Geneza limbilor romanice poate fi înțeleasă mai ușor dacă se operează cu conceptul de latina vulgară sau populară, avîndu-se în vedere acea variantă a limbii latine, care a fost supusă unei evoluții libere și nemijlocite reprezentînd limbajul vorbit. Lat vulgară comportă multiple trăsături de ordin fonetic, lexical, gramatical și funcțional. În literatura de specialitate au fost elaborate cîteva concepții referitoare la esența și originea latinei vulgare. Controversele în cauză vizează atît mediul de răspîndire a latinei vulgare, cît și perioada de existență a acestuia. Una dintre concepții interpretează latina vulgară ca limba păturilor de jos a societății romane. O altă interpretare împărtășită de savantul Rosetti clasifică lat vulgară drept limba a păturilor mijlocii. În opinia savantului Grangent, ceea ce numim astăzi latina pop este limba claselor mijlocii așa cum s-a dezvoltat din vechea lat clasică. Acea limbă e distinctă de expresia :„îngrijirea slefuită a societății culte distinctă de dialectul neîngrijit al celor de la țară, de argoul mahalalelor, deși este influențată de toate acestea. O teorie similară conferă lat vulgare statutul de limbă uzuală sau cotidiană al fiecărui roman. Neaoși savanți definesc lat vulgară drept limbă a întregului popor, care cuprinde o varietate însemnată de tipuri de vorbire.Sermo vulgaris- vorbirea poporuluiSermo quotidiamus – vorbirea cotidianăSermo usualis – vorbirea uzualăSermo militaris – vorbirea militarilorSermo rusticus – vorbirea rustică, de la satSermo plebeius –vorbirea militarăSermo nobilis – vorbirea nobilă

Latina vulgară se consideră o formă populară, o variantă a limbii latine ce s-a dezvoltat nestingherit căpătînd trăsături particulare în raport cu latina literară și care a existat în toate perioadele de înființare a limbii latine fiind răspândită în toate păturile societății romane. În baza raportului limbă scrisă – limbă vorbită a fost elaborată concepția despre latina vulgară, drept lb vorbită ce i se opune limbii lat literare, totuși o asemenea definiție limitează existența limbii latine vulgare la la perioade de formare și dezvoltare a latinii literare. Prin urmare, identificarea termenilor lat vulgară- limbă vorbită conduce la confuzia lat clasică- lb scrisă. Această confuzie ar trebui evitată întrucît lat scrisă a apărut în perioada arhaică, anterioară latinii clasice. În istoria limbii latine distingem următoarele perioade:-lat. arhaică, care se referă la perioada cuprinsă între începutul mileniului I î.HR. și sec III d. Hr.-lat. preclasică , considerată drept sfîrșitul lat arhaice, sec III-II î.Hr.-lat clasică, sec I î. Hr.- sec I d. Hr.-lat postclasică, sec I-II d Hr.-lat tîrzie, sec III-VII d. Hr. Lat vulgară se distinge prin cîteva particularități definitorii de ordin fonetic, lexical și gramatical. Lat vulgară denotă atenuarea și chiar neglijarea unor norme stricte ale limbii latine literare. În plan fonetic latina vulgară se distinge prin pronunția modificată a unor sunete, grupuri de sunete printre care atestă o frecvență, amuțirea consoanelor finale și sincopa vocalelor protonice și postonice.ex: templum – se pronunță templu lupus – lupu viridis – virdis Tabula – tabla

*preferința pentru unele arhaisme de ordin fonetic, lexical ș igramatical pe de o parte și folosirea unor inovații pe de altă parte:minina – minunatemplum – templom*în lat vulgară se atenstă întrebuințarea frecventă a formelor diminuativale ale substantivelor și adjectivelor în locul celor obișnuite:auris-urecheauriculas (urechiușă) – ureche, orecchia, oreja, oreille.apes– albinăapicula(albinuță)- abeillecaulis – tulpină (varză)cauliculus > curechimiser – mizermisellus – mișel Limbile romanice au preluat numeroase diminuitive care însă și-au pierdut în cursul evoluției limbii semnificașia diminutivală.*În latina vulgară se observă estomparea unor semnificații stilistice marcate ale cuvintelor care serveau pt substituirea unităților corespunzătoare din latina literară:equus – calCaballus(mîrțoagă, cal slab) > cal, cheval, cavallo, caballo*În lat vulgară se observă tendința de înlocuire a formelor gramaticale sintetice prin cele analitice care includ cuvinte auxiliare. Se răspândesc forme analitice ale verbelor care includ vb auxiliare, structuri analitice ale gradelor de comparație ca adj și adv și forme analitice de caz ale subst și ale altor părți de vb care comportă aceeași categorie gramaticală. În leg cu lat vulgară se pun în dicuție perspective noi în examinarea a acestui concept. Ex: din perspectiva diastractică și diatopică comentate de prof E. Coșeriu, lat vulgară e privită ca un ansamblu de varietăți sau straturi, reeșind din mediul de răspândire a acestuia. De ex: savantul brazilian S. da Silva Neto propune o clasificare cuaternală a lat vulgare pe care o consideră drept formă vorbită, cotidiană a lb lat , având o răspândire generală în sînul diferitelor pături ale societății rom. Această clasificare cuprinde: -stratul familiar, adică lat claselor medii;-stratul vulgar, latina păturilor de jos;-stratul argourilor, limbajul militarilor, gladiatorilor;-latina provincială, răspîndită în diverse provincii ale Imperiului Roman. Cercetătorii din România, Luminița F. susține că latina vulgară a fost o varietate complexă a latinei, această varietate complexă denotă cîteva dimensiuni:-temporală-spațială-socială-stilistică În opinia L.F. Au existat multipli factori care au condiționat evoluția latinității către romanitate. Iată de ce la caracterizarea latinii vulgare sunt necesare următoarele caractertistici:-oralitate-uzual-popular

Printre izvoarele de studiu a latinii vulgare putem menționa tratate științifice, opere beletristice, inscripții de diferite categorii, texte religioase ș.a.inclusiv glosele și sholiile. Glose e reprezintă serii de cuvinte în care figurează forma lit și cea pop. Sholiile reprezintă comentarii ale unor opere lit însoțite de reproducerea totală sau parțială a acestora. Pt studiul lb lat prezintă un interes deosebit lucrarea „Apendix Probi” care este un supliment la o gramatică atribuită savantului roman Valerius Probis. ”apendix Probi” cuprinde 227 perechi de cuvinte în care formelor latine literare se opun aceleași lexeme care ilustrează diferite abateri de la normele fonetice și gramaticale ilustrate în latina vulgară.viridis non verdis – sincopa vocaleiauris non oricla – forma diminuitivalăvetulus non veclus – sincopa voc „u” În „Apendix Probi” se observă frecvent sincopa, adică eliminarea vocalei în poziție medie. De ex: articulus non articlus, viridis non virdis, stabulum non stablim. un alt fenomen atestat frecvent este diereza adică suplimarea consoanei în poziție medie: avus non aus. În aceeași poziție are loc reducerea unor grupuri de sunete formate dintr-o consoană și o vocală sau grupuri de consoaneRivus non riusavus non auscalcostegis non cacloosteisnobiscum non noscumauctoritas non autoritas ct > tmeusa non mesa ns > s În „Apendix Probi” se conțin numeroase exemple în care se observă amuțirea consoanelor finale: pridem non pride; pasim non pasi. Același text conține și exemple în care se atestă empeteza adică adăugarea unei consoane la mijlocul cuvântului: occasio non occansio, formosus non formunsus.Dintre fenomenele fonetice în „A.P”, asimilarea vocalelor și disimilarea unor consoane și grup consonantice.ex: tl>cl, vetulus non veclusDintre cazurile de disimilare contestăm betacismul, transformarea consoanelor fricative „v” în consoana labială „b” și vetacismul prin care se înțelege tranformarea opusă a consoanei „b” în cons „v”. Baculus non vaculus alveus non albeusÎn plan lexical remarcăm un nr mare de exemple care conțin formele diminutivale ale substantivelor, de ex auris non oricela, ccatullus non catellus, neptis non neptipla.Dintre fenomenele de ordin gramatical semnalăm înlocuirea modelului imparisilabil al substantivelor de conj a III-a în mod. paresilabil, trecerea subst și adj de decl a 3-a sau 4-a în categoria declinării a 1-a sau a 2-a: Acre non acrus , tristis non tristus nurus non nura