1

LACURI PE CALE DE DISPARIȚIE:CAUZE, CONSECINȚE, REMEDII, MONITORIZARE

DIN SPAȚIU

1. Lacurile amenințate cu dispariția – o realitate dramatică

Realitatea geografică a epocii noastre ne aduce în atenție faptul cănumeroase lacuri, unele de mari dimensiuni altădată, sunt în regres ca suprafață,adâncime și volum, sunt în declin ecologic sau chiar amenințate cu dispariția caentități hidrografice și ecosisteme. Sunt lacuri situate în regiuni endoreice, cuclimate aride sau semiaride, fără drenaj spre Oceanul Planetar, care pierd apanumai prin evaporare.

Cauzele unor astfel de evoluții, în unele cazuri cu consecințe ecologice,economice și sociale catastrofale, sunt atât naturale cât și antropogene, cumulate înproporții diferite de la o situație la alta. Cauza naturală are dimensiuni globale,aceasta fiind încălzirea climei Terrei, proces tot mai rapid în ultimele decenii prin„efectul de seră” artificial. Schimbarea climatică, constând în accelerarea încălziriiclimei planetei noastre sub condiționare antropogenă, se resimte în anumite zone șiregiuni geografice sub forma accentuării continentalismului, respectiv aintensificării procesului de aridizare (amplificarea dezechilibrului hidric, creștereaindicelui de ariditate: precipitații/evaporație). Consecințele constau în accelerareadeșertificării, în apariția de dezechilibre hidrologice în anumite bazine fluviale șilacustre din regiunile endoreice, în manifestarea procesului de reducere sau chiarde dispariție a unor lacuri. Astfel de fenomene au loc la marginea marilor deșerturitropicale din Africa (de exemplu, în Sahel) sau din Australia, în deșerturile șisemideșerturile din Asia Centrală (Kara-Kum, Kâzâl-Kum, Takla Makan), îndeșerturile din Podișul Marelui Bazin (America de Nord), toate sau aproape toateavând caracter endoreic (drenaj interior, spre cuvete lacustre în regres).

Cele mai multe din categoria lacurilor amenințate cu dispariția sunt lacurirelicte, provenind din vechi și mult mai extinse medii lacustre sau marine.Majoritatea sunt lacuri endoreice cu apă sărată – Lacul Aral (Marea Aral), MareaCaspică, Marele Lac Sărat, Lacul Lob Nor etc., procesul de salinizare crescând încontinuu în virtutea reducerii alimentării cu ape dulci (ape curgătoare, precipitații,ape subterane) și creșterii evaporației și infiltrației în nisipuri. Unele au ape dulci,ca Lacul Ciad, fiind rezervoare vitale pentru populație, pentru sistemele de irigații,dar și habitate naturale de mare valoare. Unele dintre ele se află sub nivelul

2

Oceanului Mondial: Marea Caspică cu – 28 m, Lacul Balhaș cu -14. Diminuareadrastică a dimensiunii unor lacuri mari (Lacul Aral, Lacul Balhaș, Lacul Ciad),intrarea lor chiar în faza de secare, de dispariție, sunt procese cauzate și de acțiuniantropogene de amploare și inadecvate din perspectivă ecologică și economică.Din această categorie este cunoscută situația Lacului Aral, care parcurge oadevărată tragedie ecologică la scara regională a Asiei Centrale Joase. Dezvolareadupă anul 1960 a culturii intensive a bumbacului în bazinele Amu-Daria și Sâr-Daria au făcut ca apele celor două fluvii să fie dirijate spre canalele de irigații, săse disperseze și să se piardă în nisipurile deșerturilor Kara-Kum și Kâzâl-Kum,nemaiajungând să alimenteze bazinul natural de vărsare – Lacul Aral. Amenințatde secare este și Lacul Balhaș („lacul mlaștină” în limba kazahă) din cauzareducerii alimentării cu apă dulce de către râul Ili, pe care s-a construit un lac deacumulare, și din cauza utilizării apelor dulci din bazinul de vest în sistemele deirigații.

Reținem din cele relatate că lacurile din regiunile tropicale și cele de lalatitudinile medii cu continentalism climatic excesic sunt expuse declinului șidispariției, sunt lacuri cu risc ecologic major. Se înțelege că cele mai vulnerabile caentități geografice și ecologice sunt lacurile de mici dimensiuni. După cum amvăzut, nu sunt ferite nici lacurile mari, atunci când la factorii naturali favorizanți seadaugă intervenții greșite ale omului, prin practici tradiționale, ca în diferite regiuniale Africii ori ca în Altiplana intraandină din America de Sud, fie prin proiectetehnice moderne insuficient fundamentate sub raport ecologic.

Reacția rapidă la încălzirea și aridizarea climei globale și regionale face caevoluția multor lacuri din ariile respective să ofere indicii ale declinului. De maimulte decenii (unele de peste un secol) sunt urmărite evoluțiile Mării Aral și MăriiCaspice, Lacului Ciad, Lacului Lob Nor (China), Marelui Lac Sărat (S.U.A.),Lacului Eyre (Australia) etc. Dintre aceste unități acvatice, credem că situațiile celemai dramatice le parcurg Lacul Aral și Lacul Ciad, date fiind consecințele deanvergură regională pe planuri multiple (economic, social și ecologic). De aceea, levom prezenta pe larg în acest articol: cauze, consecințe, supraveghere satelitară,soluții de redresare.

Cercetarea acestor medii lacustre și a regiunilor endoreice înconjurătoareeste în continuare în atenția oamenilor de știință. În ultimele decenii contribuțiisemnificative a adus teledetecția spațială (orbitală, satelitară). Documenteleachiziționate succesiv permit urmărirea evoluției diferitelor medii lacustre de mareinteres, permit analize aprofundate pentru adoptarea celor mai bune soluții în

3

vederea încetinirii sau stopării procesului de diminuare sau de dispariție a unorlacuri de importanță vitală.

2. LACUL ARAL (MAREA ARAL)

2.1. Caracteristici geografice

Lacu Aral este situat în Asia Centrală, la latitudinea nordică de 45o, oregiune endoreică vastă, cu un climat continental excesiv, arid și semiarid, cadrugeografic în care s-au format deșerturile Kara-Kum și Kâzâl-Kum.

Bazinul Lacului Aral, ca și cel al Mării Caspice, ocupă partea cea mai joasăa unei arii de coborâre a socului caledonian-hercinic al munților Ural și Altai.Acest fundament suportă o cuvertură sedimentară de vârstă secundară și terțiară.Ultimul episod marin al regiunii a fost cel al Mării Sarmatice din perioada neogenă(sarmațian). În perioada cuaternară, această depresiune lacustră a fost umplută cualuviunile transportate de marile fluvii care veneau din munții înalți din sud-est(Amu-Daria și Sâr-Daria). În etapele reci ale cuternarului, vânturile au remaniat șimodelat nisipurile aluviale și marine (cele rămase în urma retragerii apelor mării),formând cele două mari deșerturi din Asia Centrală Joasă, cu relieful dunarcaracteristic (Birot P., 1970).

Cadrul geografic de ansamblu al Lacului Aral(Sursa: Atlasul geografic general, 1974)

Derivat din Marea Sarmatică și dintr-o cuvetă lacustră mult mai întinsă întimpul cuaternarului, Aralul este un lac relict și în același timp un lac sărat.

4

Salinitatea apelor a fost menținută de caracterul endoreic al regiunii, de climatulcontinental arid și semiarid al acesteia, unde bilanțul precipitații-evaportație estenegativ. Endoreismul acestui bazin lacustru este dat de lipsa emisarilor cătreOceanul Planetar, de faptul că pierderile de apă prin evaporație sunt mai mari decâtaportul prin precipitații și prin cele două mari artere hidrografice: Amu-Daria șiSâr-Daria. Acest dezechilibru natural a fost mult accentuat prin deturnarea apeloracestora în sistemele de irigații efectuate după anul 1960 în bazinele respective.

Ca urmare, dacă până în anul 1960, Lacul Aral avea o suprafață de cca.68.000 km2, fiind o adevărată mare interioară a Asiei Centrale (de unde și numelede Marea Aral), în anul 2007, suprafața sa ajunsese la numei 13.900 km2, adică laaproape 10% din întinderea naturală de referință. Lacul Aral a intrat astfel într-unproces de diminuare rapidă, de secare, de dispariție, suferind împreună cu regiuneadin proximitate un dezastru ecologic, cel mai grav din Asia Centrală și poate dinîntreaga lume.

2.2. Aralul – un lac sub risc ecologic major la scară regională

După anul 1960, când au devenit funcționale sistemele de irigații dinculoarele fluviilor Amu-Daria și Sâr-Daria, Lacul Aral nu a mai primit volumul deapă necesar compensării pierderilor prin evaporare. Apele au fost folosite pentruirigarea plantațiilor de bumbac, apele dispersate prin rețeaua de irigații se pierdeauprin evaporare și infiltrație în nisipurile deșertului. Și astfel a început dramaLacului Aral, un proces hidrologic și ecologic nemaiîntâlnit la o asemenea scară. Înmod accelerat au început să se modifice grav caracteristicile morfometrice alebazinului lacustru și cele fizico-chimice ale apelor. Lacul a intrat într-un proces dediminuare, de secare efectivă, cu impact major pentru populație, pentru economiaKazahstanului și Uzbekistanului.

5

Imagini grăitoare asupra dramei ecologice și economice a Lacului Aral(Sursa: https://www.google.ro/search/: Marea Aral)

Redăm principalele schimbări nefaste survenite în perioada 1960-2007:- Suprafața lacului s-a redus de la 68.000 km2 la 13.900 km2, adică la 10%

din întinderea inițială;- Nivelul lacului a scăzut continuu: cu 10 m mai puțin în 1983 față de anul

1960, cu 20 m în 2001 față de 1960;- Scăderea nivelului și reducerea suprafeței au fost însoțite de fragmentarea

lacului în bazine din ce în ce mai mici. În 1987 se formaseră două bazineindependente: Aralul Mic (la nord) și Aralul Mare (la sud), în 2007 era divizat înpatru lacuri prin separarea în cadrul Aralului Mare a unui bazin vestic și a altuiaestic, prin conturarea unui mic lac între Aralul Mare și Aralul Mic. În 2009, laculestic din Aralul Mare dispăruse, iar cel vestic se redusese foarte mult;

- Salinitatea apei, în condițiile nou intervenite, a crescut în mod drastic:0,99% în 1960, 2,03% în 1983, 5,86% în 2001. Crusta de sare s-a dezvoltatcontinuu, în jurul lacului s-au forat takâre (takyr), terenurile salinizate(solonceacuri, solonețuri) s-au întins permanent.

În aceste condiții, în anul 1983 a încetat activitatea piscicolă și turistică.Catastrofa ecologică era grav resimțită, impactul economic și social era extrem dedur. Se consideră a fi una din cele mai mari tragedii ecologice cunoscute pânăastăzi în lume.

Multe din aspectele prezentate au fost observate și de către autorul acestuiarticol cu ocazia unei călătorii în Asia Centrală în vara anului 1987: survolareaLacului Aral urmând direcția Moscova-Tașkent, observarea deșertului Kara-Kum

6

pe relația aeriană Tașkent-Hiva, contactul direct cu valea Amu-Daria și plantațiilede bumbac irigate în regiunea Samarkand-Hiva, călătorind cu autocarul sau făcândmici excursii în preajma fluviului, aflat atunci la debite maxime date de topireazăpezilor și ghețarilor din munții înalți de obârșie (Munții Hindukuș, Munții Pamir,Munții Tian Șan).

2.3. Evoluția Lacului Aral observată din spațiu

Diferite misiuni orbitale de observare a Pământului au pus în evidențăprocesul de restrângere a Lacului Aral, de secare și amenințare cu dispariția.Înregistrările satelitare NASA din perioada 1985-2019 permit o analizăcomparativă și relevarea procesului de diminuare continuă a acestui mare lac, vitalpentru Asia Centrală, proces care a dus la o dramă ecologică nemaiîntâlnită.

Imaginile spațiale selectate pentru observarea Lacului Aral în intervalul1985-2019 sunt următoarele:

Imagine NASA luată de misiunea STS-51-F a NASA în anul 1985(Sursa: https://eol.jsc.nasa.gov/)

7

Marea Aral în 1989 (stânga) și 2001 (dreapta)

Marea Aral în 2003 (stânga) și 2014 (dreapta). Bazinul estic este complet secat în 2014.(Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Aral)

8

Situația Lacului Aral în 2019 este relativ similară cu cea din 2014. Se observă un luciude apă în partea nordică a bazinului vestic din Aralul Mare.

Imagine satelitară Landsat (Programul Copernicus).(Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Marea+Aral)

O suită de hărți realizate în intervalul 1960-2010 prezintă realitateadramatică a acestui lac.

Modificările de configurație și suprafață ale Lacului Aral în intervalul 1960-1980.

9

Modificările de configurație și de suprafață ale Lacului Aral în intervalul 2000-2010.(Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Aral)

2.4. Soluții pentru o eventuală redresare a Lacului Aral ca entitategeografică și ecologică

Iată soluțiiile propuse de experți pentru salvarea Lacului Aral de la secare,de la dispariție totală:

- revizuirea și îmbunătățirea sistemelor de irigații din văile fluviilor Sâr-Daria și Amu-Daria, în vederea reducerii pierderilor de apă în nisipuriledeșerturilor;

- reducerea consumului de apă din fluviiile respective prin promovarea deprograme de dezvoltare non-agricole;

- diversificarea culturii plantelor, trecându-se de la monocultura bumbaculuipe plantații irigate, la cultura cerealelor mai puțin consumatoare de apă;

- restrângerea utilizării substanțelor chimice în agricultură;- deturnarea unei părți din apele fluviului Ural și ale afluenților fluviului

Irtâș (Tobol și Ișim) spre Lacul Aral, în vederea umplerii sale și a reduceriisalinității;

- transferul de apă din Marea Caspică în Marea Aral, printr-o conductă,folosindu-se pompe de mare putere.

10

Unele rezultate sunt vizibile, dar cele două țări riverane, Kazahstanul șiUzbekistanul, au tratat în mod diferit problema aceasta. Astfel, autoritățile dinKazahstan au investit, cu sprijinul Băncii Mondiale, în construirea unui baraj întreAralul Mic (de nord) și Aralul Mare (de sud), permițând creșterea de volum, nivelși întindere a bazinului nordic, revenindu-se oarecum la normal (adâncimea acrescut de la 30 m în 2003 la 42 m în anul 2008); în Uzbekistan, unde se aflăAralul Mare, cuveta lacustră a rămas deșertică, suprafața secată fiind alocatăexplorărilor și exploatărilor de hidrocarburi de către diferite companii străine.

3. LACUL CIAD

3.1. Caracteristici geografice

Lacul Ciad este situat în Africa de Vest, în jurul paralelei de 13o latitudinenordică, într-o vastă regiune de platou (300-800 m), în zona de tranziție de laDeșertul Sahara la savana sudaneză, zonă denumită Sahel (în limba arabăînsemnând „margine de deșert”, după cum Sahara, termen de aceeași sorginte,semnifică „deșert”). Este un lac relict cu apă dulce, alimentat de două râuri maiviguroase – Chari/Șari și Logone –, care vin dinspre sud-est, o regiuneasubecuatorială cu precipitații sezoniere mai bogate.

Bazinul Lacului Ciad s-a format într-o depresiune de afundare cu o marerază de curbură a fundamentului precambrian. Dacă în nordul depresiuniiformațiunile străvechi, precambriene, sunt la suprafață (aflorează) în centrul ei segăsesc la peste 1500 m (Birot P., 1970). Procesul de coborâre tectonică a fostfavorizat și de falii profunde, identificate în partea de nord-vest. Soclulprecambrian este acoperit cu depozite cretacice (marne, gresii, conglomerate),terțiare (gresii, gresii oolitice) și cuaternare (nisipuri și argile fluviale și lacustre,cuirase feruginoase în partea emergentă).

Lacul Ciad avea în perioada cuaternară o întindere mult mai mare, cu unmaxim între 20.000 ani și 8.000 de ani în urmă. Acesta era Megaciadul, cum estedenumit în literatura de specialitate, o mare interioară extinsă spre Sahara actuală,care, în fazele glaciare avea un climat umed (climă subtropicală umedă). De aceea,spunem că Ciadul este un lac relict. Procesul de încălzire și aridizare a climei și,drept consecință, procesul de retragere a lacului a început cu aproximativ 5.000 deani î. Hr., scăzând de la 400.000 km2 la 1.500 km2 astăzi, cât este suprafața samedie. Cu 50 de ani în urmă, Lacul Ciad avea 25.000 km2 în sezonul ploios și

11

10.000 km2 în sezonul secetos, fiind atunci cel mai mare lac al Africii. În ultimeledecenii, Lacul Ciad parcurge un fenomen alarmant de diminuare din cauza creșteriigradului de ariditate a climei din Sahel, a deșertificării acestei zone, a înnisipăriicuvetei sale puțin adânci, prin înaintarea dunelor de nisip dinspre Sahara. LaculCiad este astfel amenințat cu dispariția ca entitate hidrologică și ca mediu de viață,consecințele ecologice, economice și sociale fiind deosebit de grave.

Lacul Ciad este situat într-o regiune endoreică, fără drenaj spre OceanlPlanetar, o regiune cu climă de tranziție de la cea tropical-aridă în nord, spreSahara, la clima subecuatorială cu ritm sezonier în partea de sud (Regiunea Sudan).Această zonă fizico-geografică este Sahelul, adică marginea deșertului Sahara,continuu expusă deșertificării. Acest lac beneficiază de aportul a două râuriînsemnate: Șari și Logone.

Lacul Ciad în anul 2005(Sursa: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/)

Caracteristicile morfologice și hidrologice ale lacului Ciad sunt supusecondițiilor climatice și de modelare a reliefului regiunii, marcate de aridizare șideșertificare, procese accentuate sub impactul încălzirii globale. Ca urmare,cantitatea de precipitații s-a redus continuu, după cum a scăzut și aportul de apedulci prin intermediul râurilor tributare (Șari, Logone, Komadugu). Pierderile deapă prin evaporare și prin infiltrații în nisipurile deșertului în continuă avansare aucrescut. Dezechilibrul de bilanț hidrologic s-a concretizat în reducerea volumuluilacului, a suprafeței și a adâncimii sale, în modificarea țărmurilor lacului. Declinulsău hidrologic și ecologic s-a accelerat, fiind amenințat cu dispariția. Lacul Ciad adevenit un caz de risc ecologic major la nivel regional. Suprafața sa a scăzut de la25.000 km2 în jurul anului 1965, la 1.500 km2 în 2015. Adâncimea medie este de 4

12

m, adâncimea maximă de 10,5 m se află în sudul lacului, iar adâncimea minimă de1 m este în partea de nord-vest.

Contururile lacului sunt mlăștinoase, cu vegetație de trestie și papirus. Înproximitatea țărmului sunt numeroase insule, unele fiind locuite.

Lacul Ciad este un habitat natural deosebit de important pentru aceastăregiune aridă-semiaridă, amenințată de deșertificare. Un fitoplancton bogat (cca.1000 specii de alge) și caracterul mlăștinos al țărmurilor oferă cadrul și resurselepentru o faună avicolă diversă (stârci, cocori, cormorani), pentru reptile (crocodili)și mamifere (hipopotami – „lacul hipopotamilor” -, elefanți).

3.2. Cauzele și consecințele diminuării drastice și a amenințării cudispariția a Lacului Ciad

Restrângerea și amenințarea cu dispariția a Lacului Ciad, un bazin carecantonează o rezervă vitală de apă dulce pentru populația unei regiuni deficitarehidric (numai statul Ciad numără o populație de peste 12 milioane) și care este unbiotop (habitat) excepțional, reprezintă procese care comportă riscuri ecologice,economice și sociale severe pentru regiunea respectivă, pentru o serie de țări cupopulații numeroase (Ciad, Niger, Nigeria, Camerun).

Lacul Ciad, deși mult diminuat, rămâne o resursă vitală pentru comunitățile locale(Sursa: https://blacknews.ro)

13

Drama Lacului Ciad este provocată de trei factori, dintre care doi suntnaturali, iar altul antropogen. Cei doi factori naturali, legați prin cauzalitate, suntîncălzirea climei planetare și deșertificarea la nivelul unor zone și regiuni fizico-geografice. Încălzirea globală este resimțită în zona Sahelului din Africa sub formaaccentuării aridizării climatului (bilanțul hidric – precipitații-evapotranspirație –,negativ prin natura circumstanțelor, se mărește), cu efecte drastice asupravegetației de stepă tropicală și savană, asupra solului și apelor de suprafață șisubterane. În aceste condiții se produce deșertificarea zonei latitudinale a Sahelului,zonă de tranziție de la deșert la stepa tropicală aridă și savană, în aceste condițiiînaintează nisipurile (ergurile) Saharei dinspre nord-nord-est, antrenate fiind devânturile permanente ale zonei tropicale – alizeele. Aceasta este una din regiunileunde deșertificarea se poate studia în toate dimensiunile sale.

În legătură cu Deșertul Sahara, există studii care indică o extindere a sa cucca. 10% în aproape 100 de ani (1920-2013), cu variații de la 11% la 18% înfuncție de sezon. Sunt date comunicate de Societatea Meteorologică Americanăprin publicația sa „American Meteorological Society’s Journal of Climate”.

Cel de-al treilea factor este omul, fiind în discuție exploatarea excesivă aresurselor de apă dulce pentru irigații și pentru consum de către populația dinproximitatea lacului, dar și suprapășunatul și agricultura itinerantă, cu pendularesezonieră, practicată de către comunitățile locale.

În concluzie, Lacul Ciad este un caz elocvent de amenințare cu dispariția aunei cuvete lacustre vaste, conținând încă o rezervă esențială de apă dulce șioferind, totodată, un habitat de mare însemnătate pentru această regiune aridă-semiaridă.

3.3. Observații spațiale asupra evoluției Lacului Ciad

Înregistrările făcute de către navele cosmice (Apollo) și sateliți permiturmărirea evoluției acestui lac din anul 1968 până în momentul actual. Secvențelesuccesive luate de Apollo 7 în 1968 și de sateliții NASA în anii 1973, 1987, 1997,2001, ca și cele mai recente din 2017 și 2019, ne arată restrângerea continuă aLacului Ciad pornind dinspre nord-est, prin înaintarea dunelor de nisip sahariene(ergurile Ténéré, ergul Kanen), antrenate de vânturile alizee din nord-est.

14

Evoluția Lacului Ciad în perioada 1963-2001 pe baza înregistrărilor succesive luate deApollo 7 în 1968 și de sateliții NASA în intervalul 1973-2001.

(Sursa http://visibleearth.nasa.gov/)

Evoluția Lacului Ciad în intervalul 1973 – 2017, înregistrată de sateluții Landsat 1-ERTS(1973 - stânga) și Landsat 8-OLI (2017 – dreapta). Imagini în fals color, rezultate princombinarea domeniilor Vizibil și Infraroșu. Se observă restrângerea continuă a lacului prinînaintarea dunelor de nisip dinspre nord-est, respectiv dinspre Deșertul Sahara. În 2017,oglinda lacustră s-a restrâns la un mică porțiune din sud-estul bazinului.

(Sursa: https://visibleearth.nasa.gov)

15

Situația Lacului Ciad în anul 2019 rămâne comparabilă cu cea din 2017.Înregistrare satelitară Landsat – stânga și reprezentarea cartografică (dreapta).

(Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Lacul+Ciad)

3.4. Soluții pentru prevenirea dispariției Lacului Ciad, pentru salvareaecologică a acestuia, pentru redresare economică a regiunii

Experți din instituții internaționale specializate au elaborat un plan deamenajare a bazinului Lacului Ciad, în scopul diminuării procesului de secare, deprevenire a dispariției sale, de salvare ecologică și de sprijinire a dezvoltăriieconomice a comunităților locale.

Redăm câteva soluții desprinse din acest proiect:- realizarea unor sisteme de irigații și de alimentare cu apă pornind de la

tradițiile locale;- corelarea conceptului modern de irigație cu practicile tradiționale din

agricultură (migrația sezonieră specifică sectorului de creștere a bovinelor,agricultură itinerantă);

- armonizarea cerințelor de dezvoltare economică a comunităților locale cucerințele ecologice de protecție a habitatelor, a biodiversității Lacului Ciad.

16

Referințe

Birot P. (1970), Les régions naturelles du globe, Masson Paris;https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Aral;https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Ciad;https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Caspică;https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Lob_Nor;https://ro.wikipedia.org/wiki/Marele_Lac_Sărat;https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Eyre;https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Balhaș;https://commons.wikimedia.orghttp://visibleearth.nasa.org/http://earthobservatory.nasa.gov/http://eol.jsc.nasa.gov/***(1974), Atlasul geografic general, Edit. Didactică și Pedagogică, București;