L[1].P

8
LP 12 MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ A GREUTĂŢII CORPORALE ŞI A ÎNĂLŢIMII ÎN FOAIA DE TEMPERATURĂ I. Masurarea si notarea grafica a greutatii corporale in foaia de temperatura II. Masurarea si notarea grafica a inaltimii in foaia de temperatura III. Recoltari de pe suprafata si grosimea tegumentelor si fanerelor IV. Reactii cutanate I. MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A GREUTATII CORPORALE IN FOAIA DE TEMPERATURA Scop: a) explorator - aprecierea starii de nutritie a bolnavului, stabilirea necesitatilor calorice ale organismului; b) terapeutic – stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiei bolilor; Materiale necesare: Cantar antropometric; Foaie de temperatura; Creion, pix sau stilou 1. Pregatirea materialelor necesare: 1.1 Se pregateste foaia de observatie, foaia de temperatura; 1.2 Se verifica exactitatea balantei (cantar) si se pregatesc materialele necesare. 2. Pregatirea bolnavului 2.1. Cantarirea bolnavilor se face intotdeauna dimineata, pe nemancate, dupa ce bolnavul a avut scaun si a urinat, avand aceeasi haina de spital, si daca e posibil cu acelasi cantar. 3. Efectuarea tehnicii propriu-zise Se verifica exactitatea balantei cantarului, lasand varful indicator mobil sa oscileze, pana ce se opreste la varful indicator fix al punctului zero ; Daca este cazul se echilibreaza balanta cu ajutorul sistemului de corectie; Se imobilizeaza acul indicator inchizand bratul balantei; Se aseaza greutatile la greutatea aproximativa a bolnavului; Se invita bolnavul sa se aseze pe cantar; Se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile; Se citesc pe scara cursorului valorile obtinute ; Dupa cantarire se va scadea greutatea imbracamintei si a incaltamintei; Se noteaza in foaia de temperatura greutatea, in kg la adulti; Se imobilizeaza din nou bratul balantei cu acul indicator mobil. Pentru cantarirea bolnavilor care nu pot fi ridicati din pat se folosesc cantare speciale, care stabilesc greutatea bolnavului impreuna cu cea a patului, din care se scade: taraua patului, a lenjeriei si a cazarmamentului, obtinandu-se greutatea reala a bolnavului. Alte tipuri de cantare fac corp comun cu patul iar procesul de cantarire este facilitat printr-un mecanism electric. Aceste paturi – cantare, se folosesc atunci cand aportul si pierderile de lichide constituie obiectul permanent si neintrerupt al observatiei bolnavului (hidratarea bolnavului, dializa extrarenala). 1

Transcript of L[1].P

Page 1: L[1].P

LP 12

MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ A GREUTĂŢII CORPORALE ŞI A ÎNĂLŢIMII ÎN FOAIA DE TEMPERATURĂ

I. Masurarea si notarea grafica a greutatii corporale in foaia de temperatura

II. Masurarea si notarea grafica a inaltimii in foaia de temperatura

III. Recoltari de pe suprafata si grosimea tegumentelor si fanerelor

IV. Reactii cutanate

I. MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A GREUTATII CORPORALE IN FOAIA DE TEMPERATURA

Scop: a) explorator - aprecierea starii de nutritie a bolnavului, stabilirea necesitatilor calorice ale organismului; b) terapeutic – stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiei bolilor;

Materiale necesare: Cantar antropometric; Foaie de temperatura; Creion, pix sau stilou

1. Pregatirea materialelor necesare:1.1 Se pregateste foaia de observatie, foaia de temperatura;1.2 Se verifica exactitatea balantei (cantar) si se pregatesc materialele necesare.

2. Pregatirea bolnavului 2.1. Cantarirea bolnavilor se face intotdeauna dimineata, pe nemancate, dupa ce bolnavul a avut scaun si a urinat, avand aceeasi haina

de spital, si daca e posibil cu acelasi cantar.3. Efectuarea tehnicii propriu-zise

Se verifica exactitatea balantei cantarului, lasand varful indicator mobil sa oscileze, pana ce se opreste la varful indicator fix al punctului zero ; Daca este cazul se echilibreaza balanta cu ajutorul sistemului de corectie; Se imobilizeaza acul indicator inchizand bratul balantei; Se aseaza greutatile la greutatea aproximativa a bolnavului; Se invita bolnavul sa se aseze pe cantar; Se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile; Se citesc pe scara cursorului valorile obtinute ; Dupa cantarire se va scadea greutatea imbracamintei si a incaltamintei; Se noteaza in foaia de temperatura greutatea, in kg la adulti;

Se imobilizeaza din nou bratul balantei cu acul indicator mobil. Pentru cantarirea bolnavilor care nu pot fi ridicati din pat se folosesc cantare speciale, care stabilesc greutatea bolnavului

impreuna cu cea a patului, din care se scade: taraua patului, a lenjeriei si a cazarmamentului, obtinandu-se greutatea reala a bolnavului.

Alte tipuri de cantare fac corp comun cu patul iar procesul de cantarire este facilitat printr-un mecanism electric. Aceste paturi – cantare, se folosesc atunci cand aportul si pierderile de lichide constituie obiectul permanent si neintrerupt al

observatiei bolnavului (hidratarea bolnavului, dializa extrarenala). Bolnavii adulti se cantaresc la internare, apoi de doua ori pe saptamana, si in ziua plecarii. In afectiuni insotite de edeme (insuficienta cardiaca, afectiuni renale edematoase, in ciroza ascitogena sau alte afectiuni insotite

de hidropizie, bolnavul trebuie cantarit zilnic, concomitant cu notarea lichidelor consummate si a diurezei pt a ne orienta asupra gradului de retentie lichidiana.

Bolnavii supusi tratamentului cu ACTH sau cortizon vor fi cantariti zilnic. Pierderile mari de lichide prin varsaturi si diaree determina o scadere a greutatii corporale indicand gradul de deshidratare a

bolnavului. Cantarirea este obligatorie in timpul tratamentului cu medicamente diuretice si la bolnavii diabetici. In vederea determinarii metabolismului bazal, greutatea trebuie stabilita precis.

3.11 Pentru cantarirea sugarilor se utilizeaza cantare la care unul din talere este inlocuit cu un cosulet sau scafa in care se culca copilul;

3.12 Verificarea lor se face la fel ca si la cantarele antropometrice, gradul lor de sensibilitate este pana la 10 grame;3.13 Verificarea si corectarea balantei precede cantarirea propriu-zisa;3.14 Sugarul este cantarit fara haine;3.15 Pe cantar se aseaza un scutec sau o flanela;3.16 Se va echilibra cantarul cu flanela dupa care se face cantarirea in mod obisnuit;3.17 Daca nu putem face echilibrarea cantarului cu scutecul pe el, greutatea acestuia se va scadea obligatoriu, din greutatea masurata;

1

Page 2: L[1].P

3.18 In timpul cantaririi copilul trebuie sa stea linistit;3.19 Daca masurarea greutatii se face pentru stabilirea cantitatilor de lapte supte, nu este nevoie de scaderea greutatii lenjeriei (ne

intereseaza greutatea copilului inainte si dupa supt).3.20 Copiii mai mari , in stare grava, vor fi cantariti impreuna cu asistenta, urmand ca imediat dupa stabilirea greutatii commune,

asistenta sa se cantareasca singura, calculand diferenta de greutate.3.21 Greutatea corporala trebuie notata pe foaia de temperatura:

- la copilul mic: greutatea corporala este reprezentata grafic – curba de dezvoltare ponderala a copilului.4 Ingrijirea bolnavului dupa tehnica

4.1 Bolnavul este condus pana la pat si instalat intr-o pozitie cat mai comoda.4.2 Se acopera bolnavul cu patura.

5 Reorganizarea locului de munca5.1 Se aseaza cantarul la locul lui si se face ordine in salon.5.2 Spalarea pe maini. 5.3 Toate instrumentele se asaza in cutiile incare se pastreaza dupa dezinfectie si sterilizare.

II. MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A INALTIMII IN FOAIA DE TEMPERATURA

Scop: pentru determinarea raportului cu greutatea corporala.Raportul greutate/inaltime = 4,2 la barbati si 3,9 la femei.Materiale necesare:

Taliometru; Foaie de temperatura; Creion, stilou sau pix.

1. Pregatirea materialelor necesare1.1 Se pregateste foaia de observatie, foaia de temperatura1.2 Se pregateste taliometrul, banda metrica, sau pediometrul.

2. Pregatirea bolnavului2.1. Se comunica bolnavului investigatia si simplitatea modului de executie.

3. Efectuarea tehnicii propriu-ziseA. CU TALIOMETRUL3.1. Se invita bolnavul sa se descalte.3.2. Se aseaza bolnavul in picioare, cat mai drept sub cursorul taliometrului.3.3. Se coboara usor cursorul pana atinge capul bolnavului (vertex).3.4. Pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului.3.5. Se noteaza in foaia de temperature si de observatie.3.6. Se invita bolnavul sa coboare si este ajutat sa se incalte.3.7. Bolnavul este condus pana la pat si este asezat in pozitie comoda si invelit.B. CU BANDA METRICA3.1. Bolnavul descaltat este asezat in ortostatism cu spatele la perete.3.2. Se plaseaza un plan orizontal pe vertex, perpendicular pe perete si se marcheaza locul de intalnire.3.3. Se masoara cu banda metrica, distanta de la locul marcat pana la sol.3.4. Se noteaza in foaia de temperatura si de observatie. C. PEDIOMETRE3.1. Masurarea dezvoltarii staturale a copiilor mici se face in pediometre.3.2. Acestea sunt jgheaburi gradate, prevazute cu cursoare, in care sunt culcati copiii, mentinand-ul in pozitie intins, drept.

4. Reorganizarea locului de munca4.1. Se aseaza taliometrul/ banda metrica/pediometrul la locul lui si se face ordine in salon.4.2. Spalarea pe maini cu apa si sapun.

III. RECOLTARI DE PE SUPRAFATA SI GROSIMEA TEGUMENTELOR SI FANERELOR

Scop: terapeutic-de identificare a agentului cauzal.Materiale necesare:

Ansa de platina Pipeta Pasteur Seringi si ace sterile, vaccinostil Eprubete Lamele de sticla Creion dermatograf Casoleta cu material moale steril (comprese de tifon, vata) Manusi sterile Cutii Petri cu medii de cultura pentru insamantari Tincture de iod,/ betadina

2

Page 3: L[1].P

Hidroxid de potasiu (KOH) 20% Ser fiziologic Pensa epilatoare.

1. Pregatirea materilelor necesare 1.1 Se pregatesc foile de observatie; 1.2 Se pregatesc instrumentele si materialele necesare pe o tava medicala, utilizata in acest scop, si se acopera cu un camp steril; 1.3 Se pregatesc cateva medii de cultura cu tampoane sterile pentru examinari bacteriologice.2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

2.1 Se anunta bonavul si se lamureste asupra caracterului inofensiv al recoltarii3. Efectuarea tehnicii propriu-zise:

Completarea buletinelor de cerere se face inainte de recoltare: -numele si prenumele bolnavului-salonul si patul-diagnosticul clinic -natura produsului-analiza ceruta-data recoltarii-numele celui care a facut recoltarea-daca se trimite ptr prelucrare la alta institutie, se va trece si unitatea care trimite

Spalarea pe maini cu apa si sapun Imbracarea manusilor sterile

3.1 . Recoltari pentru examinari bacteriologice – se fac: de pe suprafata tegumentelor, plagilor supurate, ulceratii, organe genitale, conjuctiva oculara, din leziunile cavitatii bucale din leziuni ale conductului auditiv extern,

- cu ansa de platina sau pipeta Pasteur in conditii perfect sterile;- se executa numai frotiuri colorate;-Important: din aceeasi leziune se executa mai multe frotiuri;-lamele se eticheteaza cu creion dermatograf;-insamantarile pe medii de cultura se vor face la patul bolnavului.

3.1.1 Puroiul din:a) pustule, furuncule, carbunculi , se recolteaza si se insamanteaza dupa dezinfectarea suprafetei si deschiderea lor

cu un vaccinostil sau ac de injectie steril.b) colectii purulente deschise -se aspira puroiul din profunzimec) colectiile purulente inchise -se va extrage cu o seringa continutul lor;

Recoltarea si insamantarea se fac cu o pipeta Pasteur; Puroiul extras se trimite imediat la laborator

3.1.2 Ulceratiile Se curata cu un tampon imbibat in ser fiziologic steril; Recoltarea se face de la marginea ulceratiei; Insamantarea trebuie facuta imediat la patul bolnavului; Pipeta se descarca de continutul ei pe mediul de cultura, si se spala cu acelasi mediu; In cazul ulceratiilor crustificate, recoltarea se va face de sub crusta

3.1.3 Secretiile uretrale la barbati Se recolteaza dimineata, inainte de mictiune. Mobilizarea secretiilor din lungimea uretrei se face printr-un masaj moderat sau dupa masajul prostatei, efectuat

de medic Asistenta asigura din timp si manusi sterile de cauciuc; Recoltarea se face de obicei pentru frotiuri colorate; Insamantarea pe mediu de cultura se face cu ansa de platina sau pipeta Pasteur pe mediile incalzite la 37 grade C.

3.2 Recoltarile pentru examinari micologice se fac din: straturile superficiale ale tegumentelor; fanere.

3.2.1 Perii de pe pielea capului, din barba si din sprancene Se recolteaza cu o pensa epilatoare. Se vor alege acei peri care sunt friabili, ingropati in grosimea scuamelor, care se pot smulge usor, acestea fiind

cele mai parazitate; Este nevoie de un numar mare de probe; Perii recoltati se trimit la laborator intre doua lame de sticla;

3.2.2 Scuamele Se recolteaza de la periferia leziunilor mai recente, prin raclare cu o lama de sticla sau cu un instrument metallic. Daca leziunile sunt insotite si de vezicule sau pustule, se va recolta si continutul lor; Se vor alege teritoriile care nu au fost inca tratate local cu medicamente; Materialele recoltate se vor pastra intre doua lame de sticla;

3

Page 4: L[1].P

3.2.3 Fanerele- modificate de procesul micotic (depozitul sfaramicios de sub ele) Se recolteaza prin raclare cu o mica chiureta. Portiuni taiate din lama unghiei se introduc in solutie de hidroxid de potasiu 20%, care ulterior vor fi fierte, pentru

a ridica sansele diagnosticului micotic.3.3 Recoltari pentru examinari virusologice

Dezinfectarea suprafetei veziculelor (de pe tegument sau mucoasa) sau pustulelor cu tinctura de iod/ betadina; Recoltarea se face cu ajutorul unui ac de injectie, vaccinostil sau cu pipeta Pasteur; Se sparg veziculele sau pustulele si se extrage continutul lor in pipeta sau intr-o seringa, dupa care se descarca in lichidul

conservant; Leziunile cutanate crustificate, sau uscate, vor fi indepartate mecanic si introduse intr-o eprubeta sterila in care se transporta la

laborator.4. Ingrijirea bolnavului dupa tehnica:

4.1 Bolnavul este ajutat sa se instaleze intr-o pozitie cat mai confortabila in pat.5. Reorganizarea locului de munca:

5.1 Se arunca materialul infectat (ace, seringi, tampoane) in recipiente speciale care se vor incinera5.2 Se aeriseste salonului 5.3 Se decontamineaza, se dezinfecteaza si se pregatesc ptr sterilizare instrumentele folosit

IV. REACTII CUTANATE

Reactiile cutanate - se utilizeaza pentru diagnosticul bolilor cauzate de substante antigenice.Reactii cutanate se impart in :

reactii cutanate alergice; reactii cutanate toxinice.

A. Reactiile cutanate alergicePrincipiul de baza al reactiilor cutanate alergice:

Se aplica pe suprafata sau in grosimea tegumentului antigenul; Reactiile cutanate alergice se executa totdeauna cu martor : pe cealalta parte simetrica a suprafetei corpului se aplica o substanta

inofensiva numita solutie martor (ser fiziologic, eventual cu 5% glicerina si 0,5% fenol); Proba martor se efectueaza totdeauna cu alte instrumente decat proba cu alergen . Citirea rezultatului se face dupa:

a) 10-30-60 min -reactie de tip imediat;b) 6-12-24-48 de ore -reactie de tip intarziat

Reactie pozitiva la locul aplicarii antigenului se produce un eritem infiltrativ de marime variabila dupa gradul de sensibilitate a organismului;

Reactia locala poate avea un caracter bulos, chiar necrotic, care sa dureze mai multe zile.Materiale necesare:

Antigenul:-solutie sau unguent; Alcool 70˚-96˚C; Ace si seringi sterile Casoleta cu material moale steril (comprese de tifon, vata) Leucoplast Manusi sterile Hartie de filtru

1. Pregatirea materialelor necesare:1.1 Se pregatesc foile de observatie1.2 Se pregatesc instrumentele si materialele necesare pe o tava medicala, utilizata in acest scop, si se acopera cu un camp steril;1.3 Se pregatesc cateva medii de cultura cu tampoane sterile pentru examinari bacteriologice.

2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:2.1 Se anunta bonavul si se lamureste asupra caracterului inofensiv al tehnicii

3. Efectuarea tehnicii propriu-zise:3.1 Frictiunea antigenului pe pielea bolnavului

3.1.1 Se spala regiunea interesata-fata anterioara a antebratului- cu apa calda si sapun apoi se degreseaza cu alcool 70˚-96˚C;3.1.2 Suprafata cutanata se va usca prin volatilizarea substantei degresante;3.1.3 Se frictioneaza bine pielea pe o suprafata rotunda de circa 20 mm diametru, cu antigenul preparat sub forma unui unguent.

3.2 Introducerea antigenului in pielea bolnavului prin scarificare 3.2.1 Intradermoreactia prin scarificare se executa pe fata anterioara a antebratului;3.2.2 Se spala regiunea interesata cu apa calda si sapun apoi se degreseaza cu alcool 70˚-96˚C;3.2.3 Se aplica o picatura de solutie de antigen pe antebrat;3.2.4 Pe antebratul opus se aplica solutia martor;3.2.5 Cu ajutorul unui ac de scarificare sau cu o lanteta de vaccinare se executa doua scarificari superficiale in piele;3.2.6 Intai prin picatura martor si apoi prin solutia antigenica avand grija sa se deschida numai limfaticele superficiale si nu

capilarele sanguine;3.2.7 Surplusul de alergen se indeparteaza cu hartie de filtru sau vata dupa 8-10 minute.

4

Page 5: L[1].P

3.3 Injectarea intracutanata a solutiei antigenice3.3.1 Se spala regiunea interesata-fata anterioara a antebratului- cu apa calda si sapun apoi se degreseaza cu alcool 70˚-96˚C;3.3.2 Se injecteaza cu ajutorul unei seringi de tuberculina, intracutanat, 0,1 ml solutie de alergen;3.3.3 Bizoul acului trebuie sa fie indreptat cu orificiul in sus si sa intre in intregime in piele;3.3.4 La locul injectiei apare o mica papula albicioasa;3.3.5 Pe celalat antebrat, simetric, se executa proba martor cu ser fiziologic cu o alta seringa.

3.4 Instilarea solutiei antigenice in sacul conjunctival – oftalmoreactia3.4.1 Se instileaza in sacul conjunctival o solutie diluata de antigen.3.4.2 Reactia pozitiva se manifesta printr-o hiperemie active a vaselor conjunctivale.

3.5 Aplicarea si fixarea antigenului imbibat in tifon, cu ajutorul unui leucoplast. Proba cutanata cu leucoplast sau testul “timbrului postal”

3.5.1 Tifonul cu solutie antigenica se aplica cu ajutorul unui leucoplast pe pielea dezinfectata timp de 24-48 ore. 3.6 Introducerea antigenului in piele cu ajutorul electroforezei

Testul cutanat prin electroforeza:3.6.1 Se aplica pe piele electrodul impregnat cu solutia antigenica si se porneste curentul electric;

Metoda este mai sensibila decat reactiile cutanate directe;Se mai utilizeaza pentru diagnosticul starilor de alergie: reactia nazala, uretrala etc., cea mai curenta insa ramanand reactia intradermica.

3.7 Intradermoreactia Mantoux Pentru diagnosticul tuberculozei se executa cu tuberculina purificata P.P.D.3.7.1 Tuberculina se injecteaza intradermic:

Doza I -in fiole marcate cu culoarea rosie - contine 2 unitati tuberculinice-0,1 ml;

3.7.2 Reactia se citeste dupa 48 si 72 de ore 3.7.3 Se considera pozitiva daca in jurul injectiei de tuberculina apare un eritem infiltrat cu un diametru de minimum 5-6 mm,

care persista cel putin 2-3 zile.3.7.4 Daca rezultatul este dubios sau negativ se va repeta reactia peste 15 zile

Doza II - in fiole marcate cu culoare albastra - contine 10 unitati tuberculinice –0,1 ml;

3.8 Intradermoreactia Burnet Pentru diagnosticul brucelozei, se executa cu melitina sau abortina.3.8.1 Se injecteaza o cantitate de 0,1 ml strict intradermic3.8.2 Rezultatul este pozitiv daca la locul injectiei apare un edem rosu inflamator persistand 24-48 de ore.

3.9 Intradermoreactia Frei Pentru diagnosticul limfogranulomatozei benigne 3.9.1 Antigenul este preparat din puroiul extras din ganglionii supurati ai bolnavilor de aceasta boala;3.9.2 Reactia se considera pozitiva daca la locul injectiei apare o roseata devenind un nodul care se mentine 8-10 zile;

3.10 Intradermoreactia Cassoni Pentru diagnosticul hidatidozei3.10.1 Se executa cu lichidul de chist hidatic obtinut de la bovine sau ovine sacrificate.3.10.2 Reactia se considera pozitiva daca peste 5-10-20 de minute apare o reactie locala urticariana sau veziculoasa,

inconjurata de o zona hiperemica. 3.11 Intradermoreactia cu antigen de Trichinella spiralis

Pentru diagnosticul trichinelozei3.11.1 Se executa cu un extract total din larva de Trichinella spiralis in ser fiziologic in dilutie de 1:10.000.3.11.2 Citirea rezultatului se face dupa 30 si 60 de minute si 24 de ore.3.11.3 Reactia se pozitiveaza in doua perioade:

reactia precoce – care incepe sa apara la 5 minute dupa inoculare, marcata de o vezicula alb-roz, inconjurata de un eritem neregulat cu caracter edematos, care, dupa 30-60 de minute, incepe sa paleasca si dispare;

reactia tardiva – caracterizata printr-o papula, inconjurata de o zona eritmatoasa, apare abia de 18-24 de ore dupa inoculare.

Intradermoreactiile pentru diagnosticul tularemiei, actinomicozei, antraxului, morvei si al unor dermatomicoze - se executa dupa aceeasi tehnica

4. Ingrijirea bolnavului dupa tehnica:4.1 Bolnavul este ajutat sa se instaleze intr-o pozitie cat mai confortabila in pat;4.2 Deoarece alergenul poate declansa socul anafilactic, motiv pentru care bolnavii la care s-a facut testarea cutanata in cursul bolilor

alergenice, trebuiesc supravegheati cel putin in primele ore dupa inocularea alergenului utilizat la testare.5. Reorganizarea locului de munca:5.1 Se arunca materialul infectat (ace, seringi, tampoane) in recipiente speciale care se vor incinera5.2 Se aeriseste salonului 5.3 Se decontamineaza, se dezinfecteaza si se pregatesc ptr sterilizare instrumentele folosite

B. Reactiile cutanate toxinice

5

Page 6: L[1].P

Scop: de a stabili imunitatea innascuta sau dobandita fata de anumite boli.Materiale necesare:

Toxina; Alcool 70˚-96˚C; Ace si seringi sterile Casoleta cu material moale steril (comprese de tifon, vata) Manusi sterile .

1. Pregatirea materialelor necesare:1.1 Se pregatesc foile de observatie1.2 Se pregatesc instrumentele si materialele necesare pe o tava medicala, utilizata in acest scop, si se acopera cu un camp steril;

2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:2.1 Se anunta bonavul si se lamureste asupra caracterului inofensiv al tehnicii

3. Efectuarea tehnicii propriu-zise: 3.1. Reactia Schick

se utilizeaza pentru determinarea receptivitatii fata de difterie.3.1.1 Se injecteaza in grosimea pielii de pe suprafata anterioara a antebratului drept 0,2 ml toxina difterica si la acelasi nivel pe

antebratul stang 0,2 ml toxina difterica inactivate prin incalzire;3.1.2 Rezultatul se citeste dupa 48 de ore;3.1.3 Reactia e pozitiva daca in locul inocularii toxinei se produce o congestie locala cu edem, cu un diametru de circa 20 mm.

3. 2. Reactia Dick se utilizeaza pentru determinarea receptivitatii fata de scarlatina.

3.2.1 Se injecteaza antigenul - 0,2 ml toxina de streptococ scarlatinos;3.2.2 Rezultatul se citeste dupa 18 ore;3.2.3 Reactia se considera pozitiva daca in locul injectiei se formeaza un eritem sau infiltrate cu un diametru de cel putin 1

cm;3.3 Reactia de stingere Schultz-Charlton

se utilizeaza pentru diagnosticul scarlatinei. Se bazeaza pe faptul ca anticorpii antiscarlatinosi neutralizeaza toxina streptococului hemolitic din piele, facand sa dispara

local exantemul scarlatinos;3.3.1 Se injecteaza 0,2 ml ser antiscarlatinos, antitoxic, strict intrademic;3.3.2 Imprejurul injectiei, antitoxinele, neutralizand toxina streptococica, exantemul se va stinge;3.3.3 Spre deosebire de restul reactiilor cutanate, aceasta reactie utilizeaza anticorpii in loc de antigen.

6