prin ordonanță președințială, dată cu citarea părților, locatarul sau, când este cazul,sublocatarul poate fi obligat la efectuarea reparațiilor necesare ce îi revin potrivit legii, precum și larestrângerea folosinței spațiului închiriat ori chiar la evacuarea din acest spațiu dacă aceste măsuri sejustifică pentru efectuarea reparațiilor ori lucrărilor prevăzute de lege în sarcina locatorului.Examinarea imobiluluiArt. 1.048. - Dispozițiile art. 1.047 se aplică și în cazul obligării locatarului sau, după caz, asublocatarului de a permite, în condițiile legii, examinarea imobilului deținut în locațiune.Cereri ale asociațiilor de proprietariArt. 1.049. - Dispozițiile art. 1.046 se aplică în mod corespunzător și pentru soluționarea cereriiformulate de o asociație de proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în careneefectuarea reparațiilor ce sunt în sarcina fiecărui proprietar ori a reparațiilor sau a oricăror lucrări lapărțile sau la instalațiile aflate în coproprietatea acestora ori la spațiile aflate în proprietate exclusivăafectează folosința normală a părților comune sau a altor spații locative din imobil, precum șisiguranța locuirii în acel imobil.

TITLUL XII Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii

Domeniu de aplicare

Art. 1.050. - Dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară adrepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.Instanța competentă. Cuprinsul cereriiArt. 1.051. -(1) Cererea de uzucapiune se depune la judecătoria în circumscripția căreia este situat imobilul.(2) Reclamantul va arăta în cererea de înscriere data de la care posedă imobilul sub nume deproprietar, temeiul uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciară,precum și numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaște.(3) La cerere se vor anexa:a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, care atestă cătitularul dreptului înscris în cartea funciară este decedat, precum și data decesului sau, după caz, uncertificat emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptuluiînscris în cartea funciară și-a încetat existența;b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care să rezulte faptul dacă moștenireatitularului înscris în cartea funciară a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanelecare au cules moștenirea respectivă;c) un certificat eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte căacesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale;d) certificatul de rol fiscal, atunci când este cazul;e) înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul și-a întemeiat posesia, atunci când estecazul;f) documentația tehnică cadastrală a imobilului, realizată, pe cheltuiala celui interesat, de o persoanăfizică sau juridică autorizată, potrivit legii;g) extrasul de carte funciară pentru informare, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară ori aînscrierii declarației de renunțare la proprietate, precum și a faptului dacă imobilul este sau nu grevatde sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară; în cazul în care imobilul nueste înscris în cartea funciară în folosul altei persoane și nici grevat de sarcini, un certificat emis deacelași birou, care atestă acest fapt, inclusiv faptul că nu a fost alocat un număr cadastral pentruînscrierea imobilului;h) lista cuprinzând numele, prenumele și domiciliul a cel puțin 2 martori.

h) lista cuprinzând numele, prenumele și domiciliul a cel puțin 2 martori.Procedura de judecată. Căi de atacArt. 1.052. -(1) După depunerea cererii, instanța dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris încartea funciară sau a succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuți, precum și emiterea unei somații șiafișarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanței, al biroului teritorial de cadastru și publicitateimobiliară și la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum și publicarea ei în două ziare delargă răspândire, dintre care cel puțin unul de circulație națională.(2) Afișele și publicația vor cuprinde:a) denumirea instanței care a emis somația, numărul și data încheierii prin care s-a dispus emiterea;b) numele, prenumele sau denumirea posesorului și domiciliul sau, după caz, sediul acestuia; c)precizarea că acesta invocă dobândirea proprietății sau a unui alt drept real prin uzucapiune;d) indicarea precisă a imobilului, cu adresa poștală și, dacă este cazul, cu număr cadastral sautopografic și a numărului de carte funciară, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinătăților;e) somația către toți cei interesați să facă opoziție, cu precizarea că, în caz contrar, în termen de 6luni de la emiterea celei din urmă publicații se va trece la judecarea cererii.(3) Cheltuielile necesare efectuării formalităților de afișare și publicare sunt în sarcina reclamantului.(4) Îndeplinirea acestor formalități va fi constatată într-un proces-verbal, întocmit de grefier, ce se vadepune la dosarul cauzei.(5) Dacă nu s-au făcut opoziții în termenul prevăzut la alin. (2) lit. e) sau dacă cel înscris în carteafunciară este decedat ori și-a încetat existența juridică sau a renunțat la proprietate, instanța se vapronunța în camera de consiliu, după ascultarea reclamantului și a martorilor și verificarea îndepliniriicondițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii, prin încheiere.(6) Dacă s-au formulat opoziții la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului,pentru a formula întâmpinare potrivit dispozițiilor de drept comun. După primirea întâmpinării se vafixa termen pentru soluționarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului și a oponenților, cărora lise va comunica și câte o copie de pe cererea de înscriere și întâmpinarea depusă de reclamant.(7) În ambele cazuri, instanța va cerceta dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Codul civilpentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii.(8) Încheierea sau, după caz, hotărârea este supusă numai apelului.Înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapatArt. 1.053. -(1) Reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, în temeiul încheieriidate potrivit art. 1.052 alin. (5) sau, după caz, al hotărârii judecătorești, de primă instanță, prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. Justificarea înscrieriiprovizorii se va face pe baza încheierii sau, după caz, a hotărârii judecătorești, rămasă definitivă.(2) În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în temeiuluzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiardupă împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va puteadispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condițiile legii, în cartea funciară adreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii.

TITLUL XIII Procedura refacerii înscrisurilor și hotărârilor dispărute

Refacerea dosarelor sau înscrisurilor în cauzele în curs de soluționare

Art. 1.054. -(1) Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice mod, se potreface de însăși instanța învestită cu judecarea cauzei.(2) În scopul prevăzut la alin. (1), instanța va fixa termen, chiar din oficiu, citând părțile și, după caz,martorii și experții; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorități și de care părțile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de părți, dispunând totodată să se scoată din registreleinstanței toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac.(3) Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de pe înscrisurile dispărute ce se află în posesiapărților ori a altor persoane sau a autorităților.(4) Încheierea nu va putea fi atacată decât odată cu fondul.

(5) Înscrisurile refăcute țin locul originalelor, până la găsirea acestora.Refacerea hotărârilor dispăruteArt. 1.055. -(1) Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunțase o hotărâre,această hotărâre se va reface de către instanța care a pronunțat-o, după cel de-al doilea exemplar alhotărârii păstrat la mapă, iar dacă și acel exemplar ar fi dispărut, vor putea servi la refacere copiilelegalizate de pe hotărâre, ce s-au încredințat părților sau altor persoane.(2) În acest scop, instanța va putea să dispună, din oficiu, să se facă publicații într-un ziar de largărăspândire, cu invitația ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre să o depună la grefa instanțeicare a ordonat publicația.(3) Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea arătată la alin. (1) și (2), se va trece la refacerea ei decătre instanța care a pronunțat-o, potrivit dispozițiilor art. 1.054.(4) În situația în care dosarul, inclusiv hotărârea, nu se pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza seaflă în apel, instanța de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei,părțile sunt obligate să facă dovada că între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecării și căacesta a fost soluționat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice înscrisuri sauextrase din registrele ori din alte evidențe ale instanței judecătorești sau ale altor autorități.(5) Când procesul se află în recurs, iar dosarul, inclusiv hotărârile date în primă instanță sau apel, nupot fi refăcute nici potrivit alin. (3), instanța de recurs va trimite cauza instanței de apel pentru aproceda potrivit alin. (4).(6) Dacă în cursul judecării a fost găsită hotărârea dispărută, cererea de refacere va fi respinsă.(7) Dacă ulterior judecării cererii de refacere hotărârea dispărută a fost găsită, hotărârea refăcutăpotrivit prevederilor alin. (3), (4) și (5) va fi anulată de către instanța care a pronunțat-o.Refacerea hotărârilor definitiveArt. 1.056. - Dispozițiile art. 1.054 și 1.055 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care sesolicită refacerea unei hotărâri definitive.

TITLUL XIV Cauțiunea judiciară

Stabilirea cauțiunii și depunerea ei

Art. 1.057. -(1) Când legea prevede darea unei cauțiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabilește decătre instanță în condițiile legii și se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la oricealtă instituție de credit care efectuează astfel de operațiuni, pe numele părții respective, la dispozițiainstanței sau, după caz, a executorului judecătoresc.(2) Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectuluicererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăși suma de10.000 lei.Depunerea în numerar sau în instrumente financiareArt. 1.058. -(1) Cauțiunea se depune, de regulă, în numerar.(2) La cererea debitorului cauțiunii și dacă partea în favoarea căreia se depune declară în mod exprescă este de acord, cauțiunea va putea consta și în instrumente financiare care pot servi ca instrumentede plată. Cu toate acestea, acordul părții nu este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau deunitățile administrativ-teritoriale.(3) Valoarea instrumentelor financiare prevăzute la alin. (2) este aceea arătată în cuprinsul lor.Oferirea de garanții realeArt. 1.059. -(1) Sub rezerva acceptării exprese de către beneficiar, se poate oferi cauțiune și un drept de ipotecăimobiliară sau mobiliară ori o creanță ipotecară, dacă valoarea acesteia este cel puțin egală cuvaloarea cauțiunii stabilite de instanță, în condițiile legii.(2) Când s-a acceptat cu titlu de cauțiune un drept de ipotecă, instanța va dispune, din oficiu,intabularea acestuia sau, după caz, înregistrarea la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.(3) Cauțiunea care constă într-o creanță ipotecară produce efecte din momentul înscrierii sau notăriirangului în cartea funciară sau, după caz, în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Înscrierea

rangului în cartea funciară sau, după caz, în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Înscriereasau, după caz, notarea se va dispune de către instanță din oficiu.(4) Când cauțiunea nu mai este necesară, instanța va ordona, din oficiu, radierea înscrierilor făcute.Aducerea unui garantArt. 1.060. -(1) La cererea debitorului cauțiunii, instanța poate încuviința, cu acordul expres al beneficiaruluicauțiunii, ca în locul bunurilor arătate la art. 1.057-1.059 să fie adus un garant.(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanța va stabili, cu citarea părților, un termen la care garantul să fieînfățișat.(3) Dacă garantul este încuviințat de instanță, el va da în fața acesteia ori prin înscris autentic, depusla dosarul cauzei, o declarație că este de acord să garanteze până la nivelul sumei stabilite deinstanță.Indisponibilizarea cauțiuniiArt. 1.061. - Când cauțiunea a fost depusă în numerar sau în instrumente financiare, ea nu poate fiurmărită de creditorii depunătorului decât în măsura în care urmează a-i fi restituită acestuia. Deasemenea, cauțiunea nu va putea fi urmărită nici de creditorii depozitarului.Procedura de stabilire a cauțiuniiArt. 1.062. -(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, instanța va cita părțile în termen scurt, în camera de consiliu,și va stabili de urgență cauțiunea.(2) Instanța se pronunță printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-adispus asupra cauțiunii.(3) Când există urgență, instanța va putea stabili cauțiunea și fără citarea părților. În acest caz,cauțiunea se va depune numai în numerar, într-un termen stabilit de instanță. Debitorului cauțiunii îiva fi comunicată încheierea prin care cauțiunea a fost stabilită, de la data acestei comunicăriîncepând a curge termenul pentru plata cauțiunii.(4) Nedepunerea cauțiunii în termenul prevăzut la alin. (3) atrage desființarea de drept a măsurilor înlegătură cu care s-a dispus stabilirea cauțiunii.Înlocuirea cauțiunii în numerarArt. 1.063. - Cel care a depus cauțiunea în numerar va putea cere ulterior ca, în condițiile stabilite deprezentul titlu, suma în numerar să fie înlocuită cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. În acestcaz, dispozițiile art. 1.062 alin. (1) și (2) rămân aplicabile.Restituirea cauțiuniiArt. 1.064. -(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesuluiîn legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru careaceasta s-a depus.(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu aformulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de ladata rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute laalin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în modexpres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prinîncuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.(3) Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheieresupusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare.Încheierea pronunțată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă.(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu șirestituirea cauțiunii.

CARTEA a VII-a Procesul civil internațional Domeniul de aplicareArt. 1.065. - Dispozițiile prezentei cărți se aplică proceselor de drept privat cu elemente deextraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptulUniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

TITLUL I Competența internațională a instanțelor române


Competența întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtului

Art. 1.066. -(1) Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacăpârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsasediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introduceriicererii.(2) Când există mai mulți pârâți, instanțele române sunt competente dacă unul dintre aceștia se aflăîn situația prevăzută la alin. (1), în afară de cazul când cererea a fost făcută numai cu scopul de a-lsustrage pe un pârât de la jurisdicția domiciliului ori reședinței obișnuite sau, după caz, a sediuluiprincipal ori secundar situat în străinătate.(3) Instanțele române sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitateala sediul secundar al unei persoane juridice neavând sediul principal în România, când acest sediusecundar este situat în România la data introducerii cererii.Prorogarea voluntară de competență în favoarea instanței româneArt. 1.067. -(1) Când, în materii având ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii române, părțile auconvenit valabil competența instanțelor române de a judeca litigii actuale sau eventuale privindasemenea drepturi, instanțele române sunt singurele competente.(2) Cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel, instanța română în fața căreia pârâtul estechemat rămâne competentă de a judeca cererea, dacă pârâtul se prezintă în fața instanței șiformulează apărări în fond, fără a invoca excepția de necompetență, cel mai târziu până la terminareacercetării procesului în fața primei instanțe.(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța română sesizată poate respinge cererea, când dinansamblul circumstanțelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România.Alegerea foruluiArt. 1.068. -(1) În materie patrimonială, părțile pot conveni asupra instanței competente să judece un litigiu actualsau eventual izvorând dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Convenția poate fi încheiată prinînscris, telegramă, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili probaprintr-un text. În lipsă de stipulație contrară, competența forului ales este exclusivă.(2) Alegerea instanței este fără efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a uneia dintre părți deprotecția pe care i-o asigură o instanță prevăzută de legea română. De asemenea, alegerea este fărăefect când instanța aleasă este străină, iar litigiul este de competența exclusivă a instanțelor române,precum și când instanța aleasă este română, iar litigiul este de competența exclusivă a unei instanțestrăine.(3) Instanța aleasă nu se poate declara necompetentă dacă:a) una dintre părți are domiciliul/reședința obișnuită, respectiv un sediu secundar în circumscripțiaacestei instanțe;b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internațional privat român este legea română.Excepția de arbitrajArt. 1.069. - Dacă părțile au încheiat o convenție de arbitraj vizând un litigiu arbitrabil conform legiiromâne, instanța română sesizată își va declina competența, cu excepția situațiilor în care:a) pârâtul nu a invocat excepția de arbitraj până la primul termen la care a fost legal citat;b) instanța constată că respectiva convenție de arbitraj este caducă sau inoperantă;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din motive văditimputabile pârâtului.For de necesitateArt. 1.070. -(1) Instanța română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă săsoluționeze cauza, deși legea nu prevede competența instanțelor române, dacă se dovedește că nueste posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil caea să fie introdusă în străinătate.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), dacă cererea este formulată de un cetățean român sau apatriddomiciliat în România ori de o persoană juridică de naționalitate română, competența instanței româneeste obligatorie.Verificarea competenței internaționaleArt. 1.071. -(1) Instanța sesizată verifică din oficiu competența sa internațională, procedând conform regulilorinterne privind competența, iar dacă stabilește că nu este competentă nici ea, nicio altă instanțăromână, respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române, sub rezerva aplicăriiprevederilor art. 1.070. Hotărârea instanței este supusă recursului la instanța ierarhic superioară.(2) Necompetența internațională a instanței române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiarși direct în căile de atac. Dispozițiile art. 1.067 rămân aplicabile.Competența internăArt. 1.072. -(1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența sedetermină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.(2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judececauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.Chestiuni preliminareArt. 1.073. - Instanța română sesizată judecă pe cale incidentală chestiunile care nu intră încompetența sa, dar a căror soluționare este necesară pentru a decide asupra cererii principale.Cereri incidentaleArt. 1.074. - Instanța competentă să judece cererea originară este, de asemenea, competentă săjudece:a) cererile de intervenție, cu excepția cazurilor când asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentrua-l sustrage pe intervenient de la jurisdicția normal competentă;b) cererea reconvențională.Măsuri provizorii, conservatorii și de executareArt. 1.075. - În situații de urgență, instanța română este, de asemenea, competentă să dispunămăsuri provizorii, conservatorii și de executare privind persoane sau bunuri aflate în România la dataintroducerii cererii, chiar dacă, potrivit dispozițiilor cărții de față, ea nu ar fi competentă să judecefondul.Litispendența internaționalăArt. 1.076. -(1) Când o cerere este pendinte în fața unei instanțe străine și este previzibil că hotărârea străină va fisusceptibilă de recunoaștere sau de executare în România, instanța română sesizată ulterior cu ocerere între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, poate suspenda judecata până lapronunțarea hotărârii de către jurisdicția străină. Instanța română va respinge cererea când hotărâreastrăină pronunțată este susceptibilă de a fi recunoscută conform dispozițiilor prezentei cărți.(2) În cazul suspendării prevăzut la alin. (1), dacă jurisdicția străină se declară necompetentă saudacă hotărârea străină pronunțată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în România, instanțaromână repune procesul pe rol la cererea părții interesate.(3) Faptul că o cauză este sau nu pendinte în fața jurisdicției străine se determină conform legiistatului în care are loc procesul.Conexitatea internaționalăArt. 1.077. - Când instanța română este sesizată cu judecarea unei cereri, ea este competentă săjudece și cererea care este legată de cea dintâi printr-un raport atât de strâns, încât există interesulpentru cercetarea și judecarea acestora în același timp, cu scopul de a evita soluții care nu ar putea ficonciliate dacă cererile ar fi judecate separat.TermeneArt. 1.078. - Când o persoană aflată în străinătate trebuie să respecte un termen procedural în fațaautorităților judiciare sau administrative române, este suficient ca cererea sa să parvină în ultima zi atermenului la o reprezentanță diplomatică sau consulară română.

CAPITOLUL II Dispoziții speciale de competență internațională a instanțelor române

Competența personală exclusivă

Art. 1.079. - Instanțele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitatedin sfera statutului personal referitoare la:1. acte de stare civilă întocmite în România privind persoane domiciliate în România și care suntcetățeni români sau apatrizi;2. încuviințarea adopției, dacă cel ce urmează a fi adoptat domiciliază în România și este cetățeanromân sau apatrid;3. tutela și curatela pentru protecția unei persoane cu domiciliul în România, care este cetățeanromân sau apatrid;4. punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane cu domiciliul în România;5. desfacerea, nulitatea sau anularea căsătoriei, precum și alte litigii între soți, cu excepția celorreferitoare la imobile situate în străinătate, dacă la data introducerii cererii ambii soți domiciliază înRomânia și unul dintre ei este cetățean român sau apatrid.Competența exclusivă în materia unor acțiuni patrimonialeArt. 1.080. - Instanțele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitatereferitoare la:1. imobile situate pe teritoriul României;2. bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România;3. contracte încheiate cu consumatori având domiciliul sau reședința obișnuită în România, pentruprestații de consum curent destinate uzului personal sau familial al consumatorului și fără legătură cuactivitatea profesională sau comercială a acestuia, dacă:a) furnizorul a primit comanda în România;b) încheierea contractului a fost precedată în România de o ofertă sau o publicitate și consumatorul aîndeplinit actele necesare încheierii contractului.Competența preferențială a instanțelor româneArt. 1.081. -(1) Instanțele judecătorești române sunt competente să judece și litigiile în care:1. reclamantul din cererea privind obligația de întreținere are domiciliul în România;2. locul unde a luat naștere sau trebuia executată, fie și numai în parte, o obligație contractuală seaflă în România;3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligații extracontractuale sau se producefectele acestuia se află în România;4. stația feroviară sau rutieră ori portul sau aeroportul de îmbarcare/încărcare saudebarcare/descărcare a pasagerilor sau mărfii transportate se află în România;5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se află în România;6. ultimul domiciliu al defunctului se află în România, rezervată fiind competența exclusivă pentruimobilele lăsate de acesta în străinătate.(2) Instanțele judecătorești române sunt, de asemenea, competente să judece:1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdicție judecătorească,cetățean român cu domiciliul în străinătate;2. cererile de divorț, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României decel puțin un an;3. declararea judecătorească a morții unui cetățean român, chiar dacă acesta se află în străinătate ladata când a intervenit dispariția. Până la luarea unor măsuri provizorii de către instanța românărămân valabile măsurile provizorii dispuse de instanța străină;4. procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilăînregistrate în România, dacă cel puțin una dintre părți este cetățean român;5. procese referitoare la ocrotirea în străinătate a proprietății intelectuale a unei persoane domiciliateîn România, cetățean român sau apatrid, rezervată fiind o convenție de alegere a forului;6. procese între străini, dacă aceștia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturide care ei pot dispune, în legătură cu bunuri sau interese ale persoanelor din România;7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum și cele referitoare laasistența sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri în marea liberă ori într-un spațiu nesupussuveranității vreunui stat, dacă:a) nava sau aeronava arborează pavilionul român sau, după caz, este înmatriculată în România;

b) locul de destinație sau primul port ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se găsește peteritoriul României;c) nava sau aeronava a fost sechestrată în România;d) pârâtul are domiciliul sau reședința obișnuită în România;8. procese privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de produse originare din România,indiferent de cetățenia victimei, de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.Convenții inoperanteArt. 1.082. - Pentru situațiile prevăzute la art. 1.079 și 1.080, convenția de alegere a forului, altuldecât instanța română, este inoperantă.

TITLUL II Legea aplicabilă în procesul civil internațional

CAPITOLUL I Capacitatea și drepturile părților în proces

Capacitatea procesuală

Art. 1.083. -(1) Capacitatea procesuală a fiecăreia dintre părțile în proces este guvernată de legea sa națională.(2) Capacitatea procesuală a apatridului este guvernată de legea română.Condiția străinuluiArt. 1.084. -(1) Persoanele fizice și persoanele juridice străine au, în condițiile legii, în fața instanțelor române,aceleași drepturi și obligații procesuale ca și cetățenii români, respectiv persoanele juridice române.(2) Cetățenii străini beneficiază în fața instanțelor române, în procesele civile internaționale, de scutiriși reduceri de taxe și alte cheltuieli de procedură, precum și de asistență judiciară gratuită, în aceeașimăsură și în aceleași condiții ca și cetățenii români, sub condiția reciprocității cu statul de cetățeniesau de domiciliu al solicitantului.Scutirea de cauțiunea judiciarăArt. 1.085. - Sub condiția reciprocității, reclamantul, cetățean străin sau persoană juridică denaționalitate străină, nu poate fi ținut să depună cauțiune sau obligat la vreo altă garanție pentrumotivul că este străin sau nu are domiciliul ori sediul în România.Curator specialArt. 1.086. - În situațiile în care reprezentarea ori asistarea străinului lipsit de capacitate sau cucapacitate de exercițiu restrânsă nu a fost asigurată conform legii sale naționale, iar din aceastăcauză judecata procesului întârzie, instanța îi va putea numi în mod provizoriu un curator special.Reguli aplicabile apatrizilorArt. 1.087. - Prevederile art. 1.083-1.086 se aplică în mod corespunzător apatrizilor, fără a fi cerutăcondiția reciprocității.

CAPITOLUL II Legea aplicabilă în materie procedural

Legea forului

Art. 1.088. - În procesul civil internațional instanța aplică legea procesuală română, sub rezerva unordispoziții exprese contrare.CalificareArt. 1.089. - Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept substanțial se faceconform legii române, sub rezerva instituțiilor juridice fără corespondent în dreptul român.Calitatea procesuală și calificarea pretențieiArt. 1.090. - Calitatea procesuală a părților, obiectul și cauza acțiunii în procesul civil internațional sestabilesc conform legii care guvernează fondul raportului juridic dedus judecății.ProbeleArt. 1.091. -(1) Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic și forța probantă a înscrisului constatator suntcele prevăzute de legea convenită de părți, când legea locului încheierii actului juridic le acordăaceastă libertate. În lipsa acestei libertăți sau când părțile n-au uzat de ea, se aplică legea loculuiîncheierii actului juridic.

(2) Probațiunea faptelor este supusă legii locului unde ele s-au produs ori au fost săvârșite.(3) Cu toate acestea, legea română este aplicabilă, dacă ea admite și alte mijloace de probă decâtcele prevăzute de legile stabilite conform prevederilor alin. (1) și (2). Legea română se aplică și încazul în care ea acceptă proba cu martori și cu prezumții ale judecătorului, chiar și în situațiile în careaceste mijloace de probă nu ar fi admisibile conform legii străine declarate aplicabilă.(4) Proba stării civile și puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt guvernate de legea loculuiunde a fost întocmit înscrisul invocat.(5) Administrarea probelor în procesul civil internațional este guvernată de legea română.Formalități de publicitateArt. 1.092. -(1) Formalitățile de înregistrare și publicitate, efectele lor și autoritățile abilitate să instrumenteze suntcele prevăzute de dreptul țării unde operațiunea a avut loc.(2) În materie imobiliară se aplică legea locului unde este situat imobilul.Acte oficiale publiceArt. 1.093. -(1) Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fiproduse în fața instanțelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhicăîn statul de origine și apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificareaautenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea.(2) Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine alactului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiulconsular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România alestatului de origine și, în continuare, în oricare dintre cele două situații, de către Ministerul AfacerilorExterne.(3) Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internațional la careRomânia este parte sau pe bază de reciprocitate.(4) Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instanțele române se face, din parteaautorităților române, de către Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Externe, în această ordine.

TITLUL III Eficacitatea hotărârilor străine

Noțiune

Art. 1.094. - În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicțiecontencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricărorautorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

CAPITOLUL I Recunoașterea hotărârilor străine

Recunoașterea de plin drept

Art. 1.095. - Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutulpersonal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, aufost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fostpronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu suntcontrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare.Condițiile recunoașteriiArt. 1.096. -(1) Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute înRomânia, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarelecondiții: a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată; b) instanța care apronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fiîntemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul înstatul de sediu al respectivei jurisdicții;c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanțeicare a pronunțat hotărârea.(2) Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de

(2) Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, deasemenea, că părții în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri înfond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercitacalea de atac împotriva hotărârii.(3) Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu aparticipat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.Motivele de refuz al recunoașteriiArt. 1.097. -(1) Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri: a)hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; aceastăincompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordineajuridică română și de gravitatea efectului astfel produs; b) hotărârea pronunțată într-o materie în carepersoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauzaincidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român; c) procesul a fost soluționatîntre aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs dejudecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a firecunoscută în România;e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;f) a fost încălcat dreptul la apărare;g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.(2) Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărâreastrăină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român,afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluțiaadoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.Neexaminarea pe fondArt. 1.098. - Cu excepția verificării condițiilor prevăzute la art. 1.096 și 1.097, instanța română nupoate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei.Instanța competentăArt. 1.099. -(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își aredomiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.(2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparțineTribunalului București.(3) Cererea de recunoaștere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanțasesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepția autorității lucrului judecatsau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea străină.Documente atașate la cerereArt. 1.100. -(1) Cererea de recunoaștere a hotărârii străine se întocmește potrivit cerințelor prevăzute de prezentulcod și va fi însoțită de următoarele acte:a) copia hotărârii străine;b) dovada caracterului definitiv al acesteia;c) copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsă îninstanța străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citația și actul de sesizare au fost cunoscute,în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea; d) orice alt act de natură săprobeze, în completare, că hotărârea străină îndeplinește celelalte condiții prevăzute la art. 1.096.(2) Actele prevăzute la alin. (1) vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, curespectarea dispozițiilor art. 1.093. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părțile sunt de acordcu depunerea de copii certificate pentru conformitate.(3) În cazul neprezentării unora dintre documentele prevăzute la alin. (1), instanța poate fixa untermen pentru a fi prezentate ori poate accepta documente echivalente sau, dacă se considerăsuficient edificată, să dispenseze partea de producerea lor.Întreruperea prescripțieiArt. 1.101. - Cererea de recunoaștere a hotărârii străine întrerupe prescripția dreptului de a obțineexecutarea silită.Citarea părților

Art. 1.102. -(1) Cererea de recunoaștere a hotărârii străine se soluționează pe cale principală prin hotărâre, iar pecale incidentă prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părților.(2) Cererea poate fi soluționată fără citarea părților, dacă din hotărârea străină rezultă că pârâtul afost de acord cu admiterea acțiunii.

CAPITOLUL II Executarea hotărârilor străine


Art. 1.103. -(1) Hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executapot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoaneiinteresate, de către tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea.(2) Hotărârile străine prin care s-au luat măsuri asigurătorii și cele date cu executare provizorie nu potfi puse în executare pe teritoriul României.Condițiile încuviințării executăriiArt. 1.104. -(1) Executarea hotărârii străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1.096,precum și a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanței care apronunțat-o.(2) Dispozițiile art. 1.097 și 1.098 sunt aplicabile în mod corespunzător și cererii de încuviințare aexecutării.Dovada caracterului executoriuArt. 1.105. - Cererea de încuviințare a executării, întocmită în condițiile prevăzute la art. 1.100, va fiînsoțită și de dovada caracterului executoriu al hotărârii străine, eliberată de instanța care apronunțat-o.Soluționarea cereriiArt. 1.106. -(1) Cererea de încuviințare a executării se soluționează prin hotărâre, după citarea părților.(2) În cazul în care hotărârea străină conține soluții asupra mai multor capete de cerere, care suntdisociabile, încuviințarea poate fi acordată separat.(3) Executarea hotărârii străine stabilind o obligație alimentară prin vărsăminte periodice seîncuviințează pentru vărsămintele scadente și cele subsecvente.(4) Prin hotărârea de încuviințare a executării hotărârii străine de condamnare la plata unei sume înmonedă străină se va dispune conversia în monedă națională la cursul de schimb al zilei cândhotărârea a devenit executorie în statul unde a fost pronunțată. Până la data conversiei, dobândaprodusă de suma stabilită în hotărârea străină este guvernată de legea instanței care a pronunțat-o.Emiterea titlului executoriuArt. 1.107. - Pe baza hotărârii definitive de încuviințare a executării se emite titlul executoriu, încondițiile legii române, menționându-se în titlu și hotărârea de încuviințare.Forța probantă a hotărârii străineArt. 1.108. -(1) Hotărârea străină pronunțată de instanța competentă beneficiază în România de forță probantă înprivința constatărilor pe care le cuprinde, dacă satisface exigențele necesare autenticității saleconform legii statului de sediu al instanței.(2) Constatările făcute de instanța străină nu beneficiază de forța probantă prevăzută la alin. (1) dacăele sunt manifest incompatibile cu ordinea publică de drept internațional privat român.(3) Proba contra faptelor constatate de instanța străină poate fi făcută prin orice mijloace.Hotărâri stabilind obligații fiscale prevăzute de legi străineArt. 1.109. - Hotărârea străină care stabilește o obligație decurgând dintr-o lege fiscală străinănecesită și condiția reciprocității pentru a fi recunoscută și executată în România.Tranzacții judiciareArt. 1.110. - Tranzacțiile judiciare încheiate în străinătate produc în România efectele ce decurg dinlegea care le-a fost aplicată, în condițiile art. 1.103 alin. (1) și art. 1.104 - 1.108.

legea care le-a fost aplicată, în condițiile art. 1.103 alin. (1) și art. 1.104 - 1.108.

TITLUL IV Arbitrajul internațional și efectele hotărârilor arbitrale străine

CAPITOLUL I Procesul arbitral internațional

Calificare și domeniu de aplicare

Art. 1.111. -(1) În sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care se desfășoară în România este socotitinternațional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.(2) Dispozițiile prezentului capitol se aplică oricărui arbitraj internațional dacă sediul instanței arbitralese află în România și cel puțin una dintre părți nu avea la data încheierii convenției arbitrale domiciliulsau reședința obișnuită, respectiv sediul în România, dacă părțile nu au exclus prin convențiaarbitrală sau ulterior încheierii acesteia, dar numai prin înscris, aplicarea acestora.(3) Sediul instanței arbitrale se stabilește de părțile în cauză sau de instituția de arbitraj desemnată deacestea, iar în lipsă, de către arbitri.Arbitrabilitatea litigiuluiArt. 1.112. -(1) Orice cauză de natură patrimonială poate face obiectul arbitrajului dacă ea privește drepturi asupracărora părțile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instanței arbitrale nu rezervă competențaexclusivă instanțelor judecătorești.(2) Dacă una dintre părțile convenției arbitrale este un stat, o întreprindere de stat sau o organizațiecontrolată de stat, această parte nu poate invoca propriul său drept pentru a contesta arbitrabilitateaunui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în procesul arbitral.Convenția arbitralăArt. 1.113. -(1) Convenția arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex, telecopiator,poștă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permițând a-i stabili proba printr-un text.(2) Cu privire la cerințele de fond, convenția arbitrală este valabilă dacă îndeplinește condițiile impusede una dintre legile următoare:a) legea stabilită de părți;b) legea care guvernează obiectul litigiului;c) legea aplicabilă contractului ce conține clauza compromisorie;d) legea română.(3) Validitatea convenției arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilității contractului principalsau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă.Tribunalul arbitralArt. 1.114. -(1) Numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor se realizează conform convenției arbitrale sau celorstabilite de părți ulterior încheierii acesteia, iar în lipsă, partea interesată poate solicita tribunalului dela sediul arbitrajului să facă acest lucru, dispozițiile cărții a IV-a aplicându-se prin analogie.(2) Arbitrul poate fi recuzat:a) când nu are calificarea stabilită de părți;b) când există o cauză de recuzare dintre cele prevăzute de regulile de procedură arbitrală adoptatede părți sau, în lipsă, de arbitri;c) când împrejurările induc o îndoială legitimă cu privire la independența și imparțialitatea sa.(3) O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat sau la a cărui numire a contribuit decâtpentru o cauză de care a luat cunoștință după această numire. Tribunalul arbitral și cealaltă partetrebuie înștiințate fără întârziere despre motivul de recuzare.(4) Dacă părțile nu au stabilit procedura de recuzare, tribunalul de la sediul arbitrajului se pronunțăasupra recuzării prin hotărâre definitivă.Procedura arbitralăArt. 1.115. -(1) Părțile pot stabili procedura arbitrală direct sau prin referire la regulamentul unei instituții de arbitrajori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor.

(2) Dacă părțile nu au procedat conform celor prevăzute la alin. (1), tribunalul arbitral stabileșteprocedura pe calea uneia dintre modalitățile prevăzute la alin. (1).(3) Oricare ar fi procedura arbitrală stabilită, tribunalul arbitral trebuie să garanteze egalitatea părțilorși dreptul lor de a fi ascultate în procedură contradictorie.(4) În arbitrajul internațional, durata termenelor stabilite în cartea a IV-a se dublează.Limba în care se desfășoară proceduraArt. 1.116. -(1) Dezbaterea litigiului în fața tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenția arbitralăsau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privință ori nu a intervenit o înțelegere ulterioară, în limbacontractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulație internațională stabilită de tribunalularbitral.(2) Dacă o parte nu cunoaște limba în care se desfășoară dezbaterea, la cererea și pe cheltuiala ei,tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.(3) Părțile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.Măsuri provizorii și conservatoriiArt. 1.117. -(1) Tribunalul arbitral poate dispune măsuri provizorii sau conservatorii la cererea uneia dintre părți,dacă nu este stipulat contrariul în convenția arbitrală.(2) Dacă partea vizată nu se supune voluntar măsurilor dispuse, tribunalul arbitral poate cereconcursul tribunalului competent, care aplică propria lege. Dispunerea de măsuri provizorii sauconservatorii poate fi subordonată de arbitru sau judecător dării unei cauțiuni adecvate.Administrarea probelorArt. 1.118. -(1) Administrarea probelor se face de către tribunalul arbitral.(2) Dacă pentru administrarea probelor este necesar concursul instanțelor judecătorești, tribunalularbitral sau părțile, de acord cu tribunalul arbitral, pot solicita concursul tribunalului de la sediularbitrajului, care aplică legea proprie.Competența tribunalului arbitralArt. 1.119. -(1) Tribunalul arbitral decide asupra propriei competențe.(2) Tribunalul arbitral statuează asupra propriei competențe fără a lua în considerare o cerere avândacelași obiect, deja pendinte între aceleași părți în fața unui tribunal statal sau arbitral, afară numaidacă motive temeinice impun suspendarea procedurii.(3) Excepția de necompetență trebuie ridicată prealabil oricărei apărări pe fond.Drept aplicabilArt. 1.120. -(1) Tribunalul arbitral aplică litigiului legea stabilită de părți, iar dacă părțile nu au desemnat dreptulaplicabil, legea pe care o consideră adecvată, în toate situațiile ținând seama de uzanțe și reguliprofesionale.(2) Tribunalul arbitral poate statua în echitate numai cu autorizarea expresă a părților.Hotărârea arbitralăArt. 1.121. -(1) Hotărârea arbitrală este dată cu procedura convenită de părți. În lipsa unor asemenea prevederi înconvenția arbitrală, hotărârea se pronunță cu votul majorității arbitrilor, iar în caz de paritate a voturilorprevalează soluția care se raliază votului supraarbitrului.(2) Hotărârea arbitrală este scrisă, motivată, datată și semnată de toți arbitrii.(3) Hotărârea arbitrală este executorie și obligatorie de la comunicarea sa părților și poate fi atacatănumai cu acțiune în anulare pentru motivele și în regimul stabilite în cartea a IV-a, care se aplică înmod corespunzător.(4) Tribunalul arbitral poate pronunța hotărâri parțiale, în lipsă de stipulație contrară în convențiaarbitrală.Cheltuieli arbitraleArt. 1.122. - În afară de cazul în care părțile convin altfel, onorariile arbitrilor și cheltuielile dedeplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al

deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau alsupraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părți în cote egale.Reguli de aplicare subsidiarăArt. 1.123. - Orice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotărârea arbitrală,completarea, comunicarea și efectele acesteia, nereglementate de părți prin convenția arbitrală șineîncredințate de acestea rezolvării de către tribunalul arbitral, vor fi soluționate prin aplicarea în modcorespunzător a dispozițiilor cărții a IV-a.

CAPITOLUL II Efectele hotărârilor arbitrale străine

Calificare

Art. 1.124. - Sunt hotărâri arbitrale străine orice sentințe arbitrale de arbitraj intern sau internaționalpronunțate într-un stat străin și care nu sunt considerate hotărâri naționale în România.EficacitateArt. 1.125. - Orice hotărâre arbitrală dintre cele prevăzute la art. 1.124 este recunoscută și poate fiexecutată în România dacă diferendul formând obiectul acesteia poate fi soluționat pe cale arbitrală înRomânia și dacă hotărârea nu conține dispoziții contrare ordinii publice de drept internațional privatromân.Instanța competentăArt. 1.126. -(1) Solicitarea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerereadresată tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i seopune respectiva hotărâre arbitrală.(2) În caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1), competența aparțineTribunalului București.CerereaArt. 1.127. -(1) Cel care se prevalează de o hotărâre arbitrală străină poate solicita numai recunoașterea acesteiapentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, când nu este adusă la îndeplinire în mod voluntar,încuviințarea executării silite pe teritoriul României.(2) Recunoașterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută și pe cale incidentală.(3) Dispozițiile art. 1.101 se aplică în mod corespunzător.Documente atașate la cerereArt. 1.128. -(1) Cererea trebuie însoțită de hotărârea arbitrală și convenția de arbitraj, în original sau în copie,care sunt supuse supralegalizării în condițiile prevăzute la art. 1.093.(2) Dacă documentele prevăzute la alin. (1) nu sunt redactate în limba română, solicitantul trebuie săprezinte și traducerea acestora în limba română, certificată de conformitate.Motivele de refuz al recunoașterii sau executăriiArt. 1.129. - Recunoașterea sau executarea hotărârii arbitrale străine este respinsă de tribunal dacăpartea contra căreia hotărârea este invocată probează existența uneia dintre următoarele împrejurări:a) părțile nu aveau capacitatea de a încheia convenția arbitrală conform legii aplicabile fiecăreia,stabilită potrivit legii statului unde hotărârea a fost pronunțată;b) convenția arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia părțile au supus-o sau, în lipsă de stabilire aacesteia, conform legii statului în care hotărârea arbitrală a fost pronunțată;c) partea contra căreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit informată cu privire la desemnareaarbitrilor sau cu privire la procedura arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-și valorifica propriaapărare în procesul arbitral;d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală n-a fost conformă convenției părților ori, înlipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul;e) hotărârea privește un diferend neprevăzut în convenția arbitrală sau în afara limitelor fixate deaceasta ori cuprinde dispoziții care excedează termenilor convenției arbitrale. Totuși, dacă dispozițiiledin hotărâre care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuninesupuse arbitrajului, cele dintâi pot fi recunoscute și declarate executorii;f) hotărârea arbitrală n-a devenit încă obligatorie pentru părți sau a fost anulată ori suspendată de oautoritate competentă din statul în care sau după legea căruia a fost pronunțată.

autoritate competentă din statul în care sau după legea căruia a fost pronunțată.Suspendarea judecățiiArt. 1.130. -(1) Tribunalul poate suspenda judecarea recunoașterii și executării hotărârii arbitrale străine dacăanularea ori suspendarea acesteia este solicitată autorității competente din statul unde a fostpronunțată sau din statul după legea căruia a fost pronunțată.(2) În situația prevăzută la alin. (1) tribunalul poate, la cererea părții care solicită recunoașterea șiexecutarea hotărârii arbitrale străine, să dispună depunerea unei cauțiuni de către cealaltă parte.JudecataArt. 1.131. -(1) Cererea de recunoaștere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluționează prinhotărâre dată cu citarea părților și care poate fi atacată numai cu apel.(2) Cererea poate fi soluționată fără citarea părților dacă din hotărâre rezultă că pârâtul a fost deacord cu admiterea acțiunii.Forța probantăArt. 1.132. - Hotărârile arbitrale străine pronunțate de un tribunal arbitral competent beneficiază înRomânia de forță probantă cu privire la situațiile de fapt pe care le constată.Examinarea fondului cauzeiArt. 1.133. - Tribunalul nu poate examina hotărârea arbitrală pe fondul diferendului.

Dispoziții finale

Intrare în vigoare Art. 1.134. -(1) Prezentul cod de procedură civilă intră în vigoare la data care va fi prevăzută în legea pentrupunerea în aplicare a acestuia.(2) În termen de 6 luni de la data publicării prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spreadoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă

NOTĂ:Reproducem mai jos:- prevederile art. 74-77, 79 și 81-83 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, care nu suntîncorporate în forma republicată a Legii nr. 134/2010 și care se aplică, în continuare, ca dispozițiiproprii ale acesteia: „Art. 74*). - Dreptul la acțiunea ipotecară prevăzut de art. 2.504 din Codul civileste imprescriptibil. Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la prescripția dreptului de aobține executarea silită rămân aplicabile.Art. 75. - În sensul art. 375 din Codul civil, în cazul căsătoriilor încheiate în străinătate, prin loculîncheierii căsătoriei se înțelege localitatea în al cărei registru de stare civilă s-a transcris certificatul decăsătorie.Art. 76. - Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunaleleori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie,având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum șireglementărilor speciale în vigoare.Art. 77. - Ori de câte ori prin legi și prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990privind societățile comerciale ori la «societatea comercială/societățile comerciale», după caz,trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăților nr. 31/1990 ori, după caz, la«societatea/societățile reglementată/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările șicompletările ulterioare».Art. 79. - În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, societățile înregistrate înregistrul comerțului care au în denumire sintagma «societate comercială» sunt obligate a efectuademersurile necesare înlocuirii acestei sintagme cu termenul «societate». Până la finalizarea acestordemersuri, societatea poate funcționa cu denumirea înscrisă în registrul comerțului la data intrării învigoare a prezentei legi. Înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind modificarea actuluiconstitutiv ca urmare a schimbării denumirii societății este scutită de taxă de înregistrare.Art. 81.**) - Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de

României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de15 februarie 2013.Art. 82.***) - Prezenta lege intră în vigoare la data prevăzută la art. 81, cu excepția dispozițiilor art. 80,care intră în vigoare la trei zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,Partea I, și a dispozițiilor art. 38 pct. 1 și 2, care intră în vigoare la data de 1 octombrie 2013.Art. 83. - La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă:a) «Codicele de procedură civilă» (sau «Codul de procedură civilă»), republicat în Monitorul Oficial,Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;b) Codul de procedură civilă Carol al II-lea (Decretul-lege nr. 2.899/1940), publicat în MonitorulOficial, Partea I, nr. 201 din 31 august 1940;c) Legea nr. 18/1948 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr. 35 din 12 februarie 1948;d) Decretul Consiliului de Stat nr. 203/1974 pentru înființarea și organizarea de secții maritime șifluviale la unele instanțe judecătorești și unități de procuratură, publicat în Buletinul Oficial nr. 131 din31 octombrie 1974, cu modificările și completările ulterioare;e) Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, cu modificările și completărileulterioare; f) art. 24 alin. (2) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unorimobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare;g) Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.295/2002, cu modificările și completările ulterioare;h) art. 12 din Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate deprodusele cu defecte, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 22 aprilie2008;i) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzieriiexecutării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.118/2008, cu modificările ulterioare;j) art. 2291 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările șicompletările ulterioare;k) orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.”;- prevederile art. XI-XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelorjudecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul deprocedură civilă, cu modificările ulterioare, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr.134/2010 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale acesteia: „Art. XI. - În aplicareadispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, încazul instanțelor judecătorești și parchetelor, în recurs, cererile și concluziile pot fi formulate șisusținute de către președintele instanței sau de către conducătorul parchetului, de către consilieruljuridic ori de către judecătorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de președintele instanței ori deconducătorul parchetului.Art. XII. -(1) Dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetareaprocesului și, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor porniteîncepând cu data de 1 ianuarie 2016.(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31decembrie 2015, cercetarea procesului și, după caz, dezbaterea fondului se desfășoară în ședințăpublică, dacă legea nu prevede altfel.Art. XIII. - Dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă, republicată, privitoare lapregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanța a cărei hotărâre se atacă seaplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. În procesele pornite începând cudata intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispozițiile art.XIV-XVII.Art. XIV. -(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.(2) Dispozițiile art. 195 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, sunt

(2) Dispozițiile art. 195 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, suntaplicabile în mod corespunzător.(3) Președintele instanței sau persoana desemnată de acesta va înainta instanței de apel dosarul,împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părțile.(4) Dacă s-au formulat atât apel, cât și cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privindCodul de procedură civilă, republicată, dosarul nu va fi trimis instanței de apel decât după împlinireatermenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.Art. XV. -(1) Președintele instanței de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primește dosarul, valua, prin rezoluție, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.(2) În cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, completul căruia i s-arepartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel și îi va comunica, în scris, apelantului că areobligația de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face întermen de cel mult 10 zile de la data comunicării.(3) După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2),completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum și a motivelor de apel intimatului, împreunăcu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate și care nu au fost înfățișate la prima instanță,punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de ladata comunicării.(4) Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere obligația de adepune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.Intimatul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.(5) Dacă s-au formulat atât apel, cât și cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privindCodul de procedură civilă, republicată, dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.(6) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prinrezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunândcitarea părților.(7) În cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3) sau, după caz,apelantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (4), la data expirăriitermenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi decel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.(8) Dispozițiile art. 201 alin. (5) și (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,republicată, se aplică în mod corespunzător.(9) Dispozițiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată,rămân aplicabile.Art. XVI. -(1) Apelul incident și apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelulprincipal, fiind aplicabile prevederile art. XV alin. (4).(2) Apelul provocat se comunică și intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, acesta fiind dator să depună întâmpinare întermenul prevăzut la art. XV alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelulprovocat va lua cunoștință de întâmpinare de la dosarul cauzei.Art. XVII. -(1) Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, încondițiile prevăzute la art. 83 alin. (3) și art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedurăcivilă, republicată.(2) Când recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele instanței saupreședintele de secție ori, după caz, persoana desemnată de aceștia, primind dosarul de la instanța acărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet formatdin 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs și va decide asupra admisibilității în principiu arecursului. Dispozițiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,republicată, sunt aplicabile.(3)*) Di spozițiile art. XIV alin. (2)-(4) și ale art. XV alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător, cuexcepția recursului care este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Termenul prevăzut laart. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului. Întâmpinarea trebuie redactată și semnată deavocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar răspunsul la întâmpinare de avocatul sau consilieruljuridic al recurentului.

(4) Prevederile art. XVI se aplică în mod corespunzător.Art. XVIII. -(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată,se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1lit. a)-i)**) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privindnavigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie deexpropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în altecereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procesenu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede căhotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.Art. XIX. -(1) Dispozițiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată,se aplică sesizărilor formulate în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.(2) Sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni dedrept, formulate în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până ladata de 31 decembrie 2015, se judecă de un complet format din președintele secției corespunzătoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție sau de un judecător desemnat de acesta și 8 judecători din cadrulsecției respective. Președintele secției sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acestaeste președintele de complet și va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie ajudecătorilor.”;- prevederile art. VI, art. VII pct. 1 și art. XI-XIII din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea șicompletarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea șicompletarea unor acte normative conexe, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr.134/2010 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale acesteia: „Art. VI. - Alineatele (1) și(2) ale articolului 1811 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privindCodul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cumodificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins: «Art. 1811. -(1) Învestirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă în vederea executării ipotecii mobiliareprin vânzarea bunului ipotecat prevăzută la art. 2.445 din Codul civil este de competența judecătorieiîn a cărei circumscripție își are domiciliul sau, după caz, își are sediul creditorul.(2) Opoziția la executare prevăzută la art. 2.452 din Codul civil este de competența judecătoriei care aînvestit cu formulă executorie contractul de ipotecă.»Art. VII. - Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul deprocedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cumodificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. După articolul 12 se introduc trei noi articole, articolele 121-123, cu următorul cuprins: «Art. 121. -Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă privindverificarea cererii și regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale și nici înprocedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziții.Art. 122. - Întâmpinarea nu este obligatorie în incidentele procedurale, dacă prin lege nu se prevedealtfel.Art. 123. - Prin sintagma„președintele instanței” din cuprinsul art. 937*) și printermenul „președinte” din cuprinsul art. 944**), din Codul de procedură civilă, se înțelege „președintelecompletului de judecată”.»Art. XI. - Hotărârile arbitrale sau ale altor organe cu atribuții jurisdicționale, cu excepția hotărârilorjudecătorești, precum și alte înscrisuri pronunțate sau, după caz, întocmite înainte de intrarea învigoare a prezentei legi, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulaexecutorie prevăzută de Codul de procedură civilă.Art. XII. -(1) Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviințarea de către instanța de executare aexecutării silite a hotărârilor judecătorești, acestea vor fi puse în executare după încuviințarea cereriide executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.(2) Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviințarea de către instanța de executare aexecutării silite a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, acestea vor fi puse în

executării silite a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, acestea vor fi puse înexecutare după învestirea lor cu formulă executorie de către instanța de executare și dupăîncuviințarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.Art. XIII. - Dispozițiile privitoare la încuviințarea executării silite a hotărârilor, inclusiv arbitrale, străinerămân aplicabile.”__________ Note de subsol*) Republicată în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor actenormative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014,dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 134/2010 a fost republicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, și ulterior a fost modificată și completată prin: -Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobată prin Lege a nr.206/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012; -Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea înaplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea șicompletarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I, nr. 68din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 214/2013, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 88 din 28 iunie 2013; - Legea nr. 72/2013 privindmăsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de banirezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, publicatăîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013.*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.*) A se vedea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevareainstanțelor judecătorești, precu m și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privindCodul de procedură civilă, reprodus în nota din finalul formei republicate.*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.*) A se vedea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevareainstanțelor judecătorești, precu m și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privindCodul de procedură civilă, reprodus în nota din finalul formei republicate.*) Alin. (3) al art. 659, devenit art. 660 în forma republicată, a fost declarat neconstituțional prinDecizia Curții Constituț ionale nr. 473/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30din 15 ianuarie 2014. *) Art. 74 este redat astfel cum a fost modificat prin art. VII pct. 2 din Legea nr. 138/2014, publicată înMonitorul Oficial a l României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.**) Art. 81 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență aGuvernului nr. 4/2013, publica tă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare.***) Art. 82 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență aGuvernului nr. 4/2013, public ată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare.*) Alin. (3) al art. XVII este redat astfel cum a fost modificat prin art. VIII al Legii nr. 138/2014,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.**) Art. 94 pct. 1 lit. i) a devenit, prin renumerotare, art. 94 pct. 1 lit. j) din prezenta formă republicată.*) Art. 937 a devenit, prin renumerotare, art. 938 din prezenta formă republicată.**) Art. 944 a devenit, prin renumerotare, art. 945 din prezenta formă republicată.

Legea nr. 134/2010 - privind Codul de procedură civilă*) · 2016-09-03 · Legea nr. 134/2010 -...

Documents

Transcript of Legea nr. 134/2010 - privind Codul de procedură civilă*) · 2016-09-03 · Legea nr. 134/2010 -...