ÎNCERCAREA SEPARATOARELOR LA IMPULS DE TENSIUNE

1. NOŢIUNI TEORETICE Pe durata funcţionării sistemelor şi echipamentelor electrice, izolaţia acestora este supusă

atât solicitării tensiunilor nominale, cât şi diverselor tipuri de supratensiuni. Se cunoaşte ca supratensiunea se defineşte ca orice creştere de tensiune, indiferent de forma şi durată în raport cu tensiunea nominală.

După originea lor, supratensiunile se împart în două mari clase: - Supratensiuni externe sau atmosferice-STA (denumire clasică), produse de cauze

externe sistemului electroenergetic, având denumirea standardizată de Impuls de tensiune de trăsnet (ITT)

- Supratensiuni interne, produse de cauze interne ale sistemului electroenergetic, având denumirea standardizată de Impuls de tensiune de comutaţie (ITC).

Unda de impuls standardizată:

ITT: Tf /Ts = 1,2/50 μs; ITC: Tf /Ts = 250/2500 μs Considerată ca una dintre încercările cele mai solicitante ale unei izolaţii electrice, de

asemenea, făcând parte dintre încercările cu caracter distructiv asupra izolaţiei, „Incercarea la impuls de tensiune” verifică şi certifică modul de comportare a unei izolaţii electrice dacă face/va face faţă solicitărilor produse de supratensiunile de tip ITT sau ITC, pe durata de exploatare.

Prin această încercare se verifică „Nivelul de ţinere” (NT) unei izolaţii, conform normelor şi standardelor în vigoare şi, totodată, sunt evidenţiate, posibile, defecte locale, ale izolaţiei.

Încercarea este efectuată cu ajutorul unui generator de impuls de înalta tensiune (GIT), capabil să genereze impulsurile de înaltă tensiune standardizate de tip ITT sau ITC.

Laboratorul este dotat cu un astfel de GIT de 4x70 kVmax . Încercarea constă în aplicarea unui număr de impulsuri de înaltă tensiune (15 impulsuri,

de ambele polarităţi, pentru izolaţia externă, care este autoregeneratoare), tensiunea de încercare fiind standardizată în funcţie de clasa de izolaţie a echipamentului.

Pe durata aplicării impulsurilor de înaltă tensiune, este obligatoriu de a nu avea nici o descărcare disruptivă (conturnare sau străpungere), pentru a considera că izolaţia încercată a corespuns.

Pentru izolaţiile externe, destinate funcţionării în exterior, care sunt influenţate de factorii de mediu: presiune, temperatură, umiditate şi poluare, se impune aplicarea factorilor de corecţie

conform normelor în vigoare [1].

id

hd U

kkU ⋅=

unde: kh – coeficientul de corecţie care ţine cont de umiditatea aerului. kd – coeficientul de corecţie pentru densitatea de aer; Ui – tensiunea de încercare prescrisă, pentru condiţii standardizate

În cazul izolaţiilor autoregeneratoare, adesea se fac şi experimentări în vederea

determinării rezervei de izolaţie, mergându-se până la determinarea tensiunii de descarcare disruptivă.

2. CHESTIUNI DE STUDIAT.

2.1. Încercarea izolaţiei separatorului între fază şi masă; 2.2. Încercarea izolaţiei separatorului între faze; 2.3. Încercarea izolaţiei separatorului între contactele deschise.

3. SCHEMA DE LUCRU ŞI APARATE UTILIZATE

S.T. – sursă de tensiune: GIT de 4x70 kVmax ; Schema şi modul de lucru referitoare la GIT de 4x70 kVmax , se regasesc în Lucrarea nr. 8. Ob. – separator electric de 12 kV, încercat conform schemelor de încercare de mai jos; EM – eclator cu sfere; D – divizor de impuls (RC_serie).

4. MOD DE LUCRU - Se alege tensiunea de încercare, conform STAS 1564-76; - Se aplică influenţa factorilor de corecţie (presiune, temperatură, umiditate) la tensiunea

de încercare; - Se efectuează montajul de incercare, conform schemelor de încercare şi se alege forma de

conexiuni a GIT-ului în funcţie de tensiunea de încercare şi obiectul de încercat, astfel încât să se obţina forma şi parametrii undei de impuls;

- Se verifică respectarea normelor de tehnica securităţii muncii, atât pentru personalul uman cât şi pentru aparatele şi echipamentele utilizate;

- Se aplică 15 impulsuri de înaltă tensiune, de ambele polarităţi, la tensiunea de încercare prescrisă de norme, în acord cu schemele de incercare;

- Pe durata încercării este urmărită atent comportarea izolaţiei şi aparatele de măsura din schema de lucru;

- Izolaţia se consideră corespunzătoare, dacă nu s-a produs nici-o descărcare disruptivă; - Se înregistrează datele încercării în tabelele de date şi se prelucrează conform chestiunilor

de studiat şi modului de lucru; - Se vor întocmi referatele de laborator cu datele culese şi prelucrate, în final desprinzându-

se observaţii şi concluzii.

i 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Ui

Set 1

0/A

Set 2

5. OBSERVAŢII ŞI CONCLUZII