Aplicaţiile fizicii în

Medicină

Burduniuc AureliaGr.22

Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie “Raisa Pacalo”

Fizica este ştiinţa care a contribuit mult la dezvoltarea altor ştiinţe. Pelîngă aportul adus matematicii, filozofiei,etc ea a avut un rol important în dezvoltarea medicinei.

În medicină,

diviziunea strictă a lui Descartes între minte şi corp i-a determinat pe medici să se concentreze asupra maşinăriei trupeşti şi să neglijeze aspectele psihologice, sociale, şi de mediu ale bolii. Ştiinţa medicală s-a limitat la încercarea de a înţelege mecanismele biologice implicate în lezarea diferitelor părţi ale corpului. Principala eroare a abordării biomedicale este confuzia între procesele de boală şi originile bolii.

Ca urmare celor constatate de teoria cuantică, a apărut viziunea holistică în medicină. În viziunea holistică asupra bolii, boala fizică este doar una dintre mai multele manifestări ale dezechilibrului fundamental al organismului. Sănătatea fiinţelor omeneşti este determinată predominant nu de intervenţia medicală, ci de comportamentul lor, alimentaţie şi natura mediului înconjurător.

Fizica cuantică demonstrează că în structura de bază a materiei, particulele sunt interconectate. Rezultă că şi fiinţele sunt interconectate între ele prin câmpul morfogenetic. Câmpul morfogenetic al fiecărei fiinţe este interconectat cu câmpul inteligent al universului.

În urma cercetărilor s-au făcut numeroase descoperiri din care menţionez unele privind ADN şi câmpurile energetice.

ADN-ul îşi are sursa primară într-o formă mult mai profundă decât se cunoaşte –sursa se află mult mai departe în adâncimea materiei al unui câmp informaţional inteligent. Deci chiar la depărtare mare de organismul respectiv – are o conexiune care nu ţine seama de distanţă.

S-au făcut experienţe în acest sens...

şi s-a constatat că dacă se detaşează din corpul uman un eşantion de ADN (de exemplu o eprubetă de sânge) şi este dus la distanţă mare –cca 3000 de mile – iar subiectul este supus unei experienţe emoţionale, în acelaşi timp eşantionul de ADN suferă aceleaşi influenţe (eprubeta de sânge are aceleaşi modificări chimice) ca şi organismul din care a fost prelevat.