Lady Macbeth: Mi-au iesit in cale in ziua biruintei si m-am incredintat prin cele mai neindoioase dovezi ca au mai multa stiinta decat muritorii de rand. Pe cand ardeam de dorinta de a le intreba mai departe, s-au facut deodata una cu vazduhul in care au pierit. Stateam uluit si ma minunam, si iata ca sosesc trimisii regelui, care mi se inchina zicandu-mi , cu care nume ma intampinasera si cele trei surori prooroace, mai inainte, salutandu-ma pentru vremea ce va sa vie: Am crezut nimerit sa-ti impartasesc acestea, scumpa tovarasa a maririi mele, ca sa nu fii lipsita de partea ta de bucurie, nestiind de marirea care-ti este fagaduita. Pastreaz-o in taina inimii tale, si ramai cu bine. Esti Glamis, esti si Cawdor.Si vei fi Tot ce ti-e dat. Dar firea ta-I prea plinaDe laptele-omenestii duiosii, S-aleaga drumul care-I cel mai scurt.Ma tem de ea. Marire vrei. Ai ravna,Dar n-ai si ne-ndurarea ce-o-nsoteste.Ce vrei mai aprig, vrei pe sfinte cai,N-ai vrea sa-nseli, dar ceri castig nedrept,Iar ce ravnesti iti striga, vrednic Glamis:Asa sa faci de vrei sa-l dobandesti,Si-I tocmai ce te temi a-nfaptui Si-ai cam dori sa nu se faca. VinoSa-ti torn vointa mea-n auz, sa biciui Cu grai de foc tot ce te-ndeparteazaDe cercul de-aur, cel cu care soartaSi-un ajutor de dincolo de fireSe pare ca te-au si incoronat.

E-o veste mare! A ragusit si corbul Ce croncane sosirea-ntr-un ceas rauA regelui sub zidurile noastre.Voi, duhuri ce dati ganduri ucigase, Starpiti femeia-n mine si turati-mi Din crestet pana-n talpi cruzime oarba. Vartos sa-mi fie sangele, caintaNu-si afle-n el nici loc, nici drum; iar milaSa nu-mi clinteasca, calcand pragul firii, Cumplitul tel, ca nu cumva sa preget Trecand la fapta. Voi, ai crimei sfetnici, Luati la sanu-mi fiere in loc de lapteOriunde-n nevazuta-va-nchegareLa silnicia firii privegheati.Tu-mbraca-te-n al iadului fum negruSi vino, deasa noapte, sa nu vada Pumnalul meu taios ce rana face,Si nici, pindind prin val de bezne, cerulSa-mi strige: Stai!