Joi, săptămâna a XVII-a de peste an

JOISÃPTÃMÂNA A XVII-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dum-

nezeul nostru.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dum-nezeul nostru.

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacãInvitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Cãtre tine, Doamne sfinte, înãlþãm a noastrã rugã;Tu cunoºti cum rãutatea toate-n lume le subjugã;Mai ales credinþei pune mii de piedici împotrivã;Ocroteºte-o sã n-ajungã rãtãcirilor captivã.Sã ne fie mintea cum e un izvor de apã purã,Sã n-avem în inimi gânduri de invidie ºi urã.Dupã-a ta învãþãturã, sã rãspundem celor careNe insultã, ne fac rãul, cu iubire ºi iertare.Fã s-avem purtare blândã ºi smeritã totdeauna;Nu lãsa sã intre-n inimi viclenia ºi minciuna.Mai presus de toate, însã, nu lãsa sã ne consumeLãcomia care naºte toate relele din lume.

Joi, sãptãmâna a XVII-a de peste an2

Cu toþi oamenii de bine trainic dragostea ne þinãÎn unire ºi frãþie, depãrtând tot ce dezbinã.Cu speranþa drept fãclie ºi credinþa temelie,Viaþa castã, ne-ntinatã ºi curatã sã ne fie.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecareCa ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Cuvântul Domnului este scut pentru toþi ceicare sperã în el.

Psalmul 17 (18),31-51

MulþumireDacã Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noas-trã? (Rom 8,31).

IV31 Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã. †

Cuvântul Domnului este lãmurit în foc, *el este scut pentru toþi cei care sperã în el.

32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul? *Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie *ºi face desãvârºitã calea mea,

34 el face picioarele mele ca ale cerbului *ºi mã aºazã pe înãlþimi;

35 el învaþã mâinile mele la rãzboi *ºi braþele mele întind arcul de aramã.

Ant. Cuvântul Domnului este scut pentru toþi ceicare sperã în el.

Ant. 2 Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã.

Oficiul lecturilor 3

V36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, †

dreapta ta mã sprijinã *ºi bunãvoinþa ta m-a ajutat sã cresc.

37 Ai lãrgit calea sub paºii mei *ºi nu s-au clãtinat gleznele mele.

38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde *ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici.

39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice, *se vor prãbuºi sub picioarele mele.

40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã, *i-ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea.

41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugã *ºi pe cei ce mã urãsc i-ai risipit.

42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã îi salveze, *au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns.

43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului, *ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat.

44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului, *m-ai aºezat în fruntea neamurilor.

Un popor pe care nu-l cunoºteama ajuns sã mã slujeascã; †

45 cu luare-aminte îmi dau ascultare, *fiii strãinilor mã linguºesc;

46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlaga: *ies tremurând din locurile lor de refugiu.

Ant. Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã.

Ant. 3 Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeulmântuirii mele.

VI47 Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea *

ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele!48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa *

ºi îmi supune popoarele;


49 el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi. †Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei, *tu mã mântuieºti de omul violent.

50 De aceea, Doamne,te voi preamãri înaintea popoarelor *

ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta.51 El dã mari izbânzi regelui sãu, †

îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu, *faþã de David ºi urmaºii lui pe veci.

Ant. Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeulmântuirii mele.V. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne.R. ªi voi privi minunãþiile din legea ta.

LECTURA ÎNTÂI

Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paulcãtre Corinteni 11,7-29

Împotriva falºilor apostoliFraþilor, 7 am fãcut un pãcat umilindu-mã ca sã fiþi

înãlþaþi voi, predicându-vã evanghelia lui Dumnezeu înmod gratuit? 8 Am pãgubit alte Biserici, luând platãpentru slujirea voastrã. 9 ªi când eram la voi, deºi eramîn nevoie, nu am devenit o povarã pentru nimeni, cãcide nevoile mele s-au îngrijit fraþii, când am venit dinMacedonia, ºi în toate m-am ferit ºi mã voi feri sã fiu opovarã. 10 Pe adevãrul lui Cristos, care este în mine,nu-mi va lua nimeni din þinuturile Ahaiei aceastã laudã.11 De ce? Pentru cã nu vã iubesc? O ºtie Dumnezeu!

12 Aceasta o fac ºi o voi face ca sã înlãtur orice ocaziede la cei care cautã un pretext ca sã fie consideraþi egalicu noi în lucrurile cu care ei se laudã. 13 Unii ca aceºtiasunt apostoli falºi, lucrãtori înºelãtori, care se prefac cãsunt apostoli ai lui Cristos, 14 ºi nu este de mirare, cãciºi Satana însuºi se preface cã este un înger al luminii.15 Aºadar, nu este mare lucru cã ºi slujitorii lui se prefaccã sunt slujitori ai dreptãþii. Sfârºitul lor va fi dupãfaptele lor.


16 O spun din nou: sã nu creadã cineva cã sunt nebun,sau dacã nu, suportaþi-mã ca nebun ca sã mã laud ºi eucâtuºi de puþin. 17 Ceea ce spun în aceastã stare de laudãnu o spun de la Domnul, ci ca unul fãrã de minte. 18 Devreme ce mulþi se laudã dupã trup, mã voi lãuda ºi eu.19 Voi, care sunteþi înþelepþi, îi suportaþi cu plãcere pecei fãrã de minte. 20 Într-adevãr, voi suportaþi sã vãsubjuge cineva, sã vã înghitã, sã ia ce vã aparþine, sã vãpriveascã de sus, sã vã loveascã în faþã. 21 Cu ruºine ospun: ne-am arãtat slabi.

Dar cu orice s-ar mândri cineva, vorbesc ca unul fãrãde minte, mã pot mândri ºi eu: 22 sunt ei evrei? Sunt ºieu. Sunt ei israeliþi? Sunt ºi eu. Sunt ei descendenþa luiAbraham? Sunt ºi eu. 23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? –vorbesc ca unul ieºit din minþi – sunt cu mult mai mult:sunt mai mult în eforturi, mai mult în închisori, cu multmai mult în bãtãi, adesea în pericol de moarte, 24 decinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fãrãuna, 25 de trei ori am fost bãtut cu vergile, o datã am fostbãtut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi ºi onoapte am rãmas în largul mãrii. 26 Deseori în cãlãtorii,în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, înpericole din partea conaþionalilor, în pericole din parteapãgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, înpericole pe mare, în pericole printre fraþii mincinoºi. 27 Înmuncã ºi trudã, deseori în privegheri, în foame ºi sete,adesea în posturi, în frig ºi fãrã haine 28 ºi, pe lângã celeexterioare, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentrutoate Bisericile. 29 Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab?Cine este scandalizat ºi eu sã nu mã aprind?

RESPONSORIUL Gal 1,11b.12; 2Cor 11,10a.7bR. Evanghelia predicatã de mine nu este dupã om;

* nici n-am învãþat-o de la vreun om, ci am primit-oprin revelaþia lui Isus Cristos.V. Este adevãrul lui Cristos, care este în mine, cã v-am

predicat evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit. * Nicin-am învãþat-o.


LECTURA A DOUA

Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop(Cat. 18, 26-29: PG 33, 1047-1050)

Biserica, mireasa lui CristosBiserica „catolicã”: acesta este numele propriu al

acestei mame sfinte a noastre, a tuturor. Ea este cu ade-vãrat ºi mireasa Domnului nostru Isus Cristos, Fiulunul-nãscut al lui Dumnezeu (de fapt, este scris: Cristosa iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea (Ef 5,25), ºitoate cele ce urmeazã); ea este ºi o figurã ºi o imaginea Ierusalimului de sus, care este liber ºi este mama noas-trã, a tuturor (cf. Gal 4,6). Ea, care mai înainte era sterilã,acum este mamã a numeroºi copii.

Cea dintâi a fost respinsã, dar în a doua, adicã în Bise-rica catolicã, Dumnezeu i-a pus, aºa cum afirmã Paul,mai întâi pe apostoli, în al doilea rând, pe profeþi, în altreilea rând, pe învãþãtori, apoi cei care au puterea minu-nilor, apoi carisma vindecãrilor, a ajutorãrii, a condu-cerii, a limbilor diferite (cf. 1Cor 12,28) ºi toate felurilede virtuþi: vreau sã spun înþelepciunea ºi înþelegerea,temperanþa ºi dreptatea, milostivirea ºi bunãtatea ºi rãb-darea invincibilã în faþa persecuþiilor.

Aceastã Bisericã, prin armele ofensive ºi defensiveale dreptãþii, în slavã ºi în dispreþ, a cunoscut mai întâipersecuþiile ºi opresiunea; ea i-a încoronat pe sfinþiimartiri cu coroane împletite din diferitele flori ale sufe-rinþei. Acum, însã, în timp de pace, prin harul lui Dum-nezeu, ea primeºte cinstea cuvenitã de la regi ºi de laoameni de rang înalt, precum ºi de la toate categoriileºi grupurile de oameni. În timp ce regii sunt limitaþi înputerea lor de graniþele în care locuiesc popoarele lor,sfânta Bisericã catolicã este singura care se bucurã deo putere nelimitatã pe toatã faþa pãmântului. Aºa cumeste scris: Dumnezeu a aºezat pacea în þinutul tãu(cf. Ps 147,14).

Deoarece, în aceastã sfântã Bisericã catolicã, sunteminstruiþi de poruncile sale ºi de legile sale înalte, noi


vom avea parte de împãrãþia cerurilor ºi vom primi camoºtenire viaþa veºnicã. Pentru a o dobândi de laDomnul, suportãm orice. Cãci scopul care ne este fixatnu constã într-un lucru de nimic, ci este vorba de dobân-direa vieþii veºnice, spre aceasta tindem. De aceea, înmãrturisirea de credinþã, suntem învãþaþi ca, dupã artico-lul: ªi în învierea trupurilor, adicã a morþilor, desprecare am discutat, sã credem ºi în viaþa veºnicã. Acestaeste scopul tuturor eforturilor creºtinului.

Aºadar, viaþa realã ºi adevãratã este Tatãl, care, prinFiul ºi în Duhul Sfânt, revarsã, ca dintr-un izvor, asupratuturor darurile sale cereºti. ªi, de la bunãtatea sa, amprimit ºi noi, oamenii, promisiunea infailibilã a bunurilorvieþii veºnice.

RESPONSORIUL Cf. Ps 32 (33),12

R. Fericit este poporul pe care Domnul oºtirilor îlbinecuvânteazã, spunând: * Tu eºti lucrarea mâinilormele, moºtenirea mea, Israele.V. Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Dom-

nul, poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. * Tu eºtilucrarea.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine,

fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þiîndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi subcãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoareîncât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice.Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Laudele




IMNUL

Se înalþã-n car de flãcãri sus, pe cer, slãvitul soare;Când pãmântul îl inundã în luminã, cine oareMai cuteazã sã-ºi pãteze, fãrã teamã ºi ruºine,Conºtiinþa cu pãcate, sub privirile-i senine?Dupã cum, umblând în noapte, cãlãtorul de la caleSe abate, rãtãceºte ºi-n prãpãstii se prãvale,Tot aºa, umblând în beznã, pe poteci întunecate,Am cãzut ºi noi, o, Doamne, în abisuri de pãcate.Întunericul ºi noaptea dinãuntru sã disparãªi luminã sã ne vinã cu lumina de afarã.Sã disparã vorba proastã, sã disparã vorba durã,Sã disparã orice formã de minciunã ºi de urã.Munþii noºtri de mândrie ºi de patimi tu sã-i nãrui;Ne învaþã cã în viaþã rostul limbii adevãru-i;Dã privirii bunã pazã, mâini curate, minte treazã,Întru sfântã curãþie ziua-ntreagã ne pãstreazã.De pe cer, de dimineaþã pânã seara, când apune,Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune.E ca ochiul tãu, o, Doamne, veºnic vãzãtor oriunde,Pentru care nu sunt taine, care toate le pãtrunde.E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã;Pentru soare, pentru stele, preamãrire þie, Tatã.Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire,Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire.

Amin.

PSALMODIAAnt. 1 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc

aurora.

Laudele 9

Psalmul 56 (57)Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire

Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin).2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, *

pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu;ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare *

pânã va trece primejdia.3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, *

cãtre Dumnezeul care îmi face binele:4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, †

îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, *va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu.

5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu *care-i sfâºie pe fiii oamenilor;

dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi, *iar limbile lor, sãbii ascuþite.

6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, *peste tot pãmântul este slava ta!

7 Au întins cursã paºilor mei *ºi au încovoiat sufletul meu.

Au sãpat în faþa mea o groapã, *dar ei înºiºi au cãzut în ea.

8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, †liniºtitã este inima mea. *

9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta.Trezeºte-te, gloria mea! †

Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; *vreau sã trezesc aurora.

10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, *îþi voi cânta imnuri printre neamuri.

11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, *ºi fidelitatea ta, pânã la nori.

12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, *peste tot pãmântul este slava ta!

Ant. Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora.


Ant. 2 Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele,spune Domnul.

Cântarea Ier 31,10-14

Bucuria poporului eliberatIsus trebuia sã moarã... pentru a-i aduna laolaltã pe fiiirisipiþi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52).10 Ascultaþi, popoarelor, cuvântul Domnului, *

vestiþi-l în insulele îndepãrtate ºi spuneþi:„Cel care l-a împrãºtiat pe Israel, tot el îl va aduna *

ºi-l va pãzi aºa cum pãstorul îºi pãzeºte turma”.11 Cãci Domnul l-a rãscumpãrat pe Iacob, *

l-a eliberat din mâna celui mai puternic.12 Ei vor veni ºi îl vor lãuda pe Muntele Sionului *

ºi se vor aduna din toate pãrþilespre bunãtãþile Domnului,

spre grâu, spre vin ºi untdelemn, *spre miei ºi spre viþei,

ºi vor fi sufletele lor ca o grãdinã bine udatã, *ºi nu vor mai duce lipsã de nimic.

13 Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horã, *se vor bucura tinerii ºi bãtrânii împreunã.

„Voi schimba jalea lor în bucurie, *îi voi mângâia ºi-i voi înveseli dupã necazul lor.

14 Voi îmbãta sufletele preoþilor de belºug *ºi poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele”.

Ant. Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele,spune Domnul.

Ant. 3 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda,în cetatea Dumnezeului nostru. †

Psalmul 47 (48)

Aducere de mulþumire pentru mântuirea poporuluiM-a rãpit în duh pe un munte înalt... ºi mi-a arãtat cetateasfântã, Ierusalimul (Ap 21,10).

Laudele 11

2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda *în cetatea Dumnezeului nostru.

3 † Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime, *bucuria întregului pãmânt.

Muntele Sion, în partea de miazãnoapte, *este cetatea marelui rege.

4 Dumnezeu, în palatele sale, *este cunoscut ca un loc de refugiu.

5 Cãci iatã, regii s-au aliat, *au înaintat împreunã;

6 dar abia au vãzut ºi au rãmas înmãrmuriþi, *cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã.

7 I-a apucat tremuratul acolo, *dureri ca ale celei ce naºte.

8 A fost ca vântul de la rãsãrit, *care sfãrâmã corãbiile din Tarºiº.

9 Tot ce auzisem, aºa am vãzutîn cetatea Domnului oºtirilor, †

în cetatea Dumnezeului nostru; *Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna.

10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule, *în mijlocul templului tãu.

11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule, †slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului; *dreapta ta este plinã de dreptate.

12 Sã se veseleascã Muntele Sionului †ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iuda *pentru judecãþile tale!

13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui, *numãraþi turnurile sale;

14 admiraþi zidurile sale, †cercetaþi-i palatele, *ca sã povestiþi generaþiilor viitoare:

15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru †în veci ºi în vecii vecilor, *el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moarte.

Ant. Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, încetatea Dumnezeului nostru.


LECTURA SCURTÃ Is 66,1-2Aºa vorbeºte Domnul: „Cerul este tronul meu iar

pãmântul este scãunel pentru picioarele mele! Ce casãaþi putea voi sã-mi zidiþi, ºi care ar putea fi locul odih-nei mele? Toate aceste lucruri mâna mea le-a fãcut, ºiale mele sunt toate”, zice Domnul. Iatã spre cine îmivoi îndrepta privirile: spre cel sãrman ºi spre cel cuduhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul meu.

RESPONSORIUL SCURT

R.Am strigat din toatã inima mea: * ascultã-mã,Doamne! Am strigat.V.Voi pãzi îndreptãrile tale; * ascultã-mã, Doamne!

Slavã Tatãlui. Am strigat.Ant. la Benedictus: Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie

ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

Laudele 13

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va

elibera de vrãjmaºii noºtri.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃSã-i aducem mulþumiri lui Cristos, care ne-a dãruit

lumina acestei zile, ºi sã-l implorãm:Binecuvânteazã-ne, Doamne, ºi sfinþeºte-ne!

Tu te-ai oferit ca jertfã pentru pãcatele noastre:– primeºte faptele ºi intenþiile noastre de astãzi.Tu bucuri ochii noºtri cu darul mereu nou al luminii:– rãsari ca un luceafãr în inimile noastre.Dã-ne harul sã fim astãzi îndelung-rãbdãtori cu toþi,– ca sã putem merge pe urmele tale.Doamne, fã sã auzim de dimineaþã îndurarea ta;– fie astãzi bucuria ta puterea noastrã.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, seara, dimineaþa

ºi la amiazã implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca,alungând din inimile noastre întunericul pãcatelor, sãne duci la adevãrata luminã, care este Cristos. El care,fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi priviminunãþiile din legea ta.

Psalmul 118 (119),17-24

III (Ghimel)17 Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã *

ºi sã pãzesc cuvântul tãu.18 Deschide-mi ochii ca sã vãd *

minunãþiile legii tale!19 Eu sunt strãin pe pãmânt: *

sã nu ascunzi de mine poruncile tale!20 Sufletul meu se consumã într-una *

de dorul judecãþilor tale.

Ora medie 15

21 Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi *care se abat de la hotãrârile tale.

22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea, *cãci am pãzit învãþãturile tale.

23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea, *totuºi slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale.

24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea, *îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei.

Ant. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi priviminunãþiile din legea ta.

Ant. 2 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne.

Psalmul 24 (25)

Rugãciune pentru iertare ºi mântuire

Speranþa nu înºalã (Rom 5,5).

I1 Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, *2 Dumnezeul meu, mã încred în tine;

sã nu fiu fãcut de ruºine, *ca sã nu râdã de mine duºmanii mei.

3 Toþi cei care se încred în tine *nu vor fi fãcuþi de ruºine.

Vor fi fãcuþi de ruºine *cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic.

4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, *ºi învaþã-mã cãrãrile tale.

5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, †cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele *ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã.

6 Aminteºte-þi, Doamne, de îndurãrile tale †ºi de faptele milostivirii tale, *cãci ele sunt veºnice.

7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele *ºi de fãrãdelegile mele;


adu-þi aminte de mine în îndurarea ta, *pentru bunãtatea ta, Doamne.

8 Domnul este bun ºi drept, *el aratã pãcãtoºilor calea;

9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, *îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale.

10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare*pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale.

11 Pentru numele tãu, Doamne, *iartã-mi pãcatul meu pentru cã este mare.

Ant. Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne.Ant. 3 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea,

Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman.

II12 Cine este omul care se teme de Domnul? *

Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã.13 Sufletul lui va locui în fericire *

ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul.14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el *

ºi îi învaþã legãmântul sãu.15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, *

cãci el scoate din laþ picioarele mele.16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, *

cãci sunt singur ºi nefericit.17 Elibereazã de neliniºte inima mea, *

scoate-mã din necazurile mele.18 Priveºte la umilirea ºi la truda mea *

ºi iartã-mi toate pãcatele.19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc *

ºi cu urã înverºunatã mã urãsc.20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; *

sã nu fiu fãcut de ruºinepentru cã mi-am pus speranþa în tine.

21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã *pentru cã am sperat în tine.

22 Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel *din toate strâmtorãrile sale.

Ora medie 17

Ant. Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea,Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman.LECTURA SCURTÃ Am 5,8

Cel care a fãcut Pleiadele ºi Orionul ºi preface beznaîn dimineaþã ºi ziua o ascunde în noapte adâncã, cel carecheamã apele mãrii ºi le revarsã peste faþa pãmântului,Domnul este numele lui.V. Splendoare ºi mãreþie înaintea lui.R. Putere ºi frumuseþe în lãcaºul sãu sfânt.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este

negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii taleasupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sãumblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã.Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

În fãpturile din lume, Doamne, forþa ta apare;Vietãþi nenumãrate au luat fiinþã-n mare.Peºtii au rãmas în apã; patrupede târâtoareAu ieºit la þãrm; la pãsãri le-ai pus aripi ca sã zboare.Nu existã spaþiu liber, n-a putut vreun loc sã-þi scape;Ai umplut natura-ntreagã: ºi pãmânt, ºi cer, ºi ape.Tot ce miºcã în naturã: pãsãri, peºti ºi animale,Te adorã, te ascultã, se supun voinþei tale.


Ne-am nãscut ºi noi din apã, pentru viaþa ta divinãLa Botez, când, din iubire, ne-ai iertat de orice vinã.Am jurat atunci sã ducem viaþã sfântã, fãrã patã,Haina albã ce-am primit-o s-o pãstrãm imaculatã.Ne-am cãlcat cuvântul însã, am uitat de jurãminte;La cãinþa noastrã, Doamne, cu-ndurare ia aminte.Ne-am mândrit în mintea noastrã ºi cãderea ne-a fost mare;Doamne, vindecã-ne rana, scoate-ne din disperare.Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã;Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã,Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fireªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vinde-cat; în veac te voi preamãri.

Psalmul 29 (30)

Recunoºtinþã pentru salvarea de la moarteCristos îi mulþumeºte Tatãlui dupã învierea sa glorioasã

(Cassiodor).2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat *

ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine.3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine *

ºi tu m-ai vindecat.4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor, *

tu mi-ai dat viaþã ca sã nu cobor în mormânt.5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui, *

preamãriþi memoria sfinþeniei sale!6 Cãci mânia lui þine o clipã, *

dar îndurarea lui þine toatã viaþa.Seara intrã în casã plânsul*

iar dimineaþa, bucuria.7 Iar eu, în bunãstarea mea, am zis: *

„Nu mã voi clãtina în veac!”

Vesperele 19

8 Doamne, în bunãvoinþa ta,m-ai aºezat pe un munte puternic; †

dar când þi-ai întors faþa de la mine, *am fost cuprins de spaimã.

9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strig *ºi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare.

10 Ce câºtig ai avea din sângele meu, *de-aº coborî în adâncuri?

Oare te va lãuda þãrâna *ºi va vesti adevãrul tãu?

11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine! *Doamne, fii tu ajutorul meu!

12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans, †mi-ai sfâºiat haina de pocãinþã *ºi m-ai încins cu bucurie,

13 pentru ca sufletul meu sã-þi cânte fãrã încetare. *Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri!

Ant. Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat;în veac te voi preamãri.

Ant. 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia înseamã pãcatul.

Psalmul 31 (32)

Fericit cel cãruia i s-au iertat fãrãdelegileDavid îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îi dãjustificarea fãrã fapte (Rom 4,6).

1 Fericit este cel cãruia i s-a iertat fãrãdelegea, *cãruia i s-a acoperit pãcatul!

2 Fericit este omulcãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala *

ºi în sufletul cãruia nu este prefãcãtorie.3 Câtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele *

ºi gemeam ziua întreagã.4 Zi ºi noapte apãsa peste mine mâna ta, *

vlaga mi se usca în dogoarea verii.


5 Eu þi-am mãrturisit pãcatul meu, *nu þi-am ascuns fãrãdelegea mea.

Am zis: „Voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile mele”. *ªi tu ai iertat vinovãþia pãcatului meu.

6 De aceea te roagã orice credincios *în timpul strâmtorãrii.

Chiar de s-ar dezlãnþui potop de ape, *la el nu vor ajunge.

7 Tu eºti pentru mine un loc de scãpare, †tu mã scoþi din strâmtorare, *mã înconjori cu cântãri de bucurie pentru eliberare.

8 Îþi voi da înþelepciune †ºi îþi voi arãta calea pe care sã mergi; *voi aþinti ochii mei asupra ta.

9 Nu fiþi asemenea calului ºi catârului,lipsiþi de pricepere, *

ale cãror fãlci le strângi cu zãbalã ºi frâu,altfel nu vin dupã tine.

10 De multe dureri are parte cel rãu, *dar pe cel care nãdãjduieºte în Domnul

îndurarea îl va înconjura.11 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul ºi veseliþi-vã! *

Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima.Ant. Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã

pãcatul.

Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºitoate popoarele îi vor sluji.

CântareaAp 11,17-18; 12,10b-12a

Judecata lui Dumnezeu11,17 Îþi mulþumim þie, *

Doamne, Dumnezeule atotputernic,cel care eºti ºi care erai, *

cãci ai luat în mânã puterea ta cea mareºi ai început sã domneºti.

Vesperele 21

18 ªi s-au mâniat neamurile, *dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi

ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, *ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari.

12,10b A venit acum mântuirea ºi putereaºi împãrãþia Dumnezeului nostru *

ºi puterea Unsului sãu,cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, *

care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte.11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului *

ºi prin cuvântul mãrturiei lor;ºi nu ºi-au iubit viaþa *

pânã la moarte.12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, *

ºi voi, care locuiþi în ele!Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi

toate popoarele îi vor sluji.

LECTURA SCURTÃ 1Pt 1,6-9Pentru aceasta vã bucuraþi, deºi acum, pentru puþin

timp, trebuie sã vã întristaþi de felurite încercãri pentruca valoarea credinþei voastre, mai preþioasã decât aurulpieritor, care se încearcã în foc, sã fie un motiv de laudã,mãrire ºi cinste la arãtarea lui Isus Cristos. Pe el, fãrãsã-l fi vãzut, îl iubiþi; fãrã a-l vedea, dar crezând în el,tresãriþi de o bucurie negrãitã ºi preamãritã, încredinþaþicã veþi ajunge la þelul credinþei voastre: mântuireasufletelor.

RESPONSORIUL SCURT

R.Ne-a hrãnit Domnul * din lamura grâului. Ne-ahrãnit.V. ªi ne-a îndestulat cu miere din stâncã; * din lamura

grâului. Slavã Tatãlui. Ne-a hrãnit.Ant. la Magnificat: Domnul i-a dat jos de pe tron pe

cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi.


CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *

lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºii-a înãlþat pe cei smeriþi.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l lãudãm pe Dumnezeu, cel ce ne ajutã ºi în carene-am pus toatã speranþa, ºi sã-l invocãm cu evlavie:

Priveºte, Doamne, la fiii tãi!Doamne, Dumnezeul nostru, care ai încheiat cu poporultãu un legãmânt veºnic,– fã-ne sã lãudãm pururi faptele tale minunate.

Vesperele 23

Desãvârºeºte-i în iubirea ta pe toþi preoþii– ºi pãstreazã-i mereu pe credincioºii tãi în unitatea

Duhului prin legãtura pãcii.(Priveºte, Doamne, la fiii tãi!)

Dã-ne harul sã construim cetatea pãmânteascã împre-unã cu tine,– ca sã nu trudeascã în zadar cei care o zidesc.Trimite lucrãtori în seceriºul tãu,– ca numele tãu sã fie preamãrit la toate neamurile.Primeºte-i alãturi de sfinþii tãi pe prietenii ºi binefãcãtoriinoºtri rãposaþi– ºi uneºte-ne ºi pe noi, la vremea cuvenitã, cu fericiþii

din ceruri.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care luminezi noaptea ºi faci sã strãlu-

ceascã lumina dupã întuneric, dã-ne harul sã petrecemaceastã noapte fãrã a fi tulburaþi de cel rãu, iar în ceasuldimineþii sã venim în faþa ta spre a-þi aduce mulþumire.Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:


Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.

Psalmul 15 (16)Domnul e partea mea de moºtenire

Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerilemorþii (Fap 2,24).

1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, *pentru cã mã încred în tine.

2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, *fericirea mea e numai la tine”.

3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, *în ei era toatã plãcerea mea.

4 Îºi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, †

dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, *

nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.5 Domnul este partea mea de moºtenire

ºi cupa mea cu sorþi, *tu eºti acela care ai în mânã soarta mea.

Completoriul 25

6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, *într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, *

la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima.8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; *

dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin.9 De aceea inima mea se bucurã †

ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; *ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã,

10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, *

nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea.11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; †

în faþa ta sunt bucurii nespuse *ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta.

Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.

LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod

desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºitrupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venireaDomnului nostru Isus Cristos.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel


29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDoamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne

dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zileipentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putemsluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnulnostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Joi, săptămâna a XVII-a de peste an

Documents

Transcript of Joi, săptămâna a XVII-a de peste an