leaganul respiratiei

8/20/2019 leaganul respiratiei

http://slidepdf.com/reader/full/leaganul-respiratiei 1/12

Serie coordonatã de

DENISA COMÃNESCU



Carte apãrutã cu sprijinul Goethe-Institut,care este finanþat de Ministerul German al Afacerilor Externe

Fundaþia Robert Bosch le-a înlesnit în 2004 lui Oskar Pastior ºiHertei Müller o cãlãtorie în Ucraina în locurile unor foste lagãrede muncã forþatã. Autoarea mulþumeºte pe aceastã cale Fundaþiei

ºi mulþumeºte, de asemenea, Fondului de Literaturã Germanã pentrusprijinul acordat la scrierea acestui roman.



Traducere din germanã ºi note de Alexandru Al. ªahighian

roman



Despre împachetatul lucrurilor în valizã

Tot ce am port asupra mea.Sau: Tot ce-i al meu port cu mine. Am purtat tot ce-aveam. Dar nu era ce-i al meu. Fie cã-mi

folosea într-alt scop decât cel prevãzut, fie cã era de la unaltul. Valiza din piele de porc era lãdiþa gramofonului. Par-desiul era de la tata. Paltonul, cel cu un guleraº de catifeala gât – de la bunicul. Pantalonii bufanþi de la unchiul Edwin. Jambierele de piele de la vecinul, domnul Carp. Mãnuºile

verzi de lânã de la Tante Fini. Numai ºalul de mãtase viºiniuºi trusa de voiaj erau ale mele, cadouri primite la ultimeleCrãciunuri.

Încã mai era rãzboi în ianuarie 1945. Înspãimântaþi cã va trebui sã plec în toiul iernii la dracu-n praznic, la ruºi,oamenii voiau care mai de care sã-mi dea câte ceva de luatcu mine, poate mi-o fi de oarece folos, chiar de n-ajutã la

nimic. Fiindcã nimic pe lume nu te putea ajuta. ªi pentrucã, inevitabil, eram pe lista ruºilor, fiecare mi-a dat câte cevaformându-ºi propria lui opinie. Iar eu luând lucrurile, mi-amzis la cei ºaptesprezece ani ai mei cã plecarea asta vine la þanc.Nu neapãrat pe lista ruºilor, dar dacã n-o fi din cale-afarãde rãu, îmi picã chiar bine.

Voiam sã ies din degetarul micului oraº unde toate pie-

trele aveau ochi. În loc sã-mi fie fricã, mã-ncerca un ne-astâmpãr ascuns. ªi-un sentiment de vinovãþie, fiindcã lista

5



care-i fãcea pe-ai mei sã dispere era un lucru convenabilpentru mine. Ai mei se temeau sã n-o pãþesc printre strãini.În timp ce eu voiam sã plec oriunde-ar fi, în orice loc care

sã nu mã ºtie.Deja o pãþisem. Mi se-ntâmplase ceva interzis. Un lucru

anapoda, murdar, neruºinat ºi frumos. Se-ntâmplase chiarîn fundul Parcului cu Arini, dincolo de colina acoperitã degazon. Pe drumul spre casã mã dusesem în pavilionul rotunddin mijlocul parcului, acolo unde în zilele de sãrbãtoare cântafanfara. M-am aºezat acolo ºi-am stat un timp. Lumina

pãtrundea prin lemnãria delicat cioplitã. Am vãzut spaimacercurilor, pãtratelor ºi trapezelor goale îmbinate prin vrejurialbe cu gheare. Era tiparul rãtãcirii mele ºi tiparul groazeide pe chipul mamei. În acest pavilion mi-am jurat: nu voimai intra niciodatã în acest parc.

Dar, cu cât am cãutat mai mult sã mã-nfrânez, cu-atâtmai iute m-am dus iar – dupã douã zile. La randevu, cumi se spunea în parc.

M-am dus la al doilea randevu cu acelaºi prim bãrbat.Se numea RÂNDUNICA . Al doilea era unul nou, se numeaBRADUL. Cel de-al treilea se numea URECHE. A urmat

AÞÃ . Apoi MIERLÃ ºi ªAPCÃ . Mai târziu IEPURE, PISICÃ ,PESCÃRUªUL. Apoi PERLA . Doar noi ºtiam ce nume poar-tã fiecare. Sãlbãticiunile-ºi croiserã în parc cãrare, iar eutreceam din mânã-n mânã. ªi era varã ºi mestecenii aveau

pielea albã, în hãþiºurile de iasomie ºi soc creºtea un perete verde de frunziº de nepãtruns.

Iubirea îºi are anotimpurile ei. Toamna a pus capãt par-cului. Lemnul a devenit golaº. Randevuurile s-au mutat cunoi la baia comunalã, Baia Neptun. Lângã poarta de fieratârna emblema ovalã cu o lebãdã. În fiecare sãptãmânãmã-ntâlneam cu cel care era de douã ori mai în vârstã ca

mine. Era român. Era cãsãtorit. Nu-i voi spune numele, ºinu voi spune nici cum mã numeam eu. Nu soseam în acelaºi

6



timp – nici casieriþa dindãrãtul geamului plumbuit, nicipardoseala lucioasã de piatrã, nici coloana rotundã din cen-tru, nici faianþa pictatã cu flori de nufãr ori scara din lemn

sculptat nu trebuiau sã prindã de veste cã ne dãdusem ran-devu. Mergeam la bazin sã înotãm cu toþi ceilalþi. De întâlnitne întâlneam abia la cabinele de sudaþie.

Pe-atunci, cu puþin înainte de lagãr ºi la fel ºi dupã întoar-cerea mea acasã pânã în 1968, când am pãrãsit þara, oricerandevu de-acest soi te costa puºcãria. Dacã m-ar fi prinsaº fi primit minimum cinci ani. Pe unii îi prindeau. Direct

din parc sau de la baia publicã ºi, dupã un interogatoriubrutal, ajungeau la închisoare. Iar de-acolo la Canal. Azi ºtiucã de la Canal nu te mai întorceai. Iar cine se mai întorceatotuºi era un cadavru ambulant. Senil ºi dãrâmat, pierdutpentru orice iubire din lume.

Cât despre perioada din lagãr – dacã m-ar fi prins înlagãr, eram mort.

Dupã cei cinci ani de lagãr, am colindat zi de zi strãzileîn care forfotea mulþimea, exersând în cap cele mai potri- vite fraze în caz cã mã aresteazã: PRINS ÎN FLAGRANTDELICT – împotriva acestei sentinþe îmi pregãtisem o miede pretexte ºi alibiuri. Port cu mine un bagaj tãcut. Atâtde profund ºi de îndelung m-am împachetat în tãcere, cãnu mã pot nicicum despacheta în cuvinte. Tot ce fac când

vorbesc e doar sã mã împachetez într-alt fel.În ultima varã de randevuuri, ieºind odatã din Parculcu Arini am mers spre casã luând-o prin Piaþa Mare, ca sãmai lungesc niþel drumul, ºi-am nimerit nici eu nu ºtiu cumîn Biserica Sfintei Treimi. Aceastã întâmplare s-a jucat de-adestinul cu mine. Cãci aici am vãzut timpul ce avea sã vinã.Lângã altarul lateral, pe-un stâlp, sta Sfântul în mantie

cenuºie purtând la ceafã drept guler o oaie. Oaia în ceafã –asta-i tãcerea. Existã lucruri despre care nimeni nu vorbeºte.

7



Dar ºtiu eu bine ce spun când zic cã tãcerea în ceafã e altcevadecât tãcerea din gurã.

Înainte, în timpul ºi dupã perioada din lagãr am trãit

cu spaima de stat ºi de familie. Cu spaima de dubla prãbuºirece-ar fi însemnat ca statul sã mã vâre la puºcãrie ca rãufã-cãtor, iar familia sã mã excludã ca pe-o ocarã. Mergând prin viermuiala strãzilor priveam neîncrezãtor în oglinda vitri-nelor, a geamurilor de la tramvaie ºi case, a artezienelor ºibãltoacelor, dacã nu cumva sunt totuºi transparent.

Tata era profesor de desen. ªi de câte ori rostea cuvântul

ACUARELÃ , eu, care aveam în cap numai Baia Neptun, tre-sãream cu spaimã ca ºi cum mi-ar fi dat careva un picior.Cuvântul ãsta ºtia bine pânã unde mersesem deja. Mamaîmi zicea la masã: Nu mai tot înþepa cartoful cu furculiþa,cã-l sfãrâmi, ia mai bine lingura – furculiþa-i pentru carne.Mie-mi pulsau tâmplele. Cum de pomeneºte de carne, cândde cartofi ºi furculiþã-i vorba. Despre ce carne vorbeºte?

Randevuurile îmi suciserã carnea. Eram propriul meu hoþ,cuvintele picau neaºteptat ºi puneau gheara pe mine.

Ca toþi saºii din orãºel, mama ºi mai ales tata credeauîn frumuseþea cosiþelor bãlaie ºi a ciorapilor albi trei sferturi,în pãtratul negru al mustãþii lui Hitler ºi în noi, saºii din Ardeal, ca rasã arianã. Fie ºi numai carnal, secretul meu eraîn sine o mare oroare. Pe deasupra ºi cu un român, era în

plus profanare rasialã1. Voiam sã plec de-acasã, din familie – fie ºi în lagãr.

Numai cã-mi pãrea rãu de maicã-mea, care nici nu ºtia câtde puþin mã cunoaºte. ªi care când voi fi plecat se va gândimai des la mine decât eu la ea.

Lângã Sfântul cu oaia tãcerii în ceafã zãrisem în bisericão niºã albã în perete cu inscripþia: CERUL PUNE TIMPUL

8

1 Rassenschande era termenul folosit în Germania lui Hitler.



ÎN MIªCARE. Când mi-am fãcut valiza, mi-am zis: Niºaalbã a avut efect. Ãsta-i timpul pus acum în miºcare. Erambucuros ºi cã nu trebuie sã plec la rãzboi, în zãpezile de pe

front. M-am apucat docil sã-mi fac valiza bravând ca untembel. N-am opus nici o rezistenþã. Jambierele de pielecu ºireturi, pantalonii bufanþi, pardesiul cu guleraº de cati-fea – nimic din toate astea nu se potrivea cu mine. Nu desprehaine era vorba, ci de timpul pus în miºcare. Îmbrãcat culucrurile astea sau cu altele, tot ajungi la maturitate. Lumea,ce-i drept, nu-i un bal costumat, îmi ziceam, dar nimeni

nu pare caraghios când e silit sã plece la ruºi în toiul iernii.O patrulã formatã din doi poliþiºti, un român ºi un rus,

mergea cu lista din casã în casã. Nu mai ºtiu dacã acasã lanoi patrula a pomenit sau nu cuvântul LAGÃR . ªi dacã nu,ce alt cuvânt în afarã de RUSIA . ªi, dacã da, oricum cuvântullagãr nu m-a înfricoºat. În ciuda faptului cã era rãzboi ºicã-mi stãtea în ceafã tãcerea randevuurilor mele, la cei ºapte-

sprezece ani ai mei încã mai eram teribil de necopt la minte.Mã rãneau cuvintele acuarelã ºi carne. Creierul mi-era însãsurd la cuvântul LAGÃR .

Atunci, la masã, când cu cartofii ºi furculiþa, când mamam-a luat prin surprindere rostind cuvântul carne, mi-amadus aminte cum mã jucam în curte când eram copil, iarmama striga din verandã de la fereastrã: Dacã nu vii imediat

la masã, dacã trebuie sã te mai strig o datã, n-ai decât sã rãmâiunde eºti. ªi cum totuºi mai rãmâneam jos un rãstimp, ea-mispunea când ajungeam sus:

— Poþi sã-þi iei traista ºi sã pleci în lume ºi sã faci ce vrei.Zicând asta mã târa în camerã, luând rucsacul micuþ ºi

îndesând în el cãciula mea de lânã ºi jacheta. Iar eu o întrebam:— Pãi, unde sã mã duc, doar sunt copilul tãu.

Multã lume e de pãrere cã a-þi face geamantanul e o ches-tiune de deprindere pe care, practicând-o, o-nveþi de la sine

9



aºa cum înveþi sã cânþi sau sã te rogi. Noi acasã n-aveam aceastãdeprindere ºi n-aveam nici geamantan. Când tata trebuisesã plece pe front la soldaþii români, n-avusese nimic deîmpachetat. Ca soldat primeºti tot ce-þi trebuie, þine deuniformã. Nu ºtiam ce-ar mai trebui împachetat în afaralucrurilor pentru plecare ºi împotriva frigului. N-ai nimicdin ce-þi trebuie, aºa cã improvizezi. Lucrurile greºite se trans-formã în necesare. Doar pentru cã ai un lucru, el devinesingurul necesar care se ºi potriveºte.

Mama a adus gramofonul din camera de zi ºi l-a pus pe

masa din bucãtãrie. Cu o ºurubelniþã am fãcut din lãdiþagramofonului o valizã. Mai întâi i-am scos mecanismul derotire ºi suportul pentru discuri. Apoi am astupat cu un dopde plutã gaura unde fusese manivela. Am lãsat la locul eicãptuºeala dinãuntru – o catifea roºie ca focul. N-am demon-tat nici plãcuþa triunghiularã cu câinele din faþa pâlniei, HISMASTER’S VOICE. La fundul valizei am pus patru cãrþi:

un Faust legat în pânzã, Zarathustra al lui Nietzsche, un volumaº subþire de Weinheber1 ºi o antologie de poezie dinopt secole. Nici un roman, fiindcã pe alea odatã citite nule mai reiei. Peste cãrþi am aºezat trusa de voiaj. În careaveam: un flacon de colonie, un flacon de loþiune TARR (dupã bãrbierit), un sãpun de ras, un aparat de ras, o pensulãde ras, o piatrã de alaun, un sãpun, o forfecuþã. Lângã trusa

de voiaj am pus o pereche de ºosete de lânã (maro, dejacârpite), o pereche de ciorapi trei sferturi, o cãmaºã de flanelîn carouri alb cu roºu, douã perechi de chiloþi din rips. ªalulcel nou de mãtase l-am pus sus de tot, ca sã nu se ºifoneze.Era viºiniu, în carouri din urzealã lucioase ºi mate. Cu asta valiza mea se umpluse.

10

1 Josef Weinheber (1892-1945), poet austriac apropiat de naþio-nal-socialism.



289

Cuprins

Despre împachetatul lucrurilor în valizã . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Loboda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Ciment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Vãrãresele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38O societate interlopã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Lemn ºi vatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 Vremuri palpitante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Despre mersul cu maºina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Despre oamenii severi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Un strop prea mult de fericire pentru Irma Pfeifer . . . . . . . . . 66Plopii negri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Batista ºi ºoarecii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Lopata de inimã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Despre Îngerul foamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Rachiu de huilã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Zepelin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Durerile-fantomã ale ceasului cu cuc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

Kati-Planton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Infracþiunea cu pâinea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Madona lunii noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112De la pâinea proprie la pâinea obrajilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Despre cãrbune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Cum se mai târãsc secundele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Despre nisipul galben . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Ruºii îºi au ºi ei cãile lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

Despre brazi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Zece ruble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135



Despre Îngerul foamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140Secrete latineºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142Calupuri de zgurã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

Flaconul de bunã-credinþã ºi cel sceptic . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Despre intoxicaþia cu lumina de zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161Fiecare turã e-o operã de artã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Când o lebãdã cântã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Despre zguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168ªalul de mãtase viºiniu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Despre chimicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Cine-a schimbat þara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183

Omul de cartofi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Cerul jos pãmântul sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194Despre plictiseli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196Erzaþ de frate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204În albul de sub rândul scris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 Antena lui Minkowski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208Câinii negri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Lingurã ici, lingurã colea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213Cândva, Îngerul meu al foamei a fost avocat . . . . . . . . . . . . . 215 Am un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Sãrutul de tinichea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Mersul lucrurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Iepurele alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Dor de casã. De parcã nu m-aº putea lipsi . . . . . . . . . . . . . . 224Un moment de limpezire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Uºurãtate cu toptanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Despre fericirea lagãrului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

Trãim. Trãim doar o singurã datã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240Cândva voi pune piciorul pe-un caldarâm mai ºic . . . . . . . . . 245Fundamentale ca tãcerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253Nu-miºcã-nu-clinteºte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254 Ai un copil la Viena? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259Bastonul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267Caiete de dictando . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270Mai sunt ºi-acum Pianul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273

Despre comori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282Cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287

290

leaganul respiratiei

Documents

Transcript of leaganul respiratiei