Jean Lorin Sterian-Povestea Tristei Garsoniere 02

3
Jean Lorin Sterian Povestea tristei garsoniere Era insuportabil de urâta şi ştia asta. Măcar era lucida. Oricine intra în ea îşi punea mâinile în cap şi exclama „bine, dar aici e îngrozitor”. Fusese închiriata atât de rar încât îi ştia bine pe toţi cei care se încumetaseră sa o locuiască. Unul era complet nebun, mai nebun decât sculptorul asasin de la etajul de dedesubt. Asculta tot timpul Doors şi citea cărţi legionare. Sfârşise sub rotile unui Wartburg ruginit şi nimeni nu-l plânsese, cu excepţia ei, desi nu reuşise niciodată sa intre în lumea lui. Era ca o fata bătrână care suferă pentru moartea fiecărui bărbat fiindcă, cine ştie, cândva i-ar fi putut deveni soţ. Pe cel de-al doilea îl urâse chiar, tocmai fiindcă îl iubise mult la început. Nu reacţionase prea dezgustat la vederea pereţilor coşcoviţi, iar când intrase în bucătăria minuscula în care nu încăpea decât o singura persoana nu se dăduse înapoi în fata gândacilor ce mişunau peste tot. Se apucase de curăţenie imediat, desfundase chiuvetele şi closetul, vopsise ţevile, acoperise pereţii cu afişe de teatru, pusese carpete pe jos şi montase rafturi pe care orânduise, oarecum pedant, cărţi şi casete. Se îndrăgostise nebuneşte şi crezuse ca el o va mântui de blestemul ce o adusese în forma asta nedemna şi ingrata. După ce pusese şi un asparagus la fereastra – O, Doamne, mi-a adus flori – era convinsa ca avea sa rostească magicele cuvinte ce o puteau elibera. Aşteptase luni de zile şi dezamăgirea luase loc entuziasmului de la început. Arata frumoasa acum, dar cel care o făcuse aşa nu o admirase niciodată. Bărbatul care o fermecase devenise indiferent fata de ea. Desi citea tot timpul, probabil

description

sterian

Transcript of Jean Lorin Sterian-Povestea Tristei Garsoniere 02

Jean Lorin Sterian

Jean Lorin Sterian

Povestea tristei garsoniere

Era insuportabil de urta i tia asta. Mcar era lucida. Oricine intra n ea i punea minile n cap i exclama bine, dar aici e ngrozitor. Fusese nchiriata att de rar nct i tia bine pe toi cei care se ncumetaser sa o locuiasc. Unul era complet nebun, mai nebun dect sculptorul asasin de la etajul de dedesubt. Asculta tot timpul Doors i citea cri legionare. Sfrise sub rotile unui Wartburg ruginit i nimeni nu-l plnsese, cu excepia ei, desi nu reuise niciodat sa intre n lumea lui. Era ca o fata btrn care sufer pentru moartea fiecrui brbat fiindc, cine tie, cndva i-ar fi putut deveni so.

Pe cel de-al doilea l urse chiar, tocmai fiindc l iubise mult la nceput. Nu reacionase prea dezgustat la vederea pereilor cocovii, iar cnd intrase n buctria minuscula n care nu ncpea dect o singura persoana nu se dduse napoi n fata gndacilor ce miunau peste tot. Se apucase de curenie imediat, desfundase chiuvetele i closetul, vopsise evile, acoperise pereii cu afie de teatru, pusese carpete pe jos i montase rafturi pe care ornduise, oarecum pedant, cri i casete. Se ndrgostise nebunete i crezuse ca el o va mntui de blestemul ce o adusese n forma asta nedemna i ingrata. Dup ce pusese i un asparagus la fereastra O, Doamne, mi-a adus flori era convinsa ca avea sa rosteasc magicele cuvinte ce o puteau elibera. Ateptase luni de zile i dezamgirea luase loc entuziasmului de la nceput. Arata frumoasa acum, dar cel care o fcuse aa nu o admirase niciodat. Brbatul care o fermecase devenise indiferent fata de ea. Desi citea tot timpul, probabil nu citise i basmul cu broasca ce trebuie srutat ca sa se transforme. Afiele ncepuser sa se dezlipeasc, dezvluind zidurile igrasioase, closetul se nfunda tot mai des. Prinsese din nou sperane cnd pe etajera apruse un televizor i un telefon. Mai se ivise i o verioar care nlocuise asparagusul uscat cu un trandafir japonez, fcuse luna aragazul i splase mocheta plina de firimituri. Pe ea nu putea fi geloasa. Apoi, ntr-o zi, toate visele ei se nruir. Telefonul sunase si, dup ce terminase de vorbit, Miguel rcnise de bucurie i ncepuse sa dea ca un apucat cu piciorul n mobile, n perei, rcnind Am scpat de tine, blestemato! Am sa stau pe Calea Victoriei!. A doua zi se i mutase. Se petrecuse att de repede nct dup o sptmn nu-i revenise.

ncepuse sa cread n blesteme ce nu se dezleag. Apoi se consola cu compania celorlalte apartamente, n special cu a celui n care locuia de ceva timp un dresor de obolani. Cu el purta discuii interminabile despre ce se mai ntmpla prin bloc si, din cnd n cnd, se mai bgau la palavre i alte locuine, nu toate damnate, unele fiind ceea ce erau de la construirea imobilului. Ea nu prea avea ce i despre cine sa povesteasc, nimeni nu se mai ncumetase sa stea ntre pereii ei, intrau n hol i ziceau Mulumesc, nu. Se urise mai tare, arata ca o caverna aflata din greeal ntr-un bloc, era plina de mucegai, pe jos curgea apa i mii de gngnii scrboase se plimbau nestingherite, unice locatare i cele mai fidele.

O singura data mai sttuse o studenta la jurnalistica, ce venise doar cu un geamantan micu. Cum se mutase, i adusese un handralu pletos i se regulaser animalic, bei i soioi. O umpluser de scrba. Din fericire, plecase repede, obinuita probabil sa schimbe foarte des locuine. Mai bine singura dect cu un asemenea chiria.

ncet, ncet ntrerupsese legtura cu celelalte apartamente. Se cufundase n amintirile vechi, de pe vremea cnd nu era o garsoniera infecta, nesat de gndaci. Devenise att de apatica nct nu realizase imediat cnd se mutase din nou cineva. Era un individ tcut i trist, ce nu semna deloc cu cel care i imagina ca ar fi alesul. Nu avea multe bagaje, dar dup cteva ore casa arata curata i parca plina de mobila. Atunci brbatul zmbise pentru prima oara, destupase o sticla de ampanie i exclamase Ce frumos e aici!. Se ntmplase la fel de repede ca i plecarea celuilalt. Nici nu apuca sa se bucure: cu trosnete puternice, n vrtejuri de praf, zidurile se topir, se refcur din nou, se dublar apoi, tavanele se multiplicar, baia, cu dus doar, se prbui pentru a se reforma de trei ori mai mare, gata faianata. Mucegaiul dispru fcnd loc tapetului, metalul ruginit al evilor se dusese i el, iar linoleumul se regenera sub forma de parchet scritor. Buctria era uria, avea pn i un cos nou de gunoi, living-room-ul era luminos, iar dormitorul era vopsit ntr-un minunat crem.

Nu-i venea sa cread. Era din nou vechiul apartament cu trei camere. Cuvintele noului locatar, prbuit sub o grmad de moloz n cmar, desfcuser vraja. De acum putea primi din nou oaspei.

SFRIT