Klaus Heitmann - Imaginea Romanilor in Spatiul Lingvistic German
Klaus Kenneth
2
Prima întâlnire cu Părintele Sofronie – convertirea la Ortodoxie Îmi aduc aminte de prima întâlnire, când m-a captivat umorul său. Eu nu eram un om foarte spiritual, foarte deschis. Eram un om obişnuit. Dar, foarte repede, a doua oară, am simţit dragostea lui. Am simţit că pentru a intra în legătură cu el, părintele s-a coborât la nivelul meu. Şi părintele Rafail mi-a dat acelaşi sentiment, că sunt la acelaşi nivel. Nu trebuie, ca preot, să stai departe, să rămâi sus, să zicem, dacă eşti acolo. Trebuie să cobori. Nu să strigi de sus către credincioşi: „Hei, grăbeşte-te, hai, repede, vino aici. Dacă nu, nu poţi intra în legătură cu mine“. Dacă lucrurile ar sta aşa în creştinism, Dumnezeu nu ar fi coborât la oameni, ci ar fi rămas în ceruri. Dar Hristos a coborât la nivelul fiecăruia. Şi la nivelul meu. Părintele Sofronie s-a coborât la nivelul meu. De aceea am fost atât de apropiaţi. Am petrecut 10 ani în această prietenie. Mergeam de două ori pe an la Essex şi atunci mă şi spovedeam. Mărturisirea la părintele Sofronie era un lucru foarte serios. Dura o jumătate de oră şi reprezenta un dialog în care tu, în calitate de creştin, îţi deschideai sufletul total. Lucrul acesta mă punea şi mă pune şi astăzi în responsabilitate faţă de Dumnezeu, că nu mă pot împărtăşi oricum, fără o pregătire sufletească adecvată. Rutina de a spune repede o rugăciune este un fel de liniştire a conştiinţei preotului sau a credinciosului că şi-a îndeplinit canonul, că şi-a făcut datoria. Omul trebuie responsabilizat să trăiască o viaţă creştină autentică. În protestantism, pentru mine, Hristos a fost un prieten. Acum am deplină, infinită încredere în Hristos. Cu cât mă apropii mai mult de El, cu atât mai mult simt frica lui Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu este imaginea tatălui perfect.
description
a
Transcript of Klaus Kenneth
Prima ntlnire cu Printele Sofronie convertirea la Ortodoxiemi aduc aminte de prima ntlnire, cnd m-a captivat umorul su. Eu nu eram un om foarte spiritual, foarte deschis. Eram un om obinuit. Dar, foarte repede, a doua oar, am simit dragostea lui. Am simit c pentru a intra n legtur cu el, printele s-a cobort la nivelul meu. i printele Rafail mi-a dat acelai sentiment, c sunt la acelai nivel. Nu trebuie, ca preot, s stai departe, s rmi sus, s zicem, dac eti acolo. Trebuie s cobori. Nu s strigi de sus ctre credincioi: Hei, grbete-te, hai, repede, vino aici. Dac nu, nu poi intra n legtur cu mine. Dac lucrurile ar sta aa n cretinism, Dumnezeu nu ar fi cobort la oameni, ci ar fi rmas n ceruri. Dar Hristos a cobort la nivelul fiecruia. i la nivelul meu. Printele Sofronie s-a cobort la nivelul meu. De aceea am fost att de apropiai. Am petrecut 10 ani n aceast prietenie. Mergeam de dou ori pe an la Essex i atunci m i spovedeam. Mrturisirea la printele Sofronie era un lucru foarte serios. Dura o jumtate de or i reprezenta un dialog n care tu, n calitate de cretin, i deschideai sufletul total. Lucrul acesta m punea i m pune i astzi n responsabilitate fa de Dumnezeu, c nu m pot mprti oricum, fr o pregtire sufleteasc adecvat. Rutina de a spune repede o rugciune este un fel de linitire a contiinei preotului sau a credinciosului c i-a ndeplinit canonul, c i-a fcut datoria. Omul trebuie responsabilizat s triasc o via cretin autentic.
n protestantism, pentru mine, Hristos a fost un prieten. Acum am deplin, infinit ncredere n Hristos. Cu ct m apropii mai mult de El, cu att mai mult simt frica lui Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu este imaginea tatlui perfect. ncep acum s neleg ceea ce s-a ntmplat cu adevrat pe Golgota. Iar asta, datorit rugciunilor prinilor Bisericii cu care m pregtesc la mprtanie i celor de la Sfnta Liturghie. O mare influen asupra modului n care eu l vd pe Dumnezeu l-a avut printele Sofronie. El mi-a artat cine este Hristos cu adevrat. Cnd ngenunchea naintea sfintei mese, spunnd rugciunile, simeam c intru n rai
