LANŢ TROFIC

În cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie şi materie. Legătura energetico-materială între diferitele populaţii ale unei biocenoze, în care unele dintre ele îndeplinesc rolul de producători, iar altele de consumatori, se numeşte lanţ trofic.Denumirea de "lanţ trofic" sau "lanţ nutritiv" presupune existenţa unor verigi legate unele de altele. Astfel apare noţiunea de " verigă trofică", care reprezintă un individ din cadrul şirului alimentar. În lanţul trofic, specia reprezentată prin indivizii unei verigi trofice superioare se hrăneşte pe seama speciei ai căror indivizi ocupă o verigă inferioară.

Nivelul troficFiecare individ din lanţ se hrăneşte pe seama unui individ situat într-o poziţie inferioară, ceea ce presupune existenţa unor nivele diferite, în cadrul relaţiilor trofice stabilite între aceştia. Astfel, apar mai multe grupe trofice, în cadrul cărora, fiecare nivel este ocupat de organismele care aparţin aceleiaşi categorii trofice, chiar dacă nu există vreo înrudire taxonomică între ele, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos (vezi şi imaginea 1).

Grup trofic Nivel trofic Explicaţii

Grupul producătorilor

Nivelul producătorilor primari

Producătorii primari sunt reprezentaţi de organismele autotrofe, între care, cele mai importante sunt plantele - pentru domeniul terestru şi algele - pentru domeniul acvatic.

Grupul consumatorilor

Nivelul consumatorilor primari

Consumatorii primari sunt organisme heterotrofe care consumă hrană vegetală (organisme fitofage).

Nivelul consumatorilor secundari

Acest nivel este ocupat de organismele heterotrofe carnivore primare, care consumă organisme fitofage.

Nivelul consumatorilor terţiari

Consumatorii terţiari, sunt carnivore secundare, acestea hrănindu-se cu carnivorele primare.

Nivelul detritofagelor şi necrofagelor

Aceste organisme, se hrănesc cu detritus sau cu cadavre, înaintea intrării lor în descompunere.

Nivelul saprofitelor Unele bacterii şi ciuperci, îşi asigură nutriţia pe baza materiei organice nevii, aflate în descompunere. În urma metabolismului, saprofitele descompun total doar unele substanţele organice, eliberând o anumită cantitate de compuşi minerali necesari producătorilor primari, restul materiei organice, fiind utilizată în

scopuri proprii. Din acest motiv saprofitele, pot fi situate la graniţa dintre consumatori şi descompunători.

Grupul descompunătorilor

Nivelul descompunătorilor saprofiţi

Unele bacterii şi ciuperci, descompun materia organică, eliberând substanţele minerale necesare producătorilor primari.

Nivelul reducătorilor

Reducătorii sunt microorganisme care desăvârşesc descompunerea substanţei organice, eliberând elementele minerale necesare producătorilor.

Tipuri de lanţuri troficeÎn natură, lanţurile trofice se completează şi se integrează reciproc. Astfel, doar în mod didactic, se poate studia tipologia şi specificitatea unui grup liniar de verigi, aşa cum sunt lanţul prădătorilor, lanţul saprofagelor şi lanţul paraziţilor.

• Lanţul prădătorilor (lanţul răpitoarelor)

Lanţurile de acest tip, conţin cele mai multe verigi (3-6), pornind întotdeauna de la producătorii primari. În principiu, un asemenea lanţ, este de forma:

PRODUCĂTORI PRIMARI (plante, alge) → CONSUMATORI PRIMARI (organisme fitofage) → CONSUMATORI SECUNDARI (carnivore primare) → CONSUMATORI TERŢIARI (carnivore

secundare)

De exemplu, în zona de stepă, un asemenea lanţ, poate cuprinde:

BOABE DE GRAMINEE → ŞOARECE DE CÂMP → NEVĂSTUICĂ → ACVILĂ

Un lanţ trofic marin de tip prădător, adesea întâlnit în Marea Neagră, poate fi de forma:

FITOPLANCTON → ZOOPLANCTON → ATERINĂ → LUFAR → CÂINE DE MARE

Lanţ trofic marin de tip prădătorÎntr-un ecosistem limnofil (lac), adesea se întâlneşte un lanţ trofic de genul:

ALGE → PUIET DE PEŞTE → PEŞTE RĂPITOR (biban) → PASĂRE IHTIOFAGĂ (barză)În păduri dar şi la marginea acestora, un lanţ trofic des întâlnit, cuprinde următoarele verigi:FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE (buburuze) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ

Lanţ trofic de tip: FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE (buburuză) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ)

Un alt exemplu, care poate fi observat frecvent în zonele cu arbori, este:FRUNZE → CĂRĂBUŞ → PASĂRE INSECTIVORĂ (botgrosul) → PASĂRE RĂPITOARE (uliul păsărelelor)Caracteristic pentru lanţul prădătorilor, este talia organismelor, care creşte de la veriga inferioară spre veriga superioară.• Lanţul saprofagelor

Saprofagele sunt organisme care îşi bazează nutriţia pe materia vegetală sau animală moartă, aflată în descompunere - în cazul saprofitelor sau care încă nu a intrat în procesele de degradare - în cazul necrofagelor. Tot în rândul saprofagelor, intră şi organismele detritofage. Cele mai intense activităţi saprofage au loc în sol şi în adâncul apelor, dar se desfăşoară şi în alte spaţii ale biotopului, prin intermediul microorganismelor, viermilor, a unor insecte, a unor peşti şi chiar a unor păsări şi mamifere necrofage (vulturul pleşuv, hiena, etc.).În lanţul saprofagelor, veriga inţială este materia organică moartă, urmând câteva verigi de saprofage şi încheindu-se cu organismele reducătoare.Lanţurile saprofagelor şi lanţurile prădătorilor se completează în cele multe biocenoze (Mohan şi Ardelean).

• Lanţul paraziţilor

Lanţul paraziţilor cuprinde 2, uneori 3 verigi, fiind format din:GAZDĂ → PARAZIT → HIPERPARZITÎn acest lanţ, ultima verigă - acea a parazitului care are drept gazdă un alt parazit, nu este obligatorie şi chiar apare destul de rar.Caracteristic lanţului paraziţilor este talia mai mică a organismului din veriga superioară (invers decât în cazul lanţului prădătorilor).Nu toţi autorii sunt de acord cu o astfel de abordare, în cazul lanţului paraziţilor. Astfel Gh. Crep consideră că veriga iniţială este tot un producător primar (plantă verde), urmând verigile prădătorilor, până la organismul parazitat (dacă nu chiar

plantă însăşi se află în această situaţie), apoi continuând cu verigile parazite.Exemplu:PRODUCĂTOR PRIMAR (plantă verde) → CONSUMATOR PRIMAR(organism fitofag parazitat) → PARAZIT → HIPERPARZITParaziţii, din punct de vedere al locului unde îşi desfăşoară activitatea nutritivă, pot fi:- endoparaziţi (se hrănesc în interiorul organismului gazdei) intracelulari sau extracelulari,- ectoparaziţi (îşi desfăşoară nutriţia pe suprafaţa externă a gazdei).Reţeaua troficăDupă cum am arătat mai sus, lanţurile trofice nu apar izolate şi autonome, ci interpătrunse, între ele stabilindu-se anumite legături. Lanţurile trofice deci, alcătuiesc adevărate reţele trofice.Reţeaua trofică prezintă mai multe puncte de intersecţie (noduri de reţea), în dreptul verigilor (organismelor) care pot intra în componenţa unor lanţuri diferite (vezi imaginea 4). În cadrul reţelelor trofice, în funcţie de dominanţa speciilor din biocenoză, se formează lanţuri trofice principale, respectiv secundare. Cu cât nodurile de reţea sunt mai multe, cu atât reţeaua trofică este mai stabilă, deoarece funcţia de autoreglare a ecosistemului, prin abundenţa posibilităţilor nutriţionale, creşte.Cele mai multe noduri de reţea apar în păduri, care reprezintă, tocmai din acest motiv, cel puţin până la intervenţia omului, ecosistemele terestre cele mai stabile.

Reţea troficăAlte tipuri de exprimare a relaţiilor troficeRelaţiile trofice, se mai exprimă prin piramide trofice (după criteriu numeric, energetic, biomasă, etc.) [vezi imaginea 5], scări trofice [vezi imaginea 6], grafice trofice, etc.

Piramidă trofică numerică

Scară trofică

Heterotrofele digeratoare• Organismele digeratoare

Digeratoarele sunt organisme saprofite sau parazite, care trec substanţele organice preluate din natură, printr-un sistem intern de prelucrare, ancestral (în cazul microorganismelor fagocitare) sau evoluat (cum se întâmplă la fiinţele cu tub digestiv).În cazul animalelor, după compoziţia hranei, acestea se împart în:

- organisme detritofage (consumă detritus, adică resturi de material vegetal sau animal care a intrat în descompunere),- organisme necrofage (consumă plante şi animale moarte, neintrate în descompunere),- animale fitofage (se hrănesc cu vegetale),- animale zoofage (se hrănesc cu alte animale vii sau cu ţesuturile lor),- mixte sau omnivore (consumă atât atât hrană vegetală cât şi animală).

• Tipuri de fagie la animale

Animalele care se hrănesc cu o singură sursă alimentară (ursuleţul Koala mănâncă numai frunze de eucalipt, larvele fluturelui Parnassius mnemosyne consumă exclusiv frunze de brebenei ( Corydalis cava ) , etc.) se numesc monofage, cele care consumă doar câteva tipuri de hrană (gândacul de frasin ( Lytta vesicatoria ) se hrăneşte cu frunzele unui număr restrâns de specii de plante lemnoase, ursul Panda mănâncă preponderent muguri de bambus, dar apelează şi la alte câtva surse de hrană, etc.) sunt oligofage, iar cele cu un regim de hrană variat, sunt numite polifage.