.;

!!|*

*#

,ffi4

WE';FI*'g.fl;

,€i*"'-

Virgil Chiriac

LACRIMILELACRAMIoAREI

h.

; r.:-::.-: -\GORA,,i: i: i'ib orice

-ii r:n:*:. a textului-, : :: ::oprietate

LNcTMILE LAcnAmIoAREI

rflu L tost candva un impirat care avea dou[ fete. Dar pe cat de fru-

moasl, frumoasl fbri de asemd.nare, era una dintre ele, citilina, pe atatde pulin dlruitl era cealalt5., Llcr[mioara.

$-apoi feciori de impirali gi voinici din lumea largi., fhr6 numlr, ve-neau s-o peleasci pe citllina. Aceasta, gtiindu-se at6t de ar[toasi, ho-t5.rAse sl-l ia so! numai pe acela care-i va aduce trei daruri, cele mai depre! din cAte se afll.

De dragul ei, pelitorii se incumetau la incerci.ri atat de grele gi atatde anevoioase, incAt tofi lgi pierdeau viala.

intr-una din zile, L5.crimioara, cu obrajii inflorili de lacrimi, igi lulindemn gi-i vorbi Citllinei:

- surioari, surioari, cum de nu !i-e mill de tinere]ea atator voinicicare-au pierit din dragoste pentru tine?! E vremea si-|i alegi un so{ ci-ruia si nu-i mai ceri ceea ce nu st[ in puterea oamenilor si implineasci.

- Nu! se impotrivi citdlina. Alesul meu va fi numai voinicul care-miva aduce cele trei daruri, mulpmiti cirora voi fi qi mai frumoasi..

-i{flnil

- O, surioar[, strilucegti asemeni stelelor de pe cer Ei nu se afli adaoscare se nu prisoseasci frumuselii tale.

- Taci! se minie Citilina. Nu-i e ingiduit unei urite ca tine si vor-beascl de frumuse]e! Parci nici nu mi-ai fi sor[. Iati: eu sunt inalti gi m1[-die, tu egti adusi de spate gi piperniciti. Plrul meu e auriu 9i strilucitor,al tiu e cAnepiu gi aspru. Eu am pielea mltlsoasi 9i albi ca spuma mirii,ochii ca doui smaralde, sprincene negre arcuite, gura cum e rodul cire-gului gi de aceea nu e ochi carcvbzdndu-ml nu se minuneazi! Pe tine insinu-i stiruie niminui privirea nici cdt arde o scAnteie infloritl din amnar.

De-ar fi fost asculig neinduritor de pumnal gi nu i-ar fi strlpunsmai cu durere Licrlmioarei inima decAt asculiEul inveninat al vorbelorCitilinei. Cu glas stins de amiriciune ea ii rispunse:

- Da, Cltilino, e numai adevlr in cuvintele tale. Dar un adevlr atAtde crud pentru mine, incdt, poate, nu s-ar fi cuvenit s[-l rosteasci toc-mai buzele celei care mi-e sor[.

- Hm, sor[! ii rispunse Citllina cu dispre]. Nu vreau si-mi mai fiisor[! Apropierea ta imi gtirbegte frumuselea, aqa cum un nor intunecllumina soarelui. M-am slturat s[ te tot vid! Deindat[ m[ voi duce la tatagi-i voi cere s[ te alunge de-aici!...

E rostuit aga ca dragostea cuprinsi in inima unui tati s[ fie impir]i-ti deopotrivl pentru fiecare din odraslele lui. De aceea, adAnc s-a intris-tat imp[ratul aflAnd vrerea mult frumoasei lui fete.

- Citilino, Citllino, grli cu blAnde]e, imi egti fiicl 9i atAt de dragi,ci nu se afll nimic din cAte-mi stau in putinll si nu fac pentru tine. PeLlcrlmioara insl n-am s-o alung niciodatl.

- Aqa?! se incrdncen[ Citllina. Atunci voi pleca eu de la palat.- Preafrumoasa mea copill, de buniseaml cd' b[trdnelea mi-a sllbit

auzul. Altfel cum s[ cred ci vrei s[ m[ plrlsegti tocmai tu, cea mai str[-lucitoare podoabi a implrlliei mele!

$i cu cite alte vorbe, megtegugit alc[tuite, n-a cercat impiratul s[-iintoarne Cltilinei gindurile. Dar aceasta nu s-a lisat induplecatl cu ni-ciun chip.

Pentru a-gi scuti tatil de povara alegerii, Licrlmioara hotiri si fiedupl voia Clt[linei.

- De aziinainte, spuse ea, imi voi duce traiul prin codri 9i piduri,acolo unde m-am sim{it intotdeauna fericitl.

Oftl implratu1 ;i, nindemnd apoi sa ia de lbeni cAt pofteEte, ca sa-

- Nu, tat[, vorbi Licstraie scumpe gi nici guadlposti de ploi gi fuftuvoi hrini, iar florile gi ivei lipsi decAt tu gi C[ti

- Te ascult, copila n+.Ir amrntl apor Lacra

zilele de sirbltoare se (geze norodului. Ceru, atece gi ea in mullimea c

- Nu! se impotrivi rNimic nu weau s[ mai a

Adunl atunci Licrava fi de trebuinll gi, cr-de la palat.

Merse, merse indehla marginea impirlliei

Trecurl zile gi iati: cchipeg cllare pe un ca1

- Cine egti gi incotr- Prin locurile de u

merg s-o pelesc pe prei

- O, s[rman de tinrvrei sl!i se mai oglinddragi, gr[begte-te Ei fb r

Dar L[crimioara nuera dintre aceia care, o(aflau capltul. Dup[ ce-Stej[rel dldu pinteni ct

Iati c[ ajunse la porbrlca]i in zaIe, oprindrfete. Aceasta doar ci-iviti semelie:

:i: si nu se afle adaos

*:ate ca tine si vor-L :- sunt inaltn gi mli-* ; :".iriu qi strllucitor,:, : ti ca spuma mlrii,r-:: ;uln e rodul cire-

r-:::::eaza! Pe tine insi-:lioritl din amnar.

- ::: i-ar fi str[puns:--' eninat al vorbelor

lar un adevlr atit'a-1

rosteascl toc-

r - i:::au si-mi mai fiir-: llr nor intuneci

: r -, :a voi duce la tata

m :a:a si fie imp[r]i-il*:. add.nc s-a intris-

.-:i si atdt de dragi,-- * :a; pentru tine. Pe

; .: 'le la palat.

& la.a"iglea mi-a slabit:i.\::::: :u, cea mai str5.-

*{ ::::a: imparatul s[-i.*",:.": -:r.iuplecati cu ni-

hotiri s[ fie

Ofti impiratul gi, neavAnd alti cale de ales, ii didu incuviinfare. Oindemn5. apoi s[ ia de la palat slugi, straie scumpe gi, din vistierie, gal-beni cAt poftegte, ca s[-gi indulceascd. amarul pribegiei.

- Nu, tatd, vorbi Licrlmioara, acolo unde merg nu-mi trebuie slugi,straie scumpe gi nici galbeni. Frunzigul gi scorburile copacilor m[ voradaposti de ploi gi furtuni, cu dulceala poamelor gi fragedul lujerelor mivoi hrini, iar florile gi vieluitoarele si.lbatice imi vor fi prieteni. Nu-mivei lipsi decdt tu gi Citilina. De aceea vreau s5. v5. rog ceva.

- Te ascult, copila mea.ii aminti apoi Licrimioara ci, dupl rosturile unui strd.bun obicei,la

zilele de s[rbltoare se cuvenea ca impiratul gi odraslele lui si se infbli-Eeze norodului. Ceru, apoi, ca micar atunci si-i fie ingiduit s5. se ames-tece gi ea in mullimea celor care-i vor privi.

- Nu! se impotrivi mdnioasi Cit[lina. Si pleci, si !i se piardl urma!Nimic nu weau s[ mai aminteasci norodului c-am awt o sori atit de urAtl.

Aduni atunci LlcrS.mioara intr-o boccelull pulinul care socoti ci-iva fi de trebuinll si, cu toate impotrivirile bitrAnului ei plrinte, plecide la palat.

Merse, merse indelung gi se opri departe, departe, intr-o pidure dela marginea impirl]iei.

Trecur[ zile gi iati c[, in zorii unei dimine]i, i se ivi in cale un voinicchipeg ci.lare pe un cal alb ca spuma laptelui.

- Cine egti gi incotro ai pornit-o, voinicule? il intrebi ea cu mirare.- Prin locurile de unde vin Stejlrel-Voinicul mi se spune. De mers,

merg s-o pelesc pe preafrumoasa Citilina.- O, slrman de tine! il c[in[ ea. De-ndrlgegti lumina soarelui gi de

vrei s5. !i se mai oglindeasci in priviri locurile Ei chipurile care i1i suntdragi, gr6begte-te ;i fb calea intoarsl.

Dar LS.crimioara nu gdsi indemn cu care si se facl ascultati. Voiniculera dintre aceia care, odati pornili pe un drum, nu se opreau pAni nu-iaflau capitul. Dup[ ce-i fbgidui c[ se va intoarce pe-acolo prin pidure,Stejlrel d[du pinteni calului gi porni mai departe spre palatul Cltllinei.

Iati c[ ajunse la por]ile impiritegti. Pngi printre giruri de strljeri im-bricali in zale, oprindu-se inaintea implratului gi-a mult frumoasei luifete. Aceasta doar ci-i arunci in treacit o privire gi-i vorbi cu nepotri-vit5. seme{ie:

- Hm! Dac-ai ctrtezats[ mi te infbligezi, dovedegte voinice c[ egti wed-nic s[ m[ pefegti. intAia mea dorinll e si-mi aduci mlrgiritarul mlrgl-ritarelor. Vreau si-mi impodobesc cu el aurul pletelor.

Socotind c[ n-are pricinl si mai z[boveascl, Stejirel igi lui ziua buni,incileci qi-Ei lndemn[ cilu{ul spre pidurea de la marginea imp[r[]iei.CAnd afli ce i se poruncise voinicului, Llcrlmioarei i se strinse inimadin team[ pentru zilelelui. CunoscAnd cdte impotriviri ii vor sta in cale,il povllui s[ nu mai caute mlrglritarul.

- Ba de-ar fi s[ plltesc, pre{, zllele pe care le mai am de triit, ii ris-punse Stejirel, gi tot m-ag duce s-aduc ce mi s-a cerut.

inlelese L[crlmioara ci n-are cuvAnt cu care si-i schimbe gindul.Ofte, gi dupl ce-i intinse o naframl alb[, ii dldu sfat:

- Stej[re1-Voinicule, culege-mi lacrima care, din jale pentru tinere-leata, mi se rostogolegte pe obrazul drept! Leag-o cu grijl in nlframi!Ia aminte! De cAte ori ai s[ fii in impas, dezleagd,niframa gi priveqte la-crima! in luminile ei imi vei deslugi chipul. S[ urmezi intocmai pove]e-le pe care !i le voi da. $i-acum pornegte citre soare-risare!

- RSmAi cu bine, Llcrimioaro!- Te du cu bine, Voinicule!Nou[ zile gi noui nop]i, fbri incetare, Stejlrel iEi linu calul tot intr-o

goanl. L[s[ in urmi cale lungi, cdtd, altuia i-ar fi trebuit o via![ s-o str[-bat[. Ajunse la malul marii albastre cu ape limpezi, limpezi c[ privireale putea str[bate pAn[ in adAncuri. Scoase din sAn ndframa gi o dezlegi.Dupi cum i se spusese, in lumina lacrimei i se ivi chipul Licrimioarei.Cu glas mAngAietor, ca goapta adierii, ea ii vorbi:

- Stejarel-Voinicule, de !i-a fost ugor pAni aici, te pregiteqte si in-frunli greul de-acum inainte. Te afli la hotarul impiriliei unde stip6-negte Cr[iasa Apelor. Fruntea ei e impodobit[ dintotdeauna cu mlrgl-ritarul mirgiritarelor.

- Cum si ajung mai repede la ea? o intrebi cu nerlbdare voinicul.- Are Cri.iasa o luntre din argint trasl de doisprezece ci,luli de mare

cu coamele aurite. Colo, sub vilcea, curge un pirAu cu api neinceputi.Rupe iarbi verde de pe malurile lui. Cheaml apoi cilulii 9i momegte-icu fragedul ierbii. De vei izbuti s[ urci in luntrea 1or, te vor duce pAn[ laaceeacare le e stipAnl, igi incheie Licrlmioara cuvdntul.

Stejlrel mulgumi peClutl pArAui gi-gi um1inllll glas de chemare

in depirt[ri se apriaur gi argint. Doar aprochii, din valuri, aproal

Le arunci iarba gi rcul gi siri in luntre.

De cum prinserl r"epdmd.ntean nu se pomnecheze mAnioEi. $-up,repede ca alergarea fur!a vArtejuri involburati

Pe crestele inspumrnuc[. Nop]i gi zile, zl,enu se llsi r6sturnat.

Veni vremea cAnd ;r[. $-apoi cite minuna

in adincuri strllucPegti colorali in toatenurile lui. Ierburi qi cor[ in strifunduri gi-qiseri por{ile de rubin aldin viluri cusut cu firfruntea crliesei scinte:rul mirgiritarelor.

- Cine egti tu, voins[ tai cu luntrea inspur

- Stejlrel mi-e numt- Ce mi-ai adus in- O lacrimi omene- Nepreluit !i-e dar

muritori, care nu qtimprins vorbelor: dragosts[-mi culegi de pe frur

,i.: ;-,:'inice cd egti vred-' :-::qaritarul m5.rgi-

:- : :::-I de triit, ii r[s-:':.:;:-- ichifirbe gAndul.

";. ---it.i calul tot intr-o::.': '': o tiala s-o stri-:- *:pezi ca. privirea::-:arrra ;i o dezlega.

:o'" :----: :l Lacrd.mioarei.

i[,-' :: :regategte si in-m:.:"dei unde stlpA-

:.::;auna CU m[rg5.-

r -..:.ldare voinicul.tr ":t;,J€ calufi de mare

r - -: api neinceputi.

stejlrel mulpmi pentru sfat,lega niframa si o ascunse la loc in san.C[ut[ pariul gi-gi umplu bralele cu iarbi. Se intoarse la malul mirii giini\6 glas de chemare pentru cllulii cu coamele din aur.

in depirtiri se aprinser[ pe ape, ca scipiratul fulgerului, lumini deaur gi argint. Doar apucl voinicul s[ clipeasci o dati gi, cAnd deschiseochii, din valuri, aproape de el, igi inlllau capetele cei doisprezece c[lu!i.

Le aruncS. iarba gi nellsandu-le r\gaz nici cit sa muEte un fir, voini-cul qi siri in luntre.

De cum prinseri veste ci un strlin pigise acolo unde nici umbr6 depamantean nu se pomenise vreodat[, cilu]ii incepuri si se zbat[ gi s[necheze mdniogi. $-apoi se avantarl pe ape, trigand luntrea dup6 ei mairepede ca alergarea furtunii. Se oprir[ departe, in locul unde marea indl-!a vdrtejuri involburate pAn5.-n inaltul cerului.

Pe crestele lnspumate ale valurilor luntrea se risucea ca o coajl denuci. Nopli si zile, zile gi nopli, Stejirel linu strAns marginile luntrei ginu se li.si rlsturnat.

veni vremea cAnd gi cel din urm[ virtej se stinse, iar apele se liniqti-r[. $-apoi cAte minuni]ii nu i-a fost dat lui Stejlrel s[ vadl atunci...

in adAncuri strilucea un palat de clegtar incrustat cu mi.rgi.ritare.Pegti colorali in toate culorile curcubeului inotau juciugi printre tur-nurile lui. Ierburi si copaci, cum nu se pomenesc pe plmAnt, crescuse-r[ in str[funduri gi-gi leglnau frunzele ugor in unda apelor. Se deschi-serl por{ile de rubin ale palatului gi se aritl Craiasa Apelor, cu vegmAntdin viluri cusut cu fir de aur gi presirat cu nestemate strllucitoare. pefruntea crliesei scAnteia, asemenea unui bob rupt din soare, m[rgirita-rul m[rgdritarelor.

- cine egti tu, voinicule, il intrebi cri.iasa, si ce nevoie te indeamnisi tai cu luntrea inspumatele valuri ale imp[rafiei mele?!

- Stel5rel mi-e numele gi-am venit s[-!i cer mdrg[ritarul mlrgiritarelor.- Ce mi-ai adus in schimb?- O lacrimi omeneascl.- Nepreluit !i-e darul, igi urmi cuvantul crdjasa, pentru noi, cei ne-

muritori, care nu gtim s[ plAngem, numai lacrimile voastre pot da cu-prins vorbelor: dragoste, tristefe qi bucurie. Hai, coboar[ voinicule! vinosl-mi culegi de pe frunte neprefuita-mi podoabi!

Stejlrel d[du s[ se arunce in valuri. Atunci sim]i cum i se zbate-n sAnnlframa ca o arip[ rinitl.

- O, nu! auzi el Eoapta temitoare a Ld,crlmioarei. Si nu cobori, voi-nice! Toli acei care s-au afundat acolo, in ape, nu s-au mai intors nicio-dati in lumea noastrl.

Voinicul ii ascultl sfatul gi-i ceru criiesei si urce ea deasupra valurilor.

- Nu, Stej[rel, mai cu rost e si vii tu la mine, stlrui criiasa. Hai,coboari gi tilpile tale se vor afunda in nestemate qi mlrgiritare. Nu-iloc pe lume si cuprindl mai mult farmec decit adAncul unde locuiesc.Coboari, coboarl gi privirile !i se vor desfbta cu minuni]ii neoglinditede ochi omenesc.

N-a fost auz s-asculte chemiri mai ademenitoare. Dar Stejlrel nu selisi prins cu niciun chip de amigirea lor.

PAni la urmi, criiasa fu nevoiti s[ urce deasupra valurilor. Voiniculdezlegbnlframa gi lisl lacrima s[ i se rostogoleasci in ci'ugul palmelor.in schimb, dup[ ce-l desprinse de pe frunte, Crliasa Apelor ii intinsemirg[ritarul mlrgiritarelor.

- Ia aminte c[-i fermecat! gr[i ea. De-lva prinde in pir o fati carecunoagte dragostea de oameni, pletele ei se vor face mltlsoase Ei stri-lucitoare cum e lumina soarelui in faptul diminelii. De va fi o fat[ carecunoagte numai dragostea de sine, pirul i se va inispri gi incAlci ca fu-iorul de cAnepl.

Dupi ce-i ur[ bun rimas crliesei, Stejirel se grlbi s[ lege mirglri-tarul in nlframi. Cilulii slgetarl apoi valurile, trigAnd luntrea dupi eipini la malul mirii albastre. Aici igi agtepta stlpinul, frlmAntAnd nerib-ditor nisipul cu copitele, calul cel alb ca spuma laptelui. Stejlrel inclleclgi fu purtat ca gindul pAnl-n pidurea unde-gi ducea traiul Llcrimioara.

De cum ilvlzu, inima fetei porni s[ batl repede, repede s[-i spar-gi pieptul.

- O, Stejlrel-Voinicule, se bucur6, ea, cit sunt de fericitl c[ te-ai in-tors nevitlmat.

- F[r[ ajutorul tlu niciodatl n-ag fi izbutit si aduc mlrgiritarul. Vreaus[ mi incredinlez dacl e intr-adevlr fermecat. inainte de a-l duce Citllinei,prindeli-l gi tu in pir! ii ceru Stej[rel.

Ldcrimioara se impotrivi, socotind c[ o atdt de strllucitoare podoa-b[ nu-i este potrivitl nimlnui altcuiva decAt preafrumoasei sale surori,

10

::iti cum i se zbate-n sAn

, arei. Si nu cobori, voi--.* s-au mai intors nicio-

[ ;., -::e ea deasupra valurilor.h '.--:e, st[rui criiasa. Hai,$;.: ":.i 5i mlrgaritare. Nu-iti.o . , , .d Ancul unde locuiesc.h" - : * :rinunilii neoglindite

!i ; -., . - are. Dar Stej[rel nu se

I *: - : *tro valurilor. Voinicula!:

= -.: -a in c[usul palmelor.Er: -:.Lasa Apelor ii intinse

:"-:de in plr o fatl care-:ce mltlsoase qi str[-. --i, De va fi o fatb. care-:aspri gi incdlci ca fu-

- 5rabi si lege mlrgiri-- :::qand luntrea dupi ei- .-:1. fiimintAnd nerib-

,::eiui. Stej irel inc[leci:,- :.a traiui L6cr[mioara.::;d€, repede s[-i spar-

. . ie fericit[ ci te-ai in-

, :::. marglritarul" Vreau, -:,"; de a-l duce Cit[linei,

:; :tralucitoare podoa-:,, :umoasei sale surori,

t:

r

ft.di- -it,

F.h-l.]Lh-Ie

E

hf"

m

El

'll | -,rn'-^.

'' 1 ';; .l

i ,j:'*#