LECŢIE DE FIXARE CLASA a IX-a

Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj de la o sursă către o destinaţie, folosind un anumit cod şi un anumit canal.

Comunicarea : – are funcţia de a transmite

informaţii; – este un mijloc de a stabili şi a

menţine diverse tipuri de relaţii sociale.

Bifaţi în căsuţele corespunzătoare situaţiile în care se desfăşoară un act de comunicare:

1. � doi elevi discută în pauză;2. � un aparat de radio transmite într-o încăpere goală;3. � mama citeşte scrisoarea de la fiul ei;4. � în parc are loc un spectacol la care participă mulţi tineri;5. � un japonez ţine un discurs în limba sa în faţa voastră;6. � un copil telefonează acasă, dar cel care răspunde nu-l aude;7. � un tânăr se destinde navigând pe internet;8. � doi muncitori discută, în timp ce, lângă ei, se sparge asfaltul cu picamerul.

VERIFICARE FRONTALA

FACTORII COMUNICĂRII-FUNCŢIILE LIMBAJULUI

EMIŢĂTOR RECEPTORMESAJ

COD CONTEXT

CANALFUNCŢIE EXPRESIVĂ FUNCŢIE CONATIVA

FUNCŢIE METALINGVISTICĂ FUNCŢIE REFERENŢIALĂ

FUNCŢIE POETICĂ

FUNCŢIE FATICĂ

Componentele situaţiei de comunicare

Emiţătorul (E) = reprezintă sursa de informaţie prezentă intr-o situaţie de comunicare, sursa mesajului, fiind dotat cu un aparat şi un mecanism de codare;

Receptorul (R) = este beneficiarul informaţiei intr-o situaţie de comunicare; este vizat de către emiţător; primeşte mesajul si îl decodează

Componentele situaţiei de comunicare

Mesajul = vehiculul informaţiei (în cazul comunicării verbale orale, este constituit din rezultatul operaţiei de codare care merge de la sunet la sens.)

Referentul = în orice situaţie de comunicare mesajul vehiculează informaţie despre un anumit referent; despre ce anume se comunică (stricto sensu).

Contextul = circumstanţele în care are loc comunicarea, circumstanţe privind timpul, locul emiterii, respectiv receptării, identitatea, statutul social şi relaţiile dintre actanţi etc.

Componentele situaţiei de comunicare

Canalul = reprezintă suportul fizic al transmiterii mesajului.(în cazul comunicării verbale orale, se constituie din aerul prin care se propagă undele sonore.)

Codul = sistemul de comunicare pe baza căruia se construiesc mesajele (ex.alfabetul unei limbi naturale, cod lingvistic alcătuit din semne lingvistice; alfabetul Morse, cod artificial; limbajul surdo-muţilor).

FACTORII COMUNICĂRII-FUNCŢIILE LIMBAJULUI

EMIŢĂTOR RECEPTORMESAJ

COD CONTEXT

CANALFUNCŢIE EXPRESIVĂ FUNCŢIE CONATIVA

FUNCŢIE METALINGVISTICĂ FUNCŢIE REFERENŢIALĂ

FUNCŢIE POETICĂ

FUNCŢIE FATICĂ

Tipuri de comunicare

Comunicare 1. nonverbală (bazată pe diferite limbaje)2. verbală (bazată pe limbile naturale)

limba naturală = codul folosit în comunicarea interumana

• după felul canalului de transmisie:- orală ;- scrisă .

• după caracterul ficţional :-literară;

-nonliterară sau nonficţional .

3. paraverbală

Comunicarea -definiţii

Comunicarea verbală se realizeză prin intermediul unei limbicunoscute de toţi participanţii la actul de comunicare.

Comunicarea nonverbală se realizează prin: gesturi, mimică,poziţia corpului. Un exemplu de comunicare nonverbală estepantomima, care a ajuns astăzi o formă de artă dramatică.

Comunicarea paraverbală se realizează prin intermediul aspectelor legate de: voce (accentul, intonaţia), pauzele intenţionate.

COMUNICAREA

Notați tot ce vă trece prin cap pornind de la cuvântul COMUNICARE:

Tipuri de comunicare – metoda ciorchinelui

COMUNICAREA

VERBALĂ PARAVERBALĂ NONVERBALĂ

CUVINTE

ORALĂ SCRISĂ

INTENSITATEA VORBIRII

TON

PRONUNŢIA

GESTICA

MIMICA

VESTIMENTATIE

38%55% 7%