„Jocul” este un cuvant complex, ce exprima adevarul „mascat” si fictiunea ce tanjeste dupa realitate. Prin ochii unui copil jocul reprezinta tot ceea ce il inconjoara, pentru el, viata insasi e un joc, unul in care exista „baba cloanta” si „Fat-Frumos”, o lume a basmului in care tot ceea ce isi doreste exista pentru el si pentru altii. Jocul copiilor tinde spre lumea celor mari, acestia fiind idealul lor, vrand sa le imite stilul de viata, in timp ce adultilor le-ar fi placut sa ramana copii. Aici intra jocul fuziunii dintre trecut si viitor, copii visand la viitor... vrand sa creasca mai repede, sa fie independenti si sa isi intemeieze propria familie, in timp ce adultii viseaza la trecut, la copilarie, la ceea ce a fost, la vremurile in care nu aveau nici o obligatie, in care se simteau frustrati de sfaturile parintilor, pe care de cele mai multe ori nu le ascultau, la vremurile cand simteau ca lumea intreaga le sta in palma, cand credeau ca totul este pentru ei, cand petreceau seara de seara si cand simteau dragostea de adolescent nebun, dorindu-si sa mai simta un gol in stomac, care nu te lasa sa dormi, sa simta cum inima le trasare de fiecare data cand sunt priviti in ochi de catre cel/cea pe care il/o simpatizeaza. Acest joc de concordanta intre ceea ce suntem si ceea ce am vrea sa fim, este motivul pentru care, omul a fost construit ca niciodata sa nu fie multumit de ceea ce este, totdeauna sa isi doreasca sa atinga „urmatorul pas”, sa fie cat mai sus, sa isi dezvolte stilul de viata si sa iasa din anonimat, nimeni nu va atinge „ultimul pas”, deoarece tot ceea ce este a mai fost, iar „varful muntelui” nu exista. Omul vrea sa isi faca „o firma”(un nume de care lumea sa auda), „mascandu-si” defectele si incercand sa te atraga spre ceea ce in mod concret nu exista, facandu-te sa crezi ca produsul lui este cel mai bun si ca merita sa il incerci. Oferta provoaca cerera, omul, nefiind obisnuit cu produsul respectiv, trebuie oarecum manipulat, si convins ca are nevoie de produsul promovat. Exista meserii care consta in a manipula oamenii si a-i face sa creada ca tot ce li se prezinta este bun, ei fiind atrasi de „minciuni nevinovate”.

Jocul cu marionete trezeste interesul oricui, in special cel al copiilor mici, in realitate exista oameni ce sunt manevrati ca niste papusi, in timp ce papusile, tind sa para oameni. Un exemplu, imaginar, ar fi papusa cioplita de mesterul Gepetto, adica vestitul Pinochio, papusa care isi dorea sa fie „un om adevarat”, nestiind ca oamenii tind sa para papusi.

Alternanta modului in care o persoana se comporta cu persoane de acelasi rang social, fata de modul in care se comporta cu subalternii sau cu superiorii. In mod concret este vorba despre jocul „formal/informal”. Cu superiorii trebuie sa folosesti un limbaj formal, in timp ce ei folosesc un limbaj familiar, ce te face sa te simti frustrat, pentru ca nu iti este ingaduit sa ii raspunzi cu aceeasi moneda. Intre persoanele de aceeasi categorie sociala se foloseste , de asemenea, limbajul formal, intre oameni de varste diferite, ca metoda de respect.

In lumea contemporana, frumosul a devenit demodat, iar vulgarul a devenit placut. Fiecare om cauta complexitate mica si durabilitate mica, iar ceea ce este lung si are un continut complex, devine plictisitor, demodat, si nu este urmarit, decat de cei ce au un anumit grad de cultura si care inca apreciaza adevarata valoare a cuvantului „frumos”. Omul tinde spre regresiune, spre scaderea calitatii dorindu-si putin, in timp scurt, de aceea, marele critic Tudor Vianu afirma in prefata volumului „Arta prozatorilor romani” faptul ca noi utilizam limbajul cu doua intentii; una tranzitiva care este folosita atunci cand dorim ca informatia sa ajunga la cat mai multe persoane si folosim jocul bazat pe „mica-mica-mare”(complexitate mica, durabilitate mica, audienta mare); si alta reflexiva, bazata pe jocul „mare-mare-mica”(complexitate mare, durabilitate mare, audienta mica). Aceasta din urma este folosita de catre persoanele care vor sa isi spuna opinia sau sa realizeze o creatie cu bun gust, dar care nu va fi urmarita decat de persoanele care prezinta interes pentru asa ceva, si anume pentru cei care au un anumit grad de cultura si carora le face placere sa urmareasca astfel de monologuri. La acest capitol am putea discuta si despre antiteza dintre arta si anti-arta. Acum arta este reprezentata de foste anti-arte, uzate, tocite, cu care noi ne-am obisnuit, pe care le aprobam fara a stii insa daca acesta este cel mai bun lucru ce ni s-ar putea intampla.

Fiecare om vrea sa ii depaseasca pe ceilalti si sa se depaseasca pe sine. De aici vine dorinta de progresie si de performanta.Astfel, am putea concepe un alt joc, cel al unei competitii ce continua la infinit. Fiecare om muncind din greu, avand dorinte si temeri, vrand sa aiba o meserie pe care sa o practice cu drag, la care sa poata promova, si spre care sa aiba vocatie. Daca nu iti place ceea ce faci, nu poti ajunge undeva, sa te simti multumit de propria ta persoana, sa te simti bine in pielea ta, sa te mandresti cu tine insuti, sa iti fie dreag ca esti tu. Oamenii au diferite aspiratii. Unii viseaza sa ajunga bogati, sa aiba cat mai mult, eventual sa fie si in topul celor mai bogati; altii isi doresc sa aiba o cariera, sa avanseze si sa se descurce prin studii si prin munca intensa, in special munca intelectuala; exista persoane interesate numai de familie, de copii, de sot sau sotie, care munceste, nu pentru cariera, nu pentru a fi bogat, ci pentru ca familia lui sa aiba toate cele necesare (in acest capitol se inscriu majoritatea romanilor din ziua de azi; este vorba de persoanele mediocre, care nu pot fi considerate bogate, dar nici sarace). Ultimele doua categorii de aspiratii sunt specifice perioadei adolescentine, dar nu numai. Este vorba despre dragoste si popularitate, majoritatea adolescentilor se gandesc la prima dragoste si la cum ar putea fi cat mai populari, fiecare aratandu-si calitatile si mascandu-si defectele, aceste aspecte sunt adoptate si de catre adulti, dar intr-un numar mai mic.

Erori exista in viata fiecaruia, si de obicei provin din propriile greseli, dar exista cazuri cand provin din pricina altora, acestea sunt cazurile care te impacienteaza cel mai mult. Peste erori poti trece mai usor, daca le privesti ca pe niste lucruri bune. Un exemplu bun ar fi o eventuala concediere, care te-ar putea duce la deschiderea unei afaceri proprii, si te poate duce la imbogatire. Un alt exemplu ar fi o nota mica, la prima vedere este un lucru rau, o eroare, dar daca o privesti altfel, o nota mica te indeamna sa inveti mai mult, sa poti sa iti scoti o medie cat mai mare, sa fii intr-o competitie cu cei din jurul tau, fara sa starneasca insa invidii, pentru ca acestea nu aduc nimic bun. Trebuie facuta diferenta dintre a-ti dori performantele cuiva si a ura acea persoana pentru simplul fapt ca este mai buna decat tine, acest lucru nu te va face mai fericit sau mai multumit de persoana ta, ci din contra, te vei simtii ros de invidii fara rost.

1

Jocul timpului si al spatiului este cel ce nu se va sfarsi niciodata. Fiecare om are in jurul sau familia, prietenii, colegii, cunostiintele, si restul oamenilor, cu care nu are nici o legatura. Familia si prietenii sunt fiintele cele mai iubite si apropiate de sufletul fiecaruia. Spre deosebire de familie, care e a ta si trebuie sa te accepte asa cum esti, in randul aparentilor prieteni regula nu se pastreaza, cel mai rau doare o tradare, mai ales cand aceasta vine din partea unei persoane pe care o considerai apropiata de sufletul tau, in care aveai incredere si care urmarea un anumit lucru,si care se folosea de „prietenia” ta intr-un anume fel, sa te faca sa crezi ca ii pasa de tine, cand se gandeste defapt doar la foloasele proprii. Exista insa si prieteni adevarati, care te sprijina si te ajuta in momentele dificile ale vietii, atunci cand simti ca iti „cade cerul in cap”, cand ai impresia ca tot ce-i rau ti se intampla numai tie, cand tot pare nimic, si nimic pare tot, tot ce e rau... Cunostiintele oamenii pe care ii cunosti, dar care nu iti inspira neeaparat incredere, care te pot ajuta in diferite situatii, sa iti puna o vorba buna, sau sa te sfatuiasca intr-o anumita privinta, „sa iti vanda un pont”. Colegii sunt tot un fel de prieteni(mai ales daca este vorba de colegi de liceu). In randul oamenilor mari, colegii se incadreaza, mai degraba din randul cunostiintelor. Restul oamenilor fac parte tot din lumea ta, dar nu au nici o legatura cu viata ta personala sau cu cariera ta. Aceste categorii de persoane fac parte din lumea ce te inconjoara, din spatiul in care traiesti. Timpul, este mult mai complex, el practic reprezinta tot ceea ce a fost, ce este si ce va fi. El este practic trecutul, prezentul si viitorul, intr-un singur cuvant. Aceasta este conceptia mea despre perspectiva tempotala si cred deasemenea in conceptia indienilor, si anume ca „tot ce este, a existat dintotdeauna, iar tot ce piere e ca si cum nu ar fi existat niciodata”. Asta vrea sa insemne faptul ca pe lumea aceasta au existat miliarde si miliarde de oameni, simpli, care nu au lasat nici o urma, nici un pas in istoria umanitatii si nimeni nu va stii vreodata ca ei au pasit pe acest pamant si ca au comis anumite greseli, pe care poate ca tu insuti le repeti, fara sa stii ca cineva, inainte a mai comis gresala ta, spre deosebire de o padure, sau de un copac, care este acolo unde il vezi tu, pe fereastra camerei, de sute de ani si poate ca acolo va fi si peste mult mult timp, cand tu vei fi istorie, sau nu vei fi deloc! In asta consta jocul timpului, practic in imaginatie, intr-un timp relativ foarte scurt, cateva secunde, te-am facut sa iti imaginezi ce a fost cu mii de ani inainte sa fii tu si ce va fi atunci cand sufletul tau va fi intr-un loc mai bun sau mult mai rau. Asta vrea sa insemne ca iti trebuie o viata sa afli ce e viata, si o alta viata, pentru a le spune si celorlalti. In concluzie, nu vei putea trai doua vieti, deci, va trebui sa te multumesti cu gasirea raspunsului numai pentru tine, si poate ca nu il vei gasi nici pentru tine, poate ca nu te va interesa sa iti gasesti rolul pe lumea asta si sa gasesti un rost pentru existenta ta. Unii oameni zic „am numai o viata trebuie sa o traiesc din plin!” si practic isi „construiesc” un stil de viata comun tuturor celor ce gandesc asa, nestiind unul de existenta altuia, fiecare crezandu-se unic prin felul lui de a fi, nestiind ca viata lui este traita de mai multe persoane in acelasi timp. Trecutul fiecaruia ascunde secrete care se stiu dintotdeauna, ascunde acelasi lucru pe care il ascundea trecutul altcuiva. In functie de ceea ce ai trait, poti sa iti regasesti starea de spirit in urmatoarele randuri. Daca trecutul tau a fost unul fericit, cu siguranta ca acum simti nostalgia. Trecut perfect pozitiv nu exista, sigur ai trecut si prin momente mai putin placute, dar ai stiut sa treci peste ele, iar acum a ramas doar ceea ce a fost cu adevarat important pentru tine, ceea ce trebuia sa fie dintotdeauna, nu regreta ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat! Daca trecutul tau este unul traumatic, daca ai impresia ca pentru tine a fost numai ploaie si ca niciodata nu va rasari soarele care sa te lumineze si sa te linisteasca, aducandu-ti putina fericire, permite-mi sa iti spun ca lucrurile nu pot fi asa de rele, ai doua maini, doua picioare, uita-te in oglinda si spune „Eu pot!” si vei putea, spune „Eu vreau!” si deja vrei! In orice lucru rau exista si o parte buna incearca sa privesti partea plina a paharului, daca nu o vezi, mai uita-te o data si iti vei da seama ca deja a rasarit soarele tau.

Uneori, iubesti o persoana a carei prezenta iti face rau, poate ca nu poti convietui cu ea, daca e, te sufoci, te simti supravegheat, simti ca nu ai aer, iar fara ea e ca si cum te-ai arunca intr-o prapastie fara fund, intr-un abis, parca ti-ar lipsi ceea ce acum pare prea mult, totul e o eternitate pierduta. Foarte frumos spunea Tudor Arghezi „Voiam sa pleci, voiam si sa ramai” exprimandu-si incertitudinea in ceea ce priveste propriile sentimente.

Marii poeti nu au fost valorati in timpul vietii, ci atunci cand nu au mai fost. Ei au lasat un nume, o lacrima in marea de istorie, un pas in stancile timpului, un foc aprins pentru totdeauna in inimile celor ce stiu sa aprecieze o creatie cu adevarat valoroasa. Asa cum spunea Eminescu „Era pe cand nu s-a zarit”(prezenta ca absenta) „Azi o vedem si nu e”(absenta ca prezenta), acesta este un joc foarte interesant bazat pe concordanta dintre un trecut absent si un vitor prezent.

De la comedie la drama se face trecerea foarte usor, ceea ce poate avea un inceput bun, sfarsindu-se tragic sau dramatic. Spre exemplu teribilul accident ce a avut loc in drum spre Spania, este vorba despre un tren care a explodat. In acest tren posibil se aflau multi oameni care voiau sa mearga in vacanta(spre a se distra) sau poate ca voiau sa mearga la munca, sa inceapa o noua viata, nestiind ca astfel viata lor va inceta pentru totdeauna. „Comedia vizeaza tipicul, penalizand abaterea, in vreme ce drama pretuieste unicul, marginarul, refuratul.” Exista insa si situatia privita invers, si anume cand drama devine comedie. Spre exemplu, daca te-ai impiedica si te-ai lovi la picior, te-ar durea, nu foarte tere, pentru ca esti o fire puternica, dar di rade de tine, si poate ca si cei din jurul tau ar rade, astfel drama ta s-ar transforma in ceva haios.

Tot timpul punem intrebari, intrebari legate de existenta noastra sau intrebari logice legate de stiinta,intrebari aparent simple dar care au un raspuns foarte complicat. Un exemplu de astfel de intrebare este „de ce scri?” iar raspunsul ar putea fi exprimat intr-un roman, si inca ai avea impresia ca nu ai spus tot ceea ce aveai de spus. Scriu pentru a-mi aranja gandurile, pentru a oferi perspectiva mea si celorlalti, pentru a prezenta ideile mele si ideile celorlalti. Scriu pentru a ma contrazice si pentru a-mi da dreptate, scriu pentru a ma pierde in ganduri ca intr-o padure blestemata si binecuvantata in acelasi timp, scriu pentru ca tot ceea ce stiu este ceea ce pot eu exprima.

Mijlocul ar putea deveni scopul proiectului tau. Spre exemplu Turnul Effel, cel care l-a conceput, dorea sa participe cu acea opera la un concurs de arhitectura, turnul a luat premiul I iar cand a trebuit sa fie distrus, parizienii nu au fost de acord, devenind astfel una dintre atractiile Parisului. Ciornele uni mare

2

autor(mijlocul prin care el si-a conceput marile opere) a devenit un scop, datorita valorii materiale pe care o au.

Panopticul-antipanopticul reprezinta un joc foarte simpatic, ce se bazeaza pe spiritul de observatie al fiecarui om. Prin notiunea de „panoptic” se intelege faptul ca un om supravegheaza mai multi oameni, de exemplu paznicul dintr-o inchisoare; iar „antipanopticul” reprezinta faptul ca mai multi observatori privesc un singur om, un exemplu ar fi un cantaret sau un fotbalist celebru, „vanat” de toti ziaristii. Iti place sa crezi ca veghezi viata publica si privata a unui ales politic, in acelasi timp el insusi e tinut la curent prin sinteze cu tot ceea ce se intampla(curente de opinie, lideri informali). Trebuie sa stii cat iti este permis sa vezi si cat trebuie sa te lasi vazut.

Exista insa si jocuri bazate pe sinonime, de exemplu jocul dintre dialog si conversatie. La o prima vedere par sinonime cu adevarat, dar daca privesti in originile acestor cuvinte, daca incerci sa vezi adevaratul sens al fiecarui cuvant faci urmatoarea remarcare: daca am considera o piramida a claselor sociale am observa ca se poate considera conversatie intre persoanele aflate in varful piramidei si persoanele de la baza ei deoarece in conversatie doar punctezi anumite teme, nu aprofundezi, deci conversatia poate avea loc intre persoane care nu au aceeasi pregatire intelectuala sau care nu au aceasi cultura generala; spre deosebire de dialog, care se poarta de obicei intre persoane de pe aceeasi treapta a piramidei, oameni cu aceeasi pregatire, aceeasi cultura, care au citit aceleasi carti, care au urmarit aceeasi emisiune la televizor, care au fost preocupati de viata aceluiasi scriitor, pentru ca dialogul argumenteaza si aprofundeaza tema discutata.

Figurile de stil reprezinta un alt joc semantic, bazat pe intelesul cuvintelor, modelat de catre scriitor, care ii da „un luciu” aparte, facandu-le sa para ceea ce nu sunt. De exemplu personificarea, ea da insusiri de om unor obiecte sau unor animale. Acest lucru nu mira pe nimeni, deoarece oamenilor le place sa viseze la ceea ce este si ceea ce poate fi, pentru ca, la urma urmei, sa visezi e gratis.

Multi autori isi bazeaza creatiile pe jocul de cuvinte. Spre exemplu Tudor Arghezi a afirmat ca „...m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin si mai gratuit in lumea civilizata, cu materialul vagabond al cuvintelor date...”. Poezia „Prefata” este o astfel de creatie, in care poetul isi exprima crezul despre joc, despre copilarie(varsta jocului), despre prietenie si recompensa. La Arghezi jocul presupune existenta unor competitori, a unui castigator, iar prin competitie intelegem simulare, amuzament, efort, dar si bucuria si satisfactia pe care le ai atunci cand esti privit ca un invingator, nu ca un invins. La urma urmei, chiar daca pierzi trebuie sa stii ca important este sa participi, sa te simti multumit de faptul ca tu ai dat tot ce a fost mai bun din tine, poate data viitoare vei avea mai mult noroc, sau poate ca data viitoare concurenta va fi mai slaba.Un alt autor, de data aceasta unul de proza, foloseste jocul in creatia sa ca pe un mijloc. Este vorba despre Mircea Horia Simionescu si despre opera „Erasmo” in care este relatat un joc de copii, o simulare, in care fiecare isi ia rolul in serios, in asta constand regula principala a unui joc: sa iti joci rolul, sa iti imaginezi ca esti altcineva. In acest text personajele imita atitudinile si limbajul unor adulti in situatii similare. Acest comportament l-as aprecia ca fiind o pregatire pentru viata si in acelasi timp o modalitate de evadare din lumea proprie. Exista insa si situatia inversa, cand adultii imita comportamentul unor copii. Asa cum spunea Tudor Arghezi in poezia „Transfigurare” „Lasati-ma sa dorm... M-am copilarit”, prin aceste cuvinte el isi exprima dorul de copilarie.

„Poezia nu este totusi numai un joc sau numai potrivire de cuvinte ci o incercare de intelegere prin cuvant...”. „Creatia apare din suflet, exprima o viziune personala asupra lumii, ea trebuie sa fie o expresie libera a gandurilor si sentimentelor”.

In concluzie jocul si joaca sunt teme foarte des intalnite in viata cotidiana. Ele reflecta o anumita tendinta a omului spre socializare. Ca generalitate jocul este mai strict, de aceea el prezinta reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite pentru a fi incalcate.

Toate aceste jocuri ar putea continua la nesfarsit, dar pentru ca este foarte tarziu, si imi este foarte somn, am sa inchei aici acest referat, sper ca v-a facut placere sa il cititi, si chiar daca nu v-a facut, oricum va multumesc pentru ca l-ati citit, m-am inspirat putin din „Alfabetul jocurilor”, dar sper ca acest lucru nu va deranjeaza, iar daca va deranjeaza imi cer iertare, data viitoare o sa imi exprim parerea mult mai bine si mult mai amplu, si voi fi mult mai odihnita.

3