JANE AUSTEN

Elinor şi Marianne

CAPITOLUL I. Familia Dashwood se stabilise de mult vreme în Sussex. Avea mo ie mare, iar re edin aă ş ş ţ îi era la Norland Park, în centrul propriet ii, unde timp de mai multe genera ii dusese o via atâtăţ ţ ţă de onorabil încât se bucura de aprecierea unanim a celor din jur. Fostul st pân al acestei mo iiă ă ă ş era un celibatar, care ajunse s tr iasc pân la o vârst înaintat i a c rui sor îi fu vremeă ă ă ă ă ăş ă ă îndelungat o credincioas menajer i o prieten de n dejde. Dar moartea ei, care surveni cuă ă ăş ă ă zece ani înaintea mor ii lui, aduse mari schimb ri la conac; c ci pentru a nu-i mai sim i lipsa, elţ ă ă ţ invit , s se stabileasc la Norland, familia nepotului lui, domnul Henry Dashwood, mo tenitorulă ă ă ş legal al domeniului i persoana c reia inten iona s i-l lase prin testament. B trânul domn î iş ă ţ ă ă ş petrecu în mod pl cut zilele, în societatea nepotului, a nepoatei lui i a copiilor lor. Afec iunea ceă ş ţ o sim ea pentru ei to i crescu. Permanenta aten ie a doamnei i domnului Dashwood de a-iţ ţ ţ ş îndeplini dorin ele, aten ie ce nu izvora pur i simplu din interes, ci din bun tatea sufletului lor, îlţ ţ ş ă f cu pe b trân s se bucure de toate mângâierile în ultimii ani ai vie ii; iar veselia copiilor d duă ă ă ţ ă savoare existen ei lui.ţ Domnul Henry Dashwood avea un fiu dintr-o prim c s torie i trei fete cu actuala luiă ă ă ş so ie. Fiul lui, un tân r onorabil, de isprav , era un om cu dare de mân , c ci mama lui avusese oţ ă ă ă ă avere mare, din care b iatului îi revenise jum tate când ajunsese la majorat. Î i spori apoi această ă ş ă avere prin c s toria pe care o f cu în scurt timp dup aceea. Pentru el, a adar, mo tenireaă ă ă ă ş ş domeniului Norland era de mai pu in importan decât pentru surorile lui; c ci ele nu puteauţ ă ţă ă c p ta o avere prea mare chiar dac tat l lor ar fi mo tenit acea proprietate. Mama lor n-avea niciă ă ă ă ş un ban, iar tat l lor nu dispunea de mai mult de apte mii de lire; c ci cealalt jum tate din avereaă ş ă ă ă primei lui so ii era, dup cum s-a mai spus, la dispozi ia b iatului ei, Henry Dashwoodţ ă ţ ă beneficiind doar de uzufructul ei. B trânul gentilom î i d du duhul: când i se deschise testamentul, ca aproape oricare altă ş ă document de acest fel, el pricinui pe cât dezam gire, pe atâta bucurie. B trânul nu fu nici atât deă ă ă nedrept i nici atât de nerecunosc tor s nu-i lase domeniul mo tenire nepotului lui; dar i-l l s înş ă ă ş ă ă ni te condi ii care reduceau valoarea mo tenirii la jum tate. Domnul Dashwood ar fi vrut s poatş ţ ş ă ă ă folosi mo tenirea mai mult pentru so ia i fetele lui, decât pentru el sau pentru fiul lui: dar ea eraş ţ ş h r zit fiului lui i fiului acestuia, un copila de numai patru ani, în a a fel, încât nu-i mai d deaă ă ă ş ş ş ă posibilitatea s aib grij de cele care îi erau mai dragi i care aveau mai mare nevoie s li seă ă ă ş ă asigure existen a din venitul mo iei sau din vânzarea pre ioaselor ei p duri. Totul era stipulat înţ ş ţ ă folosul acestui copila care, cu prilejul vizitelor ce le f cuse când i când la Norland cu tat l i cuş ă ş ă ş mama lui, reu ise s - i câ tige pân într-atât dragostea unchiului lui, prin dr g l enii ce seş ă ş ş ă ă ăăş întâlnesc adesea la copii de doi-trei ani – un anume fel de a stâlci cuvintele, o dorin sincer deţă ă

a- i impune capriciile, o mul ime de iretlicuri de-ale lor i foarte mult g l gie – încât aproapeş ţ ş ş ă ă ă izbutise s tearg cu buretele toate aten iile cu care fusese înconjurat, ani de-a rândul, b trânulăş ă ţ ă domn de c tre nepoata lui i fetele acesteia. Vru totu i s fie m rinimos i cu ele i ca semn ală ş ş ă ă ş ş afec iunii ce le-o purta celor trei fete, le l s câte o mie de lire la fiecare.ţ ă ă La început domnul Dashwood fu foarte dezam git; dar avea o fire vesel i optimist ;ă ăş ă putea, pe bun dreptate, spera s tr iasc ani mul i i, ducând o via chibzuit , s pun de o parteă ă ă ă ţ ş ţă ă ă ă o sum frumu ic din produsele unei mo ii care era destul de întins i susceptibil deă ş ă ş ăş ă neîntârziate îmbun t iri. Dar el se bucur doar un an de averea în posesia c reia intrase. Nu-iăăţ ă ă supravie ui mai mult unchiului s u; zece mii de lire, inclusiv recenta mo tenire, fu tot ce leţ ă ş r mase v duvei i fetelor lui.ă ă ş De îndat ce se afl c via a îi este în primejdie, fu chemat fiul lui pe care domnulă ă ă ţ Dashwood îl rug cu toat insisten a i urgen a la care-l obligau boala, s aib grij de mama luiă ă ţ ş ţ ă ă ă vitreg i de surorile lui.ăş John Dashwood nu era atât de sensibil ca ceilal i membri ai familiei; dar fu impresionat deţ o astfel de rug minte ce i se f cea într-un asemenea moment, i f g dui s - i dea toat ostenealaă ă ş ă ă ă ş ă pentru a le asigura o via confortabil . Tat l lui se lini ti când i se d dur asemenea asigur ri iţă ă ă ş ă ă ă ş John Dashwood avu r gazul s se gândeasc în ce m sur îi st tea în putin s le ajute în modă ă ă ă ă ă ţă ă rezonabil. Nu era un tân r r u la suflet, în afar de cazul în care r u la suflet înseamn a fi nesim itoră ă ă ă ă ţ i cam egoist: dar în general era un om stimat; c ci se comporta cu bun -cuviin în îndeplinireaş ă ă ţă

îndatoririlor lui obi nuite. Dac s-ar fi c s torit cu o femeie mai bun la suflet, poate c ar fi ajunsş ă ă ă ă ă s fie înc i mai respectat decât era: ar fi putut deveni poate el însu i un om amabil. C ci era încă ăş ş ă ă foarte tân r când se c s torise i inea enorm la so ia lui. Dar nevasta lui era o viguroasă ă ă ş ţ ţ ă caricatur a lui însu i: mult mai egoist i mai îngust la minte.ă ş ăş ă Când îi f g duise tat lui s u, se gândise în sinea lui s sporeasc averea surorilor saleă ă ă ă ă ă f cându-le un cadou de o mie de lire la fiecare. Pe atunci chiar se credea în stare s o fac .ă ă ă Perspectiva c - i va spori venitul pe care-l avea, cu înc patru mii de lire pe an, în afar deă ş ă ă cealalt jum tate ce-i r m sese din averea mamei lui, îi înc lzea inima i-l f cea s fie chiar iă ă ă ă ă ş ă ă ş m rinimos. „Da, le va oferi trei mii de lire: va fi un gest frumos i generos din partea lui! i va fiă ş Ş suficient pentru a le pune la ad post de orice grij material . Trei mii de lire! Se putea dispensaă ă ă destul de u or de aceast sum frumu ic .” Se gândi toat ziua la aceast inten ie a lui, se gândi laş ă ă ş ă ă ă ţ ea mai multe zile la ir, i nu se c i.ş ş ă Abia se terminase înmormântarea tat lui s u, c so ia lui John Dashwood sosi împreună ă ă ţ ă cu b iatul i servitorimea lor f r m car s-o fi în tiin at în vreun fel oarecare pe soacra ei. Nimeniă ş ă ă ă ş ţ nu-i putea contesta dreptul de a o face; casa devenise proprietatea so ului ei din clipa în care tat lţ ă lui decedase; dar tocmai din aceast pricin , lipsa ei de delicate e se dovedea a fi i mai flagrant ,ă ă ţ ş ă i unei femei în situa ia doamnei Dashwood, animat de sentimentele fire ti într-o astfel deş ţ ă ş

împrejurare, trebuie s i se fi p rut extrem de dezagreabil ; dar doamna Dashwood avea un simă ă ă ţ al onoarei atât de profund, o m rinimie atât de romantic , încât orice astfel de jignire din parteaă ă absolut oricui, era doar o surs de profund dezgust. So ia lui John Dashwood nu fusese niciodată ţ ă pe placul celor din familia lui; dar pân atunci nu avusese ocazia s le arate cât de pu ină ă ţ ă considera ie putea s aib fa de al ii, când a a o cerea situa ia.ţ ă ă ţă ţ ş ţ B trâna doamn Dashwood se sim i atât de jignit de aceast comportare grosolan i- iă ă ţ ă ă ăş ş dispre ui nora atât de mult pentru lipsa ei de bun -cuviin , încât ar fi p r sit casa pentruţ ă ţă ă ă totdeauna la sosirea acesteia, dac rug min ile celei mai mari dintre fiicele ei n-ar fi f cut-o s seă ă ţ ă ă gândeasc dac e cuviincios sau nu s plece, iar dup aceea propria ei iubire duioas fa de ceiă ă ă ă ă ţă

trei copii ai ei o determinaser s r mân i s evite astfel, de dragul lor, o ruptur cu frateleă ă ă ăş ă ă fetelor ei. Elinor, fata ei cea mai mare, ale c rei sfaturi avuseser atâta efect, avea o putere deă ă în elegere i un calm în a judeca lucrurile, ce-i d deau dreptul, de i n-avea decât nou sprezeceţ ş ă ş ă ani, s fie consilierul mamei ei, permi ându-i adeseori s contracareze, spre avantajul lor, ală ţ ă tuturora, acea pripeal a doamnei Dashwood, care, în general, ar fi f cut-o s ac ioneze cuă ă ă ţ nes buin . Elinor avea o inim de aur; era afectuoas , iar sentimentele îi erau profunde: tia însă ţă ă ă ş ă cum s i le st pâneasc : un lucru pe care mama ei îl mai avea înc de înv at i despre care unaăş ă ă ă ăţ ş dintre surorile ei nici nu vroia s aud .ă ă Însu irile Mariannei erau, în bun m sur , cu totul asem n toare cu cele ale lui Elinor.ş ă ă ă ă ă Era de teapt i sensibil ; dar punea prea mult pasiune în tot ce f cea: nici durerile i niciş ăş ă ă ă ş bucuriile ei nu cuno teau modera ie. Era m rinimoas , bun la suflet, interesant : avea toateş ţ ă ă ă ă calit ile în afar de pruden . Asem narea dintre ea i mama ei era într-adev r izbitoare.ăţ ă ţă ă ş ă Elinor era îngrijorat de aceast sensibilitate exagerat a surorii ei, care, pe de alt parte,ă ă ă ă era foarte mult pe placul doamnei Dashwood. În momentul acesta de mare triste e pentru ele, seţ stimulau una pe alta în a- i da frâu liber durerii. Chinul suferit la început era cu bun tiinş ăş ţă realimentat, împrosp tat iar i i iar i între inut neîncetat. Se l sar cu totul cople ite de durereaă ăş ş ăş ţ ă ă ş lor, str duindu-se s i-o sporeasc cu orice gând ce-o putea rede tepta i fiind hot râte s nuă ăş ă ş ş ă ă accepte ca trecerea timpului s le aduc vreo mângâiere.ă ă Elinor era i ea profund îndurerat ; cu toate acestea era în stare s se lupte cu ea îns i,ş ă ă ăş avea destul putere s nu se lase cople it . Se consult cu fratele ei, î i primi cumnata cândă ă ş ă ă ş aceasta sosi i izbuti s-o trateze cu deferen a cuvenit ; se str dui s o fac i pe mama ei s aib oş ţ ă ă ă ăş ă ă comportare asem n toare, încurajând-o s se înarmeze cu r bdare i îng duin .ă ă ă ă ş ă ţă Margaret, cea de-a treia sor , era o fat pl cut i vesel ; dar cum era în bun m sură ă ă ăş ă ă ă ă p truns de romantismul Mariannei, f r s posede în egal m sur bunul sim al acesteia, laă ă ă ă ă ă ă ă ţ treisprezece ani nu prea d dea semne c va ajunge vreodat s fie pe potriva surorilor ei.ă ă ă ă CAPITOLUL II. i-a a so ia domnului John Dashwood se instal la Norland ca st pân a casei, în timp ceŞ ş ţ ă ă ă soacra i cumnatele ei r maser acolo ca simple musafire. În aceast calitate erau tratate de so iaş ă ă ă ţ domnului John Dashwood cu o rezervat polite e, iar de so ul ei cu atâta bun tate cât era el înă ţ ţ ă ă stare s simt fa de oricine în afar de el însu i, de so ia lui i de copilul lor. Insist foarte mult,ă ă ţă ă ş ţ ş ă chiar cu oarecare zel, ca ele s considere conacul de la Norland drept propria lor cas , i cumă ă ş doamnei Dashwood nici o perspectiv nu-i p rea mai ademenitoare decât aceea de a r mâneă ă ă acolo pân când avea s - i g seasc o cas prin apropiere, invita ia îi fu acceptat .ă ă ş ă ă ă ţ ă S r mân într-o cas în care totul îi aducea aminte de bucurii din vremuri trecute eraă ă ă ă exact ce-i convenea. În momente de veselie nimeni n-o putea întrece în voio ie. Dar i în triste eş ş ţ se l sa dus de imagina ie, i a a cum bucuria ei era f r prihan , se ar ta la fel de neconsolat înă ă ţ ş ş ă ă ă ă ă mâhnirea ei. Doamna Dashwood cea tân r nu era de loc de acord cu ceea ce inten iona so ul ei s facă ă ţ ţ ă ă pentru surorile lui. Trei mii de lire din averea scumpului lor b ie el ar fi însemnat s -l s r cească ţ ă ă ă ă îngrozitor. Îl rug fierbinte s se mai gândeasc . Cum î i putea lua r spunderea de a- i lipsiă ă ă ş ă ş copilul, singurul lor copil, de o sum atât de mare? i ce preten ii puteau avea domni oareleă Ş ţ ş Dashwood la o asemenea sum , la o asemenea generozitate din partea lui? Doar nu-i erau decâtă pe jum tate rude de sânge, ceea ce pentru ea nu însemna nici un fel de înrudire. Se tie doar c n-ă ş ăa existat niciodat afec iune între copiii din c sniciile unui b rbat; i de ce trebuia oare s seă ţ ă ă ş ă ruineze i s -l ruineze i pe micu ul lor Harry dându- i to i banii surorilor lui vitrege?ş ă ş ţ ş ţ

— Asta a fost ultima dorin a tatii. S-o ajut pe v duv i pe fiicele sale, îi r spunse so ulţă ă ăş ă ţ ei. — Cred c nu tia ce vorbe te; pun pariu c nu era întreg la minte când i-a spus una caă ş ş ă ţ asta. De-ar fi fost în toate min ile nu s-ar fi putut gândi s - i cear s -l lipse ti pe fiul t u deţ ă ţ ă ă ş ă jum tate din avere.ă — Nu mi-a cerut o sum anume, drag Fanny; m-a rugat numai, în termeni foarteă ă generali, s le ajut i s le asigur o via mai confortabil decât i-a stat lui în putin s-o fac ;ă ş ă ţă ă ţă ă poate c-ar fi fost mai bine dac l sa chestiunea întru totul pe seama mea. Doar nu- i puteaă ă ş închipui c n-am s am grij de ele. Dar cum mi-a cerut s -i fac aceast f g duial , nu puteam să ă ă ă ă ă ă ă ă nu-mi dau cuvântul. Cel pu in a a m-am gândit atunci. I-am promis prin urmare c am s le ajut iţ ş ă ă ş trebuie s m in de cuvânt. Trebuie f cut ceva pentru ele, când or fi s plece de la Norland i să ăţ ă ă ş ă se stabileasc într-alt cas .ă ă ă — Ei, atunci s facem ceva pentru ele, dar asta nu înseamn c trebuie s le dai trei mii deă ă ă ă lire. Nu uita c o dat da i, banii nu se mai întorc înapoi, ad ug ea. Surorile tale au s seă ă ţ ă ă ă c s toreasc i adio bani. Dac bietul nostru b ie el i-ar putea c p ta înapoi…ă ă ăş ă ă ţ ă ă — Ei da, atunci s-ar schimba lucrurile, r spunse so ul ei pe un ton grav. S-ar putea s vină ţ ă ă o dat i timpul când Harry va regreta c-a fost lipsit de o sum a a de mare. Dac , de pild , s-arăş ă ş ă ă întâmpla s aib o familie numeroas , banii pe care-i dau surorilor mele i-ar fi bineveni i.ă ă ă ţ — Sigur c da.ă — Ei, atunci, poate ar fi mai bine pentru toat lumea s reducem suma la jum tate. Cinciă ă ă sute de lire ad ugate la averea lor înseamn foarte mult.ă ă — O, ar fi grozav pentru ele! Care frate din lumea asta ar face pe jum tate din cât faci tuă pentru surorile tale, chiar dac i-ar fi surori adev rate? Numai c nu- i sunt decât surori vitrege!ă ă ă ţ Dar tu ai o inim atât de larg !ă ă — N-a vrea s fiu meschin, replic el. În astfel de împrejur ri, e bine s faci mai degrabş ă ă ă ă ă prea mult decât prea pu in. A a nimeni n-o s poat spune c n-am f cut destul pentru ele: niciţ ş ă ă ă ă chiar ele. Nu se pot a tepta la mai mult.ş — Nu se tie la ce se pot a tepta ele, spuse doamna Dashwood, dar noi nu trebuie s neş ş ă gândim la ce se a teapt ele. Chestiunea este: ce- i d ie mâna s faci pentru ele.ş ă ţ ăţ ă — Sigur c da. i cred c -mi pot permite s le dau fiec reia câte cinci sute de lire. A aă Ş ă ă ă ş stând lucrurile, f r ca eu s le mai dau ceva în plus, fiecare dintre ele o s aib peste trei mii deă ă ă ă ă lire la moartea mamei lor – o avere frumu ic pentru orice tân r .ş ă ă ă — P i sigur. i dac stai i te gânde ti bine nici nu cred c-ar trebui s le mai dai ceva înă Ş ă ş ş ă plus. Au s aib zece mii de lire de împ r it între ele. Dac au s se c s toreasc , f r îndoial că ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă au s se descurce foarte bine i dac n-au s se c s toreasc , atunci pot tr i toate trei foarteă ş ă ă ă ă ă ă confortabil din dobânda pe care au s-o primeasc la zece mii de lire.ă — Asta-i foarte adev rat i deci nu tiu dac , inând seama de toate astea, n-ar fi maiă ş ş ă ţ nimerit s facem mai degrab ceva pentru mama lor, cât mai este în via , decât pentru ele, s -iă ă ţă ă oferim, de exemplu, o rent anual viager . A a ar putea beneficia de rent i surorile mele. Cu oă ă ă ş ăş sut de lire pe an s-ar descurca toate foarte u or.ă ş So ia lui ov i o clip , înainte de a- i da consim mântul.ţ ş ă ă ş ţă — Sigur c e mai bine decât s te despar i de 1.500 de lire dintr-o dat . Dar dac s-ară ă ţ ă ă întâmpla ca doamna Dashwood s tr iasc cincisprezece ani de acum înainte ne-am p c li preaă ă ă ă ă din cale-afar .ă — Cincisprezece ani! Dar, drag Fanny, din p cate n-are s tr iasc nici pe jum tate…ă ă ă ă ă ă — Sigur c nu, dar nu tiu dac ai observat c oamenii tr iesc pân la adânci b trâne eă ş ă ă ă ă ă ţ când li se pl te te o rent viager ; i pe urm ea e foarte s n toas i robust i abia dac-aă ş ă ă ş ă ă ă ăş ăş

împlinit patruzeci de ani. O rent viager e o treab foarte serioas ; trebuie s-o pl te ti an de an,ă ă ă ă ă ş nu po i sc pa de ea. Nu- i dai seama ce anume vrei s faci. Am v zut câte necazuri se pot iviţ ă ţ ă ă dintr-o rent viager , c ci potrivit testamentului tatii, mama a trebuit s pl teasc trei astfel deă ă ă ă ă ă rente, unor servitori b trâni i nici nu- i po i închipui ce greu i-a venit. Aceste rente trebuiauă ş ţ ţ pl tite de dou ori pe an; i mai trebuia s aib grij s ajung în mâna lor i la un moment dat s-aă ă ş ă ă ă ă ă ş spus c unul dintre ei a murit i mai târziu s-a dovedit c nu fusese adev rat. Mama se s turaseă ş ă ă ă pân peste cap de ele. Spunea c veniturile nu mai sunt ale ei din pricina acelor permanenteă ă preten ii b ne ti; n-a fost de loc frumos din partea tatii, pentru c altfel, mama ar fi putut dispuneţ ă ş ă de bani cum ar fi vrut, f r absolut nici o restric ie. De aceea am ajuns s -mi fie groaz de renteleă ă ţ ă ă viagere, a a c nu m-a obliga s pl tesc o astfel de rent pentru nimic în lume.ş ă ş ă ă ă — Sigur c e nepl cut s ai an de an astfel de pierderi ce- i seac venitul pic tur cuă ă ă ţ ă ă ă pic tur , r spunse Dashwood. A a cum pe bun dreptate spunea i mama ta, averea nu mai este aă ă ă ş ă ş ta. F r îndoial nu e de loc pl cut s fii obligat s pl te ti astfel de sume la zile fixe: î i d într-ună ă ă ă ă ă ă ş ţ ă fel sentimentul c e ti lipsit de independen .ă ş ţă — A a i este i pân la urm nu te alegi nici m car cu mul umiri. Dac-a fi în locul t u,ş ş ş ă ă ă ţ ş ă a face numai ce cred eu de cuviin . Nu m-a obliga s le dau vreo rent anual . Uneori s-arş ţă ş ă ă ă putea s ne vin greu s ne dispens m de o sut de lire sau chiar i de cincizeci de lire pe an dină ă ă ă ă ş cheltuielile noastre. — Cred c ai dreptate, draga mea; are s fie mai bine s nu ne încurc m cu nici o rentă ă ă ă ă viager în cazul de fa ; ce le-a da ocazional va fi de mai mare ajutor decât o rent anual , pentruă ţă ş ă ă c dac ar fi sigure de un venit mai amplu, ar duce o via pe picior mare i n-ar fi nici cu ună ă ţă ş gologan mai bogate la sfâr itul anului. Cu siguran c a a o s fie cel mai bine. Un cadou deş ţă ă ş ă cincizeci de lire din când în când ca s nu le las s duc lips de bani. Asta o s m ajute s -mi ină ă ă ă ă ă ă ţ pe de-a-ntregul f g duiala fa de tata.ă ă ţă — A a cred i eu. Ba, drept s - i spun, sunt convins c tat l t u nici nu s-a gândit s leş ş ă ţ ă ă ă ă ă dai bani. Cred c ajutorul la care s-a gândit el trebuia s fie ceea ce pe bun dreptate se puteaă ă ă cineva a tepta de la tine; de exemplu s ai grij s le g se ti o c su confortabil , s le aju i s seş ă ă ă ă ş ă ţă ă ă ţ ă mute în ea i s le trimi i pe te i vânat i alte asemenea cadouri. Pot s jur c nu s-a gândit laş ă ţ ş ş ş ă ă nimic altceva, n-ar fi logic i ra ional s se fi a teptat la altceva. Ia gânde te-te numai, dragş ţ ă ş ş ă domnule Dashwood, cât de confortabil poate tr i mama ta vitreg i fetele ei din dobânda celoră ăş apte mii de lire, în afar de mia de lire a fiec reia dintre cele trei fete, care le aduce în parte unş ă ă

venit de cincizeci de lire pe an i nu se poate s nu-i pl teasc ele i mamei lor între inerea dinş ă ă ă ş ţ aceste câ tiguri. Împreun au s aib cam 500 de lire pe an i cum naiba s aib patru femeiş ă ă ă ş ă ă nevoie de mai mult de atâta? Au s cheltuiasc atât de pu in! N-o s aib de fapt mai nici oă ă ţ ă ă cheltuial ! Între inerea casei n-o s le coste aproape nimic. N-au s aib tr sur , n-au s aib caiă ţ ă ă ă ă ă ă ă i nici prea mul i servitori; n-au s primeasc oaspe i, a a c n-au s aib nici un fel de cheltuieli.ş ţ ă ă ţ ş ă ă ă

Ia gânde te-te ce via tihnit au s duc ! Cinci sute de lire pe an! Z u dac -mi pot închipui cumş ţă ă ă ă ă ă au s poat ele cheltui m car jum tate din banii tia; a a c e cu totul absurd s te gânde ti s leă ă ă ă ăş ş ă ă ş ă mai dai bani de la tine. Mai degrab au s fie ele în stare s - i dea ie câte ceva.ă ă ă ţ ţ — Pe legea mea, cred c ai perfect dreptate, spuse domnul Dashwood. E cât se poate deă ă limpede c atunci când m-a rugat s le ajut, tata s-a gândit numai la ce spuneai tu. Da, e cât seă ă poate de limpede i-o s -mi respect cu stricte e promisiunea, oferindu-le ajutorul i amabilit ileş ă ţ ş ăţ de care vorbeai. Când mama are s se mute în alt cas o s-o ajut cu drag inim la mutat pe câtă ă ă ă ă îmi va sta în putin . i poate cu aceast ocazie am s -i fac cadou i ni te mobil .ţă Ş ă ă ş ş ă — Sigur c da, încuviin doamna Dashwood. Dar oricum s nu ui i un lucru. Când tat lă ţă ă ţ ă i mama ta s-au mutat la Norland, cu toate c i-au vândut mobila de la Stanhill, au reu it sş ăş ş ă

p streze toate por elanurile, argint ria i ruf ria, care acum i-au r mas mamei tale. A a încât areă ţ ă ş ă ă ş s aib aproape tot ce-i trebuie când o s se mute la ea.ă ă ă — Bine chibzuit, ai dreptate. O mo tenire pre ioas , ce-i drept! i totu i, o parte dinş ţ ă Ş ş argint rie ne-ar fi prins i nou foarte bine ca s-o completeze pe cea pe care-o avem.ă ş ă — A a-i; iar serviciul lor pentru micul dejun e de dou ori mai frumos decât cel pe care-lş ă avem. Dup p rerea mea, mult prea frumos pentru orice cas în care le-ar da lor mâna să ă ă ă locuiasc vreodat . Dar m rog, ce s -i faci. Tat l t u nu s-a gândit decât la ele. i nu-i datoreziă ă ă ă ă ă Ş nici o recuno tin , ascult -m pe mine, i nici nu-i cazul s - i dai prea mult osteneal s -iş ţă ă ă ş ă ţ ă ă ă îndepline ti dorin ele; c ci tiu prea bine c dac-ar fi putut, lor le-ar fi l sat aproape tot ce avea peş ţ ă ş ă ă lumea asta. Acest argument se dovedi irezistibil. Conferi inten iilor sale hot rârea ferm ce-i lipsiseţ ă ă pân atunci de a le pune în practic ; i în cele din urm ajunse la concluzia c ar fi fost absolut deă ă ş ă ă prisos, ba chiar de prost gust, s fac mai mult pentru v duva i fetele tat lui s u decât asemeneaă ă ă ş ă ă acte de ajutorare a aproapelui cum îi sugerase so ia lui.ţ CAPITOLUL III. Doamna Dashwood râmase la Norland câteva luni; nu pentru c n-ar fi vrut s se muteă ă acuma, când fiecare col i or atât de bine cunoscut nu-i mai de tepta puternica emo ie ce i-oţ ş ş ţ pricinuise o vreme; dar când începu s nu mai fie chiar atât de ab tut i când în loc s - iă ă ăş ă ş aminteasc numai de lucruri triste începu s se mai gândeasc i la altele, o cuprinse ner bdareaă ă ăş ă de a pleca i- i d du toat osteneala s - i g seasc o locuin potrivit prin împrejurimi. C ci i-arş ş ă ă ă ş ă ă ţă ă ă fi fost imposibil s se mute prea departe de mult îndr gitul conac de la Norland. Dar nu g si niciă ă ă o cas care s fie destul de lini tit i de confortabil i care s -i convin i fetei ei mai mari, fată ă ş ăş ăş ă ăş ă foarte în eleapt , c ci, cu judecata ei solid , Elinor respinsese mai multe locuin e cu care i mamaţ ă ă ă ţ ş ei fusese de acord c sunt prea mari pentru venitul lor.ă Doamna Dashwood tia de la so ul ei, de promisiunea solemn pe care i-o f cuse fiul luiş ţ ă ă în favoarea lor, promisiune ce adusese mângâiere ultimilor sale gânduri p mânte ti. Nu se îndoiaă ş de sinceritatea acestei promisiuni dup cum nici so ul ei nu se îndoise i se gândea la ea cuă ţ ş mul umire, socotind acest lucru în favoarea fetelor ei, de i ea era convins c , în ceea ce-o privea,ţ ş ă ă o sum mai mic de apte mii de lire i-ar fi ajuns i chiar i-ar fi prisosit. Se bucur i pentruă ă ş ş ăş fratele lor, pentru inima lui larg ; î i repro c nu-i recunoscuse pân atunci meritele,ă ş şă ă ă necrezându-l în stare de m rinimie. Dar purtarea lui grijulie fa de ea i de surorile lui o convinseă ţă ş c bun starea lor nu-i este indiferent i mult vreme se bizui cu încredere pe generozitateaă ă ăş ă inten iilor sale.ţ Dispre ul pe care-l sim ise fa de nora ei, înc de când d duse prima dat ochii cu ea,ţ ţ ţă ă ă ă crescu i mai mult pe m sur ce ajunse s-o cunoasc mai bine, în jum tatea de an în careş ă ă ă ă convie uir sub acela i acoper mânt; i poate c în ciuda sentimentelor materne i a polite iiţ ă ş ă ş ă ş ţ doamnei Dashwood, cele dou femei n-ar fi putut tr i împreun atât de mult, de nu s-ar fi ivit oă ă ă anume împrejurare care s le determine, dup p rerea doamnei Dashwood, pe fetele ei s r mână ă ă ă ă ă mai departe la Norland. Aceast împrejurare consta în afec iunea crescând dintre fata ei cea mai mare i frateleă ţ ă ş so iei lui John Dashwood, un tân r manierat i pl cut, care le fu prezentat la scurt vreme dup ceţ ă ş ă ă ă sora lui se stabili la Norland i care de atunci î i petrecuse cea mai mare parte a timpului acolo.ş ş Unele mame ar fi încurajat din interes intimitatea lor, c ci Edward Ferrars era fiul cel maiă mare al unui om care murise l sând o avere enorm ; altele ar fi încercat eventual s-o în bu e, dină ă ă ş pruden , c ci în afar de o sum derizorie, întreaga lui avere depindea de testamentul mamei lui.ţă ă ă ă Dar doamna Dashwood nu se l s influen at de niciunul din aceste dou considerente. Pentru eaă ă ţ ă ă era destul c el p rea a fi un tân r simpatic, c o iubea pe fata ei i c Elinor îi împ rt eaă ă ă ă ş ă ă ăş

sentimentele. C deosebirea de avere poate ine departe doi tineri ce se simt atra i prină ţ ş asem n rile firii lor era o idee contrar oric ror concep ii ale doamnei Dashwood i n-ar fi putută ă ă ă ţ ş în elege c meritele lui Elinor nu sunt recunoscute de to i cei ce o cunosc. Nu- i f cuser o bunţ ă ţ ş ă ă ă p rere despre Edward Ferrars ca urmare a unor calit i deosebite ale înf i rii sau purt rii sale.ă ăţ ăţşă ă Nu era frumos, iar manierele sale nu- i deveneau agreabile decât cu timpul. Era prea lipsit deţ îndr zneal pentru a face impresie în societate, dar timiditatea lui fireasc o dat înfrânt , felulă ă ă ă ă s u de a fi îi d dea la iveal o inim sincer i prietenoas . Era înzestrat cu o inteligen pe careă ă ă ă ăş ă ţă educa ia i-o rafinase în mare m sur . Dar n-avea nici însu irile i nici firea care s -i permit sţ ă ă ş ş ă ă ă duc la îndeplinire dorin a mamei i a surorii lui: ele ineau foarte mult s -l vad distingându-seă ţ ş ţ ă ă într-un fel oarecare – dar cum anume nici ele nu tiau prea bine. Ar fi vrut ca el, într-un fel sauş altul, s fac impresie bun în societate. Mama lui ar fi dorit s -l vad manifestând interes pentruă ă ă ă ă via a politic , s -l fac s ajung în Parlament, s -l vad c are trecere la unii dintre oamenii mariţ ă ă ă ă ă ă ă ă ai zilei, i la fel ar fi vrut i so ia lui John Dashwood; pân ce s-ar fi putut ajunge la aceast stareş ş ţ ă ă binecuvântat , i-ar fi putut potoli ambi ia v zându-l conducând o calea c . Dar Edward n-aveaă ş ţ ă ş ă nici o înclina ie pentru oamenii mari sau pentru cale ti. Toate dorin ele lui erau legate de tihnaţ ş ţ casei i de bucuriile lini tite ale vie ii de familie. Din fericire avea un frate mai tân r careş ş ţ ă promitea mai mult. Edward locuise mai multe s pt mâni la Norland înainte ca doamna Dashwood s -l bage înă ă ă seam , c ci pe atunci era atât de mâhnit încât nu d dea importan la cele ce se petreceau înă ă ă ă ţă jurul ei. Observ doar c e lini tit i nu e de loc înfig re i asta-i pl cu. Edward nu-i tulbură ă ş ş ă ţş ă ă mâhnirea prin conversa ii inoportune. Avu prima dat prilejul s -l observe i s -l aprobe înc iţ ă ă ş ă ăş mai mult când, într-o zi, Elinor se întâmpl s fac o remarc despre deosebirea dintre el i soraă ă ă ă ş lui. Contrastul o cuceri întru totul pe mama ei. — E destul, spuse ea, s spui c nu seam n cu Fanny; e destul. Asta implic tot ceea ceă ă ă ă ă este agreabil. Pot spune c l-am i îndr git.ă ş ă — Cred c are s - i plac când ai s -l cuno ti mai bine, spuse Elinor.ă ă ţ ă ă ş — S -mi plac ! Îi r spunse zâmbind mama ei. Pentru mine nu exist alt sentiment deă ă ă ă aprobare în afar de dragoste.ă — S-ar putea s -l stimezi.ă — Niciodat pân acum n-am desp r it stima de dragoste.ă ă ă ţ A a c doamna Dashwood începu s - i dea osteneala s -l cunoasc mai bine. Felul ei de aş ă ă ş ă ă fi era cuceritor i curând izgoni timiditatea b iatului. Curând ajunse s -i aprecieze meritele; poateş ă ă c puterea ei de p trundere fu ajutat i de simpatia pe care el o manifesta fa de Elinor; era însă ă ăş ţă ă convins de autentica lui valoare i pân i felul acela rezervat de a fi, care-l caracteriza, i careă ş ăş ş era cu totul deosebit de ideea ce i-o f cuse despre modul în care trebuie s se poarte un tân r, nuş ă ă ă i se mai p rea lipsit de interes, de vreme ce tia c are o inim cald i un temperament afectuos.ă ş ă ă ăş Abia dac i-a dat seama de vreo dovad de dragoste în purtarea lui fa de Elinor, c a iăş ă ţă ă ş început s considere leg tura dintre ei ca ceva foarte serios i s se gândeasc la o foarteă ă ş ă ă apropiat c s torie între ei.ă ă ă — E foarte probabil, drag Marianne, ca în câteva luni Elinor s se a eze la casa ei. O să ă ş ă ne lipseasc , dar ea va fi fericit .ă ă — Vai, m mico, i ce-o s ne facem f r ea?ă ş ă ă ă — Draga mea, nici nu poate fi vorba de o desp r ire. O s locuim la o dep rtare doar deă ţ ă ă câteva mile i-o s ne întâlnim în fiecare zi l sat de la bunul Dumnezeu. i-ai s dobânde ti unş ă ă ă Ş ă ş frate, un frate adev rat, care-o s te iubeasc . Am cea mai bun p rere despre caracterul luiă ă ă ă ă Edward. Dar e ti cam trist , Marianne; dezaprobi cumva alegerea f cut de sora ta?ş ă ă ă

— Poate c m cam surprinde, spuse Marianne. Edward e foarte dr gu , i-l iubesc din totă ă ă ţ ş sufletul. Dar cu toate astea – nu este genul de tân r care place – parc -i lipse te ceva – n-are oă ă ş înf i are care s te impresioneze, n-are nimic din farmecul pe care m-a fi a teptat s -l aibăţş ă ş ş ă ă b rbatul de care s-ar putea îndr gosti sora mea. Nu are în priviri acel spirit, acel foc care s teă ă ă impresioneze imediat prin inteligen i omenie. i pe urm , tare mi-e team , mam , c nu preaţăş Ş ă ă ă ă are gusturi alese. Se pare c muzica nu-l prea atrage, i de i admir mult desenele lui Elinor,ă ş ş ă admira ia lui nu este a cuiva care s - i dea seama de valoarea lor. i de i se intereseaz adesea deţ ă ş Ş ş ă ce deseneaz ea, este evident c , de fapt nu se pricepe deloc la desen. Admir ca un îndr gostit,ă ă ă ă nu ca un cunosc tor. Pe mine nu m-ar putea mul umi decât cel ce-ar îmbina aceste dou calit i.ă ţ ă ăţ N-a putea fi fericit al turi de-un b rbat ale c rui gusturi nu coincid întru totul cu ale mele. Arş ă ă ă ă trebui s aib acelea i sim minte ca i mine: ar trebui s ne farmece acelea i c r i, aceea iă ă ş ţă ş ă ş ă ţ ş muzic . Oh, m mico, cât de monoton i de molcom a fost lectura pe care ne-a f cut-o Edwardă ă ăş ă ă asear ! Ce r u mi-a p rut pentru sora mea! i cu toate astea a suportat-o foarte lini tit , cred că ă ă Ş ş ă ă nici m car n-a observat. Eu una abia mai puteam sta pe scaun. S ascul i versurile aceleaă ă ţ minunate, care m-au înnebunit de-atâtea ori, rostite cu un calm atât de imperturbabil, cu o indiferen atât de îngrozitoare!ţă — Sunt sigur c s-ar fi descurcat mult mai bine dac-ar fi avut de citit o proz simpl iă ă ă ăş elegant . La asta m-am i gândit asear , dar tu ai vrut neap rat s -i dai s citeasc versuri deă ş ă ă ă ă ă Cowper. — Vai, m mico, dac nu-l inspir Cowper, atunci cine s -l mai inspire! Dar trebuie să ă ă ă ă recunoa tem c nu toate gusturile sunt la fel. Elinor nu simte la fel cu mine i poate deci s i-oş ă ş ă treac cu vederea i s fie fericit cu el. Dar mie, mie, dac l-a fi iubit, mi-ar fi frânt inima s -lă ş ă ă ă ş ă aud citind cu atât de pu in sensibilitate. Cu cât cunosc mai bine lumea asta, m mico, cu atât suntţ ă ă mai convins c n-am s întâlnesc niciodat vreun b rbat pe care s -l pot iubi cu adev rat. Suntă ă ă ă ă ă ă atât de preten ioas ! Ar trebui s aib toate calit ile lui Edward, iar înf i area i felul s u de-a fiţ ă ă ă ăţ ăţş ş ă ar trebui s -i întregeasc bun tatea cu toate farmecele posibile.ă ă ă — Nu uita, draga mea, c n-ai înc nici aptesprezece ani. E prea devreme s - i pierziă ă ş ă ţ speran a c vei avea i tu parte de o astfel de fericire. De ce-ai fi tu mai pu in norocoas decâtţ ă ş ţ ă mama ta? Dea Domnul, draga mea Marianne, ca destinul t u s se deosebeasc de al meu doară ă ă într-o singur privin !ă ţă CAPITOLUL IV — Ce p cat, Elinor, spuse Marianne, c lui Edward nu-i place de loc desenul.ă ă — Nu-i place desenul! Replic Elinor, dar de ce crezi asta? E adev rat c el nu deseneaz ,ă ă ă ă dar îi place mult s admire realiz rile altora; i te asigur c nu-i lipse te înclina ia înn scut , de iă ă ş ă ş ţ ă ă ş n-a avut prilejul s i-o valorifice. Cred c dac ar fi avut ocazia s înve e, ar fi desenat foarteăş ă ă ă ţ bine. Are atât de pu in încredere în propria lui judecat în aceast privin , încât nu e niciodatţ ă ă ă ţă ă dispus s - i dea cu p rerea despre vreun tablou; dar are un gust sigur i o simplitate înn scut în aă ş ă ş ă ă face aprecieri în acest domeniu care, în general, îl c l uzesc foarte corect.ăă Marianne nu vru s-o jigneasc i nu mai ad ug nimic în leg tur cu acest subiect, darăş ă ă ă ă aprobarea pe care spunea Elinor c o de teapt desenele altora în Edward era foarte departe deă ş ă acea încântare entuziast , care, dup p rerea Mariannei, era singura ce putea fi considerat dreptă ă ă ă înclina ie pentru desen. Totu i, de i zâmbea în sinea ei de gre eala pe care o f cea sora sa, oţ ş ş ş ă respecta pentru acea oarb p rtinire fa de Edward, ce o determina s fac o astfel de eroare.ă ă ţă ă ă — Sper, Marianne, c -n general nu-l consideri lipsit de gust, continu Elinor. De fapt,ă ă sunt aproape sigur c nu crezi a a ceva, c ci purtarea ta fa de el este foarte cordial i dac aiă ă ş ă ţă ăş ă gândi c n-are gust, sunt sigur c n-ai fi atât de politicoas cu el.ă ă ă ă

Marianne nu prea tia ce s -i r spund . Nu vroia cu nici un chip s jigneasc sentimenteleş ă ă ă ă ă surorii ei, i totu i îi era imposibil s -i spun ceva ce nu credea. În cele din urm r spunse:ş ş ă ă ă ă — S nu te sim i jignit , Elinor, dac n-am s -l laud în toate privin ele cum crezi tu c oă ţ ă ă ă ţ ă merit . N-am avut prea multe ocazii s -i apreciez toate calit ile min ii, toate gusturile iă ă ăţ ţ ş înclina iile, a a cum ai avut tu ocazia s-o faci; dar am cea mai bun p rere din lume despreţ ş ă ă bun tatea i în elepciunea lui. Cred c este într-adev r demn de dragoste i de respect.ă ş ţ ă ă ş — Sunt sigur , îi r spunse Elinor zâmbind, c nici cei mai buni prieteni ai lui n-ar fiă ă ă nemul umi i s aud c este astfel l udat. Nu-mi pot închipui cum ai fi putut s te exprimi cu maiţ ţ ă ă ă ă ă mult c ldur .ă ă ă Marianne se bucur s constate c o poate încânta cu atâta u urin pe sora ei.ă ă ă ş ţă — Cred c niciunul dintre aceia ce l-au întâlnit destul de des ca s -l poat antrena într-oă ă ă discu ie f r rezerve nu se poate îndoi de în elepciunea i bun tatea lui, continu Elinor.ţ ă ă ţ ş ă ă Extraordinara sa inteligen i principiile lui nu sunt ascunse decât de acea timiditate pe care-oţăş are i care prea adesea îl face s nu scoat o vorb . Îl cuno ti doar destul de bine ca s - i daiş ă ă ă ş ă ţ seama de reala lui valoare. Din anumite motive nu-i cuno ti atât de bine ca mine acele înclina iiş ţ mai pu in importante, cum le spui tu. Dar s-a întâmplat ca el i cu mine s fim mai multţ ş ă împreun , în timp ce tu erai cu totul absorbit de afec iunea fa de mama. L-am v zut mai mult,ă ă ţ ţă ă i-am analizat sentimentele i i-am ascultat p rerile în materie de literatur i alte domenii; i, înş ă ăş ş general, îndr znesc s spun c e bine informat, c -i place mult s citeasc , are o imagina ie vie, oă ă ă ă ă ă ţ capacitate de observa ie just i corect , gusturi pure i delicate. Pe m sur ce-l cuno ti, calit ileţ ăş ă ş ă ă ş ăţ sale cap t mai mult str lucire, la fel ca i înf i area i felul lui de a fi. Purtarea lui e, f ră ă ă ă ş ăţş ş ă ă îndoial , impresionant la prima vedere i nu se poate deloc spune c -i frumos pân ce nu- i daiă ă ş ă ă ţ seama de expresia ochilor, de-o bun tate cu totul deosebit i în general de blânde ea figurii lui.ă ăş ţ În momentul de fa îl cunosc atât de bine, încât consider c e chiar frumos sau cel pu in aproapeţă ă ţ frumos. Tu ce zici, Marianne? — În curând am s -l g sesc i eu frumos, Elinor, chiar dac acum nu mi se pare. Când aiă ă ş ă s -mi spui s -l iubesc ca pe un frate, fa a lui o s mi se par la fel de perfect cum îmi pare acumă ă ţ ă ă ă a fi sufletul lui. Elinor tres ri când o auzi ce spune i-i p ru r u c se d duse de gol vorbind cu atâtaă ş ă ă ă ă c ldur despre elă ă … Î i d dea seama c are o p rere foarte bun despre Edward, credea cu t rie cş ă ă ă ă ă ă sentimentul e reciproc; dar ar fi trebuit s fie mult mai sigur de aceasta, pentru a-i fi agreabilă ă ă convingerea Mariannei cu privire la ata amentul dintre ei. tia c ceea ce Marianne i mama lorş Ş ă ş î i închipuiser la un moment dat, credeau cu t rie în clipa urm toare – c la ele a dori însemna aş ă ă ă ă spera i a spera însemna a a tepta s se întâmple. Încerc s -i explice surorii ei adev rata stare deş ş ă ă ă ă lucruri. — Nu încerc s neg faptul c am o foarte bun p rere despre el, c -l stimez foarte mult,ă ă ă ă ă c -mi place…ă La care, Marianne izbucni indignat :ă — Îl stimezi! Î i place! Ce inim de ghea po i avea, Elinor! Z u, mai r u decât atât! i-eţ ă ţă ţ ă ă Ţ ru ine s fii altfel. Mai roste te o dat cuvintele pe care le-ai rostit, i p r sesc odaia chiar în clipaş ă ş ă ş ă ă asta. Elinor nu- i putu st pâni râsul.ş ă — Iart -m , spuse ea, i fii sigur c n-am vrut s te jignesc, vorbindu- i atât de lini tit ,ă ă ş ă ă ă ţ ş ă despre sentimentele mele. Consider -le mai puternice decât i le-am m rturisit; pe scurt,ă ţ ă consider -le a fi potrivite meritelor lui i b nuiala, speran a afec iunii ce mi-o poart pot fi oă ş ă ţ ţ ă garan ie, f r a fi o nes buin sau o dovad de lips de în elepciune. Dar nu trebuie s creziţ ă ă ă ţă ă ă ţ ă nimic mai mult decât atât. Nu sunt de loc sigur de simpatia lui pentru mine. Sunt momente cândă

m îndoiesc foarte mult de intensitatea ei i pân ce nu voi fi pe deplin sigur de sentimentele luiă ş ă ă nu trebuie s te mire dorin a mea de a evita orice încurajare a vreunei atitudini subiective dină ţ partea mea, care m-ar face s cred sau s spun mai mult decât este în realitate. În inima mea nuă ă prea m îndoiesc, sunt aproape sigur de sentimentele lui. Dar pe lâng atrac ia pe care o simteă ă ă ţ pentru mine, sunt i alte lucruri care trebuie luate în considera ie. E departe de a fi independent.ş ţ Nu putem ti cum este în realitate mama lui; din felul în care s-a referit Fanny la comportarea iş ş la p rerile ei nu ne prea putem gândi la ea ca la o persoan prea agreabil ; i cred c gre escă ă ă ş ă ş foarte mult dac îmi închipui c Edward nu este el însu i con tient c va avea de întâmpinată ă ş ş ă multe greut i dac ar fi s doreasc s se însoare cu o femeie care n-are nici avere prea mare iăţ ă ă ă ă ş nici un rang înalt. Marianne fu foarte mirat s afle cât de departe de adev r mersese imagina ia mamei saleă ă ă ţ i a ei.ş

— Cum, chiar nu e ti logodit cu el? Spuse ea. Dar o s v logodi i cât de curând, suntş ă ă ă ţ sigur . Oricum aceast amânare va avea dou avantaje. N-am s te pierd atât de curând i Edwardă ă ă ă ş va avea prilejul s - i valorifice acea înclina ie fireasc pentru preocuparea ta preferat , lucruă ş ţ ă ă indispensabil fericirii tale viitoare. Oh, ce stra nic ar mai fi s fie pân într-atâta stimulat deş ă ă talentul t u încât s înve e i el s deseneze!ă ă ţ ş ă Elinor îi spusese surorii ei p rerea sa sincer . Nu putea considera c ata amentul ei pentruă ă ă ş Edward are perspective atât de favorabile, cum crezuse Marianne. Uneori Edward manifesta o lips de entuziasm care, dac nu dovedea indiferen , sugera în orice caz ceva la fel de pu ină ă ţă ţ promi tor. Îndoiala lui cu privire la sentimentele ei, presupunând c ar fi sim it a a ceva, puteaţă ă ţ ş cel mult s -l fac s se simt nelini tit. Era pu in probabil ca ea s de tepte în el acea deprimareă ă ă ă ş ţ ă ş ce se putea adesea observa la el. O cauz mai fireasc ar fi putut fi situa ia sa dependent ce nu-iă ă ţ ă îng duia libertatea unei astfel de afec iuni. tia c mama lui nu se poart cu el în a a fel încât s -lă ţ Ş ă ă ş ă fac s se simt bine la el acas . i nici nu-i d duse vreo asigurare c ar putea s - i f ureasc ună ă ă ă Ş ă ă ă ş ă ă c min al lui, f r s in cu stricte e seama de p rerile ei cu privire la prop irea lui. tiind toateă ă ă ăţ ă ţ ă ăş Ş acestea, lui Elinor îi era imposibil s se simt la largul ei în aceast privin . Nu depindea decâtă ă ă ţă prea pu in de acel rezultat al preferin ei lui pentru ea, pe care mama i sora sa îl luau drept absolutţ ţ ş sigur. Mai mult chiar, cu cât erau mai mult împreun , cu atât sentimentele lui fa de ea p reauă ţă ă mai îndoielnice; ba uneori, în unele clipe penibile avea impresia c ele nu înseamn decâtă ă prietenie. Dar oricare-ar fi fost adev ratele limite ale acestui ata ament, când el a fost remarcat deă ş sora lui, acest lucru a fost suficient s o fac s nu se mai simt în apele ei i-n acela i timp (ceeaă ă ă ă ş ş ce era înc i mai cumplit) s o fac s fie nepoliticoas . Profit de prima ocazie ca s - i înfrunteăş ă ă ă ă ă ă ş soacra, vorbindu-i atât de limpede despre frumoasele perspective ale fratelui ei, despre hot râreaă doamnei Ferrars care dorea ca amândoi fiii ei s se c s toreasc foarte bine i de primejdia la careă ă ă ă ş se expunea orice tân r dac-ar încerca s -l prind -n la , încât doamna Dashwood nu putea nici să ă ă ţ ă pretind c nu- i d seama de nimic i nici s se str duiasc s fie calm . Îi d du un r spuns prină ă ş ă ş ă ă ă ă ă ă ă care- i ar ta dispre ul i p r si imediat înc perea luând hot rârea de a nu o mai expune pe scumpaş ă ţ ş ă ă ă ă ei Elinor la o alt s pt mân de astfel de insinu ri, oricât de mult ar fi costat i oricât deă ă ă ă ă ş incomod ar fi fost o mutare atât de nea teptat .ă ş ă Pe când se afla în aceast stare de spirit, po ta ul îi aduse o scrisoare ce cuprindea oă ş ş propunere cum nu se poate mai oportun . O rud de-a ei, un domn cu o frumoas pozi ie iă ă ă ţ ş propriet i în Devonshire, îi oferea în condi ii foarte avantajoase o c su ce-i apar inea.ăţ ţ ă ţă ţ Scrisoarea venea chiar de la acel domn i era scris cu mult prietenie i bun voin . El în eleseseş ă ă ş ă ţă ţ c ea are nevoie de o locuin i de i locuin a pe care i-o oferea nu era decât o vili oar , o asigură ţăş ş ţ ş ă ă c îi va face toate amenaj rile ce le va considera ea necesare, dac îi convenea casa. Insist mult,ă ă ă ă

dup ce-i d du am nunte în leg tur cu vila i gr dina, s vin cu fetele ei la Barton Park, conaculă ă ă ă ă ş ă ă ă lui, de unde va putea ea îns i aprecia dac locuin a, vila Barton – c ci casele se aflau în aceea iăş ă ţ ă ş parohie – ar putea, dac i s-ar aduce vreo modificare, s devin un c min confortabil pentru ea.ă ă ă ă P rea c dore te cu adev rat s le ofere o locuin ; i scrisoarea avea un stil atât de prietenos încâtă ă ş ă ă ţă ş nu putea s nu-i fac pl cere veri oarei lui, mai ales într-un moment când suferea din pricinaă ă ă ş comport rii reci i nesim itoare a rudelor ei mai apropiate. Nu-i trebui timp s delibereze sau să ş ţ ă ă se intereseze. Lu hot rârea chiar în timp ce citea scrisoarea. A ezarea casei de la Barton, într-ună ă ş comitat atât de îndep rtat de Sussex, cum este Devonshire care, cu câteva ore în urm , ar fi fost oă ă obiec iune suficient s înl ture orice avantaj posibil al acelei re edin e, constituia în momentulţ ă ă ă ş ţ acela cea mai bun recomandare. Acum nu i se mai p rea o nenorocire s p r sească ă ă ă ă ă împrejurimile Norlandului, iar noua locuin , obiectul unei dorin e, era o binecuvântare înţă ţ compara ie cu starea nefericit de a mai r mâne oaspete în casa nurorii ei; i faptul c trebuia sţ ă ă ş ă ă se mute pentru totdeauna din acea cas care-i era drag era mai pu in dureros decât acela de aă ă ţ locui în ea sau de a fi oaspete acolo, atâta timp cât conacul de la Norland va avea o astfel de femeie drept st pân . Îi scrise de îndat lui sir John Middleton spre a-i mul umi pentruă ă ă ţ amabilitatea sa i spre a-i spune c -i accept propunerea; apoi se gr bi s arate amândouş ă ă ă ă ă scrisorile fetelor ei, ca s fie sigur c sunt i ele de acord, înainte de a trimite r spunsul.ă ă ă ş ă Elinor fusese întotdeauna de p rere c ar fi mai în elept pentru ele s se stabileasc la oă ă ţ ă ă oarecare dep rtare de Norland decât s fie în imediata apropiere a cuno tin elor lor. În această ă ş ţ ă privin , prin urmare, n-avea de ce se opune inten iei mamei ei de a se muta în Devonshire.ţă ţ Cât despre casa în care urmau s locuiasc , ea era – a a cum o descrisese sir John – atât deă ă ş simpl , iar chiria atât de modest , încât nu-i d deau dreptul s fac nici un fel de obiec ie; a adar,ă ă ă ă ă ţ ş de i perspectiva nu-i surâdea de loc i de i aveau s plece de la Norland la o dep rtare mult preaş ş ş ă ă mare fa de dorin ele ei, nu f cu nici o încercare s o împiedice pe mama ei s trimit o scrisoareţă ţ ă ă ă ă prin care s accepte oferta.ă CAPITOLUL V. Nici nu expediase bine doamna Dashwood scrisoarea c î i acord numaidecât pl cerea deă ş ă ă a- i anun a fiul vitreg i pe so ia lui c i s-a oferit o cas i c nu-i va mai incomoda decât pânş ţ ş ţ ă ăş ă ă când se va putea muta acolo. Cei doi r maser foarte surprin i. So ia domnului John Dashwoodă ă ş ţ nu spuse nimic; dar so ul ei î i exprim politicos speran a c nu se vor muta prea departe deţ ş ă ţ ă Norland. Mama lui vitreg avu marea satisfac ie s le poat r spunde c urmau s se mute înă ţ ă ă ă ă ă Devonshire. Edward se întoarse repede spre ea, când o auzi ce spune, i cu o voce mirat iş ăş îngrijorat , care n-o surprinse de loc, repet :ă ă — Devonshire! E chiar adev rat c v muta i acolo? Atât de departe de-aici? i-n ce parteă ă ă ţ Ş anume a comitatului? Le explic cum stau lucrurile. Casa se g sea la nord de Exeter, la o dep rtare deă ă ă aproximativ patru mile. — Nu e decât o vil mic , continu ea, dar sper s -i pot primi acolo pe mul i dintreă ă ă ă ţ prietenii mei. I se mai pot u or ad uga una sau dou od i; i dac prietenilor mei n-o s le vinş ă ă ă ş ă ă ă greu s c l toreasc atât de departe s m vad , sunt sigur c mie o s -mi vin u or s -iă ăă ă ă ă ă ă ă ă ă ş ă g zduiesc.ă Încheie invitându-i cu c ldur pe doamna i pe domnul John Dashwood s-o viziteze laă ă ş Barton; iar pe Edward îl invit înc i mai c lduros. De i recenta conversa ie pe care o avusese cuă ăş ă ş ţ nora ei o f cuse s devin ferm hot rât s plece de la Norland cât putea de repede, nu avuseseă ă ă ă ă ă nici un efect în ceea ce prive te scopul principal al discu iei dintre ele. Nici prin gând nu-i treceaş ţ s-o despart pe Elinor de Edward; i vroia s -i arate so iei domnului John Dashwood, prină ş ă ţ

invita ia direct pe care i-o f cuse fratelui ei, cât de pu in o intereseaz faptul c ea nu aprobţ ă ă ţ ă ă ă c s toria lor.ă ă Domnul John Dashwood î i ar t de mai multe ori p rerea de r u fa de mama luiş ă ă ă ă ţă vitreg , spunându-i c regret c se mut atât de departe de Norland i c nu-i d astfelă ă ă ă ă ş ă ă posibilitatea de a o ajuta s - i transporte mobila. Fu sincer sup rat de aceast situa ie; c ci în felulă ş ă ă ţ ă acesta efortul la care- i limitase îndeplinirea f g duielii fa de tat l s u devenea practicş ă ă ţă ă ă imposibil. Lucrurile ce le apar ineau fur expediate pe ap . De fapt ele constau mai ales dinţ ă ă lenjerie,. Tacâmuri, servicii de por elan i c r i, la care se ad uga frumosul pian al Mariannei.ţ ş ă ţ ă So ia domnului John Dashwood oft când v zu bagajele p r sind conacul Norland: nu se putea sţ ă ă ă ă ă nu-i par r u gândindu-se c doamna Dashwood va avea lucruri atât de frumoase, când veniturileă ă ă ei vor fi atât de mici în compara ie cu ale lor.ţ Doamna Dashwood închirie casa pentru un an; era mobilat , a a c putea intra numaidecâtă ş ă în st pânirea ei. Nu se ivir dificult i nici dintr-o parte, nici din cealalt , în privin a învoielii; iă ă ăţ ă ţ ş nu a tept decât s - i mai vând din lucrurile pe care le avea la Norland i s - i aleag personalulş ă ă ş ă ş ă ş ă de serviciu de care urma s aib nevoie în viitoarea locuin , înainte de a porni înspre vest. iă ă ţă Ş cum era foarte gr bit în a- i aranja treburile ce-o interesau, toate fur gata în cel mai scurt timp.ă ă ş ă Caii ce-i r m seser când murise so ul ei fuseser vându i la pu in vreme dup moartea lui iă ă ă ţ ă ţ ţ ă ă ş cum tocmai i se oferi un prilej de a- i vinde tr sura, fu de acord s scape i de ea, fiind insistentş ă ă ş sf tuit în acest sens de fata ei cea mai mare. De-ar fi inut seama numai de dorin ele ei, ar fiă ă ţ ţ p strat tr sura spre a le oferi fetelor o via mai confortabil ; dar Elinor î i impuse punctul deă ă ţă ă ş vedere în elept. i tot Elinor, chibzuit cum era, hot rî c trei servitori le sunt de ajuns; douţ Ş ă ă ă ă slujnice i un valet, pe care-i aleser grabnic din servitorimea pe care-o avuseser la Norland.ş ă ă Valetul i una dintre slujnice fur numaidecât trimi i în Devonshire, s preg teascş ă ş ă ă ă locuin a pentru sosirea st pânelor lor; c ci cum n-o cuno tea de loc pe lady Middleton, doamnaţ ă ă ş Dashwood prefer s se stabileasc de la început în vili oara ei, decât s fie mai întâi g zduit laă ă ă ş ă ă ă Barton Park; i se bizui pân -ntr-atâta pe descrierea pe care i-o f cuse sir John despre cas , încâtş ă ă ă nu fu de loc curioas s-o vad înainte de a se stabili în ea. Când î i d du seama cât de satisf cută ă ş ă ă ă este nora ei de perspectiva plec rii lor, o bucurie pe care abia dac încerca s i-o ascund printr-ă ă ăş ăo invita ie f cut cu mult r ceal , de a- i mai amâna plecarea, nu mai sim i nici o p rere de r uţ ă ă ă ă ă ş ţ ă ă s p r seasc conacul de la Norland, ba chiar dimpotriv . Acum era momentul când ginerele ei ară ă ă ă ă fi putut s - i in f g duiala pe care i-o f cuse tat lui lui. Cum neglijase s-o fac când venise să ş ţ ă ă ă ă ă ă ă se stabileasc la conac, momentul în care ele urmau s -l p r seasc ar fi fost cel mai potrivită ă ă ă ă pentru ca el s - i in f g duiala. Dar foarte curând doamna Dashwood începu s - i piard oriceă ş ţ ă ă ă ă ş ă speran în aceast privin i s se conving tot mai mult, din sensul general al discu iei lui, cţă ă ţăş ă ă ţ ă ajutorul pe care trebuia s i-l dea urma s se m rgineasc la cele ase luni pe care ele leă ă ă ă ş petrecuser la Norland. Pomeni de atâtea ori de cheltuielile tot mai mari pe care le f cea pentruă ă gospod ria sa i de faptul c toat lumea venea s -i cear bani – lucru la care era expus maiă ş ă ă ă ă presus de orice a tept ri un om cu stare – încât el p rea s fie acela care are nevoie s primeascş ă ă ă ă ă bani i nicidecum s dea.ş ă La numai câteva s pt mâni dup ce primiser prima scrisoare de la sir John Middleton,ă ă ă ă totul era atât de bine pus la punct în viitoarea lor locuin încât doamna Dashwood i fetele ei î iţă ş ş începur c l toria.ă ăă V rsar multe lacrimi luându- i r mas bun de la un loc pe care-l îndr giser atât de mult.ă ă ş ă ă ă „Iubitul nostru Norland, iubitul nostru”, spunea Marianne în timp ce hoin rea singur prin fa aă ă ţ casei în ultima sear dinaintea plec rii lor. „Oare n-are s -mi par r u dup tine, când am s începă ă ă ă ă ă ă s m simt ca acas în alt parte? Oh, cas preafericit , de-ai ti cât suf r s te privesc acum deă ă ă ă ă ă ş ă ă aici, de unde poate c n-am s te mai v d niciodat ! i voi, copaci pe care v cunosc atât de bine!ă ă ă ă Ş ă

Dar voi n-o s v schimba i. N-o s v cad nici o frunz pentru c plec m noi de aici i ramurileă ă ţ ă ă ă ă ă ă ş voastre vor frem ta mai departe, chiar dac noi n-o s mai fim aici s ne uit m la voi! Da, n-o să ă ă ă ă ă v schimba i; nu v da i seama de bucuria sau regretul pe care le prilejui i i r mâne i nesim itoriă ţ ă ţ ţ ş ă ţ ţ la schimb rile celor ce se plimb pe sub umbra voastr ! i cine-o s r mân s se bucure de voi!”ă ă ă Ş ă ă ă ă CAPITOLUL VI. În prima parte a c l toriei fur prea triste i de aceea ea li se p ru nepl cut iă ă ă ş ă ă ăş plictisitoare. Dar pe m sur ce se apropiau de sfâr itul ei interesul lor pentru înf i area unui inută ă ş ăţş ţ unde urmau s locuiasc le învinse triste ea, iar priveli tea v ii Barton, când intrar în ea, leă ă ţ ş ă ă înveseli. Era o regiune roditoare, împ durit , bogat în p uni. i dup ce drumul erpui în lungulă ă ă ăş Ş ă ş ei mai bine de o mil , ajunser la casa lor. În fa n-avea decât o curticic verde; intrar în untruă ă ţă ă ă ă printr-o porti foarte cochet .ţă ă Ca locuin , c su a Barton, de i mic , era confortabil i solid , ca vil îns avea lipsuri,ţă ă ţ ş ă ăş ă ă ă c ci era prea simpl , avea acoperi de igl , obloanele de la ferestre nu erau vopsite în verde iă ă ş ţ ă ş nici pere ii nu erau acoperi i cu caprifoi. Un coridor îngust ducea, prin cas , direct în gr dina dinţ ţ ă ă spate. De o parte i de alta a u ii din fa se afla câte o micu camer de zi, i dincolo de ele,ş ş ţă ţă ă ş oficiile i sc rile. Patru dormitoare i dou camere mansardate alc tuiau restul casei. Nu fuseseş ă ş ă ă construit de prea mult vreme i era în stare bun . În compara ie cu conacul de la Norland eraă ă ş ă ţ într-adev r mic i s r c cioas ! Dar lacrimile pe care le v rsar când intrar în cas , aducându- iă ăş ă ă ă ă ă ă ă ă ş aminte de fosta lor re edin se uscar curând. Se-nveselir v zând bucuria pe care le-o ar tarş ţă ă ă ă ă ă servitorii când le v zur i fiecare dintre ele se hot rî s par fericit ca s nu le mâhneasc peă ăş ă ă ă ă ă ă celelalte. Era pe la începutul lui septembrie; toamna era frumoas ; i pentru c v zur casa pentruă ş ă ă ă prima dat avantajat fiind de vreme, curând î i f cur o impresie favorabil foarte importantă ă ş ă ă ă ă pentru p rerea bun i statornic ce aveau s i-o formeze despre ea.ă ăş ă ăş Casa avea o pozi ie minunat . Chiar în spatele ei se ridicau ni te dealuri înalte i tot la felţ ă ş ş de o parte i de alta a casei; unele dintre ele erau coline gola e, altele erau împ durite sauş ş ă acoperite de culturi. Satul Barton se afla aproape în întregime a ezat pe unul dintre aceste dealuriş i- i oferea o priveli te pl cut de la ferestrele vilei. În fa a casei perspectiva era vast ; dominaş ţ ş ă ă ţ ă

întreaga vale i ajungea pân în inuturile de dincolo de ea. Dealurile ce înconjurau vili oaraş ă ţ ş m rgineau toat valea; ea se desf cea din nou f cându- i loc de-a lungul a dou dintre cele maiă ă ă ă ş ă pr p stioase în l imi de prin împrejurimi.ă ă ă ţ Doamna Dashwood era în general mul umit de dimensiunile i de mobilierul casei; c ciţ ă ş ă de i felul de via pe care îl dusese pân atunci presupunea nenum rate transform riş ţă ă ă ă indispensabile actualei lor locuin e, pentru ea era o adev rat pl cere s -i aduc îmbun t iri; înţ ă ă ă ă ă ăăţ momentul acela avea destui bani lichizi care s -i permit toate schimb rile ce erau necesareă ă ă pentru a da casei o înf i are mai elegant .ăţş ă — Cât despre casa în sine, spunea ea, fire te c e prea mic pentru familia noastr , darş ă ă ă deocamdat o s-o aranj m în a a fel încât s ne sim im cât se poate de bine în ea; c ci anul e peă ă ş ă ţ ă sfâr ite, a a încât nu mai avem când s -i mai aducem îmbun t iri. Poate c la prim var , dac-amş ş ă ăăţ ă ă ă s am destui bani, i sper c îi voi avea, o s ne putem gândi s mai cl dim. Aceste salona e suntă ş ă ă ă ă ş amândou prea mici pentru prietenii no tri pe care sper s -i vedem adesea aduna i aici; i mă ş ă ţ ş ă gândesc c poate n-ar fi r u s unesc coridorul cu unul din ele i poate chiar i cu o parte dină ă ă ş ş cel lalt, l sând astfel restul acestuia drept antreu; aceast schimbare i înc un salon ce se poateă ă ă ş ă ad uga cu u urin vor face din vili oara noastr o c su foarte confortabil . Mi-ar fi pl cut caă ş ţă ş ă ă ţă ă ă scara s fie mai frumoas . Dar nu ne putem a tepta la prea multe; cu toate c îmi închipui c n-ară ă ş ă ă fi o treab prea complicat s o l rgim pu in. Am s v d eu cum au s -mi mearg treburile laă ă ă ă ţ ă ă ă ă prim var i atunci o s ne mai gândim i la alte îmbun t iri ce i le-am putea aduce.ă ăş ă ş ăăţ

Între timp, pân ar fi putut efectua toate aceste schimb ri dintr-un venit de cinci sute deă ă lire pe an, al unei femei care nu fusese niciodat obi nuit s fac economii, fur destul deă ş ă ă ă ă în elepte s se mul umeasc cu casa a a cum se afla; a a c fiecare dintre ele î i f cu de lucru,ţ ă ţ ă ş ş ă ş ă aranjându- i c r ile i celelalte acareturi ce le aveau. Pianul Mariannei fu despachetat i pus la locş ă ţ ş ş potrivit, iar desenele lui Elinor fur expuse pe pere ii salona ului lor.ă ţ ş A doua zi, pe când erau astfel ocupate, se pomenir , curând dup micul dejun, cuă ă proprietarul lor, care trecu s le ureze bun venit la Barton i s le pun la dispozi ie tot ce maiă ş ă ă ţ aveau nevoie din casa i gr dina lui.ş ă Sir John Middleton era un b rbat chipe de vreo patruzeci de ani. Le vizitase la Stanhill,ă ş dar de atunci trecuse prea mult vreme ca tinerele lui veri oare s - i mai aduc aminte de el. Fa aă ş ă ş ă ţ lui era deosebit de agreabil i voioas ; felul s u de a se purta era tot atât de prietenos ca i stilulăş ă ă ş scrisorii ce le-o trimisese. P rea cu adev rat mul umit s le vad acolo i se interes cu multă ă ţ ă ă ş ă ă solicitudine dac au tot ce le trebuie. Î i manifest dorin a sincer de a avea leg turi cât maiă ş ă ţ ă ă prietenoase cu familia lui i insist atât de mult ca ele s ia zilnic masa la Barton Park pân ce- iş ă ă ă ş vor fi pus toate la punct, încât, de i rug min ile lui aproape c dep ir limita polite ii, ele nuş ă ţ ă ăş ă ţ puteau în nici un caz s supere pe nimeni. Nu- i manifest bun voin a numai prin vorbe; c ci camă ş ă ă ţ ă dup un ceas de la plecarea lui primir de la conac un co mare cu legume i fructe, ce fu urmat,ă ă ş ş spre sear , de ni te vânat. Insist , pe deasupra, s le duc i s le aduc scrisorile de la po t i nuă ş ă ă ăş ă ă ş ăş renun la pl cerea de a le trimite zilnic ziarele.ţă ă Lady Middleton trimisese prin so ul ei o scrisoare foarte politicoas , ar tându- i inten iaţ ă ă ş ţ de a-i face doamnei Dashwood o vizit , de îndat ce va fi sigur c nu le-ar incomoda i cum laă ă ă ă ş aceast scrisoare se r spunse printr-o invita ie la fel de politicoas , lady Middleton le fuă ă ţ ă prezentat chiar a doua zi.ă Erau, fire te, foarte ner bd toare s cunoasc pe aceea de care depindea ca ederea lor laş ă ă ă ă ş Barton s fie pl cut sau nu; înf i area ei elegant le f cu o bun impresie. Lady Middleton n-ă ă ă ăţş ă ă ăavea mai mult de dou zeci i ase sau dou zeci i apte de ani; avea un cap frumos, o statură ş ş ă ş ş ă înalt ce- i atr gea imediat privirea i o inut plin de gra ie. Manierele ei aveau toat elegan aă ţ ă ş ţ ă ă ţ ă ţ care îi lipsea so ului, dar dac ele ar fi împrumutat ceva din sinceritatea i c ldura acestuia, n-ar fiţ ă ş ă avut decât de câ tigat. i cum vizita ei nu fu prea scurt , admira ia ce le-o de teptase la începutş Ş ă ţ ş mai sc zu când î i d dur seama c , de i este perfect de binecrescut , e rezervat , rece i nu preaă ş ă ă ă ş ă ă ş are ce spune în afar de cele mai banale întreb ri i observa ii.ă ă ş ţ Cu toate acestea, nu duser lips de conversa ie, c ci sir John era foarte vorb re i ladyă ă ţ ă ă ţş Middleton î i luase în eleapta precau ie de a-l aduce i pe copilul lor cel mai mare, un b ie elş ţ ţ ş ă ţ simpatic de vreo ase ani; prezen a lui prilejui un subiect de discu ie la care doamnele recurserş ţ ţ ă adesea, c ci se tot interesar cum îl cheam i câ i ani are, îi admirar frumuse ea, îi puseră ă ăş ţ ă ţ ă întreb ri la care primir r spuns de la mama lui, în timp ce el se tot ascundea dup fustele eiă ă ă ă inându- i capul în jos, spre marea mirare a lady-ei Middleton, care se minuna cât poate fi deţ ş

timid în societate, când acas face atâta g l gie. Copiii ar trebui s participe la orice vizită ăă ă ă oficial pentru a oferi un subiect de conversa ie la nevoie, în cazul de fa , doamnelor le trebuiră ţ ţă ă zece minute s se hot rasc dac se arunca mai mult în partea mamei sau a tat lui, i prin ceă ă ă ă ă ş tr s tur anume sem na cu vreunul dintre ei, c ci fire te, p rerile erau împ r ite i fur cu to iiă ă ă ă ă ş ă ă ţ ş ă ţ uimi i de constat rile celorlal i.ţ ă ţ Doamnei Dashwood i fetelor ei li se oferi în curând prilejul de a- i spune p rerea iş ş ă ş despre ceilal i copii ai familiei Middleton, c ci sir John nu vru s plece înainte de a i se promiteţ ă ă c vor veni s ia masa la Barton Park a doua zi.ă ă CAPITOLUL VII.

Barton Park se afla cam la o jum tate de mil de vili oar . Doamnele trecuser pe lâng elă ă ş ă ă ă în drumul lor de-a lungul v ii, dar conacul nu se putea vedea de acas de la ele din cauz c eraă ă ă ă ascuns în spatele unui deal. Conacul era mare i frumos; la fel i ospitalitatea i comportareaş ş ş familiei Middleton. Prima spre lauda lui sir John, a doua spre cea a so iei sale. Rareori seţ întâmpla s nu aib oaspe i pe care s -i g zduiasc în casa lor i aveau mai mul i musafiri decâtă ă ţ ă ă ă ş ţ orice alt familie din împrejurimi. Aveau amândoi nevoie de societate ca s fie ferici i, c ci oricâtă ă ţ ă s-ar fi deosebit ca fire i fel de a se-purta, sem nau foarte mult printr-o des vâr it lips deş ă ă ş ă ă aptitudini i înclina ii pentru frumos, ce le limitau ocupa iile, în afara celor oferite de societate, laş ţ ţ o gam foarte restrâns . Sir John era sportiv, iar lady Middleton mam . El mergea la vân toareă ă ă ă c lare i tr gea cu pu ca, ea î i r sf a copiii; acestea le erau singurele resurse. Lady Middletonă ş ă ş ş ă ăţ avea avantajul de a face gusturile copiilor în tot timpul anului, pe când îndeletnicirile lui sir John nu se desf urau decât în jum tate din acest timp. Cu toate acestea, permanentele obliga ii pe careăş ă ţ le avea sir John acas i în lume îi men ineau buna dispozi ie, iar so iei sale îi ofereau prilej de a-ăş ţ ţ ţi exercita bunele maniere.ş

Lady Middleton se mândrea cu elegan a ospe elor ei i cu toate celelalte aranjamenteţ ţ ş gospod re ti, acest gen de vanitate oferindu-i cea mai mare pl cere ce i-o puteau prilejuiă ş ă petrecerile ce le d dea. Dar bucuriile ce le avea sir John când d dea vreo petrecere erau mult maiă ă sincere; îi pl cea s adune în jurul lui un num r de tineri mai mare decât înc pea în cas i cu câtă ă ă ă ăş erau mai g l gio i, cu atât mai încântat era. Pentru tineretul de prin împrejurimi era o adev ratăă ş ă ă binecuvântare; c ci vara organiza mereu petreceri în aer liber la care se mânca unc i pui frip i,ă ş ăş ţ iar iarna d dea baluri suficient de numeroase pentru orice domni oar care dep ise vârsta deă ş ă ăş cincisprezece ani. Stabilirea unei noi familii în inut era întotdeauna prilej de bucurie pentru el; iar în ceţ prive te locatarii pe care reu ise s -i aduc în vila Barton era peste m sur de încântat.ş ş ă ă ă ă Domni oarele Dashwood erau tinere, dr gu e i lipsite de afectare. Asta era de ajuns s - iş ă ţ ş ă ş formeze o bun p rere despre ele; c ci a fi natural era pentru o fat dr gu calitatea prin careă ă ă ă ă ă ţă spiritul ei devenea tot atât de atr g tor ca i fiin a ei. Firea lui prietenoas îl f cea s se simtă ă ş ţ ă ă ă ă fericit când avea posibilitatea de a-i g zdui pe cei a c ror situa ie material putea fi considerată ă ţ ă ă mai precar în compara ie cu cea din trecut. Ajutându- i veri oarele, împ rt ea prin urmareă ţ ş ş ă ăş bucuria celor cu suflet larg; i dând g zduire în vili oara sa unei familii alc tuit numai din femei,ş ă ş ă ă împ rt ea bucuria sportivului; c ci un sportiv, de i îi cinste te pe cei de sexul lui, este rareoriă ăş ă ş ş dornic s le încurajeze predispozi ia pentru sport, îng duindu-le s locuiasc în preajma conaculuiă ţ ă ă ă lui. Doamna Dashwood i fetele ei fur întâmpinate în u a casei de sir John, care le ur bunş ă ş ă venit la Barton Park cu fireasc sinceritate; i în timp ce le conducea în salon le spuse de maiă ş multe ori domni oarelor Dashwood cât fusese de nec jit cu o zi înainte fiindc nu reu ise sş ă ă ş ă g seasc nici un tân r simpatic care s le primeasc . N-aveau s întâlneasc , le spuse el, decât ună ă ă ă ă ă ă singur domn, în afar de el; un bun prieten de-al lui, care locuia la Barton Park, dar care nu eraă nici foarte tân r i nici foarte vesel. Spera c ele îl vor scuza c nu are prea mul i invita i în ziuaă ş ă ă ţ ţ aceea i le asigur c a a ceva nu se va mai întâmpla niciodat . Trecuse pe la mai multe familii înş ă ă ş ă diminea a aceea, în speran a c va mai putea face rost de ni te oaspe i, dar erau nop i cu lun iţ ţ ă ş ţ ţ ăş toat lumea era de acum invitat în alt parte. Din fericire cu vreun ceas în urm tocmai sosise laă ă ă ă Barton mama ladyei Middleton i cum era o femeie vesel i pl cut spera c tinerele domni oareş ăş ă ă ă ş nu se vor plictisi chiar atât de mult cum i-ar fi putut închipui. Domni oarele, cât i mama lor,ş ş ş fur foarte mul umite s tie c sunt numai dou persoane str ine i nici n-ar fi vrut s mai fie iă ţ ăş ă ă ă ş ă ş altele.

Doamna Jennings, mama ladyei Middleton, era o femeie mai în vârst , gras , vesel iă ă ăş bine dispus , care vorbea foarte mult, p rea foarte fericit i era cam vulgar . tia o mul ime deă ă ăş ă Ş ţ glume, îi pl cea s râd i nici nu se sfâr ise bine masa c le i spusese o mul ime de vorbe plineă ă ăş ş ă ş ţ de duh despre aman i i so i; n d jduia c nu- i l saser inimile în Sussex i pretinse c le v zuseţ ş ţ ă ă ă ş ă ă ş ă ă ro ind, chiar dac nu era a a. Marianne se sim i iritat la auzul unor astfel de vorbe, gândindu-seş ă ş ţ ă la sora ei, i- i îndrept privirile spre Elinor s vad cum suporta ea acele atacuri, cu o preocupareş ş ă ă ă care-o tulbur pe Elinor mult mai mult decât ar fi putut-o irita tachin riile banale ale doamneiă ă Jennings. Colonelul Brandon, prietenul lui sir John, nu p rea potrivit prin felul-lui de a fi s fieă ă prieten cu sir John, dup cum lady Middleton nu p rea potrivit s -i fie so ie sau doamnaă ă ă ă ţ Jennings s fie mama ladyei Middleton. Era t cut i grav. Avea, totu i, o înf i are pl cut , înă ă ş ş ăţş ă ă ciuda faptului c era, dup p rerea Mariannei i a Margaretei, un celibatar convins, c ci era bineă ă ă ş ă trecut de treizeci i cinci de ani; dar de i nu era frumos, p rea a fi un om sensibil i se comportaş ş ă ş ca un adev rat domn.ă Niciunul dintre cei de fa nu erau demni s devin prieteni ai doamnei sau domni oarelorţă ă ă ş Dashwood; dar lipsa de haz i c ldur a ladyei Middleton erau atât de resping toare, încâtş ă ă ă gravitatea colonelului Brandon i chiar i veselia zgomotoas a lui sir John i a soacrei sale,ş ş ă ş deveneau interesante prin contrast. Lady Middleton p ru a se înveseli doar când, dup mas , î iă ă ă ş f cur apari ia cei patru copii g l gio i ai ei, care-o traser încoace i încolo, îi rupser hainele iă ă ţ ă ă ş ă ş ă ş puser cap t oric rei alte discu ii, în afar de cele în leg tur cu ei în i i.ă ă ă ţ ă ă ă ş ş Spre sear , întrucât se afl c Marianne are înclina ii muzicale, fu rugat s cânte. Pianulă ă ă ţ ă ă fu descuiat, toat lumea se preg ti s se desfete ascultând-o, i Marianne, care avea un glasă ă ă ş pl cut, interpret , la rug mintea lor, toate cântecele pe care le adusese lady Middleton când seă ă ă c s torise, i care z cuser probabil de atunci în aceea i pozi ie pe pian; c ci lady Middletonă ă ş ă ă ş ţ ă s rb torise evenimentul renun ând la muzic , de i, dup cum spunea mama ei, cântase foarte bineă ă ţ ă ş ă la pian i ceea ce de altfel, cum spunea singur , îi f cea i foarte mare pl cere.ş ă ă ş ă Marianne fu foarte aplaudat . La sfâr itul fiec rui cântec sir John î i manifesta cu glasă ş ă ş tare admira ia, conversând tot cu glas tare cu ceilal i în timp ce Marianne î i interpreta repertoriul.ţ ţ ş Lady Middleton îl punea adesea la punct, minunându-se cum poate fi distras aten ia cuiva de laă ţ muzic fie i pentru un moment i o rug pe Marianne s -i cânte o anumit melodie, pe careă ş ş ă ă ă aceasta tocmai o terminase. Doar colonelul Brandon, dintre to i cei de fa , o ascult f r s seţ ţă ă ă ă ă extazieze. Nu-i f cu alt compliment decât acela de a fi atent, i ea sim i respect pentru el cuă ş ţ aceast ocazie, ceea ce nu putea sim i pentru ceilal i, care dovediser o ru inoas lips de gust.ă ţ ţ ă ş ă ă Pl cerea ce i-o de teptase acestuia muzica, de i nu se putea compara cu desf tarea plin de extază ş ş ă ă pe care o sim ea ea îns i, era demn de respect în compara ie cu îngrozitoarea lips deţ ăş ă ţ ă sensibilitate a celorlal i; i fu destul de în eleapt s în eleag c s-ar putea prea bine ca un b rbatţ ş ţ ă ă ţ ă ă ă de treizeci i cinci de ani s fi pierdut acuitatea sim irii, acea putere minunat de a se l saş ă ţ ă ă desf tat. Era cu totul dispus s fie îng duitoare – ca orice om de omenie – cu vârsta înaintat aă ă ă ă ă colonelului. CAPITOLUL VIII. Doamna Jennings era v duv i r m sese cu o mare mo tenire de la so ul ei. Avea numaiă ăş ă ă ş ţ dou fete, tr ise s le vad m ritate onorabil i acum nu mai avea prin urmare altceva mai bun deă ă ă ă ă ş f cut decât s m rite tot restul lumii. Era deosebit de activ în a- i duce acest scop la îndeplinire,ă ă ă ă ş pe cât se pricepea; i nu pierdea nici o ocazie s pun la cale c s torii între tinerii pe care-iş ă ă ă ă cuno tea. Era foarte iute în a- i da seama de leg turile sentimentale i se bucurase de avantajul deş ş ă ş a le face pe multe tinere fete s ro easc insinuând c au fermecat, pur i simplu, pe cutare sauă ş ă ă ş cutare tân r; i aceast putere de discern mânt îi d du posibilitatea s se pronun e categoric, laă ş ă ă ă ă ţ

scurt vreme de la sosirea ei la Barton, c Brandon, colonelul, ar fi foarte îndr gostit de Marianneă ă ă Dashwood. B nuise ea c a a stau lucrurile, din prima sear când fuseser împreun i el îiă ă ş ă ă ăş ascultase cu atâta aten ie cântecele; i când familia Middleton r spunse la aceast vizit , luândţ ş ă ă ă masa la vil , faptul fu dovedit o dat pentru totdeauna prin aceea c el o ascult din nou cu totă ă ă ă atâta aten ie. Asta era tot. i era perfect convins c are dreptate. Ar fi fost o partid excelent ,ţ Ş ă ă ă ă pentru c el era bogat, iar ea frumoas . Doamna Jennings dorea s -l vad pe colonelul Brandonă ă ă ă c s torit înc de când, prin leg tura ei de rudenie cu sir John, ajunsese s -l cunoasc , iar, pe deă ă ă ă ă ă alt parte, dorea întotdeauna s -i fac rost de un so bun oric rei fete dr gu e.ă ă ă ţ ă ă ţ Avantajul imediat pe care i-l aduse aceast descoperire fu într-adev r imens pentru ea,ă ă întrucât îi d du posibilitatea s fac nenum rate glume pe seama lor. La conac, râdea de colonel,ă ă ă ă iar la vil râdea de Marianne. Pentru cel dintâi tachin riile ei erau probabil cu totul indiferente, înă ă m sura în care îl priveau numai pe el; dar pentru Marianne la început fur de neîn eles; i când înă ă ţ ş cele din urm le prinse sensul, nici nu tiu bine ce s fac : s râd de absurditatea lor sau s leă ş ă ă ă ă ă dezaprobe impertinen a; c ci, dup p rerea ei, exprimau o lips de delicate e, dac inea seama deţ ă ă ă ă ţ ăţ vârsta înaintat a colonelului i de starea lui nefericit de burlac înr it.ă ş ă ă Doamna Dashwood, care nu se putea gândi la un b rbat cu cinci ani mai tân r decât ea caă ă fiind atât de b trân cum i se p rea fiicei sale, îndr zni s o apere pe doamna Jennings de acuza iaă ă ă ă ţ c ar dori eventual s - i râd de vârsta lui.ă ă ş ă — Dar mam , cel pu in nu po i nega absurditatea acuza iei, de i poate c ie nu i se pareă ţ ţ ţ ş ăţ ţ c o face cu inten ionat rea-voin . Colonelul Brandon este f r îndoial mai tân r decât doamnaă ţ ă ţă ă ă ă ă Jennings, dar este destul de b trân s -mi fie tat ; i dac vreodat ar fi fost atât de sim itor încâtă ă ă ş ă ă ţ s se îndr gosteasc , cred c acum nu mai este de mult în stare de un asemenea sentiment. E dină ă ă ă cale-afar de ridicol! Când poate fi cineva în afara pericolului unor astfel de glume, dac niciă ă vârsta, nici infirmitatea nu-l mai pot ap ra?ă — Vorbe ti de infirmitate! Spuse Elinor. Vrei s spui c domnul Brandon e infirm?ş ă ă Presupun c i se poate p rea mai în vârst decât mama; dar nu cred c po i pretinde c e schilod,ăţ ă ă ă ţ ă c nu se poate folosi de mâini ori de picioare!ă — Nu l-ai auzit plângându-se de reumatism? i nu e reumatismul cea mai obi nuitŞ ş ă infirmitate a celor ce îmb trânesc?ă — Scumpa mea copil , îi spuse râzând mama ei, în cazul sta trebuie s - i fie permanentă ă ă ţ team c i eu am s decad i probabil c i se pare un miracol c am ajuns fabuloasa vârst deă ăş ă ş ăţ ă ă patruzeci de ani. — M mico, m nedrept e ti! tiu prea bine c acest colonel Brandon nu este chiar a aă ă ăţ ş Ş ă ş b trân încât s - i sperie prietenii c se va pr p di prea curând. Mai poate tr i înc dou zeci deă ă ş ă ă ă ă ă ă ani. Dar vârsta de treizeci i cinci de ani nu mai este potrivit cu c s toria.ş ă ă ă — Poate c treizeci i cinci de ani nu se potrivesc, într-o c s torie, cu aptesprezece. Dară ş ă ă ş dac s-ar întâmpla cumva ca o femeie de dou zeci i apte de ani s nu fie c s torit , n-a aveaă ă ş ş ă ă ă ă ş nimic împotriv ca domnul Brandon s se c s toreasc cu ea.ă ă ă ă ă — O femeie de dou zeci i apte de ani, spuse Marianne dup ce se gândi o clip , nu maiă ş ş ă ă poate spera vreodat s simt sau s inspire afec iune i dac s-ar întâmpla s aib o cas lipsită ă ă ă ţ ş ă ă ă ă ă de confort sau s n-aib avere, cred c ar putea accepta s fac oficiul de infirmier de dragulă ă ă ă ă ă unei vie i îndestulate i lipsite de griji, ca nevast . N-ar fi deci nimic nepotrivit ca el s seţ ş ă ă c s toreasc cu o astfel de femeie. Ar fi o c s torie de convenien i lumea n-ar avea nimică ă ă ă ă ţăş împotriv . În ochii mei asta nu e nici m car c s torie, e o nimica toat . Mie mi se pare a fi doară ă ă ă ă un schimb comercial, în care fiecare vrea s profite de pe urma celuilalt.ă — tiu c ar fi imposibil, replic Elinor, s te conving cu o femeie de dou zeci i apte deŞ ă ă ă ă ş ş ani ar putea sim i pentru un b rbat de treizeci i cinci ceva foarte apropiat de dragoste, s -l facţ ă ş ă ă

s -i fie un tovar pl cut de via . Dar trebuie s protestez atunci când îi osânde ti pe colonelulă ăş ă ţă ă ş Brandon i pe so ia lui s stea tot timpul închi i într-o camer de om bolnav, numai pentru c s-aş ţ ă ş ă ă întâmplat ieri ( i ieri a fost o zi rece i umed ) s se plâng de o u oar durere reumatic la um r.ş ş ă ă ă ş ă ă ă — Dar vorbea de o vest de flanel , spuse Marianne, i în mintea mea o vest de flanelă ă ş ă ă este întotdeauna legat de dureri, crampe, reumatism i tot felul de alte afec iuni de care sufer deă ş ţ ă obicei cei b trâni i sl b nogi.ă ş ă ă — De-ar fi avut doar un acces de friguri, nu l-ai fi dispre uit nici pe departe atât de mult.ţ Hai, Marianne, m rturise te, c i se par interesan i obrajii îmbujora i, ochii du i în fundul capuluiă ş ăţ ţ ţ ş i pulsul m rit la cineva care are febr …ş ă ă

Nu mult dup aceasta, când Elinor ie i din odaie, Marianne spuse:ă ş — M mico, trebuie s - i m rturisesc c pe mine boala m sperie. Sunt sigur c Edwardă ă ţ ă ă ă ă ă Ferrars nu se simte bine. Suntem aici de aproape dou s pt mâni i totu i înc n-a venit. Oă ă ă ş ş ă întârziere atât de mare nu poate fi explicat decât de o boal serioas . Ce altceva l-ar putea re ineă ă ă ţ la Norland? — Dar î i închipuiai cumva c are s vin atât de repede? Eu nu, spuse doamnaţ ă ă ă Dashwood. Dimpotriv . Dac m-am sim it atât de îngrijorat în aceast privin asta s-a datorată ă ţ ă ă ţă amintirii c uneori a manifestat prea pu in entuziasm i o anumit rezerv în a-mi acceptaă ţ ş ă ă invita ia, când îl pofteam s vin la Barton. Elinor îl i a teapt ?ţ ă ă ş ş ă — N-am vorbit niciodat cu ea despre asta, dar presupun c da.ă ă — Nu cred c ai dreptate, pentru c ieri când m-am sf tuit cu ea despre gr tarul necesară ă ă ă pentru c minul din camera de oaspe i, a remarcat c n-avem urgent nevoie de el, deoarece eă ţ ă ă pu in probabil s vin cineva pe la noi chiar a a de curând.ţ ă ă ş — Asta-i de-a dreptul curios! Ce poate s însemne oare? Dar de fapt purtarea lor unul faă ţă de cel lalt a fost cu totul nea teptat ! Cu cât calm i cu cât r ceal i-au luat r mas bun unul deă ş ă ş ă ă ăş ă altul! Cum a mai lâncezit discu ia dintre ei în ultima sear cât au fost împreun ! Edward n-a f cutţ ă ă ă nici o deosebire între ea i între mine când i-a luat r mas bun de la noi: i-a exprimat fa deş ş ă ş ţă amândou ur rile de bine ale unui frate iubitor. De dou ori i-am l sat singuri, cu bun inten ie, înă ă ă ă ă ţ cursul ultimei dimine i a ederii noastre acolo i de fiecare dat Elinor a ie it dup mine dinţ ş ş ă ş ă camer în mod cu totul inexplicabil. i când a p r sit conacul de la Norland i pe Edward, Elinoră Ş ă ă ş n-a plâns cum am plâns eu. Chiar i acum dovede te aceea i st pânire de sine. O vezi cumvaş ş ş ă trist sau deprimat ? Încearc s evite societatea sau e nelini tit ori nemul umit în prezen aă ă ă ă ş ă ţ ă ţ altora? CAPITOLUL IX. Doamna Dashwood i fetele ei erau acum destul de confortabil instalate la Barton. Casaş gr dina, cu tot ce le înconjura, le deveniser familiare i se dedicaser din nou îndeletnicirilor loră ă ş ă obi nuite ce d duser atâta farmec ederii lor la Norland i care acum le ofereau bucurii i maiş ă ă ş ş ş mari decât cele pe care le avuseser acolo dup pierderea tat lui lor. Sir John Middleton, care leă ă ă vizit în fiecare zi, în primele dou s pt mâni ale ederii lor la Barton, i care nu prea era obi nuită ă ă ă ş ş ş s -i vad pe cei de acas prea ocupa i, nu- i putea ascunde uimirea g sindu-le întotdeauna f cândă ă ă ţ ş ă ă câte ceva. În afar de prietenii lor de la Barton Park nu prea erau vizitate de mult lume; c ci, înă ă ă ciuda rug min ilor lui sir John ca ele s - i fac mai multe rela ii în împrejurimi i care le spuseseă ţ ă ş ă ţ ş în nenum rate rânduri c le ine tr sura la dispozi ie ori de câte ori doresc, spiritul independent ală ă ţ ă ţ doamnei Dashwood învinse dorin a pe care o avea ca fetele ei s se bucure de societate; i fuţ ă ş foarte hot rât în refuzul ei de a vizita acele familii la care nu puteau ajunge mergând pe jos. Iară ă acestea erau pu ine i nu la toate se putea ajunge cu u urin . Cam la o mil i jum tate de casaţ ş ş ţă ăş ă lor, de-a lungul v ii Allenham, înguste i erpuitoare, ce se desf cea din valea Barton, dup cumă ş ş ă ă

s-a mai spus, fetele descoperiser , într-una dintre primele lor plimb ri, un conac str vechi,ă ă ă impozant care, aducându-le pu in aminte de Norland, le stârni imagina ia i le inspir dorin a s -lţ ţ ş ă ţ ă cunoasc mai bine. Dar interesându-se mai îndeaproape, aflar c st pâna casei, o doamn mai înă ă ă ă ă vârst , respectat de toat lumea, era prea bolnav , din nefericire, ca s mai între in leg turi cuă ă ă ă ă ţ ă ă cei din jur i c nu ie ea niciodat din cas .ş ă ş ă ă În întreaga regiune din jurul casei lor se puteau face plimb ri minunate. Dealurile înalte ceă le ademeneau aproape de la toate ferestrele casei lor, îndemnându-le s ias i s se bucure deă ăş ă aerul în l imilor, le ofereau o alternativ fericit când noroiul din v i nu le permitea s se bucureă ţ ă ă ă ă de frumuse ea lor i mai încânt toare. Spre unul dintre aceste dealuri i-au îndreptat Marianne iţ ş ă ş ş Margaret pa ii într-o diminea memorabil , atrase de soarele ce ap rea când i când pe un cerş ţă ă ă ş acoperit de nori, nemaifiind în stare s stea în cas , dup cele dou zile în care ploaia nu maiă ă ă ă contenise. Vremea nu era destul de ispititoare s le fac pe celelalte dou femei din cas să ă ă ă ă renun e la creion i la carte, cu toate c Marianne declara sus i tare c vremea se va men ineţ ş ă ş ă ţ frumoas i c to i acei nori amenin tori vor fi alunga i de pe dealurile din împrejurimi, a a căş ă ţ ţă ţ ş ă cele dou fete o pornir împreun .ă ă ă Urcar vesele dealurile, bucurându-se de fiecare petic de cer albastru, pe m sur ceă ă ă înaintau, i când rafalele puternice ale unui vânt ce b tea dinspre sud-vest le izbir în fa ,ş ă ă ţă înviorându-le, le p ru r u de temerile ce le împiedicaser pe mama lor i pe Elinor să ă ă ş ă împ rt easc acele senza ii atât de încânt toare.ă ăş ă ţ ă — Oare exist pe lume fericire mai mare ca asta, Margaret? Întreb Marianne. O s neă ă ă plimb m pe-aici cel pu in dou ore.ă ţ ă Margaret fu de acord i- i continuar drumul împotriva vântului, înfruntându-l râzând, cuş ş ă mult încântare, timp de aproape dou zeci de minute, când dintr-o dat norii se unir deasupraă ă ă ă capetelor lor i o ploaie puternic începu s le izbeasc drept în fa . Uimite i nec jite furş ă ă ă ţă ş ă ă nevoite, de i împotriva voin ei lor, s se întoarc înapoi, c ci n-aveau alt ad post mai apropiatş ţ ă ă ă ă decât propria lor cas . Nu se mângâiar decât cu gândul foarte potrivit pentru momenteleă ă nepl cute în care se g seau, de a coborî cu toat iu eala panta abrupt a dealului ce ducea chiară ă ă ţ ă pân în poarta gr dinii lor.ă ă O luar la fug . Marianne fu avantajat la început, dar f când un pas gre it c zuă ă ă ă ş ă numaidecât i Margaret neputând s se opreasc s-o ajute, alerg f r s vrea mai departe, pân ceş ă ă ă ă ă ă ă ajunse nev t mat la poalele dealului.ăă ă Un domn, cu pu ca-n mân , pe lâng care zburdau doi câini de vân toare, tocmai treceaş ă ă ă dealul nu departe de locul în care se afla Marianne, când se produse accidentul. Î i l s jos pu caş ă ă ş i alerg s -i dea o mân de ajutor. Fata se ridic de jos, dar î i scrântise în c dere piciorul i abiaş ă ă ă ă ş ă ş

mai putea sta. Domnul se oferi s o ajute, i dându- i seama c din sfial nu vroia s accepteă ş ş ă ă ă ajutorul cerut de situa ia în care se afla, o ridic în bra e i f r s mai z boveasc o porni în josulţ ă ţ ş ă ă ă ă ă dealului. Apoi, trecând prin gr din , a c rei poart fusese l sat deschis de Margaret, o duseă ă ă ă ă ă ă drept în cas , unde tocmai ajunsese i Margaret i nu-i d du drumul din bra e pân ce nu o a eză ş ş ă ţ ă ş ă pe un scaun în salon. Elinor i mama ei se ridicar uluite când intrar , i-n timp ce amândou îl priveau cu oş ă ă ş ă v dit uimire i cu o tainic admira ie ce le-o inspira înf i area lui, î i ceru scuze c le deranjase,ă ă ş ă ţ ăţş ş ă explicându-le ce s-a întâmplat atât de sincer i cu atâta dezinvoltur încât persoana sa, deosebit deş ă atr g toare i a a, c p t înc i mai mult farmec prin voce i expresie. Chiar de-ar fi fost b trân,ă ă ş ş ă ăă ăş ş ă urât i vulgar, i-ar fi putut atrage recuno tin a i bun voin a doamnei Dashwood, prin aten ia iş ş ş ţ ş ă ţ ţ ş ajutorul pe care le acordase copilei ei. Dar tinere ea, frumuse ea i buna sa cre tere f cur ca faptaţ ţ ş ş ă ă lui s -i mearg drept la inim .ă ă ă

Îi mul umi de o mie de ori i cu blânde ea cu care se adresa întotdeauna celor din jurul ei,ţ ş ţ îl pofti s ia loc. Dar el o refuz , pentru c era murdar i ud. Atunci doamna Dashwood îl întrebă ă ă ş ă cui îi r mâne îndatorat . El îi r spunse c se nume te Willoughby i c în prezent locuie te laă ă ă ă ş ş ă ş Allenham, de unde spera c -i va permite s , aib cinstea de a veni s le fac o vizit a doua ziă ă ă ă ă ă spre a se interesa cum se mai simte domni oara Dashwood. Cinstea aceasta îi fu încuviin at ,ş ţ ă dup care plec pe o ploaie mare, f cându-le astfel s li se par înc i mai interesant.ă ă ă ă ă ăş Frumuse ea lui b rb teasc i elegan a cu totul deosebit a comport rii sale devenirţ ă ă ăş ţ ă ă ă numaidecât o tem de general admira ie; i râsetele la adresa Mariannei provocate deă ă ţ ş cavalerismul s u devenir i mai însufle ite, inându-se seama i de înf i area lui atât deă ăş ţ ţ ş ăţş atr g toare. Singur Marianne nu-l putuse vedea atât de bine ca celelalte, c ci din pricina emo ieiă ă ă ă ţ ce-i îmbujorase fa a când o luase în bra e nu mai avusese puterea s se uite la el dup ce intraserţ ţ ă ă ă în cas . Dar îl v zuse îndeajuns ca s - i manifeste, împreun cu celelalte, admira ia fa de el iă ă ă ş ă ţ ţă ş înc cu însufle irea ce o punea întotdeauna în laudele ei. F ptura i întreaga lui înf i are erau peă ţ ă ş ăţş m sura a ceea ce î i imaginase întotdeauna c trebuie s întruchipeze eroul unei povestiriă ş ă ă îndr gite i faptul c o dusese în cas de parc acesta ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume tr daă ş ă ă ă ă o minte ager ce o f cea s -i plac în mod cu totul deosebit felul lui de a ac iona. Toateă ă ă ă ţ am nuntele în leg tur cu el erau interesante. Avea un nume care-i pl cea, locuia în satul loră ă ă ă preferat i foarte curând ajunse la concluzia c dintre toate ve mintele, cel mai bine îi ade unuiş ă ş ş b rbat haina de vân toare. Imagina ia îi lucra cu febrilitate, reflec iile îi erau pl cute i durereaă ă ţ ţ ă ş provocat de o glezn scrântit era trecut cu vederea.ă ă ă ă De îndat ce urm torul r stimp de vreme bun din acea diminea îi permise s ias dină ă ă ă ţă ă ă cas , sir John trecu pe la ele; i dup ce i se povesti ce i se întâmplase Mariannei, fu întrebat cuă ş ă mult curiozitate, dac cunoa te la Allenham vreun domn cu numele de Willoughby.ă ă ş — Willoughby! Exclam sir John, dar cum, e aici? Înseamn c -mi da i ve ti bune; am să ă ă ţ ş ă m duc c lare chiar mâine pe la el i am s -l poftesc s vie joi s ia masa cu noi.ă ă ş ă ă ă — Va s zic îl cuno ti, spuse doamna Dashwood.ă ă ş — Dac -l cunosc! Bineîn eles. Vine pe aici în fiecare an.ă ţ — i ce fel de tân r este?Ş ă — Nici nu cunosc vreunul mai bun, v asigur. Cel mai stra nic b iat din lume. Un intaă ş ă ţ ş foarte bun i cred c nu exist c l re mai îndr zne în toat Anglia!ş ă ă ăă ţ ă ţ ă — Asta-i tot ce po i spune despre el? Exclam indignat Marianne. Dar cum se comportţ ă ă ă când îl cuno ti mai bine? Care-i sunt îndeletnicirile, înclina iile, aptitudinile?ş ţ Sir John r mase cam încurcat.ă — S m bat Dumnezeu, spuse el, dac tiu prea multe despre el în aceste privin e. Dar eă ă ă ăş ţ un tân r pl cut, amabil i are cea mai dr gu c elu neagr de vân toare ce mi-a fost dat să ă ş ă ţă ăţ şă ă ă ă v d. Era cu ea azi diminea ?ă ţă Dar Marianne nu putu s -l l mureasc în ceea ce prive te culoarea c elu ei domnuluiă ă ă ş ăţ ş Willoughby, dup cum nici el nu-i putu spune prea multe despre însu irile intelectuale aleă ş tân rului.ă — Dar cine este domnul Willoughby? Întreb Elinor. De unde vine? Are o cas laă ă Allenham? În aceast privin sir John le putu furniza informa ii mai precise; le spuse c Willoughbyă ţă ţ ă nu are propriet i în inut; c locuie te acolo numai când vine s o viziteze pe b trâna doamn deăţ ţ ă ş ă ă ă la Allenham Court, cu care e rud i a c rei avere are s o mo teneasc , dup care ad ug :ăş ă ă ş ă ă ă ă — Da, da, merit s fie prins în mreje, domni oar Dashwood, te asigur; mai are în plus iă ă ş ă ş o mo ioar a lui în Somersetshire; i s fiu în locul dumitale, nu i l-a ceda surioarei mai mici,ş ă ş ă ş

chiar dac ea a fost aceea care a f cut tumba la vale. Domni oara Marianne nu trebuie s seă ă ş ă a tepte s -i acapareze pe to i b rba ii. Dac nu bag bine de seam , Brandon are s fie gelos.ş ă ţ ă ţ ă ă ă ă — Nu cred, spuse doamna Dashwood zâmbind bine dispus , c Willoughby va fiă ă incomodat de încerc rile vreuneia dintre fetele mele de a-l prinde în mreje. N-au fost înv ate să ăţ ă se ocupe cu a a ceva. B rba ii, oricât ar fi de boga i, n-au de ce s se team din pricina noastr ,ş ă ţ ţ ă ă ă îmi pare bine, totu i, s aflu, din cele ce-mi spui, c e un tân r onorabil, a c rui cuno tin meritş ă ă ă ă ş ţă ă s fie luat în seam .ă ă ă — Cred c nici nu este pe lumea asta un tân r mai bun decât el, repet sir John. Îmiă ă ă amintesc c anul trecut, de Cr ciun, la o mic petrecere pe care am dat-o la Barton Park, a dansată ă ă de la opt pân la patru f r s se a eze m car o dat .ă ă ă ă ş ă ă — Nu z u, chiar a a? Întreb Marianne, cu o str lucire în priviri. i a dansat cu elegan iă ş ă ă Ş ţăş însufle ire?ţ — Da, i la opt era în picioare, gata s plece c lare la vân toare.ş ă ă ă — A a-mi place s fie un b rbat; a a trebuie s fie un b rbat. Oricare i-ar fi îndeletnicirile,ş ă ă ş ă ă felul de a le aduce la îndeplinire trebuie s fie impetuos i s nu-l oboseasc niciodat .ă ş ă ă ă — Da, da. V d eu cum vor sta lucrurile, zise sir John. V d eu ce-o s se întâmple. Ai să ă ă ă pui ochii pe el i nici n-ai s te mai gânde ti la bietul Brandon.ş ă ş — Sir John, spuse Marianne cu c ldur , asta-i o expresie care nu-mi place de loc. Mi-eă ă sil de orice întors tur de fraz banal care vrea s fie spiritual cu orice pre ; i „a pune ochiiă ă ă ă ă ă ă ţ ş pe-un b rbat” sau „a face o cucerire” sunt cele mai groaznice dintre toate. Au implica ii meschineă ţ i grosolane; i dac vreodat au putut fi considerate iste e i-au pierdut de mult ingeniozitatea.ş ş ă ă ţ ş

Sir John nu prea v zu în ce const repro ul, dar râse cu poft de parc l-ar fi în eles, apoiă ă ş ă ă ţ r spunse:ă — Ei, îmi închipui c într-un fel sau altul ai s faci multe cuceriri. Bietul Brandon! L-ai iă ă ş f cut praf! i crede-m pe mine, merit din plin s fie prins în la , cu toate tumbele i glezneleă Ş ă ă ă ţ ş scrântite. CAPITOLUL X. Salvatorul Mariannei, a a cum îl denumise Margaret, pe Willoughby, exprimându-se maiş degrab elegant, decât exact, trecu pe la vil a doua zi de diminea , s se intereseze personal cumă ă ţă ă se mai sim ea Marianne. Fu primit de doamna Dashwood cu o polite e des vâr it ; cu oţ ţ ă ş ă amabilitate izvorât din cele ce-i spusese sir John despre el, dar i din recuno tin a ce-o sim eaă ş ş ţ ţ fa de el; i felul în care se desf ur vizita avu clarul s -l asigure de în elepciunea, elegan a,ţă ş ăş ă ă ţ ţ afec iunea reciproc i de mul umirea ce d inuia în familia Dashwood pe care datoritţ ăş ţ ă ă accidentului ajungea acuma s-o cunoasc . Cât prive te farmecele lor personale, în aceast privină ş ă ţă nu mai era nevoie de o a doua întrevedere pentru a- i da seama de ele.ş Domni oara Dashwood cea mare avea tr s turi regulate, un ten delicat i un trup deosebitş ă ă ş de bine f cut. Marianne era înc i mai frumoas . Silueta ei, de i de o frumuse e mai pu in clasică ăş ă ş ţ ţ ă decât a surorii ei, beneficiind de avantajul în l imii, era mult mai impresionant ; avea o fa atâtă ţ ă ţă de fermec toare, încât atunci când se spunea despre ea c e frumoas , folosindu-se limbajulă ă ă specific laudelor, adev rul era mult mai pu in înc lcat decât se întâmpl de obicei. Pielea îi eraă ţ ă ă foarte brun , dar din pricina transparen ei ei tenul îi era deosebit de str lucitor; avea tr s turiă ţ ă ă ă frumoase; zâmbetul îi era dulce i atr g tor; ochii ei foarte negri erau vii, inteligen i, p trunz tori,ş ă ă ţ ă ă încât nu puteau s nu te farmece. La început nu-i arunc nici o privire lui Willoughby, sim indu-ă ă ţse stânjenit de amintirea ajutorului ce-l primise de la el. Dar când nu mai încerc acestă ă sentiment, când î i reveni din emo ie, când î i d du seama c pe lâng buna cre tere a unui b rbatş ţ ş ă ă ă ş ă politicos el mai are i sinceritate i vioiciune i mai ales când îl auzi declarând c are o adev ratş ş ş ă ă ă

pasiune pentru muzic i dans, îi arunc o privire atât de aprobatoare, încât reu i s -i acaparezeăş ă ş ă conversa ia în mai tot restul timpului cât r mase el în vizit .ţ ă ă Fu suficient s se pomeneasc de vreo distrac ie favorit de-a ei, pentru a o face să ă ţ ă ă vorbeasc . Nu putea t cea când se abordau asemenea subiecte i nu manifest nici timiditate iă ă ş ă ş nici rezerv , în leg tur cu ele. Î i d dur curând seama c muzica i dansul constituiau pentru eiă ă ă ş ă ă ă ş o pasiune comun i c ea provenea dintr-o asem nare de gândire în general în tot ce se referea laăş ă ă vreuna dintre ele. Aceast constatare îi d du Mariannei curajul s cerceteze i alte p reri ale luiă ă ă ş ă a a c începu s -i pun tot felul de întreb ri despre c r i: îi vorbi despre autorii ei favori i, asupraş ă ă ă ă ă ţ ţ c rora insist entuziasmându-se atât de tare, încât orice tân r de dou zeci i cinci de ani ar fiă ă ă ă ş trebuit s fie într-adev r nesim itor s nu recunoasc numaidecât calit ile deosebite ale unoră ă ţ ă ă ăţ astfel de opere, oricât le-ar fi nesocotit pân atunci. Aveau gusturi izbitor de asem n toare.ă ă ă Venerau amândoi acelea i c r i, acelea i pasaje; sau, dac cumva se întâmpla s apar vreoş ă ţ ş ă ă ă deosebire de p reri între ei, vreo obiec ie, nu dura decât pân când Marianne î i expuneaă ţ ă ş conving toarele argumente, f când uz de str lucirea privirilor ei. El c zu de acord cu tot ce stabiliă ă ă ă ea, fu molipsit de entuziasmul ei, i cu mult înainte ca vizita lui s ia sfâr it, discutau cuş ă ş familiaritatea unor vechi cuno tin e.ş ţ — Ei bine, Marianne, îi spuse Elinor de îndat ce plec , pentru o singur diminea credă ă ă ţă c ai realizat destul de mult. i-ai f cut o idee despre p rerile domnului Willoughby în aproapeă Ţ ă ă toate lucrurile mai importante. tii ce gânde te despre Cowper i Scott; te-ai asigurat c leŞ ş ş ă apreciaz dup cum se cuvine frumuse ile i ai primit toate încredin rile necesare c nu-l admiră ă ţ ş ţă ă ă pe Pope mai mult decât se cade. Dar cum ai s între ii mai departe aceast cuno tin , dac-ai să ţ ă ş ţă ă expediezi atât de extraordinar de repede toate subiectele de discu ie? Curând ai s epuizezi toateţ ă temele preferate. O nou întâlnire va fi suficient pentru a-i l muri sim mintele fa de frumosulă ă ă ţă ţă pitoresc i fa de cei ce se c s toresc a doua oar i pe urm n-ai s mai ai ce s -l mai întrebi.ş ţă ă ă ăş ă ă ă — Elinor, exclam Marianne, e oare frumos din partea ta? E oare drept s -mi vorbe tiă ă ş astfel? Sunt chiar a a s rac cu duhul? Dar în eleg ce vrei s spui. M-am sim it prea în largulş ă ă ţ ă ţ meu, am fost prea fericit , prea sincer . Am gre it împotriva tuturor cerin elor unei banaleă ă ş ţ decen e, am fost deschis i sincer , când ar fi trebuit s fiu rezervat , neinteresant , proast iţ ăş ă ă ă ă ăş mincinoas : dac-a fi vorbit numai despre vreme i despre starea drumurilor i dac-a fi deschisă ş ş ş ş gura numai o dat la zece minute a fi fost cru at de acest repro .ă ş ţ ă ş — Draga mea feti , spuse doamna Dashwood, nu trebuie s te sim i jignit de cele ce i-aţă ă ţ ă ţ spus Elinor; n-a f cut decât s glumeasc . A certa-o chiar eu, dac-ar fi cumva capabil de dorin aă ă ă ş ă ţ de a te priva de bucuria conversa iei cu noul nostru prieten.ţ Marianne se îmblânzi numaidecât. Willoughby, la rândul lui, d du nenum rate dovezi c e încântat de conversa ia lor,ă ă ă ţ ar tându- i în mod v dit dorin a de a le cunoa te i mai bine. Veni s le vad în fiecare zi. Laă ş ă ţ ş ş ă ă început pretexta c vrea s se intereseze de s n tatea Mariannei; dar sim indu-se încurajat de felulă ă ă ă ţ în care era primit, fiind înconjurat de tot mai mult simpatie, cu fiecare zi ce trecea, scuza aceastaă nu mai fu necesar înainte de a deveni de-a dreptul absurd deoarece Marianne se îns n to ise deă ă ă ă ş mult i pe deplin. Câteva zile mai fu silit s stea în cas , dar un asemenea prizonierat nu i seş ă ă ă p ruse niciodat mai pu in sup r tor. Willoughby era un tân r iscusit, plin de imagina ie, vioi iă ă ţ ă ă ă ţ ş sincer, plin de afec iune în felul lui de a se purta. Era exact omul destinat s cucereasc inimaţ ă ă Mariannei, c ci pe lâng tot ce s-a spus despre el, avea i un fizic atr g tor, ca s nu mai vorbimă ă ş ă ă ă de ascu imea lui spiritual stârnit i sporit de exemplul pe care i-l d dea ea i care-l f cea cumţ ă ăş ă ă ş ă nu se poate mai simpatic fetei.

Încetul cu încetul prezen a lui deveni cea mai mare bucurie pentru ea. Citeau, vorbeau,ţ cântau împreun ; Willoughby avea un remarcabil talent muzical i citea cu toat sensibilitatea iă ş ă ş însufle irea ce-i lipseau din nefericire lui Edward.ţ Dup p rerea doamnei Dashwood, ca i dup cea a Mariannei, n-aveai ce s -i repro ezi; iă ă ş ă ă ş ş nici Elinor nu-l dezaproba cu nimic decât pentru înclina ia pe care o avea, care o încânta pe soraţ ei i-n care privin -i sem na foarte mult, de a spune tot ce gânde te cu orice prilej, f r s inş ţă ă ş ă ă ăţ ă seama de persoane sau împrejur ri. F cându- i în grab o p rere despre al ii, sacrificând polite eaă ă ş ă ă ţ ţ obi nuit pentru pl cerea de a- i concentra toat aten ia asupra unei preocup ri în care- i puneaş ă ă ş ă ţ ă ş tot sufletul i desconsiderând cu prea mult u urin formele convenien elor sociale, d deaş ă ş ţă ţ ă dovad de o lips de pruden pe care Elinor n-o putea aproba, în ciuda a ceea ce ar fi putut el iă ă ţă ş Marianne s spun în sprijinul ei.ă ă Acum Marianne începu s - i dea seama c disperarea de care fusese cuprins pe laă ş ă ă aisprezece ani i jum tate, de a întâlni vreodat un b rbat care s -i poat satisface ideile deş ş ă ă ă ă ă

perfec iune, fusese pripit i nejustificat . Willoughby întruchipa b rbatul pe care i-l imaginaseţ ăş ă ă ş ea în acel ceas nefericit i în alte perioade mai pu in pesimiste, ca fiind capabil de a-i de teptaş ţ ş afec iunea; i purtarea lui ar ta c dorin ele sale în aceast privin sunt atât de serioase pe cât deţ ş ă ă ţ ă ţă profunde îi erau însu irile spirituale.ş Mama ei, în mintea c reia nu încol ise nici un gând cu privire la c s toria lor – stârnit deă ţ ă ă perspectiva bog iei lui viitoare – ajunse în mai pu in de o s pt mân s spere într-un asemeneaăţ ţ ă ă ă ă eveniment i s se a tepte la el; i s se felicite, în sinea ei, c-a reu it s - i câ tige doi gineri caş ă ş ş ă ş ă ş ş Edward i Willoughby.ş Simpatia colonelului Brandon pentru Marianne, ce fusese atât de repede descoperit deă prietenii lui, începu s fie observat pentru prima dat de Elinor, acum când ceilal i încetaser deă ă ă ţ ă a o mai remarca. Aten ia i glumele lor se îndreptar de ast dat spre fericitul s u rival; iţ ş ă ă ă ă ş ironiile îndreptate împotriva colonelului Brandon, înainte ca el s - i fi ar tat afec iunea, încetară ş ă ţ ă când sentimentele sale începur într-adev r s ri te batjocura pe care o provoac de obiceiă ă ă ş ă sensibilitatea – i pe bun dreptate. Elinor se v zu obligat , de i în ciuda voin ei ei, s cread cş ă ă ă ş ţ ă ă ă sentimentele ce i le atribuise colonelului Brandon doamna Jennings pentru propria ei delectare erau într-adev r de teptate de sora ei; i c oricât de mult ar fi contribuit o asem nare în fireaă ş ş ă ă celor doi, o deosebire la fel de izbitoare de temperamente nu constituia o piedic în caleaă sentimentelor colonelului Brandon. Elinor urm rea situa ia cu îngrijorare; c ci ce putea spera ună ţ ă b rbat t cut, de treizeci i cinci de ani în compara ie cu unul vioi de dou zeci i cinci? i cum eaă ă ş ţ ă ş Ş nici m car nu-i putea dori câ tig de cauz , inea din toat inima s -l vad indiferent. Îi pl cea deă ş ă ţ ă ă ă ă el i în ciuda seriozit ii i rezervei lui îl privea cu interes. De i grav, era totu i un om blând; iarş ăţ ş ş ş rezerva sa p rea mai degrab a proveni dintr-o depresiune sufleteasc decât dintr-o fire posac .ă ă ă ă Sir John f cuse aluzii la dezam giri i suferin e trecute, care justificau p rerea pe care o aveaă ă ş ţ ă despre el ca fiind un om nefericit a a c Elinor îl privea cu respect i compasiune.ş ă ş Poate c -l comp timea i-l stima mai mult pentru c era desconsiderat de Willoughby iă ă ş ă ş de Marianne, care aveau o prejudecat împotriva lui pentru c nu era nici tân r i nici plin deă ă ă ş entuziasm, i de aceea p reau hot râ i s -i subaprecieze meritele.ş ă ă ţ ă — Brandon este tocmai genul de om, spuse într-o zi Willoughby, pe când discutau împreun despre el, pe care fiecare îl vorbe te de bine, i pe care nimeni nu-l bag în seam ; peă ş ş ă ă care to i sunt încânta i s -l vad , dar toat lumea uit s discute cu el.ţ ţ ă ă ă ă ă — Exact asta gândesc i eu despre el! Exclam Marianne.ş ă — Nu v mai f li i cu p rerea asta, le spuse Elinor, c ci amândoi îl nedrept i i. E stimată ă ţ ă ă ăţţ de to i cei de la Barton Park i nu se întâmpl niciodat s -l întâlnesc f r s nu stau de vorb cuţ ş ă ă ă ă ă ă ă el.

— F r îndoial , faptul c este protejat de dumneata constituie un punct în favoarea lui,ă ă ă ă replic Willoughby; dar cât prive te stima ce i-o poart ceilal i e un repro prin ea îns i. Cine s-ă ş ă ţ ş ăşar expune ru inii de a fi apreciat de femei de felul ladyei Middleton i al doamnei Jennings, faş ş ţă de care to i ceilal i nu pot fi decât indiferen i?ţ ţ ţ — Dar poate c insultele unora ca voi, dumneata i Marianne, vor compensa considera iaă ş ţ pe care i-o arat lady Middleton i mama ei. Dac laudele lor sunt un vot de blam, atunci poate că ş ă ă votul vostru de blam poate însemna o laud , c ci ele nu sunt mai lipsite de discern mânt, decâtă ă ă sunte i voi de nedrep i i de p rtinitori.ţ ţ ş ă — Devii chiar obraznic ap rându- i protejatul.ă ă ţ — Protejatul meu, cum îl nume ti, e un om în elept; i în elepciunea o s m atragş ţ ş ţ ă ă ă întotdeauna. Da, Marianne, chiar i la un b rbat între treizeci i patruzeci de ani. A umblat multş ă ş prin lume; a fost în str in tate, e un om citit, i e înclinat spre medita ie. Am constatat c este înă ă ş ţ ă stare s -mi dea multe informa ii în probleme variate; i mi-a r spuns întotdeauna la tot ce l-amă ţ ş ă întrebat cu promptitudinea ce i-o d buna cre tere i o inim aleas .ţ ă ş ş ă ă — Te-a informat, cu alte cuvinte, îi r spunse Marianne cu dispre , c în Indiile de est esteă ţ ă foarte cald i c suferi din pricina ân arilor.ş ă ţ ţ — Sunt sigur c mi-ar fi spus-o i pe asta dac l-a fi întrebat a a ceva, dar întâmpl toră ă ş ă ş ş ă eram informat în aceast privin .ă ă ţă — Se prea poate, observ Willoughby, ca el s - i fi vorbit chiar i de existen a nababilor,ă ă ţ ş ţ gazelelor aurii i palanchinelor.ş — Presupun c lucrurile despre care mi-a vorbit dep esc cu mult candoarea de care da iă ăş ţ dovad . Dar pentru ce v displace?ă ă — Dar n-am spus c -mi displace. Dimpotriv , consider c este un om foarte onorabil, careă ă ă se bucur de aprecierea tuturor i nu este b gat în seam de nimeni; care n-are ce face cu atâ iaă ş ă ă ţ bani, care nu tie s foloseasc timpul de care dispune i care î i îmbog e te garderoba cu douş ă ă ş ş ăţ ş ă haine noi pe an. — i unde mai pui, exclam Marianne, c n-are nici distinc ie, nici gust i nici vigoareŞ ă ă ţ ş spiritual . C în elegerea lui n-are str lucire, sentimentele lui nu sunt înfl c rate, iar glasul lui eă ă ţ ă ă ă lipsit de expresie. — Prea iei cu toptanul defectele lui, r spunse Elinor, i te bizui atât de mult pe propria taă ş imagina ie, încât laudele ce i le pot aduce sunt, în compara ie cu asta, reci i insipide. Nu potţ ţ ş spune despre el decât c e un b rbat în elept, binecrescut, bine informat, blând i, dup cât cred,ă ă ţ ş ă cu o inim de aur.ă — Domni oar Dashwood, exclam Willoughby, nu fi hain cu mine. Te str duie ti s mş ă ă ă ă ş ă ă dezarmezi prin argumente logice, i s m convingi împotriva voin ei mele. Dar n-are s - iş ă ă ţ ă ţ mearg . Ai s consta i c sunt tot atât de înc p ânat pe cât e ti dumneata de viclean . Am treiă ă ţ ă ă ăţ ş ă motive ira ionale care m fac s nu-mi plac colonelul Brandon: m-a amenin at c va ploua cândţ ă ă ă ţ ă vroiam s fie vreme frumoas ; s-a legat de podoabele de la tr surica mea, i nu l-am putută ă ă ş convinge s -mi cumpere iapa roib . Dac totu i te-ai sim i mul umit s afli c eu îl consideră ă ă ş ţ ţ ă ă ă irepro abil din toate celelalte puncte de vedere, sunt gata s-o m rturisesc. i-n schimb pentruş ă Ş aceast recunoa tere, care m cam sup r , nu po i s nu-mi acorzi privilegiul de a-l antipatiza maiă ş ă ă ă ţ ă mult ca oricând. CAPITOLUL XI. Nici nu le trecuse prin cap doamnei Dashwood i fetelor ei, când veniser s se stabileascş ă ă ă în Devonshire, c vor fi ademenite de atâtea atrac ii care s le ocupe tot timpul cât se ivir într-oă ţ ă ă perioad atât de scurt sau c vor avea atâ ia musafiri încât nu vor avea prea mult r gaz pentruă ă ă ţ ă îndeletniciri serioase. i totu i a a se întâmpl . Dup ce Marianne se f cu bine, distrac iileŞ ş ş ă ă ă ţ

pl nuite acas i-n vecini de c tre sir John fur organizate. Începur balurile în cerc restrâns de laă ăş ă ă ă Barton Park i se organizar petreceri pe râu atât de des pe cât le îng duia ploioasa lunş ă ă ă octombrie. Willoughby lua i el parte la toate aceste distrac ii; i atmosfera de destindere iş ţ ş ş intimitate fireasc a acestor petreceri era pe de-a întregul menit s sporeasc familiaritatea luiă ă ă ă fa de familia Dashwood, s -i ofere prilejul de a- i da seama de minunatele calit i aleţă ă ş ăţ Mariannei, s scoat în eviden puternica lui admira ie pentru ea i s capete, prin purtarea eiă ă ţă ţ ş ă fa de el, cea mai evident asigurare a afec iunii ei.ţă ă ţ Ata amentul dintre ei nu putea s-o mire pe Elinor. Ar fi dorit doar ca el s fie ar tat maiş ă ă pu in f i ; i o dat sau de dou ori îndr zni s -i sugereze Mariannei decen a st pânirii de sine.ţ ăţş ş ă ă ă ă ţ ă Dar Marianne avea oroare de orice t inuire când nu trebuia s ascund o ru ine adev rat ; să ă ă ş ă ă ă încerce s t inuiasc sentimente ce nu erau ru inoase prin ele însele, nu i se p rea numai un efortă ă ă ş ă f r rost, ci o umilitoare supunere a ra iunii în fa a unor formule banale i gre ite. La fel gândea iă ă ţ ţ ş ş ş Willoughby; i comportarea lor era tot timpul o ilustrare a p rerilor pe care le aveau.ş ă Când el era de fa pe Marianne n-o mai interesa nimeni altcineva. El avea dreptate în totţă ce f cea. Nu spunea decât lucruri inteligente. Dac serile la Barton Park se terminau cu un joc deă ă c r i el se fura pe sine, îi tri a pe to i ceilal i numai ca s-o ajute s câ tige. Dac amuzamentulă ţ ş ţ ţ ă ş ă serii era dansul, dansau împreun mai bine de jum tate din timp; i când erau nevoi i s seă ă ş ţ ă despart pentru câteva dansuri, aveau grij s stea împreun i nu adresau mai nici o vorb altoră ă ă ăş ă persoane. Fire te c erau lua i în râs pentru purtarea lor; dar ridicolul nu-i f cea s se ru ineze iş ă ţ ă ă ş ş nici nu p rea s -i enerveze.ă ă Doamna Dashwood aprob aceste sentimente ale lor cu o c ldur ce n-o f cea câtu i deă ă ă ă ş pu in s împiedice aceast etalare excesiv a afec iunii lor. Ei i se p rea doar consecin a fireasc aţ ă ă ă ţ ă ţ ă unei puternice atrac ii a unor inimi tinere i înfl c rate.ţ ş ă ă Aceasta a fost perioada de mare fericire a Mariannei. Î i d duse inima lui Willoughby; iş ă ş ata amentul ce-l sim ea pentru conacul de la Norland i pe care-l p strase în inima ei de cândş ţ ş ă venise din Sussex avea s scad în intensitate mai repede decât s-ar fi putut ea a tepta, datorită ă ş ă prezen ei lui Willoughby în casa lor.ţ Doar Elinor nu era chiar atât de fericit . Îi era inima grea i nici nu se putea bucura din totă ş sufletul de distrac iile la care lua parte împreun cu ceilal i. Nu-i ofereau o tov r ie care s poatţ ă ţ ă ăş ă ă înlocui ce l sase în urm i nici nu-i d deau prilejul s regrete mai pu in conacul de la Norland.ă ăş ă ă ţ Nici lady Middleton i nici doamna Jennings nu-i puteau oferi conversa ia c reia îi ducea dorul;ş ţ ă cu toate c doamna Jennings nu t cea o clip i cum o privise pe Elinor chiar de la început cuă ă ăş simpatie îi umplea acum ore întregi cu nesfâr ita ei conversa ie. Îi istorisise lui Elinor de vreo treiş ţ ori povestea vie ii ei; i dac Elinor ar fi re inut toate detaliile, ar fi cunoscut la scurt vreme dupţ ş ă ţ ă ă ce f cuser cuno tin , toate am nuntele în leg tur cu boala ce-l r pusese pe domnul Jennings iă ă ş ţă ă ă ă ă ş ceea ce-i spusese el so iei sale cu câteva minute înainte de a- i da sufletul. Lady Middleton eraţ ş mai pu in sup r toare decât mama ei prin faptul c era mai t cut . Lui Elinor nu-i trebui preaţ ă ă ă ă ă mult vreme s-o observe spre a- i da seama c rezerva inea de firea ei lini tit i n-avea nimică ş ă ţ ş ăş de-a face cu o st pânire dictat de bun sim . Fa de mama i de so ul ei se comporta la fel ca iă ă ţ ţă ş ţ ş fa de ceilal i, a a c nici nu le c uta i nici nu le dorea intimitatea. N-avea nimic de spus ast ziţă ţ ş ă ă ş ă ce nu spusese i ieri. Era anost tot timpul, c ci pân i starea ei de spirit era întotdeauna aceea i;ş ă ă ăş ş i de i nu era împotriva petrecerilor organizate de so ul ei, cu condi ia ca ele s fie organizate înş ş ţ ţ ă

stil mare i ca cei doi copii mai mari ai ei s ia i ei parte la ele, nu p rea s se distreze mai bineş ă ş ă ă cu ocazia lor, decât s-ar fi distrat dac ar fi r mas acas ; prezen a ei ad uga atât de pu in laă ă ă ţ ă ţ bucuria celorlal i, indiferent cât de mult participa la conversa ia lor, încât rareori î i aduceauţ ţ ş aminte c este i ea de fa altfel decât prin solicitudinea sa fa de cei doi b ie i neastâmp ra i peă ş ţă ţă ă ţ ă ţ care-i avea.

Dintre toate noile ei cuno tin e, Elinor nu putu g si decât în persoana colonelului Brandonş ţ ă omul care în anumit m sur s merite s fie respectat pentru însu irile sale, care s -i de tepteă ă ă ă ă ş ă ş interes pentru prietenia lui sau s -i ofere pl cerea tov r iei sale. Willoughby nici nu intra înă ă ă ăş discu ie. Avea admira ie i respect pentru el, chiar respectul unei surori; dar el era îndr gostit; n-ţ ţ ş ăavea ochi decât pentru Marianne i un b rbat chiar mult mai pu in atr g tor ar fi putut fi totu iş ă ţ ă ă ş mai agreabil în general. Din nefericire pentru el, Marianne nu-i d dea aten ie, a a c Brandon nuă ţ ş ă se putea gândi numai la ea i stând de vorb cu Elinor î i mai alina mâhnirea ce i-o provoca totalaş ă ş indiferen ce o manifesta sora ei fa de el.ţă ţă În elegerea lui Elinor fa de colonelul Brandon deveni i mai mare deoarece ajunse laţ ţă ş b nuiala c el mai suferise din pricina unei iubiri neîmp rt ite. Ajunse s b nuiasc acest lucruă ă ă ăş ă ă ă din câteva cuvinte ce-i sc par din întâmplare; într-o sear , la Barton Park, edeau împreună ă ă ş ă printr-o tacit în elegere, în timp ce ceilal i dansau. Colonelul î i a intise privirile asupraă ţ ţ ş ţ Mariannei i dup câteva minute de t cere spuse, cu un zâmbet vag:ş ă ă — Dup câte am în eles, sora dumitale crede c omul nu poate iubi decât o singur dat înă ţ ă ă ă via .ţă — Da, are p reri din cale-afar de romantice, r spunse Elinor.ă ă ă — Sau cred, mai degrab , c ea î i închipuie c a iubi a doua oar în via este ceva cuă ă ş ă ă ţă totul imposibil. — Da, m tem c a a e. Dar nu tiu cum de poate gândi una ca asta f r s - i amintească ă ş ş ă ă ă ş ă de tata, care i el s-a însurat a doua oar . Dar peste câ iva ani, experien a i bunul sim cuş ă ţ ţ ş ţ siguran c o vor face s - i mai schimbe p rerile i atunci vor putea fi mai u or în elese iţă ă ă ş ă ş ş ţ ş explicate i de ceilal i, nu numai de ea îns i, cum se întâmpl în momentul de fa .ş ţ ăş ă ţă — A a se va întâmpla, probabil, r spunse el; i totu i prejudec ile celor tineri au atâtaş ă ş ş ăţ farmec, încât parc - i pare r u s vezi c trebuie s se supun unor p reri mult mai generale.ă ţ ă ă ă ă ă ă — Nu pot fi de acord cu dumneata asupra acestui punct, spuse Elinor. Sentimente ca cele ale Mariannei aduc cu sine i necazuri ce nu pot fi compensate nici de farmecul entuziasmului iş ş nici de desconsiderarea convenien elor sociale. Comportarea ei v de te tendin a nefericit de aţ ă ş ţ ă desconsidera cu des vâr ire buna-credin i abia a tept s cunoasc lumea mai bine, tiind că ş ţăş ş ă ă ş ă acest lucru va fi numai în avantajul ei. Dup o scurt pauz , colonelul Brandon relu conversa ia, spunând:ă ă ă ă ţ — Crede oare sor dumitale c nu poate iubi decât o dat în via ? Sau a iubi pentru aă ă ă ţă doua oar înseamn , dup p rerea ei, o adev rat crim pentru cineva? Trebuie ca cei ce n-auă ă ă ă ă ă ă avut noroc în prima dragoste, fie din pricina nestatorniciei persoanei iubite, fie a unor împrejur riă potrivnice, s r mân indiferen i pentru tot restul vie ii?ă ă ă ţ ţ — Drept s v spun, nu-i cunosc principiile în toate am nuntele lor. tiu doar c n-amă ă ă Ş ă auzit-o niciodat s fie de acord cu vreun caz, s se arate în eleg toare cu cineva care iube te aă ă ă ţ ă ş doua oar .ă — Aceste p reri nu pot, fire te, dura, spuse el; dar o schimbare, o total schimbare aă ş ă sentimentelor… dar nu, nu, s nu dori i a a ceva; c ci atunci când tinerii trebuie s renun e laă ţ ş ă ă ţ sentimentele lor romantice, adesea acestea sunt urmate de p reri prea vulgare i prea periculoase!ă ş Vorbesc din propria mea experien . Am cunoscut o dat o femeie de bun condi ie ce sem naţă ă ă ţ ă foarte mult cu sora dumitale ca inteligen i temperament, care gândea i judeca la fel ca ea, darţăş ş care, din cauza unei schimb ri provocate de un lan de împrejur ri nefericite…ă ţ ă Aici se opri dintr-o dat ; ai fi zis c a dezv luit prea multe lucruri i înf i area lui îiă ă ă ş ăţş permise lui Elinor s fac tot felul de presupuneri care altfel nici prin cap nu i-ar fi trecut.ă ă Persoana în chestiune n-ar fi stârnit probabil nici o b nuial , dac n-ar fi convins-o pe domni oaraă ă ă ş Dashwood c el n-ar fi vrut s fi pomenit nimic în leg tur cu ea. A a cum st teau lucrurile îns ,ă ă ă ă ş ă ă

nu-i trebui prea mult imagina ie lui Elinor pentru a pune în leg tur emo ia cu duioasa amintire aă ţ ă ă ţ afec iunii lui din trecut. Elinor nu împinse lucrurile mai departe. Marianne, în locul ei, nu s-ar fiţ mul umit cu atât. Imagina ia ei bogat ar fi reconstituit în grab întreaga poveste i-ar fi aranjatţ ţ ă ă ş totul potrivit jalnicelor rânduieli ale unei pasiuni distrug toare.ă CAPITOLUL XII. În timp ce Elinor i Marianne se plimbau împreun a doua zi diminea , Marianne îi aduseş ă ţă la cuno tin surorii ei o veste care o sperie pe Elinor prin uimitoarea confirmare a nes buin ei iş ţă ă ţ ş impruden ei surorii sale, cu toate c aceste defecte îi erau prea bine cunoscute. Marianne îiţ ă m rturisi, cât se poate de încântat , c Willoughby i-a d ruit un cal, crescut chiar de el pe mo iaă ă ă ă ş lui din Somersetshire i care era tocmai potrivit s fie c l rit de o femeie. F r s -i treac prinş ă ăă ă ă ă ă minte c mama ei pl nuise s nu in cai, c dac ar fi trebuit s - i schimbe hot rârea din pricinaă ă ă ţ ă ă ă ă ş ă acestui dar, ar fi fost nevoit s cumpere un cal i pentru servitor i pân la urm s construiască ă ş ş ă ă ă ă i un grajd în care s in calul, ea acceptase darul f r s ov ie i-i povestea toate acestea cuş ăţ ă ă ă ăş ă ş

entuziasm surorii ei. — Are inten ia s - i trimit numaidecât gr jdarul dup cal în Somersetshire, ad ug ea, iţ ă ş ă ă ă ă ă ş când are s soseasc o s c l rim în fiecare zi. O s i-l dau i ie. Ia închipuie te- i, draga meaă ă ă ăă ăţ ş ţ ş ţ Elinor, deosebita pl cere a unui galop pe dealurile astea.ă Îi veni greu s se trezeasc dintr-un vis atât de frumos i s în eleag adev rul trist ală ă ş ă ţ ă ă situa iei în care se g seau; un timp chiar refuz s - i închipuie c nu s-ar putea realiza; cheltuialaţ ă ă ă ş ă pentru un servitor în plus ar fi fost un fleac i era sigur c mam -sa n-ar fi avut nimic împotriv ;ş ă ă ă ă pentru servitor orice cal ar fi fost bun; oricând ar fi putut face rost de unul de la Barton Park; cât prive te grajdul, orice opron ar fi fost suficient. Atunci Elinor îndr zni s - i manifeste îndoialaş ş ă ă ş c s-ar cuveni s primeasc un astfel de dar de la un b rbat pe care-l cuno tea atât de pu in sau deă ă ă ă ş ţ prea pu in vreme. Asta era prea de tot.ţ ă — Gre e ti, Elinor, spuse ea cu înfl c rare, dac - i închipui c -l cunosc foarte pu in peş ş ă ă ă ţ ă ţ Willoughby. E drept c nu-l tiu de mult vreme; dar îl cunosc mult mai bine decât vreo altă ş ă ă fiin de pe lumea asta; în afar de mama i de tine. Nu timpul sau ocaziile sunt acelea careţă ă ş favorizeaz intimitatea, ci numai i numai temperamentul. Pentru unii oameni nici apte ani n-ă ş şajung ca s se cunoasc ; altora nu le trebuie nici apte zile. A g si c e mult mai nepotrivit dacă ă ş ş ă ă ă a accepta un cal de la fratele meu decât de la Willoughby. Pe John îl cunosc foarte pu in, de i amş ţ ş locuit în aceea i cas ani de zile; cât despre Willoughby, mi-am f cut de mult o p rere.ş ă ă ă Elinor consider c e mai în elept s nu mai reia subiectul. Cuno tea firea surorii ei.ă ă ţ ă ş Discu ia în contradictoriu în leg tur cu un subiect atât de delicat n-ar fi f cut decât s-oţ ă ă ă înc p âneze i mai mult în a- i sus ine p rerea. Dar apelând la dragostea pentru mama lor,ă ăţ ş ş ţ ă descriindu-i greut ile pe care îng duitoarea lor mam le-ar avea de întâmpinat dac ar consim iăţ ă ă ă ţ i probabil c a a s-ar fi întâmplat ca ele s - i m reasc gospod ria, Marianne se potoliş ă ş ă ş ă ă ă

numaidecât; i promise c nu va pomeni de calul pe care vroia s i-l dea Willoughby în dar, ca nuş ă ă cumva s-o ispiteasc pe mama lor s s vâr easc un act de imprudent bun tate i c -i va spuneă ă ă ş ă ă ă ş ă lui Willoughby, de îndat ce-l va vedea, c n-are încotro i trebuie s -i refuze cadoul.ă ă ş ă Se inu de cuvânt i când Willoughby trecu, în aceea i zi, s le vad , Elinor o auziţ ş ş ă ă exprimându- i cu glas sc zut p rerea de r u c este silit s nu-i mai primeasc darul, îi explicş ă ă ă ă ă ă ă ă totodat i motivul ce-o determinase s - i schimbe gândurile f când imposibil orice insistenăş ă ş ă ă ţă din partea lui. Era limpede c lui Willoughby îi pare r u i dup ce- i exprim cu sinceritateă ă ş ă ş ă regretul, ad ug cu acela i glas:ă ă ş — Dar, Marianne, calul r mâne al t u, chiar dac nu-l po i c l ri acum. Am s -l p streză ă ă ţ ă ă ă ă pân când ai s po i s mi-l ceri. Când ai s pleci de la Barton, ca s te stabile ti într-un c mină ă ţ ă ă ă ş ă mai durabil te va primi îns i Regina Mab.ăş

Toate acestea fur auzite de domni oara Dashwood; i dup vorbele lui, dup felul în careă ş ş ă ă le rosti i i se adres surorii ei, spunându-i pe numele de botez, î i d du seama c între ei seş ă ş ă ă stabilise o intimitate atât de evident , o în elegere atât de perfect , care nu putea fi decâtă ţ ă rezultatul unei depline învoieli între ei. Din clipa aceea nu se mai îndoi c se logodiser ; iă ă ş aceast convingere o surprinse doar prin aceea c dou firi atât de sincere ca ale lor o las pe eaă ă ă ă sau pe al i prieteni de-ai lor s afle vestea din întâmplare.ţ ă A doua zi Margaret îi relat ceva care arunc i mai mult lumin asupra întregii situa ii.ă ăş ă ă ţ Cu o sear înainte, Willoughby trecuse pe la ele i cum Margaret r m sese singur , cu el i cuă ş ă ă ă ş Marianne în salona , avusese ocazia s -i observe. A doua zi, diminea , cu un aer grav îiş ă ţă comunic sorei ei mai mari ce observase cât timp fusese în preajma loră … — tii, Elinor, exclam ea, am s - i spun un secret extraordinar în leg tur cu Marianne.Ş ă ă ţ ă ă Sunt sigur c-o s se c s toreasc foarte curând cu domnul Willoughby.ă ă ă ă ă — A a spui, replic Elinor, aproape în fiecare zi de când s-au întâlnit prima dat pe dealulş ă ă Highehurch; i nici nu se cunoscuser , cred de o s pt mân , c tu i erai convins c Marianneş ă ă ă ă ă ş ă ă poart la gât medalionul lui, dar pân la urm s-a dovedit a fi doar miniatura unchiului nostru.ă ă ă — Z u c de data asta e altceva. Sunt sigur c au s se c s toreasc foarte curând, pentruă ă ă ă ă ă ă ă c a luat o bucl din p rul ei.ă ă ă — Bag de seam , Margaret. S-ar putea s nu fie decât o uvi din p rul unchiului lui.ă ă ă ş ţă ă — Nu, z u, Elinor, c era al Mariannei. Sunt aproape sigur c al ei era, pentru c amă ă ă ă ă v zut când i l-a t iat. Asear , dup ce-am luat ceaiul, când tu i cu mama a i ie it din odaie,ă ă ă ă ş ţ ş u oteau i vorbeau împreun repede de tot i mi s-a p rut c el o roag ceva i deodat a luatş ş ş ă ş ă ă ă ş ă

foarfecele i i-a t iat o uvi lung , pentru c avea tot p rul dat pe spate; i pe urm Willoughbyş ă ş ţă ă ă ă ş ă a luat uvi a, a s rutat-o, a împachetat-o într-o bucat de hârtie alb i a b gat-o în port-vizit.ş ţ ă ă ăş ă Elinor nu putu decât s -i dea crezare când i se relatar , cu atâta siguran , astfel deă ă ţă am nunte: i nici nu putu face altfel c ci relatarea era în perfect concordan cu ceea ce auzise iă ş ă ă ţă ş v zuse ea îns i.ă ăş Margaret nu i se dovedise surorii ei a fi întotdeauna atât de perspicace. Când într-o sear ,ă la Barton Park, doamna Jennings o somase s -i spun care este numele tân rului pe care-lă ă ă simpatiza Elinor, lucru care de mult vreme îi stârnea curiozitatea, Margaret r spunsese, uitându-ă ăse la sora ei: — A a-i c n-am voie s spun, Elinor?ş ă ă Fire te c toat lumea izbucni în râs i Elinor încerc s râd i ea. Dar efortul ei fuş ă ă ş ă ă ăş penibil. Era convins c Margaret se gândise la cineva, al c rui nume nu putea suferi, s -l audă ă ă ă ă tot timpul luat în râs de doamna Jannings f r s - i piard cump tul.ă ă ă ş ă ă Marianne fu sincer mâhnit pentru sora ei; dar îi f cu mai mult r u decât bine, ro ind iă ă ă ş ş spunându-i sup rat Margaretei:ă ă — Adu- i aminte c , orice presupuneri ai face, n-ai dreptul s le repe i cu glas tare.ţ ă ă ţ — Dar n-am f cut nici o presupunere, replic Margaret, tu ai fost aceea care mi-aiă ă m rturisit-o.ă La care cei de fa se-nveselir i mai mult i insistar ca Margaret s le mai spun câteţă ăş ş ă ă ă ceva. — Hai, te rug m, domni oar Margaret, spune-ne tot ce tii în privin a asta. Cum îlă ş ă ş ţ cheam pe tân rul domn?ă ă — N-am voie s v spun, doamn . Dar tiu bine cum îl cheam i tiu i unde se afl .ă ă ă ş ăş ş ş ă — Ei, dar putem ghici unde se afl ; la el acas , la Norland, f r doar i poate. Cred c eă ă ă ă ş ă diaconul din parohia de acolo. — Nu, nu e diacon. N-are nici o profesie.

— Margaret, îi spuse Marianne cu mult c ldur , tii doar c toate astea nu-s decâtă ă ă ş ă inven ii de-ale tale i c nu exist o astfel de persoan .ţ ş ă ă ă — Atunci trebuie s fi murit de curând, Marianne, c ci sunt sigur c-a existat un astfel deă ă ă b rbat i numele lui începea cu litera F.ă ş Elinor îi r mase recunosc toare ladyei Middleton pentru c observ chiar în clipa aceea că ă ă ă ă „plou foarte tare”, de i î i închipui c întreruperea se datora mai pu in considera iei de care seă ş ş ă ţ ţ bucura din partea ladyei Middleton, cât faptului c ei nu-i pl ceau de loc ironiile lipsite deă ă elegan , ce constituiau un prilej de desf tare pentru so ul i pentru mama ei. Sugestia ei fuţă ă ţ ş imediat urmat de colonelul Brandon, care se gândea întotdeauna la ceea ce simt ceilal i; iă ţ ş amândoi vorbir pe larg despre ploaie. Willoughby deschise pianul i o rug pe Marianne s leă ş ă ă cânte ceva; i a a subiectul fu schimbat datorit str daniilor câtorva dintre cei de fa . Dar Elinorş ş ă ă ţă nu- i reveni chiar atât de u or din spaima pe care o tr sese.ş ş ă În seara aceea hot râr ca a doua zi s viziteze ni te locuri foarte frumoase, cam laă ă ă ş dou sprezece mile dep rtare de Barton, ce-i apar ineau unui cumnat de~al colonelului Brandon,ă ă ţ f r protec ia c ruia nu puteau fi vizitate deoarece proprietarul, care era în str in tate, l saseă ă ţ ă ă ă ă ordine stricte în aceast privin . Se spunea c domeniile erau de o rar frumuse e, i sir John,ă ţă ă ă ţ ş care le l ud cu deosebit c ldur , putea s le aprecieze destul de bine, c ci în ultimii zece aniă ă ă ă ă ă ă organizase cel pu in de câte dou ori pe var grupuri care s le viziteze. Domeniile acelea aveauţ ă ă ă un lac de o deosebit frumuse e, pe care urmau s se plimbe cu barca, distrându-se astfel o bună ţ ă ă parte a dimine ii; urmau s ia cu ei hran rece i s mearg pân acolo în tr suri deschise i totulţ ă ă ş ă ă ă ă ş trebuia s fie organizat ca o c l torie de pl cere.ă ăă ă Unora dintre cei de fa – pu ini la num r, e adev rat – ideea li se p ru cam îndr znea ,ţă ţ ă ă ă ă ţă inând seama de anotimpul în care se g seau i de faptul c în ultimele dou s pt mâni plouase înţ ă ş ă ă ă ă

fiecare zi; Elinor o convinse pe doamna Dashwood, care era r cit , s r mân acas .ă ă ă ă ă ă CAPITOLUL XIII. Excursia pe care inten ionaser s o fac la Whitwell se dovedi a fi foarte deosebit deţ ă ă ă ă ceea ce se a teptase Elinor. Se preg tise s se ude pân la piele, s fie foarte obosit i foarteş ă ă ă ă ăş speriat ; dar se petrecu ceva i mai nepl cut, c ci pân la urm nu mai plecar de loc.ă ş ă ă ă ă ă Cam pe la zece se adunaser cu to ii la Barton Park, unde urmau s ia micul dejun. Era oă ţ ă diminea destul de frumoas , de i plouase toat noaptea, c ci norii tocmai se împr tiau pe cer iţă ă ş ă ă ăş ş soarele î i f cea adesea apari ia. Erau to i veseli i bine dispu i, ner bd tori s se distreze iş ă ţ ţ ş ş ă ă ă ş hot râ i s se supun celor mai mari greut i i neajunsuri mai degrab decât s nu se poată ţ ă ă ăţ ş ă ă ă bucura de excursia proiectat .ă Pe când mâncau se aduser scrisorile. Printre altele era i una pentru colonelul Brandon; oă ş lu , se uit la adres , se schimb la fa i ie i imediat din odaie.ă ă ă ă ţăş ş — Ce s-a întâmplat cu Brandon? Întreb sir John.ă Dar nimeni nu tia nimic.ş — Sper c n-a primit ve ti rele, spuse lady Middleton. Trebuie s fie ceva deosebit careă ş ă s -l fi f cut pe colonelul Brandon s se ridice atât de brusc de la masa mea.ă ă ă Colonelul se întoarse peste vreo cinci minute. — Sper c n-ai primit ve ti rele, domnule colonel? Întreb doamna Jennings, pe când intraă ş ă în camer .ă — Câtu i de pu in, doamn . Mul umesc de întrebare.ş ţ ă ţ — O scrisoare de la Avignon? Sper c sora dumitale nu se simte mai r u.ă ă — Nu, doamn . E de la Londra; o simpl scrisoare de afaceri.ă ă

— Dar cum de scrisul de pe ea te-a tulburat atât de mult, dac n-a fost decât o scrisoare deă afaceri? Haide, haide, nu merge s ne duci cu astfel de vorbe, domnule colonel. Spune-ne mai deă grab adev rul.ă ă — Bag de seam cum vorbe ti, draga mea, spuse lady Middleton.ă ă ş — Te anun poate c veri oara dumitale Fanny s-a c s torit? Continu doamna Jennings,ţă ă ş ă ă ă f r s in seama de repro ul fiicei ei.ă ă ăţ ă ş — Nu, nu-i vorba de asta. — Ei bine, atunci tiu de unde este, domnule colonel. i sper c doamna respectiv seş Ş ă ă simte bine. — La cine v referi i, doamn ? Spuse el, ro ind u or.ă ţ ă ş ş — tii dumneata la cine m gândesc…Ş ă — Îmi pare deosebit de r u, doamn , spuse el adresându-i-se ladyei Middleton, c amă ă ă primit aceast scrisoare tocmai ast zi, c ci e vorba de ni te treburi care-mi reclam imediată ă ă ş ă prezen a la Londra.ţ — La Londra! Exclam doamna Jennings. Ce treburi po i avea la Londra în această ţ ă perioad a anului?ă — Regret foarte mult, continu el, c sunt silit s p r sesc o societate atât de pl cut ; dară ă ă ă ă ă ă i mai r u îmi pare gândindu-m c f r mine nu ve i fi primi i la Whitwell.ş ă ă ă ă ă ţ ţ

Ce mai lovitur pentru to i cei de fa !ă ţ ţă — Nu-i suficient s -i scrii câteva rânduri menajerei, domnule Brandon? Întrebă ă ner bd toare Marianne.ă ă Colonelul Brandon cl tin din cap.ă ă — Dar trebuie s mergem, spuse sir John. Doar n-o s amân m excursia când preg tirileă ă ă ă sunt aproape gata. Po i s te duci la Londra mâine, Brandon, asta-i…ţ ă — Ce n-a da ca lucrurile s se poat aranja atât de u or! Dar îmi este imposibil s -miş ă ă ş ă amân plecarea fie m car i cu o zi!ă ş — Cel pu in dac ne-ai spune i nou despre ce treburi e vorba, zise doamna Jennings; ne-ţ ă ş ăam putea da i noi scama dac drumul sta poate fi amânat sau nu.ş ă ă — N-ar trebui s -ntârzii decât cu ase ore, spuse Willoughby, dac i-ai amâna plecareaă ş ăţ pân ce ne vom întoarce.ă — Nu-mi pot permite s pierd nici m car un ceas.ă ă Atunci Elinor îl auzi pe Willoughby optindu-i Mariannei:ş — Sunt unii oameni c rora nu le plac petrecerile. Brandon e unul dintre ei. Îmi închipui că ă i-a fost fric s nu r ceasc i a inventat acest iretlic ca s scape de excursie. Pot pune pariu peă ă ă ăş ş ă cincizeci de lire c scrisoarea a fost scris chiar de el.ă ă — Sunt sigur c-a a-i, îi r spunse Marianne.ă ş ă — tiu eu de mult vreme c nu po i fi convins s te r zgânde ti, spuse sir John, o dat ceŞ ă ă ţ ă ă ş ă te-ai hot rât s faci un lucru. Sper, totu i, s mai chibzuie ti pu in. Gânde te-te numai: le-amă ă ş ă ş ţ ş adunat aici pe cele dou domni oare Carey, care-au venit tocmai de la Newton, pe cele treiă ş domni oare Dashwood, care-au venit pe jos de la vil , iar domnul Willoughby s-a sculat cu douş ă ă ceasuri înainte de ora lui obi nuit , special ca s mearg la Whitwell.ş ă ă ă Colonelul Brandon î i manifest din nou p rerea de r u c trebuie s -i dezam geasc peş ă ă ă ă ă ă ă to i, declarând îns , în acela i timp, c nu- i poate amâna plecarea.ţ ă ş ă ş — Ei, i-atunci când ai s te întorci?ş ă Lady Middleton ad ug :ă ă — Sper m c v ve i întoarce la Barton de îndat ce ve i putea sc pa de la Londra i-o să ă ă ţ ă ţ ă ş ă amân m excursia noastr la Whitwell pân ce v ve i întoarce.ă ă ă ă ţ

— Sunte i foarte amabil . Dar nu prea cred c am s m pot întoarce, a a c n-a vrea sţ ă ă ă ă ş ă ş ă m angajez câtu i de pu in.ă ş ţ — Aa, dar trebuie neap rat s se întoarc , i are s se întoarc , exclam sir John. Dac nuă ă ă ş ă ă ă ă se întoarce pân la sfâr itul s pt mânii, m duc dup el.ă ş ă ă ă ă — P i chiar a a s faci, sir John, spuse doamna Jennings, i cu ocazia asta poate c-ai să ş ă ş ă afli i despre ce-i vorba.ş — Nu vreau s -mi vâr nasul în treburile altora. Îmi închipui c e vorba de ceva de care seă ă ru ineaz .ş ă Colonelul Brandon fu anun at c i s-au preg tit caii.ţ ă ă — Doar nu te duci c lare pân la Londra? Îl întreb Sir John.ă ă ă — Nu. M duc c lare pân la Honiton i de acolo iau diligen a.ă ă ă ş ţ — M rog, dac e ti hot rât, î i urez drum bun. Dar cred c n-ar fi r u s te r zgânde ti.ă ă ş ă ţ ă ă ă ă ş — V asigur c nu mi-e cu putin .ă ă ţă Apoi î i lu r mas bun de la to i cei de fa .ş ă ă ţ ţă — Nu exist nici o ans s v întâlnesc la Londra pe dumneata i pe surorile dumitale,ă ş ă ă ă ş domni oar Dashwood?ş ă — Mi-e team c nu; niciuna.ă ă — Atunci trebuie s -mi iar r mas bun pentru mai mult vreme decât mi-ar place s-o fac.ă ă ă Mariannei nu-i adres nici un cuvânt. Se mul umi doar s se încline politicos în fa a ei.ă ţ ă ţ — Ei haide, domnule colonel, îi zise doamna Jennings, înainte de a pleca, spune-ne iş nou de ce ne p r se ti…ă ă ă ş El î i lu r mas-bun de la ea i ie i din înc pere, înso it de sir John.ş ă ă ş ş ă ţ Nici nu plec bine colonelul c protestele i p rerile de r u reprimate pân atunci, dină ă ş ă ă ă polite e, izbucnir dintr-o dat ; i cu to ii fur de acord, manifestându- i în nenum rate rânduriţ ă ă ş ţ ă ş ă necazul, c e cât se poate de sup r tor s fii supus unei astfel de dezam giri.ă ă ă ă ă — B nuiesc eu cam ce treburi are, spuse doamna Jennings, exultând.ă — Chiar b nui i doamn ? Exclamar aproape to i.ă ţ ă ă ţ — Da. Trebuie s fie ceva în leg tur cu domni oara Williams, sunt sigur .ă ă ă ş ă — Dar cine-i domni oara Williams? Întreb Marianne.ş ă — Cum, nu tii cine-i domni oara Williams? Trebuie s fi auzit de ea pân acum. E oş ş ă ă rud de-a colonelului, draga mea, o rud foarte apropiat . N-o s spunem cât de apropiat , deă ă ă ă ă team s nu jignim domni oarele.ă ă ş Apoi, vorbind pe un ton pu in mai sc zut, îi spuse lui Elinor:ţ ă — E fiica lui nelegitim .ă — Adev rat?ă — Aa, da; i seam n leit cu el. Colonelul, cred eu, o s -i lase toat averea.ş ă ă ă ă Când sir John se întoarse, se al tur i el regretului general în leg tur cu întâmplareaă ăş ă ă aceea cât se poate de nepl cut , observând totu i în încheiere c , deoarece sunt cu to ii împreun ,ă ă ş ă ţ ă trebuie s fac ceva s se simt bine i dup ce se consultar un timp, fur de acord c nu s-ar fiă ă ă ă ş ă ă ă ă putut sim i bine decât la Whitwell; i-ar mai putea cumva alina p rerile de r u f când o plimbareţ ş ă ă ă prin împrejurimi. Poruncir a adar s li se preg teasc tr surile; a lui Willoughby era prima iă ş ă ă ă ă ş Marianne nu p ruse nicicând mai fericit decât atunci când se urc în ea.ă ă ă Willoughby mân caii foarte repede prin parc i disp rur curând din ochii celorlal i; nuă ş ă ă ţ se mai tiu nimic despre ei pân când se întoarser , lucru care se petrecu abia dup ce sosiser to iş ă ă ă ă ţ ceilal i. Amândoi p reau încânta i de plimbarea pe care o f cuser ; dar nu pomenir decât foarteţ ă ţ ă ă ă în trecere c r m seser mai mult pe drumul din vale, în timp ce ceilal i urcaser sus, pe dealuri.ă ă ă ă ţ ă

Stabilir ca în seara aceea s organizeze o petrecere dansant i ca toat lumea s fieă ă ăş ă ă foarte vesel . Mai venir i al i membri ai familiei Carey s ia masa cu ai lor i avur deosebitaă ăş ţ ă ş ă pl cere de a spori num rul musafirilor la aproape dou zeci, fapt pe care sir John îl sublime cuă ă ă mult bucurie. Willoughby se a ez , ca de obicei, între cele dou surori Dashwood. În dreapta luiă ş ă ă Elinor edea doamna Jennings i nici nu se a ezaser bine c se aplec i-i spuse Mariannei,ş ş ş ă ă ăş destul de tare s fie auzit i de Willoughby:ă ăş — tiu unde v-a i petrecut diminea a. Cu toate iretlicurile voastre, tot v-am descoperit.Ş ţ ţ ş Marianne ro i i întreb foarte repede:ş ş ă — Unde, m rog?ă — Nu tia i, spuse Willoughby, c ne-am plimbat cu tr surica mea?ş ţ ă ă — tiu eu, tiu, domnule obr znic tur , tiu foarte bine, de aceea m-am i hot rât s afluŞ ş ă ă ă ş ş ă ă unde-a i fost. Sper c - i place viitoarea dumitale cas , domni oar Marianne.ţ ă ţ ă ş ă tiu c -i foarte mare; i când am s te vizitez, sper s constat c i-ai schimbat mobilaŞ ă ş ă ă ă pentru c , acum ase ani, când am fost eu pe-acolo, avea mare nevoie de a a ceva.ă ş ş Marianne se întoarse foarte ru inat . Doamna Jennings râse din toat inima; Elinor aflş ă ă ă c , hot rât fiind s tie unde fuseser cei doi, mersese pân acolo încât î i pusese camerista s seă ă ă ăş ă ă ş ă intereseze la gr jdarul domnului Willoughby; i c în felul acesta auzise c se duseser laă ş ă ă ă Allenham i- i petrecuser cea mai mare parte a timpului plimbându-se prin gr din i vizitândş ş ă ă ăş casa. Elinorei nu-i venea s cread c e adev rat, c ci se p rea foarte pu in probabil caă ă ă ă ă ă ţ Willoughby s -i fi propus, iar Marianne s fi consim it, s intre în cas în prezen a doamneiă ă ţ ă ă ţ Smith, pe care sora ei n-o cuno tea câtu i de pu in.ş ş ţ De îndat ce ie ir din sufragerie, Elinor o întreb dac tot ce auzise era adev rat; i nuă ş ă ă ă ă ş mic îi fu uimirea când afl c toate am nuntele relatate de doamna Jennings erau cu totulă ă ă ă adev rate. Marianne se sup r pe ea v zând c nu prea crede ce-i spune.ă ă ă ă ă — i de ce- i închipui, Elinor, c n-am fost acolo sau c n-am v zut casa? Nu asta ai vrutŞ ţ ă ă ă s faci i tu de atâtea ori?ă ş — Ba da, Marianne, dar eu nu m-a fi dus dac doamna Smith ar fi fost acolo i f r sa fiuş ă ş ă ă înso it i de altcineva decât de domnul Willoughby.ţ ăş — Bine, clar domnul Willoughby este singura persoan care poate avea dreptul s -miă ă arate casa; ne-am plimbat doar într-o tr suric deschis ; cum a mai fi putut avea vreun altă ă ă ş înso itor? i în via a mea n-am petrecut o diminea mai pl cut .ţ Ş ţ ţă ă ă — Tare mi-e team , replic Elinor, c pl cerea ce i-o ofer o anume îndeletnicire nuă ă ă ă ţ ă dovede te întotdeauna buna cuviin .ş ţă — Dimpotriv , nimic nu poate fi o mai bun dovad în aceast privin , Elinor; c ci dac-ă ă ă ă ţă ăar fi existat cea mai mic urm de lips de bun -cuviin în ceea ce am f cut, mi-a fi dat chiară ă ă ă ţă ă ş atunci seama de acest lucru, c ci tim întotdeauna când facem ceva gre it, i o asemeneaă ş ş ş convingere mi-ar fi t iat orice bucurie.ă — Dar, draga mea Marianne, întrucât ai i fost expus la ni te observa ii impertinente, n-ş ă ş ţai început s te îndoie ti de în elepciunea purt rii tale?ă ş ţ ă — Dac observa iile impertinente ale doamnei Jennings sunt o dovad de lips de bun -ă ţ ă ă ăcuviin , apoi atunci înseamn c p c tuim cu to ii în fiecare clip a vie ii noastre. Am ajunsţă ă ă ă ă ţ ă ţ acum s nu-i mai apreciez critica, dup cum nu i-a mai aprecia nici laudele. Nu-mi dau seama să ă ş ă fi f cut ceva r u plimbându-m prin gr dina doamnei Smith sau vizitându-i casa. Într-o bun ziă ă ă ă ă vor fi ale domnului Willoughby i…ş — Chiar dac într-o zi vor fi ale tale, Marianne, i înc i atunci atitudinea ta tot n-ar aveaă ş ăş nici o justificare.

Marianne ro i la auzul acestei aluzii; dar era cât se poate de limpede c îi f cea pl cere; iş ă ă ă ş dup un r stimp de zece minute de gândire serioas , veni iar i la sora ei i-i zise bine dispus :ă ă ă ăş ş ă — Poate, Elinor, c n-am f cut bine c m-am dus la Allenham; dar domnul Willoughby aă ă ă vrut cu tot dinadinsul s -mi arate locurile i casa i pot s te asigur c e încânt toare. La etaj areă ş ş ă ă ă un salona cum nu se poate mai dr gu , nici prea mare i nici prea mic ca s poat fi folosit totş ă ţ ş ă ă timpul i dac-ar avea mobilier modern ar fi foarte cochet. Camera e a ezat pe col i are ferestreş ş ă ţ ş pe dou laturi. Într-o parte, dincolo de gazonul din spatele casei pe care se joac popice, vezi oă ă p dure frumoas , pe-o coast de deal, iar din cealalt , biserica i satul, iar dincolo de ele seă ă ă ă ş deschide o priveli te c tre dealurile acelea frumoase, seme e, pe care le-am admirat de atâtea ori.ş ă ţ Camera era foarte dezavantajat când am v zut-o, c ci mobilierul din ea e grozav de ponosit, dară ă ă dac ar fi remobilat – chestie de câteva sute de lire, dup cum spunea Willoughby – ar deveniă ă ă una dintre cele mai pl cute din Anglia.ă Dac n-ar fi fost întrerupte de al ii, Elinor ar fi putut-o asculta descriind cu aceea iă ţ ş încântare fiecare camer din cas .ă ă CAPITOLUL XIV. Felul neprev zut în care colonelul Brandon î i încheiase vizita la Barton Park, cât iă ş ş înc p ânarea cu care ascundea pricina, îi stârnir curiozitatea doamnei Jennings, preocupând-oă ăţ ă dou sau trei zile la ir; era curioas din fire, a a cum i trebuie s fie to i aceia care se interesează ş ă ş ş ă ţ ă îndeaproape de venirile i plec rile cuno tin elor lor. Se tot întreba cu rare întreruperi, ce-lş ă ş ţ determinase s plece; era sigur c trebuie s fi primit vreo veste proast i se gândi la toateă ă ă ă ăş genurile de sup r ri care s-ar fi putut abate asupra lui, fiind st pânit de ideea fix c n-are să ă ă ă ă ă ă poat sc pa de toate.ă ă — Sunt sigur c trebuie s i se fi întâmplat ceva foarte trist, spuse ea. Asta i se citea peă ă ă fa ! Bietul om! Tare m tem c trece prin grele încerc ri. Mo ia de la Delaford n-a fost niciodatţă ă ă ă ş ă evaluat la mai mult de dou mii pe an, i fratele lui a l sat lucrurile foarte încurcate. Cred că ă ş ă ă trebuie s fi fost chemat pentru rezolvarea unor probleme b ne ti; c ci ce alta ar putea fi? Mă ă ş ă ă întreb: asta o fi oare realitatea? A da orice s aflu adev rul. Poate c e ceva în leg tur cuş ă ă ă ă ă domni oara Williams i, de fapt, cred c asta i este, pentru c s-a fâstâcit de-a binelea când i-amş ş ă ş ă vorbit despre ea. Poate c e la Londra i e bolnav ; nimic nu e mai probabil, c ci am impresia că ş ă ă ă e cam bicisnic de felul ei. Pot face prinsoare c e ceva în leg tur cu domni oara Williams.ă ă ă ă ş E pu in probabil s mai aib i acum încurc turi financiare, c ci e un om extrem deţ ă ăş ă ă prudent i f r doar i poate c între timp i-o fi aranjat treburile mo iei. Ah, m întreb ce i s-o fiş ă ă ş ă ş ş ă întâmplat! Poate c sora lui de la Avignon se simte mai prost i o fi trimis dup el. Plecarea luiă ş ă atât de gr bit pare s justifice aceast presupunere. Oricum, îi doresc din toat inima s scape deă ă ă ă ă ă necazuri i pe deasupra s se aleag i cu o nevast cumsecade.ş ă ăş ă Cam a a vorbea i se tot întreba doamna Jennings.ş ş P rerile i se schimbau o dat cu fiecare nou presupunere i pe m sur ce-i treceau prină ă ă ş ă ă cap, toate p reau la fel de probabile. Iar Elinor, de i era sincer interesat de soarta coloneluluiă ş ă Brandon, nu putea s - i pun la fel de multe întreb ri în leg tur cu plecarea lui atât de pripit ,ă ş ă ă ă ă ă cum ar fi vrut doamna Jennings; c ci pe lâng faptul c , dup p rerea ei, nu merita s dai atâtaă ă ă ă ă ă importan i s te preocupi atâta vreme de o astfel de întâmplare, ea era fr mântat de cu totulţăş ă ă ă altceva. O îngrijora nea teptata rezerv a Mariannei i a lui Willoughby în leg tur cu ceea ceş ă ş ă ă tiau prea bine c îi intereseaz pe to i în mod deosebit. Întrucât aceast t cere a lor continua,ş ă ă ţ ă ă

fiecare zi care trecea o f cea s par i mai ciudat , i mai nepotrivit cu felul lor de a fi. Elinoră ă ăş ă ş ă nu- i putea închipui de ce nu recunosc fa de ea i de mama lor hot rârea pe care o luaser iş ţă ş ă ăş care era v dit prin felul cum se purtau unul fa de cel lalt.ă ă ţă ă

Putea în elege foarte bine c nu se pot c s tori numaidecât; c ci de i pe Willoughby n-ţ ă ă ă ă şaveai nici un motiv s -l crezi un om bogat, sir John apreciase c mo ia îi aducea un venit deă ă ş aproximativ ase sau apte sute de lire pe an; dar acestea abia de-i puteau acoperi cheltuielile i elş ş ş însu i se plângea uneori c -i s rac. Dar Elinor nu- i putea explica taina aceasta de neîn elesş ă ă ş ţ p strat de ei în leg tur cu logodna lor i care nu ascundea, de fapt, absolut nimic; venea într-oă ă ă ă ş contradic ie atât de flagrant cu p rerile lor i comportarea lor obi nuit , c uneori se gândea cţ ă ă ş ş ă ă ă poate nici nu sunt de fapt logodi i i aceast îndoial era destul s o fac s n-o mai întrebe nimicţ ş ă ă ă ă ă pe Marianne. Nimic nu putea exprima mai mult ata amentul lui Willoughby fa de ele, decât propriaş ţă lui comportare. Fa de Marianne se manifesta cu toat tandre ea pe care-o putea dovedi inima unuiţă ă ţ îndr gostit, iar fa de restul familiei cu aten ia afectuoas a unui fiu i a unui frate. Î i d deaă ţă ţ ă ş ţ ă impresia c ine la casa lor de parc ar fi fost propriul lui c min; î i petrecea acolo mult mai multăţ ă ă ş timp decât la Allenham i dac nu se întâlneau cu to ii la Barton Park, plimbarea pe care o f ceaş ă ţ ă în fiecare diminea se termina de cele mai multe ori la ele acas i- i petrecea tot restul zilei.ţă ăş ş Lâng Marianne, cu copoiul lui favorit la picioare.ă Mai ales într-o sear , cam la o s pt mân de la plecarea colonelului Brandon, le d duă ă ă ă ă impresia c inima îi e mai mult ca oricând gata s - i arate dragostea pentru toate cele din jur; iă ă ş ş când se întâmpl ca doamna Dashwood s pomeneasc despre inten iile ce le are de a- i mai m riă ă ă ţ ş ă i de a- i înfrumuse a casa la prim var , se opuse cu înfl c rare la orice schimbare ce i s-ar fiş ş ţ ă ă ă ă

putut aduce acelui col i or de lume pe care dragostea lui îl considera perfect.ţ ş — Cum! Exclam el. S schimba i aceast scump c su ! Nu, cu asta n-am s fiuă ă ţ ă ă ă ţă ă niciodat de acord. Dac s-ar ine seama de ceea ce simt eu pentru ea, pere ilor stora n-ar trebuiă ă ţ ţ ă s li se adauge m car o pietricic , iar casa n-ar trebui l rgit nici m car cu o palm .ă ă ă ă ă ă ă — Nu te speria, îi spuse domni oara Dashwood, n-o s se întâmple niciodat una ca asta,ş ă ă c ci mama n-are s aib niciodat atâ ia bani pentru a a ceva.ă ă ă ă ţ ş — M bucur din inim s te aud, vorbind astfel exclam el. Deie Domnul ca mama ta să ă ă ă ă fie întotdeauna s rac dac nu g se te cu cale s - i foloseasc mai bine averea.ă ă ă ă ş ă ş ă — Î i mul umesc, Willoughby. Po i fi sigur c n-am s sacrific ata amentul pe care-l aiţ ţ ţ ă ă ş fa de casa noastr , sau pe care l-ar avea oricine la care in, pentru tot ce-a putea vreodat faceţă ă ţ ş ă s -mi v d casa mai mare i mai frumoas . Crede-m , te rog, c orice sum mi-ar r mâne deă ă ş ă ă ă ă ă prisos, când am s -mi fac socotelile la prim var , a l sa-o mai degrab nefolosit , decât s-oă ă ă ş ă ă ă cheltuiesc în a a fel încât s te fac s suferi. Dar e ti oare chiar atât de ata at de casa asta, încât sş ă ă ş ş ă nu-i g se ti nici un cusur?ă ş — Da, sunt, r spunse el. Mie mi se pare c n-are niciunul. Mai mult chiar, consider c eă ă ă singurul gen de cas în care po i fi fericit i dac a fi destul de bogat, a d râma numaidecât casaă ţ ş ă ş ş ă de la Combe i a cl di-o din nou inând neab tut seama de planul acestei c su e.ş ş ă ţ ă ă ţ — O cas care s aib , presupun, sc ri înguste i întunecoase i-o buc t rie în care soba să ă ă ă ş ş ă ă ă scoat fum, spuse Elinor.ă — Da, da, exclam el cu înfl c rare, cu tot, absolut tot ce-i apar ine i acestei c su e; n-aă ă ă ţ ş ă ţ ş putea sim i niciunul dintre avantajele sau dezavantajele ce le-ar avea o astfel de cas . Numai subţ ă un astfel de acoper mânt a putea fi poate la fel de fericit la Combe, cum am fost la Barton.ă ş — Sper, îi r spunse Elinor, c vei ajunge s - i consideri propria cas tot atât de f ră ă ă ţ ă ă ă cusururi, cum o g se ti pe cea de aici, chiar dac ar avea avantajul unor camere mai bune i aă ş ă ş unei sc ri mai largi.ă

— Exist , fire te, condi ii, spuse Willoughby, care m-ar face s-o îndr gesc foarte mult;ă ş ţ ă dar aceast cas va avea întotdeauna un loc or în inima mea, pe care nici o alta nu-l va ocupaă ă ş vreodat .ă Doamna Dashwood se uit încântat la Marianne, ale c rei priviri erau atât de expresivă ă ă a intite asupra lui Willoughby, ar tând cât se poate de limpede ce bine în elege ceea ce simte el.ţ ă ţ — De câte ori n-am vrut, cu vreo dou sprezece luni în urm , când eram la Allenham, caă ă vila Barton s fie locuit ! N-am trecut niciodat pe lâng ea f r s -i admir pozi ia i f r să ă ă ă ă ă ă ţ ş ă ă ă regret c nu e nimeni care s stea în ea. Cât de pu in m gândeam pe atunci c prima veste pe careă ă ţ ă ă urma s-o aud de la doamna Smith, când aveam s mai vin pe aici, va fi c vila Barton a fostă ă închiriat ; am sim it imediat o mul umire i un interes fa de acest eveniment probabil dină ţ ţ ş ţă pricin c ele n-au fost decât un presentiment al fericirii pe care aveam s-o tr iesc aici. Oare nuă ă ă asta trebuie s fi fost, Marianne? Spuse el adresându-i-se cu glas sc zut. Apoi vorbind ca i maiă ă ş înainte, spuse: i casa asta vre i dumneavoastr s-o strica i, doamn Dashwood? Vre i s-o lipsi iŞ ţ ă ţ ă ţ ţ de simplitatea ce o are prin tot felul de îmbun t iri închipuite, i acest salona îndr git, unde ne-ăăţ ş ş ăam cunoscut prima dat i unde am petrecut de atunci împreun atâtea ceasuri fericite vre i oareăş ă ţ s -l reduce i la starea de simplu antreu i vre i ca toat lumea s se gr beasc s treac prin od i aă ţ ş ţ ă ă ă ă ă ă ă ţ ce-a p strat în ea toate avantajele i întreg confortul ce nu l-ar putea avea vreo alt odaie de peă ş ă lumea asta cu cel mai frumos confort? Doamna Dashwood îl asigur din nou c nu va mai încerca s fac nici o schimbare.ă ă ă ă — Sunte i o femeie de treab , replic el cu c ldur .ţ ă ă ă ă Promisiunea dumneavoastr m mai lini te te pu in. Dar promite i-mi înc ceva ca s potă ă ş ş ţ ţ ă ă fi fericit. Spune i-mi c nu numai casa dumneavoastr o s r mân aceea i, dar c iţ ă ă ă ă ă ş ăş dumneavoastr , i to i ai dumneavoastr , ve i r mâne neschimba i ca i casa în care locui i i că ş ţ ă ţ ă ţ ş ţ ş ă m ve i trata întotdeauna cu aceea i bun tate care a f cut ca tot ce v apar ine s -mi devin atâtă ţ ş ă ă ă ţ ă ă de drag. I se promise i acest lucru cu drag inim i întreaga purtare a lui Willoughby din searaş ă ăş aceea le dovedi cât de mult ine la ele i cât este de fericit.ţ ş — S te a tept m mâine la cin ? Îl întreb doamna Dashwood, la plecare. Nu te poftescă ş ă ă ă de diminea , pentru c trebuie s ne ducem pân la Barton Park, s -i facem o vizit doamneiţă ă ă ă ă ă Middleton. Le promise s vin a doua zi pe la patru.ă ă CAPITOLUL XV. A doua zi doamna Dashwood îi f cu o vizit doamnei Middleton i fu înso it de două ă ş ţ ă ă dintre fetele ei; Marianne se scuz c nu poate merge cu ele, dând drept pretext un fleac – cum că ă ă ar fi fost ocupat – iar mama ei, care trase concluzia c Willoughby îi promisese Mariannei cu oă ă sear înainte s treac pe la ea în timp ce restul familiei avea s fie plecat , fu cât se poate deă ă ă ă ă mul umit ca ea s r mân acas .ţ ă ă ă ă ă Când se întoarser de la Barton Park v zur tr surica lui Willoughby i pe servitorulă ă ă ă ş acestuia a teptând în fa a casei i doamna Dashwood fu convins c presupunerea ei fuseseş ţ ş ă ă corect . Pân acum toate se petreceau dup cum proorocise; dar intrând în cas observ un lucruă ă ă ă ă la care nu s-ar fi putut a tepta pentru nimic în lume.ş Nici nu intraser bine în coridor c Marianne ie i în grab din salona , într-o stare deă ă ş ă ş tulburare v dit , cu batista la ochi, i, f r s le observe, urc sc rile în fug . Uimite i alarmate,ă ă ş ă ă ă ă ă ă ş intrar direct în camera pe care tocmai o p r sise ea, unde-l g sir numai pe Willoughby. Seă ă ă ă ă sprijinea de poli a c minului, cu spatele la ele. Se întoarse când intrat i expresia lui ar taţ ă ăş ă limpede c împ rt ea din plin emo ia de care era cople it Marianne.ă ă ăş ţ ş ă — I s-a întâmplat ceva? Exclam doamna Dashwood pe când intra. E cumva bolnav ?ă ă

— Sper c nu, replic el, încercând s par vesel; i cu un zâmbet silit ad ug numaidecât:ă ă ă ă ş ă ă Mai degrab eu sunt acela care ar trebui s m simt r u, c ci în momentul de fa suf r de peă ă ă ă ă ţă ă urma unei profunde dezam giri!ă — Dezam giri!ă — Da, c ci nu m pot ine de cuvânt în leg tur cu masa de disear . Azi-diminea ,ă ă ţ ă ă ă ţă doamna Smith i-a exercitat privilegiul averii asupra unui biet v r ce depinde de ea, trimi ându-ş ă ţm dup treburi la Londra. Tocmai mi s-au încredin at mesajele; mi-am luat r mas bun de laă ă ţ ă Allenham i spre a m mai înveseli pu in am trecut pe la dumneavoastr s v spun la revedere.ş ă ţ ă ă ă — Pleci la Londra! i chiar în diminea a asta?Ş ţ — Dintr-o clip într-alta…ă — E foarte regretabil. Dar bineîn eles c trebuie s -i faci pe plac doamnei Smith; pe deţ ă ă alt parte sper c treburile cu care te duci la Londra n-au s te re in prea mult departe de noi.ă ă ă ţ ă Willoughby se înro i, în timp ce r spunse:ş ă — Sunte i foarte dr gu , dar nu prea cred c am s m întorc prea curând în Devonshire.ţ ă ţă ă ă ă O vizitez pe doamna Smith doar o dat pe an.ă — i doamna Smith e singura dumitale prieten ?Ş ă E oare Allenham singura cas din apropiere unde ai s fii binevenit? Vai, Willoughby, dară ă ar putea s - i fie ru ine! A tep i oare o invita ie special ca s tragi la noi?ă ţ ş ş ţ ţ ă ă Ro i mai tare i privind în p mânt, spuse doar:ş ş ă — Sunte i prea bun …ţ ă Doamna Dashwood o privi mirat pe Elinor. Elinor se sim ea la fel de uluit . Câteva clipeă ţ ă t cur cu to ii.ă ă ţ Doamna Dashwood vorbi cea dintâi: — Nu vreau decât s mai adaug, drag Willoughby, c ai s fii întotdeauna binevenit laă ă ă ă vila Barton; c ci n-am s insist s te întorci imediat, pentru c numai dumneata e ti în m sur să ă ă ă ş ă ă ă apreciezi cât de mult ar putea fi a a ceva pe placul doamnei Smith. i în aceast privin nu suntş Ş ă ţă dispus nici s - i pun la îndoial judecata i nici s te b nuiesc c n-ai fi dispus s vii.ă ă ţ ă ş ă ă ă ă — Obliga iile mele în momentul de fa , r spunse Willoughby încurcat, sunt de a a naturţ ţă ă ş ă încât nu îndr znesc s m am gesc cu gândul c …ă ă ă ă ă Se opri. Doamna Dashwood fu prea uimit ca s poat scoate o vorb , a a c urm o altă ă ă ă ş ă ă ă pauz . Fu întrerupt de Willoughby, care spuse, cu un zâmbet vag:ă ă — E o nebunie s mai z bovesc pe aici. Nu vreau s m mai chinui, r mânând printreă ă ă ă ă prieteni, de a c ror prezen îmi este imposibil s m bucur în momentul de fa .ă ţă ă ă ţă Apoi î i lu în grab r mas-bun de la ele i p r si înc perea. Îl v zur urcându-se înş ă ă ă ş ă ă ă ă ă tr sur i într-o clip fu departe.ă ăş ă Doamna Dashwood era prea emo ionat s mai poat vorbi i ie i numaidecât din salonaţ ă ă ă ş ş ş pentru a se l sa în singur tate, prad nelini tii i îngrijor rii pe care i le pricinuiser această ă ă ş ş ă ă ă plecare nea teptat .ş ă Cât despre Elinor, îngrijorarea ei era cel pu in egal cu aceea a maic -si. Se gândeau cuţ ă ă nelini te i neîncredere la ceea ce tocmai se întâmplase. Felul în care se purtase Willoughby cândş ş î i luase r mas bun de la ele, jena pe care o manifestase, pretinsa lui veselie i mai ales rezerva luiş ă ş de a accepta invita ia mamei ei, felul în care d duse bir cu fugi ii – o atitudine atât de nea teptatţ ă ţ ş ă din partea unui îndr gostit, i cu atât mai pu in din partea lui, toate acestea o nec jeau foarte mult.ă ş ţ ă Uneori îi era team c Willoughby n-avusese niciodat vreo inten ie serioas , iar în clipaă ă ă ţ ă urm toare c între el i sora ei intervenise vreo ceart dezastruoas ; profunda mâhnire ce oă ă ş ă ă observase la Marianne când aceasta p r sise camera nu putea fi justificat decât de o ceartă ă ă ă

serioas , de i, dac-ar fi fost s in seama de cât îi iubea pe ea Willoughby, o ceart între ei ar fiă ş ăţ ă ă p rut cu neputin .ă ţă Dar oricare ar fi fost am nuntele în leg tur cu desp r irea lor, mâhnirea manifestat deă ă ă ă ţ ă sora ei era neîndoielnic i Elinor se gândea, cu o duioas comp timire, la mâhnirea cumplităş ă ă ă c reia desigur Marianne i se l sa prad , ba chiar o sporea i o exagera dintr-un sentiment deă ă ă ş datorie. Mama ei se întoarse cam peste vreo jum tate de or i, de i avea ochii ro ii, nu p rea preaă ăş ş ş ă deprimat .ă — tii, Elinor, scumpul nostru Willoughby e acum la o dep rtare de câteva mile deŞ ă Barton, spuse ea, în timp ce se a eza ca s se apuce de lucru, i cât de grea trebuie s -i fie inimaş ă ş ă în aceast c l torie.ă ăă — Ce curios… S plece a a, pe nea teptate! Mie-mi pare a fi rezultatul unei hot râri luateă ş ş ă dintr-o dat , ie nu? i când te gânde ti c asear a fost la noi, i a fost atât de fericit, de vesel iă ţ Ş ş ă ă ş ş de afectuos… i-acu, dup ce ne-a anun at doar cu zece minute înainte de a ne p r si de ceŞ ă ţ ă ă anume are de gând s fac – iat -l plecat, f r inten ia de a se mai întoarce. Trebuie s i se fiă ă ă ă ă ţ ă întâmplat ceva mai grav decât ce ne-a m rturisit nou . N-a vorbit i nici nu s-a comportat cum îiă ă ş st în fire. Trebuie s - i fi dat i tu seama de asta, dup cum mi-am dat i eu. Ce-ar putea fi? Oareă ă ţ ş ă ş s se fi certat cu Marianne? Altfel de ce s-ar fi ar tat atât de pu in doritor s - i accepte invita ia deă ă ţ ă ţ ţ a se reîntoarce la noi? — Nu c n-ar fi vrut s-o accepte, Elinor; de asta mi-am dat perfect de bine seama. Nuă putea s-o accepte. M-am gândit la toate, crede-m , i-mi pot foarte bine explica orice mi s-a p rut curios laă ş ă început i ce i s-a p rut, de altfel, i ie.ş ţ ă ş ţ — Chiar po i s i le explici pe toate?ţ ăţ — Sigur c da. Mi le-am l murit cum nu se poate mai bine; dar pe tine, Elinor, c reia- iă ă ă ţ place s pui totul la îndoial , tiu c justific rile mele n-au s te mul umeasc ; oricum n-ai să ă ş ă ă ă ţ ă ă reu e ti s m convingi c n-am dreptate. Sunt încredin at c doamna Smith b nuie teş ş ă ă ă ţ ă ă ă ş sentimentele ce i le poart Mariannei, c nu este de acord cu ele (poate pentru c are alte planuriă ă ă pentru el) i din cauza asta s-a dovedit ner bd toare s -l îndep rteze i c treburile pentru care l-aş ă ă ă ă ş ă trimis de aici i pe care urmeaz s le aranjeze, sunt doar un pretext pentru a-l face s plece de laş ă ă ă Barton. Asta-i ce cred eu c s-a întâmplat. Pe deasupra el î i d seama c ea nu este de acord cuă ş ă ă sentimentele pe care le are fa de Marianne; a adar, în momentul de fa nu îndr zne te s -iţă ş ţă ă ş ă m rturiseasc adev rul despre logodna lui cu fata mea i se simte obligat, inând seama de situa iaă ă ă ş ţ ţ lui de dependen fa de ea, s fie de acord cu planurile ei i s plece pentru un timp dinţă ţă ă ş ă Devonshire. tiu c-ai s -mi spui c s-ar putea ca lucrurile s fie într-adev r a a, dar s-ar putea sŞ ă ă ă ă ş ă fie i altfel; îns n-am s -mi plec urechea la nici o obiec ie de-a ta, în afar de cazul în care ai s -ş ă ă ţ ă ămi sugerezi vreo alt posibilitate la fel de bun de a în elege toat aceast poveste. Ei, Elinor, ceă ă ţ ă ă ai de spus? — Nimic, pentru c mi-ai anticipat r spunsul.ă ă — Atunci mi-ai fi spus c lucrurile s-ar fi putut petrece a a cum m-am gândit eu, dar c s-ă ş ăar fi putut petrece i altfel. Ah, Elinor, cât de neîn elese î i sunt sentimentele! Pui mai degrabş ţ ţ ă r ul înainte. Te gânde ti c Marianne va avea de suferit i-i cau i pricin lui Willoughby maiă ş ă ş ţ ă degrab decât s -i g se ti b iatului vreo scuz . E ti hot rât s -l consideri vinovat, pentru c i-aă ă ă ş ă ă ş ă ă ă ăş luat r mas bun de la noi cu mai pu in afec iune decât manifesta în purtarea lui de pân atunci.ă ţ ă ţ ă Nu putem oare scuza în nici un chip gre eala lui sau mâhnirea pricinuit de o recentş ă ă dezam gire? Nu putem accepta nici o probabilitate pur i simplu din cauz c nu exist oă ş ă ă ă certitudine? Nu-i dator m oare nimic omului pe care avem toate motivele s -l iubim i s nu-lă ă ş ă

privim cu ochi r i? Oare nu avem datoria s inem seama de anumite dificult i peste care n-aă ăţ ăţ putut trece, dar pe care, deocamdat , trebuie, în mod inevitabil, s le in secrete? i la urmaă ă ţ ă Ş urmei de ce anume îl b nuie ti?ă ş — Nici eu nu prea tiu. Dar schimbarea pe care am observat-o amândou la el atrage înş ă mod inevitabil dup sine suspiciunea unui lucru nepl cut. Exist , totu i, mult adev r în ceea ceă ă ă ş ă mi-ai spus adineauri i anume c trebuie s fim îng duitoare în ceea ce-l prive te i nu vreauş ă ă ă ş ş decât s fiu nep rtinitoare în aprecierile mele fa de toat lumea. F r îndoial c Willoughbyă ă ţă ă ă ă ă ă poate avea suficiente motive care s -i explice comportarea i vreau s sper c le are. Dar i-ar fiă ş ă ă stat mult mai mult în fire s le recunoasc dintr-o dat . Discre ia exagerat se prea poate s fieă ă ă ţ ă ă recomandabil , dar oricum nu pot s nu fiu surprins când o observ tocmai la el.ă ă ă — Dar nu trebuie s dai vina pe el pentru c s-a ab tut de la felul s u obi nuit de a fi, cândă ă ă ă ş lucrul era o necesitate absolut . Spune-mi îns , recuno ti c am avut dreptate s -l ap r cum l-amă ă ş ă ă ă ap rat? Sunt fericit c este absolvit de orice vin .ă ă ă ă — Nu pe de-a-ntregul. Se prea poate s fie nimerit s nu-i pomeneasc doamnei Smith deă ă ă logodna lor (dac sunt într-adev r logodi i) i dac a a stau lucrurile ar fi cât se poate deă ă ţ ş ă ş avantajos pentru Willoughby s nu mai prea z boveasc prin Devonshire în momentul de fa .ă ă ă ţă Dar nu-i nici o scuz pentru ei s se ascund de noi…ă ă ă — S se ascund de noi! Cum, draga mea copil , e ti în stare s -i acuzi pe Willoughby iă ă ă ş ă ş pe Marianne c sunt secreto i? Asta-i într-adev r curios când zilnic le repro ai c sunt mult preaă ş ă ş ă impruden i în manifest rile lor…ţ ă — N-am nevoie de vreo dovad a dragostei dintre ei, spuse Elinor, ci doar a logodneiă lor… — Eu una sunt convins de amândou .ă ă — i totu i, niciunul dintre ei n-a suflat m car o vorbuli în aceast privin .Ş ş ă ţă ă ţă — N-am avut nevoie de vorbe, când faptele au fost atât de gr itoare. Purtarea sa fa deă ţă Marianne i fa de noi toate, în ultimele dou s pt mâni, nu era oare cea mai bun dovad c oş ţă ă ă ă ă ă ă iube te, c o consider ca pe viitoarea lui so ie i c are pentru noi ata amentul pe care-l sim iş ă ă ţ ş ă ş ţ îndeob te fa de rudele cele mai apropiate?ş ţă Nu ne-am în eles perfect între noi? Nu mi-a cerut zilnic consim mântul, prin privirile lui,ţ ţă prin felul s u de a se purta, prin respectul s u plin de aten ie i afec iune?ă ă ţ ş ţ E posibil, oare, Elinor, s te îndoie ti c sunt logodi i?ă ş ă ţ (cum de i-a putut trece prin minte una ca asta? Cum ai putea presupune c Willoughby –ţ ă convins cum trebuie s fie de dragostea surorii tale – ar putea s-o p r seasc i înc pentru luni deă ă ă ăş ă zile f r s -i m rturiseasc dragostea ce i-o poart , sau c s-ar putea desp r i f r s - i fi f cută ă ă ă ă ă ă ă ţ ă ă ă ş ă unul altuia confiden e?ţ — M rturisesc, replic Elinor, c toate împrejur rile, cu excep ia uneia, singure, m fac să ă ă ă ţ ă ă cred c sunt logodi i; dar aceast unic împrejurare const în t cerea absolut a amânduroraă ţ ă ă ă ă ă asupra acestui subiect; i în cazul meu ea aproape c le întrece în greutate pe toate celelalte.ş ă — Vai, ce curios! Cred c ai într-adev r o p rere foarte proast despre Willoughby dac ,ă ă ă ă ă dup tot ce s-a petrecut atât de f i între ei po i pune la îndoial natura leg turii ce-i une te. Creziă ăţş ţ ă ă ş c-a jucat tot timpul teatru în manifest rile lui fa de sora ta? Crezi într-adev r c nu ine de loc laă ţă ă ă ţ ea? — Nu, nu cred a a ceva. Probabil c-o iube te i înc foarte mult, de asta nu m îndoiesc.ş ş ş ă ă — Dar trebuie s in la ea într-un fel foarte ciudat, dac o poate p r si cu atâtaăţ ă ă ă ă indiferen , f r s se gândeasc de loc la viitor, a a cum pretinzi c-o face.ţă ă ă ă ă ş

— S nu ui i, mam drag , c n-am considerat niciodat treaba asta drept sigur .ă ţ ă ă ă ă ă M rturisesc c am avut îndoielile mele; dar acuma ele au mai p lit i poate c în curând n-am să ă ă ş ă ă le mai am de loc. Dac-o s vedem c poart coresponden unul cu altul voi sc pa de toateă ă ă ţă ă temerile. — Grozav concesie le mai faci! Probabil c numai dac i-ai vedea în fa a altarului, abiaă ă ă ţ atunci ai presupune c sunt pe cale s se c s toreasc . Vai ce fire ai! Dar eu n-am nevoie de astfelă ă ă ă ă de dovezi. Dup p rerea mea, nu s-a petrecut niciodat nimic care s justifice îndoiala; s-auă ă ă ă comportat f r ascunzi uri, manifest rile le-au fost sincere i lipsite de rezerve. Presupun c nu teă ă ş ă ş ă îndoie ti de dorin ele sorei tale. Atunci, probabil, c pe Willoughby îl suspectezi. Dar de ce? Nu eş ţ ă oare un om de onoare i de suflet? Ai observat cumva la el vreo inconsecven care s te poatş ţă ă ă îngrijora? Crezi c-ar fi capabil de în el ciune?ş ă — Sper c nu, sunt convins c nu, exclam Elinor.ă ă ă ă in la Willoughby, in sincer la el i orice umbr aruncat asupra integrit ii caracteruluiŢ ţ ş ă ă ăţ lui e la fel de dureroas pentru mine ca i pentru tine. A fost o pornire involuntar i n-am s-oă ş ăş încurajez. M rturisesc c m-a speriat schimbarea observat azi diminea în felul s u de a seă ă ă ţă ă purta: vorbea de parc n-ar fi fost el însu i i nu i-a r spuns cu c ldur la amabilitate. Dar toateă ş ş ţ ă ă ă acestea se pot explica, a a cum presupuneai, prin situa ia nefericit în care se afl . Tocmai seş ţ ă ă desp r ise de sora mea, o v zuse p r sindu-l îndurerat ; i chiar de s-ar fi sim it obligat de teamă ţ ă ă ă ă ş ţ ă s n-o jigneasc pe doamna Smith, s reziste ispitei de a se reîntoarce prea curând aici fiind totu iă ă ă ş con tient c refuzându- i invita ia, spunând c pleac pentru un timp, ar da impresia c se poartş ă ţ ţ ă ă ă ă dubios i nerecunosc tor fa de familia noastr – s-ar fi putut prea bine s se simt jenat iş ă ţă ă ă ă ş tulburat. Într-un asemenea caz o recunoa tere sincer i deschis a greut ilor prin care trece, ar fiş ăş ă ăţ fost spre onoarea sa, cred, i mai în concordan cu caracterul s u; – dar n-am s ridic obiec ii atâtş ţă ă ă ţ de intolerante, ca de exemplu punctele noastre deosebite de vedere al meu i al lui sau o abatereş de la ceea ce consider eu c este o atitudine corect i consecvent .ă ăş ă — A a trebuie s judeci lucrurile. Sunt sigur c Willoughby nu merit s fie suspectat.ş ă ă ă ă ă De i noi nu-l cunoa tem de prea mult vreme, el nu este un str in prin partea locului; ai auzit oareş ş ă ă pe cineva vorbindu-l de r u? Probabil c dac ar fi fost în situa ia de a ac iona independent i de aă ă ă ţ ţ ş se c s tori numaidecât ar fi p rut într-adev r curios s ne p r seasc f r s -mi m rturiseasc iă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ăş mie totul f r întârziere; dar lucrurile nu stau astfel. Logodna lor n-a început sub cele maiă ă favorabile auspicii, c ci nu se pot c s tori prea curând i în cazul de fa discre ia, în m sura înă ă ă ş ţă ţ ă care se poate p stra, s-ar putea dovedi a fi foarte recomandabil .ă ă Fur întrerupte de Margaret, care intr în odaie, a a c Elinor avu timp s mediteze laă ă ş ă ă presupunerile mamei ei, s în eleag c multe dintre ele sunt foarte probabile i s spere c toateă ţ ă ă ş ă ă se vor adeveri. Pe Marianne n-o v zur de loc pân la ora mesei, când intr în sufragerie i se a ez peă ă ă ă ş ş ă scaun f r s spun un cuvânt. Avea ochii umfla i i ro ii i chiar i atunci aveai impresia c - iă ă ă ă ţ ş ş ş ş ă ş re ine cu greu lacrimile. Evit privirile tuturor; nu putu nici s m nânce i nici s vorbeasc i,ţ ă ă ă ş ă ăş dup un timp, când mama ei o mângâie pe mân cu o tandr comp timire, pu inul curaj pe care-lă ă ă ă ţ mai avea o p r si cu des vâr ire i ie i din înc pere izbucnind în lacrimi.ă ă ă ş ş ş ă Fu profund mâhnit toat seara. Era cu totul neputincioas , pentru c nu putea s seă ă ă ă ă st pâneasc . Simpla amintire a vreunui fleac în leg tur cu Willoughby o cople ea într-o clip , iă ă ă ă ş ă ş de i întreaga ei familie î i d dea silin a s -i aduc mângâiere, era imposibil, dac scoteau vreoş ş ă ţ ă ă ă vorb , s nu ating vreun subiect care s nu-i r scoleasc durerea.ă ă ă ă ă ă CAPITOLUL XVI. Mariannei i s-ar fi p rut c atitudinea ei n-are absolut nici o scuz , dac ar fi putut închideă ă ă ă ochii în prima noapte dup ce se desp r ise de Willoughby. I-ar fi fost ru ine s - i priveasc iă ă ţ ş ă ş ăş

surorile în fa a doua zi diminea dac nu s-ar fi sculat mai obosit de cum se culcase cu o searţă ţă ă ă ă înainte. Dar sentimentele care ar fi f cut-o s se ru ineze de lini tea ei, nu-i d dur prilejul s seă ă ş ş ă ă ă fac de râs. Nu închise ochii toat noaptea i plânse mai tot timpul. Se scul cu o groaznic durereă ă ş ă ă de cap, nu fu în stare s vorbeasc i nici s m nânce ceva; f cu pe mama i pe surorile ei să ăş ă ă ă ş ă sufere clip de clip , neîng duind nici uneia dintre ele s-o mângâie. Nu se putea spune c e lipsită ă ă ă ă de sensibilitate. Când micul dejun lu sfâr it ie i singur la plimbare i hoin ri prin satul Allenham,ă ş ş ă ş ă l sându-se prad amintirii unor bucurii din trecut i plângând mai toat diminea a din pricinaă ă ş ă ţ necazului ce-l avea de suferit. Î i petrecu seara în aceea i stare de spirit. Cânt toate melodiile preferate ale luiş ş ă Willoughby, cum obi nuia s fac în trecut, toate ariile pe care le interpretaser împreun i ezuş ă ă ă ăş ş în fa a pianului privind cu ochi mari la fiecare not pe care el o scrisese pentru ea, pân ce ajunseţ ă ă s aib o inim atât de grea, încât nici n-ar mai fi putut înc pea în ea mai mult triste e. i a a î iă ă ă ă ă ţ Ş ş ş hr ni ea mâhnirea zi de zi. Petrecea ore întregi la pian, acum cântând, acum plângând, i-adeseaă ş vocea i se stingea din pricina lacrimilor. Iar c r ile, întocmai ca i muzica, erau i ele un prilej deă ţ ş ş a-i spori triste ea, c ci o ajutau s vad contrastul dintre prezent i trecut. Nu citea nimic altcevaţ ă ă ă ş decât ceea ce citiser pe vremuri împreun .ă ă Dar durerea aceasta violent nu putea fi îndurat un timp prea îndelungat; în decurs deă ă câteva zile se transform într-o melancolie mai calm . Pe de alt parte îns îndeletnicirile eiă ă ă ă zilnice, plimb rile ei solitare i medita iile îi provocau totu i, din când în când, momente deă ş ţ ş durere, ce izbucneau cu tot atâta violen ca i pân atunci.ţă ş ă Nu primir nici o scrisoare de la Willoughby, i se p rea c Marianne nici nu a teaptă ş ă ă ş ă vreuna de la el. Mama ei fu surprins , iar Elinor fu din nou cuprins de nelini te.ă ă ş Dar doamna Dashwood putea g si explica ii ori de câte ori vroia, ceea ce o mul umea celă ţ ţ pu in pe ea.ţ — Adu- i aminte, Elinor, spuse ea, chiar sir John ne aduce scrisorile de la po t – i tot elţ ş ă ş ni le i duce.ş Am convenit c ar fi nimerit s fim cât mai discrete i trebuie s recunoa tem c acestă ă ş ă ş ă lucru ar fi imposibil dac coresponden a Mariannei ar urma s treac prin mâinile lui sir John.ă ţ ă ă Elinor nu putu s nege acest adev r i încerc s g seasc în el un motiv care s explice înă ă ş ă ă ă ă ă suficient m sur t cerea lor. Exista, totu i, o metod atât de direct , de simpl i la care puteau,ă ă ă ă ş ă ă ăş dup p rerea ei, recurge atât de lesne pentru a afla cum stau lucrurile cu adev rat i a înl tura f ră ă ă ş ă ă ă întârziere misterul, încât nu putu s nu i-o sugereze mamei ei.ă — Dar de ce s n-o întrebi chiar acum pe Marianne, spuse ea, dac este sau nu logodit cuă ă ă Willoughby? Întrebarea n-ar putea s-o jigneasc , dac ar veni de la tine, mama ei, o mam atât deă ă ă bun i de în eleg toare. N-ar fi decât rezultatul firesc al dragostei ce i-o por i. Pe vremuri nuăş ţ ă ţ manifesta nici un fel de rezerv i mai ales fa de tine.ăş ţă — Pentru nimic în lume nu i-a pune o astfel de întrebare. Presupunând c nu suntş ă logodi i, cât suferin i-a c una astfel! În orice caz n-ar fi de loc generos din partea mea. Nu i-ţ ă ţă ş ăşa mai merita niciodat încrederea, dup ce a sili-o s -mi fac o m rturisire într-o chestiuneş ă ă ş ă ă ă destinat , pentru moment, s fie t inuit tuturor. Ocunosc pe Marianne; tiu c m iube te dină ă ă ă ş ă ă ş toat inima i c n-a fi ultima c reia s -i aduc la cuno tin cum stau lucrurile, în cazul în careă ş ă ş ă ă ă ş ţă împrejur rile i-ar îng dui s o fac . N-a încerca s silesc pe nimeni s -mi m rturiseasc ceva, cuă ă ă ă ş ă ă ă ă atât mai mult pe copila mea, pentru c sim ul datoriei ar împiedica-o s m mint , a a cum s-ară ţ ă ă ă ş sim i poate înclinat s-o fac .ţ ă ă

Elinor consider m rinimia mamei ei exagerat , inând seama de tinere ea Mariannei, iă ă ă ţ ţ ş insist în continuare, dar în zadar; o în elepciune fireasc , o grij i o pruden la fel de firească ţ ă ăş ţă ă mergeau mân în mân cu romantica delicate a a doamnei Dashwood.ă ă ţ Trecur câteva zile înainte ca numele lui Willoughby s fie pomenit în prezen a Marianneiă ă ţ de vreun membru al familiei; sir John i doamna Jennings nu erau, fire te, atât de delica i;ş ş ţ glumele lor nu f ceau decât s toarne gaz peste focul acestei dureri; dar într-o sear , dândă ă ă întâmpl tor peste un volum de Shakespeare, doamna Dashwood exclam :ă ă — Nu l-am mai terminat pe Hamlet, Marianne. Dragul nostru Willoughby a plecat înainte de a reu i s -l citim în întregime. O s -l punem de o parte, ca atunci când se va întoarce… dar s-ş ă ăar putea întâmpla s treac i luni de zile pân atunci…ă ăş ă — Luni de zile! Exclam Marianne extrem de surprins . Nu, nici m car s pt mâni.ă ă ă ă ă Doamna Dashwood regret c -i sc paser acele vorbe; dar lui Elinor îi f cur pl cere,ă ă ă ă ă ă ă deoarece o determinar pe Marianne s -i dea un r spuns, care s exprime clar încrederea ei înă ă ă ă Willoughby i care s arate c -i cunoa te inten iile.ş ă ă ş ţ Într-o diminea , cam la o s pt mân dup plecarea lui, Marianne fu convins s li seţă ă ă ă ă ă ă al ture surorilor ei în obi nuita lor plimbare, în loc s mai r t ceasc de una singur . Pân atunciă ş ă ă ă ă ă ă evitase cu grij s fie înso it în hoin relile ei. Când surorile ei î i manifestau inten ia de a apucaă ă ţ ă ă ş ţ în sus, pe dealuri, ea se strecura direct pe potecile ce duceau în josul v ii; când era vorba ca ele s-ăo ia la vale, ea se gr bea s se ca ere pe dealuri i n-o mai puteau g si când porneau la plimbare.ă ă ţ ş ă Dar în cele din urm fu convins de Elinor s le înso easc , fiindc Elinor era împotriva izol riiă ă ă ţ ă ă ă ei. Merser pe drumul din vale, mai tot timpul într-o t cere deplin , c ci starea de spirit aă ă ă ă Mariannei nu putea fi înc influen at i Elinor, mul umit c reu ise s câ tige b t lia într-oă ţ ăş ţ ă ă ş ă ş ă ă privin , nu încerca s împing lucrurile prea departe. Dincolo de intrarea în vale, unde vegeta iaţă ă ă ţ de i înc bogat , era mai pu in s lbatic , iar priveli tea mai larg , în fa a ochilor li se deschiseş ă ă ţ ă ă ş ă ţ perspectiva unei lungi por iuni a drumului pe care-l parcurseser când veniser întâi la Barton; iţ ă ă ş ajungând acolo se oprir s priveasc de jur împrejur i s cerceteze un peisaj ce alc tuia fundalulă ă ă ş ă ă perspectivei pe care-o aveau de la vila lor dintr-un loc, în care nu se întâmplase s ajungă ă niciodat pân atunci, în plimb rile lor.ă ă ă Printre elementele acestui decor observar i unul însufle it.; era un b rbat ce venea c lareăş ţ ă ă spre ele. Câteva minute mai târziu î i putur da seama c e un gentilom i-o clip mai târziuş ă ă ş ă Marianne exclam extaziat :ă ă — El este, z u c el este, tiu precis c e el! i se gr bi s -i ias în întâmpinare, cândă ă ş ă Ş ă ă ă Elinor îi strig :ă — Marianne, m tem c n-ai dreptate. Nu e Willoughby. Persoana nu e destul de înalt caă ă ă s poat fi el i nici n-are aerul lui.ă ă ş — Ba da, ba da, strig Marianne. Sunt sigur c el este. Are aerul lui, haina lui, calul lui…ă ă ă

tiam eu c are s se întoarc curând…Ş ă ă ă i înaint gr bit ; Elinor, spre a o împiedica pe Marianne s aib o comportare bizar ,Ş ă ă ă ă ă ă pentru c era aproape sigur c b rbatul acela c lare nu era Willoughby, gr bi pasul, potrivindu-lă ă ă ă ă ă cu cel al Mariannei. Curând nu le mai desp r eau nici treizeci de yarzi de c l re i privindu-l dină ţ ă ă ţş nou, inima Mariannei suferi o profund dezam gire; întorcându-se dintr-o dat , fata o lu la fugă ă ă ă ă înapoi, spre cas , când amândou surorile ei ridicar glasul, încercând s-o împiedice s plece i oă ă ă ă ş a treia voce, pe care-o cuno teau aproape tot atât de bine ca i pe cea a lui Willoughby, începu s-oş ş roage s se opreasc ; întorcându-se mirat , Marianne îl v zu pe Edward Ferrars i porni i ea înă ă ă ă ş ş întâmpinarea lui. Era singurul om din lume care ar fi putut fi, în clipa aceea, iertat pentru faptul c nu eă Willoughby; singurul care ar fi putut smulge un zâmbet din partea ei; i ea î i terse lacrimile caş ş ş

s -i poat zâmbi i uit pentru o clip propria-i dezam gire, când î i d du seama cât este deă ă ş ă ă ă ş ă fericit sora ei.ă Ferrars desc lec i dându- i calul pe mâna servitorului s u, se întoarse pe jos cu ele laă ăş ş ă Barton, unde venise anume ca s le fac o vizit .ă ă ă Întreaga familie îl primi cu mult entuziasm, dar mai ales Marianne, care manifest chiară mai mult c ldur decât Elinor. Într-adev r, pentru Marianne, întâlnirea dintre Edward i sora eiă ă ă ă ş nu însemna decât o continuare a acelei inexplicabile rezerve pe care o remarcase adesea la Norland în purtarea unuia fa de cel lalt. Lui Edward, mai ales, îi lipsea înf i area ce seţă ă ăţş cuvenea s o aib un îndr gostit i vorbele ce trebuia s le rosteasc în împrejur ri ca cea de fa .ă ă ă ş ă ă ă ţă Se sim ea încurcat, cu greu puteai spune dac se bucur s le vad , nu era nici extaziat i niciţ ă ă ă ă ş vesel, scoase pu ine cuvinte în afar de cele pe care trebuia s le rosteasc atunci când leţ ă ă ă r spundea la întreb ri i nu-i ar t Elinorei nici un semn de afec iune. Marianne privea i ascultaă ă ş ăă ţ ş cu uimire sporit , începu chiar s încerce un sentiment de antipatie fa de Edward, sentimentă ă ţă care lu sfâr it a a cum luau sfâr it toate tr irile ei, prin aceea c gândurile o purtar din nou c treă ş ş ş ă ă ă ă Willoughby, al c rui fel de a fi alc tuia un contrast suficient de izbitor fa de acela ală ă ţă presupusului s u viitor cumnat.ă Dup un scurt r stimp, ce urm surprizei acestei prime întâlniri, Marianne îl întreb peă ă ă ă Edward dac vine direct de la Londra. Nu, se afla de vreo dou s pt mâni în Devonshire.ă ă ă ă — De dou s pt mâni! Repet ea, uimit de faptul c st tuse atâta vreme în acela iă ă ă ă ă ă ă ş comitat cu Elinor, f r s se fi gr bit s vin s o vad .ă ă ă ă ă ă ă ă El p ru a fi destul de deprimat când ad ug c st tuse la ni te prieteni lâng Plymouth.ă ă ă ă ă ş ă — Ai fost de curând în Sussex? Întreb Elinor.ă — Am fost la Norland cam cu o lun în urm .ă ă — i cum mai arat dragul, scumpul conac de la Norland? Exclam Marianne.Ş ă ă — Probabil c dragul, scumpul conac de la Norland arat a a cum arat de obicei în acestă ă ş ă anotimp. P durile i potecile îi sunt, probabil, acoperite cu un strat gros de frunze moarte.ă ş — Oh, strig Marianne, cu cât admira ie le mai priveam c zând! Cât de încântat maiă ă ţ ă ă eram, când m plimbam, s v d mii i mii de frunze mânate de vânt c tre mine! Ce senza ii mă ă ă ş ă ţ ă f ceau s încerc acest anotimp, întreaga atmosfer ! Acum nu mai e nimeni acolo s le bage-nă ă ă ă seam . Nimeni nu se mai uit la ele, decât ca la o pacoste; sunt m turate în grab i îndep rtateă ă ă ăş ă din fa a privirilor.ţ — Nu toat lumea, r spunse Elinor, are pasiunea ta pentru frunzele moarte.ă ă — Într-adev r, adesea sentimentele mele nu sunt împ rt ite, adesea ele nu sunt în elese.ă ă ăş ţ Dar uneori se întâmpl s fie. i pe când rostea aceste cuvinte c zu, câteva clipe, într-o reverie;ă ă Ş ă dar trezindu-se din ea, spuse: — i acum, Edward, zise ea atr gându-i aten ia asupra peisajului, iat aceasta este valeaŞ ă ţ ă Barton. Prive te în susul ei i r mâi nesim itor dac po i. Ia uit -te la dealurile de colo. Ai maiş ş ă ţ ă ţ ă v zut vreodat altele la fel de frumoase? La stânga, printre p durile i planta iile acelea se află ă ă ş ţ ă Barton Park. Se i vede un col din cas . i dincolo de dealul cel mai îndep rtat, ce se ridic atâtş ţ ă Ş ă ă de majestuos, se afl c su a noastr .ă ă ţ ă — E o regiune frumoas , replic el, dar v ile astea trebuie s fie pline de noroi iarna.ă ă ă ă — Cum te po i gândi la noroi, când ai în fa astfel de priveli ti?ţ ţă ş — Pentru c , printre lucruri frumoase, v d în fa a mea i o potec murdar , replic el,ă ă ţ ş ă ă ă zâmbind. „Ce curios”, î i spuse Marianne, p ind mai departe.ş ăş — Ave i vecini agreabili? Familia Middleton e simpatic ?ţ ă

— Nu, câtu i de pu in, r spunse Marianne; în aceast privin suntem cât se poate deş ţ ă ă ţă dezavantajate. — Marianne, strig sora ei, cum po i spune una ca asta? Cum de po i fi atât de nedreapt ?ă ţ ţ ă E o familie foarte respectabil , domnule Ferrars; i fa de noi s-a purtat cum nu se poate maiă ş ţă prietenos. Ai uitat, Marianne, câte zile pl cute le dator m noi lor?ă ă — Nu, spuse Marianne, cu glas sc zut, i nici momentele penibile ce le-am încercat dină ş pricina lor. Elinor nu b g în seam ce spune; i îndreptându- i aten ia spre vizitatorul lor, se str duiă ă ă ş ş ţ ă s între in o conversa ie cu el, vorbindu-i despre actuala lor re edin , despre anumite avantajeă ţ ă ţ ş ţă ce le prezint etc., smulgându- i din când în când întreb ri i observa ii. R ceala i rezerva peă ş ă ş ţ ă ş care o manifesta o jigneau foarte tare; era nec jit i pe jum tate sup rat ; dar hot rând s seă ăş ă ă ă ă ă manifeste fa de el inând mai degrab seama de trecut decât de prezent, evit orice aparen deţă ţ ă ă ţă nepl cere sau resentiment i-l trat a a cum credea ea c se cade s te por i cu o cuno tin deă ş ă ş ă ă ţ ş ţă familie. CAPITOLUL XVII. Doamna Dashwood fu doar o clip mirat când îl v zu; c ci sosirea lui la Barton era, după ă ă ă ă p rerea ei, cât se poate de fireasc . Mirarea ei fu cu mult dep it de bucuria i expresiile sale deă ă ăş ă ş simpatie. Îl primi cu toat dragostea; i timiditatea, r ceala, rezerva lui nu putur rezista uneiă ş ă ă astfel de primiri. Începur s -l p r seasc înainte de a intra în cas i fu cu des vâr ire cucerit deă ă ă ă ă ăş ă ş purtarea încânt toare a doamnei Dashwood. Într-adev r, un b rbat nu putea fi îndr gostit deă ă ă ă vreuna dintre fetele ei, f r s fac o pasiune i pentru ea; i curând Elinor avu bucuria de a-lă ă ă ă ş ş vedea devenind tot mai mult el însu i. Afec iunea ce le-o purta p ru c rena te. Iar sentimentul luiş ţ ă ă ş fa de bun starea lor deveni din nou perceptibil. Nu se putea totu i spune c e bine dispus; leţă ă ş ă l ud casa, îi admir a ezarea, fu atent i dr gu , dar nu era, totu i, binedispus. Acest lucru fuă ă ă ş ş ă ţ ş observat de întreaga familie; i punând aceast stare de proast dispozi ie pe seama îngustimii deş ă ă ţ vederi a mamei lui, doamna Dashwood se a ez la mas , indignat pe to i p rin ii egoi ti.ş ă ă ă ţ ă ţ ş — Care sunt planurile doamnei Ferrars în leg tur cu dumneata, în momentul de fa ?ă ă ţă Întreb ea, dup ce luaser masa i se strânseser cu to ii în jurul focului; tot mai vrea s devii ună ă ă ş ă ţ ă mare orator în ciuda propriilor dumitale dorin e?ţ — Nu. Sper c acuma mama e convins c nu mai am nici talent i nici vreo înclina ieă ă ă ş ţ pentru via a politic .ţ ă — Dar cum ai s devii celebru? C ci trebuie s devii celebru ca s - i mul ume ti familia.ă ă ă ă ţ ţ ş

i cred c n-are s - i vin prea u or, având în vedere c nu tii cum s - i cheltuie ti banii, c nu- iŞ ă ă ţ ă ş ă ş ă ţ ş ă ţ prea plac str inii, c n-ai nici o profesie i nici prea mult îndr zneal .ă ă ş ă ă ă — Dar nici n-am s încerc s devin celebru. N-am nici o dorin s m disting în vreun felă ă ţă ă ă oarecare i am toate motivele s sper c n-o voi face niciodat . Mul umesc lui Dumnezeu c nuş ă ă ă ţ ă mi se poate impune s fiu un geniu i un mare orator.ă ş — tiu foarte bine c nu e ti ambi ios. Ai dorin e foarte modeste.Ş ă ş ţ ţ — La fel de modeste ca i ale celorlal i muritori, cred.ş ţ Doresc, a a cum o dore te toat lumea, s fiu întru totul fericit; dar a a cum dore te toatş ş ă ă ş ş ă lumea, aceast fericire trebuie s fie a a cum îmi convine mie. M rirea n-are s m fac fericit.ă ă ş ă ă ă ă — Ar fi de fapt imposibil! Exclam Marianne. Ce leg tur exist oare între avere iă ă ă ă ş grandoare pe de o parte i fericire pe de alta?ş — Grandoarea n-are nimic de-a face cu fericirea, dar averea are, spuse Elinor. — Ru ine s - i fie, Elinor, exclam Marianne; banii pot aduce fericire numai acolo undeş ă ţ ă n-o poate aduce nimic altceva. În afar de înlesnire, banii nu pot oferi bucurii adev rate, în ce neă ă prive te pe noi în ine.ş ş

— Poate c suntem, de fapt, de aceea i p rere, spuse surâzând Elinor. Înlesnirea despreă ş ă care vorbeai tu i averea de care vorbeam eu sunt cam acela i lucru, cred; i vom c dea desigur,ş ş ş ă de acord c f r ele, a a cum e alc tuit ast zi lumea, am fi cu totul lipsite de confort. Atâta doară ă ă ş ă ă ă c ideile tale sunt mai nobile decât ale mele. Hai, spune-mi, te rog, ce în elegi tu prin a fi înlesnit?ă ţ — S ai cam o mie opt sute sau dou mii de lire pe an; nu mai mult de atât…ă ă Elinor râse. — Dou mii de lire pe an! Dup mine, averea înseamn o singur mie! Îmi închipuiam euă ă ă ă c a a stau probabil lucrurile.ă ş — i totu i dou mii pe an nu-i un venit prea mare.Ş ş ă Spuse Marianne. Nu se poate între ine a a cum trebuie o familie cu mai pu in de atât. Suntţ ş ţ convins c cerin ele mele sunt foarte modeste. O gospod rie ca lumea, servitori, o tr sur , poateă ă ţ ă ă ă chiar dou i h ita i, nu se poate între ine cu mai pu ini bani.ăş ă ş ţ ţ Elinor zâmbi din nou, auzind-o pe sora ei descriind cu atâtea am nunte viitoarele loră cheltuieli de la Combe Magna. — H ita i! Repet Edward. Dar la ce- i trebuie h ita i? Doar nu toat lumea vâneaz .ă ş ă ţ ă ş ă ă Marianne ro i pe când îi r spundea:ş ă — Dar majoritatea vâneaz .ă — A vrea, spuse Margaret schimbând subiectul discu iei, ca cineva s ne înzestreze peş ţ ă fiecare dintre noi cu o mare avere. — Ce grozav ar mai fi! Exclam Marianne, cu ochii str lucind de entuziasm i cu obrajiiă ă ş îmbujora i la gândul acestei fericiri imaginare.ţ — Cred c toat lumea ar vrea a a ceva, spuse Elinor, în ciuda faptului c averea nu poateă ă ş ă fi nesfâr it .ş ă — Doamne! Exclam Margaret, ce fericit a mai fi. M întreb ce-a face cu ea!ă ă ş ă ş Marianne î i l sa impresia c n-are nici un fel de îndoieli în aceast privin .ţ ă ă ă ţă — Eu una n-a ti cum s cheltuiesc o avere atât de mare, dac to i copiii mei ar fi boga işş ă ă ţ ţ f r ajutorul meu, spuse doamna Dashwood.ă ă — Dac-ai începe s - i pui casa la punct, zise Elinor, ai ti cum s-o cheltuie ti.ă ţ ş ş — Dac-ar fi s fie a a, ce comenzi extraordinare a i mai trimite de aici la Londra, spuseă ş ţ Edward. Ce zile fericite pentru librari, pentru negustorii de note muzicale i de reproduceri deş art ! Dumneata, domni oar Dashwood, ai da comanda s i se trimit toate gravurile de valoareă ş ă ăţ ă iar cât despre Marianne, tiu ce suflet mare are, pentru ea n-ar exista destul muzic în Londraş ă ă care s-o mul umeasc . Ce de c r i! Thomson, Cowper, Scott – le-ar cump ra i iar le-ar cump ra:ţ ă ă ţ ă ş ă cred c-ar cump ra toate exemplarele, ca nu cumva s cad vreunul în mâini nedemne de el; i-ară ă ă ş face rost de toate c r ile ce-ar putea-o înv a cum s admire un pom b trân i noduros. N-amă ţ ăţ ă ă ş dreptate, Marianne? Iart -m dac sunt foarte obraznic. Dar voiam s - i ar t c n-am uitat deă ă ă ă ţ ă ă vechile noastre dispute. — Îmi place s mi se aduc aminte de trecut, Edward, fie el trist sau vesel; mi-e drag s -ă ă ămi amintesc de el i n-ai s m superi niciodat dac-ai s -mi vorbe ti de vremurile de demult. Aiş ă ă ă ă ş mare dreptate în presupunerile pe care le faci despre felul în care mi-a cheltui banii – cel pu in oş ţ parte din ei – banii ce mi-ar prisosi f r îndoial c i-a folosi îmbog indu-mi colec ia de noteă ă ă ă ş ăţ ţ muzicale i de c r i.ş ă ţ — i grosul averii l-ai investi în aloca ii pentru autori i mo tenitorii lor.Ş ţ ş ş — Nu, Edward, a avea eu altceva de f cut cu ei.ş ă — Atunci poate c i-ai oferi drept r splat persoanei care va scrie cea mai izbutită ă ă ă pledoarie în favoarea maximei tale preferate, c nimeni nu poate iubi mai mult decât o dat înă ă via , c ci presupun c nu i-ai schimbat p rerea în aceast privin ?ţă ă ă ţ ă ă ţă

— Sigur c nu. La vârsta mea p rerile devin oarecum stabile. E pu in probabil s mai audă ă ţ ă sau s mai v d ceva care s m fac s mi le schimb.ă ă ă ă ă ă — Dup cum vezi, Marianne e la fel de neclintit în p rerile ei ca întotdeauna. Nu s-aă ă ă schimbat de loc, spuse Elinor. — Numai c-a devenit ceva mai grav de cum era.ă — Nu, Edward, spuse Marianne. Nu-i cazul s mi-o repro ezi. Nici tu nu e ti din cale-ă ş şafar de vesel.ă — De ce crezi c nu sunt? Replic el, cu un oftat. Dar eu n-am fost niciodat vesel dină ă ă fire. — Cred c nici firea Mariannei nu e vesel , spuse Elinor; mi-ar veni greu s spun despreă ă ă ea c este o fat vesel – e foarte serioas , foarte zeloas în tot ce face, uneori vorbe te mult iă ă ă ă ă ş ş întotdeauna cu însufle ire – dar nu se arat prea adesea vesel cu adev rat.ţ ă ă ă — Cred c ai dreptate, replic el, i cu toate astea am considerat-o întotdeauna ca pe o fată ă ş ă vioaie. — i mie mi s-a întâmplat de multe ori s constat c fac astfel de gre eli, spuse Elinor, sŞ ă ă ş ă apreciez gre it firea cuiva într-o privin sau alta închipuindu-mi c oamenii sunt mult mai veseliş ţă ă sau mai gravi, sau mai de tep i sau mai pro ti decât sunt în realitate i nici nu tiu s spun de ce,ş ţ ş ş ş ă de unde anume a provenit aceast impresie gre it . Uneori te conduci dup ceea ce î i spun eiă ş ă ă ţ în i i despre ei de multe ori dup ceea ce î i spun al ii de ei, f r s stai s te gânde ti i sş ş ă ţ ţ ă ă ă ă ş ş ă apreciezi singur. — Dar credeam c e bine s ne conducem numai dup p rerea altora, Elinor, spuseă ă ă ă Marianne. Credeam c am fost înzestrate cu judecat , numai ca s ne-o aservim judec ii celoră ă ă ăţ din jurul nostru. Astea sunt concep iile tale, dup câte tiu.ţ ă ş — Nu, Marianne, niciodat . Concep iile mele n-au tins spre aservirea în elegerii. Ceea ceă ţ ţ am încercat s influen ez n-a fost decât comportarea. Nu trebuie s m în elegi gre it. M rturisescă ţ ă ă ţ ş ă c sunt vinovat de a fi dorit adeseori ca tu s dai cuno tin elor noastre, în general, mai multă ă ă ş ţ ă aten ie; dar te-am sf tuit eu vreodat s le adop i sentimentele i s te conformezi judec ii lor înţ ă ă ă ţ ş ă ăţ problemele serioase? — Asta înseamn c n-ai reu it s-o faci pe sora ta s - i adopte ideile de polite e general ,ă ă ş ă ţ ţ ă îi spuse Edward lui Elinor. Nu câ tigi de loc teren?ş — Dimpotriv , r spunse Elinor uitându-se cu mult subîn eles la Marianne.ă ă ţ — P rerea mea, spuse el, este exact aceea i, dar mi-e team c în ceea ce prive te punereaă ş ă ă ş ei în practic seam n mai mult cu sora ta. Nu vreau niciodat s jignesc pe cineva, dar sunt de oă ă ă ă timiditate prosteasc , a a încât adesea dau impresia c nu sunt destul de atent, când de fapt nuă ş ă sunt re inut decât de stinghereala mea fireasc . M-am gândit de multe ori c natura trebuie s mţ ă ă ă ă fi destinat societ ii unor oameni simpli; nu m simt de loc la îndemân printre oamenii de bunăţ ă ă ă condi ie pe care nu-i cunosc îndeaproape.ţ — Dar Marianne e nepoliticoas nu din pricin c ar fi timid , spuse Elinor.ă ă ă ă — Î i d prea bine seama de valoarea ei ca s -i fie ru ine când n-are rost, replic Edward.ş ă ă ş ă Timiditatea nu e decât efectul unui sentiment de inferioritate de un fel sau altul. Dac m-a puteaă ş convinge c felul meu de a fi este firesc i elegant, n-a mai fi timid.ă ş ş — Dar ai fi oricum rezervat, spuse Marianne, i asta-i i mai r u.ş ş ă Edward tres ri:ă — Rezervat! Sunt oare rezervat, Marianne? — Sigur, e ti foarte rezervat.ş — Nu în eleg ce vrei s spui, r spunse el, ro indu-se.ţ ă ă ş Rezervat! Dar cum, în ce fel? Dar ce-ar trebui s - i spun? Ce- i trece prin gând?ă ţ ţ

Elinor fu foarte surprins s -l vad atât de emo ionat, dar încercând s schimbe subiectulă ă ă ţ ă cu o glum îi spuse:ă — N-o cuno ti destul de bine pe sora mea ca s tii ce vrea s spun ? Nu tii c ea-iş ăş ă ă ş ă consider rezerva i pe to i cei ce nu vorbesc la fel de repede ca ea i care nu se extaziaz deă ţ ţ ş ă acelea i lucruri ca i ea?ş ş Edward nu-i r spunse. Deveni iar grav i gânditor, cum nu se poate mai grav i maiă ş ş gânditor i r mase un timp t cut i mohorât.ş ă ă ş CAPITOLUL XVIII. Elinor fu foarte nec jit s - i dea seama de starea de deprimare în care se afla prietenul ei.ă ă ă ş Vizita lui n-o putea bucura pe deplin când î i d dea seama c aceast vizit nu e chiar un prilej deş ă ă ă ă încântare pentru el. Era evident c e nefericit; Elinor ar fi vrut s fie la fel de evident c ea seă ă ă bucur din partea lui de aceea i afec iune de care era sigur c se bucurase alt dat ; dară ş ţ ă ă ă ă sentimentele ce-i purta p reau foarte nesigure în acele momente i felul rezervat ce-l manifest laă ş ă un moment dat fa de ea era în contradic ie cu privirea înfl c rat ce i-o aruncase cu o clipţă ţ ă ă ă ă înainte. A doua zi de diminea , înainte ca ceilal i s fi coborât, se întâlni cu Elinor i cu Marianneţă ţ ă ş în camera în care luau micul dejun; Marianne, care întotdeauna dorea pe cât putea s -i ajute s fieă ă ferici i, îi l s în curând singuri. Dar nu urcase nici jum tate din trepte c auzi u a salona uluiţ ă ă ă ă ş ş deschizându-se i, întorcându-se, fu foarte surprins s -l vad pe Edward ie ind.ş ă ă ă ş — M duc pân -n sat s v d ce-mi mai fac caii, spuse el, tot nu sunte i voi gata s lua iă ă ă ă ţ ă ţ micul dejun; am s m întorc numaidecât.ă ă Edward se întoarse exprimându- i din nou admira ia pentru frumuse ea priveli tilor deş ţ ţ ş prin împrejurimi: în drumul s u spre sat v zuse multe p r i ale v ii în toat splendoarea lor; iă ă ă ţ ă ă ş satul însu i, situat la o mai mare altitudine decât vili oara lor, oferea o vedere general a întregiiş ş ă regiuni, care-l încântase foarte mult. Acest subiect acapar aten ia Mariannei; tocmai începuse s -ă ţ ăi exprime propria ei admira ie pentru aceste priveli ti i s -l chestioneze cu de-am nuntul înş ţ ş ş ă ă

leg tur cu tot ce îl impresionase în mod deosebit, când Edward o întrerupse spunând:ă ă — Marianne, s nu-mi pui prea multe întreb ri: tii doar c nu m prea pricep la ce eă ă ş ă ă pitoresc, i am s te sup r prin ignoran a i lipsa mea de gust dac-o s intr m în detalii. În loc sş ă ă ţ ş ă ă ă spun despre dealuri c sunt seme e am s zic c sunt abrupte; în loc s descriu suprafe ele ca fiindă ţ ă ă ă ţ col uroase i neregulate, am s spun c sunt neobi nuit de s lbatice; i-am s declar c obiecteleţ ş ă ă ş ă ş ă ă din zare, pe care nu le pot distinge prea bine, sunt neclare din pricina unui abur u or, care plute teş ş în atmosfer . Trebuie s te mul ume ti cu admira ia despre care- i pot vorbi cu toat sinceritatea.ă ă ţ ş ţ ţ ă Consider c împrejurimile sunt foarte frumoase, dealurile sunt pr p stioase, p durile par a fiă ă ă ă bogate în lemn de bun calitate, valea e tihnit i bine ad postit , cu paji ti bogate, iar ici i colo,ă ăş ă ă ş ş cu cochete c su e r ne ti. Este exact ceea ce consider eu a fi o regiune pl cut , pentru c îmbină ţ ţăă ş ă ă ă ă utilul cu frumosul – i a îndr zni chiar s spun c e i o regiune plin de pitoresc pentru c oş ş ă ă ă ş ă ă admiri tu; mi-o pot cu u urin închipui ca fiind plin de stânci i promontorii, de mu chi cenu iuş ţă ă ş ş ş i de c tin , dar toate astea pe mine m las destul de rece. Nu m pricep de loc la pitoresc.ş ă ă ă ă ă

— Mi-e team c ai foarte mult dreptate, replic Marianne, dar nu în eleg de ce te f le tiă ă ă ă ţ ă ş cu asta. — Presupun, spuse Elinor, c pentru a evita o anumit afectare, Edward cade într-alta.ă ă Pentru c el î i închipuie c mul i pretind c admir natura mult mai mult decât se întâmpl înă ş ă ţ ă ă ă realitate, i i-e sil de asemenea preten ii, afectând o indiferen mai pronun at i mai pu inş ă ţ ţă ţ ăş ţ discern mânt în apreciere decât are de fapt. Este preten ios i vrea s aib i el o afectare a lui.ă ţ ş ă ăş — E foarte adev rat, spuse Marianne, c admira ia pentru frumuse ile naturii a devenit deă ă ţ ţ o banalitate îngrozitoare. Toat lumea are preten ia c simte i încearc s descrie cu gustul iă ţ ă ş ă ă ş

elegan a aceluia care a definit pentru prima oar frumosul pitoresc. Detest orice limbaj banal; iţ ă ş uneori nu mi-am exprimat cu glas tare sim mintele, tocmai pentru c n-am putut g si cuvinteleţă ă ă potrivite s le descrie, în afara acelora prea uzate i cu totul golite de con inut din pricinaă ş ţ banalit ii lor.ăţ — Sunt convins, spuse Edward, c tu sim i într-adev r întreaga desf tare pe care spui că ţ ă ă ă i-o ofer un peisaj frumos. Dar în schimb sora ta trebuie s -mi permit s nu simt mai mult decâtţ ă ă ă ă

m rturisesc. Îmi place o priveli te frumoas , dar nu din cauz c-a g si în ea elemente pitore ti.ă ş ă ă ş ă ş Nu-mi plac copacii strâmbi, r suci i i diformi, îi admir mult mai mult când sunt înal i, drep i iă ţ ş ţ ţ ş s n to i.ă ă ş Nu-mi plac c su ele dec zute, ruinate. Nu m dau în vânt dup urzici, ciulini sau florile deă ţ ă ă ă pe b r gan. Îmi face mai mult pl cere s privesc o c su r neasc tihnit , decât un turn deă ă ă ă ă ă ţăţăă ă ă straj , i-o ceat de rani cura i i ferici i îmi sunt cu mult mai mult pe plac decât cei mai grozaviă ş ă ţă ţ ş ţ bandi i din lume.ţ Marianne îl privea uluit pe Edward, fiindu-i mil pentru sora ei. Dar Elinor nu f cu decâtă ă ă s râd .ă ă Nu mai insistar asupra subiectului; i Marianne t cu o vreme, gânditoare, pân cândă ş ă ă aten ia îi fu deodat atras de ceva. edea lâng Edward i atunci când acesta întinse mâna s iaţ ă ă Ş ă ş ă ceaiul pe care i-l oferea doamna Dashwood, observ foarte clar pe unul dintre degetele lui un inelă cu o uvi de p r în mijloc.ş ţă ă — Nu te-am mai v zut pân acum purtând vreun inel, Edward! Exclam ea. E p rul luiă ă ă ă Fanny? Îmi aduc aminte c i-a f g duit s - i dea o uvi . Dar îmi închipuiam c p rul ei e maiăţ ă ă ă ţ ş ţă ă ă închis la culoare. Marianne spuse ceea ce îi trecuse prin minte, f r s se gândeasc prea mult; dar când î iă ă ă ă ş d du seama cât de mult îl sup rase pe Edward cu vorbele ei enervarea ce-o sim i vorbind f r să ă ţ ă ă ă se gândeasc , o întrecu cu mult pe a lui. Edward ro i pân -n vârful urechilor i aruncându-i înă ş ă ş grab o privire lui Elinor, spuse:ă — Da, e p rul surorii mele. tii, când este montat în inel î i schimb nuan a.ă Ş ş ă ţ Elinor îi întâlni privirea i p ru i ea intimidat .ş ă ş ă Pricepu i ea tot atât de repede ca i Marianne c uvi a de p r e chiar a ei; singuraş ş ăş ţ ă deosebire în concluziile la care ajunser fu aceea c Marianne considera c bucla îi fusese dat înă ă ă ă dar de Elinor, pe când Elinor era convins c el trebuie s i-o fi procurat furând-o sau folosindă ă ăş vreun alt iretlic de care ea n-avea cuno tin ; oricum nu era dispus s considere fapta lui dreptş ş ţă ă ă un afront; i f cându-se c n-a b gat în seam ce se întâmplase, începu numaidecât s vorbeascş ă ă ă ă ă ă despre altceva, hot rându-se în sinea ei s nu piard nici un prilej de a- i arunca din nou ochiiă ă ă ş asupra buclei spre a fi cu totul sigur c este exact de nuan a p rului ei.ă ă ţ ă Edward nu se sim i la largul lui o bun bucat de vreme, devenind, încetul cu încetul totţ ă ă mai distrat. Fu foarte grav toat diminea a. Marianne î i f cu repro uri amare pentru ceea ceă ţ ş ă ş spusese; dar poate i-ar fi iertat-o mai u or, de-ar fi tiut cât de pu in se nec jise sora ei.ş ş ş ţ ă Înainte de amiaz fur vizita i de sir John i de doamna Jennings, care, auzind c la vilă ă ţ ş ă ă sosise un domn, venir s fac i ei cuno tin cu musafirul. Ajutat de soacra lui, sir Johnă ă ăş ş ţă descoperi foarte curând c numele de Ferrars începe cu litera F. i aceast constatare avea să Ş ă ă devin un izvor suculent de noi tachin rii la adresa credincioasei Elinor, tachin rii de care nu seă ă ă folosir chiar în ziua aceea, numai datorit faptului c abia f cuser cuno tin cu Edward. Dar,ă ă ă ă ă ş ţă a a cum st teau lucrurile, Elinor î i d du seama, din câteva priviri pline de în eles, cât de departeş ă ş ă ţ ajunseser cu presupunerile bazându-se pe cele ce aflaser de la Margaret.ă ă Nu se întâmpla niciodat ca sir John s fac o vizit familiei Dashwood i s o invite laă ă ă ă ş ă mas , la conac, a doua zi, sau s nu le pofteasc pe cele patru doamne s ia ceaiul cu ei în searaă ă ă ă

respectiv . De data aceasta, pentru a- i ar ta toat polite ea fa de vizitatorul lor, la a c ruiă ş ă ă ţ ţă ă distrac ie se sim ea obligat s contribuie i el, îi pofti atât la mas cât i la ceai.ţ ţ ă ş ă ş — Trebuie s lua i ceaiul cu noi ast -sear , spuse el, c ci nu suntem decât între noi; iară ţ ă ă ă mâine trebuie neap rat s lua i masa cu noi pentru c o s avem o mul ime de oaspe i.ă ă ţ ă ă ţ ţ Doamna Jennings sublinie i ea aceast necesitate:ş ă — i nu se tie dac n-o s aranja i i vreo serat dansant , spuse ea. i asta o s teŞ ş ă ă ţ ş ă ă Ş ă ispiteasc pe dumneata, domni oar Marianne.ă ş ă — O serat dansat ! Exclam Marianne. Imposibil!ă ă ă i cine o s danseze?Ş ă — P i cum cine! Dumneavoastr , familia Carey, familia Whitaker… P i sigur… Dar ce- iă ă ă ţ închipui dumneata c nimeni nu mai poate dansa dac-a plecat o anumit persoan , c reia n-am s -ă ă ă ă ăi spun numele? — Ce n-a da ca Willoughby s fie i el cu noi, exclam sir John.ş ă ş ă Aceste cuvinte, cât i îmbujorarea din obrajii Mariannei, îl f cur pe Edward s devin dinş ă ă ă ă nou b nuitor.ă — Dar cine mai e i Willoughby sta? O întreb el, cu glas sc zut, pe Elinor, al turi deş ă ă ă ă care edea.ş Aceasta îi spuse repede cine era Willoughby. Figura Mariannei spunea înc i mai multe.ăş Îi fu de ajuns lui Edward s în eleag nu numai cele la care se refereau cei de fa , ci i anumiteă ţ ă ţă ş expresii ale Mariannei care-l nedumeriser ; i când musafirii plecar , se duse drept la ca i-iă ş ă ş spuse în oapt :ş ă — Am ghicit… S - i spun ce-am ghicit?ă ţ — Ce vrei s zici?ă — S - i spun?ă ţ — Sigur c da.ă — Ei bine, afl atunci c am ghicit c domnul Willoughby vâneaz .ă ă ă ă Marianne se sim i uimit i încurcat , dar nu putu s nu zâmbeasc , dându- i seama deţ ăş ă ă ă ş iretenia potolit a felului s u de a fi i dup ce t cu o clip , spuse:ş ă ă ş ă ă ă

— O, Edward! Cum po i s vorbe ti în felul acesta?ţ ă ş Dar va veni timpul sper, ba chiar sunt sigur , când are s - i plac …ă ă ţ ă — Nici nu m îndoiesc, r spunse Edward, oarecum uimit de seriozitatea i c ldura cu careă ă ş ă vorbea; c ci dac nu i-ar fi închipuit c totul nu este decât o glum care s -i amuze în generală ă ş ă ă ă cuno tin ele, bizuindu-se pe un fleac sau pe o nimica toat între ea i domnul Willoughby, nici n-ş ţ ă şar fi îndr znit s aduc vorba despre asta.ă ă ă CAPITOLUL XIX. Edward r mase o s pt mân la vil i fu insistent rugat de doamna Dashwood s stea maiă ă ă ă ăş ă mult; dar, ca i cum ar fi vrut s se autopedepseasc , î i manifest hot rârea de a- i p r siş ă ă ş ă ă ş ă ă prietenele tocmai când se sim ea mai bine în societatea lor. Deveni mult mai vesel în ultimeleţ dou -trei zile, de i starea lui de spirit mai era înc foarte inegal – î i manifesta tot mai multă ş ă ă ş preferin a pentru casa lor i pentru împrejurimi – nu vorbea niciodat despre plecarea lui f r sţ ş ă ă ă ă ofteze – le declar c nici nu tie cum are s - i petreac timpul liber dup ce va pleca – nici nuă ă ş ă ş ă ă tie bine unde se va duce când le va p r si – i totu i, de plecat trebuia s plece. Nicicând nu i seş ă ă ş ş ă

p ruse c un r stimp de o s pt mân poate trece atât de repede – nici nu-i venea s cread c iă ă ă ă ă ă ă ă ăş trecuse. Asta o declar de mai multe ori; mai spuse i alte lucruri, care subliniau dispozi ia luiă ş ţ sufleteasc , contrazicându-i ac iunile. ederea lui la Norland îi displ cea; detesta s stea laă ţ Ş ă ă Londra; i cu toate acestea trebuia s se duc fie la Norland, fie la Londra. Le pre uia amabilitateaş ă ă ţ

mai mult ca orice i era cel mai fericit om când se afla cu ele. i totu i trebuia s le p r seasc laş Ş ş ă ă ă ă sfâr itul s pt mânii, în ciuda dorin ei lor i a lui i f r s fie constrâns de timp.ş ă ă ţ ş ş ă ă ă Elinor puse felul s u ciudat de a se comporta pe seama mamei lui; i poate c era oă ş ă împrejurare fericit pentru ea, ca Edward s aib o mam al c rei caracter îl cuno tea atât deă ă ă ă ă ş pu in, c ci astfel ea î i explica toate manifest rile lui ciudate. Dezam git , totu i, i iritat cumţ ă ş ă ă ă ş ş ă era i uneori nemul umit de comportarea lui schimb toare fa de ea, era, în general foarteş ţ ă ă ţă dispus s -i considere ac iunile cu aceea i îng duin fireasc i m rinimoas care-i fuseseă ă ţ ş ă ţă ăş ă ă smuls cu destul greutate de c tre mama ei, în favoarea lui Willoughby. Deprimarea lui Edward,ă ă ă lipsa lui de sinceritate i de consecven erau atribuite de cele mai multe ori lipsei sale deş ţă independen i faptului c el cuno tea mai bine toanele i inten iile doamnei Ferrars. Vizita luiţăş ă ş ş ţ atât de scurt , insisten a sa ferm de a le p r si, se justificau prin aceea i stare de dependen ,ă ţ ă ă ă ş ţă prin aceea i necesitate inevitabil de a nu avea o atitudine mai ferm fa de mama lui. Cauzaş ă ă ţă întregii lui comport ri nu era alta decât vechea, bine stabilita revendicare a datoriei împotrivaă voin ei, a p rintelui împotriva copilului. Ar fi fost bucuroas s afle când avea s scape de acesteţ ă ă ă ă greut i, când avea s cedeze aceast opozi ie, când se va fi schimbat în bine doamna Ferrars iăţ ă ă ţ ş când va fi, în sfâr it, liber fiul ei s se bucure de via . Dar aceste dorin e vane ale ei o f ceau s -ş ă ţă ţ ă ăi caute mângâiere, împrosp tându- i mereu încrederea în ata amentul ce i-l dovedea Edward,ş ă ş ş

amintindu- i de toate acele semne ale afec iunii lui fa de ea, ce i-o manifestase prin priviri sauş ţ ţă ş vorbe ce-i sc paser f r s vrea în timpul ederii lui la Barton i mai ales prin acea dovad atâtă ă ă ă ă ş ş ă de m gulitoare, pe care o purta mereu în deget.ă — Cred, Edward, îi spuse doamna Dashwood, pe când î i luau micul dejun, în ultima zi aş ederii lui acolo, c ai fi un om mai fericit dac-ai avea o profesie care s - i ocupe timpul i care sş ă ă ţ ş ă

te fac s cape i interes pentru planurile i ac iunile tale. Asta ar aduce, pe de alt parte, oă ă ţ ş ţ ă oarecare nemul umire prietenilor t i, prin aceea c nu le-ai mai putea acorda atât de mult dinţ ă ă timpul t u. Dar ( i aici zâmbi), ai putea profita din punct de vedere material cel pu in într-oă ş ţ privin i anume ai ti unde s te duci când îi p r se ti.ţăş ş ă ă ă ş — V asigur, replic el, c m-am gândit mult vreme la problema pe care a i pomenit-oă ă ă ă ţ dumneavoastr acum.ă Faptul c n-am fost obligat s m preocup de afaceri, c n-am avut o profesiune cu care să ă ă ă ă m îndeletnicesc sau s -mi ofere cât de cât independen a fost, este i va fi probabil întotdeaunaă ă ţă ş pentru mine, o mare nenorocire. Dar din nefericire oroarea mea de tot ce e ordinar, împ rt it i de prietenii mei, m-aă ăş ăş f cut ceea ce sunt, o fiin trândav i neajutorat . Nu ne-am putut niciodat în elege în ceea ceă ţă ăş ă ă ţ prive te alegerea unei profesii. Eu unul am preferat întotdeauna ve mintele preo e ti. Dar pentruş ş ţ ş familia mea nu era o profesiune destul de distins . Mi-au recomandat armata, dar aceasta era multă prea distins pentru mine. Roba – precum s-a convenit – era îndeajuns de elegant : mul i tineri,ă ă ţ care au studiat dreptul la Londra, au f cut o figur foarte frumoas în cercurile cele mai alese,ă ă ă plimbându-se prin ora în tr surele foarte cochete. Dar n-aveam nici o înclina ie pentru studiereaş ă ţ dreptului, nici m car în aspectele lui mai tainice, cu care familia mea ar fi fost de acord. Câtă prive te marina, ea avea moda de partea ei, dar eram prea vârstnic când s-a luat pentru prima datş ă în discu ie posibilitatea de a m dedica ei; i, în cele din urm , cum nu era neap rat nevoie s amţ ă ş ă ă ă o profesie i cum puteam fi la fel de sclivisit i de luxos i f r s port cu tot dinadinsul o tunicş ş ş ă ă ă ă de ofi er, s-a ajuns la concluzia c lipsa de ocupa ie este cât se poate de avantajoas i onorabilţ ă ţ ăş ă i un tân r de optsprezece ani nu are în general o înclina ie foarte serioas de a se ocupa neap ratş ă ţ ă ă

cu ceva, ca s poat rezista solicit rilor celor apropia i lui de a nu face nimic. Am fost a adară ă ă ţ ş trimis la Oxford i de atunci n-am mai f cut nimic a a cum se i cade.ş ă ş ş

— i cum lipsa de activitate nu te-a f cut s fii fericit, presupun c urmarea acestui faptŞ ă ă ă va fi c b ie ii t i vor fi educa i s aib tot atâtea ocupa ii, îndeletniciri, profesii i meserii cât i aiă ă ţ ă ţ ă ă ţ ş ş lui Calumella, spuse doamna Dashwood. — Ei vor fi educa i în a a fel, replic Edward cu seriozitate, încât s -mi semene cât maiţ ş ă ă pu in cu putin ; ca sentimente, ca ac iuni, ca rang, ca tot.ţ ţă ţ — Haide, haide, Edward; asta nu-i decât o izbucnire a proastei dispozi ii în care te afli.ţ Acum e ti cam trist i- i închipui c to i cei ce nu sunt ca tine sunt neap rat ferici i. Dar adu- iş ş ţ ă ţ ă ţ ţ aminte c mâhnirea ce i-o produce desp r irea de prieteni dragi este uneori resim it de oricine,ă ţ ă ţ ţ ă indiferent de educa ie sau cin. Încearc , s - i cuno ti propria fericire. Pentru asta n-ai nevoieţ ă ă ţ ş decât de r bdare – sau spune-i speran , ca s -i asigure aceea independen pe care o dore ti cuă ţă ă ţă ş atâta ner bdare; este de datoria ei, i va fi, va deveni cu siguran , în scurt vreme, un prilej deă ş ţă ă fericire pentru ea ca tu s nu- i irose ti tinere ea în nemul umire. Câte nu se pot schimba în câtevaă ţ ş ţ ţ luni? — Cred, replic Edward, c pentru mine ar trebui s treac multe luni ca s -mi aducă ă ă ă ă ă vreun bine. Aceast stare dezn d jduit de spirit – de i nu-i putu fi transmis doamnei Dashwood – îiă ă ă ă ş ă f cu pe to i s sufere mai mult când se desp r ir de Edward, ceea ce se întâmpl foarte curândă ţ ă ă ţ ă ă dup aceea i-o f cu pe Elinor mai ales s încerce un sentimente de am r ciune, pe care se trudi,ă ş ă ă ă ă încetul cu încetul s i-l în bu e. Dar cum era hot rât s nu se lase în voia lui i s fac tot ce-iăş ă ş ă ă ă ş ă ă sta în putin pentru a nu le da mamei i surorilor ei impresia c sufer mai mult decât ele, ea nuţă ş ă ă adopt metoda atât de judicioas folosit de Marianne într-o ocazie asem n toare, i anume s - iă ă ă ă ă ş ă ş sporeasc i s - i înt reasc mâhnirea prin t cere, singur tate i lips de activitate. Mijloacele ceăş ă ş ă ă ă ă ş ă le folosir cele dou surori fur la fel de deosebite ca i obiectivele lor, fiind în egal m sură ă ă ş ă ă ă potrivite pentru prop irea acestora.ăş De îndat ce el plec , Elinor se a ez la masa de desen, f cându- i de lucru toat ziua iă ă ş ă ă ş ă ş neîncercând nici s -i pomeneasc numele i nici s -l evite, p ru a da tot atâta importană ă ş ă ă ţă preocup rilor fire ti ale familiei ei ca de obicei; i dac , prin aceast comportare nu- i potoliă ş ş ă ă ş am r ciunea, reu i cel pu in s nu i-o sporeasc în mod inutil, cru ându- i astfel mama i surorileă ă ş ţ ă ş ă ţ ş ş de o grij în plus.ă Aceast comportare total opus felului de a fi al Mariannei nu i se p ru de loc meritorieă ă ă acesteia, dup cum propria ei comportare nu i se p ruse de loc nelalocul ei. Expedia cu multă ă ă u urin problema st pânirii de sine: era imposibil în cazul afec iunilor profunde i nu era de locş ţă ă ă ţ ş l udabil în cazul acelora potolite. Nu îndr znea s nu recunoasc faptul c sentimentul surorii eiă ă ă ă ă ă era într-adev r potolit, de i îi era ru ine s admit acest lucru; în ceea ce prive te profunzimeaă ş ş ă ă ş afec iunii pe care ea o sim ea fa de sora ei, apoi cea mai concludent dovad în aceast privinţ ţ ţă ă ă ă ţă era aceea c înc o mai iubea i o mai respecta. În ciuda acelei convingeri umilitoare.ă ă ş F r s se izoleze de familia ei sau f r s plece de acas , hot rât s o evite c utândă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă singur tatea, sau stând treaz toat noaptea l sându-se în voia gândurilor, Elinor constat că ă ă ă ă ă fiecare zi îi d suficient r gaz s se gândeasc la Edward i la comportarea lui cu tandre e, cuă ă ă ă ş ţ compasiune, cu aprobare, cu dezaprobare i cu îndoial , potrivit unei game variate ce i-o ofereaş ă starea ei de spirit în diferite momente. Nenum rate erau ocaziile când, nu c mama i surorile eiă ă ş n-ar fi fost de fa , ci din pricina îndeletnicirilor lor, nu puteau sta de vorb între ele, a a c era caţă ă ş ă i când ar fi fost singur . Era inevitabil s - i lase gândurile în voie; i ele nu puteau fi înc tu ateş ă ă ş ş ă ş

altfel; i cum subiectul o interesa foarte mult, trecutul i viitorul r s reau mereu proaspete înş ş ă ă minte, îi ocupau aten ia, îi absorbeau memoria, judecata i fantezia.ţ ş Dintr-o astfel de reverie fu trezit de ni te musafiri, într-o diminea , la scurt vreme după ş ţă ă ă plecarea lui Edward, pe când st tea la masa de desen. Întâmplarea f cea s fie singur în cas .ă ă ă ă ă

Zgomotul ce se produse când se închise porti a ce permitea accesul pe paji tea verde din fa aţ ş ţ casei, îi atrase privirea înspre fereastr i z ri un grup destul de numeros de persoane apropiindu-ăş ăse de u . Printre ele se g seau sir John, lady Middleton i doamna Jennings, dar mai erau încşă ă ş ă dou persoane, un domn i o doamn , care îi erau cu des vâr ite necunoscu i. edea lângă ş ă ă ş ţ Ş ă fereastr ; i de îndat ce sir John d du cu ochii de ea, îi l s pe ceilal i s îndeplinească ş ă ă ă ă ţ ă ă ceremonia de a bate la u i c lcând de-a dreptul pe iarb , o sili s deschid fereastra ca sşăş ă ă ă ă ă vorbeasc cu el, de i distan a dintre fereastr i u era atât de mic încât era aproape imposibil să ş ţ ăş şă ă ă vorbe ti la geam f r s fii auzit de cei de la u .ş ă ă ă şă — Dup cum vezi, zise el, i-am adus ni te musafiri.ă ţ ş Cum î i place de ei?ţ — Sst! Au s te-aud .ă ă — Nu-i nimic dac m-aud. Nu-i decât familia Palmer.ă Charlotte e foarte dr gu , pe cinstea mea. Po i s-o vezi dac te ui i într-acolo.ă ţă ţ ă ţ Dar cum Elinor era sigur c oricum avea s o vad peste câteva clipe, îl rug s-o scuze.ă ă ă ă ă — Dar unde-i Marianne? A fugit când ne-a v zut venind? Dup câte v d, pianu-i deschis.ă ă ă — Cred c e la plimbare.ă Între timp sosi i doamna Jennings, care nu avu destul r bdare s a tepte s i se deschidş ă ă ă ş ă ă u a, pentru a- i putea debita povestea ei. Veni pân la fereastr strigând:ş ş ă ă — Bun , dr gu o. Ce mai face doamna Dashwood?ă ă ţ i unde sunt surorile tale? Cum! E ti singuric ? Atunci, cred c e ti bucuroas de oaspe i.Ş ş ă ă ş ă ţ Am venit cu ginerele i cu cealalt fiic a mea s vi-i prezint. Ce repede au mai venit! Asear , peş ă ă ă ă când ne luam ceaiul, am avut impresia c-aud o tr sur , dar nici prin cap nu mi-a trecut c-ar puteaă ă fi ei. Nu m-am gândit la altceva decât c putea s se fi întors colonelul Brandon, a a c i-am spusă ă ş ă lui sir John c am impresia c aud o tr sur i c presupun c trebuie s fie colonelul Braudon,ă ă ă ăş ă ă ă care se înapoiaz …ă În timp ce doamna Jennings îi istorisea toate acestea, Elinor fu silit s-o p r seasc spre a-ă ă ă ăi primi pe ceilal i musafiri: lady Meddleton îi prezent cele dou persoane pe care nu le cuno tea;ţ ă ă ş în acela i timp, doamna Dashwood i Margaret coborâr i ele i se a ezar cu to ii s se uite uniiş ş ăş ş ş ă ţ ă la al ii, doamna Jennings continuându- i istorisirea pe când str b tea coridorul spre a intra înţ ş ă ă salon, înso it de sir John.ţ ă Doamna Palmer era cu câ iva ani mai tân r decât lady Middleton i complet deosebit deţ ă ă ş ă sora ei, în toate privin ele. Era scund i durdulie i avea o fa dr g la , ce tr da o profundţ ăş ş ţă ă ă şă ă ă bun -dispozi ie. Comportarea ei nu era nici pe departe la fel de elegant ca aceea a surorii ei, dară ţ ă era cu mult mai atr g toare. Intr zâmbind i surâse tot timpul cât dur vizita, în afar de câtevaă ă ă ş ă ă momente în care râse i apoi zâmbi din nou, la plecare. So ul ei era un tân r grav, de vreoş ţ ă dou zeci i cinci, dou zeci i ase de ani, cu un aer mai monden i mai în elept decât al so iei lui,ă ş ă ş ş ş ţ ţ dar mai pu in dornic de a i se face pe plac sau de a fi agreabil. Intr în odaie cu un aer important,ţ ă se înclin u or în fa a doamnelor, f r s scoat un cuvânt i, dup ce cercet în grab înf i areaă ş ţ ă ă ă ă ş ă ă ă ăţş lor i a casei lu un ziar de pe mas i-l citi tot timpul cât r mase acolo.ş ă ăş ă Doamna Palmer, care, dimpotriv , era foarte înzestrat de la natur cu o predispozi ie de aă ă ă ţ fi politicoas i fericit în aceea i m sur , nici nu se a ezase bine c i începu s - i exprimeăş ă ş ă ă ş ăş ă ş admira ia fa de salona ul în care erau aduna i i fa de tot ce se mai afla în el.ţ ţă ş ţ ş ţă — Ia uite ce odaie încânt toare! N-am v zut niciodat ceva mai fermec tor! Î i dai seama,ă ă ă ă ţ m mico, cât de mult s-a schimbat în bine de când n-am mai fost pe aici! Am considerat-oă întotdeauna, doamn (întorcându-se spre doamna Dashwood), ca fiind un col i or pl cut, dară ţ ş ă dumneavoastr a i reu it s -l face i s devin de-a dreptul încânt tor. Uit -te, numai, surioar , ceă ţ ş ă ţ ă ă ă ă ă agreabile sunt toate! Cum mi-a mai dori i eu o asemenea cas ! Dumneata nu, domnule Palmer?ş ş ă

Domnul Palmer nu-i r spunse i nici m car nu- i ridic ochii de pe ziar.ă ş ă ş ă — Domnul Palmer nu ne-aude, spuse ea râzând, uneori nu m-aude de loc. E ridicol, z uă a a!ş Ideea i se p ru doamnei Dashwood cu totul inedit .ă ă Nu era obi nuit s g seasc ceva de haz în lipsa de aten ie a celorlal i, i nu putu s nu-iş ă ă ă ă ţ ţ ş ă priveasc cu surprindere pe amândoi.ă Între timp, doamna Jennings continua s vorbeasc aproape strigând, povestind maiă ă departe cât fusese de mirat s - i vad rudele cu o sear în urm , i nu se opri pân ce nu leă ă ş ă ă ă ş ă istorisi totul. Doamna Palmer râse din toat inima când î i aduse aminte de uimirea lor i toată ş ş ă lumea conveni, de vreo dou , trei ori c fusese o surpriz cât se poate de pl cut .ă ă ă ă ă — V pute i, cred, închipui, cât de mult ne-am bucurat cu to ii când i-am v zut, ad ugă ţ ţ ă ă ă doamna Jennings, aplecându-se spre Elinor i vorbindu-i cu glas sc zut, de parc ar fi avutş ă ă inten ia s nu mai fie auzit de altcineva, de i Elinor se afla tocmai în partea opus a înc perii;ţ ă ă ş ă ă dar, oricum nu pot s nu doresc ca ei s fi c l torit mai încet i nici s nu fi f cut un drum atât deă ă ă ă ş ă ă lung, c ci trebuie s v spun c au venit prin Londra, unde-au avut ni te treburi, fiindc ti i ( iă ă ă ă ş ăş ţ ş aici d du din cap cu mult în eles, ar tând spre fiica ei) c n-ar fi trebuit s fac a a ceva, înă ţ ă ă ă ă ş situa ia ei. Azi diminea am vrut s-o las acas s se odihneasc , dar ea a insistat s vin cu noi;ţ ţă ă ă ă ă ă inea atât de mult s v cunoasc pe toate!ţ ă ă ă

Doamna Palmer râse i spuse c n-o s p easc nimic.ş ă ă ăţ ă — A teapt s nasc în februarie, continu doamna Jennings.ş ă ă ă ă Lady Middleton nu mai putu suporta o asemenea conversa ie i de aceea î i d duţ ş ş ă osteneala s -l întrebe pe domnul Palmer dac e ceva interesant în ziar.ă ă — Nu, absolut nimic, replic el, continuându- i lectura.ă ş — Uite c vine i Marianne, exclam sir John. Ei, Palmer, acum are s - i fie dat s vezi oă ş ă ă ţ ă fat nemaipomenit de dr gu .ă ă ţă Se duse imediat în antreu, deschise u a i-o introduse chiar el. De îndat ce intr în odaie,ş ş ă ă doamna Jennings o întreb dac nu cumva a fost la Allenham; i doamna Palmer râse cu atâtaă ă ş poft când auzi întrebarea, încât toat lumea î i d du seama c -i cunoa te dedesubturile.ă ă ş ă ă ş Când Marianne intr în salona , domnul Palmer î i ridic ochii de pe ziar, o privi fixă ş ş ă câteva clipe dup care se întoarse la ziarul lui. Doamna Palmer descoperi desenele ce atârnau peă pere i, de jur împrejurul camerei. Se ridic s le cerceteze mai îndeaproape.ţ ă ă — Doamne, cât mai sunt de frumoase! Z u, o adev rat încântare! Uit -te numai la ele,ă ă ă ă m micu o, cât sunt de dr gu e! Dup p rerea mea sunt de-a dreptul delicioase; a putea s m totă ţ ă ţ ă ă ş ă ă uit la ele… Apoi se a ez la loc i curând uit complet de existen a lor în odaie.ş ă ş ă ţ — Când lady Middleton se ridic s plece, domnul Palmer se ridic i el, puse ziarul peă ă ăş mas , se întinse i se uit , pe rând, la to i.ă ş ă ţ — Ai dormit, iubitule? Îl întreb so ia lui râzând.ă ţ El nu-i r spunse; dup ce mai examin o dat salona ul, f cu doar observa ia c e camă ă ă ă ş ă ţ ă scund i c are tavanul strâmb. Apoi f cu plec ciunea de rigoare i plec împreun cu ceilal i.ş ă ă ă ş ă ă ţ Sir John insist foarte mult s vin cu toatele ca s petreac la Barton Park a doua zi.ă ă ă ă ă Doamna Dashwood, care nu vroia s ia masa cu ei mai des decât luau ei masa la vil , îl refuză ă ă hot rât , în ceea ce o privea; fetele ei n-aveau decât s fac cum le place. Dar ele nu erau de locă ă ă ă curioase s vad cum m nânc doamna i domnul Palmer i nici nu se puteau a tepta ca ei s leă ă ă ă ş ş ş ă poat oferi vreo alt pl cere. Încercar , a adar, s se scuze i ele, vremea era nesigur i era pu ină ă ă ă ş ă ş ăş ţ probabil s fie frumos a doua zi. Dar sir John nu se d du b tut – o s trimit tr sura s le ia i eleă ă ă ă ă ă ă ş trebuie neap rat s vin .ă ă ă

Lady Middleton le îndemn i ea cu insisten s accepte, invita ia, de i nu st rui s vinăş ţă ă ţ ş ă ă ă i mama lor. Doamna Jennings i doamna Palmer î i al turar i ele rug min ile lor – cu to iiş ş ş ă ăş ă ţ ţ

p reau la fel de dornici în a evita s ia masa în familie; i domni oarele Dashwood n-avură ă ş ş ă încotro i fur nevoite s accepte.ş ă ă — Dar de ce ne tot poftesc? Întreb Marianne, de îndat ce plecar . Se spune c chiria peă ă ă ă care le-o pl tim e destul de mic ; dar dac-o s trebuiasc s lu m masa la Barton Park, ori de câteă ă ă ă ă ă ori ne vine sau le vine câte un musafir, apoi înseamn c e totu i foarte scump pl tit .ă ă ş ă ă — Invitându-ne atât de des acum, spuse Elinor, nu fac altceva decât s fie la fel deă politico i i de amabili cu noi cum erau i acum câteva s pt mâni. Dac petrecerile lor au ajuns sş ş ş ă ă ă ă fie monotone i plictisitoare, schimbarea nu vine de la ei. Trebuie s -i c ut m pricina în altceva.ş ă ă ă CAPITOLUL XX. A doua zi, pe când domni oarele Dashwood intrar pe o u în salonul de la Barton Park,ş ă şă doamna Palmer intr în fug pe cealalt , ar tând la fel de bine dispus i de vesel ca i pân-ă ă ă ă ăş ă şatunci. Le lu afectuoas de mân i- i exprim profunda încântare de a le revedea:ă ă ăş ş ă — Îmi pare atât de bine s v v d! Spuse ea, a ezându-se între Elinor i Marianne; c ciă ă ă ş ş ă vremea e a a de urât , încât mi-era team c n-o s pute i veni, ceea ce ar fi fost îngrozitor, pentruş ă ă ă ă ţ c noi plec m mâine. ti i, trebuie s plec m, pentru c familia Weston vine la noi s pt mânaă ă Ş ţ ă ă ă ă ă viitoare. Vizita noastr aici a fost cu totul întâmpl toare; n-am tiut nimic de ea pân cândă ă ş ă calea ca noastr n-a tras la poart i atunci domnul Palmer m-a întrebat dac vreau s merg cu elş ă ăş ă ă la Barton. E atât de caraghios! Nu-mi spune niciodat nimic! Îmi pare tare r u c nu mai putemă ă ă r mâne; dar, o s ne-întâlnim noi la Londra, foarte curând, sper.ă ă Fur nevoite s o l mureasc asupra z d rniciei unor asemenea speran e.ă ă ă ă ă ă ţ — S nu veni i la Londra! Exclam râzând doamna Palmer; dar o s m dezam gi i foarteă ţ ă ă ă ă ţ tare. A putea s v fac rost de cea mai cochet cas din lume, chiar lâng casa noastr , înş ă ă ă ă ă ă Hanover Square. Z u c trebuie s veni i. Am s fiu într-adev r fericit s v înso esc i s vă ă ă ţ ă ă ă ă ă ţ ş ă ă prezint în lume oricând, pân ce-o s -mi vin sorocul, în caz c doamnei Dashwood n-o s -i facă ă ă ă ă ă pl cere s ias în public.ă ă ă Îi mul umir , dar fur obligate s reziste tuturor rug min ilor.ţ ă ă ă ă ţ — Vai, scumpule, îi spuse doamna Palmer so ului ei, care tocmai intrase în salon, trebuieţ s m aju i s le conving pe domni oarele Dashwood s vin la Londra în iarna asta.ă ă ţ ă ş ă ă Scumpul nu-i r spunse; dup ce se înclin u or în fa a doamnelor, începu s se plâng deă ă ă ş ţ ă ă vreme. — Vai ce îngrozitoare mai e! Spuse el. O vreme ca asta te face s - i fie sil de to i i deă ţ ă ţ ş toate. Ploaia aduce o atmosfer mohorât i afar , i în cas . Te face s - i dete ti toateă ăş ă ş ă ă ţ ş cuno tin ele. Cum de- i permite sir John s n-aib o sal de biliard în casa lui? Cât sunt de pu iniş ţ ş ă ă ă ţ oamenii care tiu ce înseamn confortul! Sir John e la fel de prost ca i vremea.ş ă ş Curând se adunar i ceilal i.ăş ţ — Mi-e team , domni oar Marianne, zise sir John, c ast zi n-ai putut s - i faci obi nuitaă ş ă ă ă ă ţ ş plimbare pân la Allenham.ă Marianne adopt un aer foarte grav i nu spuse nimic.ă ş — Hai, nu te mai preface, spuse doamna Palmer, c ci cunoa tem toat povestea, crede-ă ş ăm ; i- i admir foarte mult gustul, c ci dup p rerea mea e un b rbat extrem de chipe . Casaă ş ţ ă ă ă ă ş noastr de la ar nu e prea departe de a lui, cel mult zece mile, cred.ă ţ ă — Mai precis, treizeci, spuse so ul ei.ţ — Bine, bine, diferen a asta nu conteaz prea mult.ţ ă N-am fost niciodat pe la el, dar se spune c are o cas foarte dr guă ă ă ă ţă — Ei, pe naiba; în via a mea n-am v zut ceva mai hâd, spuse domnul Palmer.ţ ă

Marianne nu scoase o vorb , dar fa a îi tr da interesul ce-l manifesta fa de acest schimbă ţ ă ţă de cuvinte. — E foarte urât ? Continu doamna Palmer. Atunci probabil c se refereau la alt cas .ă ă ă ă ă Când se a ezar în jurul mesei din sufragerie, sir John observ cu regret c nu sunt decâtş ă ă ă opt cu to ii:ţ — Draga mea, îi spuse el so iei lui, e de-a dreptul sup r tor s fim atât de pu ini. De ce n-ţ ă ă ă ţai poftit la mas i familia Gilbert?ăş — Nu i-am mai spus, sir John, când am vorbit despre asta ultima oar , c nu se face s -iţ ă ă ă invit m? Ei au luat masa la noi ultima dat .ă ă — Dumneata i cu mine, sir John, spuse doamna Jennings, n-am mai ine seama de atâteaş ţ reguli de polite e.ţ — Atunci a i fi foarte prost crescu i, exclam domnul Palmer.ţ ţ ă — Iubitule, îi spuse so ia lui râzând, ca de obicei. Tu îi contrazici pe to i. tii c e ti foarteţ ţ Ş ă ş nepoliticos? — Nu tiam c dac îi spun mamei tale c e prost crescut , contrazic pe cineva.ş ă ă ă ă — Ah, n-ai decât s m insul i cât pofte ti, spuse plin de îng duin b trâna doamn ; mi-ă ă ţ ş ă ă ţă ă ăai luat-o pe Charlotte de pe umeri, i-acum nu mi-o mai po i da înapoi. A a c tot eu sunt ceaş ţ ş ă avantajat .ă Charlotte râse cu poft , gândindu-se c b rbatul ei nu mai poate sc pa de ea; i îi spuseă ă ă ă ş triumf toare c nu-i pas cât de dezagreabil se poart cu ea, din moment ce n-are încotro iă ă ă ă ş trebuie s tr iasc al turi de ea. Ar fi fost imposibil s existe cineva mai îng duitor sau mai fermă ă ă ă ă ă hot rât de a fi fericit decât doamna Palmer. Studiata indiferen , insolen i nemul umire aă ţă ţăş ţ so ului ei n-o sup rau câtu i de pu in, i când el o certa sau o insulta, ea se distra copios.ţ ă ş ţ ş — Domnul Palmer e-atât de caraghios! Îi opti ea lui Elinor. E întotdeauna prost dispus.ş Dup ce-l observ câtva timp, Elinor nu se sim i înclinat s -l cread a fi cu adev rat prostă ă ţ ă ă ă ă dispus sau prost crescut cum vroia el s par . Poate c devenise pu in urâcios când î i d duseă ă ă ţ ş ă seama, a a cum li se întâmpl multor b rba i, c fiind în mod inexplicabil prea mult influen at deş ă ă ţ ă ţ frumuse ea feminin , devenise so ul unei gâsculi e – dar ea tia c prea mul i b rba i în elep i facţ ă ţ ţ ş ă ţ ă ţ ţ ţ astfel de gafe pentru ca acest lucru s -i supere pentru prea mult vreme. Dup câte î i închipuiaă ă ă ş ea, comportarea lui dispre uitoare fa de toat lumea, cât i felul în care- i b tea joc de toate, nuţ ţă ă ş ş ă erau de fapt decât consecin a dorin ei lui de a fi un om distins. Era o încercare de a p rea superiorţ ţ ă altora. Scopul era prea banal ca s mai poat mira pe cineva; dar mijloacele, chiar dac reu eauă ă ă ş s -i stabileasc superioritatea în domeniul proastei cre teri, aveau prea pu ine anse de a-i atrageă ă ş ţ ş simpatia altcuiva decât a so iei luiţ … — O, drag domni oar Dashwood. Spuse doamna Palmer, curând dup aceea, vreau să ş ă ă ă v rog, pe dumneata i pe sora dumitale, s -mi face i o mare favoare. Vre i s -mi face i pl cereaă ş ă ţ ţ ă ţ ă s veni i i s petrece i câtva timp la Cleveland în preajma Cr ciunului? Haide, veni i, z u a a – iă ţ ş ă ţ ă ţ ă ş ş veni i cât mai este i familia Weston la noi.ţ ş Nici nu v pute i închipui cât de ferici i am fi! O s fie grozav!ă ţ ţ ă — Iubitule, i se adres ea so ului ei, nu-i a a c ii i tu foarte mult ca domni oareleă ţ ş ăţ ş ş Dashwood s vin la Cleveland?ă ă — Dar bineîn eles, replic el, cu un rânjet ironic; cu inten ia asta am i venit înţ ă ţ ş Devonshire. — Ei, vede i, spuse so ia lui, acuma v da i seama c domnul Palmer v a teapt ; a a cţ ţ ă ţ ă ă ş ă ş ă nu pute i refuza invita ia.ţ ţ Amândou se gr bir s resping cu hot râre propunerea.ă ă ă ă ă ă

— Dar z u c trebuie neap rat s veni i. Sunt sigur c are s v fac mare pl cere. O să ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă fie i familia Weston la noi i-o s petrecem de minune. Nici nu v pute i închipui ce loc orş ş ă ă ţ ş încânt tor e Cleveland; i-n prezent suntem foarte veseli, fiindc domnul Palmer e mai tot timpulă ş ă plecat prin inut, f când propagand împotriva alegerilor; i la noi vine acum la mas atâta lumeţ ă ă ş ă pe care n-am mai v zut-o niciodat , încât e de-a dreptul o încântare! Dar bietul om! E din cale-ă ăafar de obositor pentru el s fie obligat s se fac -agreabil tuturor.ă ă ă ă Elinor abia putu s nu- i tr deze amuzamentul în timp ce- i ar ta aprobarea fa deă ş ă ş ă ţă dificultatea unei asemenea obliga ii.ţ — Ce pl cere o s mai fie, când are s intre-n Parlament, nu-i a a? Spuse Charlotte. Ce-ă ă ă şam s mai râd! O s fie atât de caraghios s vezi cum toate scrisorile o s -i fie adresate:ă ă ă ă „domnului deputat”. Dar ti i, spune c n-are s -mi dea niciodat i mie dreptul de a folosi unş ţ ă ă ăş titlu oficial. Declar c n-are s-o fac . Nu-i a a, domnule Palmer?ă ă ă ş Dl. Palmer nici n-o b g în seam .ă ă ă — ti i, nu poate suferi s scrie, continu ea; spune c e un lucru scârbos.Ş ţ ă ă ă — Ba nu, spuse el, niciodat n-am spus ceva atât de ilogic. Nu trece pe seama meaă cuvinte atât de vulgare. — Ei, cred c acu v pute i da seama cât e de caraghios. Uite a a se poart -ntotdeauna.ă ă ţ ş ă Câteodat nu-mi adreseaz nici un cuvânt jum tate de zi i pe urm te pomene ti c spune cevaă ă ă ş ă ş ă grozav de nostim – despre câte-n lun i-n stele.ăş Când se întoarser în salon, o f cu pe Elinor s se mire foarte mult întrebând-o dacă ă ă ă domnul Palmer nu i se pare a fi un om extraordinar de pl cut.ă — Da, r spunse Elinor, pare un om foarte agreabil.ă — Îmi pare atât de bine c - i place… M gândeam eu c are s - i fie pe plac, e atât deă ţ ă ă ă ţ simpatic; i trebuie s - i spun c i dumneavoastr , dumneata i surorile dumitale, îi pl ce i foarteş ă ţ ăş ă ş ă ţ mult; i nici nu- i po i închipui ce dezam git are s fie dac n-o s veni i la Cleveland. Nu potş ţ ţ ă ă ă ă ţ în elege de ce nu vre i s ne accepta i invita ia.ţ ţ ă ţ ţ Elinor fu din nou nevoit s -i resping propunerea; i, schimbând subiectul, puse cap tă ă ă ş ă rug min ilor ei. Se gândea c e foarte probabil, c de vreme ce tr iau în aceea i regiune cuă ţ ă ă ă ş Willoughby, doamna Palmer le-ar putea da am nunte în plus despre caracterul acestuia, fa deă ţă cele ce le aflaser de la familia Middleton, care nu-l cuno tea decât prea pu in; era dornic să ş ţ ă ă capete din partea oricui o confirmare a meritelor lui, care s -i poat risipi orice umbr de teamă ă ă ă pentru Marianne. Începu prin a se interesa dac -l v d des pe Willoughby la Cleveland i dacă ă ş ă sunt cuno tin e intime.ş ţ — Sigur c da, draga mea, îl cunosc foarte bine, replic doamna Palmer; nu c a fi stată ă ă ş vreodat de vorb cu el; asta nu, dar l-am v zut mereu la Londra. Întâmplarea a f cut ca într-ună ă ă ă fel sau altul s fiu la Barton, când el era la Allenham. M mica l-a mai v zut o dat , dar atunciă ă ă ă eram la unchiul meu la Weymouth. Cred îns c ne-am fi putut întâlni des în Somersetshire, dacă ă ă din nefericire nu s-ar fi întâmplat s nu fim niciodat la ar în acela i timp. Îmi închipui c stă ă ţ ă ş ă ă foarte pu in la Combe; dar dac ar fi stat mai mult la ar i tot nu cred c domnul Palmer l-ar fiţ ă ţ ăş ă vizitat, pentru c , tii, face parte din opozi ie i-n afar de asta casa lui e atât de departe de aă ş ţ ş ă noastr ! tiu foarte bine de ce te interesezi de el; sora dumitale urmeaz s se c s toreasc cuă Ş ă ă ă ă ă Willoughby. Îmi pare grozav de bine, pentru c , tii, în cazul sta o s fim vecine.ă ş ă ă — Pe cuvântul meu, spuse Elinor, dumneata tii mult mai multe decât mine în privin aş ţ asta, dac ai vreun motiv s te a tep i la aceast c s torie.ă ă ş ţ ă ă ă — Haide, nu te mai face c nu tii nimica, pentru c tii doar c toat lumea vorbe teă ş ăş ă ă ş despre asta. Te rog s m crezi c eu am auzit de lucrul acesta când am trecut prin Londra.ă ă ă — Dar cum a a, drag doamn Palmer?!ş ă ă

— Pe cuvântul meu c - i spun drept. Luni de diminea l-am întâlnit pe colonelul Brandonă ţ ţă în Bond Street, chiar înainte de a p r si noi Londra i mi-a spus-o f r -nconjur.ă ă ş ă ă — Asta m mir foarte mult. S fi spus colonelul Brandon una ca asta! Sunt sigur că ă ă ă ă trebuie s te fi în elat. Nu-i st în fire colonelului Brandon s dea informa ii unei persoane despreă ş ă ă ţ care tie c n-o pot interesa lucrurile acestea, chiar dac ele ar fi adev rate.ş ă ă ă — Te asigur, totu i, c a a este i am s - i spun cum s-au petrecut lucrurile. Când l-amş ă ş ş ă ţ întâlnit, s-a întors din drum i ne-a condus pu in; i a a am început s vorbim despre cumnatul iş ţ ş ş ă ş despre sora mea, despre una i despre alta.ş „ i-a a, colonele, i-am spus, dup câte am aflat, la vila Barton locuie te o familie i mamaŞ ş ă ş ş mi-a trimis vorb i mi-a spus c sunt ni te fete foarte dr gu e i c una dintre ele urmeaz s seăş ă ş ă ţ ş ă ă ă c s toreasc cu domnul Willoughby de la Combe Magna. Ia spune-mi, te rog, e adev rat?ă ă ă ă C ci îmi închipui c dumneata trebuie s tii, deoarece ai fost în Devonshire nu deă ă ăş mult…” — i ce-a r spuns colonelul?Ş ă — Ei, n-a spus el prea mult; dar a dat impresia c tie c e adev rat, a a c din momentulăş ă ă ş ă acela am tras concluzia c-a a trebuie s fie. O s fie o c s torie nemaipomenit de reu it , i-oş ă ă ă ă ş ă ţ spun eu. Când urmeaz s aib loc?ă ă ă — Domnul Brandon se sim ea bine, sper?ţ — Da, foarte bine; i nu mai contenea l udându-te, n-a f cut nimic altceva decât s spunş ă ă ă ă lucruri frumoase despre dumneata. — Sunt încântat de aprecierile dumnealui. Pare a fi un om extraordinar; i g sesc c esteă ş ă ă deosebit de simpatic. — i eu la fel. E un om atât de încânt tor, încât e mare p cat c e atât de grav i de ursuz.Ş ă ă ă ş Mama spune c i el era îndr gostit de sora dumitale. Te asigur c dac -a fost îndr gostit, aceastaăş ă ă ă ă este un compliment pentru sora dumitale, pentru c lui rar i se întâmpl s se îndr gosteasc deă ă ă ă ă cineva. — Oare domnul Willoughby e cunoscut bine în partea din Somersetshire unde sta iţ dumneavoastr ?ă — Da, foarte bine: vreau s spun c nu cred c -l cunosc prea mul i oameni, pentru că ă ă ţ ă Combe Magna e cam departe; dar cu to ii îl consider a fi extrem de agreabil, te asigur. Nimeniţ ă nu e mai simpatizat decât domnul Willoughby, oriunde s-ar duce el, i asta i-o po i spune iş ţ ş surorii dumitale. E o fat grozav de norocoas c a pus mâna pe el, pe cinstea mea; nu c el n-ară ă ă ă avea noroc c-a pus mâna pe ea, pentru c e atât de frumoas i de pl cut , încât nimic nu poate fiă ăş ă ă prea bun pentru ea. Dar, crede-m , eu n-o consider de loc a fi mai frumoas decât dumneata; c ci,ă ă ă dup p rerea mea, sunte i amândou extraordinar de dr gu e, i asta-i i p rerea domnuluiă ă ţ ă ă ţ ş ş ă Palmer, sunt sigur , de i nu l-am putut face s-o recunoasc asear .ă ş ă ă Informa iile doamnei Palmer privitoare la Willoughby nu fur prea importante; dar oriceţ ă m rturie în favoarea lui, oricât de mic ar fi fost ea, îi f cea totu i pl cere lui Elinor.ă ă ă ş ă — Îmi pare atât de bine c-am f cut, în sfâr it, cuno tin , continu Charlotte. i sper c deă ş ş ţă ă Ş ă acum înainte o s fim întotdeauna foarte bune prietene. Nici nu- i po i închipui cât de mult amă ţ ţ dorit s v v d. Cât de pl cut trebuie s fie s locui i la vil … Presupun c nimic nu poate fi maiă ă ă ă ă ă ţ ă ă încânt tor. i m bucur mult s tiu c sora dumitale are s se m rite atât de bine. Sper c-ai s viiă Ş ă ăş ă ă ă ă i dumneata destul de des pe la Combe Magna. E un loc încânt tor, în orice caz.ş ă

— Îl cunoa te i de mult vreme pe colonelul Brandon, nu?ş ţ ă — Da, de foarte mult vreme; de când s-a c s torit sora mea. Este bun prieten cu sir John.ă ă ă Cred, ad ug ea, cu glas sc zut, c ar fi fost foarte bucuros s m ia de nevast , dac-ar fi putut.ă ă ă ă ă ă ă Sir John i lady Middleton au inut grozav s se întâmple a a. Dar mamei mele nu i s-a p rut oş ţ ă ş ă

partid îndeajuns de reu it pentru mine, altfel sir John i-ar fi propus-o colonelului i ne-am fiă ş ă ş cununat numaidecât. — Dar colonelul Brandon nu tia de propunerea lui sir John adresat dinainte mameiş ă dumitale? Nu i-a m rturisit niciodat afec iunea ce i-o purta?ş ă ă ţ ţ — A, nu; dar dac m mica n-ar fi obiectat, cred c ar fi fost foarte încântat. Pe atunci nuă ă ă m v zuse mai mult de dou ori, c ci asta s-a întâmplat când eram înc în coal . Oricum, suntă ă ă ă ă ş ă mult mai fericit acum. Domnul Palmer este exact genul de b rbat ce-mi convine.ă ă CAPITOLUL XXI. Familia Palmer se întoarse la Cleveland a doua zi i celelalte dou , de la Barton, r maserş ă ă ă din nou s - i in tov r ie. Dar acest lucru nu dur mult vreme; lui Elinor nici nu-i ie iser încă ş ţ ă ă ăş ă ă ş ă ă bine din minte fo tii vizitatori, nu încetase înc s se mire de Charlotte, care era atât de fericit ,ş ă ă ă f r s aib de ce, de domnul Palmer, care ac iona atât de simplu, înzestrat fiind cu însu iri aleseă ă ă ă ţ ş i de curioasa lips de potrivire ce exista între so i so ie – c zelul neostenit al lui sir John i alş ă ţ ş ţ ă ş

doamnei Jennings de a- i face rost de societate, îi furniz alte cuno tin e.ş ă ş ţ Într-o diminea , cu prilejul unei c l torii pe care o f cuser la Exeter, întâlniser douţă ă ă ă ă ă ă domni oare, pe care doamna Jennings avu satisfac ia de a descoperi c îi sunt rude i acest lucruş ţ ă ş fu suficient pentru sir John ca s le i invite la Barton Park, de îndat ce- i vor fi terminată ş ă ş obliga iile mondene la Exeter. Acestea cedar foarte u or în fa a invita iei lui sir John; ladyţ ă ş ţ ţ Middleton fu foarte alarmat când, o dat cu întoarcerea so ului ei, afl c avea s primească ă ţ ă ă ă ă curând vizita a dou fete, pe care nu le v zuse niciodat i despre a c ror elegan – i chiară ă ăş ă ţă ş despre al c ror considerabil rafinament – nu putea avea nici o dovad ; c ci asigur rile pe care leă ă ă ă primi în aceast privin din partea so ului i a mamei ei n-aveau nici o valoare. Dar ceea ce eraă ţă ţ ş înc i mai prost, era faptul c îi mai erau i rude; a a c încerc rile doamnei Jennings de a oăş ă ş ş ă ă consola se v dir cu totul neizbutite când î i sf tui fiica s nu-i pese c sunt elegante; c ci erauă ă ş ă ă ă ă doar veri oare i trebuiau s fie îng duitoare unele fa de celelalte. i cum era imposibil ca s leş ş ă ă ţă Ş ă mai împiedice sosirea, lady Middleton se resemn cu aceast idee, cu filosofia unei femei bineă ă crescute, mul umindu-se doar s - i dojeneasc , de cinci sau de ase ori pe zi, so ul pentru ceea ceţ ă ş ă ş ţ f cuse.ă Domni oarele sosir : înf i area nu le era de loc lipsit de elegan sau de rafinament.ş ă ăţş ă ţă Rochiile le erau foarte la mod . Felul de a fi foarte politicos: fur încântate de cas i de-a dreptulă ă ăş entuziasmate de mobilier; i întâmplarea f cu s fie atât de înnebunite dup copii, încât ladyş ă ă ă Middleton î i f cu o bun p rere despre ele înc înainte ca acestea s fi stat m car o or la Bartonş ă ă ă ă ă ă ă Park. Declar c sunt, într-adev r, fete foarte pl cute, ceea ce, pentru domnia-sa, era de fapt oă ă ă ă dovad de admira ie entuziast . Aceste laude însufle ite îl f cur pe sir John s aib o i mai bună ţ ă ţ ă ă ă ă ş ă p rere despre propria sa putere de discern mânt i o porni drept spre vil , s le vestească ă ş ă ă ă domni oarelor Dashwood sosirea domni oarelor Steele i s le asigure c sunt cele mai dulci feteş ş ş ă ă de pe lume. Aceste laude îns nu le f cur s afle prea multe lucruri: Elinor tia prea bine c teă ă ă ă ş ă po i întâlni cu cele mai dulci fete din lume în fiece col i or al Angliei, îmbr când cele mai variateţ ţ ş ă chipuri, trupuri, temperamente i inteligen e. Sir John vroia ca întreaga familie s fac pe dat oş ţ ă ă ă plimbare pân la Barton Park spre a-i vedea musafirele. Ce om filotim i binevoitor! Nu puteaă ş p stra nici m car o veri oar , oricât de îndep rtat , numai pentru el i ai s i!ă ă ş ă ă ă ş ă — Veni i acum, spuse el – v rog s veni i – trebuie s veni i – sus in sus i tare c trebuieţ ă ă ţ ă ţ ţ ş ă s veni i. Nici nu v închipui i cât are s v plac . Lucy e nemaipomenit de dr gu i atât deă ţ ă ţ ă ă ă ă ţăş vesel i de pl cut ! Copiii se i in scai de ea, de parc-ar fi o veche cuno tin . i amândou vorăş ă ă ş ţ ş ţă Ş ă atât de mult s v cunoasc ; c ci au auzit la Exeter c sunte i cele mai frumoase fiin e de pe lume.ă ă ă ă ă ţ ţ

i eu le-am spus c e adev rat i înc asta-i prea pu in spus. Sunt sigur c-o s fi i încântate de ele.Ş ă ă ş ă ţ ă ţ Au venit cu tr sura plin de juc rii pentru copii. Cum pute i fi atât de rele s nu veni i? ti i, într-ă ă ă ţ ă ţ Ş ţ

un fel v sunt veri oare. Voi sunte i veri oare cu mine i ele sunt veri oarele nevestei mele; a a că ş ţ ş ş ş ş ă sunte i rude.ţ Dar sir John nu le putu convinge: nu putu ob ine decât promisiunea din partea lor, de aţ trece pe la Barton Park într-o zi-dou i le p r si uimit de indiferen a lor, întorcându-se acas iăş ă ă ţ ăş l udându-le din nou farmecele fa de domni oarele Steele, a a cum le l udase pe domni oareleă ţă ş ş ă ş Steele fa de ele.ţă Când, a a dup cum promiseser , venir la Barton Park i când le fur prezentateş ă ă ă ş ă domni oarelor Steele, ele nu g sir nimic deosebit în înf i area celei mai mari, care avea aproapeş ă ă ăţş treizeci de ani i un chip care nu tr da nici frumuse e i nici inteligen , într-un cuvânt n-aveaş ă ţ ş ţă nimic demn de admirat; cât despre cealalt , care n-avea mai mult de dou zeci i doi sau dou zeciă ă ş ă i trei de ani, recunoscur c e deosebit de frumoas : avea tr s turi minunate, ochi iu i i ageri iş ă ă ă ă ă ţ ş ş

un aer monden care, de i nu-i conferea o veritabil elegan sau gra ie, o f ceau s aib oş ă ţă ţ ă ă ă înf i are distins . Se purtau cu deosebit polite e i în curând Elinor î i d du scama c suntăţş ă ă ţ ş ş ă ă oarecum în elepte, când remarc prin ce aten ii necontenite i judicioase încearc s -i fie pe placţ ă ţ ş ă ă ladyei Middleton. Erau tot timpul entuziasmate de copiii ei, l udându-le frumuse ea, solicitându-ă ţle lingu itor aten ia i f cându-le toate capriciile; timpul ce-l mai aveau la dispozi ie, dup ce- iş ţ ş ă ţ ă ş iroseau polite ea r spunzând la ni te cerin e atât de nepl cute, i-l petreceau admirând tot ceea ceţ ă ş ţ ă ş f cea lady Middleton, dac se întâmpla s fac ceva, sau s copieze modelul vreunei rochiiă ă ă ă ă elegante, pe care o purtase cu o zi înainte i care pur i simplu le încântase. Din fericire pentru ceiş ş care caut s intre în gra iile cuiva, folosindu-se de astfel de sl biciuni, o mam iubitoare, careă ă ţ ă ă abia a teapt ca odraslele ei s fie l udate, este în acela i timp i cât se poate de credul :ş ă ă ă ş ş ă preten iile ei sunt exorbitante, dar ea e gata s înghit orice; a a c excesiva afec iune i r bdareţ ă ă ş ă ţ ş ă pe care domni oarele Steele le manifestau fa de vl starele ei erau prin urmare primite de ladyş ţă ă Middleton f r pic de uimire sau de neîncredere. Cu ochiul ei de mam binevoitoare iă ă ă ş îng duitoare observa toate poznele impertinente i iretlicurile dubioase la care se supuneauă ş ş veri oarele ei. V zu cum le sunt dezlegate e arfele, cum li se trage p rul peste urechi, v zu cum liş ă ş ă ă se scotoce te prin co ule ele de lucru i li se terpelesc cu ita ele i foarfecii, i nu se îndoi o clipş ş ţ ş ş ţ ş ş ş ă c toate acestea nu provoac decât încântare reciproc . Nu fu surprins de nimic alta decât deă ă ă ă indiferen a manifestat de Elinor i de Marianne, care edeau de o parte, f r s încerce sţ ă ş ş ă ă ă ă participe la cele ce se petreceau. — John e atât de bine dispus ast zi! Spuse ea, când acesta lu batista domni oarei Steeleă ă ş i-o arunc pe fereastr – face tot felul de n zbâtii.ş ă ă ă

i curând dup aceea, când cel de-al doilea b iat al ei o mu c tare de tot pe aceea iŞ ă ă ş ă ş domni oar de deget, observ cu tandre e:ş ă ă ţ — Vai, cât de juc u mai e i William! i uite-o i pe mititica, dr g la a mea Anna-ă ş ş Ş ş ă ă şMaria, ad ug ea, mângâind dr g stos o feti de vreo trei ani, care nu f cuse de loc g l gie înă ă ă ă ţă ă ăă ultimele dou minute; e întotdeauna atât de blând i de lini tit . E cea mai cuminte feti care-aă ăş ş ă ţă existat vreodat !ă Dar din nefericire, pe când o îmbr i a, spunând acele cuvinte, un ac din coafura ladyeiăţş Middleton zgârie u or gâtul feti ei i astfel acel model de blânde e începu s scoat ni te ipeteş ţ ş ţ ă ă ş ţ atât de s lbatice, încât nici chiar cea mai g l gioas dintre creaturile de pe lume n-ar fi putut-oă ăă ă întrece. Consternarea manifestat de mama ei fu exagerat , dar nu putu întrece spaima prin careă ă trecur domni oarele Steele i toate trei f cur tot ce era de f cut într-o împrejurare atât de critic ,ă ş ş ă ă ă ă tot ceea ce le suger dragostea lor ca fiind în stare s mai aline chinurile micu ei în suferin . Oă ă ţ ţă a ezar în poala mamei lor, o cople ir cu s rut ri, rana fiindu-i sp lat cu ap de lavand deş ă ş ă ă ă ă ă ă ă c tre una dintre domni oarele Steele, care îngenunchease ca s o poat doftorici, pe când cealaltă ş ă ă ă o îndopa cu bomboane.

Fiind astfel r spl tit pentru lacrimile ce le v rsa, feti a fu prea în eleapt ca s înceteze deă ă ă ă ţ ţ ă ă a mai plânge. Continua s ipe i s suspine cu voluptate, s -i loveasc cu picioarele pe cei doiăţ ş ă ă ă fra i ai ei pentru c vroiau s o ating ; i toate mângâierile lor puse laolalt se dovedir a fi f rţ ă ă ă ş ă ă ă ă efect, pân când lady Middleton î i aduse aminte c într-o situa ie la fel de nefericit , cu oă ş ă ţ ă s pt mân în urm , ni te dulcea de caise fusese aplicat cu mult succes la o tâmpl învine it ;ă ă ă ă ş ţă ă ă ţ ă acela i tratament fu repede sugerat pentru aceast zgârietur nea teptat i o scurt întrerupere aş ă ă ş ăş ă ipetelor din partea micu ei domni oare la auzul acestor vorbe, le f cu s spere c leacul nu va fiţ ţ ş ă ă ă

respins. A adar fu scoas din camer , în bra ele mamei ei, ce porni în c utarea medicamentului; iş ă ă ţ ă ş cum cei doi b ie i preferar s-o urmeze, cu toate c mama lor îi rug de mai multe ori s r mână ţ ă ă ă ă ă ă acolo, cele patru domni oare fur l sate într-o lini te ce nu mai domnise de multe ore în odaiaş ă ă ş aceea. — Vai, mititica! Spuse domni oara Steele cea mare, de îndat ce ie ir din camer , ar fiş ă ş ă ă putut s se întâmple un accident foarte nepl cut.ă ă — Nu prea v d cum, spuse Marianne, în afar de cazul în care ar fi avut loc în cu totulă ă alte împrejur ri.ă Dar a a se întâmpl de obicei, lumea se sperie prea tare, când de fapt n-ar prea aveaş ă motive s-o fac .ă — Ce femeie blând e lady Middleton, spuse Lucy Steele.ă Marianne t cu; nu putea exprima ceea ce nu sim ea, oricât de banal ar fi fostă ţ ă împrejurarea; a a încât sarcina de a spune minciuni, când polite ea o cerea, c dea întotdeauna înş ţ ă seama lui Elinor. Fiind astfel solicitat , î i d du toat osteneala s vorbeasc despre ladyă ş ă ă ă ă Middleton cu mai mult c ldur decât se sim ea în stare, de i cu mult mai pu in decât o f cuseă ă ă ţ ş ţ ă ă domni oara Lucy.ş — i sir John, exclam sora ei mai mare, ce b rbat fermec tor e i el!Ş ă ă ă ş i de ast dat , laudele domni oarei Dashwood, fiind simple i corecte, intervenir f rŞ ă ă ş ş ă ă ă prea mult str lucire.ă ă Remarc doar c este foarte vesel i prietenos.ă ă ş — i ce familie încânt toare au! N-am v zut în via a mea copii atât de dr gu i. Trebuie sŞ ă ă ţ ă ţ ă recunosc c sunt nebun dup ei; de fapt in întotdeauna enorm la copii.ă ă ă ţ — Îmi închipui c-a a trebuie s fie, spuse Elinor zâmbind, dup câte am observat în cursulş ă ă acestei dimine i.ţ — Am impresia, spuse Lucy, c dumneata consideri copiii familiei Middleton a fi pu ină ţ cam prea r sf a i; poate c lucrurile sunt împinse cam pân la limit ; dar e atât de firesc dină ăţ ţ ă ă ă partea doamnei Middleton; cât despre mine, mie îmi plac copiii iste i i plini de via . Nu-i potţ ş ţă suferi când sunt cumin i i potoli i.ţ ş ţ — M rturisesc, replic Elinor, c atunci când sunt la Barton Park nu m gândesc niciodată ă ă ă ă cu groaz la copiii cumin i i potoli i.ă ţ ş ţ Cuvintele ei fur urmate de o scurt pauz , întrerupt de domni oara Steele cea mai înă ă ă ă ş vârst , care p rea foarte dispus s fac conversa ie i care acum întreb , cam brusc:ă ă ă ă ă ţ ş ă — i cum v place în Devonshire, domni oar Dashwood? Îmi închipui c trebuie s v fiŞ ă ş ă ă ă ă p rut foarte r u s p r si i Sussexul.ă ă ă ă ă ţ Surprins oarecum de familiaritatea acestei întreb ri, sau cel pu in de felul în care fuseseă ă ţ rostit , Elinor r spunse c într-adev r îi pare r u.ă ă ă ă ă — Domeniul Norland este minunat de frumos, nu? Ad ug domni oara Steele.ă ă ş — L-am auzit pe sir John admirându-l foarte mult, spuse Lucy, care p rea a considera că ă libertatea ce i-o luase sora ei necesit o scuz .ş ă ă

— Presupun c toat lumea care l-a v zut vreodat trebuie s -l admire, replic Elinor; cuă ă ă ă ă ă toate c nu oricine îi poate aprecia frumuse ile a a cum o facem noi.ă ţ ş — i erau mul i domni ori distin i pe-acolo? Cred c nu sunt prea numero i prin p r ileŞ ţ ş ş ă ş ă ţ acestea. În ceea ce m prive te, socot c prezen a lor este întotdeauna binevenit i important .ă ş ă ţ ăş ă — Dar ce te face s crezi, spuse Lucy, p rând a fi ru inat de atitudinea surorii ei, c înă ă ş ă ă Devonshire sunt mai pu ini tineri rafina i decât în Sussex?ţ ţ — Draga mea, nu cred c-am spus c nu sunt. Am convingerea c exist o mul ime deă ă ă ţ tineri gentilomi elegan i la Exeter; dar, vezi, de unde s tiu eu câ i anume ar putea fi prinţ ăş ţ împrejurimile Norlandului; îmi era doar team c domni oarelor Dashwood Bartonul li s-ar puteaă ă ş p rea plictisitor, dac aici nu mai au atâ ia curtezani ca pe vremuri. Dar poate c peă ă ţ ă dumneavoastr nu v intereseaz acest capitol i v sim i i la fel de bine i f r adoratori.ă ă ă ş ă ţ ţ ş ă ă Cât despre mine, mie îmi plac grozav de mult, cu condi ia s fie elegant îmbr ca i i s seţ ă ă ţ ş ă poarte politicos. Dar nu pot s -i suf r când sunt murdari i scârbo i. Uite de pild domnul Rose,ă ă ş ş ă de la Exeter, un tân r grozav de bine îmbr cat, un adev rat filfizon, func ionar la domnulă ă ă ţ Simpson, ei, i cu toate astea, de s-ar întâmpla s dai ochii cu el diminea a, nici nu merit s -iş ă ţ ă ă arunci o privire. Presupun c fratele dumitale, care era foarte bogat, trebuie s fi fost un adev rată ă ă dandy înainte de a se însura nu-i a a, domni oar Dashwood?ş ş ă — Z u dac tiu cum s v r spund la întrebare, replic Elinor, pentru c nu pricep preaă ăş ă ă ă ă ă bine adev ratul în eles al cuvântului. Dar în orice caz, pot s v spun, c dac a fost un dandyă ţ ă ă ă ă înainte de a se c s tori, tot a a a i r mas, pentru c nu s-a schimbat absolut de loc.ă ă ş ş ă ă — Vai de mine, dar nimeni nu se mai gânde te la b rba ii însura i ca la ni te tineri demniş ă ţ ţ ş de luat în seam – au ei altele de f cut…ă ă — Doamne, Anne, exclam sora ei, dar nu mai e ti în stare s vorbe ti de nimic altceva?ă ş ă ş Ai s le faci pe domni oarele Dashwood s cread c nu te gânde ti decât la asta.ă ş ă ă ă ş i apoi, pentru a schimba subiectul, începu s admire casa i mobila din ea.Ş ă ş Aceast mostr era suficient pentru ca domni oarele Dashwood s - i poat forma oă ă ă ş ă ş ă p rere despre domni oarele Steele. Vulgaritatea, prostia i libertatea manifest rilor celei mai mariă ş ş ă nu-i puteau fi spre laud ; i cum Elinor nu se l sa orbit de frumuse ea sau iste imea celei maiă ş ă ă ţ ţ mici, dându- i seama c e departe de a avea o candoare i o elegan înn scute, p r si casa f r aş ă ş ţă ă ă ă ă ă dori s le cunoasc mai bine.ă ă Nu la fel se întâmpl îns i cu domni oarele Steele.ă ăş ş Veniser de la Exeter având mult admira ie disponibil pentru sir John Middleton, pentruă ă ţ ă familia lui i pentru absolut toate neamurile lui; i nu fur de loc zgârcite în a i-o ar ta fa deş ş ă ş ă ţă gra ioasele lui veri oare, pe care le declarar a fi cele mai frumoase, elegante, pl cute i reu iteţ ş ă ă ş ş fete ce le fuseser dat s cunoasc i pe care erau foarte dornice s le vad cât mai des. A a că ă ăş ă ă ş ă foarte curând Elinor î i d du seama c asta le era soarta inevitabil ; c ci, cum sir John era cu totulş ă ă ă ă de partea domni oarelor Steele, domni oarele Dashwood nu li se mai putur opune i fur silite sş ş ă ş ă ă se supun unei intimit i ce le obliga s r mân câte o or sau dou împreun în aceea i camer ,ă ăţ ă ă ă ă ă ă ş ă aproape în fiecare zi. Mai mult decât atât, sir John nu putea face; nici nu- i închipuia îns c ar fiş ă ă nevoie de mai mult: a fi împreun însemna, dup p rerea lui, a fi în intimitate; i cum reu ea, prină ă ă ş ş permanentele lui ma ina ii, s le strâng laolalt , n-avea nici cea mai mic îndoial c deveniserş ţ ă ă ă ă ă ă ă prietene la toart .ă Trebuie s recunoa tem c f cu tot ce-i st tea în putin s risipeasc rezerva ce-oă ş ă ă ă ţă ă ă manifestau domni oarele Dashwood, dându-le domni oarelor Steele informa ii despre tot ce tiaş ş ţ ş sau presupunea c tie despre veri oarele lui, pân în cele mai intime am nunte; i Elinor nu leăş ş ă ă ş v zuse mai mult de dou ori c cea mai mare dintre ele îi i ur succes în leg tur cu sora ei careă ă ă ş ă ă ă avusese norocul s cucereasc un dandy foarte bine, de când venise la Barton.ă ă

— Nu încape vorb c are s fie grozav de bine s-o m rita i atât de tân r , spuse ea, i,ă ă ă ă ţ ă ă ş dup câte am auzit, cu un adev rat gentilom, un b rbat extraordinar de chipe .ă ă ă ş i sper c , i dumneata s fii, cât de curând, la fel de norocoas , dar te pomene ti c i aiŞ ă ş ă ă ş ăş vreun prieten pus de-o parte. Elinor nu- i putea închipui c sir John va fi mai discret în a- i dezv lui b nuielile înş ă ş ă ă leg tur cu ata amentul ei fa de Edward, decât fusese cu lucrurile care o priveau pe Marianne;ă ă ş ţă de fapt, când era s aleag între ele dou , prefera s - i râd de sentimentele lui Elinor, deoarece leă ă ă ă ş ă descoperise mai de curând i nici nu era chiar atât de sigur de ele; i, de la vizita lui Edward nu seş ş întâmplase niciodat s ia masa împreun f r ca el s bea în s n tatea celor mai afectuoaseă ă ă ă ă ă ă ă sentimente ale ei, f r ca el s clipeasc i s dea din cap cu mult subîn eles, încât era imposibilă ă ă ăş ă ţ s nu atrag aten ia tuturor celor de fa . La fel, litera F fusese necontenit scoas în eviden iă ă ţ ţă ă ţăş devenise prilejul atâtor glume, încât faptul c era cea mai spiritual liter din alfabet devenise deă ă ă mult vreme, pentru Elinor, un lucru pe deplin stabilit.ă Dup cum se i a tepta, domni oarele Steele profitau acum din plin de aceste glume; ceaă ş ş ş mai mare dintre ele era foarte curioas s afle numele domnului la care se f cea aluzie, ceea ce,ă ă ă de i o f cea adesea cu impertinen , era în perfect concordan cu indiscre ia ce-i st tea în fire iş ă ţă ă ţă ţ ă ş care o f cea s - i vâre nasul în treburile familiei lor. Dar sir John nu se juc prea mult cu aceaă ă ş ă curiozitate ce-i pl cea s o de tepte, c ci fu cel pu in la fel de încântat s pomeneasc numele peă ă ş ă ţ ă ă cât fu domni oara Steele s -l aud .ş ă ă — Se nume te Ferrars, spuse el, vorbind în oapt , dar îndeajuns de tare spre a fi auzit;ş ş ă dar, te rog, nu-l spune mai departe c ci e un mare secret.ă — Ferrars! Repet domni oara Steele; domnul Ferrars este fericitul muritor? Cum adic ?ă ş ă Fratele cumnatei dumitale, domni oar Dashwood? Un tân r într-adev r foarte agreabil; îl cunoscş ă ă ă foarte bine. — Anne, cum po i spune una ca asta? Exclam Lucy, care venea cu câte un amendamentţ ă la toate afirma iile surorii ei. E prea de tot s pretinzi c -l cuno ti foarte bine, de i nu l-ai v zutţ ă ă ş ş ă decât o dat sau de dou ori la unchiul nostru.ă ă Elinor auzi toate acestea cu aten ie i uimire. „Cine putea fi acel unchi? Unde locuia el?ţ ş Cum de au ajuns s se cunoasc ?” Ar fi vrut foarte mult ca ele s continue subiectul, de i preferă ă ă ş ă s nu intervin personal; dar nu se mai ad ug nimic în leg tur cu cele ce-o interesau i, pentruă ă ă ă ă ă ş prima oar în via a ei, g si c doamna Jennings nu este îndeajuns de curioas s afle tot felul deă ţ ă ă ă ă m run i uri i c nici nu este dispus s le comunice. Felul în care domni oara Steele vorbiseă ţ ş ş ă ă ă ş despre Edward îi spori curiozitatea; c ci îi d du impresia c este oarecum r ut cioas i îi sugeră ă ă ă ă ăş ă b nuiala c respectiva domni oar tia ceva, sau î i închipuia c tie ceva în dezavantajul lui.ă ă ş ăş ş ăş Dar curiozitatea nu-i fu de nici un folos; c ci numele domnului Ferrars nu mai fu b gat înă ă seam de domni oara Steele când se f cu aluzie la el i nici chiar când sir John îl rosti f ră ş ă ş ă ă reticen e.ţ CAPITOLUL XXII. Marianne, care nu tolera niciodat nimic vecin cu impertinen a, vulgaritatea,ă ţ inferioritatea, nici m car gusturile care nu se potriveau cu ale ei, ajunsese între timp foarte pu ină ţ dispus , prin îns i starea ei de spirit, s se arate încântat de domni oarele Steele sau s leă ăş ă ă ş ă încurajeze avansurile; constantei rezerve pe care o manifesta sora ei în comportarea sa fa de ele,ţă i care împiedica orice încercare de apropiere din partea lor, îi atribuia Elinor preferin a ce i-oş ţ

ar tau ei domni oarele Steele; aceast preferin deveni în curând evident din parteaă ş ă ţă ă amândurora, dar mai ales din partea lui Lucy, care nu pierdea nici un prilej de a o atrage în conversa ie sau de a se str dui s se apropie de ea împ rt indu-i sincer i deschis sentimentele.ţ ă ă ă ăş ş

Lucy era istea din fire; de multe ori observa iile ei erau juste i amuzante; i Elinorţă ţ ş ş g sea adesea c e o tov r ie pl cut pentru o jum tate de or ; dar însu irile ei naturale nuă ă ă ăş ă ă ă ă ş fuseser des vâr ite prin educa ie; era ignorant i incult ; nu- i putu ascunde fa de domni oaraă ă ş ţ ăş ă ş ţă ş Dashwood incapacitatea de a- i dezvolta iste imea, lipsa ei de cuno tin e în cele mai banaleş ţ ş ţ probleme, în ciuda permanentei str danii de a se pune într-o lumin avantajoas . Elinor v zu cuă ă ă ă comp timire neglijarea aptitudinilor pe care educa ia ar fi putut s le fac s devin atât deă ţ ă ă ă ă onorabile; curând î i d du seama, cu mai pu in în elegere, i de lipsa ei total de delicate e, deş ă ţ ă ţ ş ă ţ cinste i integritate moral , dovedit de aten iile, asiduitatea i lingu elile fa de cei de la Bartonş ă ă ţ ş ş ţă Park; i nu putea s aib satisfac ii trainice în tov r ia unei persoane care ad uga la ignoranş ă ă ţ ă ăş ă ţă lipsa de sinceritate; a c rei lips de educa ie nu le d dea posibilitatea s stea de vorb de la egal laă ă ţ ă ă ă egal i a c rei purtare fa de al ii f cea s devin cu totul lipsit de valoare orice dovad deş ă ţă ţ ă ă ă ă ă aten ie i deferen manifestate fa de ea îns i.ţ ş ţă ţă ăş — Poate c ai s -mi soco i întrebarea ciudat , spuse Lucy într-o zi pe când mergeauă ă ţ ă împreun de la Barton Park c tre vil , dar spune-mi, te rog, o cuno ti cumva personal pe doamnaă ă ă ş Ferrars, mama cumnatei dumitale? Lui Elinor întrebarea i se p ru într-adev r ciudat i fa a îi tr d acest sentiment, în timpă ă ăş ţ ă ă ce-i r spundea c n-o v zuse niciodat pe doamna Ferrars.ă ă ă ă — Adev rat? Replic Lucy; m mir foarte mult, c ci îmi închipuiam c trebuie s-o fiă ă ă ă ă întâlnit la Norland din când în când. Atunci n-ai s -mi po i, probabil, spune ce fel de femeie este?ă ţ — Nu, îi r spunse Elinor, foarte prudent în a- i exprima adev rata p rere despre mamaă ă ş ă ă lui Edward i de loc doritoare s satisfac ceea ce ei i se p rea o curiozitate impertinent ; nu tiuş ă ă ă ă ş nimic despre ea. — Cred c - i închipui despre mine c m comport foarte ciudat, interesându-m în felulă ţ ă ă ă acesta despre ea, spuse Lucy, privind-o foarte atent pe Elinor, în timp ce-i vorbea; dar s-ar putea s am motive – ce n-a da s pot merge mai departe; sper totu i c n-ai s m nedrept e tiă ş ă ş ă ă ă ăţ ş crezând c o fac din obr znicie.ă ă Elinor îi d du un r spuns politicos i câteva clipe merser mai departe f r s scoat oă ă ş ă ă ă ă ă vorb . T cerea fu întrerupt de Lucy, care reveni la subiect spunând, cu oarecare ov ial :ă ă ă ş ă ă — Nu pot suporta ideea s - i închipui despre mine c sunt obraznic prin curiozitateaă ţ ă ă mea. Cred c a prefera s fac orice pe lumea asta decât s fiu astfel considerat de o persoan aă ş ă ă ă ă c rei bun p rere o pre uiesc a a cum o pre uiesc pe-a dumitale. i sunt convins c n-ar trebui să ă ă ţ ş ţ Ş ă ă ă am nici cea mai mic team s m încred în dumneata; într-adev r, m-a bucura tare mult dac-aiă ă ă ă ă ş vrea s m sf tuie ti cum s m descurc într-o situa ie atât de nepl cut ca cea în care m g sesc;ă ă ă ş ă ă ţ ă ă ă ă dar, nu-i cazul s te nec jesc, îmi pare r u c nu s-a întâmplat s-o cuno ti pe doamna Ferrars.ă ă ă ă ş — Îmi pare i mie r u c n-o cunosc, mai ales dac p rerea mea despre ea i-ar fi de vreunş ă ă ă ă ţ folos, r spunse Elinor foarte uimit . Dar, z u, crede-m , n-am tiut c e ti cât de cât în leg tură ă ă ă ş ă ş ă ă cu familia Ferrars i de aceea, drept s - i spun, sunt pu in surprins s te aud punându-mi atâteaş ă ţ ţ ă ă întreb ri privitoare la persoana ei.ă — Îmi închipui c e ti i nici nu m mir. Dar n-ai mai fii atât de surprins dac a puteaă ş ş ă ă ă ş îndr zni s - i spun totul. F r îndoial c doamna Ferrars nu înseamn nimic pentru mine înă ă ţ ă ă ă ă ă prezent, dar s-ar putea s vin i vremea – i cât de curând o s vin , nu depinde decât de ea –ă ăş ş ă ă când am putea intra în leg turi foarte strânse.ă Î i l s ochii în jos, în timp ce spunea aceste cuvinte, cu dr g la sfio enie i aruncându-iş ă ă ă ă şă ş ş înso itoarei sale doar o privire piezi , pentru a- i putea da seama de efectul produs.ţ şă ş — Doamne sfinte! Strig Elinor, ce vrei s spui? Îl cuno ti pe domnul Robert Ferrars? Îlă ă ş cuno ti într-adev r?ş ă i nu se sim i prea încântat la ideea c va avea o astfel de cumnat .Ş ţ ă ă ă

— Nu, nu pe domnul Robert Ferrars îl cunosc – pe el nu l-am v zut niciodat în via aă ă ţ mea; ci pe fratele lui, spuse ea, a intindu- i privirile asupra lui Elinor.ţ ş Ce sim i Elinor în clipa aceea? Uimire, care-ar fi fost atât de dureroas pe cât deţ ă puternic , dac n-ar fi fost imediat înso it de neîncrederea în cele afirmate. Se întoarse spreă ă ţ ă Lucy, uimit , dar f r s scoat o vorb , neputând ghici motivul sau obiectul unei asemeneaă ă ă ă ă ă declara ii; i de i se schimb la fa , nu crezu de loc în adev rul celor auzite i nu fu de loc înţ ş ş ă ţă ă ş pericol de a face o criz de isterie sau de a le ina.ă ş — E firesc s fii atât de mirat , continu Lucy; c ci f r îndoial c n-aveai de unde s tiiă ă ă ă ă ă ă ă ăş pân acum; pentru c sunt sigur c n-a f cut nici cea mai mic aluzie la acest lucru nici dumitaleă ă ă ă ă ă i nici nim nui altcuiva din familia dumitale; pentru c acest lucru trebuia s r mân un mareş ă ă ă ă ă

secret i pân în clipa de fa a fost cu sfin enie p strat de mine. Nimeni, dar absolut nimeniş ă ţă ţ ă dintre ai mei nu tiu despre el, în afar de Anne i nici n-a fi pomenit despre el fa de dumneata,ş ă ş ş ţă dac n-a fi fost pe deplin încredin at c n-ai s -l tr dezi; m gândeam c într-adev r întreb rileă ş ţ ă ă ă ă ă ă ă ă pe care i le-am pus în leg tur cu doamna Ferrars trebuie s i se par atât de ciudate, încât era deţ ă ă ăţ ă datoria mea s le justific. i nu cred c domnului Ferrars i-ar displace s afle c m-am încrezut înă Ş ă ă ă dumneata, pentru c tiu c are cele mai bune p reri din lume despre întreaga familie a dumitale,ăş ă ă i c se gânde te la dumneata i la celelalte domni oare Dashwood ca la ni te adev rate surori…ş ă ş ş ş ş ă

Se opri. Elinor r mase t cut câteva clipe. Uimirea ei fa de cele auzite fu prea mare, la început,ă ă ă ţă spre a putea fi exprimat în cuvinte; în cele din urm îns , str duindu-se s vorbeasc , spuse cuă ă ă ă ă ă precau ie, cu un calm ce-i ascundea destul de bine mirarea i îngrijorarea:ţ ş — i e ti de mult vreme logodit cu el?Ş ş ă ă — Suntem logodi i de patru ani.ţ — De patru ani! — Da. De i foarte zguduit , Elinor înc nu vroia s cread ce i se spunea.ş ă ă ă ă — Pân mai zilele trecute nici nu tiam m car c v cunoa te i, spuse ea.ă ş ă ă ă ş ţ — i totu i, ne cunoa tem de mult vreme. tii, a fost un timp îndelungat în grijaŞ ş ş ă Ş unchiului meu. — A unchiului dumitale! — Da, domnul Pratt. Nu l-ai auzit niciodat vorbind de domnul Pratt?ă — Cred c da, r spunse Elinor, f când eforturi tot mai mari ca s se st pâneasc , peă ă ă ă ă ă m sur ce emo ia ei devenea mai puternic .ă ă ţ ă — A stat patru ani la unchiul meu, care locuie te la Longstaple, lâng Plymouth. Acoloş ă ne-am întâlnit pentru prima oar , c ci sora mea i cu mine ne duceam adesea la unchiul meu iă ă ş ş acolo ne-am logodit, dar abia la un an dup ce-a ie it de sub tutela domnului Pratt; dar dup aceeaă ş ă a fost mai tot timpul cu noi. Cred c - i închipui c n-am prea vrut s m logodesc, f r tirea iă ţ ă ă ă ă ăş ş aprobarea mamei lui; dar eram prea tân r i-l iubeam prea mult ca s fiu atât de prudent cum s-ă ăş ă ăar fi cuvenit. De i nu-l cuno ti atât de bine ca mine, domni oar Dashwood, trebuie s -l fi v zutş ş ş ă ă ă îndeajuns ca s - i dai seama c e foarte capabil s fac o femeie s se ata eze sincer de el.ă ţ ă ă ă ă ş — Fire te, r spunse Elinor, f r s tie ce spune; dar, dup ce se gândi o clip , ad ug , dinş ă ă ă ăş ă ă ă ă nou sigur de cinstea i de dragostea lui Edward fa de ea i de ipocrizia tovar ei ei: Logodită ş ţă ş ăş ă cu domnul Edward Ferrars! M rturisesc c sunt atât de uimit de cele ce-mi spui, încât z u, iart -ă ă ă ă ăm te rog, dar presupun c trebuie s fie vreo gre eal de persoan sau de nume. E imposibil să ă ă ş ă ă ă ne referim la unul i acela i domn Ferrars.ş ş — Ba da, f r îndoial , exclam Lucy, zâmbind. Persoana în cauz este domnul Edwardă ă ă ă ă Ferrars, fiul cel mai mare al doamnei Ferrars din Park Street i frate cu cumnata dumitale, so iaş ţ

domnului John Dashwood; cred c - i închipui c e pu in probabil s m în el în ceea ce prive teă ţ ă ţ ă ă ş ş numele b rbatului de care depinde fericirea vie ii mele.ă ţ — E ciudat, replic Elinor care se afla într-o penibil stare de confuzie, s nu-l fi auzit celă ă ă pu in o dat pomenind numele dumitale.ţ ă — Nu, nu e de loc ciudat, inând seama de situa ia noastr . Prima noastr grij a fost sţ ţ ă ă ă ă p str m taina logodnei. Dumneata nu tiai nimic despre mine, sau despre familia mea i prină ă ş ş urmare nu putea exista prilejul s - i pomeneasc vreodat numele meu; i cum îi era întotdeaunaă ţ ă ă ş foarte team ca nu cumva sora lui s b nuiasc ceva, asta era destul ca el s nu pomeneasc deă ă ă ă ă ă nimic. T cu, iar Elinor î i pierdu sentimentul de siguran pe care-l avusese pân atunci, dar nu iă ş ţă ă ş st pânirea de sine.ă — Va s zic sunte i logodi i de patru ani, spuse ea, cu glasul ferm.ă ă ţ ţ — Da, i Dumnezeu tie cât o s trebuiasc s mai a tept m! Bietul Edward! Asta îlş ş ă ă ă ş ă chinuie îngrozitor. Apoi, sco ând din buzunar un mic medalion, Lucy ad ug :ţ ă ă — Ia uit -te la chipul sta, ca s înl tur m orice umbr de îndoial . E drept c nu e preaă ă ă ă ă ă ă ă me te ugit zugr vit; oricum, cred c nu te po i îndoi pe cine înf i eaz . Îl p strez de vreo treiş ş ă ă ţ ăţş ă ă ani… Îi întinse lui Elinor medalionul în timp ce-i vorbea i când aceasta v zu pictura, oriceş ă îndoial cu privire la vreo hot râre prea pripit sau la dorin a ei de a da de gol f rnicia seă ă ă ţ ăţă spulber recunoscând fa a lui Edward. I-l d du înapoi aproape numaidecât, încuviin ândă ţ ă ţ asem narea.ă — N-am putut s -i dau i eu portretul meu, ceea ce m sup r foarte tare, cu atât mai multă ş ă ă ă cu cât a dorit mereu, atât de mult, s -l aib ! Dar sunt hot rât s -mi fac portretul cu prima ocazie.ă ă ă ă ă — A a i trebuie, replic Elinor, calm .ş ş ă ă Apoi f cur câ iva pa i în t cere. Lucy vorbi cea dintâi.ă ă ţ ş ă — Sunt sigur , spuse ea, am toat încrederea, c ai s -mi p strezi taina, pentru c î iă ă ă ă ă ă ţ închipui ce important este pentru noi s nu afle mama lui; c ci n-are s fie niciodat de acord,ă ă ă ă cred. Eu n-am s am nici o avere i îmi închipui c ea e o femeie extrem de mândr .ă ş ă ă — Nu eu sunt cea care a vrut s afle toate aceste lucruri de la dumneata, spuse Elinor; dară cred c m apreciezi a a cum trebuie atunci când î i închipui c te po i încrede în mine. În ceea ceă ă ş ţ ă ţ m prive te, secretul dumitale se afl în siguran ; dar iart -m dac -mi exprim mirarea fa de oă ş ă ţă ă ă ă ţă m rturisire pe care nu era de loc necesar s mi-o faci. Puteai cel pu in s - i închipui că ă ţ ă ţ ă împ rt indu-mi aceast tain nu prea i-o aperi, ci dimpotriv .ă ăş ă ă ţ ă În timp ce spunea acestea o privi pe Lucy cu toat aten ia, sperând s descopere ceva înă ţ ă fizionomia ei; poate c cea mai mare parte din ceea ce spusese nu era decât minciun ; dar fa a luiă ă ţ Lucy nu suferi nici o schimbare. — Mi-era team c ai s - i închipui c -mi permit s fiu obraznic cu dumneata, spunându-ă ă ă ţ ă ă ăi toate acestea, zise ea. Nu te cunosc, fire te, de mult vreme, personal, dar dup descriere teţ ş ă ă

cunosc pe dumneata i întreaga dumitale familie de mult vreme; de îndat ce te-am v zut, amş ă ă ă avut impresia c -mi e ti o veche cuno tin .ă ş ş ţă i-n afar de asta, m gândeam c în cazul de fa trebuie neap rat s - i dau anumiteŞ ă ă ă ţă ă ă ţ explica ii, dup ce i-am pus întreb rile acelea despre mama lui Edward; i apoi sunt atât deţ ă ţ ă ş nefericit c n-am pe nimeni c ruia s -i pot cere un sfat… Anne e singura care tie despre asta,ă ă ă ă ş dar ea n-are pic de judecat ; ba, dimpotriv , îmi face mai mult r u decât bine, c ci mi-e tot timpulă ă ă ă team c are s m tr deze. Nu tie s - i in gura, dup cum probabil c i-ai dat seama; i z u,ă ă ă ă ă ş ă ş ţ ă ă ăţ ş ă crede-m , mai zilele trecute când sir John a pomenit numele lui Edward, eram moart de team caă ă ă

nu cumva s - i dea drumul la gur . Nici nu po i b nui cât de mult suf r în sinea mea din pricinaă ş ă ţ ă ă asta. Singur stau i m mir cum de mai sunt în via dup câte am suferit din pricina lui Edwardă ş ă ţă ă în ultimii patru ani. Am tr it tot timpul în atâta nesiguran i încordare; pe urm l-am i v zut tare rar – abiaă ţăş ă ş ă dac ne putem întâlni de dou ori pe an. Z u dac nu m mir cum de nu mi s-a frânt înc inima…ă ă ă ă ă ă i spunând aceste cuvinte î i scoase batista; dar lui Elinor nu-i fu prea mil de ea.Ş ş ă — Uneori, continu Lucy, dup ce- i terse ochii, m gândesc dac n-ar fi mai bine pentruă ă ş ş ă ă amândoi s rupem logodna o dat pentru totdeauna.ă ă Pe când spunea aceste cuvinte se uit drept în ochii lui Elinor.ă — Dar pe urm , alteori, n-am destul curaj. Nu pot suporta gândul s -l fac atât de nefericit,ă ă cum tiu c-ar fi, dac i-a pomeni m car de-a a ceva. i cred c nici eu n-a putea face fa uneiş ă ş ă ş Ş ă ş ţă astfel de hot râri – fiindc in atât de mult la el… Ce m-ai sf tui s fac într-o astfel de situa ie,ă ăţ ă ă ţ domni oar Dashwood? Ce-ai face dumneata, dac ai fi în locul meu?ş ă ă — Iart -m , replic Elinor, uimit de o astfel de întrebare, dar în cazul de fa nu- i pot daă ă ă ă ţă ţ nici un sfat. Trebuie s te la i condus numai i numai de propria dumitale judecat .ă ş ă ş ă — Sigur c mama lui o s aib grij de el un oarecare timp, continu Lucy, dup o t cereă ă ă ă ă ă ă de câteva minute din partea amândurora; dar bietul Edward e atât de ab tut din pricina asta! Nu iă ţ s-a p rut c era groaznic de mâhnit când a fost la Barton? Era atât de nenorocit când ne-a p r sită ă ă ă la Longstaple, ca s se duc s v viziteze, încât mi-era team c o s vi se par c -i bolnav.ă ă ă ă ă ă ă ă ă — Va s zic de la unchiul dumitale venea, când ne-a vizitat, nu?ă ă — Da, st tuse cu noi dou s pt mâni. Credeai c-a venit direct de la Londra?ă ă ă ă — Nu, r spunse Elinor, dându- i cu fiecare am nunt tot mai bine seama de adev rulă ş ă ă spuselor lui Lucy. Îmi aduc aminte c ne spunea c a stat dou s pt mâni la ni te prieteni deă ă ă ă ă ş lâng Plymouth.ă Î i mai aduse aminte i de mirarea ce-o sim ise când nu-i pomenise nimic altceva despreş ş ţ acei prieteni, c le trecuse pân i numele sub t cere.ă ăş ă — Nu vi s-a p rut îngrozitor de ab tut? Repet Lucy.ă ă ă — Ba da, a a ni s-a p rut, mai ales când a sosit.ş ă — L-am rugat din suflet s se ab in cât poate, ca nu cumva s v închipui i cum stauă ţ ă ă ă ţ lucrurile; dar l-a întristat foarte mult faptul c n-a putut sta cu noi mai mult de dou s pt mâni iă ă ă ă ş c m-a v zut în starea de nervi în care m aflam. Bietul b iat! M tem c nici acum nu se simteă ă ă ă ă ă mai fericit, c ci dup cum scrie e foarte am rât. Am primit ve ti de la el chiar înainte de a plecaă ă ă ş din Exeter, spuse ea sco ând o scrisoare din buzunar i ar tându-i indiferent lui Elinor adresa.ţ ş ă ă Îmi închipui c -i cuno ti scrisul – scrie atât de frumos! Dar scrisoarea asta nu-i scris atât de bineă ş ă ca de obicei. Era obosit, cred, c ci literele sunt foarte înghesuite.ă Elinor v zu c e într-adev r scrisul lui i nu se mai îndoi. Se mângâiase cu ideea că ă ă ş ă medalionul ar fi putut ajunge în mâna ei din întâmplare; se putea foarte bine s nu i-l fi d ruită ă Edward; dar un schimb de scrisori între ei nu putea fi decât o urmare a unei logodne formale, nimic altceva nu l-ar fi putut justifica: câteva clipe aproape c - i pierdu cump tul – sim i c i seă ş ă ţ ă opre te inima i cu greu se putu ine pe picioare; dar era neap rat necesar s se st pâneasc i seş ş ţ ă ă ă ăş lupt cu atâta hot râre împotriva am r ciunii ce-o cople ise, încât izbuti s se redreseze foarteă ă ă ă ş ă repede i întru totul, cel pu in deocamdat .ş ţ ă — Singura mângâiere ce ne-a mai r mas, când suntem desp r i i vreme atât deă ă ţ ţ îndelungat , este s ne scriem, spuse Lucy, vârându- i scrisoarea în buzunar. Ba eu mai am oă ă ş mângâiere pentru c -i am portretul; dar bietul Edward n-o are nici m car pe asta. Spune c i-ar fiă ă ă mai u or dac mi-ar avea portretul. Când a fost ultima dat la Longstaple i-am dat o uvi de p rş ă ă ş ţă ă

montat într-un inel i asta i-a mai adus pu in mângâiere, dar nu la fel de mare ca un portret. Aiă ş ţ ă observat poate inelul când l-ai v zut, nu?ă — Da, l-am observat, spuse Elinor, cu un glas foarte lini tit, sub care se ascundeau oş emo ie i o mâhnire cum nu mai sim ise pân atunci.ţ ş ţ ă Era umilit , buim cit , uluit .ă ă ă ă Din fericire pentru ea tocmai ajunseser la vil , a a c nu mai putur continua conversa ia.ă ă ş ă ă ţ Dup ce r maser cu ele vreo câteva minute, domni oarele Steele se întoarser la Barton Park,ă ă ă ş ă permi ându-i astfel lui Elinor s reflecteze în lini te i s fie nefericit .ţ ă ş ş ă ă CAPITOLUL XXIII. Oricât de pu in s-ar fi bizuit Elinor în general, pe adev rul spuselor lui Lucy, îi fuţ ă imposibil, când începu s se gândeasc serios, s o b nuiasc de minciun , în cazul de fa , înă ă ă ă ă ă ţă care nici o ispit nu putea explica nebunia de a n scoci un astfel de neadev r. A adar Elinor nuă ă ă ş mai putea, nu mai îndr znea s se mai îndoiasc de afirma iile lui Lucy ce se bazau pe asemeneaă ă ă ţ probabilit i i dovezi i care nu erau contrazise decât de dorin ele lui Elinor. C avuseserăţ ş ş ţ ă ă prilejul s se cunoasc în casa domnului Pratt era o m rturie indiscutabil i în acela i timpă ă ă ăş ş alarmant , o adev rat baz pentru tot ce-i mai spusese Lucy; i vizita pe care Edward o f cuseă ă ă ă ş ă lâng Plymouth, triste ea ce-o manifestase, nemul umirea lui fa de propriile sale perspective,ă ţ ţ ţă atitudinea lui foarte nehot rât fa de ea, faptul c domni oarele Steele cuno teau toateă ă ţă ă ş ş intimit ile celor de la Norland i a leg turilor lor de familie, care adesea o surprinseser ,ăţ ş ă ă portretul, scrisoarea, inelul alc tuiau un num r atât de considerabil de probe, încât învinser oriceă ă ă team de-a ei de a-l condamna pe nedrept, stabilind f r putin de t gad ingratitudinea pe care oă ă ă ţă ă ă manifestase fa de ea i pe care nici un fel de simpatie nu te putea face s-o scuzi. Resentimentulţă ş ce-l încerc fa de o asemenea comportare, indignarea ei c se l sase prins în curs , o f cur să ţă ă ă ă ă ă ă ă se comp timeasc o vreme; dar curând alte idei, alte considera ii îi încol ir în minte. Oareă ă ţ ţ ă Edward îi în elase cu bun - tiin încrederea? Oare afec iunea pe care i-o ar tase era o simplş ă ş ţă ţ ă ă pref c torie? Era oare logodit cu Lucy pentru c a a-i spunea inima? Nu; Elinor nu putea crede că ă ă ş ă ceea ce va fi sim it el poate vreodat fa de Lucy mai simte i acum. Elinor se bucura de întreagaţ ă ţă ş lui afec iune. În asta nu se putea în ela. La Norland, mama, surorile ei, Fanny, î i d duser cuţ ş ş ă ă toatele seama de sentimentele lui pentru ea; nu era numai o iluzie a propriei ei vanit i. F răţ ă ă îndoial c o iubea. Cât de mult îi înc lzea inima aceast convingere. i o îndemna s -i ierteă ă ă ă Ş ă atâtea! Se f cuse vinovat, foarte vinovat c r m sese la Norland, dup ce- i d duse seama c eaă ă ă ă ă ş ă ă avea asupra lui o influen mai mare decât s-ar fi cuvenit. În aceast privin n-avea nici o scuz ;ţă ă ţă ă dar dac -i f cuse un r u ei, apoi atunci lui î i f cuse un r u i mai mare; dac situa ia ei era deă ă ă ş ă ă ş ă ţ plâns, a lui era disperat . Impruden a lui o f cuse s se simt nenorocit un timp; dar se p rea c -lă ţ ă ă ă ă ă ă lipsise de orice ans de a fi fericit. Cu timpul era posibil ca ea s - i reg seasc lini tea; dar el, laş ă ă ş ă ă ş ce se putea a tepta el? Putea fi oare vreodat îndeajuns de fericit cu Lucy Steele? Chiar dac n-oş ă ă iubea pe Elinor, putea el oare, cu integritatea i delicate ea ce-l caracterizau, cu mintea lui atât deş ţ ascu it , s fie mul umit cu o nevast ca ea – incult , pref cut i egoist ?ţ ă ă ţ ă ă ă ăş ă Era firesc ca pasiunea juvenil pe care o f cuse la nou sprezece ani s -i fi r pit puterea deă ă ă ă ă a mai vedea altceva decât frumuse ea ei i firea ei supus , dar urm torii patru ani – ani care, dacţ ş ă ă ă sunt folosi i în mod ra ional, dezvolt atât de mult puterea de în elegere – trebuie s -i fi deschisţ ţ ă ţ ă ochii asupra lipsurilor din educa ia ei, de i aceea i perioad de timp petrecut al turi de ea, într-oţ ş ş ă ă ă societate de duzin i cu îndeletniciri frivole, o privaser pe Lucy de acea simplitate care ar fiăş ă putut cândva s dea o not interesant frumuse ii ei.ă ă ă ţ Dac presupunând c voia s se însoare cu ea, cum cu Elinor întâmpinase din parteaă ă ă mamei lui greut i ce lui i se p ruser foarte mari, cu atât mai mari trebuiau s fie ele acum cândăţ ă ă ă

avea o logodnic inferioar i ca pozi ie social i probabil i ca avere. De fapt poate c acesteă ăş ţ ăş ş ă greut i nu-i puneau prea mult la încercare r bdarea, din moment ce inima lui se înstr inase atâtăţ ă ă de mult de Lucy; dar ce trist e soarta cuiva c ruia, eventuala lips de în elegere i opozi ie dină ă ă ţ ş ţ partea familiei, nu-i aduc decât u urare!ş i pe când aceste gânduri i se perindau dureros prin minte, îl deplângea pe el mai multŞ decât pe ea îns i. Îmb rb tat de convingerea c nu f ptuise nimic care s o fac s meriteăş ă ă ă ă ă ă ă ă suferin a prin care trecea i mângâindu-se cu credin a c nici Edward nu f cuse nimic care s -lţ ş ţ ă ă ă coboare în ochii ei, considera c ar putea chiar i acum, dup prima durere ce-o sim ise de peă ş ă ţ urma unei grele lovituri, s se st pâneasc îndeajuns spre a le putea face pe mama i pe surorile eiă ă ă ş s nu b nuiasc adev rul. i izbuti atât de bine s fac fa situa iei, încât, atunci când le întâlni laă ă ă ă Ş ă ă ţă ţ mas , la numai dou ore dup ce- i pierduse cele mai dragi speran e, nimeni nu i-ar fi putută ă ă ş ţ ş închipui, dup felul în care se comportau cele dou surori, c Elinor jelea în secret, gândindu-seă ă ă la piedicile ce aveau s-o despart pentru totdeauna de cel pe care îl iubea i c în sinea eiă ş ă Marianne se gândea numai la des vâr itele calit i ale unui b rbat despre care era sigur c oă ş ăţ ă ă ă iube te din toat inima i pe care se a tepta s -l vad ap rând în fiecare tr sur ce se apropia deş ă ş ş ă ă ă ă ă casa lor. Faptul c trebuia s ascund de mama ei i de Marianne ceea ce i se spusese în modă ă ă ş confiden ial, de i aceasta însemna un efort în plus pentru Elinor, nu-i sporea de loc mâhnirea.ţ ş Dimpotriv , se sim ea u urat c nu e nevoit s le împ rt easc ceva ce le-ar sup ra atât de tareă ţ ş ă ă ă ă ă ăş ă ă i s fie în acela i timp constrâns de a le auzi condamnându-l pe Edward, ceea ce ar fi fost doarş ă ş ă

rezultatul firesc al iubirii lor profunde fa de ea; asta n-ar mai fi putut suporta.ţă tia c n-o pot ajuta cu vorba sau cu sfatul; înduio area i durerea lor i-ar fi sporitŞ ă ş ş mâhnirea i st pânirea ei de sine n-ar fi fost încurajat nici de exemplul i nici de pre uirea lor.ş ă ă ş ţ Singur , era mai puternic ; i bunul ei sim era un sprijin atât de serios pentru ea, încât fermitateaă ă ş ţ îi r mase la fel de neclintit , aparen a veseliei la fel de neab tut pe cât putea s fie, dup ceă ă ţ ă ă ă ă trecuse cu atât de pu in vreme în urm prin încerc ri cumplite.ţ ă ă ă Oricât de mult ar fi îndurerat-o prima ei conversa ie cu Lucy asupra subiectului respectiv,ţ foarte curând sim i dorin a de a o reînnoi; i aceasta din mai multe motive.ţ ţ ş Vroia s mai aud o dat multe dintre am nuntele în leg tur cu logodna lor; vroia mai cuă ă ă ă ă ă seam s în eleag mai bine adev ratele sentimente ale lui Lucy fa de Edward, s - i dea seamaă ă ţ ă ă ţă ă ş dac fusese sincer când î i exprimase dragostea profund fa de el; i vroia mai ales s oă ă ş ă ţă ş ă conving pe Lucy, prin dorin a ei de a redeschide discu ia i prin calmul pe care urma s -lă ţ ţ ş ă dovedeasc cu acest prilej, c nu avea decât un interes prietenesc, pentru c îi era tare team că ă ă ă ă agita ia ce-o manifestase f r s vrea, în cursul conversa iei din acea diminea , s nu i se fi p rutţ ă ă ă ţ ţă ă ă celeilalte cam dubioas . Nu era de loc imposibil ca Lucy s fie geloas pe ea: era evident că ă ă ă Edward o l udase întotdeauna foarte mult i aceasta reie ea nu numai din afirma iile lui Lucy, ciă ş ş ţ i din faptul c aceasta îndr znise s -i încredin eze, de i o cuno tea atât de pu in, un secret de oş ă ă ă ţ ş ş ţ

importan evident , m rturisit i de ea îns i.ţă ă ă ăş ăş i chiar i informa iile pe care sir John i le d duse în glum trebuie s fi avut o oarecareŞ ş ţ ă ă ă greutate. Dar, dac Elinor era atât de încredin at c Edward o iube te cu adev rat, nu mai eraă ţ ă ă ş ă nevoie, pe de alt parte, de prea mult gândire, ca s - i dai seama c Lucy este geloas ; i îns iă ă ă ţ ă ă ş ăş încrederea pe care i-o ar tase constituia o dovad c a a i este. Ce alte motive ar fi avut s -iă ă ă ş ş ă dezv luie asemenea lucruri, dac nu s o informeze pe Elinor de drepturile pe care ea, Lucy, leă ă ă avea fa de Edward i s o îndemne s -l evite pe viitor? Nu întâmpin , prin urmare, prea mariţă ş ă ă ă greut i în a în elege aceste inten ii ale rivalei ei; i cu toate c era ferm hot rât s ac ioneze faăţ ţ ţ ş ă ă ă ă ţ ţă de ea a a cum o îndemnau principiile ei de onoare i de cinste, s lupte împotriva afec iunii ce-oş ş ă ţ sim ea fa de Edward i s -l vad cât mai pu in posibil, nu- i putu refuza mângâierea de a seţ ţă ş ă ă ţ ş

str dui s o conving pe Lucy c inima ei nu-i câtu i de pu in r nit . i întrucât acum nu maiă ă ă ă ş ţ ă ă Ş putea afla nimic care s-o doar mai mult decât ceea ce i se spusese pân atunci, nu se îndoi cât deă ă cât de capacitatea ei de a asculta din nou, cu tot calmul, toate am nuntele.ă Dar se întâmpl s nu aib prea curând ocazia de a mai sta de vorb cu Lucy, a a cum ar fiă ă ă ă ş vrut, de i aceasta era tot atât de dispus , pe cât era i Elinor, s profite de primul prilej ce s-ar fiş ă ş ă ivit; într-adev r, vremea nu mai fu destul de frumoas ca s le permit s fac împreun oă ă ă ă ă ă ă plimbare, în cursul c reia le-ar fi venit foarte u or s se separe de ceilal i; i de i se vedeau celă ş ă ţ ş ş pu in o dat la dou zile, fie la Barton Park, fie la vil , dar mai ales la conac, nu puteau niciodatţ ă ă ă ă s stea de vorb . O astfel de idee n-ar fi putut intra vreodat nici în capului lui sir John i nici înă ă ă ş acela al ladyei Middleton; a a încât foarte rar se mai ivea prilejul ca ei s stea cu to ii de vorb ,ş ă ţ ă iar cât despre o discu ie între patru ochi, nici nu se putea pune problema. Se întâlneau sţ ă m nânce, s bea i s râd împreun , s joace c r i sau alte jocuri de salon suficient deă ă ş ă ă ă ă ă ţ zgomotoase. Avuseser astfel loc mai multe întâlniri de acest fel, f r s i se ofere lui Elinor vreo ansă ă ă ă ş ă de a sta de vorb în tain cu Lucy când, într-o diminea , sir John trecu pe la vil s le roage s iaă ă ţă ă ă ă cu toatele masa în ziua aceea cu lady Middleton, deoarece el era obligat s se duc la clubul dină ă Exeter i, dac ele nu acceptau invita ia, so ia lui ar fi r mas absolut singur , numai cu mama ei iş ă ţ ţ ă ă ş cu cele dou domni oare Steele. Elinor, care presim ea c avea s poat aborda mai cu u urină ş ţ ă ă ă ş ţă problema ce-o interesa, într-un grup ca cel ce urma s se întruneasc , i c aveau s se simt maiă ă ş ă ă ă în largul lor sub obl duirea lini tit i manierat a ladyei Middleton, decât a so ului ei care înă ş ăş ă ţ genere organiza petreceri g l gioase, accept imediat invita ia.ăă ă ţ Margaret fu i ea de acord s se duc , dup ce primi încuviin area mamei ei, iar Marianne,ş ă ă ă ţ care nu era niciodat dispus s ia parte la aceste petreceri, fu i ea convins de mama ei care nuă ă ă ş ă putea suporta s o vad c renun la distrac ii.ă ă ă ţă ţ Prin urmare domni oarele Dashwood se duser la Barton Park i lady Middleton fu dinş ă ş fericire scutit de îngrozitoarea singur tate de care fusese amenin at .ă ă ţ ă Întâlnirea nu fu mai pu in searb d decât se a teptase Elinor; nu scoase la iveal nici oţ ă ă ş ă noutate de gândire sau de exprimare; i nimic nu fu mai pu in interesant decât ceea ce discutarş ţ ă atât în sufragerie, cât i în salon, unde li se al turar i copiii; i atâta timp cât ei r maser acoloş ă ăş ş ă ă fu cu des vâr ire convins c nu-i va putea distrage aten ia lui Lucy, pentru a- i putea puneă ş ă ă ţ ş planul în aplicare. Copiii se retraser abia dup ce- i b ur ceaiul. Dup care se aranj masa deă ă ş ă ă ă ă joc i Elinor începu s se întrebe cum de- i putuse m car închipui c va g si timp s stea de vorbş ă ş ă ă ă ă ă cu Lucy la Barton Park. Se ridicar toate, preg tindu-se s ia parte la jocul de c r i.ă ă ă ă ţ Lady Middleton îi spuse lui Lucy: — M bucur c n-ai s -i termini co ule ul micu ei mele Anna-Maria în ast -sear , c ciă ă ă ş ţ ţ ă ă ă sunt sigur c au s te doar ochii s lucrezi filigran la lumina lumân rii.ă ă ă ă ă ă Mâine diminea o s vedem noi cum o s -i alin m dezam girea i sper c o s izbutim sţă ă ă ă ă ş ă ă ă o facem s nu-i mai par r u.ă ă ă Aluzia fu suficient pentru ca Lucy s se trezeasc la realitate numaidecât i s r spund :ă ă ă ş ă ă ă — Gre i i foarte tare, lady Middleton; a teptam doar s v d dac v pute i aranja partidaş ţ ş ă ă ă ă ţ de c r i f r mine, altfel de mult a fi lucrat la filigranul meu; pentru nimic în lume n-a vrea s -lă ţ ă ă ş ş ă dezam gim pe îngera ul nostru; i dac ave i nevoie de mine la masa de joc, sunt foarte hot râtă ş ş ă ţ ă ă s termin co ule ul dup cin .ă ş ţ ă ă — E ti foarte dr gu – sper c n-au s te doar ochii. Nu vrei s fii amabil s suniş ă ţă ă ă ă ă ă ă clopo elul s i se mai aduc ni te lumân ri ca s po i lucra mai bine? tiu c biata mea feti ar fiţ ăţ ă ş ă ă ţ Ş ă ţă îngrozitor de dezam git dac co ule ul n-ar fi gata mâine diminea ; c ci de i i-am spus c suntă ă ă ş ţ ţă ă ş ă sigur c n-are s fie, sunt convins c se a teapt s -l aib .ă ă ă ă ă ş ă ă ă

Lucy î i trase numaidecât m su a de lucru lâng ea i se a ez din nou cu o vioiciune i oş ă ţ ă ş ş ă ş voio ie care p reau a sugera c pentru ea nu putea exista o mai mare desf tare decât a faceş ă ă ă co ule din filigran pentru un copil r sf at.ş ţ ă ăţ Lady Middleton le propuse celorlalte s joace cazino.ă Nimeni nu ridic vreo obiec ie, în afar de Marianne, care, cu obi nuita ei indiferen faă ţ ă ş ţă ţă de normele obi nuite de polite e, exclam :ş ţ ă — Sper, lady Middleton, c pe mine ve i avea bun tatea s m scuza i, ti i c detest joculă ţ ă ă ă ţ ş ţ ă de c r i. Am s m duc la pian; n-am mai pus mâna pe el de când a fost acordat.ă ţ ă ă i f r alte ceremonii se întoarse i se îndrept spre pian.Ş ă ă ş ă Lady Middleton p rea a mul umi Domnului c ea una nu se exprimase niciodat cu atâtaă ţ ă ă lips de polite e.ă ţ — ti i, doamn , spuse Elinor, str duindu-se s mai atenueze purtarea jignitoare a suroriiŞ ţ ă ă ă ei, Mariannei îi vine foarte greu s se in departe de acest instrument i drept s v spun nici nuă ţ ă ş ă ă prea e de mirare, c ci e pianul cel mai bine acordat pe care l-am auzit vreodat .ă ă Acum cele cinci femei care mai r m seser urmau s trag c r ile.ă ă ă ă ă ă ţ Elinor continu :ă — Poate c , dac s-ar întâmpla s r mân pe dinafar , i-a putea fi de vreun ajutoră ă ă ă ă ş domni oarei Steele, eventual s -i r sucesc hârtiile; mai sunt atâtea de f cut la co ule , încât credş ă ă ă ş ţ c , lucrând singur , i-ar fi imposibil s -l termine în seara asta. Mi-ar face o deosebit pl cere să ă ă ă ă ă lucrez i eu la el, dac m-ar l sa s-o ajut.ş ă ă — Dar i-a r mâne îndatorat , exclam Lucy, c ci constat c am mai multe de f cut la elţ ş ă ă ă ă ă ă decât îmi închipuisem; i z u c-ar fi îngrozitor ca pân la urm s-o dezam gim pe scumpa noastrş ă ă ă ă ă Anna-Maria. — Ar fi într-adev r îngrozitor, spuse cealalt domni oar Steele. Mititica de ea, cât o maiă ă ş ă iubesc! — E ti foarte dr gu , îi spuse lady Middleton lui Elinor; i dac zici c i-ar place într-ş ă ţă ş ă ăţadev r s lucrezi la co ule , poate c nu te-ar sup ra dac n-ai intra în joc decât la turul urm toră ă ş ţ ă ă ă ă sau vrei poate s - i încerci norocul chiar acum?ă ţ Elinor accept bucuroas prima dintre propuneri i astfel, cu pu in iscusin , pe careă ă ş ţ ă ţă Marianne n-ar fi condescins niciodat s o pun în aplicare, î i atinse scopul, mul umind-oă ă ă ş ţ totodat i pe lady Middleton. Lucy îi f cu loc plin de solicitudine i astfel cele dou frumoaseăş ă ă ş ă rivale se a ezar , una lâng alta, la aceea i mas i, în cea mai deplin armonie, se apucar deş ă ă ş ăş ă ă aceea i lucrare. Pianul la care se a ezase Marianne, care cufundat în muzic i în propriile eiş ş ă ăş gânduri i uitase c în odaie se mai afl i altcineva în afar de ea, era din fericire atât de aproapeş ă ăş ă de ele, încât Elinor consider c poate acum, la ad postul zgomotului pe care îl f cea, s abordezeă ă ă ă ă în siguran subiectul ce-o interesa, f r s ri te s fie auzit de la masa de joc.ţă ă ă ă ş ă ă CAPITOLUL XXIV. Pe un, ton ferm, de i plin de pruden , Elinor începu în felul urm tor:ş ţă ă — N-a merita încrederea cu care m-ai onorat, dac nu mi-a manifesta dorin a sauş ă ş ţ curiozitatea de a relua subiectul. A adar, am s -l redeschid, f r s -mi cer scuze.ş ă ă ă ă — Î i mul umesc c ai spart ghea a, exclam Lucy cu c ldur , m-am mai lini tit acum;ţ ţ ă ţ ă ă ă ş c ci în ziua aceea de luni mi-a fost team s nu te fi jignit într-un fel sau altul, prin cele ce i-amă ă ă ţ spus. — S m fi jignit! Cum po i s - i închipui una ca asta? Dar crede-m , te rog, îi spuseă ă ţ ă ţ ă Elinor cu toat sinceritatea, n-am nici cea mai mic inten ie s te fac s crezi a a ceva. Ai avută ă ţ ă ă ş vreun motiv de a-mi acorda încrederea, care s fie prea pu in m gulitor sau ru inos cumva pentruă ţ ă ş mine?

— Te asigur, totu i, îi r spunse Lucy i ochii ei mici i iu i sc p rar plini de în eles, mi s-ş ă ş ş ţ ă ă ă ţa p rut c felul dumitale de a fi tr deaz o r ceal i o nemul umire, care m-au f cut s m simtă ă ă ă ă ăş ţ ă ă ă stânjenit . Am avut impresia cert c e ti sup rat pe mine, i de atunci îmi tot repro ez c te-amă ă ă ş ă ă ş ş ă nec jit, îndr znind s - i dezv lui propriile mele necazuri. Dar sunt foarte bucuroas s constat că ă ă ţ ă ă ă ă n-a fost decât o închipuire din partea mea i c de fapt nu-mi aduci nici o vin . Dac-ai ti ceş ă ă ş mângâiere a fost pentru mine s -mi u urez sufletul spunându- i dumitale ceea ce m preocup înă ş ţ ă ă fiecare clip a vie ii mele, sunt sigur c din mil ai trece cu vederea orice altceva.ă ţ ă ă ă — Da, îmi închipui c trebuie s fi fost o mare u urare pentru dumneata s - i descarciă ă ş ă ţ sufletul i fii încredin at c n-ai s ai niciodat vreun motiv s - i par r u. Cazul dumitale esteş ţ ă ă ă ă ă ţ ă ă foarte nefericit, am impresia c e ti cople it de greut i; dar dragostea ce v-o purta i unul altuia oă ş ş ă ăţ ţ s v fie un sprijin. Cred c domnul Ferrars depinde pe de-a-ntregul de mama lui.ă ă ă — N-are decât dou mii de lire care s fie ale lui: ar însemna o nebunie s ne c s torim înă ă ă ă ă astfel de condi ii; de i, de-ar fi dup mine, a putea renun a, f r ca m car s oftez, la orice ansţ ş ă ş ţ ă ă ă ă ş ă mai bun . Am fost întotdeauna obi nuit s m descurc cu un venit foarte mic i m-a putea luptaă ş ă ă ă ş ş cu s r cia de dragul lui; dar îl iubesc prea mult pentru ca egoismul meu s -l lipseasc , poate, deă ă ă ă ceea ce i-ar da mama lui, dac s-ar c s tori dup dorin a inimii ei. S-ar putea s trebuiasc să ă ă ă ţ ă ă ă a tept m mul i ani. Asta ar fi o perspectiv alarmant aproape cu orice alt b rbat din lume; darş ă ţ ă ă ă tiu c nimic nu m-ar putea lipsi de fidelitatea i dragostea lui Edward.ş ă ş

— Cred c aceast convingere înseamn totul pentru dumneata; i nu m îndoiesc c i elă ă ă ş ă ăş e sus inut de aceea i încredere în dragostea i fidelitatea dumitale.ţ ş ş Dac vigoarea acestui ata ament reciproc ar sc dea, a a cum se întâmpl la mul i oameni,ă ş ă ş ă ţ i în multe împrejur ri, în decursul unei logodne de patru ani, situa ia voastr ar fi fost într-adev rş ă ţ ă ă

de plâns. La aceste cuvinte Lucy î i ridic privirile, dar Elinor avu grij ca fa a ei s nu tr deze niciş ă ă ţ ă ă o expresie care s împrumute cuvintelor ei vreo umbr de b nuial .ă ă ă ă — Dragostea lui Edward pentru mine, spuse Lucy, a i fost prea bine pus la încercare deş ă desp r irea noastr lung , nespus de lung ; înc de când ne-am logodit i-a dovedit tr inicia atâtă ţ ă ă ă ă ş ă de bine, încât ar fi ceva de neiertat dac m-a îndoi acuma de ea. Pot spune f r s gre esc c înă ş ă ă ă ş ă privin a asta nu m-a f cut s m alarmez nici m car un moment începând din clipa în care ne-amţ ă ă ă ă cunoscut. Elinor nici nu tiu dac e cazul s zâmbeasc sau s suspine auzind aceast afirma ie.ş ă ă ă ă ă ţ Lucy continu :ă — Sunt cam geloas din fire i, datorit pozi iilor noastre sociale deosebite, datorită ş ă ţ ă faptului c el iese în lume mult mai des decât mine, datorit faptului c am fost mai tot timpulă ă ă desp r i i, sunt îndeajuns de b nuitoare ca s pot descoperi într-o clip adev rul, dac a fiă ţ ţ ă ă ă ă ă ş observat cea mai mic schimbare în comportarea lui fa de mine, sau vreo stare de spirit pe careă ţă s nu mi-o pot explica sau s fi vorbit de vreo femeie mai mult decât despre alta sau s fi p rut,ă ă ă ă cât timp a stat la Longstaple, s fie în vreun fel oarecare mai pu in fericit decât de obicei. Nuă ţ vreau s spun c am în general un spirit de observa ie foarte dezvoltat sau c le v d pe toateă ă ţ ă ă foarte repede, dar sunt sigur c dac a a ar sta lucrurile n-a putea s fiu p c lit .ă ă ă ş ş ă ă ă ă „Toate astea, gândi Elinor, sunt foarte frumoase; dar niciuna dintre noi nu se poate în elaş în aceast privin .”ă ţă Dup o scurt t cere, întreb :ă ă ă ă — Ce ave i de gând s face i? Sau n-ave i nici o inten ie în afar de aceea de a a teptaţ ă ţ ţ ţ ă ş moartea doamnei Ferrars, ceea ce ar fi o solu ie extrem , trist i zguduitoare. E hot rât oare fiulţ ă ăş ă ei s se supun unei astfel de a tept ri i situa iei chinuitoare a atâtor ani de încordare, în care să ă ş ă ş ţ ă

te amestece i pe dumneata, decât s ri te mai degrab s-o supere o vreme m rturisindu-iş ă ş ă ă adev rul?ă — De-am fi siguri c n-ar fi vorba decât de o vreme!ă Dar doamna Ferrars e o femeie mândr i înc p ânat i e foarte probabil c , o dat cuăş ă ăţ ăş ă ă primul acces de mânie pe care l-ar avea când ar afla adev rul, i-ar trece toat averea pe numeleă ă lui Robert; acest gând m face s m tem s iau ni te m suri pripite, mai ales de dragul luiă ă ă ă ş ă Edward. — i de dragul dumitale, sau mergi cu dezinteresul pân dincolo de orice ra iune?Ş ă ţ Lucy o privi din nou pe Elinor i t cu.ş ă — Îi cuno ti pe domnul Robert Ferrars? O întreb Elinor.ş ă — De loc, nu l-am v zut niciodat , dar îmi închipui c trebuie s fie foarte deosebit deă ă ă ă fratele lui – un prost i un mare fandosit.ş — Un mare fandosit! Repet cealalt domni oar Steele, a c rei ureche prinsese cuvintele,ă ă ş ă ă când Marianne se oprise dintr-o dat din cântat. Presupun c vorbesc despre curtezanii loră ă favori i.ţ — Nu, surioar , gre e ti în privin a asta, exclama Lucy – curtezanii no tri favori i nu suntă ş ş ţ ş ţ mari fandosi i.ţ — Cât despre cel al domni oarei Dashwood v dau eu cuvântul c nu este, spuse doamnaş ă ă Jennings, râzând cu poft ; este cel mai modest i mai bine crescut tân r, ce mi-a fost dat vreodată ş ă ă s cunosc; dar în ceea ce o prive te pe Lucy, e o fat atât de mecher , încât nu tii niciodat deă ş ă ş ă ş ă cine-i place. — Oh, exclam domni oara Steele cea mare, privind în jur cu mult subîn eles, curtezanulă ş ţ lui Lucy, crede i-m , este tot atât de modest i de bine crescut ca i cel al domni oarei Dashwood.ţ ă ş ş ş Elinor ro i f r s vrea. Lucy î i mu c buzele i se uit sup rat la sora ei. Un timp întreş ă ă ă ş ş ă ş ă ă ă ele se a ternu t cerea. Lucy fu cea care o întrerupse, vorbind cu glas i mai sc zut, de i Marianneş ă ş ă ş tocmai le oferea o bun ocrotire cântându-le un concert maiestuos.ă — Am s - i vorbesc deschis despre un plan al meu, la care m tot gândesc de câtva timpă ţ ă i care sper c va mai aranja lucrurile într-o oarecare m sur ; de altfel trebuie s - i împ rt escş ă ă ă ă ţ ă ăş

secretul, c ci urmeaz s -mi dai o mân de ajutor. Cred c -l cuno ti pe Edward îndeajuns de bineă ă ă ă ă ş încât s tii c ar prefera biserica oric rei alte profesii. Potrivit planului meu ar trebui s îmbraceăş ă ă ă haina preo easc , i înc repede, apoi, cu interven ia dumitale, pe care sunt sigur c vei fi atât deţ ă ş ă ţ ă ă bun s-o faci din prietenie pentru el i sper c i din simpatie pentru mine, fratele dumitale ară ş ăş putea fi convins s -i acorde parohia de la Norland, care e foarte bun , dup câte am auzit i seă ă ă ş pare c actualul paroh nu mai are mult de tr it. Ar fi destul s ne lase s ne c s torim, iar în ceeaă ă ă ă ă ă ce prive te restul, ne vom încredin a timpului i norocului.ş ţ ş — Am s fiu întotdeauna bucuroas , replic Elinor, s -mi dovedesc într-un fel stima iă ă ă ă ş prietenia ce-o am pentru domnul Ferrars; dar nu- i dai seama oare c interven ia mea n-ar fiţ ă ţ necesar într-o astfel de ocazie?ă El e fratele so iei lui John Dashwood – i aceasta e cea mai bun recomandare pentru so ulţ ş ă ţ ei. — Dar so ia lui Dashwood n-ar prea vrea ca Edward s intre în rândul clerului.ţ ă — Atunci, b nuiesc c nici influen a mea n-ar putea s v fie de prea mare ajutor.ă ă ţ ă ă T cur din nou un r stimp. În cele din urm Lucy exclam , cu un oftat adânc:ă ă ă ă ă — Cred c cel mai în elept lucru pe care l-a putea face ar fi s termin toat povestea asta,ă ţ ş ă ă rupând chiar acum logodna. Se pare c suntem atât de cople i i de greut i din toate p r ile, încât,ă ş ţ ăţ ă ţ de i o vreme o s fim nenoroci i, poate c-o s fim mai ferici i pân la urm . N-ai vrea s -mi daiş ă ţ ă ţ ă ă ă un sfat, domni oar Dashwood?ş ă

— Nu, r spunse Elinor cu un zâmbet care ascundea o mare tulburare; n-am s - i dau niciă ă ţ un fel de sfat în leg tur cu un asemenea subiect. tii prea bine c p rerea mea n-o s aib preaă ă Ş ă ă ă ă mare trecere la dumneata, în afar de cazul în care ar fi la fel cu a dumitale.ă — Z u c m nedrept e ti, replic Lucy pe un ton foarte solemn; nu cunosc pe nimeni aă ă ă ăţ ş ă c rui p rere s-o pre uiesc mai mult decât pe a dumitale i sunt sigur c dac-ar fi s -mi spui: „Teă ă ţ ş ă ă ă sf tuiesc s rupi neap rat logodna cu Edward Ferrars, c ci ar fi spre fericirea voastr aă ă ă ă ă amândurora”, m-a hot rî s fac precum spui f r z bav .ş ă ă ă ă ă ă Elinor se ru in ea îns i de ipocrizia viitoarei so ii a lui Edward i replic :ş ă ăş ţ ş ă — Acest compliment m-ar speria suficient ca s nu-mi mai dau cu p rerea asupraă ă problemei în discu ie, în cazul în care mi-a fi format vreuna. Îmi exagereaz prea mult influen a:ţ ş ă ţ puterea de a desp r i doi oameni pe care-î leag o dragoste atât de solid înseamn prea multă ţ ă ă ă pentru o persoan indiferent în aceast privin .ă ă ă ţă — Tocmai pentru c dumneata e ti indiferent , spuse Lucy, cu o oarecare pic iă ş ă ăş subliniind cuvintele în mod deosebit, p rerea dumitale are atâta importan pentru mine. Dac s-ă ţă ăar presupune c e ti influen at în orice fel de propriile dumitale sentimente, atunci p rereaă ş ţ ă ă dumitale n-ar mai merita s fie luat în seam .ă ă ă Elinor consider c e mai în elept s nu-i mai r spund la aceste cuvinte, ca s nu ajungă ă ţ ă ă ă ă ă în mod cu totul neconvenabil la o i mai mare intimitate i lips de rezerv ; era chiar oarecumş ş ă ă hot rât s nu mai ating acest subiect. A a c aceast discu ie dintre ele fu urmat de alt pauză ă ă ă ş ă ă ţ ă ă ă de minute întregi i din nou Lucy fu aceea care rupse t cerea:ş ă — O s vii la Londra în iarna asta, domni oar Dashwood? Întreb ea, cu acea mul umireă ş ă ă ţ de sine care-i era atât de fireasc .ă — Nu, nu, n-am s vin…ă — Îmi pare r u, r spunse cealalt , dar ochii i se înseninar când auzi vestea, mi-ar fi f cută ă ă ă ă pl cere s te întâlnesc acolo! Dar îmi închipui c pân la urm tot o s vii dumneata. Sunt sigură ă ă ă ă ă ă c fratele i cumnata dumitale or s te invite la ei.ă ş ă — N-am s le accept invita ia, chiar dac mi-ar face-o.ă ţ ă — Vai ce r u îmi pare! Eram sigur c-am s te întâlnesc acolo. În a doua jum tate a luniiă ă ă ă ianuarie Anne i cu mine urmeaz s ne ducem s st m la ni te rude care de câ iva ani ne totş ă ă ă ă ş ţ poftesc s venim la ele. Dar eu m duc numai ca s -l pot întâlni pe Edward. O s fie i el acolo înă ă ă ă ş februarie, altfel Londra n-ar prezenta nici o atrac ie pentru mine; nu prea m simt bine acolo.ţ ă Curând Elinor fu chemat la masa de joc, deoarece primul tur se terminase, a a încâtă ş conversa ia confiden ial dintre cele dou domni oare lu sfâr it; ele se supuser situa iei f rţ ţ ă ă ş ă ş ă ţ ă ă p rere de r u, c ci niciuna nu spusese ceva care s le fac s se antipatizeze mai pu in decât până ă ă ă ă ă ţ ă atunci; Elinor se a ez la masa de joc cu trista convingere c Edward nu numai c n-o iube te peş ă ă ă ş aceea care urma s -i fie nevast , dar c nici m car nu are vreo ans s fie cât de cât mul umit înă ă ă ă ş ă ă ţ c snicia lui, lucru pe care i l-ar fi asigurat f r doar i poate afec iunea sincer a lui Elinor fa deă ă ă ş ţ ă ţă el; c ci numai egoismul putea îndemna o femeie s sileasc un b rbat s men in o logodn ,ă ă ă ă ă ţ ă ă despre care ea î i d dea atât de perfect de bine seama c e o povar .ş ă ă ă De atunci Elinor nu mai lu subiectul în discu ie; când era abordat de Lucy, care rareoriă ţ sc pa prilejul de a începe s vorbeasc despre el i care avea o deosebit grij s - i informezeă ă ă ş ă ă ă ş confidenta despre fericirea ei ori de câte ori primea vreo scrisoare de la Edward, Elinor se comporta cu calm i precau ie, c utând s schimbe vorba, f r a fi nepoliticoas ; c ci aveaş ţ ă ă ă ă ă ă impresia c aceste discu ii ar fi însemnat s -i ofere lui Lucy o pl cere pe care nu o merita i careă ţ ă ă ş ar fi fost periculoas pentru ea însu i.ă ş Vizita domni oarelor Steele la Barton Park se prelungi cu mult peste termenul invita ieiş ţ ini iale ce li se f cuse.ţ ă

Erau tot mai apreciate; prezen a lor p rea indispensabil .ţ ă ă Sir John nici nu vroia s aud de plecarea lor; i în ciuda numeroaselor angajamente peă ă ş care le aveau de mult vreme la Exeter, în ciuda absolutei necesit i ca ele s se întoarc imediată ăţ ă ă acolo pentru a le îndeplini, ceea ce nu uitau s sublinieze la sfâr itul fiec rei s pt mâni, fură ş ă ă ă ă convinse prin insisten e s r mân la Barton Park aproape dou luni i s ajute la desf urareaţ ă ă ă ă ş ă ăş acelei s rb tori care necesit un num r mult mai mare de baluri intime i de mese numeroaseă ă ă ă ş decât cele obi nuite, pentru a- i dovedi importan a.ş ş ţ CAPITOLUL XXV. De i doamna Jennings avea obiceiul s - i petreac o bun parte a anului prin caseleş ă ş ă ă copiilor, rudelor i prietenilor ei, ea avea totu i i o re edin proprie i stabil . De la moarteaş ş ş ş ţă ş ă so ului ei, care f cuse comer prosper într-un cartier mai pu in elegant al Londrei, ea locuise înţ ă ţ ţ fiecare iarn într-o cas de pe una din str zile de lâng Portman Square. i c tre aceast locuină ă ă ă Ş ă ă ţă începu ea s - i îndrepte gândurile când se apropie luna ianuarie, i într-o bun zi, cu totul peă ş ş ă nea teptate, le rug pe cele dou domni oare Dashwood s o înso easc într-acolo. Elinor, care nuş ă ă ş ă ţ ă observase cum se îmbujoreaz sora ei i nici înf i area plin de interes a acesteia, ceea ceă ş ăţş ă dovedea c ideea nu-i este indiferent , refuz imediat i categoric propunerea în numeleă ă ă ş amândurora, nu f r s - i arate îns recuno tin a. Credea c exprim atât dorin a ei, cât i peă ă ă ş ă ş ţ ă ă ţ ş aceea a surorii ei. Pretinse c sunt ferm hot râte s n-o p r seasc pe mama lor în acea perioad aă ă ă ă ă ă ă anului. Doamna Jennings fu oarecum surprins c i se respinge invita ia i o repet numaidecât.ă ă ţ ş ă — Doamne, Dumnezeule! Dar sunt convins c mama voastr se poate prea bine lipsi deă ă ă voi i v rog foarte mult s -mi acorda i favoarea prezen ei voastre, c ci in foarte, foarte mult sş ă ă ţ ţ ă ţ ă veni i cu mine. S nu v închipui i c o s m incomoda i în vreun fel oarecare, c ci n-am s mţ ă ă ţ ă ă ă ţ ă ă ă deranjez câtu i de pu in pentru voi. Va trebui doar s-o trimit pe Betty cu diligen a i sper c atâtaş ţ ţ ş ă lucru îmi pot permite. Noi trei o s putem c l tori foarte bine în tr sura mea; i când om fi laă ăă ă ş Londra, dac n-are s v plac s v duce i unde merg eu, foarte bine, n-ave i decât s merge iă ă ă ă ă ă ţ ţ ă ţ oricând cu vreuna dintre fetele mele. Sunt sigur c mama voastr n-are s aib nimic împotriv ;ă ă ă ă ă ă c ci eu am avut atâta noroc s -mi urnesc pietrele din cas , încât cred c are s m considereă ă ă ă ă ă foarte potrivit în a avea grij de voi; i dac n-am s v m rit cel pu in pe una dintre voi foarteă ă ş ă ă ă ă ţ bine, înainte de a m p r si, apoi atunci s ti i c asta n-o s fie din vina mea. S n-ave i nici oă ă ă ăş ţ ă ă ă ţ grij : am s tiu eu cum s v laud tuturor tinerilor de pe acolo.ă ăş ă ă — Am impresia, spuse sir John, c domni oara Marianne n-ar avea nimic împotrivaă ş acestui plan, dac sora ei mai mare ar fi i ea de acord. Z u c n-ar fi de loc drept s nu seă ş ă ă ă distreze pu in, numai pentru c domni oara Elinor este împotriv . A a c v-a sf tui peţ ă ş ă ş ă ş ă dumneavoastr dou s-o porni i spre Londra, când v plictisi i de Barton Park, f r s -i maiă ă ţ ă ţ ă ă ă spune i un cuvânt despre asta domni oarei Elinor.ţ ş — Ei, exclam doamna Jennings, sunt convins c-am s m simt grozav de bine înă ă ă ă tov r ia domni oarei Marianne, indiferent dac domni oara Elinor ne va înso i sau nu, numai că ăş ş ă ş ţ ă eu zic, tii vorba aceea, cu cât suntem mai mul i, cu atât ne distr m mai bine i am crezut c iş ţ ă ş ăş pentru ele are s fie mai agreabil s se afle împreun ; pentru c dac s-ar plictisi de mine, ar puteaă ă ă ă ă sta de vorb între ele i ar putea râde pe la spate de ciud eniile mele. Dar dac nu amândou ,ă ş ăţ ă ă atunci m car una din ele trebuie s vin cu mine. Doamne sfinte! Cum v închipui i c a puteaă ă ă ă ţ ă ş tr i de una singur , eu, care am fost întotdeauna obi nuit , pân în iarna asta, s-o am pe Charlotteă ă ş ă ă cu mine! Haide, domni oar Marianne, s d m mâna c-am f cut târgul i dac pân la urmş ă ă ă ă ş ă ă ă domni oara Elinor are s se r zgândeasc , cu atât mai bine.ş ă ă ă — V mul umesc, doamn , v mul umesc din inim , spuse Marianne cu c ldur , invita iaă ţ ă ă ţ ă ă ă ţ ce mi-a i f cut-o m face s v r mân de-a pururi recunosc toare, i a fi foarte fericit , da, maiţ ă ă ă ă ă ă ş ş ă mult decât fericit , s o pot accepta. Dar mama, draga, buna mea mam – îmi dau seama câtă ă ă ă

dreptate a avut Elinor când v-a refuzat – dac în lipsa noastr s-ar sim i mai pu in fericit , maiă ă ţ ţ ă pu in la largul ei, o, nu, nimic nu m-ar putea ispiti s-o p r sesc. N-ar trebui în nici un caz sţ ă ă ă for m nota.ţă Doamna Jennings î i repet convingerea c doamna Dashwood se poate lipsi foarte bineş ă ă de ele; i Elinor, care acum o în elegea pe sora ei i- i d dea seama cât de indiferente îi sunt toateş ţ ş ş ă celelalte în dorin a ei de a fi din nou lâng Willoughby, nu se mai opuse f i propunerii, l sând-oţ ă ăţş ă pur i simplu pe seama hot rârii ce avea s-o ia mama lor, de la care, totu i, nu prea spera sş ă ş ă primeasc vreun sprijin în a împiedica o vizit pe care nu putea s n-o aprobe pentru Marianne iă ă ă ş pe care, în ceea ce o privea, Elinor avea motive speciale s-o evite. Mama lor avea s sus in oriceă ţ ă dorin a Mariannei: nu se putea a tepta s-o fac s se manifeste cu pruden într-o chestiune înţă ş ă ă ţă care nu reu ise s o determine s fie mai pu in încrez toare; i nu îndr znea s -i explice motivulş ă ă ţ ă ş ă ă pentru care ea n-ar fi vrut s se duc la Londra.ă ă C Marianne, preten ioas cum era, cunoscând foarte bine felul de a fi al doamneiă ţ ă Jennings i fiindu-i sil de el, nu inuse socoteal de nici un inconvenient de acest fel, nesocotiseş ă ţ ă cu totul faptul c irascibilitatea ei va fi mereu pus la încercare i n-avusese în vedere decât ună ă ş singur obiectiv, toate acestea erau dovada cea mai puternic a importan ei deosebite pe care oă ţ prezenta acest obiectiv pentru ea; a a c Elinor nu se a teptase la una ca asta pentru nimic înş ă ş lume, în ciuda a tot ce se întâmplase. Când doamnei Dashwood i se aduse la cuno tin invita ia primit , nici nu vru s aud cş ţă ţ ă ă ă ă fetele sale ar putea-o refuza din pricina ei, fiind convins c o c l torie de acest fel ar fi foarteă ă ăă distractiv pentru amândou i dându- i seama – în ciuda comport rii pline de aten ie i deă ăş ş ă ţ ş dragoste a Mariannei fa de ea – cât de mult ine aceasta s o accepte; insist deci ca amândouţă ţ ă ă ă fiicele ei s primeasc imediat invita ia i apoi, cu obi nuitul ei optimism, începu s prevad totă ă ţ ş ş ă ă felul de avantaje pe care le-ar avea, cu toatele, de pe urma acestei desp r iri.ă ţ — Sunt încântat de aceast propunere, exclam ea, este exact ce mi-a fi dorit. Margaretă ă ă ş i cu mine o s profit m de pe urma ei la fel de mult ca i voi. Când voi i familia Middleton ve iş ă ă ş ş ţ

fi plecat, noi ne vom continua via a cum nu se poate mai lini tite i fericite, cu c r ile i muzicaţ ş ş ă ţ ş noastr . Când o s v întoarce i înapoi, nici n-o s-o mai recunoa te i pe Margaret, atât de mariă ă ă ţ ş ţ progrese va fi f cut! i am i un mic plan de transformare a dormitoarelor voastre, pe care l-amă Ş ş putea pune acum în aplicare f r a deranja pe nimeni. E foarte bine s v duce i la Londra; oriceă ă ă ă ţ tân r de condi ia voastr trebuie s cunoasc obiceiurile i distrac iile din Londra. O s fi i înă ă ţ ă ă ă ş ţ ă ţ grija unei femei care o s v fie ca o mam i de a c rei bun tate fa de voi nici nu m pot îndoi.ă ă ăş ă ă ţă ă

i f r doar i poate c o s v vede i i fratele i orice cusururi ar avea el sau nevasta lui, nu mŞ ă ă ş ă ă ă ţ ş ş ă pot obi nui cu ideea, când m gândesc al cui fiu este, s v tiu cu totul înstr inate de el.ş ă ă ăş ă — Cu toate c te-ai gândit, a a cum faci de obicei, numai i numai la fericirea noastr , i-ă ş ş ă şai ters cu buretele toate impedimentele pe care le ridic plecarea noastr , exist totu i, dupş ă ă ă ş ă p rerea mea, o obiec ie ce nu poate fi atât de u or înl turat .ă ţ ş ă ă Fa a Mariannei se posomori.ţ — i ce vrea s sugereze scumpa, prudenta mea Elinor? Întreb doamna Dashwood. CuŞ ă ă ce obstacol formidabil are de gând s ne sperie? S n-aud nici o vorb despre cheltuielile ce s-ară ă ă putea ivi. — Obiec iunea mea este urm toarea: de i am p rerile cele mai bune despre inimaţ ă ş ă doamnei Jennings, ea nu este totu i o femeie a c rei prezen s ne ofere pl cere sau a c reiş ă ţă ă ă ă protec ie s ne înal e în ochii lumii.ţ ă ţ — Asta-i foarte adev rat, replic mama ei, dar nu prea o s r mâne i voi numai înă ă ă ă ţ tov r ia ei, iar în public o s ap re i întotdeauna împreun cu lady Middleton.ă ăş ă ă ţ ă

— Dac Elinor are unele re ineri din pricin c n-o prea agreeaz pe doamna Jennings,ă ţ ă ă ă spuse Marianne, asta nu trebuie s m împiedice pe mine s accept invita ia.ă ă ă ţ Eu n-am astfel de scrupule i sunt sigur c-am s suport u or toate nepl cerile legate deş ă ă ş ă acest lucru. Elinor nu putu s nu zâmbeasc la aceast manifestare de indiferen fa de felul de a fiă ă ă ţă ţă al unei persoane, fa de care Marianne se purtase în a a fel încât cu mult greutate putuse eaţă ş ă uneori s-o conving pe Marianne s fie cât de cât politicoas ; se hot rî a adar în sinea ei s seă ă ă ă ş ă duc i ea, dac sora ei va persista în dorin a de-a pleca, c ci nu g sea c este potrivit s o lase peăş ă ţ ă ă ă ă Marianne c l uzit numai de propria ei judecat sau ca doamna Jennings s fie l sat la milaăă ă ă ă ă ă Mariannei, drept unic tov r ie în ceasurile petrecute de ea acas . Se împ c mai u or cu această ă ăş ă ă ă ş ă idee, aducându- i aminte c , dup câte îi spusese Lucy, Edward Ferrars n-avea s fie la Londraş ă ă ă înainte de luna februarie, i c vizita lor putea lua sfâr it pân atunci, f r a fi scurtat f r motiv.ş ă ş ă ă ă ă ă ă — Vreau s merge i amândou , spuse doamna Dashwood; aceste obiec iuni n-au nici ună ţ ă ţ rost. O s - i fac pl cere s te afli la Londra i mai ales s fii împreun cu sora ta; i dac Elinoră ţ ă ă ă ş ă ă ş ă ar condescinde vreodat s se a tepte la distrac ii le-ar i întrez ri dintr-o mie de surse; poate c i-ă ă ş ţ ş ă ăar face totu i pl cere s strâng mai mult leg turile cu familia cumnatei ei.ş ă ă ă ă Elinor inuse întotdeauna foarte mult s aib prilejul de a o face pe mama ei s nu maiţ ă ă ă conteze atât de mult pe ata amentul lui Edward fa de ea, pentru ca ocul s fie mai pu inş ţă ş ă ţ dureros când urma s afle întreg adev rul; i acum, când se v zu astfel atacat , de i nu prea aveaă ă ş ă ă ş speran a de a izbuti, se sili s încerce a- i pune planul în aplicare, spunând, cu tot calmul de careţ ă ş se sim ea capabil :ţ ă — in foarte mult la Edward Ferrars, i-o s -mi fac întotdeauna pl cere s -l v d, dar înŢ ş ă ă ă ă ă ceea ce prive te restul familiei, îmi este cu totul indiferent dac am s -i cunosc vreodat sau nu.ş ă ă ă Doamna Dashwood zâmbi i nu mai spuse nimic. Marianne î i ridic privirile uimit iş ş ă ăş Elinor avu impresia c ar fi fost poate mai bine s - i fi inut gura.ă ă ş ţ Dup ce mai chibzuir pu in, stabilir , în cele din urm , s accepte amândou invita ia.ă ă ţ ă ă ă ă ţ Doamna Jennings fu foarte bucuroas când afl acest lucru i le asigur c o s aib grij de ele iă ă ş ă ă ă ă ă ş c o s se poarte a a cum se cuvine.ă ă ş Dar ea nu fu singura care se bucur când afl vestea.ă ă Sir John fu încântat, c ci pentru un b rbat, a c rui permanent surs de nelini te eraă ă ă ă ă ş groaza de a r mâne singur, racolarea a înc dou persoane, care s rotunjeasc num rul familieiă ă ă ă ă ă sale din Londra, însemna mare lucru. Chiar i lady Middleton î i d du osteneala de a se ar ta încântat , ceea ce necesita un efortş ş ă ă ă neobi nuit din partea ei; iar cât despre domni oarele Steele, i mai ales Lucy, ele nu fur în via aş ş ş ă ţ lor mai fericite ca atunci când aflar aceast veste.ă ă Elinor se supuse planului care contravenea dorin elor ei cu mai pu in aversiune decât seţ ţ ă a teptase. În ceea ce o privea, o interesa acum prea pu in dac se ducea sau nu la Londra; i cândş ţ ă ş î i d du seama cât de mult se bucura mama lor la ideea plec rii i cât voio ie exprimau ochii,ş ă ă ş ă ş vocea i comportarea surorii ei, care- i revenise acum la vioiciunea ei obi nuit i era înc i maiş ş ş ăş ăş vesel decât de obicei, nu se mai putu sim i nemul umit de motivul acestor manifest ri i nici nuă ţ ţ ă ă ş mai vru s se mai gândeasc la eventualele rezultate nepl cute ale c l toriei lor.ă ă ă ă ă Bucuria Mariannei aproape c întrecea fericirea îns i, atât era de tulburat i deă ăş ăş ner bd toare la gândul plec rii. Faptul c trebuia s - i p r seasc mama era singurul lucru care oă ă ă ă ă ş ă ă ă mai potolea pu in; i când se desp r ir fu cât se poate de îndurerat . Nici triste ea mamei lor nuţ ş ă ţ ă ă ţ fu mai mic ; i dintre ele trei se p rea c doar Elinor nu considera etern desp r irea.ă ş ă ă ă ă ţ

Plecar în prima s pt mân a lunii ianuarie. Familia Middleton urma s plece dup câtevaă ă ă ă ă ă zile. Domni oarele Steele î i continuar ederea la Barton Park, urmând s porneasc abiaş ş ăş ă ă împreun cu restul familiei.ă CAPITOLUL XXVI. Nici nu se urcase bine în tr sur al turi de doamna Jennings i nici nu- i începuse bineă ă ă ş ş c l toria spre Londra, sub protec ia ei i ca invitat a doamnei Jennings, c Elinor i începu s seă ă ţ ş ă ă ş ă minuneze de situa ia în care se afla, inând seama cât de pu in o cuno teau ele pe aceast doamn ,ţ ţ ţ ş ă ă cât de pu in potrivite erau în ceea ce prive te vârsta i felul lor de a fi i cât de multe obiec iiţ ş ş ş ţ f cuse împotriva plec rii lor cu numai câteva zile în urm ! Dar toate aceste obiec ii fuseseră ă ă ţ ă înl turate i trecute cu vederea din pricina entuziasmului fericit al tinere ii împ rt it în aceea iă ş ţ ă ăş ş m sur de Marianne i de mama lor; i Elinor, în ciuda îndoielilor pe care le avea din când înă ă ş ş când, privitoare la tr inicia sentimentelor lui Willoughby, nu putea s nu observe extazulă ă a tept rii fericite care umplea întru totul sufletul Mariannei i str lucea în ochii ei, f r s nuş ă ş ă ă ă ă simt cât de serbede erau în compara ie cu propriile ei perspective, cât de trist era starea ei deă ţ ă spirit i cât solicitudine ar fi manifestat fa de situa ia surorii ei, dac ar fi avut i ea în vedereş ă ţă ţ ă ş acela i obiectiv care s-o învioreze, aceea i posibilitate de a nutri speran e.ş ş ţ Acum nu mai trebuia decât pu in , foarte pu in vreme, pentru a se vedea care suntţ ă ţ ă adev ratele inten ii ale lui Willoughby; dup toate probabilit ile, acesta se i afla la Londra.ă ţ ă ăţ ş Ner bdarea Mariannei de a pleca dovedea c e sigur c are s -l întâlneasc acolo; i Elinor eraă ă ă ă ă ă ş hot rât s afle tot ce se poate despre caracterul lui, din propriile ei observa ii sau din ce va maiă ă ă ţ auzi de la al ii; i nu numai în felul acesta, ci urm rind cu deosebit aten ie felul în care se vaţ ş ă ă ţ comporta fa de sora ei, spre a se asigura cine este el cu adev rat i ce gânduri are, înc de laţă ă ş ă primele lor întâlniri. Dac s-ar fi întâmplat ca rezultatul observa iilor ei s nu fie favorabil, eraă ţ ă hot rât s -i deschid cu orice pre ochii surorii ei; i dac va fi altfel, str daniile ei urmau s fieă ă ă ă ţ ş ă ă ă de alt natur – în acest caz va trebui s încerce s evite orice compara ie egoist , s înl ture oriceă ă ă ă ţ ă ă ă regret care ar putea-o face s nu se bucure pe deplin de fericirea Mariannei.ă C l toria dur trei zile i comportarea Mariannei în tot acest timp fu un fericit exemplu alăă ă ş amabilit ii i spiritului de tov r ie la care s-ar fi putut a tepta pe viitor doamna Jennings dinăţ ş ă ăş ş partea ei. Nu scoase nici o vorb mai tot drumul, cufundat în propriile ei gânduri, în afar deă ă ă cazul când ap rea vreun obiectiv pitoresc, care o f cea s scoat vreo exclama ie de încântare,ă ă ă ă ţ adresat exclusiv surorii ei. Spre a mai compensa aceast atitudine, Elinor î i lu a adară ă ş ă ş numaidecât în primire func ia de reprezentant a polite ii pe care singur i-o atribuise, se purtţ ă ţ ăş ă cu cea mai mare aten ie fa de doamna Jennings, st tu cu ea de vorb , râse împreun cu ea i oţ ţă ă ă ă ş ascult pe cât îi st tu în putin ; iar doamna Jennings, pe de alt parte, le trat pe amândou cu oă ă ţă ă ă ă deosebit amabilitate, avu în permanen grij ca ele s se simt bine i s nu se plictiseasc i nuă ţă ă ă ă ş ă ăş se nec ji decât atunci când nu vroiau s aleag singure ce s m nânce pe la hanuri, sau când nuă ă ă ă ă reu ea s afle de la ele dac prefer somon în loc de cod sau rasol de pas re în loc de cotlete deş ă ă ă ă vi el. În cea de a treia zi, în jurul orei trei, ajunser la Londra, fericite dup o astfel de c l torie,ţ ă ă ă ă c nu mai stau închise într-o tr sur i gata s se bucure de pl cerea unui foc bun.ă ă ăş ă ă Casa era frumoas i bine mobilat ; i cele dou domni oare intrar numaidecât înăş ă ş ă ş ă st pânirea unei od i foarte confortabile. Fusese camera Charlottei; deasupra poli ei c minului maiă ă ţ ă atârna înc un peisaj lucrat chiar de ea din m tase colorat , ca dovad c - i petrecuse cu folosă ă ă ă ă ş apte ani într-o coal bun din Londra.ş ş ă ă

Cum masa avea s fie gata abia la vreo dou ore dup sosirea lor, Elinor se hot rî s - iă ă ă ă ă ş petreac acest r gaz scriindu-i mamei ei i se a ez în acest scop la o m su .ă ă ş ş ă ă ţă Câteva minute mai târziu, Marianne f cu i ea la fel.ă ş

— Eu scriu acas , îi spuse Elinor, nu crezi c-ar fi bine s - i amâni scrisoarea cu dou -treiă ă ţ ă zile? — Dar nu mamei îi scriu, r spunse Marianne în grab , ca i cum ar fi vrut s evite s i seă ă ş ă ă mai pun vreo întrebare.ă Elinor nu spuse nimic: îi trecu imediat prin minte îns c îi scrie probabil lui Willoughby;ă ă i concluzia pe care o trase numaidecât fu c trebuie s fie totu i logodi i, oricât de mult ar fi vrutş ă ă ş ţ

ei s t inuiasc totul. Aceast convingere, de i nu pe de-a-ntregul satisf c toare, îi f cu pl cere,ă ă ă ă ş ă ă ă ă i- i continu scrisoarea cu i mai mult zel. Marianne o termin pe a ei în câteva minute; nu p reaş ş ă ş ă ă

s fie decât un bile el; apoi îl împ turi, îl pecetlui i scrise foarte repede adresa pe el. Elinor avuă ţ ă ş impresia c distinge un W mare i Marianne nici nu terminase bine de scris c sun clopo elul iă ş ă ă ţ ş când valetul î i f cu apari ia îl rug s -i expedieze misiva printr-un curier. În felul acestaş ă ţ ă ă chestiunea fu imediat aranjat .ă Dup care continu s fie foarte bine dispus ; dar era în acela i timp i foarte agitat , ceeaă ă ă ă ş ş ă ce nu prea îi f cu pl cere surorii ei, iar aceast nelini te spori pe m sur ce se însera. Abia dacă ă ă ş ă ă ă mai putu mânca ceva la mas , iar apoi, când se întoarser în salon, p rea c ascult ner bd toareă ă ă ă ă ă ă orice zgomot de tr sur .ă ă Elinor fu cât se poate de mul umit c doamna Jennings fiind foarte ocupat la ea înţ ă ă ă camer nu putu observa cele ce se petreceau. Se aduse ceaiul i dup ce Marianne fu dezam gită ş ă ă ă de mai multe ori de unele b t i în u a vecinilor, se auzi una puternic , ce nu mai putea fiăă ş ă confundat : cineva b tuse la u a casei lor. Elinor era încredin at c valetul va anun a sosirea luiă ă ş ţ ă ă ţ Willoughby, iar Marianne, ridicându-se în picioare, se îndrept spre u . Domnea o t cereă şă ă deplin ; nu mai putea fi suportat prea multe secunde; Marianne deschise u a, f cu câ iva pa iă ă ş ă ţ ş spre scar i dup ce ascult o vreme se reîntoarse în odaie, st pânit de emo ia ce i-ar fi produs-ăş ă ă ă ă ţo, în mod firesc, convingerea c l-a auzit.ă Prea emo ionat s se mai poat st pâni în clipa aceea, nu putu s nu exclame:ţ ă ă ă ă ă — O, Elinor, e Willoughby, e Willoughby, z u a a! i l s impresia c e gata s se arunceă ş Ş ă ă ă ă în bra ele acestuia când iat c - i f cu apari ia colonelul Brandon.ţ ă ă ş ă ţ Lovitura fu prea puternic s o poat suporta calm , a a c p r si imediat înc perea.ă ă ă ă ş ă ă ă ă Elinor fu i ea dezam git ; în acela i timp îns considera ia pe care o avea fa de colonelulş ă ă ş ă ţ ţă Brandon o f cu s -l primeasc cu c ldur ; i-i p ru r u ca un b rbat care inea atât de mult la soraă ă ă ă ă ş ă ă ă ţ ei s - i dea seama c ea nu încearc decât mâhnire i dezam gire, v zându-l. În elese numaidecâtă ş ă ă ş ă ă ţ c lui nu-i sc pase atitudinea Mariannei; o urm ri cu atâta uimire i preocupare, când p r siă ă ă ş ă ă odaia, încât cu greu reu i s se reculeag i s se poarte cu polite ea de rigoare.ş ă ăş ă ţ — Sora dumitale nu se simte bine? Întreb el.ă Elinor îi r spunse c într-adev r a a e, i apoi vorbi de dureri de cap, de surmenaj, deă ă ă ş ş deprimare i de tot ce-i mai trecu prin minte c-ar putea – în limitele decen ei – s expliceş ţ ă atitudinea surorii ei. Brandon ascult cu toat aten ia, p ru c - i revine i nu mai redeschise subiectul, ciă ă ţ ă ă ş ş începu s -i spun cât de mult se bucur s le vad la Londra, punându-i obi nuitele întreb riă ă ă ă ă ş ă despre cum c l toriser i despre cei pe care-i l saser în urm .ăă ăş ă ă ă Continuar s vorbeasc astfel, cu calm, niciunul din ei neavând prea mult interes pentruă ă ă ceea ce discutau, amândoi ab tu i, amândoi cu gândurile în alt parte.ă ţ ă Elinor ar fi vrut foarte mult s -l întrebe dac Willoughby e la Londra, dar nu vru s -lă ă ă nec jeasc , interesându-se de rivalul lui; i în cele din urm , în lips de subiecte de discu ie, îlă ă ş ă ă ţ întreb dac în vremea din urm fusese tot timpul la Londra.ă ă ă — Da, replic el, u or încurcat, mai tot timpul; am fost o dat sau de dou ori la Delafordă ş ă ă pentru câteva zile, dar n-am mai putut trece pe la Barton.

Aceste cuvinte i felul în care le spuse îi aduser imediat în minte lui Elinor toateş ă am nuntele în leg tur cu plecarea lui de acolo, toat nepl cerea pricinuit i b nuielile ce i leă ă ă ă ă ăş ă provocase doamnei Jennings; i se temu ca nu cumva întrebarea ei s fi tr dat mai multş ă ă ă curiozitate fa de acest subiect decât sim ise de fapt.ţă ţ Curând veni i doamna Jennings.ş — Vai, domnule colonel, spuse ea cu obi nuita ei veselie g l gioas , m bucur grozav sş ă ă ă ă ă te v d – îmi pare r u c n-am putut veni mai repede – scuz -m , te rog – dar a trebuit s maiă ă ă ă ă ă arunc i eu o privire pe ici, pe colo i s mai aranjez câte ceva, c ci n-am mai fost de mult vremeş ş ă ă ă acas i cred c tii c sunt întotdeauna o groaz de m run i uri de pus la punct dup ce ai fostăş ăş ă ă ă ţ ş ă plecat un timp; i-a trebuit s aranjez lucrurile cu Cartwright. Doamne, de la mas i pân-acumă ş ă ăş am fost mai harnic decât o albin ! Dar, ia spune-mi, domnule colonel, cum ai f cut de ai aflat că ă ă ă voi sosi ast zi la Londra?ă — Am avut pl cerea s aud acest lucru la domnul Palmer, unde am luat masa.ă ă — Aa, a a ai aflat; i ce mai fac to i de-acolo? Ce mai face Charlotte? Garantez c trebuieş ş ţ ă s fi luat propor ii serioase.ă ţ — Doamna Palmer ar ta foarte bine i am fost rugat s v spun c o ve i vedea cuă ş ă ă ă ţ siguran mâine.ţă — Sigur c da; a a m gândeam i eu. Ei bine, domnule colonel, dup cum vezi. Am adusă ş ă ş ă cu mine dou domni oare – de fapt acum n-o vezi decât pe una dintre ele, dar mai este una peă ş undeva, pe aici. i pe deasupra e vorba de prietena dumitale, domni oara Marianne. Cred c n-areŞ ş ă s - i par r u s auzi una ca asta. Nu prea tiu cum o s te în elegi cu domnul Willoughby… Ei, eă ţ ă ă ă ş ă ţ grozav s fii tân r i frumos. tii, am fost i eu tân r odat , dar n-am fost frumoas – ghinionulă ă ş Ş ş ă ă ă ă meu. Cu toate astea, am avut un b rbat foarte bun, a a c nu tiu ce mai poate face în plusă ş ă ş frumuse ea. Vai, bietul de el! E mort de opt ani i mai bine. Dar, ia spune, domnule colonel, peţ ş unde mi-ai umblat de când ne-am desp r it? i cum î i mai merg treburile? Haide, haide, f ră ţ Ş ţ ă ă secrete între prieteni… Colonelul r spunse la toate întreb rile ei cu obi nuita lui blânde e, f r s -i dea îns vreună ă ş ţ ă ă ă ă r spuns care s -i satisfac curiozitatea. Elinor începu s preg teasc ceaiul i Marianne fuă ă ă ă ă ă ş obligat s - i fac apari ia.ă ă ş ă ţ Dup sosirea ei, colonelul Brandon fu mai t cut i mai gânditor decât pân atunci iă ă ş ă ş doamna Jennings nu-l putu convinge s r mân mai mult. În seara aceea nu mai avur nici ună ă ă ă musafir i doamnele fur toate de acord s se culce devreme.ş ă ă A doua zi, Marianne î i revenise cu totul; p rea fericit . P rea s fi uitat dezam girea ce-oş ă ă ă ă ă încercase cu o sear în urm în a teptarea a ceea ce avea s se întâmple în ziua aceea. Nu- iă ă ş ă ş luaser bine micul dejun c tr sura doamnei Palmer se i opri la u a casei lor i-n câteva minuteă ă ă ş ş ş ea ap ru râzând, în odaie: era atât de încântat s le vad pe toate, încât era greu de spus dac seă ă ă ă ă bucur mai mult s - i revad mama sau pe domni oarele Dashwood. Era foarte mirat c veniseră ă ş ă ş ă ă ă la Londra, cu toate c se a teptase tot timpul la asta, era foarte sup rat c acceptaser invita iaă ş ă ă ă ă ţ maic -si dup ce-o refuzaser pe a ei, cu toate c , pe de alt parte, nu le-ar fi iertat niciodat dacă ă ă ă ă ă ă n-ar fi venit. — Domnul Palmer are s fie mai mult decât fericit s v vad , spuse ea. Ce crede i c-a zisă ă ă ă ţ când a aflat c veni i cu mama? Acum am uitat ce-a spus, dar era ceva foarte nostim!ă ţ Dup ce petrecur un ceas sau dou la un taifas tihnit, dup cum spunea mama ei sau, cuă ă ă ă alte cuvinte, asistând la un fel de interogatoriu din partea doamnei Jennings în leg tur cu toateă ă cuno tin ele lor, i la tot felul de râsete f r rost din partea doamnei Palmer, aceasta din urmş ţ ş ă ă ă propuse ca toate s o înso easc la ni te cump r turi pe care trebuia s le fac în diminea a aceea,ă ţ ă ş ă ă ă ă ţ

propunere ce fu repede acceptat de doamna Jennings i de Elinor, care i ele aveau de cump rată ş ş ă câte ceva; Marianne, care refuz s mearg la început, fu pân la urm convins s le înso easc .ă ă ă ă ă ă ă ţ ă Oriunde se duser fu, evident, cu ochii în patru. În Bond Street, mai ales, unde aveauă multe de târguit, era mereu cu privirile la pând ; în orice magazin intrar , mintea îi era în cu totulă ă alt parte decât la ceea ce avea în fa a ochilor, decât la ceea ce le interesa i le preocupa peă ţ ş celelalte. Marianne fiind pretutindeni nelini tit i nemul umit , Elinor nu putu ob ine nici oş ăş ţ ă ţ p rere din partea surorii ei cu privire la vreun articol pe care vroia s -l cumpere; nimic nu-i f ceaă ă ă pl cere; era doar ner bd toare s se întoarc acas i cu greu î i putea st pâni enervarea ce-oă ă ă ă ă ăş ş ă resim ea fa de plictisitoarea doamn Palmer, care se sim ea atras de tot ce era frumos, scumpţ ţă ă ţ ă sau nou, care vroia s cumpere totul i nu se putea hot rî s ia nimic i- i irosea vremea, extaziată ş ă ă ş ş ă i în imposibilitatea de a se hot rî.ş ă

Diminea a se apropia de sfâr it când se întoarser acas ; i nici nu intrar bine pe u cţ ş ă ă ş ă şă ă Marianne o zbughi ner bd toare în sus, pe sc ri; când Elinor o ajunse din urm , tocmai seă ă ă ă întorcea de la mas cu o fa îndurerat , ce dovedea c Willoughby nu trecuse pe acolo.ă ţă ă ă — Nu mi s-a l sat nici o scrisoare în timp ce eram în ora ? Îl întreb ea pe valetul careă ş ă tocmai intra, aducând pachetele. I se r spunse c nu, nu l sase nimeni nici o scrisoare.ă ă ă — E ti foarte sigur c n-am primit nici o scrisoare?ş ă E ti sigur c nici un servitor, nici un curier n-a adus vreo scrisoare sau vreun bile el?ş ă ţ Omul r spunse c nimeni nu adusese nimic.ă ă — Cât mi se pare de curios! Spuse ea, cu glas sc zut i dezam git, pe când se întorceaă ş ă spre fereastr .ă „Într-adev r, foarte curios”, î i spuse Elinor în sinea ei, privindu- i nelini tit sora. „Dacă ş ş ş ă ă n-ar fi tiut c Willoughby e la Londra, nu i-ar fi scris, cum a f cut-o, i-ar fi scris la Combeş ă ă Magna; i dac e la Londra, ce curios mi se pare c nici nu vine, nici nu scrie! Oh, scumpa meaş ă ă mam , nu faci de loc bine încuviin ând o logodn între fata ta care e atât de tân r i un b rbat peă ţ ă ă ăş ă care-l cuno ti atât de pu in, o logodn ce se desf oar într-un mod atât de îndoielnic, atât deş ţ ă ăş ă misterios! Tare a mai vrea s -i pun câteva întreb ri, dar cum are s -mi suporte amestecul?ş ă ă ă Dup o oarecare chibzuial , hot rî c , dac aparen ele continuau s r mân la fel deă ă ă ă ă ţ ă ă ă nepl cute cum p reau a fi, îi va prezenta mamei ei, în termeni cât se poate de duri, necesitatea deă ă a face o serioas investiga ie în aceast privin .ă ţ ă ţă Doamna Palmer i dou doamne mai în vârst , prietene intime ale doamnei Jennings, peş ă ă care le întâlnise i le invitase în cursul dimine ii, luar masa cu ele.ş ţ ă Una dintre ele le p r si curând dup ce luar ceaiul, pentru c avea ni te obliga ii în searaă ă ă ă ă ş ţ aceea i Elinor fu silit s le ajute s organizeze o partid de wist. Marianne nu era de nici unş ă ă ă ă folos în astfel de ocazii, pentru c nu vroia s înve e jocul; dar de i era a adar liber s fac ceă ă ţ ş ş ă ă ă vroia, nu petrecu o sear mai pl cut decât Elinor, c ci suferi tot timpul din pricina dezam girii iă ă ă ă ă ş a nelini tii ce i-o producea a teptarea. Din când în când se str duia câteva minute s citeasc , darş ş ă ă ă repede arunca de o parte cartea i revenea la mai pl cuta îndeletnicire de a se plimba prin odaieş ă încoace i încolo, oprindu-se pentru o clip când ajungea în dreptul ferestrei, sperând s poatş ă ă ă deslu i mult a teptata b taie în u .ş ş ă şă CAPITOLUL XXVII — Dac vremea asta senin o s mai dureze, spuse doamna Jennings când se întâlnir aă ă ă ă doua zi diminea a la micul dejun, lui sir John n-are s -i convin s plece de la Barton s pt mânaţ ă ă ă ă ă viitoare; e lucru trist pentr-un vân tor s piard bucuriile unei zile de vân toare. Bie ii oameni!ă ă ă ă ţ Îmi pare întotdeauna r u de ei, când totu i se întâmpl s-o piard . Ei o pun atâta la inim !ă ş ă ă ă

— Asta a a-i, exclam Marianne vesel , îndreptându-se, în timp ce vorbea, spre fereastr ,ş ă ă ă ca s poat observa starea vremii. La asta nu m-am gândit. O vreme ca asta are s -i fac pe mul iă ă ă ă ţ vân tori s mai z boveasc la ar .ă ă ă ă ţ ă Acest prilej de aducere aminte avu efecte miraculoase; îi readuse întreaga bun dispozi ie.ă ţ — Pentru ei, vremea e într-adev r foarte bun , continu ea, pe când se a eza din nou laă ă ă ş mas , cu o min fericit . Cât de mult trebuie s se bucure de ea! Dară ă ă ă ( i aici nelini tea puse din nou st pânire pe ea) nu ne putem a tepta s dureze prea mult.ş ş ă ş ă În aceast perioad a anului, i dup un asemenea ir de zile ploioase, f r îndoial c n-o s neă ă ş ă ş ă ă ă ă ă mai bucur m prea mult de cer senin. În curând o s vin gerul i o s avem probabil un ger aprig.ă ă ă ş ă Poate c într-o zi, dou ; este imposibil ca vremea asta blând s mai dureze mult timp – se poateă ă ă ă întâmpla s înghe e chiar i la noapte, nu?ă ţ ş — În orice caz, spuse Elinor, încercând s o împiedice pe doamna Jennings s citească ă ă gândurile surorii ei la fel de bine ca i ea, cred c pe la sfâr itul s pt mânii sir John i ladyş ă ş ă ă ş Middleton au s soseasc la Londra.ă ă — Sigur, draga mea, asta i-o garantez. Mary tie întotdeauna s - i impun punctul deţ ş ă ş ă vedere. „Are s scrie la Combe chiar ast zi”, presupuse Elinor în sinea ei.ă ă Dar dac scrisese într-adev r, scrisoarea fu conceput i expediat pe furi , c ci de iă ă ăş ă ş ă ş fusese foarte atent nu putuse observa nimic. Oricare ar fi fost adev rul, cu toate c Elinor nu eraă ă ă nici pe departe mul umit de felul cum se desf urau lucrurile, nu se sim ea totu i prost, atâtaţ ă ăş ţ ş timp cât Marianne era bine dispus . i Marianne era bine dispus ; era fericit c vremea eă Ş ă ă ă frumoas i mai fericit înc în a teptarea gerului.ăş ă ă ş Î i petrecur mai toat diminea a l sând c r i de vizit pe la locuin ele cuno tin elorş ă ă ţ ă ă ţ ă ţ ş ţ doamnei Jennings, spre a le informa c se afl la Londra; i Marianne î i petrecea mai tot timpulă ă ş ş observând dincotro bate vântul i toate transform rile cerului închipuindu- i c se simte oş ă ş ă schimbare în aer. — Nu g se ti c e mai frig decât era azi-diminea , Elinor? Mie mi se pare c deosebireaă ş ă ţă ă e foarte evident .ă Abia dac mai pot înc lzi mâinile, chiar i în man on.ă ă ş ş Am impresia c ieri n-a fost a a. Parc i norii se împr tie; curând are s apar i soareleă ş ăş ăş ă ăş i o s avem o dup -amiaz senin .ş ă ă ă ă

Elinor era când amuzat , când îndurerat ; dar Marianne persevera i nu vedea decât geruriă ă ş care se preg teau s vin , deducând acest lucru în fiecare sear , din str lucirea focului, i înă ă ă ă ă ş fiecare diminea , din starea atmosferei.ţă Domni oarele Dashwood nu aveau motive s fie nemul umite de stilul de via al doamneiş ă ţ ţă Jennings i de cuno tin ele ei, i nici de comportarea ei fa de ele, întotdeauna plin deş ş ţ ş ţă ă amabilitate. Î i conducea întreaga gospod rie conform unui plan foarte îng duitor i, în afar deş ă ă ş ă câteva dintre vechile ei cuno tin e din City la care, spre regretul ladyei Middleton, nu renun ase,ş ţ ţ nu era în vizit cu nimeni care s fi putut tulbura sentimentele tinerelor ei prietene. Mul umit să ă ţ ă ă constate c lucrurile stau mai bine decât se a teptase în aceast privin , Elinor era dispus s fieă ş ă ţă ă ă mai în eleg toare fa de plictiseala petrecerilor la care luau parte în fiecare sear , fie acas la ea,ţ ă ţă ă ă fie în alt parte i care, constând numai din jocuri de c r i, nu puteau de loc s o amuze.ă ş ă ţ ă Colonelul Brandon, care fusese poftit s treac pe acolo oricând dorea, venea s le vadă ă ă ă aproape zilnic: dorea s o priveasc pe Marianne i s stea de vorb cu Elinor, care adesea g seaă ă ş ă ă ă mai mult pl cere în a conversa cu el, decât în celelalte amuzamente de peste zi, dar care, pe deă ă alt parte, era foarte îngrijorat de interesul pe care el îl manifesta în continuare fa de sora ei. Îiă ă ţă

era team s nu se transforme într-un ata ament foarte puternic. Îi p rea r u pentru el s -l vad cuă ă ş ă ă ă ă cât seriozitate se uita la Marianne i era evident c era înc i mai ab tut decât la Barton.ă ş ă ăş ă Cam la o s pt mân dup sosirea lor, aflar cu certitudine c Willoughby fusese i el peă ă ă ă ă ă ş acolo. Într-o diminea când se întoarser acas dup plimbarea cu tr sura, îi g sir cartea deţă ă ă ă ă ă ă vizit pe mas .ă ă — Doamne, Dumnezeule! Exclam Marianne, a fost aici în timp ce noi eram plecate!ă Elinor, care se bucura s tie c e la Londra, îndr zni s -i spun :ăş ă ă ă ă — Fii sigur c mâine are s treac din nou.ă ă ă ă Dar Marianne p ru c nici nu aude ce-i spune i, când doamna Jennings intr în odaie,ă ă ş ă disp ru cu pre ioasa carte de vizit .ă ţ ă Acest eveniment, care îi ridic moralul lui Elinor, o f cu pe sora ei s devin tot atât deă ă ă ă agitat ca i mai înainte, dac nu chiar i mai mult. Din acea clip nu mai avu lini te; ner bdareaă ş ă ş ă ş ă cu care-l a tepta s soseasc la orice or din zi, o f cu s nu mai fie bun de nimic. A doua zi deş ă ă ă ă ă ă diminea , când to i ceilal i plecar , insist s fie l sat acas .ţă ţ ţ ă ă ă ă ă ă Elinor era tulburat gândindu-se la ce s-ar putea întâmpla în Berkeley Street, în absentaă lor; dar când se întoarse, nu fu nevoie s-o priveasc pe sora ei de dou ori ca s - i dea seama că ă ă ş ă Willoughby nu le mai f cuse a doua vizit . Chiar atunci li se aduse un bile el ce fu pus pe mas .ă ă ţ ă — Pentru mine! Exclam Marianne, gr bindu-se s -1ia.ă ă ă — Nu, domni oar , pentru st pâna mea.ş ă ă Dar Marianne, care nu era de loc convins , îl lu numaidecât.ă ă — E într-adev r pentru doamna Jennings; ce enervant!ă — A tep i o scrisoare? Întreb Elinor, nereu ind s se mai ab in .ş ţ ă ş ă ţ ă — Da, oarecum, într-o oarecare m sur …ă ă Apoi, dup o scurt pauz , Elinor spuse:ă ă ă — N-ai încredere în mine, Marianne. — Vai, Elinor, s primesc acest repro tocmai de la tine – tu care n-ai încredere înă ş nimeni? — Eu! Îi r spunse Elinor, oarecum încurcat . Dar z u, Marianne, eu n-am nimica de spus.ă ă ă — Nici eu, r spunse Marianne cu energie; a a c situa iile noastre sunt asem n toare.ă ş ă ţ ă ă Niciuna dintre noi n-are nimic de spus; tu, pentru c e ti comunicativ , iar eu pentru c nu ascundă ş ă ă niciodat nimic.ă Mâhnit de acuza ia c este prea rezervat , de care nu se putea dezvinov i, Elinor nu tiaă ţ ă ă ăţ ş cum s-o fac pe Marianne s - i deschid sufletul în mai mare m sur .ă ă ş ă ă ă Curând doamna Jennings î i f cu apari ia i dup ce i se d du biletul îl citi cu glas tare.ş ă ţ ş ă ă Era de la lady Middleton: o anun a c sosiser în Conduit Street i c o roag pe mama i peţ ă ă ş ă ă ş veri oarele ei s treac pe acolo în seara aceea. Din pricin c sir John era ocupat, iar ea sufereaş ă ă ă ă de o r ceal serioas , nu putuser s treac prin Berkeley Street. Invita ia fu acceptat ; dar cândă ă ă ă ă ă ţ ă se apropie ora la care trebuiau s plece, necesar fiind ca din polite e fa de doamna Jennings s oă ţ ţă ă înso easc amândou în aceast vizit , Elinor întâmpin oarecari dificult i în a o convinge peţ ă ă ă ă ă ăţ sora ei s mearg cu ele, pentru c ea înc nu-l v zuse pe Willoughby; a a c nu numai c nuă ă ă ă ă ş ă ă vroia s se mai plictiseasc în vizit , dar mai ales nu era dispus s ri te ca el s treac din nou peă ă ă ă ă ş ă ă acolo în absen a lor.ţ În seara aceea Elinor descoperi c firea omului nu se modific în mod esen ial o dat cuă ă ţ ă schimbarea locuin ei; c ci sir John abia se stabilise la Londra, c i izbutise s adune în casa luiţ ă ăş ă vreo dou zeci de tineri i s -i distreze cu un bal. Acest lucru nu-i convenea, totu i, ladyeiă ş ă ş Middleton. La ar , o serat organizat pe nepreg tite era foarte la locul ei; dar la Londra, undeţ ă ă ă ă reputa ia de elegan era mult mai important i mai greu de ob inut, era un risc mult prea mareţ ţă ăş ţ

ca, pentru a face pl cere câtorva fete, s se afle c lady Middleton organizase un dans de numaiă ă ă opt sau nou perechi, doar cu doi muzican i i cu un simplu bufet rece.ă ţ ş Doamna i domnul Palmer erau i ei prezen i. Domnul Palmer, pe care nu-l v zuser deş ş ţ ă ă când veniser la Londra, deoarece se dovedea foarte grijuliu în a nu da de loc impresia c -iă ă acord vreo aten ie soacrei lui, din care pricin nici nu se apropie de ea, nu d du nici un semn deă ţ ă ă recunoa tere la apari ia lor. Le privi în treac t, f r s par c tie cine sunt i nu f cu decât s-oş ţ ă ă ă ă ă ăş ş ă salute pe doamna Jennings dând din cap, din cel lalt cap t al înc perii. Când intr , Marianneă ă ă ă arunc o privire de jur împrejur; era suficient, el nu era acolo – i se a ez la fel de pu in dispusă ş ş ă ţ ă s se amuze ori s -i amuze pe ceilal i. Dup ce st tuser împreun cam vreun ceas, domnulă ă ţ ă ă ă ă Palmer se îndrept agale c tre domni oarele Dashwood, pentru a- i exprima uimirea c le vede laă ă ş ş ă Londra, de i colonelul Brandon fusese pentru prima dat informat de sosirea lor în casa lui i de iş ă ş ş el însu i spusese ceva foarte nostim, atunci când aflase c urmeaz s vin .ş ă ă ă ă — Credeam c sunte i amândou în Devonshire, spuse el.ă ţ ă — Da? Replic Elinor.ă — i când v întoarce i acolo?Ş ă ţ — Nu tiu.ş i cu asta conversa ia dintre ei lu sfâr it.Ş ţ ă ş Niciodat în via a ei nu fusese Marianne atât de pu in dispus s danseze ca în seara aceeaă ţ ţ ă ă i niciodat efortul n-o obosise atât de mult. Se plânse de acest lucru pe când se înapoiau înş ă

Berkeley Street. — Ei, ei, cunoa tem prea bine motivul, spuse doamna Jennings; dac o anumit persoan ,ş ă ă ă pe care n-am s-o numesc, s-ar fi aflat acolo, n-ai fi fost de loc obosit ; i, ca s spunem adev rul,ă ş ă ă n-a fost de loc frumos din partea lui s evite s te întâlneasc , din moment ce a fost invitat.ă ă ă — Invitat! Exclam Marianne.ă — A a mi-a spus fiica mea, lady Middleton, c ci se pare c sir John l-a întâlnit pe undevaş ă ă pe strad azi diminea .ă ţă Marianne nu mai scoase o vorb , dar p ru a fi primit o lovitur cumplit . În această ă ă ă ă situa ie, ner bd toare s fac ceva care ar fi putut s -i aduc vreo mângâiere surorii ei, Elinor seţ ă ă ă ă ă ă hot rî s -i scrie mamei lor a doua zi diminea , sperând c , f când-o s se team pentru s n tateaă ă ţă ă ă ă ă ă ă Mariannei, o va face s -i pun acele întreb ri ce fuseser amânate atâta; i fu înc i mai înclinată ă ă ă ş ăş ă s - i pun planul în aplicare când a doua zi, dup micul dejun, observ c Marianne trimite dină ş ă ă ă ă nou un bilet lui Willoughby, c ci nu- i putea închipui c scrie altei persoane.ă ş ă Cam pe la prânz, doamna Jennings ie i singur în ora cu ni te treburi i Elinor începuş ă ş ş ş numaidecât s - i compun scrisoarea, în timp ce Marianne, prea nelini tit ca s fac ceva, preaă ş ă ş ă ă ă tulburat ca s între in vreo conversa ie, se tot plimba de la o fereastr la alta sau se a eza lângă ă ţ ă ţ ă ş ă foc, prad unei triste medita ii. Elinor se str dui foarte serios s - i conving mama, relatându-i totă ţ ă ă ş ă ce se întâmplase; b nuiala ce-o avea despre nestatornicia lui Willoughby, îndemnând-o s -i ceară ă ă Mariannei, folosindu-se de orice rug min i în care s invoce datoria sau dragostea, pentru caă ţ ă Marianne s -i dezv luie situa ia adev rat asupra rela iilor dintre ei.ă ă ţ ă ă ţ Nici nu- i terminase bine scrisoarea, când o b taie la u vesti un vizitator i fu anun atş ă şă ş ţ colonelul Brandon. Marianne, care-l v zuse de la fereastr i c reia îi displ cea societatea de orice fel, plecă ăş ă ă ă din odaie înainte ca acesta s intre. Brandon p rea mai grav ca de obicei; i de i î i exprimă ă ş ş ş ă satisfac ia c o g se te singur pe Elinor, de parc ar fi avut s -i spun ceva între patru ochi, st tuţ ă ă ş ă ă ă ă ă un timp f r s scoat o vorb . Convins c are s -i fac vreo comunicare care-o privea pe soraă ă ă ă ă ă ă ă ă ei, Elinor a tept cu ner bdare s înceap a vorbi. Nu era prima oar c avea aceast convingere;ş ă ă ă ă ă ă ă de mai multe ori pân atunci, începând cu remarca „Sora dumitale nu prea arat bine ast zi”, sauă ă ă

„Sora dumitale pare cam ab tut ”, p ruse a fi pe punctul fie de a-i dezv lui, fie de a o întrebaă ă ă ă ceva anume în leg tur cu ea. Dup o pauz de câteva minute, el rupse t cerea, întrebând-o, cuă ă ă ă ă oarecare emo ie, când avea s-o poat felicita pentru c are un cumnat. Elinor nu se a teptase la oţ ă ă ş astfel de întrebare i, neavând preg tit nici un r spuns, fu obligat s recurg la expedientulş ă ă ă ă ă simplu i foarte obi nuit de a întreba ce vrea s spun . El încerc s zâmbeasc , în timp ce-iş ş ă ă ă ă ă r spundea:ă — Toat lumea e la curent cu logodna surorii dumitale cu domnul Willoughby.ă — Lumea nu poate fi la curent, replic Elinor, când nici familia ei nu tie nimic despre oă ş asemenea logodn .ă Brandon p ru uimit i spuse:ă ş — Am s te rog s m ier i, mi-e team c întrebarea mea a fost impertinent ; dar nuă ă ă ţ ă ă ă credeam c e vorba de un secret, când î i scriu pe fa i când toat lumea vorbe te de c s toriaă ş ţăş ă ş ă ă lor. — Dar cum se poate? Pe cine ai putut auzi spunându- i de una ca asta?ţ — Pe mul i; pe unii pe care dumneata nici nu-i cuno ti, pe al ii pe care-i cuno ti foarteţ ş ţ ş bine, doamna Jennings, doamna Palmer i familia Middleton. i înc n-a fi crezut-o, c ci atunciş Ş ă ş ă când mintea nu prea este dispus s se lase convins g se te întotdeauna ceva care s -i sprijineă ă ă ă ş ă îndoielile, dac n-a fi v zut cu totul din întâmplare în mâna valetului care m-a poftit azi în untruă ş ă ă un bilet scris de sora dumitale i adresat domnului Willoughby. Am venit s m interesez, darş ă ă eram convins înc înainte de a pune întrebarea. E totul stabilit definitiv? Este imposibil s ?… Dară ă n-am nici un drept i n-a putea avea nici o ans de a izbuti. Scuz -m , domni oar Dashwood.ş ş ş ă ă ă ş ă Cred c am gre it, vorbind atât de mult, dar nici nu mai tiu ce s mai fac i am avut întotdeaunaă ş ş ă ş cea mai mare încredere în în elepciunea dumitale. Spune-mi c totul este hot rât, c oriceţ ă ă ă încercare… pe scurt, c nu-mi r mâne altceva de f cut decât s -mi ascund sentimentele, dacă ă ă ă ă acest lucru îmi este cât de cât cu putin .ţă Aceste cuvinte – m rturisire direct a dragostei lui pentru sora sa – o mi car foarte mult.ă ă ş ă Nu putu spune nimic pentru moment; i chiar când î i mai reveni pu in, se gândi un timp laş ş ţ r spunsul cel mai potrivit pe care i l-ar fi putut da. Adev rata stare de lucruri dintre Willoughby iă ă ş sora ei îi era atât de pu in cunoscut , încât, str duindu-se s o explice, ar fi putut spune la fel deţ ă ă ă bine prea mult sau prea pu in. Totu i, cum era convins c dragostea Mariannei pentruţ ş ă ă Willoughby nu-i poate l sa nici o ans de izbând colonelului Brandon, oricare ar fi fostă ş ă ă deznod mântul acelui sentiment, i dorind în acela i timp s nu- i expun comportarea la vreoă ş ş ă ş ă critic , se gândi – dup o oarecare chibzuin – c e mai prudent i mai pu in dureros s spună ă ţă ă ş ţ ă ă mai mult decât tie sau crede cu adev rat. Recunoscu, prin urmare, c de i n-a primit niciodatş ă ă ş ă vreo încuno tin are chiar din partea lor despre situa ia dintre ei, n-avea nici o îndoial în ceea ceş ţ ţ ă prive te dragostea lor reciproc i c nu este mirat s afle despre coresponden a lor.ş ăş ă ă ă ţ Colonelul ascult cu aten ie, f r s scoat o vorb ; i când ea încet de a mai vorbi seă ţ ă ă ă ă ă ş ă ridic numaidecât de pe scaun i dup ce-i spuse foarte emo ionat: „surorii dumitale îi dorescă ş ă ţ numai fericire; iar lui Willoughby s se str duiasc s o merite”, î i lu r mas bun i plec .ă ă ă ă ş ă ă ş ă Elinor încerc un sentiment foarte nepl cut, în urma acestei conversa ii i el nu-i diminuă ă ţ ş ă de loc nelini tea ce-o sim ea în alte privin e; dimpotriv , r mase cu o trist impresie despreş ţ ţ ă ă ă nefericirea colonelului Brandon i nici m car nu vru s-o tie alinat , fiind foarte ner bd toare sş ă ş ă ă ă ă afle despre evenimentul ce trebuia s o confirme.ă CAPITOLUL XXVIII. În urm toarele trei sau patru zile nu se întâmpl nimic care s o determine pe Elinor să ă ă ă regrete ce f cuse, adresându-i-se mamei ei; c ci Willoughby nu veni i nici nu scrise. Cam peă ă ş atunci trebuiau s o înso easc pe lady Middleton la o petrecere la care doamna Jennings nu putuă ţ ă

participa, din pricin c fata ei cea mai mic nu se sim ea prea bine i Marianne, care era foarteă ă ă ţ ş prost dispus , c reia nu-i p sa de felul în care arat , fiindu-i la fel de indiferent dac se duce sauă ă ă ă ă nu se duce la petrecere, se preg ti s mearg într-acolo, f r s tr deze vreo speran sau vreoă ă ă ă ă ă ă ţă bucurie. St tu lâng focul din salon, pân ce sosi lady Middleton, f r s se mi te m car o dat deă ă ă ă ă ă ş ă ă pe scaun, sau s - i schimbe pozi ia, cufundat în propriile-i gânduri i neb gând în seamă ş ţ ă ş ă ă prezen a surorii ei; i când în cele din urm li se spuse c lady Middleton e cu tr sura la u ,ţ ş ă ă ă şă tres ri, de parc-ar fi uitat c a teapt pe cineva.ă ă ş ă Sosir la timp la destina ie; i de îndat ce irul de tr suri din fa a lor le permise, coborâr ,ă ţ ş ă ş ă ţ ă urcar sc rile, î i auzir numele anun ate de la un palier la cel lalt cu glas foarte limpede iă ă ş ă ţ ă ş intrar într-o înc pere splendid luminat , plin de lume i în care era insuportabil de cald. După ă ă ă ş ă ce spuser toate cele cuvenite, f cându-i o plec ciune st pânei casei, se amestecar în mul imeă ă ă ă ă ţ împ rt ind i ele c ldura i dezagreabila situa ie în mod necesar sporite de sosirea lor. Dup ună ăş ş ă ş ţ ă timp pe care-l petrecur spunând pu in i f când i mai pu in, lady Middleton se a ez la masa deă ţ ş ă ş ţ ş ă c r i, i cum Marianne nu se sim ea ispitit s se mi te prin salon, reu ind s g seasc ni teă ţ ş ţ ă ă ş ş ă ă ă ş scaune libere se a ezar , i ea i Elinor, nu departe de masa de joc.ş ă ş ş De abia se cuib riser , când Elinor îl observ , la câ iva metri de ele, pe Willoughby,ă ă ă ţ conversând foarte serios cu o tân r extrem de elegant . Curând, Willoughby o v zu c se uit laă ă ă ă ă ă el, o salut numaidecât, cu o plec ciune, dar f r s încerce s stea de vorb cu ea, sau s seă ă ă ă ă ă ă ă apropie de Marianne, de i era imposibil s n-o fi v zut; apoi î i continu conversa ia cu aceea iş ă ă ş ă ţ ş doamn . Elinor se întoarse f r s vrea spre Marianne, s vad dac situa ia poate r mâneă ă ă ă ă ă ă ţ ă neobservat de ea. Atunci îl z ri i Marianne; i fa a îmbujorându-i-se de o nea teptat bucurie, s-ă ă ş ş ţ ş ăar fi îndreptat numaidecât spre el, dac sora ei n-ar fi oprit-o cu un gest.ă — Sfinte Dumnezeule! Exclam ea, e acolo, e acolo!ă Oh, de ce nu se uit la mine? De ce nu-i pot vorbi?ă — Te rog, lini te te-te; te rog frumos, îi spuse Elinor, i nu- i da în vileag sentimenteleş ş ş ţ fa de to i cei de fa .ţă ţ ţă Poate c înc nu te-a observat.ă ă Dar asta n-o putea crede nici m car ea; s fie lini tit în astfel de momente nu numai că ă ş ă ă era ceva ce dep ea puterile Mariannei, ci i dorin ele ei. edea acolo, chinuit de ner bdare, faptăş ş ţ Ş ă ă care o schimb foarte tare la fa .ă ţă În cele din urm se întoarse din nou spre ele i le privi pe amândou ; Marianne se ridică ş ă ă dintr-o dat i, pronun ându-i numele cu un glas afectuos, îi întinse mâna. El se apropie iăş ţ ş adresându-i-se mai degrab lui Elinor decât Mariannei, de parc ar fi vrut s -i evite privirile i,ă ă ă ş hot rât s nu in seama de atitudinea ei, se interes , în grab , de doamna Dashwood i le întrebă ă ţ ă ă ă ş ă de când sunt la Londra. Elinor î i pierdu prezen a de spirit când îl auzi cum li se adreseaz i nuş ţ ăş fu în stare s spun un singur cuvânt. Dar sora ei î i exprim sentimentele f r întârziere. Fa a i seă ă ş ă ă ă ţ f cu ro ie ca para focului i exclam , cu o voce extrem de emo ionat :ă ş ş ă ţ ă — Doamne sfinte, Willoughby! Dar ce înseamn toate astea? N-ai primit scrisorile mele?ă Nu vrei s dai mâna cu mine?ă Astfel interpelat nu putu s n-o fac ; dar atingerea mâinii ei p ru c i-e penibil i nu i-oă ă ă ă ăş inu decât o clip , în tot acest timp era evident c încearc s - i recapete st pânirea de sine. Elinorţ ă ă ă ă ş ă

îi privea cu aten ie fa a i observ c expresia ei se mai lini te te. Dup o pauz de o clip ,ţ ţ ş ă ă ş ş ă ă ă Willoughby vorbi cât se poate de calm: — Am avut onoarea de a trece pe la casa din Berkeley Street mar ea trecut i am regretatţ ăş foarte mult c n-am avut norocul de a v g si acas nici pe dumneavoastr dou i nici pe doamnaă ă ă ă ă ăş Jennings. Sper c a i g sit cartea mea de vizit ?ă ţ ă ă

— Dar n-ai primit bile elele mele? Exclam Marianne, în culmea nelini tii. Sunt sigur cţ ă ş ă ă trebuie s fie vreo gre eal la mijloc, o gre eal îngrozitoare. Ce pot s însemne toate astea?ă ş ă ş ă ă Spune-mi, Willoughby, pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, ce s-a întâmplat? El nu-i d du nici un r spuns: se înro i pu in i se sim i u or stânjenit, dar, când întâlniă ă ş ţ ş ţ ş privirea tinerei domni oare cu care st tuse de vorb mai înainte, sim i parc nevoia unui efortş ă ă ţ ă imediat, î i reveni din nou i, dup ce spuse: „Da, am avut pl cerea s fiu informat c a i sosit laş ş ă ă ă ă ţ Londra, printr-un bilet pe care a i fost atât de bun s mi-l trimite i”, se întoarse în grab , cu oţ ă ă ţ ă mic plec ciune i reveni lâng prietena lui.ă ă ş ă Marianne, care acum se f cuse palid ca moartea i care nu se mai putea ine pe picioare,ă ă ş ţ se pr bu i pe scaun i Elinor, care se a tepta s-o vad le inând din clip în clip , încerc s-oă ş ş ş ă ş ă ă ă fereasc de privirile celorlal i, în timp ce c uta s-o readuc în sim iri cu ap de lavand .ă ţ ă ă ţ ă ă — Du-te la el, Elinor, exclam ea, de îndat ce putu vorbi, i sile te-l s vin aici. Spune-iă ă ş ş ă ă c trebuie s -l mai v d o dat , c trebuie s -i vorbesc numaidecât. Nu m pot lini ti, n-am s am oă ă ă ă ă ă ă ş ă clip de tihn pân când nu se vor l muri toate acestea… Trebuie s fie vreo neîn elegere laă ă ă ă ă ţ mijloc. Oh, du-te imediat la el… — Cum am s pot face una ca asta? Nu, draga mea Marianne, trebuie s ai r bdare.ă ă ă Acesta nu e locul potrivit pentru explica ii. A teapt pân mâine.ţ ş ă ă Nu reu i totu i decât cu greu s-o împiedice s -l caute chiar ea i îi fu imposibil s-oş ş ă ş conving s - i st pâneasc emo ia, s a tepte, cel pu in, încercând s par lini tit , pân ce vaă ă ş ă ă ţ ă ş ţ ă ă ş ă ă reu i s -i vorbeasc între patru ochi, cu mai mult efect, c ci Marianne nu înceta o clip s - iş ă ă ă ă ă ş exprime, cu glas sc zut, chinul sentimentelor ei, prin exclama ii ce dovedeau cât este deă ţ nefericit . În scurt vreme Elinor îi v zu pe Willoughby p r sind înc perea pe u a ce d dea spreă ă ă ă ă ă ş ă scar i, spunându-i Mariannei c a plecat, încerc s-o conving c e cu totul imposibil s maiăş ă ă ă ă ă stea de vorb cu el în seara aceea. Marianne o rug numaidecât pe sora ei s o implore pe ladyă ă ă Middleton s le duc acas , deoarece era prea nenorocir ca s mai r mân acolo m car o clip .ă ă ă ă ă ă ă ă ă Informat c Marianne nu se simte bine, lady Middleton, de i era tocmai în toiul unuiă ă ş rober, fu prea politicoas pentru a face cea mai mic obiec ie la dorin a ei de a pleca numaidecât,ă ă ţ ţ i trecându- i c r ile unui prieten p r sir petrecerea de îndat ce- i g sir tr sura. Nimeni nuş ş ă ţ ă ă ă ă ş ă ă ă

scoase un cuvânt, în timp ce se întorceau în Berkeley Street. Marianne se chinuia în t cere, preaă nefericit ca s poat m car s plâng ; i cum din fericire doamna Jennings nu se întorsese încă ă ă ă ă ă ş ă acas , se duser direct în camera lor i s rurile de amoniu o mai readuser pu in în sim iri.ă ă ş ă ă ţ ţ Curând era dezbr cat i culcat i cum p rea dornic s fie singur , sora ei o p r si a a c , înă ăş ăş ă ă ă ă ă ă ş ă timp ce-o a tepta pe doamna Jennings s se întoarc acas , Elinor avu destul r gaz s seş ă ă ă ă ă gândeasc la cele ce se petrecuser .ă ă Nu se putea îndoi de faptul c între Marianne i Willoughby existase vreun fel de logodnă ş ă i era la fel de limpede c acum Willoughby se plictisise de aceast leg tur ; c ci orice speranş ă ă ă ă ă ţă

ar mai fi nutrit Marianne, ea, Elinor, nu putea atribui o asemenea purtare nici unui fel de gre ealş ă sau neîn elegere. Nimic n-o putea explica decât o total schimbare de sentimente. i indignarea i-ţ ă Şar fi fost înc i mai mare, dac n-ar fi observat cu ochii ei, la Willoughby, acea stânjeneal careăş ă ă p rea o recunoa tere a faptului c tie c nu se poart cum se cuvine i care o oprea s -l cread .ă ş ăş ă ă ş ă ă Atât de lipsit de scrupule încât s se fi jucat chiar de la început cu sentimentele surorii ei, f ră ă ă vreun plan care s poat fi dezv luit prin cercet ri corespunz toare. Probabil c absen a îi sl biseă ă ă ă ă ă ţ ă afec iunea, iar convenien ele sociale îl f cuser poate s i-o înfrâng ; dar nu se putea hot rî sţ ţ ă ă ăş ă ă ă cread c la început el n-o iubise.ă ă În privin a Mariannei, Elinor nu era în stare s se gândeasc altfel decât cu cea mai mareţ ă ă îngrijorare la durerea ce trebuie s i-o fi provocat o întâlnire atât de nefericit i la chinurile încă ăş ă i mai mari pe care aveau s i le pricinuiasc ceea ce urma s se întâmple. Situa ia nefericit înş ă ă ă ţ ă

care se g sea ea, Elinor, nu însemna nimic în compara ie cu cea a Mariannei; c ci în timp ce ea îlă ţ ă putea stima pe Edward ca i pân atunci, chiar dac trebuiau s r mân desp r i i în viitor, puteaş ă ă ă ă ă ă ţ ţ g si întotdeauna o alinare. Dar toate împrejur rile care ar fi putut face r ul s devin i maiă ă ă ă ăş cumplit p reau a se fi adunat laolalt spre a spori nefericirea Mariannei, împingând-o pân la oă ă ă desp r ire definitiv de Willoughby – o ruptur imediat i ireconciliabil .ă ţ ă ă ăş ă CAPITOLUL XXIX. În diminea a urm toare, înainte ca femeia de serviciu s le fi aprins focul sau ca soarele sţ ă ă ă fi câ tigat vreo putere asupra unei zile reci i posomorâte de iarn , Marianne, numai pe jum tateş ş ă ă îmbr cat , st tea îngenuncheat , sprijinindu-se de pervazul uneia dintre ferestre, pentru a aveaă ă ă ă mai mult lumin i scria cât de repede îi permiteau lacrimile ce-i curgeau f r încetare pe obraji.ă ăş ă ă În aceast pozi ie o z ri Elinor când fu trezit din somn de agita ia i suspinele Mariannei; i după ţ ă ă ţ ş ş ă ce-o observ câteva clipe, cu îngrijorare, dar f r s scoat vreo vorb , o întreb , cu toată ă ă ă ă ă ă ă blânde ea:ţ — Marianne, pot s te întreb…ă — Nu, Elinor, îi r spunse ea, nu m întreba nimic; în curând vei afla totul.ă ă Calmul disperat cu care rosti aceste cuvinte nu dur decât atât cât le spuse, fiind imediată urmat de aceea i excesiv durere ce-o manifestase pân atunci. Îi trebuir câteva minute pentru a-ş ă ă ăi putea continua scrisoarea; i nenum ratele ei izbucniri de durere, care o sileau, la anumiteş ş ă

intervale, s se întrerup din scris, erau dovezi suficiente ale sentimentului ce-l încerca întrucât,ă ă mai mult ca sigur, îi scria pentru ultima dat lui Willoughby, Elinor se manifest cu toat aten iaă ă ă ţ lini tit , lipsit de ostenta ie de care era în stare; ar fi încercat s-o mângâie i s-o lini teasc i maiş ă ă ţ ş ş ăş mult înc , dac Marianne n-ar fi implorat-o, cu toat impetuozitatea unei irascibilit i extreme, să ă ă ăţ ă nu-i mai vorbeasc pentru nimic în lume. În asemenea împrejur ri era mai bine pentru amândouă ă ă s nu r mân împreun prea mult vreme; agita ia sufleteasc a Mariannei nu numai c o f cu să ă ă ă ă ţ ă ă ă ă p r seasc odaia de îndat ce se îmbr c , ci, deoarece sim ea pe de o parte nevoia singur t ii iă ă ă ă ă ă ţ ă ăţ ş pe de alt parte aceea de a schimba mereu locul, colind prin cas pân la ora când trebuiau s iaă ă ă ă ă micul dejun, evitând s fie v zut de cineva.ă ă ă La mas nici nu mânc i nici nu încerc m car s o fac ; i Elinor î i d du toat silin a,ă ăş ă ă ă ă ş ş ă ă ţ nu s o îndemne s m nânce, i nu s o comp timeasc sau s par c -i d vreo importan , ciă ă ă ş ă ă ă ă ă ă ă ţă doar s se str duiasc s-o fac pe doamna Jennings s se preocupe numai de ea.ă ă ă ă ă Cum micul dejun era una dintre mesele la care doamna Jennings inea cel mai mult, durţ ă un timp considerabil; tocmai mâncaser i se a ezau la masa de lucru, când Marianne primi oăş ş scrisoare, pe care o lu ner bd toare din mâinile servitorului i, p lind cumplit, ie i imediat dină ă ă ş ă ş odaie. Elinor, care dup felul în care se manifestase Marianne î i d du seama tot atât de bine ca iă ş ă ş când ar fi v zut cine o scrisese c trebuie s fie de la Willoughby, sim i dintr-o dat o sl biciuneă ă ă ţ ă ă care cu greu îi permise s - i in capul sus i începu s tremure toat , încât îi fu foarte team că ş ţ ă ş ă ă ă ă va fi imposibil ca doamna Jennings s nu observe ceva. B trâna doamn nu remarc totu i decâtă ă ă ă ş c Marianne a primit o scrisoare de la Willoughby, ceea ce ei i se p ru a fi o glum foarte bun iă ă ă ăş pe care o trat ca atare, i râzând î i exprim speran a c va fi pe placul Mariannei. Era preaă ş ş ă ţ ă ocupat tot m surând lungimea firelor pentru carpeta de lân la care lucra, ca s mai poată ă ă ă ă observa suferin a lui Elinor; i dup ce Marianne disp ru, continu s vorbeasc foarte lini tit ,ţ ş ă ă ă ă ă ş ă spunând: — Pe cuvântul meu de onoare c n-am mai v zut în via a mea o fat care s fieă ă ţ ă ă îndr gostit cu atâta disperare ca Marianne! Fetele mele nu erau nici pe departe atât de amorezateă ă cum e ea, de i se prostiser i ele destul; dar domni oara Marianne s-a schimbat cu totul.ş ăş ş Sper din toat inima c el n-are s-o fac s mai a tepte mult, c ci i se face r u s-o veziă ă ă ă ş ă ţ ă cum arat i cât e de pierit . Spune-mi, te rog, când au de gând s se c s toreasc ?ăş ă ă ă ă ă

De i nicicând Elinor nu fusese mai pu in dispus s vorbeasc , se str dui s r spundş ţ ă ă ă ă ă ă ă acelui atac i, încercând a adar s zâmbeasc , replic :ş ş ă ă ă — Dar spune i, doamn , tot vorbind, a i ajuns s v convinge i c sora mea e logodit cuţ ă ţ ă ă ţ ă ă domnul Willoughby? Aveam impresia c nu face i decât s glumi i, dar o întrebare atât de serioas pare s seă ţ ă ţ ă ă bazeze pe ceva mult mai profund; v rog, prin urmare, s nu v mai am gi i.ă ă ă ă ţ V asigur c nimic nu m-ar surprinde mai mult decât s aflu c urmeaz s seă ă ă ă ă ă c s toreasc .ă ă ă — Ru ine, ru ine s - i fie, domni oar Dashwood!ş ş ă ţ ş ă Cum po i vorbi în felul sta? Nu tim cu to ii c trebuie s se c s toreasc , fiindc s-auţ ă ş ţ ă ă ă ă ă ă îndr gostit nebune te unul de altul din clipa în care s-au cunoscut? Nu i-am v zut în Devonshireă ş ă împreun zi de zi, de diminea pân seara? i crezi c nu tiu c sora dumitale a venit cu mine, laă ţă ă Ş ă ş ă Londra, anume ca s - i cumpere toaleta de mireas ? Haide, haide, n-ai s m po i face s credă ş ă ă ă ţ ă altceva. Soco i c dac dumneata e ti atât de istea , ceilal i nu mai pot observa nimic? Dar crede-ţ ă ă ş ţă ţm , n-ai nici a ans , pentru c tot ora ul vorbe te de c s toria asta. Eu le povestesc tuturoră ş ă ă ş ş ă ă despre ea i Charlotte face la fel.ş — Crede i-m , doamn , îi spuse Elinor cu toat gravitatea, c v în ela i foarte tare. iţ ă ă ă ă ă ş ţ Ş z u c face i foarte r u r spândind o astfel de veste; i-o s v da i seama c a a este, de i acumă ă ţ ă ă ş ă ă ţ ă ş ş nu vre i s m crede i.ţ ă ă ţ Doamna Jennings râse din nou, dar Elinor nu se mai sim i în stare s spun mai mult. iţ ă ă Ş fiind ner bd toare s afle i ea ce scrisese Willoughby, se gr bi s se întoarc în camera lor. Cândă ă ă ş ă ă ă deschise u a. O v zu pe Marianne întins în pat, aproape sufocându-se de durere, cu o scrisoareş ă ă în mân i altele dou -trei împr tiate lâng ea.ăş ă ăş ă Elinor se apropie, f r s scoat o vorb , i a ezându-se pe pat, îi lu mâna, i-o s rut deă ă ă ă ă ş ş ă ă ă mai multe ori cu duio ie i apoi izbucni într-un hohot de plâns, care, la început, fu aproape tot atâtş ş de violent ca i acela al Mariannei.ş De i nu era în stare s vorbeasc , Marianne p ru c simte toat duio ia acestei comport ri;ş ă ă ă ă ă ş ă i dup ce suferir împreun un timp, îi înmân lui Elinor toate scrisorile, apoi, îngropându- i fa aş ă ă ă ă ş ţ

în batist , aproape c url de durere. Elinor, care tia c o astfel de suferin , oricât de greu i-ar fiă ă ă ş ă ţă venit altcuiva s o vad , trebuia s fie l sat s se desf oare, r mase lâng ea, pân când durereaă ă ă ă ă ă ăş ă ă ă Mariannei se mai lini ti pu in, apoi, ner bd toare, lu scrisoarea lui Willoughby i citi cele ceş ţ ă ă ă ş urmeaz : „Bond Street, ianuarie.ă Stimat domni oar , Am avut tocmai onoarea de a v primi scrisoarea, pentru care vă ş ă ă ă asigur de sincera mea recuno tin . Îmi pare foarte r u c ceva din comportarea mea de asear nuş ţă ă ă ă v-a fost pe plac; i de i nu reu esc de loc s -mi dau seama prin ce anume am putut, spreş ş ş ă nefericirea mea, s v jignesc, v rog s m ierta i pentru un lucru pe care, v asigur, l-am f cută ă ă ă ă ţ ă ă absolut f r nici o inten ie. N-o s m gândesc niciodat decât cu cea mai mare pl cere iă ă ţ ă ă ă ă ş gratitudine la fostele mele leg turi de prietenie cu familia dumneavoastr , în Devonshire, i vreauă ă ş s cred c ele nu vor avea de suferit din pricina vreunei gre eli sau neîn elegeri a ac iunilor mele.ă ă ş ţ ţ Am o sincer stim pentru întreaga dumneavoastr familie; dar dac cumva s-a întâmplat s amă ă ă ă ă nefericirea de a da impresia c am sim it mai mult decât în realitate sau mai mult decât am vrut să ţ ă spun, am s -mi repro ez c nu mi-am ascuns mai bine considera ia ce-o aveam fa deă ş ă ţ ţă dumneavoastr . Ve i fi de acord c este imposibil s fi avut alte inten ii, când ve i afla că ţ ă ă ţ ţ ă afec iunea mea se îndreapt de mult vreme spre altcineva i sper c peste câteva s pt mâni doar,ţ ă ă ş ă ă ă logodna mea va deveni un fapt împlinit. Cu mare regret m supun dorin ei dumneavoastr de a vă ţ ă ă înapoia scrisorile pe care am avut cinstea s le primesc de la dumneavoastr i uvi a de p r, peă ăş ş ţ ă care a i fost atât de m rinimoas s mi-o oferi i.ţ ă ă ă ţ

R mân, stimat domni oar , al dumneavoastr supus i umil servitor, John Willoughby”ă ă ş ă ă ş Oricine î i poate închipui indignarea cu care Elinor citi aceast scrisoare. De i tia, încş ă ş ş ă dinainte de a- i arunca ochii pe ea, c trebuie s fie o dovad a nestatorniciei lui i c ea confirmaş ă ă ă ş ă probabil definitiva lor desp r ire, nu- i putea închipui un asemenea limbaj prin care s fie aduseă ţ ş ă la cuno tin asemenea lucruri; i nici nu i-l imagina pe Willoughby în stare s se abat atât deş ţă ş ş ă ă mult de la aparen a unor maniere delicate i onorabile – potrivite cu decen a fireasc a unuiţ ş ţ ă gentleman – încât s trimit o scrisoare atât de neru inat i lipsit de omenie, o scrisoare care, înă ă ş ăş ă loc s exprime dorin a lui de a- i redobândi libertatea, manifestând în acela i timp i regretele lui,ă ţ ş ş ş nu recuno tea nici un abuz de încredere, nega orice urm de afec iune; o scrisoare în care fiecareş ă ţ rând era o insult i care dovedea c autorul ei este un tic los înr it.ăş ă ă ă Se uit un timp la aceast scrisoare cu uimire i indignare; apoi o mai citi o dat i înc oă ă ş ăş ă dat ; dar sila ei fa de omul care o scrisese cre tea cu fiecare nou lectur ; sentimentele ce leă ţă ş ă ă încerca fa de el erau atât de înver unate, încât nu îndr zni s i le împ rt easc Mariannei, ca nuţă ş ă ă ă ăş ă cumva s-o fac s sufere i mai mult înc , vorbindu-i despre ruperea logodnei lor nu ca despre oă ă ş ă pierdere regretabil pentru ea, ci ca de o sc pare de cel mai nefericit i iremediabil dintre toateă ă ş relele din lume – o leg tur pe via cu un om lipsit de scrupule.ă ă ţă Tot reflectând la con inutul scrisorii, la concep ia sufletului care o putuse dicta i probabilţ ţ ş la mintea cu totul de nep truns a unei persoane de neîn eles, care nu participase în vreun alt fel laă ţ leg tura lor decât prin ceea ce îi d ruise lui inima Mariannei, Elinor uit de suferin a prin careă ă ă ţ tocmai trecea sora ei, uit c mai avea în poal alte trei scrisori pe care nu le citise înc , uit cuă ă ă ă ă des vâr ire de când se afl în odaie, a a încât, atunci când auzi o tr sur oprindu-se la u , s ri laă ş ă ş ă ă şă ă fereastr s vad cine poate veni atât de devreme; fu uimit s descopere tr sura doamneiă ă ă ă ă ă Jennings, despre care tia c fusese comandat abia pentru ora unu. Hot rât s n-o p r seasc peş ă ă ă ă ă ă ă ă Marianne, de i tia c , în acele clipe, nu-i putea aduce prea mult mângâiere, se gr bi s se ducş ş ă ă ă ă ă i s o roage pe doamna Jennings s o scuze c nu poate merge cu ea, deoarece sora ei nu se simteş ă ă ă

bine. Doamna Jennings o iert numaidecât, ar tându- i sincera i binevoitoarea îngrijorare pentruă ă ş ş starea proast a Mariannei. Dup ce o v zu plecând, Elinor se întoarse la Marianne, care tocmaiă ă ă încerca s se ridice din pat; ajunse la timp ca s-o împiedice s cad jos, sl bit i ame it cum eraă ă ă ă ăş ţ ă din pricina unei îndelungate lipse de hran i de odihn ; c ci de zile întregi nu mai avusese poftăş ă ă ă de mâncare i de multe nop i nu mai dormise ca lumea; i acum, când nu mai era sus inut deş ţ ş ţ ă febra a tept rii, rezultatele se f ceau sim ite prin dureri de cap, printr-o sl biciune de la stomac iş ă ă ţ ă ş o epuizare nervoas general . Un pahar cu vin, pe care Elinor i-l aduse imediat, o f cu s se simtă ă ă ă ă ceva mai bine i-n cele din urm fu în stare s - i exprime recuno tin a fa de bun tatea surorii ei,ş ă ă ş ş ţ ţă ă spunându-i: — Biata mea Elinor! Cât de mult te fac s suferi!ă Sora ei replic :ă — Ce n-a da s pot totu i face ceva ca s te sim i mai bine…ş ă ş ă ţ Aceste cuvinte, ca de fapt orice altceva ar fi spus sau ar fi f cut sora ei în acele clipe, fură ă prea mult pentru Marianne care, chinuit cum era, nu-i putu spune decât „O, Elinor, într-adev r,ă ă sunt tare nefericit ”, dup care glasul i se pierdu în suspine.ă ă Elinor nu mai putu suporta s asiste în t cere la acest torent de durere nest vilit .ă ă ă ă — St pâne te-te, drag Marianne, exclam ea, dac nu vrei s te omori i s -i omori peă ş ă ă ă ă ş ă to i cei ce te iubesc.ţ Gânde te-te la mama ta; gânde te-te cât este de nefericit în timp ce suferi tu; trebuie s teş ş ă ă st pâne ti de dragul ei.ă ş — Nu pot, nu pot, strig Marianne. Las -m , las -m , dac te nec jesc; las -m , detest -ă ă ă ă ă ă ă ă ă ăm , uit de mine!ă ă

Dar nu m mai chinui astfel. Oh, cât le vine de u or s vorbeasc de st pânire de sineă ş ă ă ă acelora care n-au nici o sup rare! Cât e ti de fericit , Elinor, cât e ti de fericit ; tu nu- i po iă ş ă ş ă ţ ţ închipui prin ce suferin e trec eu.ţ — Despre mine spui c sunt fericit , Marianne? Ah, dac-ai ti! i chiar î i închipui c potă ă ş Ş ţ ă fi fericit , când te v d pe tine atât de nenorocit ?ă ă ă — Iart -m , iart -m te rog, spuse Marianne, înl n uindu-i gâtul cu bra ele; tiu c suferiă ă ă ă ă ţ ţ ş ă din pricina mea, tiu ce inim ai; dar, oricum, tu e ti – trebuie s fii fericit ; Edward te iube te –ş ă ş ă ă ş ce, ce anume poate înl tura o asemenea fericire?ă — Multe, multe lucruri, r spunse solemn Elinor.ă — Nu, nu, exclam Marianne cu pasiune, nu, el te iube te pe tine i numai pe tine. Eă ş ş imposibil ca tu s ai vreo pricin de mâhnire.ă ă — Nu pot sim i nici o bucurie când te v d în starea în care te afli.ţ ă — Nici n-ai s m vezi altfel. Nimic nu m poate sc pa de aceast nefericire.ă ă ă ă ă — Nu trebuie s vorbe ti în felul acesta, Marianne.ă ş Nu ai nici o mângâiere? Nu ai oameni apropia i, care in la tine? Este oare pierderea peţ ţ care-ai suferit-o atât de mare încât s nu po i fi consolat în nici un fel? Suferi mult acum, dar iaă ţ ă gânde te-te cât ai fi suferit, dac i-ai fi descoperit adev ratul caracter mai târziu, dac logodna taş ă ă ă ar mai fi durat înc luni i luni în ir, cum s-ar fi putut întâmpla, pân ce s-ar fi hot rât s-o rup .ă ş ş ă ă ă Lovitura ar fi devenit înc i mai îngrozitoare cu fiecare zi ce-ar fi trecut i-n care tu ai fiăş ş continuat s crezi, din p cate, în statornicia lui.ă ă — Vorbe ti de logodn ! Exclam Marianne. Dar n-am fost logodi i.ş ă ă ţ — N-a i fost logodi i?ţ ţ — Nu, nu este atât de nedemn pe cât îl crezi. N-a rupt nici un jur mânt de credin fa deă ţă ţă mine. — Dar i-a spus c te iube te.ţ ă ş — Da, nu, nu mi-a spus-o niciodat categoric. A a m l sa s cred în fiecare zi, dar nu mi-ă ş ă ă ăa declarat-o direct niciodat . Uneori am crezut c mi-a spus c m iube te, dar de fapt nu mi-aă ă ă ă ş spus-o niciodat .ă — i totu i i-ai scris.Ş ş — Da. Putea fi ceva r u în asta, dup toate cele ce se întâmplaser ? Dar nu mai sunt înă ă ă stare s vorbesc.ă Elinor nu mai spuse nimic i revenind la cele trei scrisori, care îi de teptau acum oş ş curiozitate i mai mare decât pân atunci, le citi imediat. Prima, pe care sora ei i-o trimisese cândş ă sosiser la Londra, suna în felul urm tor: „Berkeley Street, ianuarie.ă ă Cât de uimit vei fi, Willoughby, când vei primi acest bilet; i cred c vei sim i mai multş ă ţ decât uimire, când vei afla c sunt la Londra. Prilejul de a veni încoace, de i în companiaă ş doamnei Jennings, a fost o ispit c reia nu ne-am putut împotrivi. A vrea s prime ti acest biletă ă ş ă ş la timp ca s mai po i trece pe aici în ast sear , dar nu te a tept neap rat. În orice caz, sper s teă ţ ă ă ş ă ă v d mâine. Acum î i spun la revedere.ă ţ MD.” Al doilea bilet, ce fusese scris în diminea a de dinaintea seratei date de familia Middleton,ţ cuprindea urm toarele: „Nu- i pot spune cât am fost de dezam git c nu m-ai g sit acasă ţ ă ă ă ă ă alalt ieri i nici cât am fost de uimit s nu primesc nici un r spuns la un bilet pe care i l-amă ş ă ă ă ţ trimis acum mai bine de o s pt mân . A teptam ve ti de la tine i înc i mai mult, s te v dă ă ă ş ş ş ăş ă ă ap rând la orice or din zi.ă ă Treci, te rog, cât mai repede i explic -mi motivul pentru care m-ai l sat s a tept înş ă ă ă ş zadar. Când vii, ai face bine s sose ti mai devreme, pentru c în general plec m în jurul orei unu.ă ş ă ă

Asear am fost la lady Middleton unde s-a i dansat. Mi s-a spus c erai poftit i tu. sta s fieă ş ă ş Ă ă adev rul? Îmi închipui c trebuie s te fi schimbat mult, de când ne-am desp r it, dac a a stauă ă ă ă ţ ă ş lucrurile i n-ai venit acolo. Dar nu cred c a a ceva poate fi adev rat i sper ca, foarte curând, sş ă ş ă ş ă m po i asigura personal c presupunerea aceea a mea nu e adev rat .ă ţ ă ă ă M. D.” Ultima ei scrisoare c tre el spunea urm toarele: „Ce trebuie s -mi închipui, Willoughby,ă ă ă în urma purt rii tale de asear ? Î i cer iar i explica ie. Eram preg tit s te întâlnesc cu pl cereaă ă ţ ăş ţ ă ă ă ă pe care desp r irea noastr ar fi fost firesc s o produc , cu familiaritatea care mi se p rea foarteă ţ ă ă ă ă justificat , inând seama de intimitatea ce-a existat între noi la Barton. Dar cum am fost respins !ă ţ ă Am petrecut o noapte nefericit , str duindu-m s g sesc scuze unei comport ri despre care cuă ă ă ă ă ă greu a putea spune c n-a fost jignitoare; dar de i n-am reu it înc s - i g sesc circumstan eş ă ş ş ă ă ţ ă ţ atenuante pentru felul în care te-ai manifestat, sunt totu i gala s - i ascult justific rile. Poate c aiş ă ţ ă ă fost prost informat sau în elat cu bun inten ie, în ceva ce m prive te, care le-ar fi putut face s - iş ă ţ ă ş ă ţ formezi o proast impresie despre mine.ă Spune-mi despre ce este vorba; explic -mi motivele ce te-au determinat s te por i a aă ă ţ ş cum ai f cut-o i voi fi mul umit s - i explic totul. M-ar mâhni foarte mult s fiu obligat s -miă ş ţ ă ă ţ ă ă ă stric bunele p reri ce le am despre tine; dar dac a a va trebui s se întâmple, dac trebuie s afluă ă ş ă ă ă c nu e ti ceea ce te-am crezut noi pân acum, c sentimentele tale fa de noi toate n-au fostă ş ă ă ţă sincere, c comportarea ta fa de mine a fost doar minciun , spune-mi-o mai repede. Înă ţă ă momentul de fa m aflu într-o stare de îngrozitoare nehot râre; a vrea s te tiu nevinovat, darţă ă ă ş ă ş mai bine s cunoa tem amândoi adev rul, decât s suf r ca acum. Dac sentimentele ce le ai faă ş ă ă ă ă ţă de mine nu mai sunt cele care au fost, trimite-mi, te rog, înapoi scrisorile i uvi a de p r pe careş ş ţ ă i-am dat-o.ţ

M. D.” Gândindu-se la Willoughby, Elinor n-ar fi putut crede c asemenea scrisori, c ni teă ă ş scrisori atât de pline de afec iune i de încredere, pot primi un astfel de r spuns. Darţ ş ă condamnându-l, nu era, pe de alt parte, atât de orbit încât s nu- i dea seama c de fapt s-ar fiă ă ă ş ă cuvenit s nu fi fost scrise de loc; suferea în t cere, gândindu-se la impruden a care o împinseseă ă ţ pe Marianne s ri te s dea ni te dovezi de dragoste nesolicitate, nemotivate de vreo m rturieă ş ă ş ă cert din partea lui Willoughby i foarte sever condamnate de cele ce se întâmplaser ; Marianne,ă ş ă observând c terminase de citit scrisorile, îi spuse c nu con ineau nimic altceva decât ceea ce ară ă ţ fi scris oricine într-o situa ie asem n toare.ţ ă ă i ad ug :Ş ă ă — M-am sim it la fel de solemn logodit cu el, de parc am fi fost lega i prin cel maiţ ă ă ţ serios act oficial. — Te cred, îi r spunse Elinor, numai c , din nefericire, el n-a încercat acela i sentiment.ă ă ş — Ba da, Elinor, i el a sim it acela i lucru s pt mâni la rând. Asta o tiu foarte bine.ş ţ ş ă ă ş Orice l-o fi f cut s se schimbe acum, i-am fost pe vremuri atât de drag , cum i-o putea doriă ă ă ş inima mea. uvi a asta de p r, la care renun acum cu atâta u urin , i-am dat-o ca urmare a unorŞ ţ ă ţă ş ţă rug min i ce-i izvorau din inim . De i-ai fi v zut privirea, felul în care s-a purtat, de i-ai fi auzită ţ ă ă glasul în clipa aceea! Ai uitat ultima sear pe care am petrecut-o împreun la Barton? iă ă Ş diminea a în care ne-am desp r it? Când mi-a spus c s-ar putea întâmpla s treac s pt mâni,ţ ă ţ ă ă ă ă ă multe s pt mâni pân ce ne vom întâlni din nou – mâhnirea lui de atunci – cum i-a putea uitaă ă ă ş vreodat mâhnirea?ă Câteva clipe nu mai putu spune nimic; dar când se mai lini ti pu in, ad ug , cu glas maiş ţ ă ă ferm: — Elinor, am fost tratat f r mil , dar nu de Willoughby.ă ă ă ă

— Dar de cine altcineva, drag Marianne? De cine-ar fi putut fi instigat?ă — De lumea întreag , mai degrab decât de propria lui inim . Cred mai curând c toateă ă ă ă cuno tin ele mele s-au aliat s -l fac s - i formeze o proast impresie despre mine, decât s -l credş ţ ă ă ă ş ă ă capabil de atâta cruzime. Se prea poate ca femeia asta despre care-mi scrie – oricine o fi ea – sau toat lumea la urma urmei, în afar de scumpa mea mam , de tine i de Edward, s fie atât deă ă ă ş ă lipsit de inim ca s m vorbeasc , de r u. În afar de voi trei, exist oare vreo alt fiin peă ă ă ă ă ă ă ă ă ţă lumea asta pe care s n-o b nuiesc de r utate, mai degrab decât pe Willoughby a c rui inim oă ă ă ă ă ă cunosc atât de bine? Elinor nu vru s se certe, a a încât îi r spunse:ă ş ă — Indiferent cine sunt oamenii care te vor fi du m nit atât de tare, f -i, surioar , s nu- iş ă ă ă ă ş poat dobândi izbânda lor tic loas , v zând cu cât noble e î i ii capul sus convins fiind deă ă ă ă ă ţ ţ ţ ă propria ta nevinov ie i de bunele tale inten ii. Mândria ce rezist la o astfel de rea-voin esteăţ ş ţ ă ţă în eleapt i l udabil .ţ ăş ă ă — Nu, nu, strig Marianne. O nenorocire ca a mea este lipsit de mândrie. Nu-mi pasă ă ă dac tie cineva c sunt nenorocit . N-au decât s se bucure cu to ii v zându-m chinuit . Elinor,ăş ă ă ă ţ ă ă ă Elinor, celor ce n-au de suferit le d mâna s fie mândri i independen i, ei pot rezista jignirii, iă ă ş ţ ş pot r spunde umilin ei, dar eu nu pot. Eu trebuie s simt, s fiu chinuit – i cei ce se pot bucuraă ţ ă ă ă ş de asta n-au decât. — Dar de dragul mamei i al meu…ş — De dragul vostru a face mai mult decât pentru mine îns mi. Dar s par fericit , cândş ă ă ă sunt atât de nenorocit – oh, Doamne, cine-mi poate pretinde a a ceva?ă ş Un timp nu mai scoase niciuna din ele vreo vorb .ă Elinor se plimba gânditoare de la c min la fereastr , de la fereastr la c min, f r s - i deaă ă ă ă ă ă ă ş seama dac se înc lze te la foc sau dac distinge ceva prin fereastr ; iar Marianne, a ezat laă ă ş ă ă ş ă picioarele patului, sprijinindu- i capul de una din coloanele lui, începu s citeasc din nouş ă ă scrisoarea lui Willoughby i, cutremurându-se la fiecare propozi ie, exclam în cele din urm :ş ţ ă ă — E prea de tot! Oh, Willoughby, Willoughby, pot oare rândurile astea s fie ale tale?ă E ti hain, hain, asta e ti – nimic nu- i poate sp la vina. Nimic nu-l poate dezvinov i, Elinor. Ar fiş ş ţ ă ăţ trebuit oare s cread numaidecât orice-ar fi auzit despre mine? N-ar fi trebuit s -mi spun i mie,ă ă ă ăş s -mi dea posibilitatea s -i ar t c sunt nevinovat ? „ uvi a de p r (spuse, citind din scrisoare) peă ă ă ă ă Ş ţ ă care ai fost atât de amabil s mi-o oferi” – oh, asta e de neiertat. Willoughby, unde- i era inimaă ă ţ când ai scris aceste cuvinte? Oh, cât cruzime i obr znicie! Poate avea oare vreo justificare,ă ş ă Elinor? — Nu, Marianne, absolut niciuna. — i totu i femeia aia cine tie ce iretlicuri o fi folosit! De când se tot gânde te cum sŞ ş ş ş ş ă procedeze, cum s pun totul la cale! Cine s fie oare? Cine poate fi? Despre care dintreă ă ă cuno tin ele lui feminine l-am auzit vorbind ca fiind tân r i atr g toare? Oh, de niciuna, deş ţ ă ăş ă ă niciuna… Mi-a vorbit numai i numai despre mine.ş Se f cu din nou t cere; Marianne era foarte agitat i în cele din urm spuse:ă ă ăş ă — Elinor, trebuie s m duc acas . Trebuie s m duc s o lini tesc pe mama. N-am puteaă ă ă ă ă ă ş pleca chiar mâine? — Mâine, Marianne? — Da. De ce s mai stau aici? N-am venit decât pentru Willoughby, i acum cui îi maiă ş pas de mine? Cine se mai uit la mine?ă ă — Ar fi imposibil s plec m mâine. Doamnei Jennings îi dator m mult mai mult decât oă ă ă comportare politicoas ; i pân i cea mai banal polite e tot nu ne permite s plec m atât deă ş ăş ă ţ ă ă repede.

— Ei bine, atunci poate c peste dou -trei zile; dar nu mai pot r mâne mult vreme aici;ă ă ă ă nu mai pot r mâne s îndur întreb rile i comentariile acestor oameni. Familia Middleton iă ă ă ş ş familia Palmer… cum am s le pot suporta comp timirea? Comp timirea unei femei de felulă ă ă ladyei Middleton! Oh, ce-ar spune el de una ca asta? Elinor o sf tui s se întind din nou i Marianne o ascult ; dar nu- i putea g si nicicumă ă ă ş ă ş ă locul; i foarte agitat trupe te i suflete te se mi ca într-una, c utându- i alt pozi ie, pân când,ş ă ş ş ş ş ă ş ă ţ ă devenind tot mai nervoas , Elinor abia o mai putu face s nu se scoale din pat i un timp se temuă ă ş c va trebui s strige dup ajutor. Pân la urm îns o convinse s se stropeasc cu dou -treiă ă ă ă ă ă ă ă ă pic turi de ap de lavand , care se dovedir a fi de folos i, dup aceea, pân la sosirea doamneiă ă ă ă ş ă ă Jennings, r mase în pat lini tit , f r s se mi te.ă ş ă ă ă ă ş CAPITOLUL XXX. Când se întoarse, doamna Jennings intr numaidecât în camera lor cu un aer de sinceră ă îngrijorare. — Cum te mai sim i, draga mea? O întreb ea, plin de comp timire pe Marianne careţ ă ă ă întoarse capul, f r s încerce m car s -i r spund .ă ă ă ă ă ă ă — Cum se simte, Elinor? Biata mititic ! Arat foarte r u. i nici nu-i de mirare. Da, eă ă ă Ş adev rat. Urmeaz s se însoare curândă ă ă … Un om de nimic! Nu-l mai pot suferi. Am aflat despre asta acum o jum tate de or , de la doamna Taylor, iar ei i-a spus-o o bună ă ă prieten chiar de-a domni oarei Grey, altfel, po i fi sigur , c nici n-a fi putut crede una ca asta;ă ş ţ ă ă ş i când am aflat, era cât pe-aci s le in. Ei bine, am zis, dac -i adev rat, tot ce pot s spun este cş ă ş ă ă ă ă

s-a purtat detestabil cu o domni oar pe care o cunosc, i doresc din toat inima ca viitoarea luiş ă ş ă nevast s -i scoat sufletul. i asta am s-o spun la toat lumea, fii sigur , draga mea. Nu-miă ă ă Ş ă ă puteam imagina c exist b rba i care s se poarte astfel; i dac -l mai întâlnesc vreodat , am s -iă ă ă ţ ă ş ă ă ă trag o s puneal cum n-a mai primit de mult. Dar, draga mea domni oar Marianne, ai cu ce s teă ă ş ă ă mângâi… nu e el singurul b rbat din lume cu care s merite s te; m ri i; i dr gu cum e ti, n-aiă ă ă ă ţ ş ă ţă ş s fii lipsit de admiratori. Biata mititic ! Acum n-am s-o mai deranjez; ar face bine s - i verseă ă ă ă ş durerea plângând i s scape de ea, Din fericire, familiile Parry i Sanderson vin la noi ast -searş ă ş ă ă i asta o s-o mai amuze pu in.ş ţ

Apoi plec , ie ind din camer în vârful picioarelor, de parc i-ar fi închipuit c zgomotulă ş ă ăş ă poate spori nefericirea tinerei ei prietene. Spre mirarea surorii ei, Marianne se hot rî s ia masa cu ele. Elinor o sf tui s r mân înă ă ă ă ă ă camera lor. Dar nu, vroia s coboare, avea s suporte totul foarte bine i lumea n-avea s mai facă ă ş ă ă atâta caz de ea. Încântat c o vede o clip c l uzit de o astfel de ra iune, de i nu prea-i venea să ă ă ă ă ă ţ ş ă cread c Marianne va putea face fa întregii ceremonii de la mas , Elinor nu-i mai spuse nimic;ă ă ţă ă i dup ce-i aranj pe cât putu rochia, în timp ce sora ei st tea întins în pat, când li se spuse cş ă ă ă ă ă

masa e gata, o ajut s coboare în sufragerie.ă ă Odat ajuns acolo, de i p rea foarte nefericit , mânc mai mult i fu mai calm decât seă ă ş ă ă ă ş ă a teptase Elinor. De-ar fi încercat s vorbeasc sau dac i-ar fi dat seama pe jum tate m car deş ă ă ăş ă ă aten iile bine inten ionate, dar prost în elese ale doamnei Jennings, nu i-ar fi putut p stra calmul;ţ ţ ţ ş ă dar buzele ei nu rostir nici m car o silab i faptul c era atât de cufundat în gânduri nu-i d duă ă ăş ă ă ă posibilitatea s în eleag tot ce se petrece în jurul ei.ă ţ ă Elinor, care încerc s fie la în l imea bun t ii doamnei Jennings, de i efuziunile ei erauă ă ă ţ ă ăţ ş adesea sup r toare i uneori aproape ridicole, î i manifest recuno tin a r spunzând laă ă ş ş ă ş ţ ă amabilit ile la care sora ei nu era în stare s r spund . Buna lor prieten v zu c Marianne eăţ ă ă ă ă ă ă nefericit i sim i c trebuie s fac tot ce-i st în putin ca ea s se simt mai bine. A adar, seăş ţ ă ă ă ă ţă ă ă ş purt fa de Marianne cu toat tandre ea, plin de îng duin a pe care o are un p rinte fa deă ţă ă ţ ă ă ţ ă ţă copilul preferat în ultimele zile de vacan . Marianne trebuia s ocupe cel mai bun loc lâng foc,ţă ă ă

s fie îndemnat s m nânce cele mai bune lucruri din cas i distrat relatându-i-se toateă ă ă ă ăş ă nout ile zilei. Dac fa a Mariannei n-ar fi fost pentru Elinor o stavil în calea oric rei veselii, arăţ ă ţ ă ă fi amuzat-o str daniile doamnei Jennings de a vindeca o dezam gire amoroas prin dulciuri de totă ă ă felul, m sline i un foc bun. De îndat îns ce Marianne î i d du seama de inten iile doamneiă ş ă ă ş ă ţ Jennings, care exagerase, îndemnând-o s se înfrupte din toate de prea multe ori, nu mai putuă suporta. Exprimându- i printr-o exclama ie pripit nefericirea i f cându-i semn lui Elinor s n-oş ţ ă ş ă ă urmeze, se ridic i p r si repede înc perea.ăş ă ă ă — Biata feti ! Exclam doamna Jennings, de îndat ce plecase, cât de r u îmi face s-oţă ă ă ă v d atât de mâhnit !ă ă i ia uit -te, a plecat f r s - i fi b ut vinul. i n-a mâncat nici cire ile uscate! Vai,Ş ă ă ă ă ş ă Ş ş Doamne! Se pare c nimic n-o poate ajuta. Dac a ti c are vreo preferin pentru ceva, aă ă şş ă ţă ş porunci s se cutreiere tot ora ul pentru a-i îndeplini dorin a. Vai, mi se pare cel mai ciudat lucruă ş ţ de pe lume, ca un b rbat s se poarte a a de urât cu o fat atât de dr gu ! Dar, când de o parteă ă ş ă ă ţă sunt atâ ia bani, iar de alta de loc, atunci – Doamne, ai grij de noi – b rba ii nici nu mai inţ ă ă ţ ţ seama de asemenea lucruri! — Înseamn deci c domni oara – Grey mi se pare c a i spus c se nume te – e foarteă ă ş ă ţ ă ş bogat ?ă — Cincizeci de mii de lire, draga mea. Ai v zut-o vreodat ? Se spune c e o fat elegant ,ă ă ă ă ă monden , dar nu frumoas . Mi-o aduc foarte bine aminte pe m tu a ei, Biddy Henshawe; s-aă ă ă ş c s torit cu un b rbat extrem de înst rit. Dar to i din familia ei au avere. Cincizeci de mii de lire!ă ă ă ă ţ

i f r îndoial c vin tocmai la timp, c ci se spune c Willoughby nu mai are un sfan . i niciŞ ă ă ă ă ă ă ţ Ş nu-i de mirare! Când tot timpul se plimb în tr suric i merge la vân toare! Ei, nici nu merit să ă ăş ă ă ă mai vorbim; dar când un tân r, orice-o fi el, vine i o face pe îndr gostitul fa de o fat dr gu iă ş ă ţă ă ă ţăş promite s-o ia în c s torie, n-are voie s nu se in de cuvânt, numai pentru c a s r cit i pentruă ă ă ţ ă ă ă ă ş c o fat mai înst rit e gata s -l ia de b rbat, în cazul sta, de ce nu- i vinde caii, nu- i închiriază ă ă ă ă ă ă ş ş ă casa, nu- i concediaz servitorii i nu ia numaidecât ni te m suri serioase? Garantez cş ă ş ş ă ă domni oara Marianne ar fi fost gata s -l a tepte pân ce se mai îndreptau lucrurile. Dar în zileleş ă ş ă noastre a a ceva nu mai merge; tinerii de-acum nu mai renun la absolut nici un fel de pl cere.ş ţă ă — ti i cumva ce fel de fat e domni oara Grey?Ş ţ ă ş Se spune c e simpatic …ă ă — N-am auzit vorbindu-se r u despre ea; ba, drept s - i spun, nici n-am auzit pomenindu-ă ă ţse de ea; doar azi-diminea doamna Taylor mi-a spus c , într-o zi, domni oara Walker i-ar fiţă ă ş f cut o aluzie cum c , dup câte are ea impresia, doamnei i domnului Ellison nu le-ar p rea preaă ă ă ş ă r u s-o m rite pe domni oara Grey, c ci ea i doamna Ellison nu s-au împ cat niciodat .ă ă ş ă ş ă ă — Dar-cine sunt Ellisonii? — Tutorii ei, draga mea. Dar acum e major i poate alege singur ; îns ce mai alegere aăş ă ă f cut! Dar uite, spuse ea, dup o pauz de câteva clipe, biata dumitale surioar , îmi închipui, s-aă ă ă ă dus în camer la ea s jeleasc de una singur . N-am putea face oare chiar nimic s-o maiă ă ă ă consol m? Dr gu a de ea, mi se pare o r utate s o l s m singur . Ei, o s avem noi curând grijă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă s poftim ni te prieteni i asta o s-o mai distreze pu in. Ce s juc m? Nu-i place wistul, dup câteă ş ş ţ ă ă ă tiu; dar nu exist oare vreun joc de societate care s -i plac ?ş ă ă ă

— Drag doamn Jennings, toate eforturile dumneavoastr amabile sunt de prisos. Credă ă ă c Marianne o s r mân la ea în camer în seara asta. Dac-am s pot, am s-o conving s se culceă ă ă ă ă ă ă devreme, c ci sunt sigur c are nevoie de odihn .ă ă ă ă — Da, cred c a a o s fie cel mai bine pentru ea. S spun ce vrea s m nânce i s seă ş ă ă ă ă ă ş ă culce. Doamne! Nici nu-i de mirare c arat atât de r u de vreo dou s pt mâni încoace, c ciă ă ă ă ă ă ă

presupun c povestea asta i-a stat pe suflet cam în tot timpul sta. i-a a va s zic , scrisoarea peă ă Ş ş ă ă care a primit-o ast zi i-a pus cap t! Biata feti !ă ă ţă Dac-a fi avut vreo idee despre cum stau lucrurile, fii sigur c pentru nimic în lume n-aş ă ă ş fi f cut glume pe socoteala ei. Dar pe de alt parte, vezi, de unde era s ghicesc eu una ca asta?ă ă ă Eram convins c nu e decât o banal scrisoare de dragoste i, tii ce mult le place tinerilor s -iă ă ă ş ş ă tachinezi cu de-alde astea. Oh, Doamne! Ce r u o s le mai par fetelor mele i lui sir John cândă ă ă ş au s afle i ei povestea! Dac nu mi-a fi pierdut capul de tot, ar fi trebuit s trec prin Conduită ş ă ş ă Street, în drum spre cas , i s -i anun i pe ei. Dar am s -i v d eu mâine.ă ş ă ţ ş ă ă — Presupun c nu-i necesar s -i atrage i aten ia doamnei Palmer i lui sir John s nuă ă ţ ţ ş ă pomeneasc de numele lui Willoughby sau s fac vreo cât de mic aluzie fa de sora mea laă ă ă ă ţă cele ce s-au petrecut. Cred c buni la suflet, cum sunt, o s - i dea singuri seama c n-ar fi potrivită ă ş ă din partea lor s dea impresia, în prezen a ei, c tiu totul; i cu cât au s -mi vorbeasc i mie maiă ţ ăş ş ă ăş pu in despre acest subiect, cu atât au s -mi cru e sentimentele, dup cum cred c v da i prea bineţ ă ţ ă ă ă ţ seama, scump doamn .ă ă — Doamne sfinte, sigur c da. Îmi dau seama. Cred c trebuie s - i vin foarte greu să ă ă ţ ă ă auzi vorbindu-se despre asta; cât despre sora dumitale, pentru nimic în lume nu i-a mai pomeniş vreun cuvânt despre toat povestea. Ai v zut doar c n-am spus un singur cuvânt în leg tur cuă ă ă ă ă asta în tot timpul mesei. i nici sir John sau fetele mele n-au s-o fac , c ci sunt cu to ii foarteŞ ă ă ţ aten i i grijulii; mai ales dac-am s le mai i atrag aten ia, cum i inten ionez s-o fac. În ceea ceţ ş ă ş ţ ş ţ m prive te, cu cât o s vorbim mai pu in despre toat povestea asta, cred eu, cu atât are s fieă ş ă ţ ă ă mai bine, cu atât are s treac i are s se uite mai repede. i, pe urm , la ce bun atâta vorb rie?ă ăş ă Ş ă ă — În cazul de fa nu poate face decât r u; poate i mai mult decât în alte cazuriţă ă ş asem n toare, c ci s-a petrecut în împrejur ri, care, de dragul celor implica i în el, îl faceă ă ă ă ţ nepotrivit s devin subiect de conversa ie public .ă ă ţ ă Trebuie s recunosc un lucru despre domnul Willoughbyă — El n-a rupt de fapt o logodn care s fi existat între el i sora mea.ă ă ş — Draga mea, nu încerca s -l aperi. N-a existat o logodn între ei! Dup ce i-a ar tat casaă ă ă ă de la Allenham i dup ce-au hot rât i od ile în care aveau s locuiasc mai târziu!ş ă ă ş ă ă ă De dragul surorii ei, Elinor nu mai insist asupra subiectului; c ci, de i Marianne ar fiă ă ş putut pierde mult prin dezv luirea adev rului, Willoughby n-ar fi avut decât foarte pu in deă ă ţ câ tigat. i, dup ce amândou t cur un timp, doamna Jennings izbucni din nou, cu toat veseliaş Ş ă ă ă ă ă ei fireasc :ă — Ei, draga mea, s mai spui c nu-i adev rat zicala care ne înva c „Tot r u-i spreă ă ă ă ţă ă ă bine”, c ci o s fie în avantajul colonelului Brandon. În sfâr it, o s pun mâna pe ea; da, are să ă ş ă ă ă reu easc . Ascult -m pe mine ce- i spun: z u dac n-au s se c s toreasc pân la Sânziene.ş ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă Doamne! Ce-o s mai râd colonelul pe-nfundate, când o afla vestea! Sper c are s vin -n searaă ă ă ă ă asta. i are s fie, f r doar i poate, o partid mult mai bun pentru sora dumitale. Dou mii deŞ ă ă ă ş ă ă ă lire pe an, f r vreo datorie sau alte angarale – în afar de feti a aceea din flori; oh, uitasem de ea;ă ă ă ţ dar poate n-ar costa prea mult s-o dea la o meserie i atunci ce importan mai are? Delaford esteş ţă un loc or frumos, ascult -m ce- i spun; exact ce numesc eu o a ezare dr gu , de mod veche, cuş ă ă ţ ş ă ţă ă tot confortul i dichisul; are o gr din întins , înconjurat de ziduri peste care se apleac cei maiş ă ă ă ă ă roditori pomi de prin inut; i într-un col este un dud grozav! Doamne, cum ne-am mai îndopat,ţ ş ţ Charlotte i cu mine, când am fost ultima dat acolo! i pe urm mai exist i o hulub rie iş ă Ş ă ăş ă ş câteva iazuri minunate cu pe ti i un canal foarte pitoresc, pe scurt, tot ce i-ai putea dori; i peş ş ţ ş deasupra mai e i aproape de biseric i la o dep rtare de numai un sfert de mil de drumul mare;ş ăş ă ă a a c nu te plictise ti niciodat , c ci nu e nevoie decât s te duci i s te a ezi într-un boschet deş ă ş ă ă ă ş ă ş tis din spatele casei i po i vedea toate tr surile care trec pe drum. Oh, e un loc foarte frumos!ă ş ţ ă

M cel ria e foarte aproape, în sat, iar casa parohial la o arunc tur de b . Dup p rerea mea, eă ă ă ă ă ăţ ă ă de o mie de ori mai frumos decât Barton Park, unde trebuie s trimit dup carne la o distan deă ă ă ţă vreo trei mile i unde n-au alt vecin mai apropiat decât mama dumitale. Ei bine, am s -l încurajezş ă pe colonel de îndat ce voi avea prilejul. tii, vorba aceea: cui pe cui se scoate. Numai de-amă Ş izbuti s i-l scoatem pe Willoughby din cap!ă — De-am putea face asta, doamn , spuse Elinor, o s ne descurc m foarte bine, cu sauă ă ă f r colonelul Brandon.ă ă i apoi, ridicându-se, se duse s vad ce mai face Marianne. Pe care o g si, dup cum seŞ ă ă ă ă a tepta, în camera ei, aplecându-se, t cut i trist , spre r m i ele focului din c min, care-iş ă ăş ă ă ăşţ ă luminaser camera pân la sosirea lui Elinor.ă ă — Ai face mai bine s m la i singur , fu tot ce-o auzi spunând pe sora ei.ă ă ş ă — Am s te las, dac-ai s te culci, îi spuse Elinor, Dar refuz s-o asculte la început, dină ă ă pricina înc p ân rii de moment a unei suferin e ce nu- i g sea alinare. Elinor reu i totu i s seă ăţ ă ţ ş ă ş ş ă fac ascultat , vorbindu-i cu seriozitate i blânde e în acela i timp; i înainte de a pleca o v zuă ă ş ţ ş ş ă punându- i pe pern capul înfierbântat de durere i-o l s , a a cum spera, înv luit într-o pa nicş ă ş ă ă ş ă ă ş ă odihn .ă Când se întoarse în salon, doamna Jennings i se al tur , intrând cu un pahar plin în mân .ă ă ă — Draga mea, îi spuse ea, tocmai mi-am adus aminte c am în cas cel mai bun vin deă ă Constantia ce s-a b ut vreodat , a a c i-am adus un pahar surorii dumitale. Bietul meu b rbat!ă ă ş ă ă Cât de mult îi pl cea! Ori de câte ori avea o criz dureroas de gut , spunea c -i face mai bineă ă ă ă ă decât orice alt lucru de pe lume. Du-i-l, te rog, surorii dumitale. — Scump doamn Jennings, replic Elinor, zâmbind la gândul deosebirii dintreă ă ă afec iunile pentru care fusese recomandat, cât sunte i de bun ! Dar pe Marianne am l sat-o în patţ ţ ă ă aproape adormit , sper, i cum cred c nimic nu i-ar face mai bine decât s se odihneasc , cuă ş ă ă ă permisiunea dumneavoastr , am s beau eu vinul.ă ă De i doamna Jennings regret c nu adusese b utura cu cinci minute mai devreme, fuş ă ă ă mul umit de compromis; i în timp ce Elinor îl d dea pe gât, se gândi c de i efectele lui în ceeaţ ă ş ă ă ş ce prive te criza de gut o interesau prea pu in în acele clipe, putea s -i încerce puterea de aş ă ţ ă vindeca o inim dezam git tot atât de bine asupra ei, cât i asupra surorii ei.ă ă ă ş Pe când luau ceaiul, veni i colonelul Brandon; i dup felul în care se uit în jur, s vadş ş ă ă ă ă dac nu cumva Marianne este acolo, Elinor î i d du numaidecât seama c el nici nu se a tepta iă ş ă ă ş ş nici nu dorea s o vad acolo i c , pe scurt, aflase motivul absen ei ei. Doamnei Jennings nu-iă ă ş ă ţ trecur acelea i gânduri prin minte; c ci, curând dup ce el sosi, se apropie de masa unde Elinoră ş ă ă preg tea ceaiul i-i opti:ă ş ş — Colonelul pare la fel de grav ca-ntotdeauna, dup cum vezi; nu tie nimic despre celeă ş întâmplate; te rog, spune-i tu, draga mea, Curând dup aceea el î i trase un scaun lâng cel al luiă ş ă Elinor i, cu un aer care-i confirma lui Elinor convingerea c e la curent cu totul, se interes deş ă ă sora ei. — Marianne nu se simte bine, spuse Elinor. A avut o indispozi ie toat ziua i amţ ă ş convins-o s se duc la culcare.ă ă — Atunci poate c , replic el ov itor poate c ce-am auzit azi diminea poate fi… o fiă ă ş ă ă ţă mai mult adev r în cele ce-am auzit, decât credeam la început.ă — Dar ce anume ai auzit? — C un domn, despre care aveam motive s cred…ă ă M rog, c un b rbat, despre care tiam c este logodită ă ă ş ă — Dar ce s - i mai spun? Dac dumneata tii totul, ceea ce e mai mult ca sigur, sper să ţ ă ş ă m cru i…ă ţ

— Te referi, spuse Elinor cu un calm silit, la c s toria domnului Willoughby cuă ă domni oara Grey. Da, tim totul în aceast privin . Se pare c a fost o zi revelatoare pentru toatş ş ă ţă ă ă lumea întrucât i nou ni s-a dezv luit adev rul abia azi. Misterele domnului Willoughby sunt deş ă ă ă nep truns! Dar dumneata unde ai auzit noutatea?ă — Într-un magazin din Pall Mall, unde aveam ceva treab . Dou doamne î i a teptauă ă ş ş tr sura i una dintre ele îi f cea celeilalte o relatare a c s toriei proiectate, cu glas atât deă ş ă ă ă r sun tor i f r nici un fel de fereal , încât mi-a fost imposibil s nu aud totul. Ceea ce mi-a atrasă ă ş ă ă ă ă mai întâi aten ia a fost numele de Willoughby, de John Willoughby care-a fost repetat de maiţ multe ori; i din cele ce-au urmat am aflat c acum totul este definitiv stabilit cu privire laş ă c s toria lui cu domni oara Grey – nu mai este vorba de nici un secret – c aceast c s torie o să ă ş ă ă ă ă ă aib loc în urm toarele câteva s pt mâni i s-au mai dat i-o mul ime de am nunte în leg tur cuă ă ă ă ş ş ţ ă ă ă preg tirile i cu alte chestiuni. Îmi mai aduc aminte în mod special de un lucru, pentru c m-aă ş ă ajutat s identific înc i mai bine persoana: de îndat ce se va termina, ceremonia, urmeaz să ăş ă ă ă plece la Combe Magna, re edin a lui din Somersetshire. Cât de mare mi-a fost mirarea! Dar eş ţ imposibil s v descriu ce-am sim it. Interesându-m cine este doamna cea comunicativ – pentruă ă ţ ă ă c am r mas în magazin pân dup plecarea lor – am aflat c este o oarecare doamn Ellison iă ă ă ă ă ă ş dup informa iile primite ulterior, domni oara Grey e pupila ei.ă ţ ş — Într-adev r! Dar ai mai aflat i c domni oara Grey are cincizeci de mii de lire?ă ş ă ş Explica ia, dac trebuie s -i dezleg m misterul, nu poate fi g sit decât în acest am nunt.ţ ă ă ă ă ă ă — S-ar putea s fie a a, dar Willoughby e în stare – cel pu in eu cred c …ă ş ţ ă Se opri o clip , apoi ad ug cu un glas ce p rea plin de ov ial :ă ă ă ă ş ă ă — i sora dumitale… ea cum…Ş — A trecut prin clipe foarte grele. Dar n d jduiesc ca suferin a ei s fie pe cât deă ă ţ ă puternic , pe atât de scurt .ă ă A fost i mai este înc o lovitur cumplit . Cred c pân ieri nici nu s-a îndoit m car deş ă ă ă ă ă ă dragostea lui; i poate c nici acum… dar eu sunt aproape convins c el n-a inut niciodat cuş ă ă ă ţ ă adev rat la ea. A min it-o tot timpul i în anumite privin e pare chiar a fi un om f r inim .ă ţ ş ţ ă ă ă — Ah, a a i este! Spuse colonelul Brandon. Dar sora dumitale – dac-am în eles bine dinş ş ţ cele ce mi-ai spus – nu are chiar aceea i impresie despre el.ş — Îi cuno ti doar firea i- i po i da seama ce repede l-ar mai scuza, dac-ar putea-o face.ş ş ţ ţ Colonelul nu r spunse i ceva mai târziu strângându-se ce tile de ceai i f cându-seă ş ş ş ă preg tiri pentru jocul de c r i, subiectul, bineîn eles, nu mai putu fi abordat.ă ă ţ ţ Doamna Jennings, care-i urm rise cu pl cere în timp ce st teau de vorb i care se a teptaă ă ă ăş ş s vad efectul celor împ rt ite de domni oara Dashwood printr-o manifestare imediat deă ă ă ăş ş ă veselie din partea colonelului Brandon, care ar fi fost fireasc la un b rbat în floarea tinere ii, aă ă ţ speran ei i a fericirii, observ cu uimire c r mâne tot restul serii înc i mai grav, i maiţ ş ă ă ă ăş ş gânditor decât de obicei. CAPITOLUL XXXI. A doua zi, dup o noapte în care dormi mai mult decât se a teptase, Marianne se de teptă ş ş ă la fel de con tient de suferin a ei ca i atunci când se culcase.ş ă ţ ş Elinor o încuraj pe cât putu s - i descarce sufletul i înainte de a fi chemate la miculă ă ş ş dejun analizaser situa ia pe toate fe ele, Elinor dovedind aceea i convingere ferm i dându-iă ţ ţ ş ăş acelea i sfaturi afectuoase, Marianne manifestând acelea i sentimente impetuoase i acelea iş ş ş ş p reri contradictorii, ca i pân atunci. Uneori îl considera pe Willoughby la fel de nefericit i deă ş ă ş nevinovat precum era i ea, iar alteori, pierzând orice n dejde, deoarece î i d dea seama c esteş ă ş ă ă imposibil s -l g seasc nevinovat. Acum era absolut indiferent la ce spune lumea, în clipaă ă ă ă urm toare vroia s se izoleze pentru totdeauna, ca apoi s se hot rasc s reziste cu energie. Într-oă ă ă ă ă ă

singur privin era, totu i, egal în a se manifesta i anume, atunci când era cazul, s evite, pe câtă ţă ş ă ş ă posibil, prezen a doamnei Jennings i îndurând-o printr-o t cere înc p ânat atunci când n-aveaţ ş ă ă ăţ ă încotro i trebuia s-o suporte. Î i o elise, în aceast privin , inima nevrând s cread c doamnaş ş ţ ă ţă ă ă ă Jennings i-ar putea privi suferin ele m car cu un pic de comp timire.ţ ă ă — Nu, nu, este imposibil, spunea ea; doamna Jennings nu poate fi sim itoare.ţ Amabilitatea ei nu v de te în elegere, bun tatea ei nu înseamn duio ie. Nu dore te altceva decâtă ş ţ ă ă ş ş s aib un subiect de bârf ; acum manifest simpatie fa de mine doar pentru c i-l ofer.ă ă ă ă ţă ă Elinor n-avusese nevoie de aceast dovad pentru a- i da seama cât de nedreapt esteă ă ş ă adesea sora ei în p rerile ce i le face despre oameni, datorit irascibilit ii, importan ei prea mariă ş ă ăţ ţ ce o d dea unei sensibilit i profunde i farmecelor unei comport ri alese. Ca i jum tate dină ăţ ş ă ş ă oameni, dac sunt jum tate din ei de tep i i buni, Marianne, care avea însu iri deosebite i ună ă ş ţ ş ş ş caracter deosebit, nu era nici rezonabil i nici sincer . Ea se a tepta ca i ceilal i s aib acelea iăş ă ş ş ţ ă ă ş p reri i sim minte ca i ale ei i le judeca comportarea prin efectul imediat al ac iunilor loră ş ţă ş ş ţ asupra ei. A a se face c dup micul dejun, pe când cele dou surori se aflau în camera lor, avuş ă ă ă loc un incident care o f cu pe Marianne s aprecieze i mai pu in înc bun tatea doamneiă ă ş ţ ă ă Jennings; datorit propriei ei sl biciuni, întâmplarea se dovedi a fi o nou surs de durere pentruă ă ă ă Marianne, de i doamna Jennings nu ac ion decât mânat de o extraordinar bun voin .ş ţ ă ă ă ă ţă Cu o scrisoare în mâna întins i cu o fa vesel i zâmbitoare, convins fiind c are săş ţă ăş ă ă ă aduc mângâiere, ea intr în odaie, spunând:ă ă — Ei, draga mea, i-am adus ceva de care sunt sigur c - i va face mult bine.ţ ă ă ţ Marianne auzise îndeajuns. Într-o clip , imagina ia ei îi i punea în fa o scrisoare de laă ţ ş ţă Willoughby, plin de duio ie i de c in , o scrisoare care explica tot ce se întâmplase, o scrisoareă ş ş ă ţă foarte conving toare i care-i d dea satisfac ie deplin ; avea s fie numaidecât urmat deă ş ă ţ ă ă ă Willoughby personal, care se va repezi ner bd tor în odaie pentru ca, aruncându-se la picioareleă ă ei, prin privirile lui elocvente s înt reasc asigur rile din scrisoarea sa. Visul unei clipe fu distrusă ă ă ă de cea urm toare. Avea acum sub ochi scrisul mamei sale, care pân atunci fusese întotdeaunaă ă pentru ea numai i numai prilej de bucurie; dup dezam girea pe care o sim i, avu impresia cş ă ă ţ ă abia în clipa aceea începuse s sufere cu adev rat.ă ă Nici un limbaj ce i-ar fi stat la îndemân în momentele ei de maxim elocin n-ar fi putută ă ţă exprima lipsa de omenie a doamnei Jennings; nu i-o putea repro a decât prin lacrimile ce-i iroiauş ş din ochi cu o îndârjire p tima ; repro ul îns nu fu în eles ca atare de doamna Jennings, careă şă ş ă ţ dup ce- i exprim în toate felurile mila ce-o resim ea pentru biata feti , se retrase, nu f r a seă ş ă ţ ţă ă ă referi din nou la scrisoare ca la un motiv de mângâiere. Dar, când fu destul de calm pentru a oă putea citi, scrisoarea nu prea-i aduse consolare. Numele lui Willoughby revenea prea des. Mama ei, care mai credea înc în logodna lor, i se bizuia mai mult ca oricând pe statorniciaă ş sentimentelor lui, fusese stârnit de rug mintea lui Elinor, de a o face pe Marianne s - i deschidă ă ă ş ă mai mult inima fa de ele dou ; i întreaga scrisoare manifesta, atâta duio ie fa de Marianne,ţă ă ş ş ţă atâta afec iune fa de Willoughby, i o convingere atât de profund în fericirea ce-i a teptaţ ţă ş ă ş împreun , încât plânse chinuit tot timpul cât o citi.ă ă Sim i din nou ner bdarea de a se vedea acas ; mama ei îi era mai drag ca oricând; maiţ ă ă ă drag tocmai datorit excesului de încredere pe care gre it i-l manifesta fa de Willoughby iă ă ş ş ţă ş Marianne dorea imperios s plece acas .ă ă Elinor, care nu era nici ea în stare s - i dea seama dac e mai bine pentru Marianne să ş ă ă r mân la Londra sau s se înapoieze la Barton, nu-i d du nici un sfat, rugând-o doar s aibă ă ă ă ă ă r bdare pân ce vor cunoa te dorin ele mamei lor, i în cele din urm sora ei î i d duă ă ş ţ ş ă ş ă consim mântul s a tepte pân când le vor fi aflat.ţă ă ş ă

Doamna Jennings le p r si mai devreme decât de obicei; c ci nu se sim ea la îndemân să ă ă ţ ă ă tie c familiile Middleton i Palmer nu sunt la fel de mâhnite ca i ea i refuzând-o categoric peş ă ş ş ş

Elinor, care se oferise s-o înso easc , plec , l sându-le singure tot restul dimine ii. Elinor, cuţ ă ă ă ţ inima grea, dându- i seama de necazul pe care avea s -l pricinuiasc i în elegând, dupş ă ăş ţ ă scrisoarea ce-o primise Marianne, cât de pu in izbutise s-o preg teasc pe mama lor, se apuc s -iţ ă ă ă ă scrie, pentru a-i relata cele întâmplate rugând-o s -i comunice ce urmeaz s fac ele; Marianne,ă ă ă ă care venise i ea în salon dup plecarea doamnei Jennings, r mase neclintit la masa unde scriaş ă ă ă Elinor, urm rind mi c rile peni ei, foarte nec jit c sora ei trebuie s duc la îndeplinire oă ş ă ţ ă ă ă ă ă sarcin atât de grea. i înc i mai sincer nec jit gândindu-se la efectul ce-l va avea aceast vesteă Ş ăş ă ă ă asupra mamei ei. Astfel se scurse cam un sfert de or , când Marianne, ai c rei nervi nu mai puteau suportaă ă un zgomot brusc, tres ri speriat , auzind o b taie în u .ă ă ă şă — Cine poate fi? Se întreb Elinor. i înc atât de devreme. Credeam c nu avem s neă Ş ă ă ă mai temem de nimeni. Marianne se duse la fereastr .ă — E colonelul Brandon, spuse ea enervat . De el trebuie s ne temem întotdeauna.ă ă — N-are s intre când o s afle c doamna Jennings nu este acas .ă ă ă ă — Nu m bazez eu pe una ca asta, spuse ea gr bindu-se s se retrag în camera lor. Ună ă ă ă om care n-are ce face cu timpul lui. Nu- i d seama c -i deranjeaz pe ceilal i.ş ă ă ă ţ Presupunerea ei se dovedi a fi adev rat , de i se baza pe o eroare i-o nedreptate; c ciă ă ş ş ă colonelul Brandon intr în cas ; i Elinor, care era sigur c venise îngrijorat fiind pentruă ă ş ă ă Marianne i care îi citi aceast îngrijorare în expresia lui tulburat i trist i în întrebarea scurt ,ş ă ăş ăş ă dar profund emo ionat pe care i-o puse în leg tur cu s n tatea surorii ei, o condamn în gând peţ ă ă ă ă ă ă Marianne pentru c îi acord atât de pu in stim .ă ă ţ ă ă Dup ce o salut îi spuse:ă ă — Am întâlnit-o pe doamna Jennings în Bond Street: ea m-a îndemnat s vin încoace iă ş m-am consolat cu gândul c am s te g sesc numai pe dumneata, fiindc ineam foarte mult s teă ă ă ăţ ă întâlnesc singur . Scopul meu… dorin a mea… singura mea dorin e de a sta de vorb cuă ţ ţă ă dumneata… Sper, cred c voi aduce mângâiere; nu, nu trebuie s folosesc cuvântul mângâiere…ă ă sau nu imediat… ci mai curând convingere, o convingere care s r mân în mintea suroriiă ă ă dumitale. Îmi vei permite s -mi ar t considera ia ce-o am pentru ea, pentru dumneata, pentruă ă ţ mama dumitale, relatându- i ni te împrejur ri, mânat fiind de o foarte sincer afec iune… de oţ ş ă ă ţ dorin adev rat de a v fi de folos… sper c nu gre esc – de i însu i faptul c mi-au trebuitţă ă ă ă ă ş ş ş ă atâtea ore ca s m conving c am dreptate în ceea ce inten ionez s fac – înseamn c am motiveă ă ă ţ ă ă ă s cred c nu m în el…ă ă ă ş Se opri. — Te în eleg, îi spuse Elinor. Ai ceva s -mi spui despre domnul Willoughby, ceva care neţ ă va ajuta s -i cunoa tem i mai bine caracterul. Vei face un act de adev rat prietenie fa deă ş ş ă ă ţă Marianne, spunându-ne tot ce tii. Î i voi r mâne foarte îndatorat pentru orice informa ie ce mi-ş ţ ă ă ţai putea-o da în aceast privin , iar recuno tin a ei o vei dobândi cu timpul. Te rog, spune-mi totă ţă ş ţ ce tii. Te rog…ş — Î i voi spune; ca s fiu scurt, în octombrie, când am plecat de la Barton… dar nu veiţ ă în elege dac îmi încep povestirea doar de atunci… trebuie s o încep mai dinainte. Ai s consta i,ţ ă ă ă ţ domni oar Dashwood, c sunt un foarte prost povestitor; nici nu tiu bine de unde s-o iau.ş ă ă ş Va trebui, cred, s - i spun câteva cuvinte despre mine însumi i am s-o fac pe scurt. Nuă ţ ş prea sunt ispitit s spun multe despre un asemenea subiect, zise el, oftând din adâncul inimii.ă Se opri o clip s - i adune gândurile i apoi, suspinând din nou, continu :ă ă ş ş ă

— Probabil c nu- i mai aduci de loc aminte de o discu ie (nu cred s - i fi f cut vreoă ţ ţ ă ţ ă impresie)… de o conversa ie pe care am avut-o într-o sear la Barton Park… o sear în care seţ ă ă dansa… i-n care i-am pomenit de o tân r pe care o cunoscusem eu odat i care sem na, într-oş ţ ă ă ăş ă oarecare m sur , cu sora dumitale Marianne.ă ă — Ba da, îi r spunse Elinor, îmi aduc aminte.ă Colonelul p ru încântat la auzul acestei confirm ri i ad ug :ă ă ş ă ă — Dac nu cumva m în al nesiguran a i p rtinirea unei amintiri pline de duio ie, întreă ă ş ă ţ ş ă ş ele dou exist o puternic asem nare, fizic i spiritual . Avea aceea i inim cald , aceea iă ă ă ă ăş ă ş ă ă ş ner bdare a imagina iei i a min ii.ă ţ ş ţ Aceast tân r era una dintre rudele mele cele mai apropiate, orfan din copil rie, fiind înă ă ă ă ă grija tat lui meu. Eram cam de aceea i vârst i-am fost înc din primii ani de via prieteni iă ş ăş ă ţă ş camarazi de joac . Nu pot s -mi amintesc s n-o fi iubit vreodat pe Eliza; i dragostea meaă ă ă ă ş pentru ea, pe m sur ce cre team, s-a dovedit a fi a a cum, poate c , judecându-m după ă ş ş ă ă ă gravitatea mea trist i sumbr de acum, nu i-ai putea închipui c a fi fost în stare s-o simtăş ă ţ ă ş vreodat . A ei, pentru mine, cred c era tot atât de fierbinte ca dragostea surorii dumitale pentruă ă Willoughby i a fost la fel de nefericit , de i din cu totul alte motive. La aptesprezece ani amş ă ş ş pierdut-o pentru totdeauna. S-a c s torit, împotriva dorin ei ei, cu fratele meu. Avea o avere mareă ă ţ i mo ia familiei noastre era împov rat de datorii. M tem c asta e tot ce pot spune despreş ş ă ă ă ă

comportarea aceluia care i-a fost în acela i timp unchi i tutore. Fratele meu n-o merita; niciş ş m car n-o iubea. Am sperat c dragostea ei pentru mine o va ajuta s treac prin toate situa iileă ă ă ă ţ grele, i un timp a a a i fost; dar pân la urm situa ia nenorocit în care se afla, c ci se lovea deş ş ş ă ă ţ ă ă mult r utate, îi înfrânse curajul i de i îmi promisese c nimic… dar cât de prost î i maiă ă ş ş ă ţ istorisesc lucrurile! Nici nu i-am pomenit cum s-a ajuns la toate acestea. Nu mai aveam decâtţ câteva ore ca s fugim împreun în Sco ia. Dar tr darea sau prostia fetei de serviciu a veri oareiă ă ţ ă ş mele ne-a dat de gol. Am fost surghiunit în casa unei rude ce locuia foarte departe, iar ei nu i s-a îng duit nici o libertate, nu i s-a dat voie s apar în societate, s se amuze în vreun fel oarecare,ă ă ă ă pân ce tata nu i-a impus punctul de vedere. M încrezusem prea mult în curajul ei i lovitura peă ş ă ş care-am primit-o a fost foarte grea; dar dac m car c s toria ei ar fi fost fericit , a a tân r cumă ă ă ă ă ş ă eram, m-a fi împ cat cu situa ia în câteva luni sau cel pu in n-ar trebui s m jeluiesc acum. Darş ă ţ ţ ă ă nu s-a întâmplat a a. Fratele meu nu inea de loc la ea; pl cerile lui erau altfel decât s-ar fi cuvenitş ţ ă s fie i s-a purtat prost cu ea chiar de la început. Rezultatul acestei comport ri, fa de o minteă ş ă ţă atât de tân r , de vioaie i de lipsit de experien ca aceea a doamnei Brandon, a fost cât se poateă ă ş ă ţă de firesc. La început s-a resemnat fa de situa ia ei nenorocit , i-ar fi fost foarte bine dac n-ar fiţă ţ ă ş ă trebuit s - i înfrâng regretele pe care le avea când î i aducea aminte de mine. Dar este oare deă ş ă ş mirare c , al turi de un b rbat care o provoca s fie necredincioas i f r vreun prieten care s-oă ă ă ă ăş ă ă sf tuiasc s fie cuminte (c ci tat l meu n-a mai tr it decât vreo câteva luni dup c s toria lor, iară ă ă ă ă ă ă ă ă eu eram cu regimentul în Indiile Orientale), este oare de mirare c a dec zut? Poate c dac-a fiă ă ă ş r mas în Anglia… dar gândul meu a fost s contribui la fericirea lor plecând pentru câ iva ani deă ă ţ lâng ea, în care scop mi-am i ob inut mutarea. Lovitura pe care mi-a dat-o c s toria ei, continuă ş ţ ă ă ă el cu un glas foarte agitat, a fost o nimica toat , a fost un fleac fa de ce-am sim it când am auzită ţă ţ despre divor ul ei, cam la vreo doi ani dup aceea. Aceast lovitur m-a f cut s devin atât deţ ă ă ă ă ă mohorât… i chiar i-acum amintirea a ceea ce am suferit…ş ş Nu mai putu scoate un singur cuvânt i, ridicându-se în grab , se plimb câteva minuteş ă ă prin odaie. Impresionat de cele ce auzise de la el i înc i mai mult de suferin a lui, Elinor nuă ş ăş ţ era în stare s vorbeasc . Brandon observ cât îi pare ei de r u i apropiindu-se, îi lu mâna, i-oă ă ă ă ş ă strânse i i-o s rut cu un respect plin de recuno tin . Dup înc vreo câteva minute de t cere,ş ă ă ş ţă ă ă ă reu i s continue calm:ş ă

— Trecuser trei ani de la acel nefericit eveniment, când m-am întors în Anglia. Primaă mea grij , dup ce-am sosit, a fost, fire te, s o caut; dar încerc rile mele de a o g si fur tot atâtă ă ş ă ă ă ă de neizbutite pe cât erau de triste. N-am putut decât s dau de urma primului b rbat care oă ă sedusese i aveam toate motivele s m tem c îl p r sise doar spre a se cufunda i mai mult într-ş ă ă ă ă ă şo via de desfrâu. Pensia pe care o primea prin lege nu era pe potriva averii ei i nici nu eraţă ş suficient s o între in în mod confortabil; de la fratele meu am aflat c , în urm cu câteva luni,ă ă ţ ă ă ă transmisese unei alte persoane dreptul de a folosi aceast pensie. Fratele meu î i închipuia, i cuă ş ş cât calm, c risipa ei, mizeria de care fusese urmat , o obligaser s dispun astfel de pensie,ă ă ă ă ă pentru a ie i din vreun impas. Pân la urm , îns , doar la ase luni de la întoarcerea mea înş ă ă ă ş Anglia, am reu it totu i s-o g sesc. Afec iunea fa de un fost servitor de-al meu, care avuseseş ş ă ţ ţă dup aceea o soart nefericit , m-a f cut s -l vizitez într-o cas mizer unde era inut închisă ă ă ă ă ă ă ţ pentru c era datornic; i-acolo, în aceea i cas , închis din acelea i motive, am g sit-o peă ş ş ă ă ş ă nefericita mea cumnat . Era atât de schimbat , atât de ofilit , de istovit din pricina a tot felul deă ă ă ă suferin e cumplite! Greu mi-a venit s cred c fiin a nefericit i firav din fa a mea era ce maiţ ă ă ţ ăş ă ţ r m sese din fata s n toas , înfloritoare, fermec toare pe care o iubisem odat la nebunie! Ce-amă ă ă ă ă ă ă suferit când am v zut-o în halul în care se afla… dar n-am dreptul s te mai nec jesc descriindu- iă ă ă ţ toate acestea… i-a a te-am mâhnit prea mult… C dup toate aparentele era într-un stadiu foarteş ş ă ă avansat de tuberculoz , a fost pentru mine, da, în situa ia în care se afla, a fost pentru mine ceaă ţ mai mare mângâiere. Via a nu-i mai putea oferi nimic, decât r gazul s se preg teasc mai bineţ ă ă ă ă de moarte. Am mutat-o într-o locuin foarte confortabil , unde se bucura de o bun îngrijire; amţă ă ă vizitat-o zilnic cât a mai tr it; am fost al turi de ea în ultimele clipe ale vie ii.ă ă ţ Se opri din nou spre a- i mai reveni pu in; printr-o exclama ie plin de duio ie, Elinor î iş ţ ţ ă ş ş manifest mâhnirea ce-o sim ea fa de soarta nefericitei lui prietene.ă ţ ţă — Sper, spuse el, c sora dumitale n-o s fie jignit de asem narea pe care o g sesc întreă ă ă ă ă ea i biata mea rud dezonorat . Soarta lor, norocul lor nu pot fi la fel. Dac firea blând aş ă ă ă ă veri oarei mele ar fi fost ap rat de o minte hot rât sau de o c s torie fericit , ar fi putut deveniş ă ă ă ă ă ă ă a a cum ve i ajunge s o vede i pe Marianne. Dar de ce i-am spus toate acestea? S-ar p rea c te-ş ţ ă ţ ţ ă ăam nec jit degeaba.ă Oh, domni oar Dashwood… o poveste ca asta… neistorisit de paisprezece ani… eş ă ă foarte greu de reprodus, crede-m ! Dar promit s fiu mai adunat, mai concis. Mi-a l sat în grijă ă ă ă unicul ei copil, o feti , vl starul primei ei leg turi vinovate, care avea pe atunci vreo trei ani. Î iţă ă ă ş iubea copila i a inut-o întotdeauna al turea de ea. Îmi încredin a ceva valoros, ceva pre ios i cuş ţ ă ţ ţ ş drag inim mi-a fi îndeplinit îndatorirea fa de feti , ocupându-m chiar eu de educa ia ei,ă ă ş ţă ţă ă ţ dac situa ia mea i a ei mi-ar fi putut-o permite; dar eu n-aveam familie, n-aveam c min, a a că ţ ş ă ş ă micu a Eliza fu dat la un internat. M duceam s-o v d ori de câte ori îmi era cu putin ; i dupţ ă ă ă ţă ş ă moartea fratelui meu (care a survenit acum cinci ani l sându-m mo tenitorul averii familiei) m-aă ă ş vizitat adesea la Delaford. Spuneam despre ea c este o rud îndep rtat , dar îmi dau foarte bineă ă ă ă seama c în general am fost b nuit c între noi exist o leg tur mult mai strâns . Cu trei ani înă ă ă ă ă ă ă urm (tocmai împlinise paisprezece ani) am scos-o de la coal i-am dat-o în grija unei femeiă ş ăş foarte respectabile, ce locuia în Dorsetshire, care se mai îngrijea de alte patru sau cinci fete cam de aceea i vârst , i timp de doi ani am avut toate motivele s fiu mul umit de felul în care seş ă ş ă ţ aranjaser lucrurile. Dar în februarie, anul trecut, sunt aproape dou sprezece luni de atunci, aă ă disp rut dintr-o dat . La rug mintea ei insistent îi d dusem voie (în mod cu totul imprudent,ă ă ă ă ă cum s-a dovedit mai târziu) s se duc la Bath, împreun cu una dintre tinerele ei prietene, care-lă ă ă înso ea acolo pe tat l ei obligat s - i vad de s n tate. tiam c este un om foarte cumsecade iţ ă ă ş ă ă ă Ş ă ş aveam o p rere bun i despre fata lui – o p rere mai bun decât merita; c ci, de i cuno teaă ăş ă ă ă ş ş desigur întreaga situa ie, n-a vrut s -mi spun absolut nimic, p strând secretul cu înc p ânare iţ ă ă ă ă ăţ ş

în mod cu totul nechibzuit. Tat l ei era un om bine inten ionat, dar nu prea iste , a a c n-a putută ţ ţ ş ă s -mi dea nici o informa ie, fiindc fusese obligat s stea mai mult în cas , în timp ce feteleă ţ ă ă ă hoin reau prin tot ora ul. Intrând în leg tur cu cine le poftea inima; b trânul încerc s mă ş ă ă ă ă ă ă conving , fiind i el încredin at de ce îmi spune, c fiica lui n-are absolut nici un amestec în toată ş ţ ă ă afacerea. Pe scurt, n-am putut afla nimic altceva decât c plecase, iar ce s-a mai întâmplat înă urm toarele opt luni a r mas doar de domeniul presupunerilor. Cred c oricine î i poate închipuiă ă ă ş la ce m-am gândit, de ce m-am temut, i pe deasupra cât am suferit.ş — Doamne, Dumnezeule, strig Elinor, s fi fost oare…ă ă S fi fost oare Willoughby?ă — Primele tiri pe care le-am avut de la Eliza le-am primit printr-o scrisoare pe care mi-aş trimis-o chiar ea în octombrie, anul trecut. Mi-a fost adus de la Delaford i mi-a fost înmânată ş ă chiar în diminea a când inten ionam s mergem în excursie la Whitwell; de aceea am plecat atâtţ ţ ă de brusc i sunt sigur c plecarea mea trebuie s fi p rut atunci curioas la toat lumea, ba cred cş ă ă ă ă ă ă unii au fost chiar i jigni i. Presupun c domnul Willoughby, când m critica din priviri pentruş ţ ă ă lipsa de polite e de care m f ceam vinovat, împiedicându-le excursia, nici nu visa c eramţ ă ă ă chemat ca s aduc alinare unei fete pe care o nenorocise; dar la ce-ar fi folosit, chiar dac-ar fiă tiut-o? Ar fi fost mai pu in vesel sau mai pu in fericit, când i-ar fi zâmbit sora dumitale? Nu.ş ţ ţ

C ci el s vâr ise ceva ce nici un b rbat cu sim ire n-ar fi putut-o face. O abandonase pe fata de aă ă ş ă ţ c rei tinere e i nevinov ie profitase, l sând-o nespus de nefericit , f r s -i asigure o casă ţ ş ăţ ă ă ă ă ă ă onorabil , f r ajutor, f r prieteni, f r s -i spun unde plecase! O p r sise, promi ându-i c seă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ţ ă va întoarce; nici nu s-a întors, nici nu i-a scris, i nici nu i-a adus vreo mângâiere sau vreun ajutor.ş — Dar asta le întrece pe toate! Exclam Elinor.ă — Acum î i po i da seama ce fel de om este: un cheltuitor i-un desfrânat, mai r u chiarţ ţ ş ă decât amândou laolalt .ă ă tiind toate acestea, i tiindu-le de-atâtea s pt mâni, î i închipui ce trebuie s fi încercat,Ş ş ş ă ă ţ ă când mi-am dat seama c sora dumitale ine la el mai mult decât oricând i fiind încredin at că ţ ş ţ ă urmeaz s se m rite cu el: imagineaz - i ce trebuie s fi sim it, gândindu-m cu îngrijorare laă ă ă ă ţ ă ţ ă întreaga dumitale familie. Când am trecut pe aici s pt mâna trecut i te-am g sit singur , amă ă ăş ă ă venit hot rât s aflu care-i adev rul, de i nu eram prea hot rât ce voi face când îl voi ti. Cred că ă ă ş ă ş ă atunci atitudinea mea trebuie s i se fi p rut curioas , dar acum ai s-o în elegi. S v las pe toateăţ ă ă ţ ă ă s fi i în elate, s o v d pe sora dumitale… dar ce puteam face? Nu puteam spera c amesteculă ţ ş ă ă ă meu ar fi putut avea vreo ans de succes; i uneori m gândeam c Willoughby s-ar mai puteaş ă ş ă ă îndrepta sub influen a surorii dumitale. Dar acum, dup ce s-a comportat în felul acesta ru inos,ţ ă ş cine mai tie ce inten ii o fi avut fa de ea? Oricare i-ar fi fost îns gândurile, poate c acumş ţ ţă ă ă domni oara Marianne o s fie, i f r îndoial c va fi de aci înainte, mul umit de întors tura peş ă ş ă ă ă ă ţ ă ă care au luat-o lucrurile, când are s se gândeasc la cele ce i s-au întâmplat bietei mele Eliza,ă ă când are s chibzuiasc Ia situa ia nenorocit i f r de speran a acestei biete copile, când are să ă ţ ăş ă ă ţă ă i-o închipuie iubindu-l atât de mult, cum îl iube te i ea, f cându- i mereu repro uri, care au s-oş ş ş ă ş ş

chinuie toat via a.ă ţ Cred c dac are s se compare cu Eliza, asta are s -i fie de ajutor. Are s - i dea seama că ă ă ă ă ş ă suferin ele ei nu înseamn mare lucru; nu sunt rezultatul unei purt ri nepotrivite din partea ei i n-ţ ă ă şo pot face de ru ine. Dimpotriv , cei ce-i sunt prieteni o vor aprecia i mai mult înc . Îngrijorareaş ă ş ă pricinuit de suferin ele ei i respectul pentru curajul ei în fa a acestora vor spori ata amentulă ţ ş ţ ş prietenilor ei. Dar în orice caz fac apel la discern mântul dumitale, domni oar Elinor, când va fiă ş ă vorba s -i transmi i toate cele ce i le-am spus. Sigur c dumneata tii cel mai bine ce efect voră ţ ţ ă ş avea; dac n-a fi crezut cu convingere i din toat inima c i-ar putea fi de vreun folos, c ară ş ş ă ă ă putea-o face s regrete mai pu in, n-a fi îndr znit s te sup r vorbindu- i despre necazurileă ţ ş ă ă ă ţ

familiei mele, i f cându-te poate s crezi c am inut în felul acesta s cresc în ochii vo tri, înş ă ă ă ţ ă ş detrimentul altora. Elinor îi mul umi pentru tot ce aflase de la el cu profund recuno tin , fiind asigurat cţ ă ş ţă ă ă Marianne va avea într-adev r de profitat când va afla cele ce-i istorisise colonelul Brandon.ă — Ceea ce m-a îndurerat mai mult ca orice, spuse ea, a fost felul în care s-a str duit s -lă ă g seasc nevinovat, c ci asta o face s sufere mai mult decât dac ar fi încredin at de nemerniciaă ă ă ă ă ţ ă lui. Acum, chiar dac va suferi cumplit la început, sunt sigur c în curând are s se simt maiă ă ă ă ă bine. Apoi, dup o scurt pauz , continu :ă ă ă ă — L-ai mai v zut vreodat pe domnul Willoughby, de când ai plecat de la Barton?ă ă — Da, r spunse el grav. L-am mai v zut o dat . N-am putut evita o anumit întâlnire cuă ă ă ă el. Surprins de maniera lui, Elinor îl privi speriat , întrebând:ă ă — Cum?! L-ai întâlnit ca s …ă — Nu l-a fi putut întâlni în nici un alt chip. Eliza îmi m rturisise, de i aproape împotrivaş ă ş voin ei ei, numele iubitului; i când Willoughby veni la Londra, cam la dou s pt mâni dupţ ş ă ă ă ă sosirea mea, ne-am dat întâlnire; el pentru a- i ap ra comportarea, eu pentru a i-o pedepsi.ş ă Niciunul dintre noi n-a fost r nit i de aceea vestea înfrunt rii noastre nu s-a maiă ş ă r spândit.ă Elinor oft , gândindu-se c n-ar fi fost nevoie ca duelul s aib loc; dar presupuse c nuă ă ă ă ă este de condamnat când un b rbat i un soldat îl consider necesar.ă ş ă — Asta a fost nefericita asem nare dintre soarta mamei i a fiicei, spuse colonelulă ş Brandon, dup o pauz .ă ă Prea pu in am reu it s -mi îndeplinesc misiunea.ţ ş ă — i Eliza mai e la Londra?Ş — Nu, de îndat ce i-a revenit din lehuzie, c ci atunci când am dat de urma ei tocmaiă ş ă trebuia s nasc , am dus-o la ar împreun cu copilul ei i de atunci st acolo.ă ă ţ ă ă ş ă Apoi, aducându- i aminte c o desparte probabil pe domni oara Elinor de sora ei, î iş ă ş ş încheie vizita, primind din nou acelea i asigur ri de recuno tin din partea ei i, p r sind-o, oş ă ş ţă ş ă ă l s pe Elinor cu inima plin de compasiune i respect fa de el.ă ă ă ş ţă CAPITOLUL XXXII. Când, foarte curând dup aceea, domni oara Dashwood îi relat toate am nuntele acesteiă ş ă ă conversa ii surorii ei, efectul pe care-l avu asupra acesteia nu fu pe de-a-ntregul acela pe careţ Elinor sperase s -l vad . Nu c Marianne n-ar fi dat crezare la tot ce i se povestise, c ci ascultă ă ă ă ă întreaga relatare cu o aten ie r bd toare i supus ; nu f cu nici o obiec ie i nici o remarc , nuţ ă ă ş ă ă ţ ş ă încerc s -i ia ap rarea lui Willoughby i, prin lacrimile pe care le v rs , dovedi c - i d seamaă ă ă ş ă ă ă ş ă de vinov ia lui. Dar, de i aceast comportare o asigur pe Elinor c sora ei a fost, în sfâr it,ăţ ş ă ă ă ş convins de vinov ia lui Willoughby, de i observ cu satisfac ie efectul vorbelor ei, prin aceeaă ăţ ş ă ţ c ea nu-l mai evita pe colonelul Brandon, când trecea pe acolo, prin aceea c st tea de vorb cuă ă ă ă el, i chiar de bun voie, ar tându-i un fel de respect plin de în elegere, de i observ c este maiş ă ă ţ ş ă ă pu in irascibil decât pân atunci, nu o v zu îns mai pu in nefericit . Starea ei de spirit ajunse sţ ă ă ă ă ţ ă ă capete un oarecare echilibru, dar acest echilibru se manifesta printr-o triste e mohorât . Pierdereaţ ă pe care o sim i când î i d du seama de adev ratul caracter al lui Willoughby însemn pentru ea oţ ş ă ă ă lovitur i mai puternic înc decât aceea ce-o primise atunci când v zuse c a pierdut dragosteaăş ă ă ă ă lui. Felul în care el profitase de domni oara Williams i cum o p r sise dup aceea, nefericireaş ş ă ă ă acelei biete fete i îndoielile ce le avea cu privire la inten iile pe care el ar fi putut s le aib faş ţ ă ă ţă de ea, Marianne, însemnau o povar atât de grea pentru mintea ei, încât nu îndr znea s -i spună ă ă ă

nici m car lui Elinor tot ce sim ea, i faptul c mocnea în t cere meditând la sup r rile ei oă ţ ş ă ă ă ă îndurera pe sora ei mult mai mult decât dac Marianne i-ar fi vorbit deschis despre ele, dac ea iă ă le-ar fi m rturisit ori de câte ori sim ea nevoia.ă ţ Dac ar fi s relat m cele spuse i sim ite de doamna Dashwood atunci când a primită ă ă ş ţ scrisoarea lui Elinor i a r spuns la ea, ar însemna doar s repet m cele spuse i sim ite de fiiceleş ă ă ă ş ţ ei; o dezam gire aproape la fel de chinuitoare ca i aceea a Mariannei i o indignare înc i maiă ş ş ăş mare ca a lui Elinor. Primir scrisori lungi, una dup alta, prin care ea le ar ta tot ce suferea iă ă ă ş gândea, prin care- i exprima îngrijorarea plin de solicitudine fa de Marianne i o implora s - iş ă ţă ş ă ş înfrunte cu curaj nenorocirea. Profund , într-adev r, trebuie s fi fost durerea Mariannei, dac mama ei o putea astfelă ă ă ă îmb rb ta! Umilitoare i înjositoare trebuie s fi fost sursa acelor regrete, pe care dorea s nu leă ă ş ă ă mai simt Marianne!ă Împotriva a tot ceea ce i-ar fi putut aduce mângâiere, doamna Dashwood hot râse c ar fiă ă fost mai bine pentru Marianne s fie, în acele momente, oriunde altundeva decât la Barton, undeă tot ce i-ar fi c zut sub ochi i-ar fi adus aminte de trecut i ar fi mâhnit-o peste m sur , f cându-lă ş ă ă ă pe Willoughby s -i apar mereu în gând, a a cum îl v zuse acolo întotdeauna. A a c , ea leă ă ş ă ş ă recomand fetelor ei s nu- i scurteze nici într-un caz vizita la Londra, a c rei durat , de i nimeniă ă ş ă ă ş n-o stabilise cu precizie, urma, dup impresia tuturor, s fie de cel pu in cinci- ase s pt mâni.ă ă ţ ş ă ă Acolo aveau s se bucure f r doar i poate de tot felul de îndeletniciri, de preocup ri, de oă ă ă ş ă societate pe care nu o puteau avea sau întâlni la Barton i care ar fi reu it, dup cum spera, s oş ş ă ă mai potoleasc din când în când pe Marianne, în a a fel încât s se mai intereseze i de alteă ş ă ş lucruri i s se amuze cât de cât, chiar dac ea respingea în momentul acela asemenea idee.ş ă ă Doamna Dashwood î i închipuia c primejdia de a-l reîntâlni pe Willoughby era tot atâtş ă de mic la Londra ca i la ar , c ci Willoughby n-avea ce mai c uta în casele celor ce seă ş ţ ă ă ă considerau prietenii Mariannei. A a c dac nu se puteau întâlni inten ionat, nu trebuiau s se laseş ă ă ţ ă expu i neglijen ei de a se întâlni din întâmplare, dar ansa aceasta era mult mai mic înş ţ ş ă îmbulzeala din Londra, decât în sih stria de la Barton, unde ar fi fost poate obligat s fac o vizită ă ă ă la Allenham, cu ocazia c s toriei lui, pe care doamna Dashwood o considera acum foarte sigur ,ă ă ă de i la început se gândise la ea doar ca la o simpl eventualitate.ş ă i mai avea înc un motiv de a dori ca fetele ei s r mân acolo; aflase, printr-o scrisoareŞ ă ă ă ă pe care o primise de la fiul ei vitreg, c el i so ia lui aveau s soseasc la Londra cam pe laă ş ţ ă ă mijlocul lunii februarie i socotea c e bine ca ele s - i vad din când în când fratele.ş ă ă ş ă Marianne promisese s se lase c l uzit de p rerile mamei ei, a a c li se supuse, f ră ăă ă ă ş ă ă ă împotrivire, de i ar fi vrut i s-ar fi a teptat la cu totul altceva, de i considera hot rârea mamei eiş ş ş ş ă ca fiind cu totul gre it , bizuindu-se pe motive eronate; i de i, cerându-i s r mân în continuareş ă ş ş ă ă ă la Londra, o lipsea de singurul lucru ce-i putea alina cu adev rat nefericirea, de duio ia mamei eiă ş de care s-ar fi putut bucura direct i o condamna s vad o societate i ni te scene ce n-aveau s -iş ă ă ş ş ă mai lase nici m car o clip de lini te.ă ă ş O mângâia îns mult gândul c ceea ce trebuia s însemne un r u pentru ea avea s fie ună ă ă ă ă bine pentru sora ei; iar Elinor, pe de alt parte, b nuind c n-are s -l poat evita cu totul peă ă ă ă ă Edward, se consola cu ideea c , de i prelungirea vizitei lor nu putea fi decât un prilej deă ş nefericire pentru ea, îi va face Mariannei mai mult bine decât o întoarcere imediat înă Devonshire. Grija ei, de a o face pe sora sa s nu aud niciodat men ionându-se numele luiă ă ă ţ Willoughby se dovedi într-adev r a fi util . De i f r s - i dea seama de acest lucru, Marianneă ă ş ă ă ă ş profit de pe urma ei, c ci nici doamna Jennings, nici sir John, i nici m car doamna Palmer nuă ă ş ă

mai vorbir despre el în prezen a ei. Elinor ar fi vrut ca i ea s fie scutit de comentariile lor, dară ţ ş ă ă acest lucru fu imposibil i fu obligat s asculte, zi de zi, indignarea tuturora.ş ă ă Sir John nu putea crede posibil un asemenea lucru. Un om despre care întotdeauna avusese motive s aib o p rere atât de bun ! Un tân r atâtă ă ă ă ă de simpatic! Nu credea s existe un c l re mai îndr zne în întreaga Anglie! Era ceva cu totulă ăă ţ ă ţ inexplicabil! Din partea lui n-avea decât s se duc la naiba! Pentru nimic în lume n-avea s -i maiă ă ă adreseze vreo vorb , oriunde s-ar fi întâmplat s -l întâlneasc ! Nu, nici m car de-ar fi fost s fieă ă ă ă ă împreun în h i urile de pe lâng Barton i s trebuiasc amândoi s a tepte dou ore în ir. Ceă ăţş ă ş ă ă ă ş ă ş individ tic los! Ce câine mincinos! i când te gânde ti c ultima dat când se întâlniser seă Ş ş ă ă ă oferise s -i d ruiasc unul dintre c elu ii lui, Folly! Dar cu asta s-a sfâr it totul!ă ă ă ăţ ş ş În felul ei, doamna Palmer era la fel de sup rat .ă ă Era hot rât s înceteze numaidecât orice leg turi cu el i era foarte mul umit c de faptă ă ă ă ş ţ ă ă nici nu f cuse cuno tin cu el. Ce n-ar fi dat s fie Combe Magna mai departe de Cleveland; dară ş ţă ă asta n-avea nici o importan , c ci oricum era mult prea departe ca s -i viziteze mo ia; îl ura atâtţă ă ă ş de mult, încât era hot rât s nu-i mai pomeneasc niciodat numele i avea s le spun tuturoră ă ă ă ă ş ă ă cuno tin elor ei ce om de nimica este.ş ţ Doamna Palmer î i ar t bun voin a, încercând s afle cât mai multe am nunte în leg turş ă ă ă ţ ă ă ă ă cu apropiata c s torie i s i le comunice lui Elinor. Curând fu în m sur s le spun cine avea să ă ş ă ă ă ă ă ă le construiasc noua calea c , de ce pictor era f cut portretul domnului Willoughby i la ceă ş ă ă ş magazin puteau fi v zute rochiile domni oarei Grey.ă ş Nep sarea calm i politicoas a ladyei Middleton în aceast privin fu un fericit prilej deă ăş ă ă ţă u urare pentru starea de spirit în care se g sea Elinor, care era adesea foarte deprimat din pricinaş ă ă amabilit ii zgomotoase a celorlal i. Era un motiv de consolare pentru ea s tie c cel pu in unaăţ ţ ăş ă ţ dintre persoanele din cercul lor de prieteni nu manifest interes în aceast privin ; era o mareă ă ţă mângâiere pentru ea s tie c exist cel pu in cineva care, atunci când o întâlne te, nu manifestăş ă ă ţ ş ă vreun sentiment de curiozitate, c utând s afle am nunte, i nici îngrijorare pentru s n tateaă ă ă ş ă ă surorii ei. Orice însu ire este uneori apreciat , inând seama de condi iile de moment, mai mult decâtş ă ţ ţ merit cu adev rat; i Elinor era uneori atât de obosit de condolean ele prea amabile, încâtă ă ş ă ţ ajunsese s considere buna cre tere a fi mai de folos decât bun tatea.ă ş ă Lady Middleton î i exprima ceea ce sim ea pentru tot ce se întâmplase exclamând, o datş ţ ă sau de dou ori pe zi, dac subiectul era luat în discu ie: „Este de-a dreptul scandalos!”, f r aă ă ţ ă ă manifesta nici cea mai mic emo ie i f r s - i mai aduc aminte un cuvânt despre întreagaă ţ ş ă ă ă ş ă chestiune; i dup ce- i sprijinise în felul acesta demnitatea propriului ei sex i dup ce criticaseş ă ş ş ă cu hot râre defectele celuilalt, se consider liber s se îngrijeasc de propriile ei reuniuni i seă ă ă ă ă ş hot rî, a adar (de i oarecum împotriva p rerii lui sir John), c , deoarece doamna Willoughby vaă ş ş ă ă fi o femeie monden i în acela i timp bogat , ea, lady Middleton, îi va l sa cartea ei de vizit , deăş ş ă ă ă îndat ce se va m rita.ă ă Felul delicat, neostentativ în care se interesa colonelul Brandon n-o sup ra niciodat peă ă Elinor. El î i câ tigase cu prisosin dreptul de a discuta cu intimitate despre dezam girea suroriiş ş ţă ă ei, prin zelul prietenos cu care se str duise s i-o mai aline i st teau întotdeauna de vorb ,ă ă ş ă ă încrezându-se unul în cel lalt. Cea mai de seam r splat pentru penibilul efort ce-l f cuse în a- iă ă ă ă ă ş dezv lui durerile trecute i umilin ele prezente o primea când privirile pline de în elegere aleă ş ţ ţ Mariannei se opreau uneori asupra lui i când îi auzea glasul blând, ori de câte ori era obligat sauş ă se sim ea obligat s -i vorbeasc (de i acest lucru nu se întâmpla prea adesea). Aceste manifest riţ ă ă ă ş ă îl asigurau c eforturile lui o f cuser s -l priveasc mai binevoitor i tot ele o f ceau pe Elinor să ă ă ă ă ş ă ă spere c aceast bun voin va spori cu timpul; dar doamna Jennings, care nu cuno tea adev rataă ă ă ţă ş ă

stare de lucruri, care tia numai c Brandon este la fel de grav ca de obicei, i c ea nu-l poateş ă ş ă convinge nici s fac cererea în c s torie i nici s -i încredin eze ei aceast misiune, începu, camă ă ă ă ş ă ţ ă dup vreo dou zile, s cread c nu se vor mai cununa pe la Sânziene. Ci tocmai la toamn , iară ă ă ă ă ă dup vreo s pt mân s fie încredin at c nunta nici nu va mai avea loc. Buna în elegere dintreă ă ă ă ă ţ ă ă ţ colonel i Elinor p rea mai degrab s arate c onoarea de a deveni st pâna dudului, a canalului iş ă ă ă ă ă ş a boschetului de tis îi va reveni ei; i cât va vreme doamna Jennings încet cu des vâr ire s seă ş ă ă ă ş ă mai gândeasc la domnul Ferrars.ă Cam pe la începutul lunii februarie, la vreo dou s pt mâni dup ce Marianne primiseă ă ă ă scrisoarea lui Willoughby, Elinor avu penibila misiune de a-i aduce la cuno tin c s-a însurat.ş ţă ă Avusese grij s i se transmit vestea mai întâi ei, de îndat ce se afl c s-a oficiat ceremonia,ă ă ă ă ă ă deoarece voia ca Marianne s nu afle de acest lucru de prin ziare, pe care le cerceta cu înfrigurareă în fiecare diminea .ţă Marianne primi vestea hot rât fiind s nu se tulbure; nu f cu nici un comentariu înă ă ă ă leg tur cu ea i, la început, nu v rs lacrimi; dar nu mult dup aceea izbucni în plâns, f r să ă ş ă ă ă ă ă ă vrea, i tot restul zilei fu într-o stare jalnic , asem n toare cu aceea în care fusese atunci cândş ă ă ă aflase c evenimentul urma s aib loc.ă ă ă Tân ra pereche p r si Londra curând dup nunt ; i Elinor sper c acum va reu i s-oă ă ă ă ă ş ă ă ş conving pe sora ei – care nu mai ie ise din cas de când primise lovitura – s ias câte pu in înă ş ă ă ă ţ ora , a a cum f cuse de atâtea ori, deoarece acum nu mai exista nici o primejdie s -i întâlneascş ş ă ă ă pe vreunul din cei doi. Cam pe atunci, cele dou domni oare Steele, care sosiser de curând în casa veri oareiă ş ă ş lor, în Bartlett's Buildings, Holborn, se prezentar din nou în fa a rudelor lor mai nobile dină ţ Conduit i Berkeley Street i fur primite de toat lumea cu mult cordialitate.ş ş ă ă ă Doar Elinor nu se bucur s le vad . Prezen a lor o f cea întotdeauna s sufere, i abiaă ă ă ţ ă ă ş dac putu s r spund cu amabilitate la nemaipomenita bucurie manifestat de Lucy, când afl că ă ă ă ă ă ă mai este înc la Londra.ă — A fi fost foarte dezam git s nu te mai fi întâlnit aici, spuse ea de mai multe ori,ş ă ă ă subliniind cât putu mai mult cuvântul mai. Dar tiam eu c am s te întâlnesc.ş ă ă Eram aproape sigur c n-o s pleci atât de repede din capital , de i tii, cred, c la Bartonă ă ă ă ş ş ă mi-ai spus c nu inten ionezi s r mâi mai mult de-o lun . Dar am socotit înc de pe atunci c aiă ţ ă ă ă ă ă s te r zgânde ti pân la urm .ă ă ş ă ă Ar fi fost mare p cat s pleci înainte de a fi sosit fratele i sora dumitale. i suntă ă ş Ş încredin at c acum n-ai nici un motiv s te gr be ti. Sunt grozav de bucuroas c nu te-ai inutţ ă ă ă ă ş ă ă ţ de cuvânt. Elinor o în elese perfect i fu silit s fac apel la toat st pânirea ei de sine pentru a-i daţ ş ă ă ă ă ă impresia c nu o în elege.ă ţ — Ei, dragele mele, spuse doamna Jennings, cum a i c l torit?ţ ă ă — Nu cu diligen a, v asigur, replic domni oara Steele cea mare, entuziasmându-seţ ă ă ş dintr-o dat ; am venit cu tr sura tot drumul i pot s v asigur c am fost înso ite de un domni oră ă ş ă ă ă ţ ş foarte elegant. Preotul Davies tocmai venea la Londra i ne-am gândit c n-ar fi r u s venim iş ă ă ă ş noi cu tr sura; i s-a purtat ca un domn i-a pl tit cu zece-doisprezece ilingi mai mult decât noi.ă ş ş ă ş — O, o, exclam doamna Jennings; foarte dr gu , i sunt sigur , garantez chiar, c preotulă ă ţ ş ă ă nu e însurat. — Asta-i acum, r spunse domni oara Steele cea mare, râzând afectat i f când-o peă ş ăş ă mironosi a. Toat lumea râde de mine în leg tur cu preotul i nu tiu de ce. Veri oarele meleţ ă ă ă ş ş ş spun c sunt sigure c-am f cut o cucerire; dar în ce m prive te, crede i-m , v rog, c ceasuriă ă ă ş ţ ă ă ă întregi nici nu m gândesc la el. Doamne! „Ia uite-l venind pe curtezanul t u, Nancy”, îmi spuseă ă

veri oara mea mai zilele trecute, când îl v zu apropiindu-se de cas . „Curtezanul meu! I-amş ă ă r spuns. Nu tiu la cine te referi. Preotul nu e curtezanul meu.”ă ş — Ei, ei, astea-s vorbe, dar n-ai s ne duci tu cu ele.ă V d eu c preotul i-e ursitul.ă ă ţ — Nu, z u c nu! Replic domni oara Steele afectând seriozitate. i chiar te rog din sufletă ă ă ş Ş s -i contrazici pe aceia pe care ai s -i auzi vorbind despre a a ceva.ă ă ş Doamna Jennings o asigur numaidecât c nici nu se gânde te s fac una ca asta,ă ă ş ă ă obligând-o pe domni oara Steele s se simt pe de-a-ntregul fericit .ş ă ă ă — Presupun, domni oar Dashwood, c-o s sta i cu fratele i cu sora dumneavoastr , cândş ă ă ţ ş ă vor sosi la Londra, spuse Lucy, reîncepându- i atacul, dup ce- i încetase o vreme aluziile ostile.ş ă ş — Nu, nu cred c vom sta la ei.ă — Ba da, cred c a a ve i face.ă ş ţ Elinor nu vru s -i fac pe plac, r spunzându-i din nou în contradictoriu.ă ă ă — Ce bine c doamna Dashwood nu v simte lipsa de atâta vreme!ă ă — De-atâta vreme! Interveni doamna Jennings. Dar vizita lor abia a început! Lucy fu redus la t cere.ă ă — Îmi pare r u c n-o putem vedea pe sora dumitale, domni oar Dashwood, spuseă ă ş ă domni oara Steele cea mare.ş Îmi pare r u c nu se simte bine.ă ă Într-adev r, Marianne ie ise din odaie la sosirea lor.ă ş — E ti foarte dr gu . Surorii mele îi va p rea tot atât de r u c n-a putut s v vad ; darş ă ţă ă ă ă ă ă ă în ultima vreme a suferit cumplit din pricina unor migrene, din cauza c rora nu se simte destul deă bine pentru a vedea lume sau a face conversa ie.ţ — Vai, ce p cat! Bine, dar ni te vechi prietene ca Lucy i ca mine… Pe noi cred c ne-ară ş ş ă putea primi i n-am scoate un singur cuvânt.ş Foarte politicoas , Elinor îi refuz propunerea. S-ar putea ca sora ei s se fi culcat sau să ă ă ă fie în capot i deci n-ar putea coborî.ş — Dac -i vorba numai de asta, exclam domni oara Steele, apoi ne putem duce noi s-oă ă ş vedem. Elinor sim i c impertinen a ei începe s-o scoat din r bd ri; dar nu mai avu nevoie sţ ă ţ ă ă ă ă fac eforturi pentru a se st pâni, întrucât interveni dojana aspr a lui Lucy, care acum, ca i-nă ă ă ş atâtea alte ocazii, de i nu putea îndulci maniera uneia dintre surori, sluji m car la îmblânzireaş ă comport rii celeilalte.ă CAPITOLUL XXXIII. Dup oarecare împotrivire, Marianne ced rug min ilor surorii ei i consim i s ias într-oă ă ă ţ ş ţ ă ă diminea cu ea i cu doamna Jennings, pentru o jum tate de or . Le puse îns o condi ie: s nuţă ş ă ă ă ţ ă fac nici o vizit i nu accept s le înso easc decât pân la magazinul Gray, din Sackville Street,ă ăş ă ă ţ ă ă unde Elinor voia s schimbe ni te bijuterii demodate de-ale mamei ei.ă ş Când se oprir la u a magazinului, doamna Jennings î i aduse aminte c la cel lalt cap tă ş ş ă ă ă al str zii locuia o doamn c reia s-ar fi cuvenit s -i fac o vizit , i cum ea n-avea ce face înă ă ă ă ă ă ş magazin, hot râr ca în timp ce Elinor i Marianne aveau s - i rezolve treburile, ea va face vizitaă ă ş ă ş i apoi se va întoarce s le ia.ş ă

Când domni oarele Dashwood urcar sc rile, constatar c în pr v lie era lume multş ă ă ă ă ă ă ă înaintea lor i c nu era nici un cunoscut cu care ar fi putut sta de vorb , a a c fur obligate sş ă ă ş ă ă ă a tepte. Tot ce puteau face era s se a eze la cap tul mai pu in aglomerat al tejghelei; acolo eraş ă ş ă ţ doar un singur domn i probabil c Elinor n d jduia c acesta va fi destul de politicos s nu leş ă ă ă ă ă fac s -l a tepte prea mult. Dar polite ea lui se dovedi a fi întrecut de agerimea ochilor i deă ă ş ţ ă ş

rafinamentul gusturilor. Tocmai î i comanda o cutie în care urma s - i p streze scobitoarea; iş ă ş ă ş pân când se hot rî asupra m rimii, formei i ornamentelor de pe ea – dup ce examin i analiză ă ă ş ă ăş ă timp de un sfert de or fiecare dintre cutiile de scobitori din magazin, n-avu r gaz s le acordeă ă ă celor dou domni oare prea mult aten ie; nu f cu decât s le arunce vreo trei, patru priviri foarteă ş ă ţ ă ă îndr zne e, f când-o pe Elinor s - i întip reasc în minte o figur cu totul tears , o persoan cuă ţ ă ă ş ă ă ă ş ă ă des vâr ire neinteresant , în ciuda faptului c era îmbr cat dup ultimul strig t al modei.ă ş ă ă ă ă ă ă Marianne fu cru at de sentimentele sup r toare de dispre i de sil stârnite de aceastţ ă ă ă ţ ş ă ă cercetare impertinent a tr s turilor lor, de dovezile de îngâmfare i de proast cre tere, pur iă ă ă ş ă ş ş simplu pentru motivul c nu fu de loc con tient de prezen a lui; c ci ea se putea concentraă ş ă ţ ă asupra gândurilor ei i putea s nu- i dea seama de ce se petrece în jur, tot atât de bine înş ă ş magazinul domnului Gray, ca i în propria ei odaie.ş În cele din urm domnul se hot rî. Cutia urma s fie montat în filde , aur i perle; i după ă ă ă ş ş ş ă ce gentilomul stabili ultima zi în care mai poate tr i f r s fi intrat în posesia cutiu ei pentruă ă ă ă ţ scobitoare, î i trase m nu ile cu o grij ce nu precupe ea trecerea timpului i aruncându-le înc oş ă ş ă ţ ş ă privire domni oarelor Dashwood, dar una ce p rea mai degrab a reclama admira ia lor decât a i-ş ă ă ţ şo exprima pe a sa, ie i din magazin, cu aerul fericit al îngâmf rii autentice i al unei indiferen eş ă ş ţ afectate. Elinor nu- i pierdu timpul în a- i ar ta scopul pentru care venise i tocmai era pe punctulş ş ă ş de a aranja lucrurile, când un alt domn se apropie de ea. Când î i ridic ochii spre el, constat , cuş ă ă oarecare surpriz , c este chiar fratele ei.ă ă Afec iunea i pl cerea cu care se întâlnir produse o foarte bun impresie în pr v liaţ ş ă ă ă ă ă domnului Gray. Lui John Dashwood nu-i p rea de loc r u s - i revad surorile; iar ele fur de-aă ă ă ş ă ă dreptul bucuroase; se interes respectuos i atent de mama lor.ă ş Elinor afl c el i cu Fanny sunt de dou zile la Londra.ă ă ş ă — Am inut foarte mult s trecem pe la voi ieri, spuse el, dar a fost imposibil, c ci aţ ă ă trebuit s -l ducem pe Harry s vad animalele s lbatice de la Exeter Exchange, iar restul zilei l-ă ă ă ăam petrecut în tov r ia doamnei Ferrars.ă ăş Lui Harry i-am f cut o pl cere grozav . Azi diminea a fi trecut cu drag inim s vă ă ă ţă ş ă ă ă ă v d, dac-a fi putut g si o jum tate de or liber , dar sunt întotdeauna atâtea de f cut, când sose tiă ş ă ă ă ă ă ş pentru prima dat la Londra! Am venit aici s -i comand lui Fanny o pecete. Dar cred c mâine oă ă ă s putem negre it s venim în Berkeley Street i s -i fim prezenta i prietenei voastre, doamnaă ş ă ş ă ţ Jennings. Dup câte am auzit e o femeie foarte bogat . i pe urm trebuie s m prezenta i iă ă Ş ă ă ă ţ ş familiei Middleton. Fiind rudele mamei mele vitrege, voi fi fericit s -mi exprim considera ia faă ţ ţă de ei. Dup câte am în eles, când sunt la ar , sunt ni te vecini admirabili.ă ţ ţ ă ş — Într-adev r. Nici nu pot s - i descriu aten ia lor fa de noi, amabilitatea lor care mergeă ă ţ ţ ţă pân la cele mai mici am nunte.ă ă — Sunt nespus de bucuros s aud a a ceva, pe cuvântul meu. Nespus de bucuros. Dar a aă ş ş se i cuvine s se poarte; sunt oameni foarte boga i i v sunt i rude; i este de a teptat s seş ă ţ ş ă ş ş ş ă poarte în a a fel încât s v fac s v sim i i cât mai bine. V-a i aranjat deci cum nu se poate maiş ă ă ă ă ă ţ ţ ţ confortabil în vili oara voastr i nu mai ave i nevoie de nimic! Edward ne-a descris-o ca fiindş ăş ţ într-adev r fermec toare: cea mai reu it c su , spunea, din câte i-a fost dat s vad i i-a f cută ă ş ă ă ţă ă ăş ă impresia c v sim i i, toate, foarte bine acolo. Ne-am bucurat din inim s afl m astfel de lucruri,ă ă ţ ţ ă ă ă crede-m .ă Elinor se sim i pu in ru inat pentru fratele ei; i nu-i p ru r u c sosirea servitoruluiţ ţ ş ă ş ă ă ă doamnei Jennings, care veni s le spun c st pâna lui le a teapt la u , îi d du prilejul s nu-iă ă ă ă ş ă şă ă ă mai dea un r spuns.ă

Domnul Dashwood le înso i pân jos, îi fu prezentat doamnei Jennings la u a tr surii i- iţ ă ş ă ş ş lu r mas bun, ar tându- i din nou speran a de a putea trece s le vad a doua zi.ă ă ă ş ţ ă ă Veni s le viziteze, a a cum spusese. Sosi scuzând-o pe cumnata lor c n-a putut veni iă ş ă ş ea, era îns atât de ocupat cu mama ei, încât într-adev r n-avea nici un pic de r gaz s maiă ă ă ă ă mearg undeva. Doamna Jennings, îns , îl asigur numaidecât c ea nu ine la polite uri de felulă ă ă ă ţ ţ acesta, c sunt veri, sau cam a a ceva i c foarte curând împreun cu surorile lui o s treac eaă ş ş ă ă ă ă s -i fac o vizit so iei lui. Comportarea lui fa de ele fu foarte amabil , de i f r exagerare, iară ă ă ţ ţă ă ş ă ă fa de doamna Jennings de o atent polite e; i când, curând dup sosirea lui, ap ru i colonelulţă ă ţ ş ă ă ş Brandon, îl privi cu o curiozitate care p rea a spune c nu vrea decât s -l tie bogat, pentru a seă ă ă ş purta la fel de politicos i fa de el.ş ţă Dup ce r mase cu ele vreo jum tate de or , John Dashwood o rug pe Elinor s fac oă ă ă ă ă ă ă plimbare, s -l conduc pân în Conduit Street i s -l prezinte lui sir John i ladyei Middleton.ă ă ă ş ă ş Vremea era foarte frumoas , a a încât ea consim i bucuroas . De îndat ce ie ir din cas , î iă ş ţ ă ă ş ă ă ş începu interogatoriul. — Cine e colonelul Brandon? E un om avut? — Da. Are propriet i întinse în Dorsetshire.ăţ — Îmi pare bine s-o aflu. Pare a fi un domn i cred, Elinor, c te pot felicita pentruş ă perspectiva unui aranjament de viitor foarte onorabil. — Pe mine, frate? Ce vrei s spui cu asta?ă — Te place. L-am observat cu aten ie i sunt convins de acest lucru. Cam la ce sum seţ ş ă ridic averea lui?ă — Cam la dou mii de lire pe an, cred.ă — Dou mii pe an! Spuse el, apoi montându-se încetul cu încetul, ad ug , atingând oă ă ă culme de entuziast generozitate:ă — Elinor, de dragul t u a vrea din toat inima s fie de dou ori mai bogat.ă ş ă ă ă — Te cred, îi r spunse Elinor, dar sunt foarte sigur c domnul Brandon n-are nici ceaă ă ă mai mic dorin s se c s toreasc cu mine.ă ţă ă ă ă ă — Gre e ti, Elinor. Gre e ti foarte mult. Dac i-ai da pu in osteneal , ai puneş ş ş ş ăţ ţ ă ă numaidecât mâna pe el. Poate c în momentul de fa nu e foarte hot rât; faptul c nu prea aiă ţă ă ă avere l-ar putea re ine; to i prietenii l-ar putea sf tui s nu fac pasul sta. Dar pu in încurajare iţ ţ ă ă ă ă ţ ă ş câteva mici aten ii, din acelea la care femeile se pricep atât de bine, au s -l hot rasc chiar i f rţ ă ă ă ş ă ă voia lui. N-ai avea nici un motiv s nu încerci. Nu se poate presupune c-ai putea fi împiedicat deă ă vreo leg tur anterioar în ceea ce te prive te – cred c tii c o asemenea leg tur este cu totulă ă ă ş ăş ă ă ă exclus , obiec iile sunt de neînl turat – e ti prea în eleapt s nu- i dai seama de a a ceva. Trebuieă ţ ă ş ţ ă ă ţ ş s pui mâna pe colonelul Brandon; am s m port fa de el în a a fel, încât s fie încântat de tineă ă ă ţă ş ă i de familia ta. E o partid care va aduce negre it bucurie tuturor. Pe scurt, e un lucru care, i aiciş ă ş ş

începu s vorbeasc cu glas sc zut i pân la urm în oapt , dând mult importan celor spuse,ă ă ă ş ă ă ş ă ă ţă care va fi extrem de binevenit pentru to i. Dar apoi revenindu- i, ad ug :ţ ş ă ă — Adic , vreau s spun c to i prietenii t i vor s te vad într-adev r bine c s torit ; maiă ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă ales Fanny, c ci ea ine foarte mult la tine, crede-m . i pe urm i mama ei, doamna Ferrars, oă ţ ă Ş ăş femeie foarte bun la suflet. i ea ar fi foarte încântat ; chiar vorbea despre asta mai zileleă Ş ă trecute. Elinor nu catadicsi s -i r spund .ă ă ă — Ei bine, z u c-ar fi nemaipomenit, continu el, ar fi nostim de tot ca Fanny s aib ună ă ă ă frate i eu o sor care s se c p tuiasc în acela i timp. i totu i nu e de loc imposibil.ş ă ă ă ă ă ş Ş ş — Urmeaz ca domnul Edward Ferrars s se c s toreasc ? Întreb Elinor pe un ton decis.ă ă ă ă ă ă

— Nu s-a stabilit nimic precis, dar se vorbe te de a a ceva. Are o mama excelent . Dacş ş ă ă însur toarea va avea loc, doamna Ferrars este gata, cu toat generozitatea, s -i asigure un venit deă ă ă o mie de lire pe an. Tân ra este onorabila domni oar Morton, unica fiic a r posatului lordă ş ă ă ă Morton, având o avere de treizeci de mii de lire. O partid foarte recomandabil , de ambele p r i,ă ă ă ţ i nu m îndoiesc c nunta se va face la momentul potrivit. Pentru o mam a renun a pentruş ă ă ă ţ

totdeauna la o mie de lire pe an înseamn mare lucru; dar doamna Ferrars este o fire nobil . S - iă ă ă ţ mai dau un exemplu de cât este de m rinimoas . Mai zilele trecute, de îndat ce-am sosit laă ă ă Londra, dându- i seama c nu prea avem bani, i-a pus în mân lui Fanny dou sute de lire. i ne-ş ă ă ă Şau prins foarte bine, pentru c cheltuim enorm cât timp st m la Londra.ă ă Se opri o clip , a teptând aprobarea i comp timirea ei; iar ea îi r spunse cu un efort:ă ş ş ă ă — Îmi închipui c atât la Londra cât i la ar face i cheltuieli serioase, dar pe de alt parteă ş ţ ă ţ ă ave i un venit mare.ţ — Nu chiar atât de mare, a zice, pe cât î i închipuie unii. Asta nu înseamn c-a putea sş ş ă ş ă m plâng; f r îndoial c e un venit îndestul tor i cu timpul sper c va fi i mai mare. Preluareaă ă ă ă ă ă ş ă ş izlazului de la Norland, care tocmai e în curs, ne seac de bani. i apoi, în ultima jum tate de an,ă Ş ă am mai f cut o mic achizi ie; am cump rat ferma East Kingham, de care nu se poate s nu- iă ă ţ ă ă ţ aduci aminte, unde locuia b trânul Gibson. Bucata aceea de p mânt era atât de potrivit pentruă ă ă mine din toate punctele de vedere, mai ales c era i vecin , cu proprietatea mea, încât m-amă ş ă sim it obligat s o cump r. N-a fi putut avea con tiin a lini tit dac-a fi l sat-o s cad în mâiniţ ă ă ş ş ţ ş ă ş ă ă ă str ine. Omul trebuie s pl teasc dac vrea s aib avantaje i m-a costat o sum frumu ic .ă ă ă ă ă ă ă ş ă ş ă — Mai mult decât presupui c valoreaz cu adev rat?ă ă ă — Nu, sper c nu. A fi putut-o revinde chiar a doua zi, cu mai mult decât am cump rat-o;ă ş ă dar în ceea ce prive te banii cu care am f cut investi ia, s-ar fi putut s am mare ghinion, c ciş ă ţ ă ă ac iunile aveau tocmai atunci un curs atât de sc zut, încât dac nu s-ar fi întâmplat s am sumaţ ă ă ă necesar în mâna bancherului meu ar fi trebuit s -mi vând tot stocul în pierdere.ă ă Elinor nu se putu st pâni s nu zâmbeasc .ă ă ă — i am mai avut i alte cheltuieli mari i inevitabile când ne-am mutat la Norland. DupŞ ş ş ă cum prea bine tii, onoratul nostru tat i-a l sat mamei tale toate lucrurile de la Stanhill ( i erauş ă ă ş foarte valoroase, z u a a). Departe de mine gândul s m plâng de ce-a f cut el; avea f ră ş ă ă ă ă ă îndoial dreptul s dispun de averea lui cum a crezut c -i mai bine. Dar, din aceast pricin , amă ă ă ă ă ă fost sili i s cump r m foarte mult ruf rie, por elanuri i altele asemenea în locul celor ce ni seţ ă ă ă ă ă ţ ş luaser . Presupun c - i închipui, dup toate cheltuielile astea, cât de departe suntem de a fi boga iă ă ţ ă ţ i cât de binevenit este m rinimia doamnei Ferrars.ş ă ă

— Ei, sigur, spuse Elinor, dar sper c ajuta i de generozitatea ei pute i duce totu i un traiă ţ ţ ş confortabil. — Da, cred c peste un an sau doi vom putea spune acest lucru, replic el grav; mai avemă ă totu i o groaz de lucruri de f cut. Nu s-a pus înc nici o piatr m car la sera lui Fanny i gr dinaş ă ă ă ă ă ş ă de flori e de abia schi at .ţ ă — i unde-o s pune i sera?Ş ă ţ — Pe movila din spatele casei. Am doborât to i nucii ia b trâni, ca s -i facem loc. Vaţ ă ă ă alc tui o priveli te frumoas din orice punct al parcului, iar gr dina de flori va urca panta pân laă ş ă ă ă ea i va fi grozav de frumoas . Am scos to i ciulinii care n p diser botul dealului.ş ă ţ ă ă ă Elinor î i p str pentru sine îngrijorarea i criticile i fu foarte mul umit c Marianne nuş ă ă ş ş ţ ă ă e acolo ca s împ rt easc i ea indignarea ei.ă ă ăş ăş i acum, dup ce-i ar tase destul de clar cât de s rac este i dup ce sc pase de obliga iaŞ ă ă ă ş ă ă ţ de a cump ra câte o pereche de cercei pentru fiecare dintre surorile lui, în urm toarea vizit ceă ă ă

urma s o fac în magazinul domnului Gray, se înveseli dintr-o dat i începu s o felicite peă ă ăş ă Elinor pentru c avea o prieten ca doamna Jennings.ă ă — Pare a fi o rela ie foarte pre ioas . Casa ei, stilul ei de via , toate v desc un venitţ ţ ă ţă ă foarte mare; i cuno tin a voastr cu ea nu numai c v-a fost de folos pân acum, dar pân la urmş ş ţ ă ă ă ă ă se poate dovedi a fi foarte avantajoas din punct de vedere material. Faptul c v-a invitat laă ă Londra este un semn foarte bun pentru voi; arat într-adev r atât de mult cât ine la voi, încât,ă ă ţ dup toate probabilit ile, n-o s v uite când are s moar . Cu siguran c de pe urma ei vaă ăţ ă ă ă ă ţă ă r mâne o mo tenire însemnat .ă ş ă — Ba eu m tem c dimpotriv , mai nimic; n-are decât uzufructul propriet ii, care vaă ă ă ăţ reveni copiilor ei. — Dar cine- i poate închipui c î i cheltuie te tot venitul? Pu ini oameni cât de câtş ă ş ş ţ în elep i ar face una ca asta; i va putea l sa mo tenire tot ce economise te.ţ ţ ş ă ş ş — i nu crezi c e mai probabil s lase aceast mo tenire fiicelor ei decât nou ?Ş ă ă ă ş ă — Amândou fetele ei sunt m ritate extrem de bine, a a c nu v d de ce-ar fi nevoie s leă ă ş ă ă ă mai lase vreo mo tenire. În schimb, dup p rerea mea, prin faptul c are atâta grij de voi, i c seş ă ă ă ă ş ă poart cu voi atât de amabil, aceasta v d dreptul s v bucura i i pe viitor de considera ia ei,ă ă ă ă ă ţ ş ţ lucru de care o femeie con tiincioas ar trebui s in seama. Nimic nu poate manifesta o maiş ă ăţ ă mare bun voin decât felul în care se poart ea i nu cred s fac toate astea f r s - i dea seamaă ţă ă ş ă ă ă ă ă ş c aceast comportare a ei v poate face s v a tepta i i la alte atitudini binevoitoare din parteaă ă ă ă ă ş ţ ş sa. — Dar noi, cele în cauz , nu ne a tept m la nimic.ă ş ă Z u, fr ioare, grija pe care o ai pentru bun starea i prosperitatea noastr te duce cuă ăţ ă ş ă gândul prea departe. — Ei, da, spuse el, p rând a se reculege, nu totul le st în putin oamenilor, ba chiară ă ţă foarte pu in. Dar, draga mea Elinor, ce i s-a întâmplat Mariannei? N-arat de loc bine, e palid iţ ă ăş a sl bit foarte mult. E cumva bolnav ?ă ă — Nu se prea simte bine, a avut o depresiune nervoas în ultimele câteva s pt mâni.ă ă ă — Îmi pare r u pentru ea. La vârsta ei, orice fel de boal distruge pentru totdeaunaă ă prospe imea! A ei a fost de scurt durat . În septembrie, anul trecut, era cea mai frumoas fat dinţ ă ă ă ă câte-mi fusese dat s v d i cu mari anse s atrag b rba ii. Avea un gen de frumuse e extrem deă ă ş ş ă ă ă ţ ţ ispititoare pentru reprezentan ii sexului tare. Îmi aduc aminte c Fanny spunea adeseori c are sţ ă ă ă se c s toreasc mai repede i mai bine decât tine; nu c n-ar ine grozav de mult la tine, dar a a iă ă ă ş ă ţ ş s-a p rut ei. i totu i, se va dovedi c s-a în elat. M îndoiesc c în momentul de fa , Marianneă Ş ş ă ş ă ă ţă s-ar putea c s tori cu un b rbat care s aib un venit mai mare de cinci- ase sute de lire pe an, iă ă ă ă ă ş ş înseamn c am s m p c lesc foarte tare dac tu n-ai s te m ri i mai bine. Dorsetshire! Nu preaă ă ă ă ă ă ă ă ă ţ cunosc bine inutul, dar, drag Elinor, z u c mi-ar face mare pl cere s -l cunosc mai în am nunt,ţ ă ă ă ă ă ă i cred c te pot asigura c Fanny i cu mine vom fi printre primii i cei mai încânta i dintreş ă ă ş ş ţ

oaspe ii t i.ţ ă Elinor încerc foarte serios s -l conving c nu e de loc probabil ca ea s se m rite cuă ă ă ă ă ă colonelul Brandon; dar lui John Dashwood ideea îi pl cea prea mult ca s renun e Ia ea i eraă ă ţ ş foarte hot rât s încerce s stabileasc o cuno tin mai apropiat cu acel domn i s ajute laă ă ă ă ş ţă ă ş ă promovarea c s toriei lor, prin tot felul de aten ii. Avea destule remu c ri c n-a f cut nimică ă ţ ş ă ă ă pentru surorile lui, pentru a dori ca al ii s fac foarte multe; i o propunere în c s torie din parteaţ ă ă ş ă ă colonelului Brandon sau o mo tenire de la doamna Jennings, erau mijloace de compensare aş propriei lui neglijen e.ţ Avur norocul de a o g si pe lady Middleton acas , iar sir John se întoarse, înainte caă ă ă vizita lor s fi luat sfâr it. Polite ea se rev rs din plin de ambele p r i. Sir John era dispus să ş ţ ă ă ă ţ ă

simpatizeze pe oricine; i de i domnul Dashwood nu p rea a se pricepe foarte mult la cai, curândş ş ă îl categorisi ca pe un tân r foarte amabil, în timp ce lady Middleton descoperi destul elegan înă ă ţă înf i area lui, pentru a se gândi c merit s intre în rela ii cu el; i domnul Dashwood plecăţş ă ă ă ţ ş ă încântat de amândoi. — Am s -i pot relata o mul ime de lucruri pl cute lui Fanny, spuse el, în timp ce seă ţ ă întorceau. Lady Middleton e într-adev r o femeie cât se poate de elegant ! O femeie pe care suntă ă sigur c Fanny ar vrea s-o cunoasc . Doamna Jennings este i ea o femeie extrem de binecrescut ,ă ă ş ă dar nu tot atât de elegant ca fiica ei. Cumnata ta nu trebuie s aib vreun scrupul nici m car înă ă ă ă privin a vizitei; c ci noi nu tiam decât c doamna Jennings este v duva unui om ce i-a agonisitţ ă ş ă ă ş averea în mod foarte dubios i Fanny, cât i doamna Ferrars, au avut o prejudecat categoric înş ş ă ă sensul c nici ea i nici fiicele ei nu sunt genul de femei pe care Fanny s fi vrut s le aib înă ş ă ă ă societatea ei. Dar acum pot s -i spun despre amândou numai lucruri care sunt în avantajul lor.ă ă CAPITOLUL XXXIV. So ia domnului John Dashwood avu atâta încredere în puterea de discern mânt a so uluiţ ă ţ ei, încât chiar a doua zi f cu câte o vizit atât doamnei Jennings, cât i fiicei ei; i încrederea îi fuă ă ş ş r spl tit constatând c i prima, cea la care st teau cumnatele ei, nu era de loc de dispre uit; iară ă ă ăş ă ţ cât prive te lady Middleton, pe ea o consider una dintre cele mai fermec toare femei de pe lume.ş ă ă Lady Middleton fu la fel de încântat de doamna Dashwood. Amândou aveau un fel deă ă egoism nesim itor, care le atr gea în mod reciproc i se apreciau una pe cealalt pentru c seţ ă ş ă ă asem nau prin conformarea rigid la acelea i insipide reguli de comportare în societate i printr-oă ă ş ş lips general de în elegere.ă ă ţ Dar acelea i maniere care-i câ tigar so iei lui John Dashwood p rerea bun a ladyeiş ş ă ţ ă ă Middleton, nu fur de loc pe placul doamnei Jennings, c reia nu-i f cu decât impresia unei femeiă ă ă pu in cam mândre, cu un fel de a fi lipsit de cordialitate, care nu le întâmpin cu nici un pic deţ ă afec iune pe surorile so ului ei, i aproape c nu avu ce s le spun , c ci nu scoase o vorb înţ ţ ş ă ă ă ă ă cursul a cel pu in apte minute i jum tate din sfertul de or pe care-l acord pentru vizita înţ ş ş ă ă ă Berkeley Street. De i nu puse nici o întrebare în sensul acesta, Elinor ar fi vrut foarte mult s tie dacş ăş ă Edward se afl i el la Londra; dar nimic n-ar fi putut-o face pe Fanny s -i pomeneasc deăş ă ă bun voie numele în prezen a ei, pân ce nu ar fi avut posibilitatea s -i spun c se hot râseă ţ ă ă ă ă ă c s toria lui cu domni oara Morton sau pân ce nu i-ar fi dat seama c cele pomenite de so ul eiă ă ş ă ş ă ţ în leg tur cu inten iile colonelului Brandon sunt adev rate; pentru c ea înc îi considera atât deă ă ţ ă ă ă ata a i unul de altul, încât oricât de mult te-ai fi str duit s -i despar i prin vorb sau prin fapt , n-oş ţ ă ă ţ ă ă puteai face. Dar foarte curând vestea pe care Fanny nu voise s-o transmit parveni din alt surs .ă ă ă Nu mult dup aceea Lucy veni s o fac pe Elinor s - i arate comp timirea fa de ea, din pricină ă ă ă ş ă ţă ă c nu-l poate vedea pe Edward, de i el sosise la Londra o dat cu doamna i cu domnulă ş ă ş Dashwood. El nu îndr znea s vin la Bartlett's Buildings ca nu cumva s fie descoperit; i de iă ă ă ă ş ş erau amândoi nespus de ner bd tori s se vad , pentru un moment nu puteau face nimic altcevaă ă ă ă decât s - i scrie.ă ş Edward le inform chiar el de sosirea lui la Londra, foarte curând dup aceea venind deă ă dou ori în Berkeley Street. De dou ori, când se întoarser de la treburile ce le avuseser în ora ,ă ă ă ă ş îi g sir cartea de vizit pe mas . Lui Elinor îi f cu pl cere s tie c trecuse s le vad i înc iă ă ă ă ă ă ăş ă ă ăş ăş mai mult pl cere c se întâmplase ca ele s nu fie acas .ă ă ă ă ă Familia Dashwood era atât de nemaipomenit de încântat de familia Middleton, încât, de iă ş nu prea aveau obiceiul s dea nimic, se hot râr s le ofere o mas ; i curând dup ce f cură ă ă ă ă ş ă ă ă cuno tin îi invit pe Middletoni s m nânce cu ei în Harley Street, unde închiriaser pentru treiş ţă ă ă ă ă luni o cas foarte frumoas . Surorile lor i doamna Jennings fur invitate i ele i John Dashwoodă ă ş ă ş ş

avu grij s -l pofteasc i pe colonelul Brandon care, întotdeauna bucuros s fie în preajmaă ă ăş ă domni oarelor Dashwood, îi primi foarte politicoasa invita ie cu oarecare surprindere, dar cu iş ţ ş mai mare pl cere. Urmau s fac cuno tin cu doamna Ferrars, dar Elinor nu putu afla dac i fiiiă ă ă ş ţă ăş ei vor lua masa acolo. În orice caz prilejul de a o cunoa te o f cu s devin foarte interesat deş ă ă ă ă aceast petrecere; c ci de i acum o putea întâlni pe mama lui Edward f r s resimt aceaă ă ş ă ă ă ă puternic nelini te pe care ar fi încercat-o în alte împrejur ri, de i acum o putea cunoa te f r s -iă ş ă ş ş ă ă ă pese absolut de loc de impresia ce avea s o produc asupr -i, dorin a ei de a fi în preajmaă ă ă ţ doamnei Ferrars, curiozitatea ei de a ti cum e, erau mai vii decât oricând.ş i interesul cu care a tepta ner bd toare întâlnirea spori curând dup aceea mai degrabŞ ş ă ă ă ă ca intensitate, decât ca bucurie, când afl c i domni oarele Steele aveau s ia parte la petrecere.ă ăş ş ă Atât de mult îi intraser pe sub piele ladyei Middleton, zelul cu care se comportau înă prezen a ei le f cuse s devin atât de agreabile, încât de i f r îndoial c Lucy nu era elegant ,ţ ă ă ă ş ă ă ă ă ă iar sora ei nici m car prea politicoas , ea fu la fel de prompt , ca i sir John, în a le pofti să ă ă ş ă petreac o s pt mân sau dou în Conduit Street, i se întâmpl ca de îndat ce domni oareleă ă ă ă ă ş ă ă ş Steele s afle de aceast invita ie, s le convin de minune s - i înceap vizita cu câteva zileă ă ţ ă ă ă ş ă înainte ca petrecerea din Harley Street s aib loc.ă ă So ia domnului John Dashwood n-ar fi dat nici o importan preten iilor lor de a fi luate înţ ţă ţ seam ca fiind nepoatele gentilomului care timp de mul i ani avusese grija fratelui ei i f ră ţ ş ă ă îndoial c nu le-ar fi poftit la masa ei, dac n-ar fi fost musafirele ladyei Middleton; i Lucy,ă ă ă ş care de mult vreme dorea s fac personal cuno tin cu familia, pentru a le putea aprecia maiă ă ă ş ţă bine caracterele i dificultatea propriei ei situa ii i pentru a avea un prilej de a se str dui s le fieş ţ ş ă ă pe plac, arareori fusese mai fericit decât atunci când primi invita ia doamnei Dashwood.ă ţ Efectul pe care aceasta îl avu asupra lui Elinor fu cu totul altul. Începu numaidecât să presupun c Edward, care locuia cu mama lui, trebuia s fie i el invitat, deoarece mama lui eraă ă ă ş poftit la o petrecere dat de sora lui; i s -l vad pentru prima dat – dup toate câte seă ă ş ă ă ă ă întâmplaser – în tov r ia lui Lucy! Nici nu tia dac avea s poat suporta aceast situa ie!ă ă ăş ş ă ă ă ă ţ Aceste temeri nu se bizuiau, poate, numai pe ra iune i fire te, de loc pe adev r. Ele furţ ş ş ă ă înl turate, totu i, nu prin faptul c ea reu i s se reculeag , ci prin bun voin a lui Lucy, care crezuă ş ă ş ă ă ă ţ c avea s -i produc o grozav dezam gire când îi spusese c Edward nu va veni mar i în Harleyă ă ă ă ă ă ţ Street, ba spera chiar s o fac s sufere i mai mult înc , încercând s o conving c Edward seă ă ă ş ă ă ă ă ine deoparte tocmai din pricina imensei afec iuni fa de ea, Lucy, i pe care nu i-o puteaţ ţ ţă ş ş

ascunde când erau împreun .ă Veni i importanta zi de mar i, când cele dou domni oare aveau s fac cuno tin cuş ţ ă ş ă ă ş ţă formidabila lor soacr .ă — Fie- i mil de mine, domni oar Dashwood! Spuse Lucy, în timp ce urcau sc rileţ ă ş ă ă împreun , c ci familia Middleton sosi imediat dup doamna Jennings, a a încât to i îl urmar peă ă ă ş ţ ă servitor în acela i timp, n-am pe nimeni aici care s m poat comp timi. Î i jur c abia m maiş ă ă ă ă ţ ă ă pot ine pe picioare! Doamne sfinte! Peste o clip am s dau ochii cu persoana de care depindeţ ă ă întreaga mea fericire, persoana care urmeaz s -mi fie mam !ă ă ă Elinor ar fi putut-o lini ti imediat, sugerând posibilitatea c doamna pe care urmau s oş ă ă vad avea s devin mai degrab mama domni oarei Morton decât a ei; dar în loc de a face unaă ă ă ă ş ca asta, o asigur , i pe deasupra cu mare sinceritate, c într-adev r îi este mil de ea, spre totalaă ş ă ă ă uimire a lui Lucy, care, de i nu se prea sim ea nici ea la îndemân , spera s poat fi cel pu inş ţ ă ă ă ţ obiectul unei nest pânite invidii din partea lui Elinor.ă Doamna Ferrars era o femeie mic de statur , slab , dreapt ca lumânarea, b oas chiară ă ă ă ăţ ă când voia s se poarte cu polite e i atât de serioas ca înf i are, încât î i d dea impresia c -iă ţ ş ă ăţş ţ ă ă acr . N-avea pic de sânge în obraji i fa a ei mic era lipsit de frumuse e i de expresie; dar oă ş ţ ă ă ţ ş

fericit contrac ie a frun ii îi salva înf i area de ru inea de a fi insipid , dându-i un puternic aeră ţ ţ ăţş ş ă de mândrie i de r utate. Nu era o femeie care s vorbeasc mult, c ci, spre deosebire deş ă ă ă ă majoritatea oamenilor, cuvintele nu-i erau mai numeroase decât ideile; i dintre pu inele silabeş ţ ce-i sc par de pe buze, niciuna nu-i fu adresat domni oarei Dashwood, pe care o privi foarteă ă ă ş hot rât s-o antipatizeze cu orice pre .ă ă ţ Acum, aceast comportare n-o mai putea face nefericit . Cu câteva luni în urm , ar fiă ă ă durut-o foarte mult; dar în momentul acela doamna Ferrars nu-i mai putea provoca vreo suferinţă i faptul c se comporta mult mai amabil fa de domni oarele Steele, anume ca s-o umileasc iş ă ţă ş ăş

mai mult, nu f cu decât s-o amuze. Nu putea decât s zâmbeasc v zând polite ea pe care atâtă ă ă ă ţ mama cât i fiica i-o ar tau îns i persoanei – c ci mai ales c tre Lucy se îndreptau aten iile lor –ş ă ăş ă ă ţ pe care dintre to i cei de fa , dac-ar fi tiut ele ce tia Elinor, ar fi inut cel mai mult s oţ ţă ş ş ţ ă înjoseasc ; în timp ce ea care n-avea nici o putere s le atrag , era evident neglijat de amândou .ă ă ă ă ă În timp ce zâmbea v zând amabilitatea lor atât de deplasat , nu putu s nu se gândeasc laă ă ă ă meschin ria ridicol din care provenea, i nici s nu remarce aten iile studiate cu care domni oaraă ă ş ă ţ ş Steele încerca s se fac pl cut , f r s nu le dispre uiasc din adâncul inimii pe toate patru.ă ă ă ă ă ă ă ţ ă Lucy era peste m sur de încântat , dându- i seama cât de mult caz se face de ea; iară ă ă ş domni oara Steele cea mare n-avea nevoie decât s fie tachinat în leg tur cu preotul Davis,ş ă ă ă ă pentru a fi întrutotul fericit .ă Masa fu grandioas , servitorii numero i i totul dovedea tendin a st pânei spre ostenta ieă ş ş ţ ă ţ i posibilit ile st pânului de a o sprijini. În ciuda îmbun t irilor i transform rilor ce le aduceauş ăţ ă ă ăţ ş ă

conacului i mo iei de la Norland, i în ciuda faptului c proprietarul ei fusese la un moment datş ş ş ă la un pas de a o vinde în pierdere, nimic nu d dea la iveal vreunul dintre simptomele aceleiă ă s r cii pe care încercase s o sugereze prin relat rile lui; s r cia nu se manifest decât înă ă ă ă ă ă ă conversa ie, c ci în aceast privin se putu observa o caren considerabil . În ceea ce-l privea,ţ ă ă ţă ţă ă John Dashwood nu prea avea multe de spus, care s fi meritat a fi ascultate, iar so ia lui înc iă ţ ăş mai pu ine. Dar acest fapt nu era prea ru inos pentru ei, c ci cam tot a a st teau lucrurile i cuţ ş ă ş ă ş oaspe ii lor de vaz , care mai to i prezentau unul sau altul destule cusururi pentru a putea fiţ ă ţ agreabili – lips de în elepciune, fireasc sau dobândit , lips de elegan , lips de vioiciune sauă ţ ă ă ă ţă ă de temperament. Când doamnele se retraser în salon, dup -mas , aceast s r cie deveni i mai evident ,ă ă ă ă ă ă ş ă c ci domnii mai aduseser totu i oarecare varietate în conversa ie – discutând despre politic ,ă ă ş ţ ă despre îngr direa propriet ilor i despre dresarea cailor; dar pe urm totul se sfâr i, a a c până ăţ ş ă ş ş ă ă când li se aduser cafelele doamnele nu discutar decât despre un singur lucru i anume careă ă ş dintre cei doi b ie i era mai înalt: Harry Dashwood sau William, al doilea fiu al ladyei Middletonă ţ – care erau cam de aceea i vârst .ş ă Dac b ie ii ar fi fost amândoi de fa , aceast disput s-ar fi putut rezolva foarte repedeă ă ţ ţă ă ă m surându-i; dar cum numai Harry era acolo, amândou taberele nu f ceau decât s - i dea cuă ă ă ă ş presupusul; i fiecare era îndrept it s fie foarte sigur de p rerea pe care-o avea i s-o totş ăţ ă ă ă ă ş repete, de câte ori îi venea bine. Taberele erau alc tuite dup cum urmeaz :ă ă ă Cele dou mame, de i fiecare dintre ele era convins c b iatul ei este mai înalt, î iă ş ă ă ă ş sus ineau politicos ideea c fiul celeilalte este mai înalt.ţ ă Fiecare din cele dou bunici, nu mai pu in p rtinitoare, dar mai sincere, îl sus ineau cu totă ţ ă ţ atâta t rie pe propriul lor descendent.ă Lucy, care nu tia cum s fac s se arate pe placul ambelor mame, socotea c amândoiş ă ă ă ă b ie ii sunt remarcabil de înal i pentru vârsta lor i nu- i putea închipui c exist nici cea maiă ţ ţ ş ş ă ă

mic diferen între ei; iar sora ei, cu i mai mult abilitate d du cât de repede putu câ tig deă ţă ş ă ă ş cauz i unuia i celuilalt.ăş ş Dup ce Elinor î i manifest impresia c William este mai înalt, afirma ie prin care o jigniă ş ă ă ţ pe doamna Ferrars i înc i mai mult pe Fanny, nu crezu c este necesar s mai aduc alteş ăş ă ă ă argumente; iar Marianne, când i se ceru p rerea, le jigni pe toate, declarându-le c nu- i poateă ă ş exprima vreo opinie, deoarece nu se gândise niciodat la un asemenea lucru.ă Înainte de a se muta de la Norland, Elinor pictase dou panouri foarte dr gu e pentruă ă ţ cumnata ei, care, montate i aduse acas de curând, împodobeau salonul unde tocmai se aflau; eleş ă fur observate de John Dashwood când domnii intrar în odaie. Le lu numaidecât i i le d duă ă ă ş ă colonelului Brandon s le admire.ă — Sunt f cute de sora mea cea mai mare, spuse el, i dumneata, ca om de gust ce e ti,ă ş ş cred c ai s le apreciezi. Nu tiu dac-ai mai avut prilejul s mai vezi i alte lucr ri de-ale ei, dară ă ş ă ş ă în general se spune despre ea c deseneaz foarte bine.ă ă Colonelul, de i pretinse c nu e de loc cunosc tor în materie, admir cu c ldur panourile,ş ă ă ă ă ă a a cum ar fi admirat orice lucru pictat de domni oara Dashwood; i curiozitatea celorlal i fiindş ş ş ţ fire te, de teptat , fur trecute din mân în mân , spre a fi examinate de toat lumea.ş ş ă ă ă ă ă Doamna Ferrars, care nu tia c sunt opera lui Elinor, dori în mod special s se uite la ele;ş ă ă i dup ce se bucurar de m rinimoasa apreciere a ladyei Middleton, îi fur înmânate de c treş ă ă ă ă ă

Fanny mamei ei, având îns grij s o informeze, în acela i timp, c sunt lucrate de domni oaraă ă ă ş ă ş Dashwood. — Hm, spuse doamna Ferrars, foarte dr gu e i f r s se uite o clip la ele, i le d duă ţ ş ă ă ă ă ă înapoi fetei ei. Poate, o clip Fanny se gândi c mama ei prea fusese nepoliticoas , c ci, ro ind pu in,ă ă ă ă ş ţ spuse imediat. — Sunt foarte dr gu e, m mico, nu?ă ţ ă Dar probabil o cuprinse teama c fusese prea politicoas i prea încurajatoare, c ci ad ugă ăş ă ă ă numaidecât: — Nu crezi c au ceva din stilul în care picteaz domni oara Morton? Ea picteaz într-ă ă ş ăadev r încânt tor. Vai ce frumos este ultimul ei peisaj!ă ă — Frumos într-adev r! Dar ea face totul admirabil!ă Asta Marianne n-o mai putu suporta; era tare nemul umit de doamna Ferrars; i o laud ,ţ ă ş ă atât de inoportun în favoarea altcuiva i în detrimentul lui Elinor, de i n-avea nici cea mai mică ş ş ă idee care era scopul principal al acestor aluzii, o provoc s spun imediat, cu mult aprindere:ă ă ă ă — O admira ie foarte ciudat ! Care dintre noi are oare ceva de-a face cu domni oaraţ ă ş Morton? Cine dintre noi o cunoa te i cui îi pas de ea? Noi la Elinor ne gândeam i despre eaş ş ă ş vorbeam. i spunând aceste cuvinte lu panourile din mâinile cumnatei ei s le admire a a cum seŞ ă ă ş cuvenea. Doamna Ferrars p ru extrem de mânioas i îmb o ându-se mai tare ca oricând rosti,ă ăş ăţ ş drept r spuns, urm toarea filipic :ă ă ă — Domni oara Morton este fiica lordului Morton.ş Fanny p ru i ea a fi foarte sup rat , iar so ul ei era speriat la culme de îndr zneala suroriiă ş ă ă ţ ă lui. Lui Elinor îi f cu mai mult r u înfl c rarea Mariannei, decât cauza ce o produsese; dară ă ă ă privirile colonelului Brandon, a intite asupra Mariannei, ar tau c el nu remarcase decât ceea ceţ ă ă era în avantajul ei, inima ei afectuoas , care nu putea suporta s - i vad sora cât de câtă ă ş ă desconsiderat .ă

Dar sim mintele tumultuoase ale Mariannei nu se mul umir doar cu atâta. Obr zniciaţă ţ ă ă rece cu care se comportase doamna Ferrars fa de sora ei, p rea a prevesti greut i i necazuriţă ă ăţ ş pentru Elinor, la care inima ei r nit nu se putea gândi decât cu groaz ; i mânat de o puternică ă ă ş ă ă pornire tandr i duioas se îndrept dup o clip spre scaunul surorii ei i cuprinzând-o cu mânaăş ă ă ă ă ş pe dup gât i lipindu- i obrazul de al lui Elinor, îi spuse încet, dar cu mult pasiune:ă ş ş ă — Drag Elinor, draga mea, nu ine seama de ei. Nu-i l sa s te mâhneasc .ă ţ ă ă ă Nu-i putu spune mai multe: era surescitat la maximum; i ascunzându- i fa a după ş ş ţ ă um rul lui Elinor, izbucni în lacrimi. Atrase astfel aten ia celor de fa care se îngrijorar aproapeă ţ ţă ă cu to ii. Colonelul Brandon se ridic i veni lâng ele, aproape f r s - i dea seama de ce face.ţ ăş ă ă ă ă ş Doamna Jennings, cu o exclama ie plin de în eles: „Vai, biata mititic !”, îi d du numaidecâtţ ă ţ ă ă s rurile ei; iar sir John fu atât de furios pe cel ce provocase aceast stare de nervi, încât se mută ă ă îndat lâng Lucy Steele i-i relat în oapt întreaga poveste nefericit a Mariannei.ă ă ş ă ş ă ă Marianne reu i totu i s - i revin în câteva minute, îndeajuns pentru a pune cap t agita ieiş ş ă ş ă ă ţ produse i se a ez printre ceilal i; nu uit îns toat seara cele întâmplate.ş ş ă ţ ă ă ă — Biata Marianne! Îi spuse cu glas sc zut fratele ei colonelului Brandon, de îndat ceă ă putu sta de vorb cu el, n-are o s n tate la fel de robust ca cea a surorii ei…ă ă ă ă E foarte nervoas … n-are constitu ia lui Elinor; i nu trebuie s uit m c e foarteă ţ ş ă ă ă sup r tor pentru o domni oar care a fost o frumuse e s - i dea seama c i-a pierdut nurii. Poateă ă ş ă ţ ă ş ăş c n-ai s m crezi, dar Marianne era într-adev r splendid acum câteva luni; tot atât de frumoasă ă ă ă ă ă ca Elinor. Dar dup cum vezi, frumuse ea ei s-a ofilit de tot.ă ţ CAPITOLUL XXXV. Elinor î i satisf cuse curiozitatea de a o vedea pe doamna Ferrars. Constatase la ea tot ce-ş ăar fi putut face ca o leg tur mai strâns între cele dou familii s nu fie de dorit. Îi observaseă ă ă ă ă îndeajuns mândria, meschin ria i evidenta pornire pe care o avea împotriva ei, pentru a- i daă ş ş seama câte greut i ar fi întâmpinat o eventual logodn cu Edward i cât de mult ar fi încercat săţ ă ă ş ă împiedice ea c s toria lor, dac el ar fi fost de fapt liber; i v zuse cam destule pentru a mul umiă ă ă ş ă ţ Domnului c un obstacol i mai serios o împiedica s sufere din pricina acelora pe care le-ar fiă ş ă putut ridica doamna Ferrars, c îi permitea s nu mai depind de capriciile ei sau de solicitudineaă ă ă ei. Sau dac cel pu in nu putea ajunge s se bucure întrutotul c Edward e legat cu lan uri deă ţ ă ă ţ Lucy, se gândi c , dac Lucy ar fi fost pu in mai agreabil , ea, Elinor, ar fi trebuit s se bucure.ă ă ţ ă ă Fu foarte mirat când î i d du seama c Lucy este atât de încântat de felul politicos înă ş ă ă ă care doamna Ferrars se purtase cu ea; c interesul i vanitatea o orbeau într-atâta, încât o f ceauă ş ă s cread c aten ia ce i se d duse numai pentru c ea nu era Elinor, constituia de fapt ună ă ă ţ ă ă compliment pentru ea, Lucy, sau c o putea încuraja din pricina preferin ei ce i se acordase,ă ţ datorit faptului c doamna Ferrars nu cuno tea adev rata ei situa ie. Dar faptul c a a st teauă ă ş ă ţ ă ş ă lucrurile fu proclamat nu numai de ochii lui Lucy în seara aceea, ci i de vorbele acesteia înc iş ăş mai categorice a doua zi diminea ; c ci manifestându- i dorin a fa de lady Middleton, aceastaţă ă ş ţ ţă o adusese în Berkeley Street, unde Lucy spera c va avea prilejul s stea singur de vorb cuă ă ă ă Elinor i s -i spun cât este de fericit .ş ă ă ă Se dovedi a avea noroc, c ci nu mult dup sosirea ei, doamna Jennings fu chemat deă ă ă doamna Palmer a a c plec numaidecât.ş ă ă — Draga mea prieten , exclam Lucy, de îndat ce r maser între ele, am venit s - iă ă ă ă ă ă ţ vorbesc de fericirea mea. S poat oare exista ceva mai m gulitor decât felul în care s-a purtat ieriă ă ă doamna Ferrars cu mine? Cât de binevoitoare a fost! tii prea bine cât de team îmi era la gândulŞ ă c trebuie s-o întâlnesc; dar chiar din clipa când i-am fost prezentat , s-a purtat cu atâtaă ă amabilitate, încât z u dac nu mi-a f cut impresia c e topit dup mine. Spune-mi, n-amă ă ă ă ă ă dreptate? Ai fost de fa doar; nu te-a izbit felul în care s-a comportat fa de mine?ţă ţă

— A fost, într-adev r,. Foarte politicoas cu dumneata.ă ă — Politicoas ? N-ai remarcat nimic altceva decât polite e? Eu am v zut mult mai multă ţ ă decât atât. Bun voin a ei nu s-a manifestat fa de nimeni mai mult decât fa de mine! Nici urmă ţ ţă ţă ă de mândrie, de arogan , i la fel i atitudinea cumnatei dumitale: plin de dr g l enie iţă ş ş ă ă ăăş ş amabilitate! Elinor ar fi vrut s vorbeasc despre altceva, dar Lucy insista mereu s recunoasc pe locă ă ă ă c are toate motivele s fie fericit , a a c domni oara Dashwood trebui s -i cânte în strun .ă ă ă ş ă ş ă ă — F r îndoial , îi spuse ea, c dac ele ar fi tiut c e ti logodit cu Edward, nimic n-ară ă ă ă ă ş ă ş ă fi fost mai m gulitor decât felul în care s-au purtat cu dumneata; dar cum nu acesta e cazul…ă — Îmi închipuiam eu c-a a ai s -mi spui, replic Lucy repede, dar doamna Ferrars n-aveaş ă ă absolut nici un motiv s - i arate simpatia fa de mine, dac nu m-ar fi pl cut cu adev rat, i acestă ş ţă ă ă ă ş fapt înseamn totul pentru mine.ă Vorbele dumitale n-o s -mi poat mic ora mul umirea.ă ă ş ţ Sunt sigur c toate se vor termina cu bine, i c nu voi avea de întâmpinat nici un fel deă ă ş ă greutate a a cum m gândisem. Doamna Ferrars este încânt toare i la fel i cumnata dumitale.ş ă ă ş ş Sunt amândou ni te femei admirabile, z u a a! M mir cum de nu mi-ai spus niciodat până ş ă ş ă ă ă acum cât este de simpatic doamna Dashwood!ă Elinor nu-i putu da nici un r spuns i nici nu încerc s-o fac .ă ş ă ă — Nu te sim i bine, domni oar Dashwood? Pari ab tut … nu prea vorbe ti; sunt sigurţ ş ă ă ă ş ă c ai ceva.ă — Sunt mai s n toas ca oricând.ă ă ă — M bucur din toat inima; dar z u c nu prea ar i bine. Mi-ar p rea atât de r u s teă ă ă ă ăţ ă ă ă tiu bolnav ; pe dumneata, care ai fost cea mai mare mângâiere pentru mine! Dumnezeu tie ceş ă ş

m-a fi f cut f r prietenia dumitale!ş ă ă ă Elinor încerc s -i r spund cu polite e, nefiind îns prea sigur c va izbuti. Dar Lucyă ă ă ă ţ ă ă ă p ru mul umit , c ci r spunse numaidecât:ă ţ ă ă ă — Sunt într-adev r convins de sentimentele ce mi le por i i în afar de dragostea luiă ă ţ ş ă Edward, prietenia dumitale e cea mai mare mângâiere pe care o am. Bietul Edward! Dar de acum o s-avem cel pu in un avantaj, o s ne putem întâlni, i înc destul de des, c ci lady Middletonţ ă ş ă ă este încântat de doamna Dashwood, a a c o s facem multe vizite în Harley Street, îmi închipui;ă ş ă ă pe de alt parte, Edward î i petrece jum tate din timp în casa surorii lui, i-n afar de asta ladyă ş ă ş ă Middleton i doamna Ferrars o s se viziteze i ele; iar doamna Ferrars i cumnata dumitale auş ă ş ş fost amândou atât de dr gu e încât s -mi spun , în repetate rânduri, c vor fi întotdeaunaă ă ţ ă ă ă bucuroase s m vad . Sunt ni te femei fermec toare! Sunt întru totul convins c dac-ai s -i spuiă ă ă ş ă ă ă ă cumnatei dumitale ce p rere am despre ea, n-ai s reu e ti niciodat s exagerezi entuziasmulă ă ş ş ă ă meu. Dar Elinor nu vru s-o lase s spere c îi va transmite aceast apreciere cumnatei ei. Lucyă ă ă continu :ă — Sunt convins c mi-a fi dat imediat seama dac nu i-a fi pl cut doamnei Ferrars. Deă ă ş ă ş ă exemplu, dac nu mi-ar fi f cut decât plec ciunea de rigoare, f r s -mi mai adreseze vreună ă ă ă ă ă cuvânt, f r s m mai bage în seam i f r s -mi mai arunce vreo privire binevoitoare – tii ceă ă ă ă ăş ă ă ă ş vreau s spun – dac a fi fost tratat cu o asemenea r ceal , a fi renun at disperat la toate. N-aă ă ş ă ă ă ş ţ ă ş fi putut suporta o astfel de situa ie. C ci atunci când antipatizeaz pe cineva tiu c e foarteţ ă ă ş ă violent în manifest ri.ă ă Dar Elinor nu putu da vreun r spuns la aceast atitudine triumf toare, pentru c u a seă ă ă ă ş deschise, servitorul îl anun pe domnul Ferrars i Edward intr numaidecât.ţă ş ă

Trecur printr-un moment de mare stânjeneal i acest lucru se putu observa pe fa aă ăş ţ fiec ruia dintre ei. Se fâstâcir cu to ii; i Edward p ru înclinat mai degrab s plece din cameră ă ţ ş ă ă ă ă decât s mai înainteze un singur pas.ă O împrejurare, pe care ei ar fi fost foarte doritori s o evite, se ab tuse asupra lor i încă ă ş ă sub forma cea mai nepl cut . Nu numai c se aflau to i trei laolalt , dar erau împreun f r să ă ă ţ ă ă ă ă ă poat profita de prezen a vreunei alte persoane. Domni oarele î i revenir cele dintâi. Lucy nuă ţ ş ş ă trebuia s - i arate încântarea: trebuia înc s p streze aparen a c logodna ei e secret . A adar nu-ă ş ă ă ă ţ ă ă şi putu manifesta afec iunea decât prin priviri i dup ce îi adres doar câteva cuvinte, nu maiş ţ ş ă ă

spuse nimic. Elinor avea mai multe de f cut.ă Rolul pe care trebuia s -l joace ea era mult mai greu; i inea atât de mult, de dragul lui iă ş ţ ş al ei, s -l joace a a cum trebuie, încât se sili s se st pâneasc i dup câteva momente deă ş ă ă ăş ă reculegere îi ur bun venit, cu o privire i cu o atitudine ce p reau aproape fire ti i aproapeă ş ă ş ş sincere; i dup ce se mai lupt pu in cu ea îns i, dup ce mai f cu un efort, reu i s - i joaceş ă ă ţ ăş ă ă ş ă ş rolul înc i mai bine.ăş Nu voia ca prezen a lui Lucy, i nici con tiin a vreunei nedrept i ce i s-ar fi f cut, s-oţ ş ş ţ ăţ ă împiedice s -i spun cât este de fericit s -l vad i c regretase foarte mult c nu fusese acasă ă ă ă ăş ă ă ă când trecuse prin Berkeley Street. Nu vru ca prezen a lui Lucy s o fac s -i fie team s seţ ă ă ă ă ă poarte fa de el cu acea aten ie ce se cuvenea s o manifeste fa de cineva care-i era prieten iţă ţ ă ţă ş aproape rud , de i foarte curând observ c Lucy o supraveghea îndeaproape.ă ş ă ă Comportarea ei îl mai lini ti pu in pe Edward i-i d du destul curaj s se a eze; cu toateş ţ ş ă ă ş acestea se sim ea i mai încurcat decât cele dou domni oare, a a cum era i de a teptat, de i ceaţ ş ă ş ş ş ş ş mai mare parte dintre b rba i nu s-ar fi sim it atât de stânjeni i, c ci inima lui nu era indiferent caă ţ ţ ţ ă ă cea a lui Lucy, i nici con tiin a nu-i era la fel de curat ca cea a lui Elinor.ş ş ţ ă Cu un aer rezervat, dar foarte sigur, Lucy p rea hot rât s nu-i ajute în nici un fel pe al iiă ă ă ă ţ s se simt la îndemân i nu vru s scoat o vorb ; a a c aproape toat conversa ia fu sus inută ă ăş ă ă ă ş ă ă ţ ţ ă de Elinor, care fu nevoit s -i dea lui Edward toate informa iile privitoare la s n tatea mamei lor,ă ă ţ ă ă la împrejur rile în care veniser la Londra i a a mai departe, ca r spuns la întreb rile pe careă ă ş ş ă ă Edward ar fi trebuit s i le pun , dar nu le pusese.ă ă Dar str daniile ei merser înc i mai departe; c ci curând dup aceea se comport cuă ă ăş ă ă ă atâta eroism încât se hot rî s -i lase singuri, sub pretextul c se duce s o aduc pe Marianne; o iă ă ă ă ă ş f cu, cum nu se poate mai frumos, c ci z bovi pe palier vreo câteva minute, cu toat b rb ia deă ă ă ă ă ăţ care se sim ea în stare, înainte de a se duce la sora ei. De îndat ce-i comunic Mariannei vestea,ţ ă ă extazul lui Edward trebui s ia sfâr it, c ci bucuria Mariannei o f cu pe aceasta s se întoarc înă ş ă ă ă ă grab în salon. Pl cerea ce o sim i când îl v zu, fu pe potriva celorlalte sentimente ale ei,ă ă ţ ă puternic în sine i manifestat f i . Îl întâmpin cu o mân întins care se cerea a fi strâns i cuă ş ă ăţş ă ă ă ăş o voce ce exprima o dragoste de sor .ă — Drag Edward! Exclam ea, iat o clip cu adev rat fericit ! Prezen a ta aici pare oă ă ă ă ă ă ţ r splat pentru toate!ă ă Edward încerc s r spund a a cum se cuvenea la aceste amabilit i, dar fa de martoriiă ă ă ă ş ăţ ţă prezen i nu îndr zni s exprime nici jum tate din cele ce sim ea. Se a ezar din nou cu to ii; iţ ă ă ă ţ ş ă ţ ş vreo câteva clipe nimeni nu scoase un cuvânt; timp în care Marianne se uit cu cea mai v dită ă ă duio ie când la Edward i când la Elinor, regretând doar faptul c pl cerea lor de a se revedeaş ş ă ă este oarecum împiedicat de prezen a, de loc binevenit , a lui Lucy. Edward fu primul care vorbiă ţ ă i se mir de schimbarea ce-o putu observa în înf i area Mariannei, exprimându- i teama cş ă ăţ ş ş ă

poate Londra nu-i prea prie te.ş

— Ei, nu te gândi la mine! R spunse ea serios i energic, cu toate c ochii i se umplur deă ş ă ă lacrimi, în timp ce vorbea. Nu te gândi la s n tatea mea. Dup cum vezi, Elinor se simte bine. iă ă ă Ş asta trebuie s fie de ajuns pentru amândoi.ă Aceast observa ie nu era destinat a-i face pe Edward i pe Elinor s se simt mai laă ţ ă ş ă ă îndemân , i nici s -i fie pe placul lui Lucy, care-i arunc Mariannei o c ut tur cu totul lipsit deă ş ă ă ă ă ă ă bun voin .ă ţă — Î i place Londra? Întreb Edward, care voia cu orice pre s schimbe subiectul.ţ ă ţ ă — De loc. M-am a teptat s aflu tot felul de distrac ii aici, dar n-am g sit niciuna. Singuraş ă ţ ă consolare ce mi s-a oferit este s te v d pe tine, Edward; i slav Domnului! E ti acela iă ă ş ă ş ş dintotdeauna! Se opri i nimeni nu mai spuse nimic.ş — Cred, Elinor, ad ug ea curând dup aceea, c ar trebui s -l rug m pe Edward s neă ă ă ă ă ă ă înso easc la întoarcerea noastr la Barton. Probabil c-o s plec m într-o s pt mân , dou . i credţ ă ă ă ă ă ă ă ă Ş c Edward n-ar avea nimic împotriv s aib grij de noi pe drum.ă ă ă ă ă Bietul Edward morm i ceva, dar nimeni nu tiu ce anume, nici m car el. În schimbă ş ă Marianne, care-i observ nelini tea, i care o atribui cu u urin motivelor ce-i erau ei pe plac, fuă ş ş ş ţă pe deplin mul umit i începu numaidecât s vorbeasc despre altceva.ţ ăş ă ă — Vai, Edward, ce zi am mai petrecut ieri, în Harley Street! Ce plictiseal , ce groaznică ă plictiseal ! Dar trebuie s - i spun eu multe în aceast privin pe care nu i le pot spune acum.ă ă ţ ă ţă ţ i dând astfel dovad de o admirabil discre ie, amân pentru mai târziu. Când vor puteaŞ ă ă ţ ă vorbi mai în tain , dezv luirea faptului c rudele lor comune i se p reau mai dezagreabile caă ă ă ă oricând i c pe mama lui mai ales o g sea cu totul resping toare.ş ă ă ă — Dar de ce n-ai fost i tu acolo, Edward? De ce n-ai venit?ş — Am fost re inut în alt parte.ţ ă — Re inut! Dar cum se poate una ca asta, când trebuia s te întâlne ti cu persoane atât deţ ă ş apropiate? — Poate c dumneata, domni oar Marianne, exclam Lucy, care voia acum s seă ş ă ă ă r zbune pe ea, crezi c tinerii nu se in niciodat de cuvânt, dac n-au chef, oricât de mici sau deă ă ţ ă ă mari le-ar fi obliga iile.ţ Elinor se sup r , dar Marianne nu p ru s -i simt de loc în ep tura, c ci replic foarteă ă ă ă ă ţ ă ă ă calm: — Nu chiar a a; c ci, la drept vorbind tiu eu c pe Edward con tiin a nu l-a l sat s vinş ă ş ă ş ţ ă ă ă în Harley Street. i el are, z u a a, cea mai delicat con tiin de pe lume; cea mai scrupuloas în a se ineŞ ă ş ă ş ţă ă ţ de toate promisiunile, oricât ar fi ele de neînsemnate, i oricât de mult ar fi împotriva propriilorş lui interese i bucurii. Este cel mai tem tor om din lume când este s fac pe cineva s sufere, sş ă ă ă ă ă dezam geasc vreo speran , cel mai pu in capabil de egoism, din oamenii ce mi-a fost dat s -iă ă ţă ţ ă cunosc. Cum! Nu vrei s accep i niciodat s fii l udat? Atunci înseamn c nu-mi e ti prieten, c ci to iă ţ ă ă ă ă ă ş ă ţ cei ce-mi accept dragostea i stima, trebuie s se supun sincerelor mele aprecieri despre ei.ă ş ă ă Se pare îns c , în cazul de fa , laudele ei nu fur de loc pe placul a doi dintre cei ce oă ă ţă ă ascultau i atât de pu in pl cute lui Edward încât foarte curând el se ridic s plece.ş ţ ă ă ă — Pleci atât de repede! Spuse Marianne, drag Edward, dar nu se poate!ă i tr gându-l pu in deoparte, î i ar t în oapt convingerea c Lucy n-o s mai r mânŞ ă ţ ş ă ă ş ă ă ă ă ă mult vreme. Dar nici acest stimulent nu avu vreun efect, c ci Edward insist s plece; Lucy, careă ă ă ă ar fi r mas acolo chiar dac vizita lui ar fi durat dou ore, plec i ea curând dup aceea.ă ă ă ăş ă

— De ce tot vine ea pe-aici? Întreb Marianne, dup ce Lucy le p r si. Nu i-a dat seamaă ă ă ă ş c noi abia a teptam s-o vedem plecat ? Ce enervant pentru Edward!ă ş ă — Dar de ce? Doar toate îi eram prietene i pe Lucy o cunoa te înc dinainte de a ne fiş ş ă întâlnit pe noi. E firesc ca el s doreasc s-o vad i pe ea, ca i pe noi.ă ă ăş ş Marianne o privi int i spuse:ţ ăş — tii, Elinor, c nu pot suporta felul acesta de a vorbi. Dac nu vrei decât s i seŞ ă ă ăţ contrazic afirma iile, cum i cred c e cazul, ar trebui s - i aduci aminte c eu sunt ultima fiină ţ ş ă ă ţ ă ţă de pe lume care s fac a a ceva. Nu m pot coborî pân acolo încât s mi se smulg prin viclenieă ş ă ă ă ă asigur ri de care nu este neap rat nevoie.ă ă ă Dup care p r si înc perea; i Elinor nu îndr zni s-o urmeze i s -i spun mai multe, c ci,ă ă ă ă ş ă ş ă ă ă deoarece îi promisese lui Lucy s p streze taina n-avea posibilitatea s -i dea Mariannei informa iiă ă ă ţ care s-o conving ; i oricât de nepl cute ar fi putut fi urm rile faptului c ea persist într-o eroare,ă ş ă ă ă ă trebuia totu i s le accepte. Tot ce avea de sperat era ca Edward s n-o expun prea adesea i sş ă ă ă ş ă nu se expun nici pe el la nefericita situa ie de a fi martorii cordialit ii prost plasate a Marianneiă ţ ăţ i nici la repetarea dureroaselor incidente ce avuseser loc cu prilejul recentei lui vizite – i aveaş ă ş

toate motivele s se a tepte la una ca asta.ă ş CAPITOLUL XXXVI. La câteva zile dup aceast întâlnire, ziarele anun ar c so ia domnului Thomas Palmeră ă ţ ă ă ţ d duse na tere unui fiu i mo tenitor; un paragraf foarte interesant i pe deplin satisf c tor, celă ş ş ş ş ă ă pu in pentru toate cuno tin ele lor apropiate care tiuser de acest lucru dinainte.ţ ş ţ ş ă Acest eveniment, de mare importan pentru fericirea doamnei Jennings, produse un timpţă o schimbare în felul ei de a- i petrece vremea i influen , într-o m sur similar , îndeletnicirileş ş ţă ă ă ă tinerelor ei prietene; c ci, deoarece dorea s fie al turea de Charlotte cât mai mult cu putin , seă ă ă ţă ducea acolo în fiecare diminea , de îndat ce se îmbr ca i nu se întorcea decât seara târziu; laţă ă ă ş insisten ele familiei Middleton, domni oarele Dashwood î i petreceau timpul, de diminea pânţ ş ş ţă ă seara, în Conduit Street. Dac-ar fi fost ca ele s in seama de propriile lor pl ceri, ar fi r mas maiăţ ă ă ă degrab , m car dimine ile, în casa doamnei Jennings; dar nu puteau s - i impun voin aă ă ţ ă ş ă ţ împotriva insisten elor tuturor. A a c începur s petreac ceasuri întregi în tov r ia ladyeiţ ş ă ă ă ă ă ăş Middleton i a celor dou domni oare Steele, care de fapt nu le pre uiau de loc societatea, de i seş ă ş ţ ş pref ceau foarte mult a o dori.ă Domni oarele Dashwood erau prea în elepte ca s constituie o companie agreabil pentruş ţ ă ă lady Middleton, iar prezen a lor în casa ei era privit cu gelozie de cele dou domni oare, careţ ă ă ş aveau impresia c Elinor i Marianne se introduc în domeniile lor, împ rt ind amabilitatea peă ş ă ăş care ele voiau s-o monopolizeze. De i nici o comportare n-ar fi putut fi mai politicoas decâtş ă aceea a ladyei Middleton fa de Elinor i Marianne, ele nu-i erau de loc pe plac. Deoarece n-oţă ş lingu eau niciodat , nici pe ea i nici pe copiii ei, considera c nu pot fi bune la suflet i din cauzş ă ş ă ş ă c le pl cea s citeasc , î i închipuia c sunt ironice – ne tiind probabil exact ce înseamn acestă ă ă ă ş ă ş ă cuvânt; dar asta n-avea nici o importan . În orice caz însemna o critic i înc f cut cu u urin .ţă ăş ă ă ă ş ţă Prezen a lor se dovedi a nu-i fi la îndemân nici ladyei Middleton i nici lui Lucy.ţ ă ş Stânjenea atât trând via celei dintâi cât i firea activ a celeilalte. Ladyei Middleton îi era ru ineă ş ă ş s nu fac nimic în prezen a lor, iar Lucy se temea c ele o vor dispre ui pentru lingu elile pe careă ă ţ ă ţ ş se mândrea s le rosteasc cu alte ocazii. Dintre ele trei, domni oara Steele cea mare era cel maiă ă ş pu in tulburat de prezen a domni oarelor Dashwood; i ele ar fi putut s ajung la o deplinţ ă ţ ş ş ă ă ă în elegere cu ea. Dac vreuna dintre ele i-ar fi f cut o ampl i am nun it prezentare a întregiiţ ă ă ăş ă ţ ă pove ti dintre Marianne i Willoughby, s-ar fi socotit din plin recompensat pentru sacrificiul peş ş ă care, datorit vizitei lor, îl f cea cedând, dup mas , locul cel mai bun de lâng foc. Dar această ă ă ă ă ă posibilitate nu-i fu acordat ; c ci de i adesea î i manifesta, în prezen a lui Elinor, comp timireaă ă ş ş ţ ă

fa de sora ei i de i f cu de mai multe ori aluzie la nestatornicia adoratorilor în prezen aţă ş ş ă ţ Mariannei, toate acestea n-avur nici un efect, în afar de o privire indiferent din partea luiă ă ă Elinor sau dezgustat din partea Mariannei. Chiar i un efort mai pu in complicat le-ar fi f cut s -ă ş ţ ă ăi g seasc o prieten în ea: n-ar fi trebuit decât s-o tachineze în leg tur cu preotul Davis. Darş ă ă ă ă ă

ele ineau atât de pu in, mult mai pu in decât to i ceilal i, s fie amabile fa de ea, încât dac sirţ ţ ţ ţ ţ ă ţă ă John nu lua masa acas , i-ar fi putut petrece o zi întreag f r s aud vreo alt aluzie amuzantă ş ă ă ă ă ă ă ă la acest subiect, decât cele pe care avea amabilitatea s i le acorde singur .ăş ă Dar toate aceste gelozii i nemul umiri erau atât de pu in b nuite de doamna Jennings,ş ţ ţ ă încât ea î i închipuia c e pur i simplu încânt tor pentru fete s fie împreun i în fiecare sear î iş ă ş ă ă ăş ă ş felicita tinerele prietene c sc paser atâta vreme de tov r ia unei b trâne proaste. Se duceaă ă ă ă ăş ă uneori cu ele la sir John i r mânea câteodat acas împreun cu ele; dar oriunde s-ar fi aflat, seş ă ă ă ă întorcea întotdeauna foarte bine dispus , încântat i dându- i importan , convins fiind că ăş ş ţă ă ă Charlotte se simte atât de bine pentru c este sub îngrijirea ei i era gata s fac o prezentare atâtă ş ă ă de exact , de minu ioas a s n t ii fiicei ei, încât numai domni oara Steele cea mare putea fi atâtă ţ ă ă ăăţ ş de curioas încât s doreasc s afle totul. Un singur lucru o sup ra cu adev rat i de el se plângeaă ă ă ă ă ă ş în fiecare zi. Domnul Palmer sus inea p rerea, obi nuit printre b rba i, dar care nu i se potriveaţ ă ş ă ă ţ unui tat , c to i bebelu ii sunt la fel; i de i doamna Jennings putea foarte precis observa, înă ă ţ ş ş ş diferite ocazii, cea mai izbitoare asem nare între nepo el i toate rudele lui de ambele p r i, nu-lă ţ ş ă ţ putea convinge în nici un chip pe tat de acest lucru; nu-l putea face s cread c nu este exact laă ă ă ă fel cu ceilal i copii de aceea i vârst i nici s recunoasc faptul c este cel mai grozav copil dinţ ş ăş ă ă ă lume. Trebuie acum s facem o relatare a unei nenorociri ce se ab tu, cam pe atunci, asupra luiă ă Fanny Dashwood. Întâmplarea f cu ca prima oar când domni oarele Dashwood i doamna Jennings oă ă ş ş vizitar în Harley Street, s mai treac pe acolo i o alt cuno tin , împrejurare care aparent nuă ă ă ş ă ş ţă urma s -i asume vreun r u. Dar cum imagina ia unora îi face s - i formeze p reri gre ite despreă ă ţ ă ş ă ş modul nostru de comportare i s trag concluzii din cele mai neînsemnate aparen e, fericireaş ă ă ţ omului r mâne întotdeauna, în oarecare m sur , la voia norocului. În cazul de fa doamna careă ă ă ţă venise dup cele dou surori i-a l sat imagina ia s mearg atât de departe, încât s întreacă ă ş ă ţ ă ă ă ă adev rul i probabilitatea i, auzind doar numele domni oarelor Dashwood, în elegând c suntă ş ş ş ţ ă cumnatele doamnei Dashwood, î i închipui numaidecât c ele locuiesc în Harley Street; i aceastş ă ş ă în elegere gre it a situa iei f cu ca ele s fie, peste câteva zile, invitate, împreun cu fratele iţ ş ă ţ ă ă ă ş cumnata lor, la o mic serat muzical , ce urma s aib loc în casa ei.ă ă ă ă ă Rezultatul a fost c doamna Dashwood nu numai c s-a v zut obligat s se supună ă ă ă ă ă marelui inconvenient de a- i trimite tr sura dup domni oarele Dashwood, dar, ceea ce era înc iş ă ă ş ăş mai r u, silit s suporte nepl cerea de a face impresia c le acord toat aten ia; i cine tie dacă ă ă ă ă ă ă ţ ş ş ă n-aveau s se a tepte s le mai scoat în lume i alt dat ? E adev rat, pe de alt parte, c aveaă ş ă ă ş ă ă ă ă ă puterea de a le dezam gi. Dar asta nu era destul; c ci atunci când oamenii sunt hot râ i s seă ă ă ţ ă poarte a a cum tiu c nu trebuie, ei se simt jigni i când al ii se a teapt de la ei la ceva mai bun.ş ş ă ţ ţ ş ă Marianne ajunsese, treptat, s se obi nuiasc atât de mult s ias în fiecare zi în lume,ă ş ă ă ă încât acum îi era indiferent dac o face sau nu; se preg tea calm i mecanic pentru ocaziileă ă ş mondene din fiecare sear , de i f r s se a tepte ca ele s -i aduc cea mai mic bucurie i de celeă ş ă ă ă ş ă ă ă ş mai multe ori f r s tie, pân în ultima clip , unde urma s mearg .ă ă ăş ă ă ă ă Devenise atât de indiferent la îmbr c mintea i înf i area ei, încât în timpul pe care-lă ă ă ş ăţş consacra toaletei nu-i acorda nici pe departe atâta aten ie cât manifesta în aceast privinţ ă ţă domni oara Steele cea mare, în primele cinci minute ale ederii lor împreun , dup ce era gata.ş ş ă ă Nimic nu sc pa minu ioasei observa ii i curiozit ii domni oarei Steele; ea le vedea pe toate iă ţ ţ ş ăţ ş ş

întreba despre toate; nu- i putea g si lini tea pân ce nu se interesa cât a costat fiecare dintreş ă ş ă articolele de îmbr c minte ale Mariannei; ar fi putut ghici num rul rochiilor ei mai bine chiară ă ă decât Marianne; i nu- i pierduse nici m car speran a de a afla, înainte de a se desp r i, cât oş ş ă ţ ă ţ cost sp latul rufelor pe s pt mân i cât cheltuie te anual cu propria ei persoan . i, peă ă ă ă ăş ş ă Ş deasupra, neru inarea tuturor acestor investiga ii se încheia în general cu câte un compliment,ş ţ care menit s mai împace lucrurile, era considerat de Marianne ca cel mai mare afront dintreă toate; c ci dup ce era supus la o minu ioas cercetare a valorii i croielii rochiei ei, a culoriiă ă ă ţ ă ş pantofilor i a coafurii, era aproape sigur c o s i se spun c „pe cuvânt de onoare, e ti foarteş ă ă ă ă ă ş elegant i, dup p rerea mea, ai s faci nenum rate cuceriri”.ăş ă ă ă ă Cu asemenea încuraj ri fu i de ast dat trimis s se urce în tr sura fratelui ei, în care seă ş ă ă ă ă ă instalar la cinci minute dup ce se oprise în fa a casei, o punctualitate ce nu fu întrutotul peă ă ţ placul cumnatei, pornit dinainte spre casa unde erau invitate sperând ca ele s întârzie producândă ă astfel sup rare fie ei, fie vizitiului.ă În seara aceea nu se petrecu nimic remarcabil. Petrecerea, ca i alte serate muzicale,ş adunase un mare num r de persoane, c rora le pl cea cu adev rat muzica, i înc i mai multe,ă ă ă ă ş ăş care nu aveau nici un pic de gust; iar muzican ii erau, ca de obicei, dup propria lor p rere, cât iţ ă ă ş dup aceea a prietenilor lor intimi, cei mai buni interpre i neprofesioni ti din întreaga Anglie.ă ţ ş Cum Elinor n-avea o deosebit înclina ie spre muzic i nici nu pretindea una ca asta, nu-ă ţ ăşi f cu nici un scrupul din a- i întoarce privirile de la pian, ori de câte ori avea chef i f r s fieş ă ş ş ă ă ă

impresionat nici de prezen a unei harpe nici de cea a unui violoncel, î i a intea ochii, dup cumă ţ ş ţ ă sim ea nevoia, asupra altor obiecte din înc pere. i-a a, pe când se tot uita în jurul ei, descoperiţ ă Ş ş într-un grup de tineri, chiar pe acela care le d duse la magazinul Grey o lec ie despre cutiileă ţ pentru scobitori. Curând dup aceea constat c i el se uit la ea, vorbind cu mult familiaritateă ă ăş ă ă cu fratele ei; i tocmai se hot râse s afle de la acesta cine este, când îi v zu pe amândoiş ă ă ă îndreptându-se spre ea, i domnul Dashwood i-l prezent :ş ă — Domnul Robert Ferrars. Tân rul i se adres cu o polite e fireasc , r sucindu- i capul într-o plec ciune, care o f cuă ă ţ ă ă ş ă ă s - i dea seama, mai bine decât ar fi putut-o convinge cineva prin vorbe, c este exact filfizonulă ş ă descris de Lucy. Ce fericire ar fi fost pentru ea dac sentimentele ei pentru Edward ar fi depinsă mai pu in de propriile lui merite, decât de cele ale rudelor lui apropiate! C ci, altfel plec ciuneaţ ă ă fratelui lui ar fi dat o lovitur de gra ie opera iei începute de acreala mamei i surorii lui. Dar înă ţ ţ ş timp ce Elinor se minuna cât de deosebi i sunt cei doi fra i, nu putu în nici un fel constata cţ ţ ă goliciunea sufleteasc i îngâmfarea unuia ar fi putut-o face s uite modestia i adev rata valoareăş ă ş ă a celuilalt. Robert îi explic el însu i de ce erau atât de deosebi i, în decursul unei conversa ii deă ş ţ ţ un sfert de or ; c ci, vorbindu-i despre fratele lui, i jeluindu-se din pricina extraordinarei luiă ă ş stâng cii, care era, dup p rerea sa, adev rata cauz care îl f cea s nu frecventeze societateaă ă ă ă ă ă ă potrivit rangului lui social, el o atribui cu mult candoare i generozitate mult mai pu in uneiă ă ş ţ deficien e înn scute, decât nenorocirii de a fi fost educat acas ; pe când el, care probabil c nu eraţ ă ă ă cu adev rat i-n chip special mai înzestrat de la natur , era la fel de capabil ca oricine s seă ş ă ă învârt în lume, numai datorit faptului c fusese educat la o coal aristocratic .ă ă ă ş ă ă — Pe cinstea mea, ad ug el, asta-i singura explica ie, dup p rerea mea, i-a a îi spun iă ă ţ ă ă ş ş ş eu adeseori mamei, când î i tot face griji în privin a asta. „Drag doamn , îi zic întotdeauna, arş ţ ă ă trebui s te mai lini te ti. Acum r ul nu mai poate fi remediat i l-ai f cut cu propria dumitaleă ş ş ă ş ă mân . De ce te-ai l sat convins , împotriva voin ei dumitale de sir Robert, unchiul meu, s -lă ă ă ţ ă educi pe Edward acas în momentul cel mai critic al vie ii sale? Dac l-ai fi trimis laă ţ ă Westminster, ca pe mine, în loc s -l dai în grija domnului Pratt, toate astea nu s-ar fi întâmplat.”ă

în felul acesta consider eu întotdeauna problema i mama este întrutotul convins de gre eala peş ă ş care a f cut-o.ă Elinor nu-l contrazise pentru c , oricare-ar fi fost, în general, aprecierile ei în leg tur cuă ă ă avantajele colilor aristocratice, nu se putea gândi cu prea mult satisfac ie la ederea lui în casaş ă ţ ş familiei Pratt. Apoi Robert spuse din nou: — Locui i în Devonshire, într-o vil de lâng Dawlish, dac nu m în el…ţ ă ă ă ă ş Elinor îi explic unde se afl de fapt casa lor i lui i se p ru cam surprinz tor ca cineva să ă ş ă ă ă locuiasc în Devonshire f r s fie aproape de Dawlish. Dar î i ar t profunda apreciere pentruă ă ă ă ş ă ă genul de cas în care locuiesc.ă — În ceea ce m prive te, spuse el, mie-mi plac grozav de mult vilele; sunt întotdeaunaă ş atât de elegante i-atât de confortabile… i z u, dac-a avea ceva bani în plus, mi-a cump ra oş Ş ă ş ş ă buc ic de p mânt, nu prea departe de Londra, i mi-a construi i eu o vili oar , unde a puteaăţ ă ă ş ş ş ş ă ş veni singur cu tr sura, oricând mi-ar place i mi-a putea aduce i ni te prieteni s ne sim im bine.ă ş ş ş ş ă ţ Îi sf tuiesc pe to i aceia care inten ioneaz s - i fac o cas , s construiasc vile. Mai zileleă ţ ţ ă ă ş ă ă ă ă trecute prietenul meu, lordul Courtland, a trecut înadins pe la mine s -mi cear sfatul i mi-a pusă ă ş în fa trei planuri diferite, alc tuite de Bonomi.ţă ă Trebuia s -mi dau cu p rerea care e cel mai bun. „Dragul meu Courtland, i-am spus,ă ă aruncându-le numaidecât pe toate în foc, nu-l alege pe niciunul dintre ele i cl de te- i neap rat oş ă ş ţ ă vili oar .” i-mi închipui c-a a are s i fac . Unii oameni î i închipuie c vilele nu ofer confortş ă Ş ş ăş ă ş ă ă i nici spa iu, dar n-au de loc dreptate. Luna trecut am fost la prietenul meu Elliott, lângş ţ ă ă

Dartford. Lady Elliott ar fi vrut s dea o petrecere dansant . „Dar cum s facem? Dragul meuă ă ă Ferrars, spune-mi te rog cum s ne descurc m?” îmi zise ea. În vili oara asta nu exist nici m cară ă ş ă ă o singur camer în care s încap zece perechi; i masa unde s-o mai aranjez?„ Eu mi-am dată ă ă ă ş imediat seama c totul se poate rezolva foarte u or, a a c i-am spus: „Draga mea lady Elliott, nuă ş ş ă te nelini ti. În sufragerie o s încap u or optsprezece perechi; în camera de zi se pot aranjaş ă ă ş mesele de joc; în bibliotec o s se poat servi ceaiul i gust ri i d dispozi ii ca supeul s seă ă ă ş ă ş ă ţ ă serveasc în salon. Lady Elliott a fost încântat de sugestie. Am m surat împreun sufrageria iă ă ă ă ş am constatat c în ea vor putea s încap exact optsprezece perechi i întreaga petrecere a fostă ă ă ş organizat întocmai dup planul meu. A a c , dup cum vezi, de fapt, dac oamenii tiu cum să ă ş ă ă ă ş ă aranjeze lucrurile, po i beneficia de acela i confort într-o vil ca i în cea mai spa ioas re edinţ ş ă ş ţ ă ş ţă Elinor fu de acord cu tot ce-i spunea, c ci nu considera c Robert merita complimentul de a i seă ă aduce obiec ii rezonabile.ţ Cum nici lui John Dashwood nu-i pl cea muzica mai mult decât surorii lui mai mari, avuă i el prilejul s se gândeasc între timp la orice alt lucru; i în cursul serii îi trecu prin minte oş ă ă ş

idee, pe care i-o comunic so iei lui, spre aprobare, de îndat ce ajunser acas . Gre itaă ţ ă ă ă ş presupunere a doamnei Dennison c surorile lui stau la el, îi sugerase c ar fi de fapt un act deă ă bun -cuviin din partea lor s le invite într-adev r, atâta timp cât doamna Jennings era ocupată ţă ă ă ă cu fiica ei i pleca mai tot timpul de acas . N-ar fi fost vorba de o cheltuial prea mare i nici deş ă ă ş cine tie ce deranj; i ar fi însemnat o aten ie pe care con tiin a lui delicat i-o ar ta ca fiindş ş ţ ş ţ ă ă absolut necesar pentru a se putea elibera cu totul de promisiunea ce i-o f cuse tat lui lui. Fannyă ă ă tres ri speriat când îl auzi f când aceast propunere.ă ă ă ă — Nu prea v d cum le-am putea invita, spuse ea, f r s -i aducem o jignire ladyeiă ă ă ă Middleton, c ci î i petrec acolo mai tot timpul; altfel mi-ar face o deosebit pl cere s le primesc.ă ş ă ă ă

tii doar c sunt întotdeauna gata s -mi ar t aten ia fa de ele, a a cum am f cut-o i în searaŞ ă ă ă ţ ţă ş ă ş asta, luându-le cu noi la petrecere. Dar sunt musafirele ladyei Middleton. Cum a putea s le iauş ă din casa ei?

Cu mult umilin , so ul ei îi spuse c el nu vede ra iunea acestei obiec ii.ă ţă ţ ă ţ ţ — Au petrecut o s pt mân în Conduit Street i cred c lady Middleton nu s-ar sup raă ă ă ş ă ă dac ele ar veni s stea tot atâtea zile în casa unor rude atât de apropiate.ă ă Fanny f cu o scurt pauz , apoi, cu o energie reînnoit , spuse:ă ă ă ă — Iubitul meu, le-a pofti cu drag inim , dac mi-ar sta în putin . Dar tocmai hot râsemş ă ă ă ţă ă în sinea mea s le poftesc pe domni oarele Steele s vin s petreac vreo câteva zile cu noi. Suntă ş ă ă ă ă fete foarte binecrescute i cumsecade; i, deoarece unchiul lor a f cut atâtea pentru Edward, seş ş ă cuvine s le d m i noi pu in aten ie. tii, pe surorile tale le putem invita în alt an, dar s-ar puteaă ă ş ţ ă ţ Ş ca domni oarele Steele s nu mai fie la Londra. Sunt încredin at c au s - i plac ; de fapt, tiu euş ă ţ ă ă ă ţ ă ş c î i i sunt pe plac i la fel îi sunt i mamei; i Harry ine atât de mult la ele!ă ţ ş ş ş ş ţ Domnul Dashwood fu convins. Î i d du numaidecât seama cât este de necesar ca ei s leş ă ă invite neîntârziat pe domni oarele Steele; i î i lini ti con tiin a prin hot rârea de a- i invitaş ş ş ş ş ţ ă ş surorile în alt an, sperând totu i, cu mult iretenie, c în anul urm tor nu va mai fi nevoie s leş ăş ă ă ă invite el, deoarece Elinor va veni la Londra ca so ie a colonelului Brandon, iar Marianne caţ invitata lor. Bucurându-se c izbutise s scape i mândr de promptitudinea cu care reu ise s aranjezeă ă ş ă ş ă totul, Fanny îi scrise a doua zi de diminea lui Lucy, rugând-o s accepte s petreac câteva zileţă ă ă ă în Harley Street, împreun cu sora ei, de îndat ce lady Middleton s-ar putea dispensa de prezen aă ă ţ lor. Aceast invita ie fu îndeajuns s o fac pe Lucy s fie într-adev r fericit i pe bun dreptate.ă ţ ă ă ă ă ăş ă Se p rea c îns i doamna Dashwood lucreaz în sprijinul intereselor ei înt rindu-i speran ele iă ă ăş ă ă ţ ş promovându-i inten iile! Un asemenea prilej de a fi al turi de Edward i de familia lui slujea maiţ ă ş mult ca orice altceva propriilor ei interese; o astfel de invita ie era o adev rat încântare pentruţ ă ă inima ei! Era un avantaj, pe care nu tia cum s -l accepte cu mai mult recuno tin sau maiş ă ă ş ţă grabnic; i se constat foarte curând c vizita lor în casa ladyei Middleton, care pân atunci nuş ă ă ă avusese o durat bine stabilit , fusese oricum înc de la început menit s se încheie peste două ă ă ă ă ă zile. Când i se ar t lui Elinor scrisoarea, ceea ce se întâmpl la mai pu in de zece minute de laăă ă ţ sosirea ei, Elinor avu pentru prima dat impresia c Lucy are oarecari temeiuri în speran ele ei;ă ă ţ c ci dovada aceasta de deosebit amabilitate, ce i se acorda la un timp atât de scurt dup ceă ă ă f cuse cuno tin cu familia lui Edward, p rea s arate c bun voin a fa de ea nu proveneaă ş ţă ă ă ă ă ţ ţă numai dintr-o atitudine r ut cioas fa de Elinor; i c , ajutat de timp i de propria ei iscusin ,ă ă ă ţă ş ă ă ş ţă Lucy va reu i s - i vad visul împlinit. Lingu elile ei reu iser s subjuge mândria ladyeiş ă ş ă ş ş ă ă Middleton i izbutiser s o fac s p trund în inima destul de rece a lui Fanny Dashwood;ş ă ă ă ă ă ă aceste rezultate îi deschideau o frumoas perspectiv pentru altele i mai mari.ă ă ş Domni oarele Steele se mutar în Harley Street; i tot ce mai afl Elinor referitor laş ă ş ă influen a exercitat de ele acolo, îi înt ri convingerea c Lucy va izbuti în inten iile ei. Sir John,ţ ă ă ă ţ care le vizit de mai multe ori, le f cu ni te relat ri uluitoare, ar tând cât de mult se bucurau celeă ă ş ă ă dou surori de favoarea gazdelor lor. Doamna Dashwood nu se ar tase niciodat pân atunci a fiă ă ă ă atât de încântat de vreo domni oar cum era de ele; le d ruise fiec reia câte un manual deă ş ă ă ă cro etat scris de nu tiu ce emigrant, îi spunea lui Lucy pe numele ei mic i nu tia dac va puteaş ş ş ş ă vreodat s se despart de ele.ă ă ă CAPITOLUL XXXVII. Dup vreo dou s pt mâni de la na tere, doamna Palmer se sim i atât de bine, încât mamaă ă ă ă ş ţ ei consider c nu mai este necesar s -i acorde tot timpul disponibil; i, mul umindu-se s-oă ă ă ş ţ viziteze o dat sau de dou ori pe zi, revenise acas la ea, la propriile ei îndeletniciri.ă ă ă Într-o diminea , cam la trei sau patru zile dup ce- i reluaser via a obi nuit în Berkeleyţă ă ş ă ţ ş ă Street, când doamna Jennings se întoarse acas dup vizita obi nuit ce i-o f cea Charlottei, intră ă ş ă ă ă

în salonul în care se afla doar Elinor, cu un asemenea aer de grab i de importan încât o f cuăş ţă ă pe Elinor s cread c -i va împ rt i o veste nemaipomenit , i nel sându-i de loc timp s facă ă ă ă ăş ă ş ă ă ă presupuneri în leg tur cu ea, începu s -i spun f r întârziere:ă ă ă ă ă ă — Doamne, Dumnezeule, drag domni oar Dashwood!ă ş ă Ai auzit noutatea? — Nu, doamn . Ce s-a întâmplat?ă — Ceva atât de ciudat! Dar am s - i povestesc totul.ă ţ Când am ajuns acas la Charlotte, am g sit-o foarte îngrijorat în leg tur cu b ie elul.ă ă ă ă ă ă ţ Era convins c e foarte bolnav: plângea, era agitat i toat pielea îi era acoperit cu bubuli e. A aă ă ş ă ă ţ ş c m-am dus numaidecât s m uit la el dup care i-am spus: „Doamne, draga mea, n-are decât oă ă ă ă erup ie din pricin c -i ies din ii, n-ai de ce s te temi”, i îngrijitoarea copilului i-a spus la fel.ţ ă ă ţ ă ş Dar Charlotte nu, nu voia s ne cread , a a c am trimis dup domnul Donovan care din fericireă ă ş ă ă era acas , tocmai se întorsese din Harley Street, a a c a venit numaidecât la noi i nici nu l-aă ş ă ş v zut bine pe b ie el c a spus i el c nu-i vorba decât de acela i lucru de care spusesem i noi iă ă ţ ă ş ă ş ş ş atunci Charlotte s-a mai lini tit. i-a a, când era pe punctul s plece, mi-a trecut prin cap s -lş Ş ş ă ă întreb, drept s - i spun nici nu tiu ce mi-a venit, dac mai e ceva nou. i atunci a zâmbit cu ună ţ ş ă Ş aer ipocrit de mironosi i i-a luat o înf i are grav l sând s se în eleag c ar ti el ceva iţăş ş ăţş ă ă ă ţ ă ă ş ş pân la urm mi-a optit: „Cred c ar fi recomandabil pentru domni oarele pe care le ai în grij să ă ş ă ş ă ă nu le ajung la urechi ceva nepl cut despre indispozi ia cumnatei lor, s le spui c , dup p rereaă ă ţ ă ă ă ă mea, nu exist motiv de mare îngrijorare; sper c doamna Dashwood o s - i revin .ă ă ă ş ă — Cum, Fanny e bolnav ?ă — Exact asta am întrebat i eu, draga mea. „Doamne sfinte, i-am spus, cum, s-aş îmboln vit cumva doamna Dashwood?”ă i-a a a ie it totul la iveal ; ca s nu mai lungim vorba, am putut afla urm toarele:Ş ş ş ă ă ă domnul Edward Ferrars, tân rul în leg tur cu care te luam adesea peste picioră ă ă (dar, dup cum se dovede te acum, sunt grozav de încântat c n-aveam motive s-o fac),ă ş ă ă se pare c de mai bine de un an este logodit cu veri oara mea Lucy! Ei poftim, draga mea! iă ş Ş nimeni n-a tiut absolut nimic de toat povestea în afar de Nancy! i-ai fi putut închipui una caş ă ă Ţ asta? Nu e de mirare c se plac; dar ca între ei s existe o asemenea leg tur i nimeni s n-oă ă ă ăş ă b nuiasc !ă ă Asta-i foarte curios. Nu mi s-a întâmplat niciodat s -i v d împreun , c ci altfel mi-a fiă ă ă ă ă ş dat eu seama numaidecât. i-a a, totul s-a p strat în mare tain , de frica doamnei Ferrars, i nici ea i nici fratele sauŞ ş ă ă ş ş cumnata dumitale n-au b nuit absolut nimic despre leg tura dintre ei; pân azi diminea , cândă ă ă ţă biata Nancy, care, dup câte tii, e o fiin bine inten ionat , dar nu e cine tie ce iscusit , i-a dată ş ţă ţ ă ş ă de gol. „Doamne, s-a gândit ea, toat lumea ine atât de mult la Lucy, sunt sigur c n-au s -i facă ţ ă ă ă ă greut i”, a a c s-a dus numaidecât la cumnata dumitale, care era singur i lucra la un covor,ăţ ş ă ăş neavând habar de ce-avea s urmeze – c ci tocmai îi spusese, cu vreo cinci minute în urm ,ă ă ă fratelui dumitale, c are de gând s pun la cale o c s torie între Edward i fiica nu tiu c ruiă ă ă ă ă ş ş ă lord. A a c - i închipui cât a fost de lovit în mândria i vanitatea ei. A f cut numaidecât o crizş ă ţ ă ş ă ă de isterie, ipând atât de tare, încât a fost auzit de fratele dumitale, care era jos, în camera lui,ţ ă gândindu-se ce s -i scrie administratorului s u de la ar . Acesta a urcat în fug sc rile i a avută ă ţ ă ă ă ş loc o scen îngrozitoare, c ci între timp Lucy sosise i ea, f r s -i treac m car prin gând ce seă ă ş ă ă ă ă ă petrecea. Biata mititic ! Tare mi-e mil de ea. i, dup p rerea mea, au tratat-o cum nu se poateă ă Ş ă ă mai r u; c ci cumnata dumitale, care devenise întruchiparea furiei, a certat-o cumplit i a f cut-oă ă ş ă pe biata Lucy s le ine. Nancy c zuse în genunchi i plângea amarnic; i fratele dumitale se totă ş ă ş ş

plimba prin odaie i spunea c nu tie ce s fac . Doamna Dashwood le spuse s nu mai r mân oş ă ş ă ă ă ă ă clip în casa ei; i fratele dumitale trebui s cad i el în genunchi pentru a o convinge s le maiă ş ă ăş ă lase pe cele dou fete s stea pân ce- i vor fi f cut bagajele. Apoi Fanny f cu o nou criz deă ă ă ş ă ă ă ă isterie i el se sperie atât de tare, încât trimise numaidecât dup domnul Donovan i domnulş ă ş Donovan g si casa în aceast groaznic agita ie. Tr sura era la u , a teptând s le ia pe bieteleă ă ă ţ ă şă ş ă mele veri oare i ele tocmai urcau în ea, când el ie i din cas ; biata Lucy, mi-a spus el, era într-ş ş ş ăa a un hal, c abia se mai putea ine pe picioare, iar cât despre Nancy, nici ea nu era mult maiş ă ţ bine. Drept s - i spun, cumnata dumitale m scoate din s rite; i sper, din toat inima, c cei doiă ţ ă ă ş ă ă tineri se vor c s tori, împotriva voin ei ei. Doamne, ce lovitur o s mai fie pentru domnulă ă ţ ă ă Edward, când o s aud de asta! S - i vad iubita tratat cu atâta dispre !ă ă ă ş ă ă ţ C ci, dup câte-am auzit, ine foarte mult la ea, dup cum e i firesc. i nici n-o s m miră ă ţ ă ş Ş ă ă dac o s fac un scandal monstru – i la fel crede i domnul Donovan. Noi doi am stat multă ă ă ş ş ă vreme de vorb despre toate astea; i e foarte bine c s-a dus din nou în Harley Street, s fie acoloă ş ă ă când o s afle i doamna Ferrars întreaga poveste, c ci au trimis dup ea, de îndat ce veri oareleă ş ă ă ă ş mele au plecat de-acolo, întrucât cumnata dumitale era sigur c i mam ei are s fac o criz deă ăş ă ă ă ă nervi; i-n ceea ce m prive te, n-are decât. Nu mi-e mil de niciuna din ele. Nu trebuie s se facş ă ş ă ă ă atâta caz de avere i noble e. Nu exist nici un motiv pentru care domnul Edward i Lucy n-arş ţ ă ş trebui s se c s toreasc ; c ci sunt sigur c doamna Ferrars i-ar putea permite s fie generoasă ă ă ă ă ă ă ş ă ă cu fiul ei i de i Lucy n-are aproape nimic, ea e unul dintre rarii oameni care tiu s se descurceş ş ş ă cu foarte pu in; i cred c dac doamna Ferrars i-ar da nu mai mult de cinci sute de lire pe an, eaţ ş ă ă ar face fa la fel de onorabil ca al ii cu opt sute. Cât de confortabil ar mai putea tr i într-oţă ţ ă vili oar ca a voastr – sau poate ceva mai mare – cu dou slujnice i doi vale i; sunt convins cş ă ă ă ş ţ ă ă eu le-a putea g si o fat -n cas , c ci Betty a mea are o sor care nu e angajat i care-ar fi exactş ă ă ă ă ă ăş ce le trebuie. Dup ce spuse toate acestea, doamna Jennings se opri; i cum Elinor avusese destul timpă ş s - i adune gândurile, fu în stare s -i dea un r spuns i s fac comentariile cerute în mod firescă ş ă ă ş ă ă de subiectul respectiv. Fericit s constate c nu este b nuit a avea vreun interes deosebit înă ă ă ă ă aceast problem , c doamna Jennings (a a cum sperase adeseori în ultima vreme) încetase s - iă ă ă ş ă ş mai închipuie c ea ine cât de cât la Edward, i fericit mai ales c Marianne nu era de fa , reu iă ţ ş ă ă ţă ş cu mult u urin s vorbeasc despre tot ce se întâmplase f r s se simt stânjenit i s - iă ş ţă ă ă ă ă ă ă ăş ă ş exprime p rerile despre comportarea tuturor celor în cauz – pe cât i se p ru – f r p rtinire.ă ă ă ă ă ă Nu- i putea înc da seama ce avea s însemne cu adev rat pentru ea evenimentul; încerc ,ş ă ă ă ă totu i, în mod serios, s nu se mai gândeasc la altceva, decât la eventualitatea ca totul s seş ă ă ă termine cu o c s torie între Edward i Lucy. Era ner bd toare s afle, ce urma s spun i s facă ă ş ă ă ă ă ăş ă ă doamna Ferrars, de i nu prea avea îndoieli în aceast privin ; i era înc i mai ner bd toare sş ă ţă ş ăş ă ă ă afle cum o s se comporte Edward în aceast împrejurare. Sim ea mult comp timire pentru el;ă ă ţ ă ă pentru Lucy foarte pu in i trebui chiar s se str duiasc din r sputeri ca s -i fie cât de cât milţ ăş ă ă ă ă ă ă de ea; în leg tur cu ceilal i n-avea nici cea mai mic p rere de r u.ă ă ţ ă ă ă Deoarece doamna Jennings nu mai putea vorbi acum despre nimic altceva, Elinor î i d duş ă curând seama c va fi neap rat nevoie s o preg teasc pe Marianne s poat i ea lua parte laă ă ă ă ă ă ă ăş discu ii. N-avea nici o clip de pierdut pentru a-i spulbera iluziile de arte, pentru a-i dezv luiţ ă ş ă adev rata situa ie i pentru a o determina, prin eforturi, s -i asculte pe ceilal i vorbind despreă ţ ş ă ţ întreaga poveste f r s tr deze vreo mâhnire în leg tur cu sora ei sau vreun resentiment fa deă ă ă ă ă ă ţă Edward. Misiunea lui Elinor era penibil . Trebuia s -i r peasc surorii ei ceea ce Elinor socotea aă ă ă ă fi principala consolare a Mariannei – trebuia s -i dea am nunte despre Edward care – se temea eaă ă – aveau s o fac pe Marianne s - i piard definitiv p rerea bun despre el i s o fac pe sora eiă ă ă ş ă ă ă ş ă ă

– datorit asem n rii ce exista între situa iile lor – s încerce din nou toat dezam girea pe care oă ă ă ţ ă ă ă sim ise înainte. Dar oricât de greu de dus la îndeplinire ar fi fost o asemenea sarcin , n-aveaţ ă încotro, a a c Elinor se gr bi s o îndeplineasc .ş ă ă ă ă Relatarea ei fu simpl i clar ; i de i n-o putu face f r oarecare emo ie, nu i-o înso iăş ă ş ş ă ă ţ ş ţ nici cu vreo agita ie violent i nici cu vreo izbucnire de durere. Acestea venir mai degrab dinţ ăş ă ă partea interlocutoarei, c ci Marianne fu îngrozit când afl totul i plânse amarnic. Elinor trebuiaă ă ă ş s -i consoleze pe ceilal i i când era vorba de propria ei suferin , nu numai de a lor. Fu gata să ţ ş ţă ă ofere toat alinarea pe care o puteau aduce asigur rile c ea este foarte lini tit i încerc de a-lă ă ă ş ăş ă dezvinov i pe Edward de orice alt acuza ie, în afar de aceea de a fi fost imprudent.ăţ ă ţ ă Dar un timp Marianne nu vru s accepte niciuna, nici cealalt . Edward i se p rea a fi un ală ă ă doilea Willoughby; i dac recuno tea, a a cum Elinor trebuia s-o fac , c -l iubise din toatş ă ş ş ă ă ă inima, atunci nu putea s simt mai pu in decât sim ise ea pentru Willoughby. Cât despre Lucyă ă ţ ţ Steele, o considera a fi total dezagreabil i cu des vâr ire incapabil de a-l face pe un om cât deăş ă ş ă cât ra ional s se ata eze de ea, a a c la început nu izbuti s-o determine s cread c el putuseţ ă ş ş ă ă ă ă avea vreun sentiment de afec iune fa de Lucy i înc i mai greu, s -l ierte. Nu putea admite caţ ţă ş ăş ă aceast afec iune s fi fost fireasc i Elinor o l s s se conving de acest adev r, prin singurulă ţ ă ăş ă ă ă ă ă lucru care putea avea acest dar i anume o bun cunoa tere a oamenilor.ş ă ş Nu apucase s -i vorbeasc decât despre logodna lui i despre durata acesteia, c Marianneă ă ş ă î i d du drumul sim mintelor ei i Elinor nu-i mai putu da nici un am nunt: un timp, nu putuş ă ţă ş ă face altceva decât s -i potoleasc suferin a, s -i alunge spaima i s lupte împotrivaă ă ţ ă ş ă resentimentelor ei. Prima întrebare pe care-o puse i care îi permise lui Elinor s -i mai dea i alteş ă ş am nunte, fu urm toarea:ă ă — i de când tii tu toate acestea, Elinor? i-a scris cumva Edward?Ş ş Ţ — tiu adev rul de patru luni. Când Lucy a venit la Barton, anul trecut, în noiembrie, mi-Ş ăa vorbit de logodna lor, rugându-m s -i p strez secretul. Auzind aceste cuvinte, ochii Marianneiă ă ă exprimar o surprindere c reia buzele ei nu puteau s -i dea glas. Dup o t cere pricinuit deă ă ă ă ă ă marea ei uimire, exclam :ă — Patru luni! tii de aceast logodn de patru luni?Ş ă ă Elinor încuviin .ţă — Cum adic , aveai aceast povar pe suflet, în timp ce c utai s -mi alini mie mâhnirea?ă ă ă ă ă

i eu care i-am repro at c tu e ti fericit !Ş ţ ş ă ş ă — Nu era atunci momentul cel mai prielnic ca tu s afli cât de trist eram.ă ă — Patru luni! Exclam din nou Marianne. i-ai fost atât de calm , de voioas ! Cine i-aă Ş ă ă ţ dat puteri? — Sentimentul c -mi fac datoria. Promisiunea pe care i-o f cusem lui Lucy nu-miă ă îng duia s -i dezv lui secretul. Aveam deci obliga ia fa de ea s evit s fac vreo aluzie la faptulă ă ă ţ ţă ă ă c eu cunosc adev rul. i, pe de alt parte, aveam obliga ia fa de familia mea i de prieteni să ă Ş ă ţ ţă ş ă nu-i fac s manifeste fa de mine o grij , la care mi-ar fi fost greu s r spund.ă ţă ă ă ă Marianne p ru din cale afar de impresionat .ă ă ă — Am vrut adeseori s nu te mai fac pe tine i pe mama s mai nutri i speran e de arte,ă ş ă ţ ţ ş ad ug Elinor, i o dat sau de dou ori am încercat chiar s-o fac; dar n-a fi izbutit niciodat să ă ş ă ă ş ă ă v conving f r s dezv lui taina ce mi se încredin ase.ă ă ă ă ă ţ — Patru luni! i-l iubeai totu i!Ş ş — Da. Dar nu-l iubeam numai pe el; gândindu-m la cei ce-mi erau dragi, am fostă bucuroas s -i cru de nepl cerea de a afla prin ce trec eu. Acum pot gândi i vorbi despre toateă ă ţ ă ş cu foarte pu in emo ie. Nu voiam ca voi s suferi i din pricina mea; c ci te asigur c nici eu nuţ ă ţ ă ţ ă ă mai sunt atât de chinuit . Am multe lucruri care m sus in. Sunt con tient c dezam gireaă ă ţ ş ă ă ă

provocat nu este rezultatul propriei mele impruden e i am suportat-o, pe cât am putut, f r s le-ă ţ ş ă ă ăo mai împ rt esc i altora. Conduita lui Edward nu mi se pare cu totul vinovat . A vrea s -l tiuă ăş ş ă ş ă ş fericit; i sunt atât de sigur c el î i va face întotdeauna datoria, încât, de i poate c acum maiş ă ă ş ş ă nutre te vreun regret, în cele din urm va reu i totu i s fie fericit. Lucy nu-i lipsit deş ă ş ş ă ă în elepciune i aceasta este o temelie pe care se pot cl di tot felul de lucruri bune. i la urmaţ ş ă Ş urmelor, Marianne, dac trecem cu vederea tot ce este fermec tor în ideea unui ata ament unic iă ă ş ş constant i tot ceea ce se poate spune despre faptul c fericirea cuiva depinde numai i numai de oş ă ş anumit persoan , aceast idee nu este menit , nu se cuvine, nu e posibil s fie adev rat . Edwardă ă ă ă ă ă ă se va c s tori cu Lucy; el se v c s tori cu o femeie superioar multora de acela i sex cu ea caă ă ă ă ă ă ş înf i are i inteligen ; iar timpul i obi nuin a îl vor înv a s uite c a considerat vreodat oăţş ş ţă ş ş ţ ăţ ă ă ă femeie ca fiindu-i superioar ei.ă — Dac acesta este felul t u de a gândi, spuse Marianne, dac pierderea a ceea ce î i esteă ă ă ţ mai drag o po i compensa atât de u or cu altceva, atunci curajul t u, st pânirea ta sunt poate maiţ ş ă ă pu in surprinz toare. Le pot pricepe mai u or.ţ ă ş — Te în eleg. Tu, Marianne, î i închipui c n-am suferit vreodat prea mult. Timp deţ ţ ă ă patru luni, draga mea, toat aceast situa ie mi-a împov rat sufletul, f r s am vreo posibilitateă ă ţ ă ă ă ă s m dest inui cuiva, tiind c dac v-a fi dezv luit adev rul, tu i mama a i fi fost cât se poateă ă ă ş ă ă ş ă ă ş ţ de nefericite, oricât a fi încercat s v explic situa ia. Adev rul mi-a fost împ rt it – într-un felş ă ă ţ ă ă ăş mi-a fost b gat pe gât chiar de c tre persoana a c rei logodn anterioar cu Edward îmi distrugeaă ă ă ă ă toate perspectivele – mi-a fost împ rt it, dup cum mi s-a p rut, cu un aer triumf tor. Am fost,ă ăş ă ă ă prin urmare, silit s m lupt cu suspiciunile acestei persoane str duindu-m s par indiferentă ă ă ă ă ă ă tocmai când eram profund interesat ; i asta nu s-a întâmplat numai o dat ; a trebuit s -i ascult înă ş ă ă nenum rate rânduri vorbele pline de speran i izbucnirile ei victorioase. tiam c sunt pentruă ţăş Ş ă totdeauna desp r it de Edward, f r s aflu m car de o singur împrejurare care s m fac să ţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă doresc mai pu in dragostea lui. Nimic nu mi l-a ar tat a fi nevrednic; i nimic nu mi-a dovedit cţ ă ş ă ar fi indiferent fa de mine. A trebuit s înfrunt purtarea r uvoitoare a surorii lui, atitudineaţă ă ă insolent a mamei lui; i dragostea mea mi-a adus numai suferin e i nici un fel de bucurie. iă ş ţ ş Ş toate acestea s-au petrecut într-un timp când, dup cum tii bine, am mai avut de suferit i de peă ş ş urma unei alte nenorociri. Cred c acum î i dai seama, dac î i închipui c sunt i eu capabil deă ţ ă ţ ă ş ă vreun sentiment, c am suferit cu adev rat. Calmul sufletesc pe care am reu it s mi-l impun înă ă ş ă analizarea acestei situa ii, consolarea dispus s-o primesc, nu sunt decât rezultatul unei str daniiţ ă ă constante i chinuitoare; n-au venit de la sine; la început n-au însemnat o mângâiere pentru mine.ş Nu, Marianne. Atunci, dac n-a fi fost obligat , printr-un leg mânt, s tac, poate c nimic nu m-ă ş ă ă ă ăar fi putut re ine pe de-a-ntregul s ar t tuturor cât sunt de nefericit , nici m car con tiin aţ ă ă ă ă ş ţ datoriei mele fa de oamenii cei mai apropia i mie.ţă ţ Marianne se sim i tare ru inat .ţ ş ă — Oh, Elinor, exclam ea, m-ai f cut s -mi fie de-a pururi sil de mine. Cât de crud amă ă ă ă ă fost cu tine! Cu tine, care-ai fost singura mea consolare, care-ai suportat, al turi de mine,ă întreaga-mi nefericire, care p reai c nu suferi decât pentru mine! Asta mi-e recuno tin a? Nu teă ă ş ţ pot oare r spl ti în nici un alt fel? Pentru c meritele tale îmi dep eau puterea de în elegere amă ă ă ăş ţ încercat s le nesocotesc.ă Aceste dest inuiri fur urmate de cele mai duioase mângâieri. Starea de spirit în care seă ă afla Marianne îi permise lui Elinor, cu mult u urin , s o fac s -i promit cele ce voia; i laă ş ţă ă ă ă ă ş rug mintea ei, Marianne îi promise s nu manifeste niciodat nici cea mai mic urm deă ă ă ă ă am r ciune când va discuta cele întâmplate cu ceilal i; s o întâlneasc pe Lucy f r s arate c -iă ă ţ ă ă ă ă ă ă displace i mai mult înc , s -l vad chiar i pe Edward, de s-ar întâmpla s -l întâlneasc vreodat ,ş ă ă ă ş ă ă ă f r s se comporte fa de el mai pu in cordial decât de obicei. Acestea însemnau concesiiă ă ă ţă ţ

serioase din partea Mariannei; dar atunci când ea î i d dea seama c jignise pe cineva, nici oş ă ă compensa ie nu i se p rea prea greu de acordat.ţ ă Se inu admirabil de promisiunea pe care o f cuse de a fi discret . Ascult tot ceea ce avuţ ă ă ă doamna Jennings de spus în leg tur cu subiectul, f r s se schimbe câtu i de pu in la fa , fu cuă ă ă ă ă ş ţ ţă totul de acord cu ea, i de trei ori spuse chiar: „Da, doamn ”. Ascult cum o laud pe Lucy, f rş ă ă ă ă ă s fac altceva decât s se mi te de pe un scaun pe altul; i când doamna Jennings vorbi despreă ă ă ş ş afec iunea lui Edward, nu f cu altceva decât s înghit nodul ce i se punea în gât. Aceste progreseţ ă ă ă c tre eroism, manifestate de sora ei, o f cu pe Elinor s poat suporta i ea mai bine orice.ă ă ă ă ş Diminea a zilei urm toare le f cu s treac printr-o nou încercare, c ci fratele lor veni cuţ ă ă ă ă ă ă o înf i are foarte grav s discute toat povestea aceea îngrozitoare i s le dea ve ti despre so iaăţş ă ă ă ş ă ş ţ lui. — Cred e-a i auzit, spuse el, foarte solemn, de îndat ce se a ez , de extraordinaraţ ă ş ă descoperire ce s-a f cut ieri, sub acoper mântul nostru.ă ă Toate d dur din cap. Ar tând c tiu cum stau lucrurile; momentul li se p ru preaă ă ă ăş ă înfrico tor ca s mai poat vorbi.şă ă ă — Cumnata voastr , continu el, a suferit îngrozitor; i doamna Ferrars la fel. Pe scurt, aă ă ş fost o scen mai mult decât nepl cut pentru toat lumea, dar vreau s sper c furtuna se va potoliă ă ă ă ă ă f r s ne fi doborât pe vreunul. Biata Fanny! A f cut o criz de nervi, care a inut-o toat ziua.ă ă ă ă ă ţ ă Dar nu vreau s v alarmez din cale afar . Donovan spune c n-avem motive serioase deă ă ă ă îngrijorare. Are o constitu ie robust i o fire hot rât care poate înfrunta orice încercare. Aţ ăş ă ă suportat totul cu o t rie extraordinar ! Spune c niciodat n-o s - i mai fac o bun impresieă ă ă ă ă ş ă ă despre cineva; i nici nu-i de mirare, când te gânde ti cum a fost în elat ! S ai de-a face cu atâtaş ş ş ă ă nerecuno tin , când ai manifestat o atare bun tate, când ai ar tat atâta încredere! Numai inima eiş ţă ă ă m rinimoas a f cut-o s le pofteasc pe cele dou domni oare în casa noastr ; pur i simpluă ă ă ă ă ă ş ă ş pentru c Fanny considera c merit s li se acorde oarecare aten ie, c erau ni te fete de treab iă ă ă ă ţ ă ş ăş binecrescute i c -i vor fi ni te tovar e pl cute; c ci, de-ar fi fost altfel, amândoi am fi doritş ă ş ăş ă ă foarte mult s te fi invitat pe tine i pe Marianne s sta i la noi, în timpul în care buna voastră ş ă ţ ă prieten era ocupat cu fiica ei. i uite care ne-a fost r splata! „Ce n-a da, spune biata Fanny,ă ă Ş ă ş afectuoas cum o ti i, s le fi poftit mai degrab pe surorile tale decât pe ele.”ă ş ţ ă ă Aici se opri, ca s primeasc mul umiri; i o dat ce acest lucru se f cu, continu :ă ă ţ ş ă ă ă — Nici nu se poate descrie ce-a suferit doamna Ferrars când Fanny i-a adus la cuno tinş ţă vestea. Era oare posibil ca tot timpul cât ea, cu dragoste profund pl nuise o c s torie cum nu seă ă ă ă poate mai potrivit pentru frate-s u, acesta s fi fost logodit în secret cu altcineva?ă ă ă Ea n-ar fi putut niciodat b nui una ca asta! Dac-a avut cândva vreo suspiciune, apoiă ă aceast suspiciune era îndreptat împotriva unei cu totul alte persoane. Din partea asta, spunea ea,ă ă eram convins c pot fi în siguran . Era tare chinuit . Ne-am consultat îns cu to ii asupra a ceeaă ă ţă ă ă ţ ce trebuie f cut i, în cele din urm , ea hot rî s -l cheme pe Edward. B iatul veni. Dar îmi vineă ş ă ă ă ă greu s v povestesc ce-a urmat. Tot ceea ce doamna Ferrars a putut spune spre a-l face s rupă ă ă ă logodna, ajutat de asemenea, dup cum prea bine v pute i închipui, de argumentele mele, i deă ă ă ţ ş rug min ile lui Fanny, nu fu de nici un folos. Datoria, dragostea fa de familia sa, toate acesteaă ţ ţă fur desconsiderate. Niciodat pân atunci nu mi l-a fi putut închipui pe Edward s fie atât deă ă ă ş ă înc p ânat, atât de nesim itor. Mama lui î i ar t foarte m rinimoasele ei inten ii în caz c ar fiă ăţ ţ ş ă ă ă ţ ă acceptat s se însoare cu domni oara Morton, îi spuse c -i va d rui mo ia din Norfolk, care, fiindă ş ă ă ş scutit de impozite, aduce un venit bun de o mie de lire pe an; când v zu c situa ia devineă ă ă ţ disperat , se oferi chiar s -i asigure un venit de o mie dou sute de lire; i dac avea s se opun ,ă ă ă ş ă ă ă dac urma s persiste în acea josnic leg tur a lui, îi descrise s r cia inevitabil la care seă ă ă ă ă ă ă ă expune printr-o astfel de c s torie. Declar c o s -i dea cele dou mii de lire care erau ale lui iă ă ă ă ă ă ş

c n-o s mai aib de-a face cu el în via a ei; i va merge atât de departe în a nu-l ajuta în nici ună ă ă ţ ş chip, încât, dac-ar fi vrut s încerce vreo profesiune oarecare, pentru a- i mai rotunji veniturile, eaă ş va face tot ce-i va sta în putin s -l împiedice s avanseze.ţă ă ă La care, Marianne, indignat la culme, b tu din palme i strig :ă ă ş ă — Doamne sfinte! E oare cu putin ?ţă — Ai dreptate, Marianne, s te miri de o înc p ânare, care a putut rezista la astfel deă ă ăţ argumente, replic fratele ei. Exclama ia ta este cât se poate de fireasc .ă ţ ă Marianne era cât pe-aci s -i r spund , dar î i aduse aminte de promisiunea ce-o f cuse iă ă ă ş ă ş se ab inu.ţ — Dar, continu fratele lor, în zadar a fost rugat.ă Edward a vorbit foarte pu in, dar a fost foarte hot rât în ceea ce a spus. Nimic nu l-arţ ă putea convinge s renun e la logodn . Avea s - i in cuvântul, oricât de mult l-ar fi costat.ă ţ ă ă ş ţ ă — Atunci, spuse doamna Jennings, cu sinceritate, f r nici un ascunzi , i nemaiputându-ă ă ş şse ab ine, s-a comportat ca un om cinstit! S m ierta i, domnule Dashwood, dar dac-ar fi f cutţ ă ă ţ ă altfel, l-a fi considerat un tic los. Sunt i eu, oarecum, ca i dumneata, interesat în aceastş ă ş ş ă ă problem , deoarece Lucy Steele îmi este veri oar ; i dup p rerea mea nu este alt fat mai bună ş ă ş ă ă ă ă ă pe lumea asta i niciuna care s merite în mai mare m sur un so bun.ş ă ă ă ţ John Dashwood fu foarte uimit; dar era calm din fire, i nu era în stare s reac ioneze la oş ă ţ astfel de provocare, i nici nu era dispus s jigneasc pe nimeni, mai ales o persoan avut . A aş ă ă ă ă ş c r spunse f r cel mai mic resentiment:ă ă ă ă — N-a vrea câtu i de pu in s vorbesc nerespectuos de vreuna dintre rudeleş ş ţ ă dumneavoastr , doamn . Domni oara Lucy Steele este, cred, o tân r plin de virtu i, dar, ti i, înă ă ş ă ă ă ţ ş ţ cazul de fa , leg tura este cu totul imposibil . i s se fi logodit în secret cu un tân r, care era datţă ă ă Ş ă ă în grija unchiului ei, mai cu seam c era fiul unei femei atât de bogate cum este doamna Ferrars,ă ă este oarecum neobi nuit. Pe scurt, nu vreau s fac considera ii în leg tur cu comportarea uneiş ă ţ ă ă persoane la care ine i, doamn Jennings. Cu to ii îi dorim numai fericire; iar comportareaţ ţ ă ţ doamnei Ferrars a fost tot timpul aceea pe care ar fi adoptat-o într-o astfel de împrejurare orice mam bun , con tiincioas . A fost demn i generoas . Edward i-a ales singur soarta i tare mi-eă ă ş ă ăş ă ş ş team c nu va fi prea bun .ă ă ă Marianne oft , ar tându- i i ea temerile, în felul acesta; inima lui Elinor se strânseă ă ş ş gândindu-se la ce trebuia s fi sim it Edward în timp ce înfrunta amenin rile mamei lui, pentru oă ţ ţă femeie care nu-i putea r spl ti jertfa.ă ă — Ei bine, domnule, întreb doamna Jennings, i cum s-au terminat lucrurile?ă ş — Îmi pare r u c trebuie s v spun, doamn , printr-o ruptur cât se poate de nefericit ;ă ă ă ă ă ă ă mama lui Edward nu mai vrea s mai aib niciodat de-a face cu el. Ieri a plecat din casa ei, dară ă ă nu tiu unde s-a dus sau dac mai este înc în ora ; c ci noi fire te, nu ne putem interesa.ş ă ă ş ă ş — Bietul tân r! i ce-o s se aleag de el?ă Ş ă ă — Chiar a a, doamn ! Ce-o s se aleag de el! Mai bine s nu ne mai gândim. N scut cuş ă ă ă ă ă perspective atât de frumoase! Ce bog ie îl a tepta! Nici nu pot concepe o situa ie mai jalnic .ăţ ş ţ ă Cum are s poat tr i un om din dobânda ce i-o aduce suma de dou mii de lire! i când î i aduciă ă ă ă Ş ţ aminte c , de nu s-ar fi comportat ca un nebun, în trei luni ar fi putut avea asigurat un venit deă dou mii cinci sute de lire pe an (c ci domni oara Morton este posesoarea a treizeci de mii deă ă ş lire), apoi atunci nici nu-mi pot închipui o mai mare nenorocire. Tuturor ne pare r u de el; i cuă ş atât mai mult, cu cât ne este cu totul imposibil s -l ajut m.ă ă — Bietul tân r! Exclam doamna Jennings. L-a primi cu drag inim în casa mea, s -iă ă ş ă ă ă dau hran i ad post i i-a i spune-o dac a ti unde se afl . Nu se cuvine s tr iasc peăş ă ş şş ă şş ă ă ă ă cheltuiala lui, prin camere mobilate i prin cârciumi.ş

Elinor îi mul umi din suflet în sinea ei, pentru bun tatea pe care o dovedea fa deţ ă ţă Edward, de i nu putu s nu zâmbeasc de felul în care i-o manifest .ş ă ă ş ă — De s-ar fi purtat fa de el însu i cum erau dispu i s se poarte to i prietenii lui fa deţă ş ş ă ţ ţă el, spuse John Dashwood, acum ar fi fost în situa ia în care s-ar fi cuvenit s fie i n-ar fi avutţ ă ş nevoie de nimic; dar a a cum stau lucrurile, nimeni nu-l poate ajuta. i mai e ceva, care tocmai iş Ş se preg te te, cel mai r u dintre toate – mama lui s-a hot rât, în mod firesc, s -i d ruiască ş ă ă ă ă ă numaidecât mo ia care i s-ar fi cuvenit de drept lui Edward, fratelui s u Robert. Azi diminea ,ş ă ţă când am plecat, tocmai st tea de vorb cu avocatul i discuta aceast problem .ă ă ş ă ă — Ei, spuse doamna Jennings, asta-i r zbunarea ei.ă Fiecare are felul lui de a fi. Eu una nu cred c m-a fi purtat a a – s -i fi acordată ş ş ă independen unuia dintre fiii mei, numai pentru c cel lalt m-a nec jit.ţă ă ă ă Marianne se ridic i începu s se plimbe prin odaie.ăş ă — Poate s existe oare ceva care s de tepte mai mult invidie într-un b rbat, continuă ă ş ă ă ă John, decât s -l vad pe fratele lui mai mic devenind posesorul unei mo ii care-ar fi putut fi a lui?ă ă ş Bietul Edward! Îmi pare sincer r u pentru el!ă Peste alte câteva minute, timp în care mai d du drumul la câteva izbucniri de acela i fel,ă ş vizita lui lu sfâr it i dup ce le asigur pe surorile lui de mai multe ori c indispozi ia lui Fannyă ş ş ă ă ă ţ nu este cu adev rat periculoas , i c , prin urmare, nu trebuie s se nelini teasc prea mult dină ă ş ă ă ş ă pricina ei, plec , l sându-le pe cele trei femei s aib , de data aceasta, absolut acelea i p reri celă ă ă ă ş ă pu in în ceea ce prive te comportarea doamnei Ferrars, a familiei Dashwood i a lui Edward.ţ ş ş Indignarea Mariannei izbucni de îndat ce el p r si înc perea; i cum vehemen a ei nu-iă ă ă ă ş ţ permise nici lui Elinor s fie rezervat , iar doamna Jennings putea s se manifeste dup bunul eiă ă ă ă plac, ele începur s critice foarte violent cealalt tab r .ă ă ă ă ă CAPITOLUL XXXVIII. Doamna Jennings aprecie cu mult c ldur comportarea lui Edward, dar adev ratul eiă ă ă ă merit nu fu în eles decât de Elinor i Marianne. Numai ele î i d deau seama cât de m runt eraţ ş ş ă ă ă ispita pentru care el se dovedise a fi un fiu neascult tor i în afar de con tiin a c î i face datoria,ă ş ă ş ţ ă ş cât de mic îi era mângâierea când tia c trebuie s renun e la rude i la avere. Elinor fu mândră ş ă ă ţ ş ă pentru integritatea de care d dea dovad , iar Marianne îi iert toate gre elile din comp timire faă ă ă ş ă ţă de felul cum fusese pedepsit. Dar de i încrederea dintre ele fusese restabilit prin aceastş ă ă dezv luire public , nici uneia nu-i f cea pl cere s abordeze subiectul când erau singure. Elinor îlă ă ă ă ă evita din principiu, deoarece îi pl cea s i se împlânte i mai adânc în inim – prin asigur rileă ă ş ă ă prea ferme i înfl c rate ale Mariannei – credin a c Edward o mai iube te înc . Iar Mariannei, peş ă ă ţ ă ş ă de alt parte, îi cam pieri curajul, încercând s vorbeasc despre un subiect care o f ceaă ă ă ă întotdeauna s r mân mai nemul umit ca oricând de ea îns i, prin compara ia ce era astfelă ă ă ţ ă ăş ţ silit s o fac între comportarea lui Elinor i a ei.ă ă ă ş Sim ea întreaga vigoare a acelei compara ii; dar nu a a cum ar fi sperat sora ei, obligând-oţ ţ ş i pe ea s se st pâneasc ; îi de tepta mereu durerea ce i-o aduceau repro urile neîncetate ce i leş ă ă ă ş ş ş

f cea, regreta amarnic c nu se st pânise pân atunci; dar nu-i aducea decât chinul poc in ei, nu iă ă ă ă ă ţ ş speran a într-o îndreptare. Spiritul îi era înc atât de sl bit, încât mai credea i acum c i-eţ ă ă ş ă imposibil s fac vreun efort în acest sens, a a c mai r u se descuraja.ă ă ş ă ă Dou sau trei zile dup aceea nu mai aflar nici o noutate din Harley Street sau Bartlett'să ă ă Buildings. Dar de i cuno teau atâtea despre aceast problem , încât doamna Jennings ar fi fost iş ş ă ă ş a a destul de ocupat în a r spândi mai departe ceea ce tia, f r s încerce s mai afle i altele, eaş ă ă ş ă ă ă ă ş se hot râse, înc de la început, s fac o vizit de consolare veri oarelor ei i cu aceast ocazie să ă ă ă ă ş ş ă ă mai afle i alte am nunte; nu putuse înc s treac pe la ele, numai din pricin c se întâmplase sş ă ă ă ă ă ă ă aib mai mul i oaspe i decât de obicei.ă ţ ţ

A treia zi dup ce aflaser toat povestea, vremea era atât de frumoas , o duminică ă ă ă ă însorit , încât mul i locuitori ai Londrei fur atra i spre parcul Kensington, de i se aflau abia în aă ţ ă ş ş doua s pt mân a lunii martie. Doamna Jennings i Elinor fur i ele printre cei care se duser laă ă ă ş ăş ă plimbare; dar Marianne, care aflase c doamna i domnul Willoughby se întorseser la Londra iă ş ă ş tr ia tot timpul cu teama s nu-i întâlneasc , prefer s r mân acas , decât s se aventureze într-ă ă ă ă ă ă ă ă ăun loc atât de frecventat. O cuno tin intim de-a doamnei Jennings li se al tur de îndat ce intrar în parc, i luiş ţă ă ă ă ă ă ş Elinor nu-i p ru de loc r u de aceast întâlnire, c ci, în timp ce prietena se între inea cu doamnaă ă ă ă ţ Jennings, ea putea reflecta în lini te. Nu-i v zu nici pe so ii Willoughby i nici pe Edward i-unş ă ţ ş ş timp nu observ nimic vesel sau trist care s o poat interesa în vreun fel oarecare. Dar în cele dină ă ă urm se trezi cu oarecare uimire acostat de domni oara Nancy Steele, care, de i p rea oarecumă ă ş ş ă ru inat , manifest marea bucurie de a le fi întâlnit i fiind încurajat de amabilitatea deosebit aş ă ă ş ă ă doamnei Jennings, î i p r si, pentru un timp, grupul cu care venise i li se al tur . Doamnaş ă ă ş ă ă Jennings îi opti numaidecât lui Elinor:ş — Draga mea, smulge cât mai multe am nunte de la ea. Are s - i spun tot, dac-o întrebi.ă ă ţ ă Dup cum vezi, eu n-o pot l sa singur pe doamna Clarke.ă ă ă Din fericire pentru curiozitatea doamnei Jennings i aceea a lui Elinor, ea spuse totul f rş ă ă s fie întrebat , c ci altfel, Elinor n-ar fi aflat nimic.ă ă ă — Sunt cum nu se poate mai bucuroas s te întâlnesc, spuse domni oara Steele, luând-oă ă ş pe Elinor cu familiaritate de bra , c ci dintre to i oamenii din lumea asta, pe dumneata ineam celţ ă ţ ţ mai mult s te v d. i apoi cu glas mai sc zut: presupun c doamna Jennings a aflat tot. Eă ă Ş ă ă sup rat ?ă ă — Cred c pe voi nu-i sup rat de loc.ă ă ă — Asta-i bine. Dar lady Middleton e sup rat ?ă ă — Nu v d de ce ar fi.ă — Sunt grozav de bucuroas . Doamne, Dumnezeule!ă Prin ce-am trecut! Niciodat n-am mai v zut-o pe Lucy atât de furioas . La început mi-aă ă ă jurat c -n via a ei n-are s -mi mai aranjeze vreo p l rie nou i nici n-are s mai fac nimică ţ ă ăă ăş ă ă altceva pentru mine, cât oi tr i; dar acum a început s mai vin de-acas i suntem la fel de buneă ă ă ăş prietene cum eram i pân-acu. Uite, ea mi-a f cut asear funda asta la p l rie i mi-a pus pana înş ă ă ăă ş ea. Ei haide, i dumneata ai de gând s - i râzi de mine… Dar de ce s nu port i eu funde roz? Nu-ş ă ţ ă şmi pas dac rozul este culoarea favorit a preotului. Î i spun drept, în ceea ce m prive te, n-a fiă ă ă ţ ă ş ş tiut niciodat c lui îi place mai mult decât oricare alt culoare, de nu s-ar fi întâmplat s-o spun .ş ă ă ă ă

Veri oarele mele m-au nec jit atâta din cauza asta! Z u, î i spun drept, câteodat nici nu mai tiuş ă ă ţ ă ş cum s apar în fa a lor.ă ţ Începuse s vorbeasc despre ceva ce n-o interesa de loc pe Elinor, a a încât curândă ă ş consider c e mai bine s revin la primul subiect.ă ă ă ă — Ei bine, domni oar Dashwood, spuse ea cu glas triumf tor, oamenii pot spune ceş ă ă poftesc despre faptul c domnul Ferrars a declarat c nu vrea s-o ia pe Lucy, fiindc asta nu-iă ă ă adev rat, s-o tii de la mine; i e ru inos s r spânde ti tiri atât de r uvoitoare. tii, orice-ar fiă ş ş ş ă ă ş ş ă Ş gândit Lucy în aceast privin , nu era treaba altor oameni s afirme categoric acest lucru.ă ţă ă — Te asigur, îi spuse Elinor, c n-am auzit înc pe nimeni s fi f cut vreo astfel de aluzie.ă ă ă ă — Oh, chiar n-ai auzit? Ba s-a spus, i înc de mai multe persoane, asta o tiu eu preaş ă ş bine; c ci domni oara Godby i-a spus domni oarei Sparks, c nici un om cu mintea întreag nu seă ş ş ă ă poate a tepta ca domnul Ferrars s renun e la o femeie ca domni oara Morton, cu o avere deş ă ţ ş treizeci de mii de lire, pentru Lucy Steele, care n-are nici un franc. Asta o tiu chiar de laş domni oara Sparks.ş

i-n afar de asta, chiar v rul meu Richard ne-a zis c , atunci când o fi la o adic , tare i-eŞ ă ă ă ă team c domnul Ferrars o s-o lase balt ; i cum Edward n-a trecut pe la noi trei zile în ir, nici euă ă ă ş ş n-am mai tiut ce s cred i în sinea mea sunt convins c Lucy socotea i ea c l-a pierdut; c ciş ă ş ă ă ş ă ă am plecat din casa fratelui dumitale miercuri, i n-am mai v zut nici urm de Edward joi, vineri,ş ă ă i sâmb t , a a c nu mai tiam ce s-a întâmplat cu el. O dat Lucy s-a gândit s -i scrie, dar pe-ş ă ă ş ă ş ă ă

urm n-a mai f cut-o din mândrie. Azi diminea , îns , veni, tocmai când ne întorceam de laă ă ţă ă biseric ; i pe-urm a spus tot ce se-ntâmplase, cum c a fost chemat miercuri în Harley Street iă ş ă ă ş c l-au luat la rost mama lui i to i ceilal i, i cum declarase în fa a tuturor c el n-o iube te decâtă ş ţ ţ ş ţ ă ş pe Lucy i c n-are s se-nsoare cu altcineva decât cu Lucy. i cum c fusese atât de nec jit deş ă ă Ş ă ă cele ce se petrecuser , încât de îndat ce-a ie it din casa mamei lui, s-a suit pe cal i s-a dusă ă ş ş undeva, la ar ; i cum c a stat toat ziua de joi i cea de vineri la un han, ca s -i mai treacţ ă ş ă ă ş ă ă n duful. i cum c , dup ce s-a tot gândit la întreaga situa ie, a spus c i se p rea c acum, cândă Ş ă ă ţ ă ă ă nu mai are nici o avere, absolut nimic, n-ar fi de loc frumos din partea lui s-o in pe Lucy legatţ ă ă de el, c ci ar fi spre paguba ei fiindc el n-are nimic decât dou mii de lire i nici o speran să ă ă ş ţă ă mai ob in altceva; i dac o s -mbrace haine preo e ti, a a cum îl b tea gândul s-o fac , nu puteaţ ă ş ă ă ţ ş ş ă ă s ajung decât diacon i cum ar fi putut ei tr i numai cu-atât? Nu putea îndura gândul ca Lucy s-ă ă ş ăo duc atât de prost, a a c o rug fierbinte, dac ea dore te s-o fac , s rup numaidecât logodnaă ş ă ă ă ş ă ă ă i s -l lase pe el s se descurce cum poate. L-am auzit spunând toate acestea foarte limpede. iş ă ă Ş

vorbea c vrea s se retrag spre binele ei i inând seama de interesele ei, i nu de-ale lui. Jur peă ă ă ş ţ ş ce am eu mai sfânt c n-a spus un singur cuvânt cum c s-ar fi s turat de ea sau c ar vrea s seă ă ă ă ă însoare cu domni oara Morton, sau altceva de felul sta. Dar, po i fi convins c Lucy n-a inutş ă ţ ă ă ţ seama de vorbele lui i i-a spus numaidecât (folosind o mul ime de vorbe dr g stoase ca iubituleş ţ ă ă i scumpule, ei, tii dumneata, tot felul de cuvinte d-astea – o, a a ceva nu se prea poate repeta) –ş ş ş

i-a spus pe dat c n-are nici cea mai mic inten ie, s rup logodna, c ci poate tr i al turi de elă ă ă ţ ă ă ă ă ă cu o nimica toat i c oricât de pu in ar avea, i-ar place s fie al turi de el sau cam a a ceva. i-ăş ă ţ ă ă ş Şatunci el a fost grozav de fericit i-au mai vorbit un timp despre ce-ar trebui ei s fac , i-au c zutş ă ă ş ă la-nvoial ca el s se hirotoniseasc de îndat i c or s mai trebuiasc s a tepte cu c s toria,ă ă ă ăş ă ă ă ă ş ă ă pân ce el o s capete o parohie. i tocmai în clipa aia n-am mai putut auzi nimic, fiindcă ă Ş ă veri oara mea m-a strigat de jos s -mi spun c doamna Richardson venise cu tr sura s o ia peş ă ă ă ă ă una dintre noi la parcul Kensington; a a c am fost silit s intru în odaie i s -i întrerup, s-oş ă ă ă ş ă întreb pe Lucy dac n-ar dori s mearg ea, dar nu voia s -l lase singur pe Edward, a a c am dată ă ă ă ş ă o fug pân sus, s -mi pun o pereche de ciorapi de m tase i-am ie it în ora cu familiaă ă ă ă ş ş ş Richardson. — Nu în eleg cum spuneai c i-ai întrerupt, spuse Elinor, era i doar to i în aceea iţ ă ţ ţ ş înc pere, nu?ă — A, nu. Nu eram. Ei! Domni oar Dashwood, ce- i închipui dumneata c oamenii seş ă ţ ă giugiulesc când mai este cineva de fa ? Vai, ce ru ine! Te credeam mai în eleapt . ( i râseţă ş ţ ă Ş afectat.) Nu, nu; se-nchiseser în salon i tot ce-am auzit, am auzit ascultând la u .ă ş şă — Cum! Exclam Elinor. Mi-ai repetat tot ce-ai aflat dumneata ascultând la u ? Îmi pareă şă r u c n-am tiut de asta mai dinainte, c ci fi sigur c nu te-a fi l sat s -mi reproduciă ă ş ă ă ă ş ă ă am nuntele unei conversa ii despre care nu s-ar fi cuvenit s tii nici dumneata. Cum de te-aiă ţ ăş purtat a a de incorect cu sora dumitale?ş — Ia uit -te! Dar cine se sup r pentru a a ceva?ă ă ă ş N-am f cut decât s stau la u i-am auzit ce-am putut.ă ă şăş i sunt sigur c Lucy ar fi f cut la fel dac ar fi fost vorba de mine; acu un an sau doi,Ş ă ă ă ă când Martha Sharpe i cu mine aveam atâtea secrete împreun n-a ov it o clip s se ascundş ă ş ă ă ă ă într-un dulap din perete sau în spatele paravanului de la c min anume ca s-aud ce spunem.ă ă

Elinor încerc s vorbeasc despre altceva; dar domni oara Steele nu putea l sa s treacă ă ă ş ă ă ă nici dou minute f r s se descarce de ce avea pe suflet.ă ă ă ă — Edward se gânde te s plece la Oxford, spuse ea, dar acum locuie te în Pall Mall la nr.ş ă ş X. Ce mam rea mai are, nu? Iar fratele i cumnata dumitale n-au fost nici ei prea dr gu i! Dar n-ă ş ă ţam s -i vorbesc de r u în fa a dumitale; i-n orice caz ne-au trimis acas cu tr sura lor, un lucru laă ă ţ ş ă ă care nu m-am a teptat. Iar în ce m prive te, îmi era tare team c so ia fratelui dumitale are s neş ă ş ă ă ţ ă cear înapoi co ule ele de lucru ce ni le d duse cu câteva zile mai înainte; dar n-a mai spus nimică ş ţ ă de ele i-am avut eu grij s fac s nu mai dea cu ochii de mine. Edward spune c are treburi laş ă ă ă ă Oxford, a a c-o s fie silit s se duc un timp acolo; i dup aceea, de-ndat ce are s dea pesteş ă ă ă ş ă ă ă vreun episcop, are s fie i el hirotonisit. M întreb unde are s - i g seasc un post! Doamneă ş ă ă ş ă ă sfinte! (la care începu s chicoteasc ). Pot s fac prinsoare c tiu ce-or s spun veri oarele mele,ă ă ă ăş ă ă ş când or s aud de asta. Or s -mi spun s -i scriu preotului, ca s ob in pentru Edward postul deă ă ă ă ă ă ţ ă diacon, în noua lui parohie. Sunt convins c asta au s -mi spun ; dar n-a face una ca asta pentruă ă ă ă ş nimic în lume. „Haide, haide, am s le spun numaidecât, m mir cum de v-a i putut gândi la a aă ă ţ ş ceva. Auzi vorb , s -i scriu eu preotului!”ă ă — M rog, spuse Elinor, e oricum o consolare s fii preg tit pentru ce-i mai r u. Aiă ă ă ă r spunsul gata.ă Domni oara Steele avea s -i mai spun i altele în leg tur cu acela i subiect, dar fuş ă ăş ă ă ş nevoit s -l schimbe, deoarece tocmai se apropia grupul ei.ă ă — O, uite-i i pe Richardsoni. Aveam o groaz de lucruri s - i mai spun, dar trebuie s mş ă ă ţ ă ă întorc la ei. Te asigur c sunt oameni foarte sub iri. El câ tig enorm de mul i bani i au i tr suraă ţ ş ă ţ ş ş ă lor. N-am avut timp s stau de vorb cu doamna Jennings, dar spune-i, te rog, c sunt grozav deă ă ă fericit c nu e sup rat pe noi, i nici lady Middleton i dac cumva s-o întâmpla ca dumneata iă ă ă ă ş ş ă ş sora dumitale s pleca i i dac n-ar avea cine s -i in tov r ie, are s ne fac o deosebită ţ ş ă ă ţ ă ă ăş ă ă ă pl cere s venim s st m cu ea, oricât o dori. Îmi închipui c lady Middleton n-o s ne maiă ă ă ă ă ă pofteasc în sezonul sta. La revedere; îmi pare r u c n-am întâlnit-o i pe domni oaraă ă ă ă ş ş Marianne. Transmite-i, te rog, complimente. O, dar îmi pare c azi ai îmbr cat rochia dumitale deă ă muslin cu pic ele. M mir cum de nu i-a fost fric s nu se rup .ăţ ă ţ ă ă ă i manifestându- i aceast îngrijorare se desp r ir ; c ci nu mai avu vreme decât s - i iaŞ ş ă ă ţ ă ă ă ş r mas bun de la doamna Jennings, înainte de a fi rechemat de doamna Richardson; iar Elinoră ă avea acuma destule informa ii la care s poat chibzui un timp, de i nu aflase mare lucru în plusţ ă ă ş fa de ceea ce prev zuse i de ce-i trecuse prin minte.ţă ă ş C s toria lui Edward cu Lucy fusese tot atât de ferm hot rât , iar momentul când avea să ă ă ă ă aib loc tot atât de nesigur, a a cum se gândise ea c se va întâmpla: totul depindea, precum se iă ş ă ş a teptase, de reu ita lui în a- i g si un post, ceea ce p rea, în momentul acela, a fi ceva aproapeş ş ş ă ă imposibil. De îndat ce se înapoiar la tr sur , doamna Jennings fu ner bd toare s afle nout ile;ă ă ă ă ă ă ă ăţ dar cum Elinor dorea s r spândeasc cât mai pu ine ve ti, care fuseser atât de necinstit ob inute,ă ă ă ţ ş ă ţ se m rgini s repete pe scurt câteva am nunte nesemnificative, despre care era sigur c Lucy, ară ă ă ă ă fi vrut i ea s fie aflate spre avantajul ei. Nu-i vorbi decât de faptul c ei nu rupseser logodna iş ă ă ă ş de ceea ce aveau de gând s întreprind în vederea acestui scop; i toate acestea o f cur peă ă ş ă ă doamna Jennings s fac urm toarea observa ie cât se poate de fireasc :ă ă ă ţ ă — S a tepte pân ce i-o g si o parohie! Ei, atunci tim cu to ii cum se vor termina toateă ş ă ş ă ş ţ acestea: au s a tepte un an, i v zând c nu iese nimica bun din asta, au s accepte un post deă ş ş ă ă ă diacon cu cincizeci de lire pe an, i-au s se descurce cu ele i cu dobânda de la cele dou mii deş ă ş ă lire i pu inul pe care-o s i-l poat da lui Lucy domnul Steele i domnul Pratt. i pe urm o sş ţ ă ă ş Ş ă ă aib câte un copil în fiecare an i Domnul s -i in în paz ! Cât au s mai sufere din pricinaă ş ă ţ ă ă ă

s r ciei! Trebuie s m gândesc cu ce-i pot ajuta s - i mobileze casa. i eu care m gândeam maiă ă ă ă ă ş Ş ă zilele trecute la dou slujnice i doi vale i. Nu, nu, o s le trebuiasc o fat voinic , care s le facă ş ţ ă ă ă ă ă ă toat treaba. În situa ia actual , sora lui Betty n-are s poat face fa .ă ţ ă ă ă ţă A doua zi de diminea , Elinor primi, prin curier, o scrisoare chiar de la Lucy. Suna astfel:ţă „Bartlett's Buildings, martie. Sper, drag domni oar Dashwood, c -mi vei ierta îndr zneala de a- i scrie; dar tiu că ş ă ă ă ţ ş ă prietenia ce-mi por i o s te fac s te bucuri când ai s afli ve ti bune despre mine i despreţ ă ă ă ă ş ş dragul meu Edward, dup toate necazurile prin care-am trecut în ultima vreme, a a c n-am s mă ş ă ă ă mai scuz, ci am s continui prin a- i spune c , slav Domnului, de i am suferit îngrozitor, suntemă ţ ă ă ş amândoi foarte bine i ferici i, a a cum trebuie s fim, bucurându-ne unul de dragostea celuilalt.ş ţ ş ă Am trecut prin grele încerc ri, am fost foarte persecuta i, dar, pe de alt parte, ne-am dat, cuă ţ ă recuno tin , seama c avem i mul i prieteni, dumneata nefiind ultima dintre ei; de bun voin aş ţă ă ş ţ ă ţ lor am s -mi amintesc întotdeauna cu recuno tin , cum o s-o fac i Edward, c ruia i-am spusă ş ţă ăş ă despre asta. Sunt sigur c are s te bucure s afli, i cred c la fel i pe doamna Jennings, c ieriă ă ă ă ş ă ş ă dup -amiaz am petrecut dou ore fericite împreun cu el: n-a vrut de loc s se gândeasc laă ă ă ă ă ă eventualitatea unei desp r iri, de i eu am insistat, c ci credeam c am datoria s o fac, l-amă ţ ş ă ă ă îndemnat s renun e la mine, deoarece asta ar fi fost mult mai prudent pentru el i m-a fiă ţ ş ş desp r it de el chiar atunci, pentru totdeauna, dac ar fi vrut s consimt ; dar mi-a spus c n-are s-ă ţ ă ă ă ăo fac niciodat , c nu ine seama de mânia mamei lui, atâta timp cât are dragostea mea;ă ă ă ţ perspectivele noastre nu sunt, fire te, prea surâz toare, dar n-avem alta de f cut decât de a teptat,ş ă ă ş sperând c toate se vor aranja cu bine; foarte curând are s fie hirotonisit i dac cumva ai s aiă ă ş ă ă ocazia s -l recomanzi cuiva care are o parohie liber sunt sigur c n-ai s ne dai uit rii; i credă ă ă ă ă ă ş c i scumpa doamn Jennings are s puie o vorb bun pentru noi pe lâng sir John sau domnulăş ă ă ă ă ă Palmer sau oricare altul dintre prietenii dumneaei, care ne-ar putea da o mân de ajutor. Biataă Nancy a fost foarte vinovat pentru ce-a f cut, dar ea nu ne-a vrut decât binele, a a c nu mai amă ă ş ă nimic de spus; sper c doamnei Jennings nu-i va veni prea greu s treac pe la noi, dac areă ă ă ă cumva, în vreuna dintre dimine i, drum pe aici; ar face o fapt bun i veri oarele mele ar fiţ ă ăş ş mândre s-o cunoasc . Foaia de hârtie pe care o am în fa îmi aduce aminte c trebuie s închei iă ţă ă ă ş rugându-te s -i transmi i salut ri respectuoase i pline de recuno tin , atât ei, cât i lui sir John,ă ţ ă ş ş ţă ş ladyei Middleton i dragilor lor copila i, când s-o întâmpla s -i întâlne ti, i toat dragostea meaş ş ă ş ş ă domni oarei Marianne, r mân a dumitale etc., etc.”ş ă De îndat ce Elinor o citi, f cu ceea ce crezu ea c ar fi vrut de fapt Lucy s fac , iă ă ă ă ă ş anume o puse în mâinile doamnei Jennings, care o citi cu glas tare, exprimându- i satisfac ia iş ţ ş laudele. — Bravo ei! i ce frumos scrie, z u a a! A f cut exact ce s-ar fi cuvenit, s -l dezlege deŞ ă ş ă ă obliga ia logodnei, dac s-ar fi ar tat dornic. La asta m i a teptam de la Lucy. Biata feti ! Ce n-ţ ă ă ăş ş ţăa da s -i pot face rost lui Edward de o parohie. Uite, îmi spune scumpa doamn Jennings. Esteş ă ă cea mai bun fat pe care am cunoscut-o vreodat . Bravo ei, pe cuvântul meu. Propozi ia aceea eă ă ă ţ exprimat foarte frumos. Da, da, sigur c-am s m duc s -i fac o vizit . i cu cât aten ie seă ă ă ă ă Ş ă ţ gânde te la fiecare dintre noi! Î i mul umesc, draga mea, c mi-ai ar tat-o i mie. Este o scrisoareş ţ ţ ă ă ş cum nu se poate mai izbutit i-i face mult cinste min ii i inimii acestei fete.ăş ă ţ ş CAPITOLUL XXXIX. Cele dou domni oare Dashwood erau acum de vreo dou luni la Londra i ner bdareaă ş ă ş ă Mariannei de a pleca sporea pe zi ce trecea. Suspina dup aerul, dup libertatea, dup lini tea deă ă ă ş la ar , i- i închipuia c , dac exist vreun loc care s -i aduc mul umire, atunci acela este numaiţ ă ş ş ă ă ă ă ă ţ Barton. Elinor nu era nici ea mai pu in ner bd toare s plece i dac nu se gr bea chiar atât deţ ă ă ă ş ă ă mult s porneasc pe dat , asta era numai din cauz c era con tient de greut ile unei c l toriiă ă ă ă ă ş ă ăţ ă ă

atât de lungi, pe care Marianne nu le putea în elege. Începu, totu i, s se gândeasc în mod seriosţ ş ă ă c vor trebui s o întreprind i îi i vorbise de aceast dorin amabilei lor gazde, care li seă ă ăş ş ă ţă împotrivi cu toat elocin a bun voin ei sale, când le fu sugerat un plan care, de i le mai întârziaă ţ ă ţ ş cu câteva s pt mâni plecarea acas , i se p ru lui Elinor mai convenabil decât oricare altul.ă ă ă ă Familia Palmer urma s plece la Cleveland, cam pe la sfâr itul lui martie, pentru s rb toareaă ş ă ă Pa telui, i doamna Jennings i cele dou prietene ale ei, primir o foarte c lduroas invita ie dinş ş ş ă ă ă ă ţ partea Charlottei s mearg cu ea. Invita ia în sine nu ar fi fost suficient pentru firea delicat iă ă ţ ă ăş rezervat a lui Elinor; dar însu i domnul Palmer insist cu atâta polite e sincer , ceea ce, inândă ş ă ţ ă ţ seama i de faptul c el î i schimbase mult comportarea fa de ele, de când se aflase deş ă ş ţă nefericirea Mariannei, o f cu pe Elinor s accepte cu pl cere invita ia.ă ă ă ţ Când o inform totu i pe Marianne, de cele ce f cuse, r spunsul pe care-l primi din parteaă ş ă ă ei nu fu de loc de bun augur. — Cleveland! Exclam ea foarte agitat . Nu, nu m pot duce la Cleveland.ă ă ă — Ui i, îi r spunse Elinor cu blânde e, c a ezarea conacului nu este în vecin tatea…ţ ă ţ ă ş ă — Dar e în Somersetshire. Nu m pot duce în Somersetshire. Acolo, unde a teptasem cuă ş atâta ner bdare s m duc; nu, Elinor, nu m po i determina s merg acolo.ă ă ă ă ţ ă Elinor nu vru s o conving c este mai bine s - i înfrâng astfel de sentimente; se str duiă ă ă ă ş ă ă doar s le contracareze, ac ionând asupra altora i-i prezent ederea lor la Cleveland ca pe oă ţ ş ăş m sur care-ar putea s stabileasc mai repede i mai comod decât orice alt plan i poate c iă ă ă ă ş ş ăş f r o mai mare întârziere, momentul reîntoarcerii lor la scumpa lor mam , pe care voiau atât deă ă ă mult s o revad . De la Cleveland, care se afla la câteva mile de Bristol, distan a pân la Bartonă ă ţ ă putea fi parcurs în cel mult o zi, dar o zi bun de drum; i era u or ca servitorul mamei lor s leă ă ş ş ă înso easc la întoarcere, i cum la Cleveland nu era vorba s r mân mai mult de o s pt mân ,ţ ă ş ă ă ă ă ă ă asta însemna c puteau ajunge acas cam peste vreo trei s pt mâni. i cum dragostea Marianneiă ă ă ă Ş pentru mama ei era sincer , ea avea negre it s triumfe, f r prea mari dificult i, asupra releloră ş ă ă ă ăţ pe care i le imaginase fata la început.ş Doamna Jennings, care nu se s turase de loc de invitatele ei, insist foarte mult ca ele să ă ă se întoarc cu ea înapoi de la Cleveland. Elinor îi spuse c -i r mâne recunosc toare pentruă ă ă ă aten ie, dar c nu- i puteau schimba planul; primind în curând i aprobarea mamei lor, puser laţ ă ş ş ă punct pe cât se putea, toate am nuntele privitoare la reîntoarcerea lor i Marianne se sim iă ş ţ oarecum alinat num rând orele ce-o mai desp r eau de Barton.ă ă ă ţ — Oh, colonele, nu tiu ce-o s ne facem noi doi, dumneata i cu mine, f r domni oareleş ă ş ă ă ş Dashwood, i se adres doamna Jennings cu ocazia primei vizite a lui Brandon, dup stabilireaă ă plec rii fetelor – c ci sunt foarte decise ca de la familia Palmer s se duc mai departe acas laă ă ă ă ă ele. i cât de p r si i o s ne sim im când am s m întorc acas ! Doamne! O s st m i-o s neŞ ă ă ţ ă ţ ă ă ă ă ă ş ă uit m cu gura c scat unul la altul ca dou pisici adormite.ă ă ă ă Poate c doamna Jennings spera ca, prezentându-i în felul acesta viguros viitorul loră plictis, s -l provoace s fac acea cerere în c s torie care s -i permit s scape de această ă ă ă ă ă ă ă ă nepl cere; curând dup aceea avu un motiv temeinic s - i închipuie c reu ise; c ci, atunci cândă ă ă ş ă ş ă Elinor se dusese la fereastr s m soare dimensiunile unei schi e pe care voia s i-o fac prieteneiă ă ă ţ ă ă ei, el o urm , cu un aer foarte semnificativ i st tu de vorb cu ea mai multe minute. Nu-i sc pă ş ă ă ă ă nici efectul pe care convorbirea o avu asupra lui Elinor; c ci de i doamna Jennings era o femeieă ş prea respectabil ca s trag cu urechea i ca s nu aud î i schimbase chiar scaunul, mutându-seă ă ă ş ă ă ş pe unul aproape de pianul la care cânta Marianne, nu putu s nu observe c Elinor se schimbaseă ă la fa , era agitat i prea preocupat de cele ce îi spunea el, ca s mai fie atent la ce face. O altţă ăş ă ă ă ă confirmare a speran elor ei o avu în intervalul în care Marianne trecea de la o lec ie la alta, cândţ ţ câteva cuvinte rostite de colonel îi ajunser în mod inevitabil la ureche, cuvinte prin care p reaă ă

c - i cere scuze pentru starea proast a casei. Asta f cea ca întreaga chestiune s nu mai ridiceă ş ă ă ă îndoieli. Ea se mir doar c el considera necesar s fac o asemenea prezentare a casei, dară ă ă ă presupuse c trebuie s fie o chestiune de etichet . Nu putu auzi ce r spunse Elinor, dar judec ,ă ă ă ă ă dup mi carea buzelor ei, c ea nu considera acest lucru ca reprezentând un impediment; i înă ş ă ş fundul inimii ei doamna Jennings o l ud pentru c era atât de cinstit . Apoi mai vorbir câtevaă ă ă ă ă minute f r ca ea s mai prind vreo silab , când o alt fericit pauz în execu ia Mariannei îiă ă ă ă ă ă ă ă ţ aduse la ureche aceste cuvinte, rostite de vocea calm a colonelului:ă — Mi-e team c n-o s se poat foarte curând.ă ă ă ă Uimit i prost impresionat de un fel de a vorbi care nu sem na de loc cu acela al unuiăş ă ă îndr gostit, era cât pe-aci s strige: „Doamne, dar ce-ar putea s-o împiedice?”, dar st pânindu- iă ă ă ş dorin a, se m rgini doar s exclame în sinea ei: „Asta-i foarte curios! Sper c nu a teapt sţ ă ă ă ş ă ă îmb trâneasc ”.ă ă Dar aceast întârziere din partea colonelului nu p ru s-o jigneasc sau s-o umileasc deă ă ă ă loc pe frumoasa lui interlocutoare; c ci, curând dup aceea, când ei î i întrerupser convorbirea iă ă ş ă ş fiecare se duse într-alt parte a înc perii, doamna Jennings o auzi foarte clar pe Elinor spunând,ă ă pe un glas ce dovedea c vorbe te din adâncul inimii:ă ş — Î i r mân ve nic îndatorat .ţ ă ş ă Doamna Jennings fu încântat de recuno tin a ce o manifesta, întrebându-se doar, cumă ş ţ putea colonelul, s - i ia r mas bun de la ele, a a cum o i f cu numaidecât dup aceea, cu cel maiă ş ă ş ş ă ă deplin sânge rece i s plece f r s -i dea vreun r spuns! Nu i-ar fi închipuit c vechiul ei prietenş ă ă ă ă ă ş ă poate fi un pe itor atât de indiferent.ţ De fapt, între ei avusese loc doar urm toarea convorbire:ă — Am auzit, îi spuse el, cu mult comp timire, de nedreptatea pe care prietenul dumitale,ă ă domnul Ferrars, a suferit-o din partea familiei lui; c ci, dac în eleg bine cum stau lucrurile, a fostă ă ţ alungat definitiv de ei, din pricin c n-a vrut s rup logodna cu o tân r plin de calit i. Suntă ă ă ă ă ă ă ăţ oare bine informat? E adev rat?ă Elinor îi spuse c da.ă — Este îngrozitoare cruzimea, cruzimea cu totul gre it , replic el, cu mult aprindere, deş ă ă ă a desp r i sau de a încerca s despar i doi tineri ce in de mult vreme unul la altul. Doamnaă ţ ă ţ ţ ă Ferrars nu- i d seama ce-ar putea face – pân unde l-ar putea împinge pe fiul ei. L-am v zut peş ă ă ă domnul Ferrars de dou sau de trei ori în Harley Street i-mi place foarte mult. Nu este un tân ră ş ă cu care s te po i împrieteni într-un timp scurt, dar l-am cunoscut îndeajuns ca s -i doresc binele,ă ţ ă numai de dragul lui, iar ca prieten al dumitale, i-l doresc înc i mai mult. Dup câte am în eles,ăş ă ţ vrea s intre în rândul clerului. Nu vrei s fii atât de dr gu i s -i spui c parohia de la Delaford,ă ă ă ţăş ă ă care tocmai este vacant , dup câte am fost informat printr-o scrisoare pe care-am primit-o ast ziă ă ă prin po t , este a lui, dac crede c merit s-o accepte? Dar cred c , în nefericitele împrejur ri înş ă ă ă ă ă ă care se afl acum, ar fi o prostie s m îndoiesc c ar putea-o refuza; îmi pare r u doar c nu esteă ă ă ă ă ă mai avantajoas . Este o parohie, dar una foarte mic ; cred c ultimul paroh nu avea un venit maiă ă ă mare de dou sute lire pe an; i de i probabil c situa ia s-ar mai putea ameliora, nu cred îns că ş ş ă ţ ă ă în a a m sur încât s -i aduc un venit mai frumu el. În orice caz, îmi face mare pl cere s i-oş ă ă ă ă ş ă ă ofer a a cum se prezint . Asigur -l te rog de acest lucru.ş ă ă Uimirea lui Elinor, când afl de propunerea colonelului, cu greu ar fi întrecut-o pe cea peă care ar fi sim it-o dac Brandon ar fi cerut-o în c s torie. Postul, pe care îl considerase nesperatţ ă ă ă pentru Edward, cu dou zile în urm , îi st tea la dispozi ie, permi ându-i astfel s se însoare; iă ă ă ţ ţ ă ş tocmai ea, din to i muritorii trebuia s i-l acorde! Se sim i foarte emo ionat i aceast emo ie fuţ ă ţ ţ ăş ă ţ atribuit de doamna Jennings unei cauze cu totul diferite; dar orice sentimente minore, mai pu ină ţ pure, mai pu in pl cute, puteau contribui la emo ia pe care o încerca, stima ei pentru bun voin aţ ă ţ ă ţ

general i recuno tin a pentru prietenia deosebit ce-o avea fa de ea – ambele constituindăş ş ţ ă ţă cauzele acestui gest al colonelului Brandon – fur puternic sim ite i exprimate cu mult c ldur .ă ţ ş ă ă ă Ea îi mul umi pentru propunere din toat inima, îi vorbi despre firea lui Edward i despreţ ă ş principiile lui, l udându-le a a cum tia c merit ; i-i promise c -i va transmite cu pl cere oferta,ă ş ş ă ă ş ă ă dac Brandon voia într-adev r s lase pe altcineva s îndeplineasc o misiune atât de pl cut . Dară ă ă ă ă ă ă în acela i timp nu putu s nu-i treac prin minte c nimeni n-ar fi putut-o face atât de bine ca elş ă ă ă însu i. Era o sarcin de care, pe scurt, ar fi fost foarte bucuroas s fie cru at , nevoind s -l facş ă ă ă ţ ă ă ă pe Edward s sufere devenindu-i obligat ei; dar colonelul Brandon, din acelea i motive deă ş delicate e sufleteasc , refuzând s fac el însu i acest lucru, p rea atât de doritor ca propunerea sţ ă ă ă ş ă ă fie sugerat neap rat, de ea, încât Elinor nu vru, în nici un caz s se mai opun . Dup câte tiaă ă ă ă ă ş Edward mai era înc la Londra i-i aflase, din fericire, adresa de la domni oara Steele. Puteaă ş ş a adar s - i ia îns rcinarea de a-l informa în cursul zilei. Dup ce toate acestea fur stabilite,ş ă ş ă ă ă colonelul Brandon începu s vorbeasc despre propriul lui avantaj de a- i asigura un vecin atât deă ă ş respectabil i de agreabil i abia atunci men ion , cu p rere de r u, c locuin a este mic i nuş ş ţ ă ă ă ă ţ ăş prea grozav ; un r u pe care, dup cum presupusese doamna Jennings ea nu-l considera preaă ă ă mare. — Cred c ei nu pot face vreo obiec ie, spuse ea, oricât de mic ar fi casa, c ci va fi peă ţ ă ă m sura familiei i a veniturilor lor.ă ş La aceste vorbe colonelul fu surprins s afle c ea se gânde te c domnul Ferrars se vaă ă ş ă c s tori, ca urmare a situa iei pe care el i-o oferea; c ci el presupunea c este imposibil ca parohiaă ă ţ ă ă Delaford s -i ofere un venit care s -l poat face pe un om obi nuit cu un anumit stil de via să ă ă ş ţă ă îndr zneasc s - i întemeieze un c min i îi împ rt i lui Elinor acest gând al s u.ă ă ă ş ă ş ă ăş ă — Micu a cas parohial îi poate asigura domnului Ferrars doar o via confortabil deţ ă ă ţă ă holtei, dar nu i condi iile necesare pentru a se însura. Din p cate m v d silit s spun c nu-l potş ţ ă ă ă ă ă ajuta mai mult; protec ia ce i-o pot acorda se limiteaz aici. Dac îns , prin vreo întâmplareţ ă ă ă neprev zut îl voi mai putea ajuta cu ceva, însemneaz c va trebui s -mi schimb impresia peă ă ă ă ă care o am despre el, dac n-am s fiu tot atât de prompt în a-i fi util atunci, precum o doresc înă ă momentul de fa . E foarte adev rat c ceea ce fac pentru el acum nu înseamn mai nimica,ţă ă ă ă deoarece îl face s se apropie atât de pu in de ceea ce trebuie s fie pentru el obiectivul principal,ă ţ ă singurul el al fericirii lui. Din p cate c s toria lui nu poate avea loc decât în viitorul îndep rtatţ ă ă ă ă sau cel pu in m tem c n-o s poat avea loc prea curând.ţ ă ă ă ă Aceasta fu propozi iunea care, prost în eleas da doamna Jennings, îi jigni, i pe bunţ ţ ă ş ă dreptate, sentimentele ei delicate; dar, dup aceast relatare a celor ce s-au petrecut de fapt întreă ă colonelul Brandon i Elinor, pe când st teau la fereastr , recuno tin a exprimat de fat când seş ă ă ş ţ ă ă desp r ir , ar fi putut în general p rea a fi la fel de justificat în c ldura ei i la fel de frumosă ţ ă ă ă ă ş exprimat de parc ar fi fost urmarea unei cereri în c s torie.ă ă ă ă CAPITOLUL XL — Ei, domni oar Dashwood, îi spuse doamna Jennings zâmbind cu mult subîn eles deş ă ţ îndat ce Brandon plecase, n-am s te întreb ce i-a spus colonelul; c ci, de i pe onoarea mea c-ă ă ţ ă şam încercat sa nu ascult ce vorbi i, n-am putut s nu aud destule ca s în eleg ce voia, i te asigurţ ă ă ţ ş c în via a mea n-am fost mai bucuroas i- i doresc din toat inima s fii fericit .ă ţ ăş ţ ă ă ă — V mul umesc, doamn , spuse Elinor. Sunt într-adev r fericit i-mi dau prea bineă ţ ă ă ăş seama de bun tatea colonelului Brandon. Nu sunt mul i aceia care ar ac iona a a cum a f cut-o el.ă ţ ţ ş ă Pu ini oameni au o inim atât de sim itoare ca a lui! N-am fost mai mirat în via a mea.ţ ă ţ ă ţ — Doamne, draga mea, dar e ti foarte modest . Pe mine nu m mir câtu i de pu in; c ciş ă ă ă ş ţ ă în ultima vreme m-am gândit adeseori c e foarte probabil s se întâmple a a ceva.ă ă ş

— A i f cut aceast apreciere cunoscând foarte bine bun voin a colonelului fa de toatţ ă ă ă ţ ţă ă lumea, dar n-a i putut prevedea, cred, c se va ivi prilejul atât de curând.ţ ă — Prilejul! Repet doamna Jennings. Ei, în privin a asta, atunci când un b rbat s-a hot râtă ţ ă ă la un asemenea pas, g se te el cumva, mai devreme sau mai târziu un prilej. Ei bine, draga mea,ă ş î i doresc din nou mult noroc; i dac a fost vreodat o pereche fericit în lumea asta, atunci credţ ş ă ă ă c în curând o s tiu unde s o caut.ă ăş ă — Deci, presupun c vre i s le face i o vizit la Delaford, spuse Elinor, cu o umbr deă ţ ă ţ ă ă zâmbet. — Ei, draga mea, s fii sigur c a a am s fac; iar cât prive te cele ce i-a spus cum că ă ă ş ă ş ţ ă locuin a ar fi proast , nu prea tiu ce-a urm rit colonelul cu asta, c ci rar mi-a fost dat s v d oţ ă ş ă ă ă ă cas mai bun .ă ă — Spunea c ar necesita repara ii.ă ţ — Ei, i din a cui vin , m rog? De ce n-o repar ?ş ă ă ă Cine altul decât el ar trebui s se ocupe de asta?ă Fur întrerupte de servitorul care intr spre a le anun a c tr sura a teapt la u ; iară ă ţ ă ă ş ă şă doamna Jennings se preg ti numaidecât de plecare i-i spuse:ă ş — Ei bine, draga mea, trebuie s plec înainte de a fi spus m car jum tate din ce-mi st teaă ă ă ă pe suflet. Dar o s putem, de altfel, s mai vorbim despre chestiunea asta disear , c ci vom fiă ă ă ă singure. Nu- i cer s vii cu mine, c ci îmi închipui c mintea i-e prea preocupat de celeţ ă ă ă ţ ă întâmplate ca s ai chef s vezi lume; i pe deasupra, îmi închipui c-abia a tep i s -i poveste tiă ă ş ş ţ ă ş totul surorii dumitale. Marianne ie ise din odaie înainte ca ele s fi început conversa ia.ş ă ţ — Sigur, doamn , am s -i spun Mariannei, dar pentru moment n-a mai vrea s maiă ă ş ă pomenesc despre acest lucru nim nui altcuiva.ă — Aa, bine, spuse doamna Jennings cam dezam git .ă ă Atunci probabil c nu dore ti s-o încuno tin ez nici m car pe Lucy despre asta, c ci ast ziă ş ş ţ ă ă ă aveam de gând s m duc pân în Holborn.ă ă ă — Nu, doamn , nici m car pe Lucy, v rog. O amânare de o zi n-are nici o importan ; iă ă ă ţă ş pân ce nu-i voi fi scris domnului Ferrars, cred c nu s-ar cuveni s pomenim vreo vorb altcuiva.ă ă ă ă

i-am s -i scriu numaidecât.Ş ă Este important ca el s nu piard timp de loc, c ci f r îndoial c va avea o groaz deă ă ă ă ă ă ă ă lucruri de f cut în leg tur cu hirotonisirea lui.ă ă ă La început aceste vorbe o uimir nespus pe doamna Jennings. Nu putu în elege imediat deă ţ ce domnul Ferrars trebuia pus atât de repede la curent. Dup câteva minute de gândire, totu i, îiă ş veni în minte o idee grozav i exclam :ăş ă — Aha, în eleg. Domnul Ferrars este omul cu pricina.ţ Ei, cu atât mai bine pentru el. Ei, sigur, atunci trebuie hirotonisit cât se poate de repede; i-mi pare bine s aflu c lucrurile au ajuns atât de departe între voi. Dar, draga mea, nu dep e teş ă ă ăş ş

acest lucru obliga iile tale?ţ N-ar fi cazul s -i scrie de fapt colonelul? Nici nu încape îndoial c el s-ar cuveni s-oă ă ă fac .ă Elinor nu prea în elese ce vrea doamna Jennings s exprime în primele propozi iuni i niciţ ă ţ ş nu crezu c merit s -i mai pun vreo întrebare în aceast privin , a a c nu r spunse decât laă ă ă ă ă ţă ş ă ă ultimele ei cuvinte. — Colonelul Brandon este un om atât de delicat, încât a inut ca domnul Ferrars s fieţ ă anun at de oricine altcineva în afar de el.ţ ă

— A a c e ti silit dumneata s-o faci. Ei bine, asta-i o delicate e cam ciudat ! Oricum, n-ş ă ş ă ţ ăam s te deranjeză (v zuse c Elinor tocmai se preg te te s scrie). Î i cuno ti mai bine interesele. A a c laă ă ă ş ă ţ ş ş ă revedere, draga mea. N-am mai auzit ceva care s -mi fac atâta pl cere, de când a n scut Charlotte a mea.ă ă ă ă i plec , dar se întoarse din nou peste o clip :Ş ă ă — Tocmai mi-am adus aminte de sora lui Betty, draga mea. Mi-ar p rea grozav de bineă s -i fac rost de-o st pân atât de cumsecade. Dar z u c nu tiu dac-ar fi bun de camerist . Eă ă ă ă ă ş ă ă foarte priceput la treburile gospod re ti i lucreaz foarte bine cu acul. Ei, dar o s te gânde ti laă ă ş ş ă ă ş toate astea pe îndelete. — Sigur, doamn , replic Elinor, neauzind prea bine ce-i spune i fiind mai preocupat să ă ş ă ă r mân singur decât s în eleag despre ce e vorba.ă ă ă ă ţ ă Cum s înceap – cum s se exprime în biletul pe care avea s i-l trimit lui Edward – astaă ă ă ă ă era ceea ce o interesa pentru un moment. Situa ia deosebit dintre ei f cea s -i vin foarte greu sţ ă ă ă ă ă fac un lucru care pentru oricine altcineva ar fi fost o nimica toat ; dar ei îi era în egal m sură ă ă ă ă team s spun prea mult sau prea pu in i pierdu mult vreme chibzuind, cu pana în mân ,ă ă ă ţ ş ă ă aplecat deasupra hârtiei, pân când fu întrerupt de sosirea lui Edward personal.ă ă ă O întâlnise pe doamna Jennings la u , în drum spre tr sur pe când venea s - i laseşă ă ă ă ş cartea de vizit de r mas bun; i doamna Jennings, scuzându-se c nu se întoarce chiar ea, îlă ă ş ă obligase s intre, spunându-i c Elinor este sus i c dore te s -i vorbeasc într-o problem foarteă ă ş ă ş ă ă ă important .ă Elinor tocmai se felicita – în ciuda faptului c nu prea tia ce s pun pe hârtie – pentru c ,ă ş ă ă ă oricât de greu i-ar fi fost s se exprime a a cum se cuvine printr-o scrisoare, era în orice cază ş preferabil decât s -i anun e vestea prin viu grai, când vizitatorul intr silind-o astfel s facă ţ ă ă ă tocmai acest mare efort. Fu foarte uimit i nedumerit s -l vad ap rând dintr-o dat . Nu-l maiăş ă ă ă ă ă întâlnise de când se r spândise vestea logodnei lui i deci de când el aflase c ea e la curent.ă ş ă

inând seama de faptul c Elinor se gândise atât la ce trebuia s -i scrie i ce trebuia s -iŢ ă ă ş ă comunice, se sim i foarte prost câteva minute. i el p rea foarte tulburat; se a ezar amândoi câtţ Ş ă ş ă se poate de stânjeni i. Edward nu- i putea aduce aminte, dac - i ceruse scuze pentru c intrase înţ ş ă ş ă odaie f r s fie anun at; dar, hot rând c e mai bine s fie în siguran , o rug s -l ierte, cu multă ă ă ţ ă ă ă ţă ă ă ă ceremonie de îndat ce putu spune ceva, dup care se a ez pe scaun.ă ă ş ă — Mi-a spus doamna Jennings, zise el, c dore ti s -mi vorbe ti, sau cel pu in a a amă ş ă ş ţ ş în eles eu la ea – c ci altfel nu te-a fi deranjat în chipul acesta; de i, pe de alt parte, mi-ar fiţ ă ş ş ă p rut foarte foarte r u s plec din Londra f r s te v d pe tine i pe sora ta; mai ales c probabilă ă ă ă ă ă ă ş ă va mai trece o bun bucat de vreme – nu prea pot spera s am pl cerea de a v revedea foarteă ă ă ă ă curând. Plec mâine la Oxford. — N-ai fi plecat, totu i, zise Elinor, revenindu- i i hot rât s scape cât mai repede deş ş ş ă ă ă ceea ce o însp imânta atât de tare – f r s prime ti din partea noastr toate ur rile de bine, chiară ă ă ă ş ă ă dac n-am fi putut s i le transmitem personal. Doamna Jennings avea perfect dreptate în ceeaă ăţ ă ce i-a spus. Am s - i comunic ceva foarte important; i tocmai m preg team s o fac printr-oţ ă ţ ş ă ă ă scrisoare. Mi s-a încredin at o misiune cât se poate de pl cut . (Pe când vorbea respira ceva maiţ ă ă repede decât de obicei.) Colonelul Brandon, care a plecat doar de vreo zece minute, m-a rugat să te informez c deoarece a aflat de dorin a ta de a te hirotonisi, are marea pl cere de a- i oferiă ţ ă ţ parohia de la Delaford, care tocmai este vacant ; singura lui p rere de r u este c nu e maiă ă ă ă rentabil . D -mi voie s te felicit c ai un prieten atât de respectabil i de în elept i s m al tură ă ă ă ş ţ ş ă ă ă i eu regretelor lui c parohia nu aduce un venit mai mare de dou sute de lire pe an, pentru cş ă ă ă

altfel i-ar oferi posibilit i mai bune – nefiind doar un simplu aranjament temporar numai pentruţ ăţ dumneata – adic , în dou vorbe, i-ar putea permite s - i vezi împlinite toate dorin ele de fericire.ă ă ţ ă ţ ţ Întrucât Edward nu putu exprima singur ce sim ea nu ne putem a tepta s afl m de laţ ş ă ă nimeni altcineva, înf i area lui tr da toat uimirea pe care nu se putea s n-o stârneasc o vesteăţş ă ă ă ă atât de nea teptat , care nici prin gând nu-i trecuse, dar de rostit nu rosti decât aceste douş ă ă cuvinte: — Colonelul Brandon! — Da, continu Elinor, prinzând mai mult curaj mai ales c trecuse ceea ce fusese maiă ă greu; colonelul Brandon s-a gândit s - i dea parohia, drept m rturie a îngrijor rii lui stârnite deă ţ ă ă cele ce s-au întâmplat în ultima vreme – de situa ia crud în care te-a adus comportarea deţ ă neiertat a familiei tale. Sunt sigur c aceast îngrijorare o împ rt esc to i prietenii t i, printreă ă ă ă ăş ţ ă care Marianne i cu mine. Colonelul vrea s - i dea astfel i o dovad a deosebitei stime ce i-oş ă ţ ş ă ţ poart pentru caracterul t u în general i a deplinei sale aprob ri pentru comportarea ta înă ă ş ă împrejurarea de fa .ţă — Colonelul Brandon s -mi dea mie o slujb ! E oare cu putin ?ă ă ţă — Lipsa de în elegere a propriilor tale rude te face s te miri când g se ti prietenie în altţ ă ă ş ă parte. — Ba nu, replic Edward, devenind dintr-o dat lucid; nu sunt de loc surprins s o g sescă ă ă ă la tine; c ci îmi dau prea bine seama c toate acestea i le datorez ie, bun t ii tale. O simt i aă ă ţ ţ ă ăţ ş ş exprima-o, dac-a putea – dar, dup cum tii, nu sunt un bun orator.ş ă ş — Te în eli cumplit. Te asigur c le datorezi în întregime, sau cel pu in aproape înş ă ţ întregime, propriilor tale merite i în elegerii colonelului Brandon pentru ele.ş ţ Eu n-am a avut nici un amestec în treaba asta. Nici m car n-am tiut, pân nu i-am aflată ş ă inten iile, c parohia este vacant ; i nici nu mi-ar fi putut trece prin minte c are posibilitatea sţ ă ă ş ă ă ofere cuiva o asemenea situa ie. Ca prieten al meu, al familiei mele, s-ar putea probabil, o potţ chiar i afirma, c i-a f cut înc i mai mare pl cere s i-o acorde; dar, pe cuvântul meu, nuş ă ă ăş ă ăţ datorezi nimic interven iilor mele.ţ Adev rul o oblig s - i recunoasc un mic merit în aceast privin ; dar, pe de alt parte,ă ă ă ş ă ă ţă ă era atât de pu in doritoare s apar ca binef c toarea lui Edward, încât ov i s-o recunoasc ; ceeaţ ă ă ă ă ş ă ă ce contribui probabil s înt reasc acea b nuial pe care Edward tocmai i-o formase în minteaă ă ă ă ă ş lui. Câteva clipe r mase cufundat în gânduri, dup ce Elinor încetase de a mai vorbi, în cele dină ă urm , spuse, de parc-ar fi f cut un mare efort:ă ă — Colonelul Brandon pare a fi un om foarte respectabil i cu multe merite. Întotdeaunaş am auzit vorbindu-se de el în felul acesta i tiu c fratele t u îl pre uie te foarte mult. Este, f rş ş ă ă ţ ş ă ă îndoial , un om în elept i care se comport ca un adev rat gentleman.ă ţ ş ă ă — Într-adev r, îi r spunse Elinor, cred c , dac ai s -l cuno ti mai bine, ai s consta i că ă ă ă ă ş ă ţ ă este exact a a cum ai auzit vorbindu-se de el i întrucât ve i fi vecini foarte apropia i (c ci dupş ş ţ ţ ă ă câte am în eles casa parohial se afl chiar lâng conac) este foarte important ca el s fie într-ţ ă ă ă ăadev r a a cum a fost zugr vit.ă ş ă Edward nu-i r spunse, dar când ea î i întoarse capul, îi arunc o privire atât de serioas ,ă ş ă ă atât de grav , atât de trist , de parc-ar fi vrut s spun c-ar fi dorit ca distan a dintre casaă ă ă ă ţ parohial i conac s fie mult mai mare.ăş ă — Dup câte tiu, colonelul Brandon locuie te în strada St. James, spuse el curând după ş ş ă aceea, sculându-se de pe scaun. Elinor îi d du num rul de la cas .ă ă ă — Atunci trebuie s m gr besc, s -i aduc acele mul umiri pe care nu-mi permi i s i leă ă ă ă ţ ţ ăţ ofer ie; s -l asigur c m-a f cut un om extrem de fericit.ţ ă ă ă

Elinor nu încerc s -l mai re in i se desp r ir : din partea ei cu o asigurare – dat cuă ă ţ ăş ă ţ ă ă toat seriozitatea – c -i ureaz s se bucure tot timpul de fericire, indiferent de soartaă ă ă ă schimb toare care s-ar putea abate asupra lui; iar din partea lui mai degrab cu o încercare de a-iă ă r spunde cu aceea i bun voin decât cu putin a de a o exprima.ă ş ă ţă ţ „Când îl voi revedea, î i spuse Elinor în timp ce u a se închidea în urma lui, o s -lş ş ă întâlnesc în calitate de so al lui Lucy.”ţ i f când aceast pl cut anticipare se a ez s se mai gândeasc la trecut, s - i aducŞ ă ă ă ă ş ă ă ă ă ş ă aminte de vorbele lui Edward i s se str duiasc s -i în eleag toate sim mintele i s reflecteze,ş ă ă ă ă ţ ă ţă ş ă fire te, la propria ei nemul umire.ş ţ Când doamna Jennings sosi acas , de i se întorcea de la persoane pe care nu le mai v zuseă ş ă pân atunci i despre care ar fi avut, a adar, o mul ime de lucruri de povestit, mintea îi era până ş ş ţ ă într-atâta preocupat de importantul secret pe care-l de inea, i care o interesa mai mult decâtă ţ ş orice, încât reveni la el, de îndat ce Elinor î i f cu apari ia.ă ş ă ţ — Ei bine, draga mea, exclam ea, i l-am trimis pe tân rul în cauz . N-am f cut bine? iă ţ ă ă ă Ş presupun c n-ai întâmpinat greut i prea mari – a fost dispus s - i accepte propunerea, nu?ă ăţ ă ţ — Nu, doamn ; era greu de presupus s refuze.ă ă — Ei, i când va fi gata? C ci se pare c totul nu depinde decât de asta.ş ă ă — Drept s v spun, r spunse Elinor, cunosc atât de pu ine lucruri despre toate acesteă ă ă ţ forme, încât nu pot face nici m car o presupunere în leg tur cu perioada de timp i preg tirileă ă ă ş ă necesare, dar îmi închipui c va putea îmbr ca haina preo easc în vreo dou , trei luni.ă ă ţ ă ă — Dou , trei luni! Exclam doamna Jennings. Doamne sfinte, draga mea, i vorbe ti cuă ă ş ş atâta calm! Poate oare colonelul s mai a tepte atâta amar de vreme? Doamne, Dumnezeule! Euă ş una, z u c n-a putea avea atâta r bdare. i de i oricui i-ar face pl cere s se poarte amabil cuă ă ş ă Ş ş ă ă bietul domn Ferrars, nu cred c merit s -l a tepta i dou sau trei luni. Cred c o s pute i g si peă ă ă ş ţ ă ă ă ţ ă altcineva care s v fac treaba, cineva care este gata hirotonisit.ă ă ă — Drag doamn Jennings, spuse Elinor, dar cum v pute i gândi la una ca asta? P i,ă ă ă ţ ă singurul scop al colonelului Brandon este s -i fie de folos domnului Ferrars.ă — Doamne sfinte, draga mea, doar nu vrei s m convingi c Brandon te ia de nevastă ă ă ă numai ca s -i poat pl ti zece lire domnului Ferrars!ă ă ă Aceste cuvinte puser cap t neîn elegerii; avu loc numaidecât o explica ie, care le amuză ă ţ ţ ă foarte mult pe amândou pentru un moment, i care nu le f cu pe niciuna din ele mai pu ină ş ă ţ fericite; c ci doamna Jennings schimb o satisfac ie de un fel cu alta nou de altfel, f r îns aă ă ţ ă ă ă ă renun a la perspectiva primei bucurii.ţ — Ei, da, casa parohial este cam mic , spuse ea, dup ce trecu prima izbucnire de uimireă ă ă i satisfac ie, i tare m tem c este într-adev r într-o stare cam proast ; dar s -l aud pe un omş ţ ş ă ă ă ă ă

scuzându-se, dup cum mi s-a p rut, pentru o cas care, pe câte tiu, are cinci camere la parter i,ă ă ă ş ş pe lâng asta, pare-mi-se c menajera de acolo mi-a spus c poate g zdui peste noapteă ă ă ă cincisprezece persoane, i s se scuze tocmai fa de dumneata care ai fost deprins cu vilaş ă ţă ă Barton! P rea de-a dreptul ridicol. Îns , draga mea, trebuie s insist m i s -l convingem peă ă ă ă ş ă colonel s repare cumva casa parohial pentru a o face confortabil înainte ca Lucy s seă ă ă ă stabileasc acolo.ă — Dar colonelul Brandon spunea c nu prea crede c venitul care-l va avea le va ajungeă ă pentru a se c s tori.ă ă — Colonelul e un g g u , draga mea; pentru c venitul lui este de o mie de lire pe an î iă ă ţă ă ş închipuie c nimeni nu se mai poate însura dac dispune de o sum mai mic . Ascult -m peă ă ă ă ă ă mine ce- i spun: dac-am s mai tr iesc pân-atunci, am s fac o vizit la casa parohial de laţ ă ă ă ă ă

Delaford înainte de c derea frunzelor i cred c - i închipui c n-am s m duc dac Lucy n-are să ş ă ţ ă ă ă ă ă fie acolo. Elinor îi împ rt i întru totul p rerea c e pu in probabil ca ei s mai întârzie nunta.ă ăş ă ă ţ ă CAPITOLUL XLI. Dup ce Edward îi mul umise colonelului Brandon se duse s -i dest inuiasc lui Lucyă ţ ă ă ă fericirea lui; i pân s soseasc la Bartlett's Buildings ajunsese într-o asemenea stare de exaltare,ş ă ă ă încât, a doua zi când doamna Jennings trecu pe la Lucy s o felicite, aceasta o încredin că ţă ă nicicând nu-l mai v zuse pe Edward atât de bine dispus.ă În orice caz ea cel pu in era extrem de fericit i de vesel i ca i doamna Jennings î iţ ăş ăş ş ş manifest deplina bucurie i speran c înainte de venirea toamnei vor putea petrece cu to ii zileă ş ţă ă ţ agreabile în casa parohial din Delaford. i-n acela i timp î i ar t i ea deplina recuno tin peă Ş ş ş ă ăş ş ţă care o avea Edward fa de Elinor, i vorbi despre prietenia pe care le-o ar tase Elinor, cu oţă ş ă c ldur plin de gratitudine. Lucy era gata s recunoasc toate obliga iile lor fa de Elinor iă ă ă ă ă ţ ţă ş declar pe fa c nici o str danie prezent sau viitoare din partea domni oarei Dashwood înă ţă ă ă ă ş favoarea lor n-o va mai uimi vreodat , c ci Lucy o considera capabil s fac orice îi st tea înă ă ă ă ă ă putin pentru cei pe care îi pre uia cu adev rat. Cât despre colonelul Brandon, nu numai c eraţă ţ ă ă gata s -l venereze ca pe un sfânt, dar mai mult decât atât era pur i simplu gata s -l trateze caă ş ă atare în toate treburile lume ti; era doritoare ca d rile pl tite de el bisericii s creasc laş ă ă ă ă maximum; i se hot rî în sinea ei s se foloseasc , atunci când avea s se instaleze la Delaford,ş ă ă ă ă cât mai mult de servitorii lui, de tr sura lui, de vacile i de p s rile lui.ă ş ă ă Se scursese un r stimp de o s pt mân de când John Dashwood trecuse prin Berkeleyă ă ă ă Street, i cum de atunci nu se mai interesaser de starea s n t ii so iei lui decât o dat , prinş ă ă ăăţ ţ ă cineva, Elinor începu s - i dea seama c-ar fi necesar s -i fac o vizit . Pe de alt parte nu numaiă ş ă ă ă ă c n-avea nici un chef s îndeplineasc aceast obliga ie, dar nici nu se bucura de vreun sprijină ă ă ă ţ sau încurajare din partea celorlalte femei din cas . Marianne, nu numai c refuza cu des vâr ireă ă ă ş s se duc , dar i insista s - i împiedice sora s treac pe la cumnata lor; de i doamna Jennings îiă ă ş ă ş ă ă ş inea întotdeauna tr sura la dispozi ia lui Elinor, o detesta atât de mult pe so ia lui Johnţ ă ţ ţ

Dashwood, încât nici m car curiozitatea ei de a o vedea cum arat dup ultima descoperire ce-oă ă ă f cuse, i nici dorin a ei puternic de a o jigni, luându-i partea lui Edward, nu-i putur învingeă ş ţ ă ă aversiunea fa de societatea ei. Ca urmare, Elinor porni de una singur s -i fac o vizit , pe careţă ă ă ă ă nimeni n-o putea detesta mai mult, riscând s fie obligat s r mân între patru ochi cu o femeieă ă ă ă ă pe care n-avea motive s-o simpatizeze. I se spuse c doamna Dashwood nu poate primi: dar înainte ca tr sura s întoarc , seă ă ă ă întâmpl ca so ul ei tocmai s ias din cas . Se ar t foarte bucuros s o întâlneasc pe Elinor, îiă ţ ă ă ă ă ă ă ă spuse c tocmai venea la ele, în Berkeley Street, i asigurând-o c Fanny va fi foarte încântat să ş ă ă ă o vad , o pofti s intre.ă ă Urcar pân în salon. Dar acolo nu era nimeni.ă ă — Probabil c Fanny e în camera ei, spuse el, am s m duc s o chem numaidecât, c ciă ă ă ă ă sunt sigur c nu va avea nici cea mai mic obiec ie s te vad . Nici vorb de a a ceva, crede-m .ă ă ţ ă ă ă ş ă Acum, mai ales nu mai poate avea… i oricum, tu i Marianne a i fost întotdeauna favoritele ei. Dar Marianne de ce n-a vrut sŞ ş ţ ă vin ?ă Elinor încerc s o scuze cum putu.ă ă — Nu-mi pare r u s te v d singur , replic el, c ci am o mul ime de lucruri s - i spun. Oă ă ă ă ă ă ţ ă ţ fi oare adev rat povestea cu parohia colonelului Brandon? I-a dat-o într-adev r lui Edward? Amă ă ă aflat despre asta ieri, din întâmplare, i veneam la voi tocmai s m mai interesez în leg tur cuş ă ă ă ă acest lucru.

— E foarte adev rat. Colonelul Brandon i-a dat lui Edward parohia Delaford.ă — Nu z u? Ei bine, asta m surprinde peste m sur !ă ă ă ă Între ei nu exist doar nici o leg tur de rudenie, nici m car nu se cunosc prea bine! iă ă ă ă Ş nici nu tii cât cost o parohie în ziua de azi! i asta ce venit aduce?ş ă Ş — Cam vreo dou sute de lire pe an.ă — Foarte frumos. Pe o astfel de parohie – presupunând c fostul paroh era b trân iă ă ş bicisnic i în consecin e foarte probabil s o elibereze curând – ar fi putut c p ta, cred, cam oş ţă ă ă ă mie patru sute de lire. i cum se face c n-a aranjat aceast problem înainte de moartea preotuluiŞ ă ă ă de acolo? Acum, ar fi într-adev r prea târziu s-o mai vând , dar un om atât de chibzuit cum esteă ă colonelul Brandon! M mir c este a a de nesocotit într-o chestiune de un interes atât de banal iă ă ş ş de firesc! Ei, sunt convins c mai în toate firile omene ti exist mult inconsecven . Dac stauă ş ă ă ţă ă bine i m gândesc totu i, îmi închipui c situa ia trebuie s fie urm toarea: Edward urmeaz sş ă ş ă ţ ă ă ă ă de in parohia pân când persoana c reia colonelul i-a vândut-o de fapt o s împlineasc vârstaţ ă ă ă ă ă care s -i permit s o ia în primire. Da, da, a a trebuie s stea lucrurile, po i s fii sigur .ă ă ă ş ă ţ ă ă Elinor îl contrazise îns categoric; i spunându-i c ea îns i îi transmisese lui Edwardă ş ă ăş oferta colonelului Brandon i c prin urmare cunoa te prea bine termenii în care i-a fost f cut , îlş ă ş ă ă determin s -i dea crezare.ă ă — Este de-a dreptul uluitor! Exclam el, dup ce o ascult . Care-ar putea fi oare scopulă ă ă colonelului? — Unul cât se poate de simplu, acela de a-i fi de folos domnului Ferrars. — M rog, m rog, oricum ar fi colonelul Brandon, Edward este un om foarte norocos. Teă ă rog totu i s nu-i pomene ti lui Fanny despre toate acestea; c ci de i i-am adus la cuno tinş ă ş ă ş ş ţă noutatea i o suport foarte bine, nu i-ar pl cea s se vorbeasc prea mult de acest lucru.ş ă ă ă ă Lui Elinor îi veni destul de greu, când îl auzi, s nu fac observa ia c , dup p rerea ei,ă ă ţ ă ă ă Fanny n-avea de ce s se nec jeasc auzind c fratele ei a dobândit un venit care nu i-ar puteaă ă ă ă s r ci nici pe ea i nici pe fiul ei.ă ă ş — Doamna Ferrars, ad ug el, coborându- i glasul la un ton care s se potriveasc unuiă ă ş ă ă subiect de o atare importan , n-a aflat înc nimic în aceast privin ; i cred c cel mai bun lucruţă ă ă ţă ş ă ar fi s -i ascundem realitatea cât mai mult timp cu putin . În orice caz va auzi cum stau lucrurileă ţă când va avea loc c s toria.ă ă — Dar la ce toate aceste precau ii? De i nu se poate presupune ca doamna Ferrars s aibţ ş ă ă o satisfac ie cât de mic tiind c fiul ei câ tig destul pentru a se între ine, c ci asta nici nu intrţ ăş ă ş ă ţ ă ă în discu ie, de ce totu i, inând seama de felul în care s-a comportat în ultima vreme, s neţ ş ţ ă închipuim c o mai poate afecta în vreun fel? A terminat-o cu fiul ei – l-a alungat pentruă totdeauna i i-a f cut i pe aceia asupra c rora are vreo oarecare influen s -i alunge i ei. F rş ă ş ă ţă ă ş ă ă îndoial c , dup ce a procedat în felul acesta, nimeni nu- i poate imagina s fie în stare s seă ă ă ş ă ă nec jeasc sau s se bucure din pricina lui: n-o mai poate interesa nimic din ceea ce i se întâmplă ă ă ă lui Edward. B nuiesc c nu e atât de slab încât s renun e la mângâierea ce i-o aduce un copil iă ă ă ă ţ ţ ş s p streze, totu i, grijile unui p rinte!ă ă ş ă — Eh. Elinor, spuse John, judecata ta e foarte s n toas , dar nu cuno ti de loc fireaă ă ă ş omeneasc . Crede-m pe mine, când va avea loc nefericita c s torie a lui Edward, mama lui va fiă ă ă ă la fel de afectat ca i cum nu l-ar fi dezmo tenit niciodat ; a adar orice împrejurare care poateă ş ş ă ş apropia acest îngrozitor eveniment, trebuie s -i fie t inuit cât mai mult cu putin . Doamnaă ă ă ţă Ferrars nu poate uita c Edward este fiul ei.ă — M uime ti: cred c între timp acest am nunt i-a ie it complet din minte.ă ş ă ă ş — O nedrept e ti la culme. Doamna Ferrars este una dintre cele mai afectuoase mameăţ ş din lume.

Elinor nu mai spuse nimic. — Acum ne gândim, spuse domnul Dashwood, dup o scurt pauz , s -l c s torim peă ă ă ă ă ă Robert cu domni oara Morton.ş Zâmbind la auzul tonului grav i teribil de important al fratelui ei, Elinor îi replicş ă lini tit :ş ă — Presupun c domni oara n-are nici o preferin de manifestat în aceast afacere.ă ş ţă ă — Preferin ! Ce vrei s spui cu asta?ţă ă — Vreau doar s spun c , dup cele ce-mi relatai, s-ar p rea c domni oarei Mortonă ă ă ă ă ş trebuie s -i fie indiferent dac se c s tore te cu Edward sau cu Robert.ă ă ă ă ş — Sigur, nu poate fi nici o deosebire; c ci acum Robert este acela care va fi considerat,ă din toate punctele de vedere, b iatul cel mai mare; i, oricum, amândoi sunt ni te tineri foarteă ş ş pl cu i: n-a putea spune c unul îi este superior celuilalt.ă ţ ş ă Elinor t cu i pentru un timp nici John nu mai scoase o vorb . Reflec iile lui se încheiară ş ă ţ ă astfel: — De un lucru te pot asigura, draga mea surioar , spuse el luându-i afectuos mâna iă ş vorbind pe un glas foarte sc zut; i am s-o fac, pentru c o s te bucure cu siguran . Am motiveă ş ă ă ţă serioase s cred, pentru c dac n-a cunoa te lucrurile din sursa cea mai autorizat nici nu le-aă ă ă ş ş ă ş repeta – ba chiar ar fi o gre eal s spun vreo vorb – dar le tiu din sursa cea mai autorizat – nuş ă ă ă ş ă c-a fi auzit-o chiar pe doamna Ferrars spunând aceste cuvinte, dar fiica ei a auzit-o i de la ea amş ş aflat – c , pe scurt, orice obiec iuni ar putea exista împotriva unei anumite leg turi – unei anumiteă ţ ă leg turi, în elegi tu ce vreau s zic – n-ar fi sup rat-o nici pe jum tate, cât o sup r cea în cauz .ă ţ ă ă ă ă ă ă Mi-a f cut grozav de mult pl cere s aflu c doamna Ferrars vede situa ia într-o asemeneaă ă ă ă ă ţ lumin ; tii, sta e un lucru foarte pl cut. „Nici n-ar fi suferit vreo compara ie, spunea ea, ar fiă ş ă ă ţ fost r ul cel mai mic din dou .” i acum ar fi bucuroas s nu se preg teasc pentru ce-i mai trist.ă ă Ş ă ă ă ă Oricum îns , toate astea sunt excluse, nu mai merit s ne mai gândim la ele sau s le maiă ă ă ă pomenim. Iar în ceea ce prive te vreun ata ament, dup cum tii, n-ar mai putea exista: totul aş ş ă ş trecut. Dar m-am gândit s - i relatez totu i aceste am nunte pentru c tiam cât pl cere î i potă ţ ş ă ăş ă ă ţ face. Nu c ai avea vreun motiv s regre i, draga mea Elinor; nu încape îndoial c - i mergeă ă ţ ă ă ţ foarte bine – la fel de bine sau poate mai bine, dac inem seama de toate. A mai fost pe la tineăţ colonelul Brandon? Elinor auzise îndeajuns, dac nu ca s -i mul umeasc vanitatea i s -i creasc propriaă ă ţ ă ş ă ă importan , cel pu in s-o calce pe nervi i s -i umple gândurile; a a c fu încântat s fie cru atţă ţ ş ă ş ă ă ă ţ ă de necesitatea de a da un r spuns i de primejdia de a mai auzi i altceva de la fratele ei, datorită ş ş ă intr rii în salon a domnului Robert Ferrars. Dup ce st tu câteva clipe la taifas cu ei, Johnă ă ă Dashwood, aducându- i aminte c Fanny, nu fusese înc informat de prezen a surorii lui acolo,ş ă ă ă ţ p r si odaia, ducându-se s-o caute; i Elinor avu prilejul s -l cunoasc mai bine pe Robert. Care,ă ă ş ă ă prin veselia lui lipsit de griji, prin fericita mul umire de sine ce-o manifesta, prin felul s u de aă ţ ă se comporta, bucurându-se pe de alt parte i de împ r irea atât de nedreapt a dragostei iă ş ă ţ ă ş generozit ii mamei lui ce-l prejudicia pe fratele s u surghiunit – dragoste i generozitate ce i leăţ ă ş ş câ tigase printr-o via desfrânat , în pofida integrit ii morale a fratelui s u – prin toate acesteaş ţă ă ăţ ă nu f cea decât s confirme p rerea cât se poate de nefavorabil pe care ajunsese s i-o formezeă ă ă ă ăş în inima i-n mintea ei.ş Nici nu erau înc singuri de dou minute, când Robert începu s vorbeasc despreă ă ă ă Edward; c ci i el auzise de acea parohie i îi puse o mul ime de întreb ri. Elinor repet toateă ş ş ţ ă ă detaliile ce i le d duse i lui John, impresionându-l altfel decât pe cumnatul lui, dar tot atât deă ş vizibil.

Râse cu mult poft . Ideea de a-l vedea pe Edward preot i de a-l ti c tr ie te într-oă ă ş ş ă ă ş c su parohial , îl amuz peste m sur ; i când i-l mai imagin i îmbr cat în ve minte albe,ă ţă ă ă ă ă ş ş ăş ă ş citind rug ciuni i anun ând c s toria dintre John Smith i Mary Brown, nu putu concepe nimică ş ţ ă ă ş mai caraghios. Pe când Elinor a tepta în t cere i cu o eap n gravitate sfâr itul acestor aiureli, ea nuş ă ş ţ ă ă ş putu s nu- i a inteasc asupra lui o privire ce exprima întregul dispre de teptat de ele. Dară ş ţ ă ţ ş aceast privire avu un efect foarte bun, c ci Elinor se sim i mai u urat cu toate c el nu reu iseă ă ţ ş ă ă ş s -i prind tâlcul. Fu adus de la glum la seriozitate nu din pricina vreunui repro de-al ei, ciă ă ă ş datorit propriei lui în elepciuni.ă ţ — O putem noi trata ca pe o glum , spuse el, în cele din urm , revenindu- i din râsulă ă ş afectat, care prelungise în mod considerabil momentul de veselie; dar, pe cinstea mea. E o chestiune cât se poate de grav . Bietul Edward!ă E ruinat pentru totdeauna. Îmi pare foarte r u pentru el, c ci tiu c este o fiin cu o inimă ă ş ă ţă ă de aur – la fel de bine inten ionat ca oricare alt om de pe lume. S nu-l judeci, domni oarţ ă ş ă Dashwood, dup pu inele cuno tin e pe care le ai despre el. Bietul Edward! Felul lui de a se purtaă ţ ş ţ nu este, f r îndoial , prea fericit. Dar nu suntem n scu i to i cu acelea i însu iri, cu aceea iă ă ă ă ţ ţ ş ş ş abilitate. Bietul b iat! S -l tii într-un cerc de str ini! E destul de jalnic; dar, pe cinstea mea, credă ă ş ă c are o inim la fel de bun ca oricare alta din acest regat; i declar i afirm c n-am fostă ă ă ş ş ă nicicând în via a mea mai ocat decât atunci când a izbucnit toat povestea asta. Nu-mi venea sţ ş ă ă cred. Mama a fost prima care mi-a adus vestea; i, sim indu-m dator s ac ionez cu hot râre, i-ş ţ ă ă ţ ăam spus numaidecât: — Drag doamn , nu tiu ce ai de gând s faci în aceast împrejurare, dar, în ceea ce mă ă ş ă ă ă prive te, trebuie s m rturisesc c dac Edward se c s tore te cu aceast femeie, eu unul nu maiş ă ă ă ă ă ă ş ă vreau s -l v d în ochi.” Asta-i ce i-am spus atunci. Am fost într-adev r nemaipomenit de ocat.ă ă ă ş Bietul Edward! i-a f cut-o cu mâna lui i f r posibilitate de a mai sc pa, s-a izgonit singur dinŞ ă ş ă ă ă orice societate onorabil ! Dar, dup cum i-am spus mamei, nu sunt de loc surprins de cele ce-aă ă f cut. Genul de educa ie pe care l-a c p tat nu putea duce decât la una ca asta.ă ţ ă ă Biata mama, era pe jum tate înnebunit .ă ă — A i v zut-o vreodat pe domni oara respectiv ?ţ ă ă ş ă — Da, o dat , pe când st tea în casa surorii mele, s-a întâmplat s trec pe aici vreo zeceă ă ă minute; dar am v zut-o destul s -mi formez o p rere: o simpl provincial stângace, lipsit de stilă ă ă ă ă ă sau de elegan i nici m car frumoas . Mi-o aduc aminte perfect. Exact genul de fat pe care mi-ţăş ă ă ăl închipui capabil s suceasc min ile bietului Edward. M-am oferit imediat, de îndat ce mamaă ă ţ ă mi-a relatat situa ia, s stau personal de vorb cu el i s -l conving s renun e la acea partid ; darţ ă ă ş ă ă ţ ă am constatat c era prea târziu s mai pot face ceva; c ci, din nefericire, n-am prea fost pe acasă ă ă ă chiar în vremea aceea i n-am tiut nimic de toat povestea decât dup ce s-a produs ruptura iş ş ă ă ş când, tii, nu m-am mai putut amesteca. Dar, dac-a fi fost informat cu câteva ceasuri maiş ş devreme, cred c a fi reu it s fac ceva. F r îndoial c i-a fi prezentat lui Edward situa ia într-ă ş ş ă ă ă ă ă ş ţo lumin foarte puternic . „Drag b iete, i-a fi spus, gânde te-te la cele ce faci. E ti pe cale să ă ă ă ş ş ş ă închei o leg tur cât se poate de ru inoas , o leg tur pe care familia ta o dezaprob în modă ă ş ă ă ă ă unanim.” Ce s mai vorbim, nu-mi pot închipui c n-a fi putut eu g si vreun mijloc s -l conving;ă ă ş ă ă dar acum e prea târziu, mult prea târziu. Cred c e pe jum tate mort de foame, asta-i aproapeă ă sigur; e cu siguran mort de foame.ţă Tocmai stabilise acest lucru f r s - i piard cump tul, când intrarea lui Fanny în salonă ă ă ş ă ă puse cap t subiectului. Dar de i ea nu vorbea niciodat despre acest lucru în afara familiei, Elinoră ş ă î i d du seama de influen a pe care întreaga situa ie o avusese asupra spiritului lui Fanny dinş ă ţ ţ

expresia ei stânjenit i încurcat când î i f cu apari ia i datorit faptului c încerc s se poarteăş ă ş ă ţ ş ă ă ă ă cu cordialitate fa de ea. Fanny merse chiar atât de departe încât s - i arate p rerea de r u cândţă ă ş ă ă afl c Elinor i sora ei aveau s plece curând din Londra, deoarece dorise s le vad mai des; oă ă ş ă ă ă str danie în care so ul ei, care-o înso ise în camer i care-i sorbea cu nesa fiecare vorb , p ru aă ţ ţ ăş ţ ă ă distinge numai afec iune i gra ie.ţ ş ţ CAPITOLUL XLII. O alt scurt vizit în Harley Street, în cursul c reia Elinor fu felicitat de fratele ei că ă ă ă ă ă aveau s c l toreasc atât de departe, spre Barton, f r s cheltuiasc nici un ban, fiind apoiă ăă ă ă ă ă ă urmate, la Cleveland, dup o zi, dou de colonelul Brandon, strânse rela iile pe care fratele i celeă ă ţ ş dou surori le între inur la Londra; i o vag invita ie din partea lui Fanny ca ele s treac pe laă ţ ă ş ă ţ ă ă Norland, oricând s-o întâmpla s aib drum pe acolo, ceea ce era cât se poate de pu in probabil,ă ă ţ cât i o asigurare mai c lduroas , de i mai pu in public din partea lui John fa de Elinor, despreş ă ă ş ţ ă ţă promptitudinea cu care avea el s vin s o vad la Delaford – asta era cam tot la ce se limitauă ă ă ă viitoarele lor distrac ii în provincie.ţ Fu un prilej de amuzament pentru ea s observe c to i prietenii ei p reau hot râ i s oă ă ţ ă ă ţ ă trimit la Delaford, un loc unde, dintre atâtea altele, ar fi vrut acum cel mai pu in s se duc , sauă ţ ă ă s stea; c ci nu numai c era considerat drept viitorul ei c min de c tre fratele ei i de c treă ă ă ă ă ş ă doamna Jennings, dar chiar i Lucy, când se desp r ir , insist foarte mult s o viziteze acolo.ş ă ţ ă ă ă Cândva, pe la începutul lui aprilie, destul de devreme, în cursul dimine ii, cele douţ ă grupuri din Hanover Square i din Berkeley Street î i p r sir casele i pornir spre locul deş ş ă ă ă ş ă întâlnire stabilit. Aveau s c l toreasc mai bine de dou zile, pentru c trebuia s se in seamaă ăă ă ă ă ă ţ ă de confortul Charlottei i al copilului; domnul Palmer, ce urma s c l toreasc mai rapidş ă ăă ă împreun cu colonelul Brandon, trebuia s vin i el la Cleveland curând dup sosirea lor.ă ă ăş ă Oricât de pu ine fuseser orele tihnite pe care Marianne le petrecuse la Londra, i oricât deţ ă ş dornic ar fi fost ea s p r seasc ora ul, nu putu, când sosi momentul, s - i ia r mas bun f r să ă ă ă ă ş ă ş ă ă ă ă simt o profund durere, de la casa în care tr ise ultimele ei momente de speran i încredere înă ă ă ţăş Willoughby, ce se stinseser cu totul între timp. i nici nu putea p r si, f r s verse multeă Ş ă ă ă ă ă lacrimi, ora ul unde r mânea Willoughby, ocupat cu alte angajamente i alte proiecte, la care eaş ă ş nu putea fi p rta .ă şă Satisfac ia lui Elinor, în momentul plec rii, fu mult mai concret . Ea nu avea un asemeneaţ ă ă obiect asupra c ruia s st ruie i s - i fixeze gândurile, nu l sa în urma ei pe nimeni de care să ă ă ş ă ş ă ă regrete o clip m car c se desparte; era bucuroas s tie c s-a eliberat de prietenia chinuitoare aă ă ă ă ăş ă lui Lucy; era recunosc toare c - i poate duce sora înapoi f r s -l fi z rit pe Willoughby, de laă ă ş ă ă ă ă c s toria lui; i a tepta cu ner bdare i speran ceea ce ar putea face câteva luni de tihn , laă ă ş ş ă ş ţă ă Barton, spre a-i reda Mariannei lini tea sufleteasc i spre a i-o consolida pe a ei.ş ăş C l toria decurse f r greut i. A doua zi ajunser în comitatul Somerset, îndr git, darăă ă ă ăţ ă ă interzis Mariannei, iar în diminea a celei de a treia zile ajunser la Cleveland.ţ ă Conacul de la Cleveland era spa ios, modern, a ezat pe o paji te în pant . Nu avea unţ ş ş ă parc, dar terenurile ce-i apar ineau erau destul de întinse; i, ca orice alt loc, de aceea iţ ş ş importan , î i avea i el aleile lui cu arbu ti i boschete i nu departe, poteca de plimbare prinţă ş ş ş ş ş p dure; un drum din pietri neted, erpuind în jurul unei planta ii, te aducea pân în fa a casei;ă ş ş ţ ă ţ paji tea era împodobit de câ iva copaci; cl direa era str juit de brazi, de frasini de munte i deş ă ţ ă ă ă ş salcâmi, alc tuind laolalt o perdea deas din care, ici-colo, se în l au plopi înal i de Lombardia;ă ă ă ă ţ ţ dincolo de ea erau atenansele. Marianne intr în cas cu inima plin de emo ia ce i-o d dea con tiin a faptului c se aflaă ă ă ţ ă ş ţ ă la numai optzeci de mile dep rtare de Barton i la mai pu in de treizeci de Combe Magna; i niciă ş ţ ş

nu st tuse zece minute între pere ii acestei case, în timp ce toat lumea era aferat , ajutând-o peă ţ ă ă Charlotte s - i arate copilul, menajerei.ă ş — C o p r si din nou, i strecurându-se printre tufi urile erpuitoare, care tocmaiă ă ă ş ş ş începeau s fie în plin splendoare, ajunse pe o culme mai îndep rtat ; din templul grecesc aflată ă ă ă acolo, privirile ei, str b tur o larg întindere deschis spre sud-est, apoi se oprir pe irul cel maiă ă ă ă ă ă ş înalt de coline ce se vedeau în zare, închipuindu- i c de pe culmile lor s-ar putea vedea Combeş ă Magna. În astfel de momente de profund , nem surat triste e, se bucura plângând amarnic c seă ă ă ţ ă afl la Cleveland; i pe când se întorcea spre cas pe un alt drum, sim ind toate privilegiile fericiteă ş ă ţ ale libert ii din sânul naturii, unde puteai umbla de colo-colo, bucurându-te slobod i pe deplinăţ ş de singur tate, ea hot rî s - i petreac aproape fiecare ceas al fiec rei zile, cât avea s r mân înă ă ă ş ă ă ă ă ă tov r ia Palmerilor, r sf ându-se cu astfel de hoin reli solitare.ă ăş ă ăţ ă Se reîntoarse tocmai la timp s se al ture celorlal i, care plecau de acas s fac o excursieă ă ţ ă ă ă de recunoa tere a locurilor; restul zilei fu petrecut în mod pl cut, plimbându-se cu to ii prinş ă ţ gr dina de zarzavaturi, examinând florile de pe ziduri i ascultându-l pe gr dinarul care seă ş ă plângea de m lur i alte stric ciuni, z bovind prin ser , unde pierderea plantelor favorite aleă ăş ă ă ă Charlottei, expuse în mod cu totul neîn elept i mu cate de gerul ce mai st ruia înc , o f cu peţ ş ş ă ă ă doamna Palmer s râd , vizitând curtea de p s ri, unde, speran ele dezam gite ale fetei ce leă ă ă ă ţ ă îngrijea, din pricina g inilor ce- i p r seau cuibarele sau a celor furate de vulpe, sau a mor iiă ş ă ă ţ fulger toare a unor pui abia ie i i din g oace, în care- i pusese mari.ă ş ţ ă ş Speran e – îi prilejuir Charlottei noi surse de veselie.ţ ă Diminea a era frumoas i senin i Marianne, în planul ce i-l f cuse de a sta mai mult peţ ăş ăş ş ă afar nu pusese la socoteal nici un fel de schimbare a vremii, în timpul ederii lor la Cleveland.ă ă ş Nu mic -i fu surpriza, prin urmare, când fu împiedicat s mai ias dup mas , din pricina uneiă ă ă ă ă ă ploi ce începuse s cad cu temei. Sperase ca pe la asfin it s poat face o plimbare pân laă ă ţ ă ă ă templul grecesc i poate chiar s viziteze domeniul i o simpl sear rece sau umed n-ar fi reu itş ă ş ă ă ă ş s o fac s renun e la inten iile ei. Dar nici m car ea nu mai putea considera o ploaie deas iă ă ă ţ ţ ă ăş a ezat drept vreme frumoas sau potrivit pentru plimbare.ş ă ă ă Societatea lor era destul de restrâns i orele treceau lini tite unele dup altele. Doamnaăş ş ă Palmer era ocupat cu b ie elul ei, iar doamna Jennings lucra la un covor: st teau de vorb despreă ă ţ ă ă prietenii pe care-i l saser în urma lor; f ceau planuri pentru activitatea monden a ladyeiă ă ă ă Middleton i se întrebau dac domnul Palmer i colonelul Brandon vor c l tori mai departe deş ă ş ă ă Reading în seara aceea. Oricât de pu in interesat era Elinor de cele ce se discutau, intr i ea înţ ă ăş vorb , iar Marianne, care tia întotdeauna s - i g seasc drumul spre bibliotec , în orice cas ,ă ş ă ş ă ă ă ă oricât de mult ar fi fost aceasta evitat de membrii familiei, reu i în curând s - i fac rost de oă ş ă ş ă carte. Doamna Palmer se str dui din r sputeri s le fac s se simt cât mai bine prin tot ceea ceă ă ă ă ă ă putea realiza o bun dispozi ie constant i prietenoas . Felul ei sincer i inimos de a fi,ă ţ ăş ă ş compensau lipsa de st pânire de sine i de elegan care o f ceau adesea s nu se conformeze peă ş ţă ă ă deplin normelor etichetei; bun tatea chipului ei, sporit i mai mult de frumuse ea acestuia, eraă ăş ţ de-a dreptul cuceritoare; felul ei aiurit de a fi, de i evident, nu era resping tor pentru c nuş ă ă dovedea nici o umbr de înfumurare; Elinor i-ar fi putut ierta totul, în afar de râs.ă ă Cei doi domni sosir a doua zi la ora mesei ce fusese întârziat din pricina lor, îmbog indă ă ăţ în mod agreabil societatea i ad ugind o varia ie binevenit la conversa ia lor, care fusese redusş ă ţ ă ţ ă considerabil din pricina unei lungi dimine i în care ploaia nu mai contenise.ţ Elinor îl întâlnise atât de rar pe domnul Palmer, i-n pu inul timp în care-l v zuse el seş ţ ă purtase atât de inconsecvent fa de ea i de sora ei, încât nu- i putea închipui cum se vaţă ş ş

manifesta în mijlocul familiei lui. Constat totu i c se comport ca un adev rat gentleman faă ş ă ă ă ţă de to i musafirii lui, fiind doar când i când oarecum b d ran cu so ia i cu soacra lui; î i d duţ ş ă ă ţ ş ş ă seama c poate fi un om de lume pl cut i c ceea ce îl împiedica s fie întotdeauna astfel eraă ă ş ă ă doar faptul c se considera superior oamenilor în general, a a cum se sim ea fa de doamnaă ş ţ ţă Jennings i de Charlotte. În ceea ce prive te restul felului s u de a fi i obiceiurile, nu seş ş ă ş distingeau, dup câte putu constata Elinor, prin nimic deosebit de cele ale celorlal i b rba i deă ţ ă ţ aceea i vârst . Mânca frumos i nu era prea punctual; inea la b ie elul lui de i pretindea c nu-iş ă ş ţ ă ţ ş ă d nici o aten ie; î i pierdea dimine ile jucând biliard, în loc s se in de treburi. În orice caz înă ţ ş ţ ă ţ ă general îi pl cu mult mai mult decât se a teptase i în fundul sufletului ei nu-i p rea r u c nu-lă ş ş ă ă ă poate simpatiza i mai mult; nu regret când, observându-i epicurianismul, egoismul iş ă ş îngâmfarea, î i aduse cu mul umire aminte de firea generoas a lui Edward, de gusturile luiş ţ ă simple i de felul s u neîncrez tor de a fi.ş ă ă Despre Edward, sau cel pu in despre o parte din preocup rile lui, c p t ve ti de laţ ă ă ăă ş colonelul Brandon, care fusese de curând în Dorsetshire i care, tratând-o deopotriv dreptş ă prieten dezinteresat a domnului Ferrars i amabila lui confident , îi vorbi pe larg despre casaă ă ş ă parohial de la Delaford, îi descrise cusururile acesteia i-i spuse ce inten ioneaz s fac spre a leă ş ţ ă ă ă înl tura. Comportarea lui fa de ea în aceast privin , cât i în toate celelalte privin e, pl cereaă ţă ă ţă ş ţ ă lui v dit de a o întâlni, dup o absen de numai zece zile, dorin a lui de a sta de vorb cu ea, iă ă ă ţă ţ ă ş respectul ce-l ar ta fa de p rerile ei, puteau fi prea bine o dovad a acelui ata ament de care eraă ţă ă ă ş convins doamna Jennings i poate c Elinor îns i ar fi putut b nui una ca asta, dac n-ar fi tiut,ă ş ă ăş ă ă ş înc de la început, c Marianne este de fapt favorita lui. Dar a a cum st teau lucrurile, o astfel deă ă ş ă idee nici nu-i trecuse prin cap, decât atunci când i-o sugerase doamna Jennings; i Elinor eraş convins c este o mai fin observatoare decât doamna Jennings: ea îi urm rea privirile, pe cândă ă ă ă doamna Jennings se gândea numai la comportarea lui; i în timp ce îngrijorarea i solicitudineaş ş lui fa de Marianne, care având dureri de gât i de cap, sim ea apropierea unei r celi grave,ţă ş ţ ă trecur cu totul neobservate de doamna Jennings, din pricin c nu erau exprimate i prin cuvinte,ă ă ă ş ea, Elinor, putu descoperi în ele sentimentele vii i spaima exagerat a unui îndr gostit.ş ă ă În cea de-a treia i cea de-a patra zi a ederii lor acolo, spre amurg, dou plimb riş ş ă ă încânt toare nu numai pe pietri ul uscat de pe aleile dintre boschete, dar pe întreg cuprinsulă ş propriet ii, chiar i în cele mai îndep rtate col uri ale ei, unde natura era mai s lbatic decât înăţ ş ă ţ ă ă rest, unde copacii erau mai b trâni i iarba mai lung i mai umed , plimb ri cu a c ror ocazieă ş ăş ă ă ă Marianne f cuse marea impruden de a r mâne cu ciorapii i pantofii uzi, o f cuser s se aleagă ţă ă ş ă ă ă ă cu o r ceal atât de zdrav n , încât de i dou -trei zile nu-i d du importan , tratând-o cuă ă ă ă ş ă ă ţă indiferen , pân la urm , din pricina simptomelor tot mai evidente, fu observat de toat lumea iţă ă ă ă ă ş Marianne îns i trebui s o bage în seam . Cu to ii o sf tuir ce s fac i ca de obicei refuz s iaăş ă ă ţ ă ă ă ăş ă ă în considera ie recomand rile lor. De i avea febr , se sim ea toropit i o dureau toateţ ă ş ă ţ ăş m dularele, de i tu ea i o ustura în gât, odihna s n toas de peste noapte avea s-o vindece pe de-ă ş ş ş ă ă ăa-ntregul; cu greu reu i Elinor s-o conving , când se duse la culcare, s încerce unul sau douş ă ă ă dintre cele mai simple remedii. CAPITOLUL XLIII. A doua zi diminea a, Marianne se scul la ora obi nuit ; r spunse la toate întreb rile,ţ ă ş ă ă ă spunând c se simte mai bine i inten ion chiar s-o dovedeasc , încercând s se ocupe deă ş ţ ă ă ă îndeletnicirile ei obi nuite. Dar o zi pe care i-o petrecu stând i tremurând lâng foc, în mân cuş ş ş ă ă o carte pe care n-o putu citi, sau z când istovit pe sofa, nu te prea l sa s - i închipui c se simteă ă ă ă ţ ă mai bine; i când, în cele din urm , tot mai indispus se duse devreme la culcare, colonelulş ă ă Brandon nu fu surprins decât de calmul surorii ei, care de i nu se dezlipise de ea toat ziua,ş ă îngrijind-o, în ciuda împotrivirilor Mariannei i care o oblig în seara aceea s ia medicamenteleş ă ă

necesare, se încrezu, întocmai ca i sora ei cea mai mic , în eficacitatea neîndoielnic a somnului,ş ă ă i nu se ar t din cale afar de alarmat .ş ă ă ă ă

Dar fur amândou am gite în aceast speran a lor, de o noapte foarte agitat , în careă ă ă ă ţă ă Marianne se dovedi a avea febr ; iar a doua zi, când Marianne, de i insistase s se scoale,ă ş ă m rturisi c nu este în stare s se ridice în capul oaselor i r mase de bun voie în pat, Elinor seă ă ă ş ă ă gr bi s in seama de sfatul pe care i-l d duse doamna Jennings i trimise dup doctorulă ăţ ă ă ş ă domnului Palmer. Acesta veni, o examin pe pacient i de i o încuraj pe domni oara Dashwood cea mare,ă ăş ş ă ş asigurând-o c sora ei î i va reveni în decurs de câteva zile, totu i, referindu-se la boala ei ca laă ş ş ceva molipsitor, l sând s -i scape printre buze cuvântul „infec ie”, o sperie numaidecât peă ă ţ doamna Palmer, din pricina copila ului ei. Doamna Jennings, care înc de la început î i d duseş ă ş ă p rerea c boala Mariannei e mai serioas decât î i închipuise Elinor, arbor un aer foarte gravă ă ă ş ă când afl i p rerea domnului Harris i confirmând temerile i precau ia Charlottei, insist asupraăş ă ş ş ţ ă necesit ii ca ea s plece imediat cu b ie elul; domnul Palmer, de i pretindea c temerile lor n-auăţ ă ă ţ ş ă nici un temei, constat c nu se poate împotrivi îngrijor rii i pis logelii so iei lui. Se hot rîă ă ă ş ă ţ ă a adar ca ea s plece; i cam la o or dup sosirea domnului Harris, porni, împreun cu b ie elulş ă ş ă ă ă ă ţ i îngrijitoarea acestuia, spre casa unei rude apropiate de-a domnului Palmer, care locuia la câtevaş

mile, de cealalt parte a or elului Bath, unde în urma rug min ilor repetate ale so iei lui promiseă ăş ă ţ ţ c va veni i el într-o zi-dou ; i unde doamna Palmer inea aproape tot atât de mult s fie înso ită ş ă ş ţ ă ţ ă de mama ei. Dar doamna Jennings, cu o des vâr it bun tate a inimii, care o f cu pe Elinor s oă ş ă ă ă ă iubeasc cu adev rat, declar c e ferm hot rât s nu se mi te de la Cleveland, atâta timp câtă ă ă ă ă ă ă ş Marianne va fi bolnav , str duindu-se, printr-o îngrijire atent , s in locul mamei de lâng careă ă ă ăţ ă ă o luase; i Elinor constat c doamna Jennings este, în toate împrejur rile, un ajutor zelos i foarteş ă ă ă ş energic, doritoare s împart cu ea toat oboseala i adesea de real folos, datorit faptului c aveaă ă ă ş ă ă o mai mare experien în aceast privin .ţă ă ţă Biata Marianne, lâncezind istovit i ab tut din pricina bolii, i sim indu-se prost, înăş ă ă ş ţ general, nu mai putea spera c se va face bine pân a doua zi; i gândul la ce-ar fi putut aduceă ă ş ziua de mâine de n-ar fi fost ghinionul s se îmboln veasc , o f cu s se simt înc i mai r u;ă ă ă ă ă ă ăş ă c ci în acea zi ele urmau s - i fi început c l toria spre cas i, înso ite de un servitor de-ală ă ş ă ă ăş ţ doamnei Jennings, trebuiau s -i fac mamei lor o surpriz în diminea a urm toare. Pu ineleă ă ă ţ ă ţ cuvinte pe care le rosti exprimau toate profunda ei p rere de r u pentru aceast inevitabilă ă ă ă întârziere; de i Elinor încerc s o mai îmb rb teze i s o fac s cread – în momentul acelaş ă ă ă ă ş ă ă ă ă credea chiar i ea – c amânarea nu va fi decât de scurt durat .ş ă ă ă Ziua urm toare nu aduse mai nici o schimbare în starea pacientei; era sigur c nu seă ă sim ea mai bine dar, în afar de faptul c nu se putea observa vreo ameliorare, nu p rea s seţ ă ă ă ă simt mai prost. Apoi grupul de la Cleveland se restrânse i mai mult c ci domnul Palmer, de iă ş ă ş nu prea era doritor s plece, pe de o parte din bun voin i omenie, iar pe de alta din cauz c nuă ă ţăş ă ă voia s par c se l sase speriat de so ia lui, fu în cele din urm convins de colonelul Brandon s -ă ă ă ă ţ ă ăi in promisiunea de a o urma; în timp ce domnul Palmer se preg tea s plece, colonelul, f cândş ţ ă ă ă ă

un efort i mai mare, începu s spun c ar trebui s plece i el. Dar, de ast dat , amabilitateaş ă ă ă ă ş ă ă doamnei Jennings interveni într-un chip cât se poate de nimerit; c ci s -l lase pe colonel s plece,ă ă ă când iubita lui era atât de nelini tit din pricina bolii surorii sale, ar fi însemnat, dup p rerea ei,ş ă ă ă s -i lipseasc pe amândoi de orice mângâiere; i spunându-i, prin urmare, neîntârziat c edereaă ă ş ăş lui la Cleveland îi este necesar , c are nevoie de el ca s joace pichet, în serile în care Elinor eraă ă ă sus împreun cu sora ei i a a mai departe, insist atât de mult s r mân încât el, care prină ş ş ă ă ă ă acceptarea propunerii doamnei Jennings nu f cea decât s - i împlineasc cea mai mare dorin aă ă ş ă ţă inimii lui, nu mai putu nici m car s pretind c obiecteaz în vreun fel; mai ales c rug minteaă ă ă ă ă ă ă

b trânei doamne fu c lduros sus inut de domnul Palmer, care p rea c se simte i el mai lini tită ă ţ ă ă ă ş ş l sând în urma lui o persoan atât de capabil la caz de nevoie.ă ă ă Fire te c Mariannei nu i se spuse nimic despre toate aceste aranjamente. Ea nu tia c ,ş ă ş ă datorit ei, proprietarii domeniului Cleveland plecaser , cam la apte zile dup ce sosiser acolo.ă ă ş ă ă Nu fu câtu i de pu in mirat s n-o vad de loc pe doamna Palmer; i cum nici n-o preocupaş ţ ă ă ă ş persoana acesteia nu-i pomeni niciodat numele.ă Trecur dou zile de când plecase domnul Palmer; i starea s n t ii ei continu , cu miciă ă ş ă ăăţ ă varia ii, s r mân aceea i. Domnul Harris, care venea s o vad în fiecare zi, mai vorbea înc , cuţ ă ă ă ş ă ă ă destul curaj, de o îns n to ire rapid ; iar Elinor era i ea la fel de optimist ; dar speran eleă ă ş ă ş ă ţ celorlal i nu erau nici pe departe prea încurajatoare. Doamna Jennings ajunsese, înc de laţ ă început, la concluzia c Marianne nu se va mai îns n to i; iar colonelul Brandon, care de obiceiă ă ă ş nu juca alt rol decât s asculte prevestirile doamnei Jennings, nu avea t ria s se împotrivească ă ă ă influen ei acestora. Încerca singur s se conving c temerile lui n-au nici un temei, i ele p reauţ ă ă ă ş ă într-adev r absurde atunci când st tea de vorb cu doctorul; dar zi de zi, în nenum ratele ore cândă ă ă ă r mânea absolut singur, era chinuit de gânduri sumbre; i nu era în stare s scape de obsesia c n-ă ş ă ăo s-o mai vad pe Marianne.ă În diminea a celei de-a treia zile, presim irile negre ale celor doi fur izgonite aproape cuţ ţ ă totul; c ci când sosi domnul Harris, declar c starea pacientei lui este incomparabil mai bun .ă ă ă ă Pulsul îi era mai puternic i toate simptomele erau mai favorabile decât cu ocazia viziteiş anterioare. Elinor, ale c rei speran e frumoase erau astfel confirmate, era foarte vesel i seă ţ ăş bucura pentru c în scrisorile ce le trimisese mamei ei inuse seama de propriile-i p reri maiă ţ ă degrab decât de cele ale doamnei Jennings i se referise la motivul ce le mai re inuse laă ş ţ Cleveland ca la o u oar indispozi ie; mersese chiar atât de departe încât s precizeze i ziua cândş ă ţ ă ş Marianne va fi în stare s c l toreasc .ă ă ă ă Dar ziua nu se termin atât de bine pe cât începuse.ă Spre sear Mariannei i se f cu iar i r u. Se sim i mai moale, mai agitat i mai chinuită ă ăş ă ţ ăş ă decât pân atunci. Înc optimist , sora ei era dispus s pun schimbarea pur i simplu pe seamaă ă ă ă ă ă ş faptului c se obosise stând în capul oaselor, pe când i se f cea patul; i dup ce-i administr cuă ă ş ă ă grij tonicele prescrise, observ , cu satisfac ie, c în cele din urm a ipe te; n d jdui c somnulă ă ţ ă ă ţ ş ă ă ă î i va aduce efectele binef c toare. De i nu petrecu o noapte atât de lini tit pe cât ar fi doritş ă ă ş ş ă Elinor, în schimb dormi mult; i pentru c voia s observe chiar ea rezultatul, se hot rî s oş ă ă ă ă vegheze tot timpul. Doamna Jennings, care nu tia de schimbarea ce survenise în starea pacientei,ş se dusese la culcare neobi nuit de devreme; iar camerista ei, care era una dintre principaleleş îngrijitoare ale Mariannei, se odihnea i ea în camera menajerei, a a c Elinor r mase singur cuş ş ă ă ă sora ei. Somnul acesteia deveni tot mai agitat; i Elinor, care o urm rea tot timpul cu o aten ieş ă ţ neostenit , care o vedea cum se tot întorcea de pe o parte pe alta i auzea cum îi scap foarte desă ş ă printre buze gemete de durere, aproape c se gândea c n-ar fi r u s o scoale din acea toropeală ă ă ă ă chinuitoare, când Marianne, de teptat de vreun zgomot întâmpl tor din cas , tres ri i se ridicş ă ă ă ă ş ă în grab , ipând într-un delir al febrei:ă ţ — Mama nu vine? — Înc nu, îi r spunse Elinor, ascunzându- i groaza i ajutându- i sora s se culce la loc;ă ă ş ş ş ă dar n d jduiesc c are s ajung curând. tii, de aici i pân la Barton, e drum lung…ă ă ă ă ă Ş ş ă — Dar nu trebuia s vin prin Londra, strig Marianne cu aceea i grab . N-am s-o maiă ă ă ş ă v d niciodat , dac trece pe la Londra.ă ă ă Elinor î i d du speriat seama c sor -sa aiureaz i, încercând s-o lini teasc , îi lu ,ş ă ă ă ă ăş ş ă ă îngrijorat , pulsul. Era mai slab i mai iute ca oricând. i pentru c Marianne înc mai vorbea f ră ş Ş ă ă ă ă

ir despre mama ei, se sperie atât de tare, încât se hot rî s trimit de îndat dup domnul Harrisş ă ă ă ă ă i s expedieze pe cineva la Barton, dup mama ei. De îndat ce stabili ce are de f cut se gândi sş ă ă ă ă ă

se consulte cu colonelul Brandon, asupra celui mai nimerit mijloc de a- i anun a mama i dup ceş ţ ş ă o chem pe femeia de serviciu, rugând-o s r mân în locul ei, lâng Marianne, se gr bi să ă ă ă ă ă ă coboare în salon, unde tia c , în general, colonelul poate fi g sit chiar i la o or mult mai târzie.ş ă ă ş ă Nu mai era timp de ov it. Îi spuse de îndat care-i sunt temerile i ce greut i întâmpin .ş ă ă ş ăţ ă Colonelul n-avea nici curajul i nici încrederea care s -l fac s încerce a i le îndep rta: o ascultş ă ă ă ă ă cu o dezn dejde mut ; cât despre greut ile c rora trebuia s le fac fa Elinor, le g si repedeă ă ăţ ă ă ă ţă ă rezolvarea; c ci cu o promptitudine care p rea c nu mai are nevoie de explica ii i pl nuind cumă ă ă ţ ş ă s -i fie de folos, se oferi chiar el s se duc s o aduc pe doamna Dashwood. Obiec iile luiă ă ă ă ă ţ Elinor fur u or date la o parte. Îi mul umi în cuvinte pu ine, dar pline de o fierbinte recuno tin ;ă ş ţ ţ ş ţă i pe când colonelul se duse s - i trimit repede servitorul dup domnul Harris i s porunceascş ă ş ă ă ş ă ă

s i se preg teasc de îndat caii, Elinor îi scrise câteva rânduri mamei ei.ă ă ă ă Mângâierea de a avea în momentul acela un prieten de felul colonelului Brandon, un asemenea om care s-o întov r easc pe mama lor, era mare; o, cât de recunosc toare îi eraă ăş ă ă pentru toate acestea! Un prieten a c rui judecat ar putea-o c l uzi pe mama ei, a c rui prezenă ă ăă ă ţă avea cu siguran s -i aduc u urare, i a c rui prietenie ar putea-o alina! Dac ocul unei astfelţă ă ă ş ş ă ăş de chem ri urgente putea fi cât de cât mic orat de ceva, apoi acest lucru nu l-ar fi putut realizaă ş decât prezen a lui, comportarea lui i ajutorul ce i-l putea da.ţ ş Oricare i-ar fi fost sim mintele, el ac ion între timp cu toat fermitatea unei min iţă ţ ă ă ţ ordonate, f cu toate aranjamentele necesare în cea mai mare grab i î i calcul cu cea mai mareă ăş ş ă precizie momentul în care i-ar fi putut a tepta Elinor întoarcerea. Nu pierdu nici o clip , nuş ă z bovi în nici un fel. Caii sosir înc înainte ca ei s -i a tepte; i strângându-i doar mâna cu ună ă ă ă ş ş aer grav, dup ce-i adres câteva cuvinte pe un ton prea sc zut ca Elinor s -l poat auzi, se gr biă ă ă ă ă ă s se urce în tr sur . Era aproape miezul nop ii i Elinor se întoarse în camera în care se afla soraă ă ă ţ ş ei ca s -l a tepte pe doctor i s-o vegheze pân diminea a. Fu o noapte la fel de chinuit pentruă ş ş ă ţ ă amândou . Orele se scurgeau una dup alta aducându-i Mariannei o suferin ce n-o l sa să ă ţă ă ă doarm , f când-o s delireze, iar lui Elinor o îngrijorare cumplit ce dur pân la sosireaă ă ă ă ă ă domnului Harris. Temerile ei, o dat stârnite, îi zdrobir încrederea ce o sus inuse pân atunci; iară ă ţ ă servitoarea care st tea i ea împreun cu Elinor, c ci aceasta nu voise s o cheme pe doamnaă ş ă ă ă Jennings, nu f cu decât s-o chinuiasc i mai tare, f când aluzie la cele ce-i trecuser mereu prină ăş ă ă minte st pânei ei.ă Gândurile Mariannei se legau înc , din când în când, de mama ei; i ori de câte ori îiă ş pomenea numele, un fior o str b tea pe Elinor; nenorocit c nu poate aduce o alinare imediat ,ă ă ă ă ă î i închipuia c în curând orice u urare ar putea deveni zadarnic i c totul fusese amânat preaş ă ş ăş ă mult; i-o imagin pe biata ei mam sosind prea târziu ca s - i mai vad fiica iubit sau s-o maiş ă ă ă ş ă ă poat g si cu mintea întreag .ă ă ă Era tocmai pe punctul de a trimite din nou dup domnul Harris sau dac el nu putea veni,ă ă dup alt om competent, când acesta sosi, dar nu înainte de ora cinci. P rerea lui îns îi scuz într-ă ă ă ăo oarecare m sur întârzierea; c ci de i recunoscu o schimbare în r u la pacienta saă ă ă ş ă — Întru totul nea teptat i foarte nepl cut – î i exprim credin a c nu poate fi vorba deş ăş ă ă ş ă ţ ă o primejdie adev rat i suger un alt tratament ce ar fi putut aduce o ameliorare, manifestând oă ăş ă încredere care-i fu comunicat în mai mic m sur i lui Elinor. Promise s treac din nou peă ă ă ăş ă ă acolo dup vreo trei-patru ore i când le p r si, atât pacienta, cât i atenta ei îngrijitoare erau maiă ş ă ă ş lini tite ca pân atunci.ş ă A doua zi diminea doamna Jennings afl de cele întâmplate cu mult îngrijorare i leţă ă ă ş f cu multe repro uri pentru faptul c nu fusese i ea chemat în ajutor.ă ş ă ş ă

Temerile ce le avusese pân atunci, care-i fuseser acum confirmate atât de categoric deă ă cele întâmplate, o f cur s nu mai pun de loc la îndoial tristul deznod mânt; i de i încerc să ă ă ă ă ă ş ş ă ă o consoleze pe Elinor, convingerea b trânei doamne despre primejdia în care se g sea Marianneă ă nu-i îng dui s -i ofere lui Elinor mângâierea speran ei. Era într-adev r mâhnit pân în adânculă ă ţ ă ă ă sufletului. Declinul rapid, moartea timpurie a unei fete atât de tinere i de încânt toare caş ă Marianne ar fi impresionat i o persoan mai pu in preocupat de binele ei. Dar doamna Jenningsş ă ţ ă avea cu totul alte motive s o comp timeasc . Timp de trei luni Marianne îi fusese tovar , seă ă ă ăşă mai afla înc în grija ei i toat lumea tia c tân ra fat fusese din greu lovit de soart i c eraă ş ă ş ă ă ă ă ăş ă adânc nefericit . Mai era i martora suferin ei surorii ei, pe care o simpatiza în mod cu totulă ş ţ deosebit, iar cât despre mama lor, durerea ce o sim ea doamna Jennings fa de ea, când seţ ţă gândea c Marianne înseamn probabil pentru doamna Dashwood ceea ce Charlotte însemnaă ă pentru ea, comp timirea ei pentru suferin ele mamei, izvorau de-a dreptul din inim .ă ţ ă Domnul Harris fu foarte punctual când reveni s - i examineze pacienta; dar din p cate nuă ş ă avu prilejul decât s - i vad în elate speran ele ce i le pusese în vizita lui anterioar . Doctoriileă ş ă ş ţ ş ă ce le prescrisese d duser gre ; temperatura nu sc zuse de loc; iar Marianne, care era maiă ă ş ă lini tit , dar foarte schimbat , p rea extrem de toropit . Elinor, care sesiz într-o clip temereaş ă ă ă ă ă ă doctorului i chiar mai mult decât ceea ce sim ea el, propuse ca s se mai cear i sfaturileş ţ ă ăş altcuiva. Domnul Harris nu consider îns necesar acest lucru: mai avea ceva de încercat, un nouă ă tratament, despre al c rui rezultat era la fel de încrez tor cum se ar tase a fi i fa de cel de până ă ă ş ţă ă atunci; a a c vizita lui se încheie cu asigur ri încurajatoare, pe care Elinor le auzi, dar nu le maiş ă ă putu crede. Era calm , în afar de clipele când se gândea la mama ei; dar aproape că ă ă dezn d jduise; i r mase a a, prad descuraj rii pân la prânz, abia dezlipindu-se de patul undeă ă ş ă ş ă ă ă z cea sora ei, cu gândurile r t cindu-i de la o imagine dureroas , de la un prieten în suferin , laă ă ă ă ţă altul; o tortura cumplit conversa ia doamnei Jennings, care nu se d dea de loc înd r t s atribuieţ ă ă ă ă gravitatea i puterea acestei crize nenum ratelor s pt mâni de indispozi ie anterioar , produse deş ă ă ă ţ ă deziluzia pe care o încercase Marianne. Elinor, î i d dea i ea seama c aceast presupunere esteş ă ş ă ă foarte adev rat i acest lucru fu o nou surs de suferin pentru gândurile ei.ă ăş ă ă ţă Pe la prânz îns începu, dar cu mult precau ie, cu groaza de a nu mai încerca o nouă ă ţ ă dezam gire – care un timp o f cu s nu se dest inuiasc nici m car prietenei ei – s - i închipuie iă ă ă ă ă ă ă ş ş s spere c poate percepe o foarte u oar ameliorare a pulsului surorii ei; a tept , îl lu înc oă ă ş ă ş ă ă ă dat i înc o dat ; i-n cele din urm , st pânit de o agita ie pe care i-o putu ascunde sub unăş ă ă ş ă ă ă ţ ş calm aparent, mult mai greu decât î i t inuise suferin a ei de pân atunci, îndr zni s -iş ă ţ ă ă ă împ rt easc i doamnei Jennings speran ele ce le avea. De i uitându-se la Marianne fu silit să ăş ăş ţ ş ă ă recunoasc o ameliorare temporar , doamna Jennings încerc s n-o lase pe tân ra ei prieten să ă ă ă ă ă ă se mângâie cu ideea c aceasta va fi de durat ; iar Elinor c utând s nu se mai lase în elat deă ă ă ă ş ă speran e, î i spuse i ea c nu mai trebuie s n d jduiasc . Era îns prea târziu. Speran a puseseţ ş ş ă ă ă ă ă ă ţ st pânire pe ea; i îmboldit de o ner bdare care f cea s i se strâng inima, se aplec asupraă ş ă ă ă ă ă ă surorii ei ca s observe – nici ea nu tia ce. Trecu o jum tate de or i cu toate acestea simptomulă ş ă ăş favorabil nu disp ruse înc . Dimpotriv , mai ap rur i altele care s -l confirme. Respira iaă ă ă ă ăş ă ţ Mariannei, pielea i buzele ei, toate îi d deau lui Elinor impresia a fi semne de ameliorare; iarş ă Marianne î i a inti asupra ei o privire lucid , de i toropit . Acum era în egal m sur cople itş ţ ă ş ă ă ă ă ş ă când de îngrijorare, când de speran i nu avu o clip de lini te. Pân ce nu sosi domnul Harris,ţăş ă ş ă la ora patru, când, asigur rile i felicit rile lui cu privire la îns n to irea surorii ei, care întrecuseă ş ă ă ă ş pân i a tept rile sale, îi d dur încredere, îi aduser consolare i lacrimi de bucurie în ochi.ăş ş ă ă ă ă ş Marianne se sim ea mai bine în toate privin ele; i el declar c se afl f r doar i poateţ ţ ş ă ă ă ă ă ş în afara oric rei primejdii. Doamna Jennings, mul umit de par iala justificare a sumbrelor eiă ţ ă ţ preziceri, dovedit de spaima sim it pân nu de mult, î i permise s se încread în aprecierea luiă ţ ă ă ş ă ă

i recunoscu, cu sincer bucurie i curând cu o veselie lipsit de orice urm de îndoieli,ş ă ş ă ă probabilitatea unei îns n to iri complete.ă ă ş Dar Elinor nu putea fi vesel . Bucuria ei era de cu totul alt natur i ducea la ceva cuă ă ăş totul diferit de voio ie. Gândul c Marianne revenise la via , la s n tate, la cei apropia i i laş ă ţă ă ă ţ ş mama ei care-o iubea nebune te, îi umplea inima de un sentiment de deplin u urare i de caldş ă ş ş ă recuno tin ; dar nu-i prilejui manifest ri exterioare de bucurie, nici prin vorbe i nici prinş ţă ă ş zâmbete. În fundul sufletului ei Elinor sim ea o mul umire t cut i profund .ţ ţ ă ăş ă Cu mici întreruperi continu s stea la c p tâiul surorii ei întreaga dup -amiaz ;ă ă ă ă ă ă potolindu-i temerile, satisf cându-i toate dorin ele spiritului ei istovit, oferindu-i ajutorul ei înă ţ toate privin ele i urm rindu-i fiecare r suflare. Fire te c , uneori, se mai gândea la posibilitateaţ ş ă ă ş ă vreunei reveniri a bolii, ceea ce o f cea din nou s - i dea seama ce însemneaz s fii îngrijorat;ă ă ş ă ă dar când observ , dup ce o examin cu i mai mult aten ie, c toate simptomele uneiă ă ă ş ă ţ ă îns n to iri se f ceau în continuare sim ite, când, pe la ase, o v zu pe Marianne c zând într-ună ă ş ă ţ ş ă ă somn profund i lini tit, i, dup toate aparen ele, odihnitor, toate îndoielile ei fur înl turate.ş ş ş ă ţ ă ă Se apropia acum momentul când s-ar fi putut înapoia colonelul Brandon. Elinor spera ca, pe la zece sau în orice caz nu mult mai târziu, mama ei s nu mai tr iasc sub îngrozitoareaă ă ă încordare pe care trebuia s-o încerce probabil în drumul ei spre Cleveland. i pe urm iŞ ăş colonelul! Nici el nu era probabil mai pu in de comp timit! Oh, cât de încet mai trecea timpul ce-iţ ă împiedica s afle vestea cea bun !ă ă Pe la apte, l sând-o pe Marianne într-un somn dulce, coborî în salon s ia ceaiulş ă ă împreun cu doamna Jennings. La micul dejun nu putuse mânca cine tie ce din pricina temeriloră ş ei, iar la prânz de bucurie; a a c gustarea pe care urma s-o ia în starea de mul umire în care seş ă ţ afla, era foarte binevenit . Dup ce b ur ceaiul, doamna Jennings ar fi vrut s o conving s seă ă ă ă ă ă ă odihneasc pu in, înainte de sosirea mamei ei, l sând-o pe ea s -i ia locul la c p tâiul Mariannei;ă ţ ă ă ă ă dar Elinor nu sim ea oboseala, nu era în stare s doarm în clipele acelea i nu putea fi inutţ ă ă ş ţ ă departe de sora ei, dac acest lucru nu era absolut necesar. A a c , dup ce doamna Jennings oă ş ă ă înso i pân sus, în camera bolnavei, s se conving i ea c totul merge bine, o l s acolo peţ ă ă ăş ă ă ă Elinor, cu îndeletnicirea i gândurile ei, iar ea se retrase în propria-i camer s scrie ni te scrisoriş ă ă ş i apoi s se culce.ş ă

Noaptea fu rece i furtunoas . Vântul sufla în jurul casei i ploaia r p ia în ferestre; darş ă ş ă ă Elinor, fericit în sinea ei, nu inea seama de ce se petrece afar : Marianne continua s doarm înă ţ ă ă ă ciuda rafalelor puternice; cât despre c l tori, ei aveau s fie din plin r spl ti i pentru nepl cerileăă ă ă ă ţ ă prin care treceau acum. Orologiul b tu ora opt. De-ar fi fost zece, Elinor ar fi fost convins în clipa aceea c audeă ă ă o tr sur apropiindu-se de cas ; iar convingerea ei c auzise totu i a a ceva fu atât de puternic ,ă ă ă ă ş ş ă încât, în ciuda faptului c ar fi fost aproape imposibil ca ei s fi i sosit se duse pân în c m ru aă ă ş ă ă ă ţ de toalet de lâng odaia în care se afla, i deschise un oblon ca s se conving care este adev rul.ă ă ş ă ă ă Î i d du numaidecât seama c auzul n-o în elase. Observ numaidecât felinarele pâlpâind ale uneiş ă ă ş ă tr suri. La lumina lor neclar avu impresia c distinge c e tras de patru cai i aceast constatare,ă ă ă ă ă ş ă ce dovedea îngrijorarea extrem a bietei ei mame, explica într-o oarecare m sur faptul că ă ă ă sosiser atât de repede.ă Nicicând pân atunci nu-i venise lui Elinor mai greu decât în clipa aceea s fie calm .ă ă ă Fiind încredin at de sentimentele pe care trebuie s le încerce mama ei, pe când tr sura urma sţ ă ă ă ă opreasc la u – îndoielile, groaza, disperarea ei poate – i gândindu-se la ce avea ea s -i spun –ă şă ş ă ă era imposibil, s fie calm fiind con tient de toate acestea. N-avea altceva mai bun de f cută ă ş ă ă decât s se gr beasc ; a a c , z bovind în odaie doar pân ce o putu l sa în locu-i pe cameristaă ă ă ş ă ă ă ă doamnei Jennings, se gr bi s coboare.ă ă

Agita ia pe care o auzi în vestibul, pe când trecea printr-un culoar interior, o asigur cţ ă ă musafirii intraser în cas . Se repezi spre salon, intr – i-l v zu doar pe Willoughby.ă ă ă ş ă CAPITOLUL XLIV. Tres rind îngrozita la vederea lui, Elinor nu f cu decât s se supun primei porniri aă ă ă ă sufletului ei, dând s p r seasc imediat înc perea; i pusese mâna pe clan , dar se opri acoloă ă ă ă ă ş ţă pentru c el înaint repede i, pe un glas care îi poruncea mai degrab decât o ruga, îi spuse:ă ă ş ă — Domni oar Dashwood, te implor s r mâi o jum tate de or … m car zece minute…ş ă ă ă ă ă ă — Nu, domnule, îi r spunse ea hot rât . N-am s r mân. Dumneata nu po i avea vreoă ă ă ă ă ţ treab cu mine. Presupun c servitorii au uitat s te informeze c domnul Palmer nu este acas .ă ă ă ă ă — Chiar dac mi-ar fi spus, strig el cu vehemen , c domnul Palmer i toate rudele luiă ă ţă ă ş s-au dus la naiba, i tot nu m-ar fi f cut s m întorc de la u . Am treab cu dumneata i numaiş ă ă ă şă ă ş cu dumneata. — Cu mine! Exclam ea în culmea uimirii, ei bine, domnule, spune repede ce ai de spus,ă i dac se poate, fii, te rog, mai pu in violent.ş ă ţ

— Atunci ia loc i vom face precum zici.ş Elinor ezit ; nu tia ce s fac . Se gândi c bravul colonel Brandon ar putea da peste el,ă ş ă ă ă acolo. Dar îi promisese s -l asculte. i voia s aud ce spune nu numai pentru c - i d duseă Ş ă ă ă ş ă cuvântul, dar i pentru c îi stârnise curiozitatea. A adar, dup o clip în care î i adun gândurile,ş ă ş ă ă ş ă ajungând la concluzia c pruden a îi cerea s se gr beasc i c încuviin area ei nu putea decât să ţ ă ă ăş ă ţ ă ajute la asta, se îndrept f r o vorb c tre un scaun i se a ez . Willoughby se a ez lâng ea iă ă ă ă ă ş ş ă ş ă ă ş un timp niciunul nu scoase o vorb .ă — Spune repede ce ai de spus, domnule, te rog, zise Elinor ner bd toare. Nu am timp deă ă pierdut. Willoughby edea într-o atitudine de profund medita ie i nu p ru s-o aud .ş ă ţ ş ă ă — Sora dumitale, spuse el dintr-o dat , e în afar de orice pericol. Am aflat acest lucru deă ă la servitor. Domnul fie l udat! Dar e adev rat? E sigur?ă ă Elinor nu vru s -i r spund . El repet întrebarea, cu i mai mult insisten .ă ă ă ă ş ă ţă — Pentru numele lui Dumnezeu, este sau nu este în afar de pericol?ă — Sper m c este.ă ă Willoughby se ridic i se plimb prin odaie.ăş ă — Dac-a fi tiut-o cu o jum tate de or în urm …ş ş ă ă ă Dar acuma, de vreme ce tot sunt aici, spuse el vorbind cu o vioiciune silit , pe când seă întorcea la scaunul de pe care se ridicase, ce importan mai are? M car o dat , domni oarţă ă ă ş ă Dashwood… chiar de-o fi poate ultima dat … s am de ce m bucura… Spune-mi sincer, îi ziseă ă ă el, pe când obrajii i se împurpurar i mai tare, m crezi un tic los sau un zevzec?ăş ă ă Elinor îl privi i mai uimit . Începu s cread c se afl sub influen a b uturii; ciud eniaş ă ă ă ă ă ţ ă ăţ acestei vizite i a comport rii lui nu p rea s aib alt explica ie; având a adar aceast impresie seş ă ă ă ă ă ţ ş ă ridic numaidecât i spuse:ă ş — Domnule Willoughby, te sf tuiesc s te întorci la Combe Magna. Nu am r gaz s maiă ă ă ă stau cu dumneata. Orice ai avea s -mi spui, mâine vei fi mai lini tit i o s m po i l muri mai bine.ă ş ş ă ă ţ ă — Te în eleg, replic el cu un zâmbet foarte expresiv i pe un glas cât se poate de calm;ţ ă ş da, sunt beat! Jum tatea de litru de porto, pe care l-am b ut dup friptura de vac de laă ă ă ă Marlborough, a fost suficient ca s m dea peste cap.ă ă ă — La Marlborough! Strig Elinor, în elegând tot mai pu in cele ce-i spunea.ă ţ ţ

— Da. Am plecat din Londra azi diminea la opt i de atunci singurele zece minute înţă ş care am coborât din tr sur au fost cele pe care le-am petrecut la Marlborough, când am luat oă ă gustare. Seriozitatea comport rii sale i privirea lui, de loc tulbure, a intit asupra ei în timp ce-iă ş ţ ă vorbea, o convinser pe Elinor c orice alt nebunie de neiertat l-ar fi putut aduce la Cleveland,ă ă ă nu pornise într-acolo într-un moment de be ie, a a încât, dup o clip de gândire, îi spuse:ţ ş ă ă — Domnule Willoughby, s-ar cuveni s sim i, eu o simt în orice caz, c , dup toate celeă ţ ă ă întâmplate, sosirea dumitale aici, în felul acesta, i insisten a cu care ai vrut s stai de vorb cuş ţ ă ă mine, necesit scuze deosebite. Ce înseamn de fapt întreaga dumitale comportare?ă ă — Înseamn , spuse el, energic i grav, c vreau s te fac, dac pot, s m ur ti ceva maiă ş ă ă ă ă ă ăş pu in decât în momentul de fa . Vreau s - i dau un fel de explica ie, s m scuz oarecum pentruţ ţă ă ţ ţ ă ă cele întâmplate; vreau s -mi descarc sufletul fa de dumneata i convingându-te c , de i am fostă ţă ş ă ş întotdeauna un dobitoc, n-am fost întotdeauna i un tic los, doresc s fiu într-o oarecare m surş ă ă ă ă iertat de Ma… de sora dumitale. — Acesta este motivul adev rat pentru care ai venit?ă — Acesta este, pe cuvântul meu, r spunse el, cu o c ldur care i-l reaminti dintr-o dat peă ă ă ă fostul Willoughby, i care o f cu, în pofida ei, s -l considere sincer.ş ă ă — Dac ai venit numai pentru asta, po i fi mul umit de pe acuma; c ci Marianne te iart ,ă ţ ţ ă ă te-a iertat de mult. — M-a iertat? Exclam el cu aceea i intensitate. Atunci înseamn c m-a iertat înainte deă ş ă ă a se fi cuvenit s-o fac . Dar o s m ierte din nou, având motive mai temeinice. Vrei s m-ascul iă ă ă ă ţ acum? Elinor încuviin , dând din cap.ţă — Nu tiu, spuse el, dup ce se l s o clip de t cere între ei, în care timp ea îl a tept sş ă ă ă ă ă ş ă ă vorbeasc , iar el r mase cufundat în gânduri, cum i-ai explicat dumneata comportarea mea faă ă ţ ţă de sora dumitale, sau ce motiv diabolic i-ai putut atribui. Poate c n-ai s fii în stare s - i formeziă ă ă ţ o p rere mai bun despre mine – merit totu i s m supun i acestei grele încerc ri – dar o s afliă ă ă ş ă ă ş ă ă totul. Când am început s m împrietenesc cu familia dumitale, n-am avut alt inten ie i nici altă ă ă ţ ş scop decât s -mi petrec timpul în mod pl cut, cât voi fi obligat s r mân în Devonshire, într-ună ă ă ă mod mult mai pl cut decât pân atunci. Persoana încânt toare a surorii dumitale, cât i maniereleă ă ă ş ei interesante, nu puteau s nu-mi plac ; i comportarea ei fa de mine aproape de la început aă ă ş ţă fost de a a natur … e uimitor când m gândesc la felul ei de a fi i la cum era ea, încât inima meaş ă ă ş n-a r mas nesim itoare! Dar, trebuie s m rturisesc c , la început, n-a f cut decât s -mi flatezeă ţ ă ă ă ă ă orgoliul. Prea pu in preocupat de fericirea ei, gândindu-m numai la propriul meu amuzament,ţ ă l sându-m prad unor sim minte pe care m obi nuisem s mi le permit, m-am str duit, pe câtă ă ă ţă ă ş ă ă îmi st tea în putin , s -i plac cât mai mult, f r s am îns inten ia de a r spunde afec iunii ei.ă ţă ă ă ă ă ă ţ ă ţ În clipa aceea, aruncându-i o privire mânioas i plin de dispre , Elinor îl opri, spunându-ăş ă ţi: — Nu cred c mai merit , domnule Willoughby, ca dumneata s - i continui relatarea sauă ă ă ţ ca eu s te ascult.ă Un asemenea început nu mai poate fi urmat de nimic. Nu m mai chinui, obligându-m s aud restul pove tii.ă ă ă ş — Insist s -mi dai ascultare pân la cap t, replic el.ă ă ă ă N-am avut niciodat o avere prea mare i am fost întotdeauna foarte risipitor, obi nuit să ş ş ă m învârt în cercul unor oameni mai înst ri i decât mine. Fiecare an ce s-a scurs dup ce amă ă ţ ă devenit major sau chiar i mai înainte, cred, n-a f cut decât s -mi sporeasc datoriile; i de iş ă ă ă ş ş moartea b trânei mele veri oare, doamna Smith, urma s m scape de ele, evenimentul acela fiindă ş ă ă

nesigur i poate foarte îndep rtat, aveam inten ia s -mi reabilitez situa ia, c s torindu-m cu oş ă ţ ă ţ ă ă ă femeie bogat . Nu m puteam a adar gândi în mod serios la o leg tur cu sora dumitale; i dândă ă ş ă ă ş dovad de meschin rie, de un egoism i de o cruzime pe care nici m car privirea indignat iă ă ş ă ăş dispre uitoare a dumitale, domni oar Dashwood, n-o pot vreodat dezaproba îndeajuns –ţ ş ă ă ac ionam în a a fel încât s -i cuceresc dragostea, f r s m gândesc îns s r spund acestuiţ ş ă ă ă ă ă ă ă ă sentiment. Un singur lucru pot spune în ap rarea mea: chiar i atunci, în starea aceea îngrozitoareă ş de orgoliu egoist, nu tiam ce suferin aveam s provoc, pentru c atunci nu tiam ce înseamnş ţă ă ă ş ă s iube ti. Dar am tiut-o vreodat ? Acest lucru se poate prea bine pune la îndoial , c ci, dac-a fiă ş ş ă ă ă ş iubit cu adev rat, a fi putut oare s -mi sacrific sentimentele îngâmf rii i setei de bani? Sau maiă ş ă ă ş mult decât atât, le-a fi putut oare sacrifica pe ale ei?ş Dar am f cut-o. Pentru a evita o oarecare s r cie, pe care dragostea i prezen a ei al turiă ă ă ş ţ ă de mine ar fi lipsit-o de orice nepl ceri, am pierdut, ajungând la bog ie, toate bucuriile pe careă ăţ mi le-ar fi putut aduce banii. — Va s zic , spuse Elinor, oarecum îmblânzit , te-ai sim it la un moment dat ata at deă ă ă ţ ş ea? — S fi fost orb la astfel de farmece, s fi rezistat unei asemenea duio ii! Exist oareă ă ş ă vreun b rbat pe p mântul sta care ar fi putut s o fac ? Da, încetul cu încetul, mi-am dat seamaă ă ă ă ă c încep s in sincer la Marianne; i cele mai fericite ceasuri din via a mea sunt acelea petrecuteă ăţ ş ţ al turi de ea, când sim eam c inten iile mele sunt onorabile, iar sentimentele f r prihan . Dară ţ ă ţ ă ă ă chiar i atunci, când eram pe deplin hot rât s -i cer mâna, mi-am permis, a a cum nu s-ar fiş ă ă ş cuvenit s-o fac, s amân de la o zi la alta momentul, nedorind s m logodesc, atâta timp câtă ă ă situa ia în care m g seam era atât de încurcat . N-am s argumentez în aceast privin i nici n-ţ ă ă ă ă ă ţăşam s m opresc pentru ca dumneata s -mi vorbe ti pe larg despre absurditatea – ea s nu zicemă ă ă ş ă mai r u – de a-mi face scrupule pentru c nu mi-am legat credin a acolo unde-mi angajasemă ă ţ onoarea. S-a dovedit c am fost un n tâng viclean, având mare grij s g sesc un prilej favorabilă ă ă ă ă de a deveni pentru totdeauna un om nenorocit i vrednic de dispre . În cele din urm m-amş ţ ă hot rât, totu i; m-am decis, ca de îndat ce voi avea ocazia s fiu singur cu ea, s -i explic aten iaă ş ă ă ă ţ pe care i-o acordasem mereu i s-o asigur deschis de afec iunea de care m str duisem atât deş ţ ă ă mult s dau dovad . Dar între timp – în decursul câtorva ore ce aveau s mai treac pân cândă ă ă ă ă urma s am ocazia de a-i vorbi între patru ochi – s-a petrecut ceva… a avut loc o întâmplareă nefericit care avea s -mi zdruncine hot rârea i o dat cu ea i fericirea. S-a f cut o descoperireă ă ă ş ă ş ă – i aici ezit plecând ochii în jos. Doamna Smith fusese într-un fel sau altul informat , de vreoş ă ă rud îndep rtat , îmi închipui, care avea tot interesul s m fac s -mi pierd orice trecere pe lângă ă ă ă ă ă ă ă b trâna mea veri oar , despre o intrig amoroas , o leg tur … dar cred c nu mai este cazul să ş ă ă ă ă ă ă ă m explic, ad ug el, privind-o cu ochii întreb tori i cu o fa i mai aprins înc , intimitateaă ă ă ă ş ţăş ă ă dumitale cu… probabil c ai aflat de mult despre întreaga poveste.ă — Da, am aflat, replic Elinor, ro ind i ea la rândul ei i împietrindu- i inima din nou,ă ş ş ş ş a a încât s nu mai simt nici o mil fa de el, am auzit totul; i trebuie s - i m rturisesc c nuş ă ă ă ţă ş ă ţ ă ă tiu ce explica ie ai putea aduce pentru a te dezvinov i de aceast poveste îngrozitoare.ş ţ ăţ ă

— Nu uita, strig Willoughby, cine a fost acela care i-a prezentat-o. S fi fost oareă ţ ă impar ial? Recunosc c ar fi trebuit s respect situa ia i reputa ia domni oarei respective. Nuţ ă ă ţ ş ţ ş inten ionez s m justific, dar, pe de alt parte, nu te pot l sa s presupui c n-am nimica deţ ă ă ă ă ă ă spus… C din pricin c a avut de suferit nu i se mai poate repro a nimic i din pricin c eu amă ă ă ş ş ă ă fost desfrânat, ea trebuie s fie neap rat o sfânt . Dac ardoarea ei p tima , sl biciunea min iiă ă ă ă ă şă ă ţ ei… dar nu vreau s m ap r. Dragostea ce mi-a dovedit-o trebuia s m fac s m port maiă ă ă ă ă ă ă ă frumos; i adesea m gândesc, f cându-mi repro uri, la duio ia ei care, pentru scurt vreme, ar fiş ă ă ş ş ă

putut s m aduc pe calea cea bun . Ce n-a da, ce n-a da ca lucrurile astea s nu se fi întâmplată ă ă ă ş ş ă cu adev rat! Dar eu nu i-am f cut r u numai ei; am f cut r u i cuiva, a c rei dragoste pentruă ă ă ă ă ş ă mine (pot s-o spun oare?) n-a fost mai pu in profund decât a Elizei; i a c rei minte… este infinitţ ă ş ă superioar !ă — i cu toate acestea, indiferen a dumitale fa de fata aceea nenorocit – i trebuie s - iŞ ţ ţă ă ş ă ţ spun acest lucru oricât de nepl cut mi-ar fi s discut un asemenea subiectă ă — Indiferen a dumitale nu înseamn o scuz pentru cruzimea cu care ai abandonat-o. Sţ ă ă ă nu te sim i scuzat – cruzimea dumitale iresponsabil , atât de evident , nu poate fi scuzat de vreoţ ă ă ă sl biciune oarecare, de vreo deficien a min ii ei. Trebuie s fi tiut c pe când dumneata teă ţă ţ ă ş ă distrai în Devonshire, f cându- i alte planuri, întotdeauna vesel i fericit, ea era redus la cea maiă ţ ş ă cumplit s r cie.ă ă ă — Dar pe cuvântul meu c n-am tiut-o, replic cu înfl c rare Willoughby. Nu mi-amă ş ă ă ă adus aminte c omisesem s -i las adresa; i dac-ar fi avut pu in cap ar fi tiut cum s-o afle.ă ă ş ţ ş — Ei bine, domnule, i ce-a spus doamna Smith?ş — M-a acuzat numaidecât pentru fapta mea i î i po i da seama de încurc tura în care mş ţ ţ ă ă aflam. Puritatea vie ii ei, concep iile ei rigide, faptul c nu cuno tea lumea – toate erau împotrivaţ ţ ă ş mea. Nu-mi puteam nega fapta i în zadar am încercat s -i atenuez gravitatea. Presupun c seş ă ă îndoia înc mai de demult de moralitatea comport rii mele în general i mai era, pe deasupra,ă ă ş nemul umit de pu ina aten ie i de timpul prea scurt pe care i-l acordasem cu ocazia acelei vizite.ţ ă ţ ţ ş Pe scurt, totul s-a terminat cu o ruptur definitiv .ă ă M-a fi putut salva într-un singur fel. Mânat de o înalt moralitate, biata femeie se ar tş ă ă ă ă dispus s uite trecutul cu condi ia s m însor cu Eliza. Dar asta n-o puteam face, a a c am fostă ă ţ ă ă ş ă literalmente izgonit din casa i din inima ei. Noaptea ce a urmat acestei întâmpl ri – trebuia sş ă ă plec a doua zi de diminea – mi-am petrecut-o meditând la ceea ce aveam s fac în viitor. Înţă ă sufletul meu s-a dat o lupt aprig , dar de scurt durat . Afec iunea ce-o sim eam fa deă ă ă ă ţ ţ ţă Marianne, convingerea mea ferm c i ea m iube te… toate acestea n-au fost suficiente pentru aă ăş ă ş înl tura groaza mea de s r cie, n-au putut s înving falsele idei despre necesitatea bog iei, spreă ă ă ă ă ăţ care eram înclinat de la natur i pe care le încurajase societatea de oameni avu i în care măş ţ ă învârtisem. Aveam motive s cred c actuala mea so ie se va c s tori cu mine, dac m voi hot rîă ă ţ ă ă ă ă ă s -i cer mâna, i am ajuns s m conving c nu-mi r mâne nici o alt cale în eleapt de urmat.ă ş ă ă ă ă ă ţ ă Trebuia îns s fac fa unei situa ii extrem de dificile, înainte de a pleca din Devonshire: fusesemă ă ţă ţ poftit s cinez cu dumneavoastr chiar în ziua aceea; era, a adar, nevoie de o scuz care s -miă ă ş ă ă permit s nu m in de cuvânt. Dar a trebuit s dezbat îndelung hot rârea dac urma s -mi ceră ă ăţ ă ă ă ă iertare în scris sau prin viu grai. Sim eam c ar fi îngrozitor s o mai v d pe Marianne; i mţ ă ă ă ş ă îndoiam chiar c dac o voi revedea voi mai putea s m in de hot rârea pe care o luasem. Înă ă ă ăţ ă aceast privin îns , a a cum au dovedit-o i cele ce s-au petrecut, mi-am subevaluat capacitateaă ţă ă ş ş mea spiritual ; c ci m-am dus, am v zut-o, mi-am dat seama cât este de nefericit i-am p r sit-oă ă ă ăş ă ă a a nenorocit cum era… am p r sit-o sperând s n-o mai v d niciodat .ş ă ă ă ă ă ă — Dar de ce-ai mai trecut pe la noi, domnule Willoughby? Întreb Elinor cu repro ; ună ş bile el te-ar fi scos din încurc tur . De ce era necesar s ne mai vizitezi?ţ ă ă ă — Era necesar pentru propria mea mândrie. Nu puteam suporta s plec din inut într-ună ţ fel care s v fac pe dumneavoastr sau pe cei din împrejurimi s b nui i ceva din cele petrecuteă ă ă ă ă ă ţ între doamna Smith i mine, a a c m-am hot rât s trec pe la vil , în drum spre Honiton.ş ş ă ă ă ă Dar imaginea pe care mi-a oferit-o scumpa dumitale sor , a fost într-adev ră ă însp imânt toare; i ce e mai r u e c am g sit-o i singur . Era i toate plecate nu tiu unde. Abiaă ă ş ă ă ă ş ă ţ ş cu o sear înainte o p r sisem atât de deplin, atât de ferm hot rât în sinea mea s m comport a aă ă ă ă ă ă ş cum se cuvine! Doar câteva ceasuri s mai fi trecut i am fi fost definitiv logodi i; îmi aducă ş ţ

aminte cât de vesel i de fericit mai eram, pe când m întorceam de la vil la Allenham, mul umitş ă ă ţ de mine însumi, încântat de toat lumea! Dar în ultima noastr întrevedere m-am apropiat de eaă ă cu un sentiment de vinov ie, care aproape c mi-a r pit puterea de a m preface. N-am s uităţ ă ă ă ă niciodat mâhnirea ei, dezam girea ei, profundul ei regret când i-am spus c sunt constrâns să ă ă ă p r sesc a a, dintr-o dat , comitatul Devonshire – i pe deasupra n dejdea, încrederea ce i-oă ă ş ă ş ă ş punea în mine! Oh, Doamne, ce nemernic lipsit de inim am mai fost!ă T cur amândoi câteva clipe. Elinor vorbi cea dintâi.ă ă — I-ai spus c ai s te întorci în curând?ă ă — Nu tiu ce i-am spus, replic el enervat; f r îndoial c mai pu in decât ar fi trebuit s -ş ă ă ă ă ă ţ ăi spun inând seama de trecut i probabil mai multe decât cele confirmate de viitor. Nici nu mţ ş ă mai pot gândi la scena aceea. E imposibil! i apoi a mai venit i scumpa dumitale mam s mŞ ş ă ă ă mai chinuiasc în continuare, cu toat bun tatea i încrederea ei fa de mine. Doamne,ă ă ă ş ţă Dumnezeule! A fost într-adev r un chin! M sim eam îngrozitor. Nici nu- i închipui dumneata,ă ă ţ ţ domni oar Dashwood, ce mângâiere înseamn pentru mine s m gândesc la nefericirea ce-amş ă ă ă ă încercat-o. Îmi datorez mie însumi o astfel de r zbunare pentru nechibzuin a prosteasc iă ţ ăş tic loas a propriei mele inimi, potrivit c reia toate suferin ele mele trecute nu înseamn pentruă ă ă ţ ă mine acum decât triumf i încântare. Ei bine, am plecat, am p r sit tot ceea ce îmi era drag i m-ş ă ă şam dus la cei c rora le eram, în cel mai bun caz, indiferent. În timpul c l toriei mele la Londra –ă ăă am mers cu propriii mei cai, prin urmare a fost lung , n-am avut pe nimeni cu cine s vorbesc;ă ă gândurile mi-erau atât de vesele, totul era atât de ademenitor când m gândeam la ce m a teapt !ă ă ş ă Iar, pe de alt parte, când îmi întorceam privirile înapoi, spre Barton, aveam în fa a ochilor oă ţ imagine atât de mângâietoare! Oh, a fost o c l torie binecuvântat !ăă ă Se opri. — Ei bine, domnule, spuse Elinor care, de i îl comp timea, abia a tepta s -l vad plecat,ş ă ş ă ă i asta-i totul?ş

— Totul? Nu, ai uitat ce s-a întâmplat la Londra? Scrisoarea aceea tic loas ? Nu i-a ar tat-o?ă ă ţ ă — Da, am v zut întreaga coresponden .ă ţă — Când am primit primul bilet de la ea ( i l-am primit numaidecât, c ci am fost tot timpulş ă la Londra) nici n-am cuvinte s spun prin ce-am trecut – ca s folosesc o expresie atât de curent ;ă ă ă sau ca s vorbesc mai simplu, poate prea simplu pentru a mai stârni vreo emo ie, am încercat ună ţ sentiment foarte, foarte dureros. Fiecare rând, fiecare cuvânt a fost pentru mine – ca s folosesc oă metafor de mult banalizat i pe care scumpa autoare a scrisorilor mi-ar interzice-o dac ar fiă ăş ă aici – un pumnal înfipt în inima mea. i, uzând de un limbaj asem n tor, a spune c sosireaŞ ă ă ş ă Mariannei la Londra a c zut asupra mea ca o lovitur de tr snet! Tr snete i pumnale! Ceă ă ă ă ş repro uri mi-ar mai fi f cut! Gusturile ei, p rerile ei, cred c i le cunosc mai bine decât pe aleş ă ă ă mele i sunt convins c îmi sunt mai dragi.ş ă Inima lui Elinor, care în decursul acestei extraordinare conversa ii trecuse adesea de la unţ sentiment la altul, se îmblânzi din nou; cu toate acestea consider c este de datoria ei s -l fac peă ă ă ă Willoughby s renun e la asemenea idei ca cele exprimate mai în urm .ă ţ ă — Asta nu-i drept, domnule Willoughby. Adu- i aminte c e ti c s torit. Relateaz , te rog,ţ ă ş ă ă ă doar ceea ce potrivit con tiin ei dumitale socote ti c este necesar s aud eu.ş ţ ş ă ă — Asigurându-m c îi sunt înc la fel de drag ca în trecut, c în ciuda nenum rateloră ă ă ă ă s pt mâni de desp r ire sentimentele ei nu se schimbaser i c avea aceea i deplin încredere înă ă ă ţ ăş ă ş ă statornicia mea, bile elul Mariannei mi-a de teptat remu c ri cumplite. Spun c mi-a de teptat,ţ ş ş ă ă ş pentru c timpul i faptul c tr iam în Londra, ocupa iile i desfrâul, mi le mai potoliser într-oă ş ă ă ţ ş ă

oarecare m sur ; m transformasem într-un tic los înr it, considerând c -mi este indiferent iă ă ă ă ă ă ăş preferând s -mi închipui c i eu i-am devenit cu siguran indiferent; gândindu-m laă ăş ţă ă ata amentul dintre noi ca la o poveste neserioas , lipsit de importan , dând din umeri spre a-miş ă ă ţă dovedi c a a stau lucrurile, încercând s reduc la t cere repro urile ce mi le f ceam, s -miă ş ă ă ş ă ă înfrâng scrupulele, spunându-mi uneori în sinea mea c voi fi tare bucuros s aflu c s-a m ritată ă ă ă bine. Dar biletul primit de la ea m-a f cut s m cunosc mai bine. Mi-am dat seama c îmi esteă ă ă ă mult mai drag decât orice alt femeie de pe lume i c m port cu ea într-un chip scandalos. Dară ă ş ă ă tocmai atunci se stabilise totul între domni oara Gray i mine. Nu mai puteam da înapoi. Tot ceeaş ş ce puteam face era s v evit pe amândou . Nu i-am r spuns Mariannei, încercând astfel s o facă ă ă ă ă s nu-mi mai dea aten ie i s nu m mai caute; i un timp am fost chiar foarte hot rât nici s nuă ţ ş ă ă ş ă ă trec m car prin Berkeley Street; dar pân la urm , chibzuind c e mai în elept s las impresia că ă ă ă ţ ă ă sunt doar o cuno tin obi nuit , oarecare, într-o diminea , dup ce v-am v zut plecând, iş ţă ş ă ţă ă ă ş tiindu-m astfel în siguran , mi-am l sat cartea de vizit .ş ă ţă ă ă

— Ai a teptat s ne vezi plecând!ş ă — Exact precum spui. Ai fi uimit dac ai afla de câte ori v-am supravegheat i cât de desă ă ş mi s-a întâmplat s fiu pe punctul de a v întâlni. De multe ori a trebuit s intru în vreun magazin,ă ă ă spre a evita s fiu z rit de voi, în timp ce trecea i cu tr sura. Deoarece locuiam în Bond Street, rară ă ţ ă dac trecea vreo zi în care s nu dau cu ochii de vreuna din voi. i numai o aten ie permanentă ă Ş ţ ă din partea mea, o dorin ferm i neab tut de a nu m l sa v zut de voi ne-a f cut s nu neţă ăş ă ă ă ă ă ă ă întâlnim atâta vreme. I-am evitat cât am putut pe Middletoni i nu numai pe ei, dar pe to i aceiaş ţ care se puteau dovedi a fi cuno tin e comune. Ne tiind îns c Middletonii sunt la Londra, cred cş ţ ş ă ă ă am dat din gre eal peste sir John chiar în ziua sosirii lui, adic a doua zi dup ce trecusem eu peş ă ă ă la doamna Jennings. M-a poftit s vin în seara aceea la o petrecere, o serat dansant acas la el.ă ă ă ă De nu mi-ar fi spus, încercând în felul acesta s -i accept invita ia, c veni i, dumneata i soraă ţ ă ţ ş dumitale, nu mi-ar fi fost de loc team s m aflu în preajma lui. A doua zi de diminea amă ă ă ţă primit un alt bilet de la Marianne; se mai ar ta înc afectuoas , sincer , candid i încrez toare,ă ă ă ă ăş ă tot ce m putea face s -mi ur sc propria comportare. Nu i-am putut r spunde. Am încercat, dar n-ă ă ă ăam fost în stare s a tern pe hârtie m car o singur propozi ie. Dar cred c n-a existat clip în ziuaă ş ă ă ţ ă ă aceea în care s nu m gândesc la ea. Dac m po i comp timi, domni oar Dashwood,ă ă ă ă ţ ă ş ă comp time te-m pentru situa ia în care m aflam atunci. Gândindu-m numai la sora dumitale,ă ş ă ţ ă ă cu inima plin de dragoste pentru ea, eram silit s o fac pe fericitul îndr gostit fa de o altă ă ă ţă ă femeie! Acele trei-patru s pt mâni au fost îngrozitoare. Ei bine, nu mai trebuie s - i spun c , înă ă ă ţ ă cele din urm , v-am întâlnit totu i f r s vreau i cât de frumos m-am mai comportat! Ce seară ş ă ă ă ş ă chinuitoare a fost! De o parte Marianne, frumoas ca un înger i spunându-mi Willoughby pe ună ş asemenea ton! Vai, Doamne! Cum mi-a întins mâna, cerându-mi o explica ie, cu ochii eiţ fermec tori a inti i asupra fe ei mele plini de o c ldur atât de gr itoare! Iar de cealalt parteă ţ ţ ţ ă ă ă ă Sophie, geloas ca dracul, privind la tot ceea ce… Dar, nu mai are nici o importan , a trecută ţă acum. Ce mai sear ! Am fugit de voi to i cât de repede am putut, dar nu înainte de a z ri fa aă ţ ă ţ dulce a Mariannei palid ca moartea. Aceea a fost ultima, ultima dat când mi-a fost dat s-o maiă ă v d; felul în care mi-a ap rut pentru ultima oar ? N-am s uit niciodat ! Dar când m-am gândit laă ă ă ă ă ea ast zi, crezând c e pe moarte, am fost oarecum consolat socotind c tiam exact cum avea să ă ăş ă le apar acelora ce aveau s fie ultimii care o mai v d în via . Am avut-o mereu în fa , am avut-ă ă ă ţă ţăo tot timpul în fa a ochilor mei, cât am c l torit; avea aceea i înf i are i culoare.ţ ă ă ş ăţş ş Urm o scurt pauz în care amândoi c zur pe gânduri. Willoughby fu primul ce reveniă ă ă ă ă la realitate i rupse t cerea spunând:ş ă — Ei, atunci s m gr besc i s plec. E ti sigur c sora dumitale e mai bine, c e în afară ă ă ş ă ş ă ă ă ă de pericol?

— Suntem încredin a i de asta.ţ ţ — i biata voastr mam , care, o iube te la nebunie pe Marianne!Ş ă ă ş — Dar despre scrisoare, domnule Willoughby, despre propria dumitale scrisoare nu ai nimica de spus? — Da, da, mai ales despre scrisoarea aceea. tii, a doua zi, sora dumitale mi-a scris dinŞ nou. Ai v zut ce mi-a spus. Luam micul dejun în casa familiei Ellison i scrisoarea ei mi-a fostă ş adus împreun cu altele. Sophie s-a întâmplat s dea cu ochii de ea înainte de a o vedea eu; iă ă ă ş forma ei, elegan a hârtiei, scrisul de pe ea i-au trezit numaidecât b nuielile. Auzise foarte vagţ ă despre o leg tur de a mea cu o domni oar din Devonshire i ceea ce se întâmplase chiar subă ă ş ă ş ochii ei cu o sear înainte îi d duse posibilitatea s remarce cine este tân ra i toate adunate la ună ă ă ă ş loc o f cuser s devin i mai geloas înc . A adar, arborând aerul juc u ce te încânt la femeiaă ă ă ăş ă ă ş ă ş ă pe care o iube ti, deschise neîntârziat scrisoarea i-i citi con inutul. Fu r spl tit a a cum trebuieş ş ţ ă ă ă ş pentru neru inarea ei. Citi ceea ce avea s o fac nefericit . I-a fi putut suporta nefericirea, darş ă ă ă ş trebuia neap rat s -i potolesc mânia, r utatea. Ei, i ce p rere ai, pe scurt, despre stilul epistolar ală ă ă ş ă so iei mele? Un stil delicat, duios, cu adev rat feminin, nu-i a a?ţ ă ş — Stilul so iei dumitale! Dar scrisoarea era scris chiar de mâna dumitale.ţ ă — Da, dar n-am avut altceva de f cut decât s copiez în mod docil un ir de propozi ii subă ă ş ţ care mi-a fost ru ine s m isc lesc. Originalul a fost opera ei – fericite gânduri sugerate chiar deş ă ă ă ea, într-un stil atât de dulce! Dar ce puteam face? Eram logodi i, totul era preg tit, ziua nun ii fixat – dar vorbesc caţ ă ţ ă un prost. Totul era preg tit, ziua fixat ! Vorbind cinstit, aveam nevoie de banii ei i în situa ia înă ă ş ţ care m aflam trebuia s fac orice s evit o ruptur . i la urma urmelor, ce importan mai aveaă ă ă ă Ş ţă pentru reputa ia mea în ochii Mariannei i ai celor din jurul ei felul în care îmi era formulatţ ş r spunsul? Nu aveam decât un singur scop. Trebuia s m dovedesc un tic los i dac o f ceamă ă ă ă ş ă ă cu elegan sau cu mojicie asta nu mai conta. „ i-au pierdut pentru totdeauna orice iluzie ar mai fiţă Ş putut avea despre mine, mi-am spus. Voi fi pentru totdeauna izgonit din societatea lor; mă consider un om lipsit de scrupule; scrisoarea nu va face altceva decât s m socoteasc i ună ă ă ăş nemernic.” Astfel cugetam pe când, cu un fel de nep sare disperat , copiam cuvintele so iei mele,ă ă ţ desp r indu-m de tot ce-mi mai r m sese de la Marianne. Am fost silit s -i dau cele trei bile eleă ţ ă ă ă ă ţ ce mi le trimisese – din nefericire erau toate trei în portvizitul meu, c ci altfel a fi negat c le maiă ş ă am i le-a fi p strat cu sfin enie. A trebuit s le scot la iveal i n-am putut nici m car s le s rut.ş ş ă ţ ă ăş ă ă ă Iar uvi a ei de p r – pe aceea o purtasem întotdeauna asupra mea, în acela i portvizit care fuş ţ ă ş scotocit acum de doamna respectiv cu aceea i agresivitate zâmbitoare – acea scump uvi ,ă ş ăş ţă totul, pân i ultima amintire îmi fu smuls de ea.ăş ă — Gre e ti foarte mult domnule Willoughby; e ti foarte vinovat, spuse Elinor pe când,ş ş ş f r s vrea, vocea îi tr da o emo ie plin de comp timire; n-ar trebui s vorbe ti în felul acestaă ă ă ă ţ ă ă ă ş nici de doamna Willoughby i nici de sora mea. Singur i-ai ales soarta. Nimeni nu te-a silit s-oş ţ faci. Îi datorezi so iei dumitale cel pu in polite e i respect. Probabil c ine la dumneata, c ciţ ţ ţ ş ăţ ă altfel nu te-ar fi luat de b rbat. Dac vorbe ti despre ea cu atât de pu in amabilitate i cu dispreă ă ş ţ ă ş ţ nu-i aduci nici o compensa ie Mariannei; i nici nu cred c - i u urezi în vreun fel con tiin a.ţ ş ă ţ ş ş ţ — S nu-mi vorbe ti de so ia mea, spuse el oftând din greu; nu merit s - i fie mil de ea.ă ş ţ ă ă ţ ă

tia c nu in la ea, atunci când m-am însurat. Ei bine, ne-am c s torit i ne-am dus la CombeŞ ă ţ ă ă ş Magna s fim ferici i i apoi ne-am întors la Londra s petrecem. i acum nu i-e mil de mine,ă ţ ş ă Ş ţ ă domni oar Dashwood? Sau i-am spus degeaba toate astea? Nu sunt oare – cât de cât – mai pu inş ă ţ ţ vinovat în ochii dumitale decât pân acum? N-am fost întotdeauna r u inten ionat. N-am reu ită ă ţ ş s -mi sp l nici m car o p rticic de vin ?ă ă ă ă ă ă

— Te-ai dezvinov it, fire te, într-o oarecare, într-o foarte mic m sur . Te-ai dovedit a fi,ăţ ş ă ă ă în general, ceva mai pu in vinovat de cum te credeam eu. Inima dumitale s-a dovedit a fi maiţ pu in înr it , mai pu in hain . Dar nu tiu, z u dac tiu, cum ai fi putut aduce mai mult suferinţ ă ă ţ ă ş ă ăş ă ţă decât ai izbutit s pricinuie ti.ă ş — Ai s vrei s -i împ rt e ti i surorii dumitale, când se va face bine, cele ce i-am spus?ă ă ă ăş ş ş ţ Permite-mi s apar mai pu in vinovat i în ochii ei, ca i în ai dumitale.ă ţ ş ş Mi-ai spus c m-a i iertat. D -mi voie s -mi închipui c dac are s tie mai bine ce-i înă ş ă ă ă ă ăş inima mea i care-s sentimentele mele de acum are s m ierte mai spontan, mai firesc i cu maiş ă ă ş mult în elegere. Vorbe te-i, te rog, despre nefericirea i c in a mea; asigur-o de statorniciaă ţ ş ş ă ţ sentimentelor mele i, dac vrei, spune-i te rog c în momentul de fa îmi este mai drag caş ă ă ţă ă oricând. — Am s -i spun tot ceea ce este necesar s - i explice comportarea. Dar nu mi-ai pomenită ă ţ înc de motivul anume care te-a f cut s vii acum i nici de felul în care ai aflat despre boala ei.ă ă ă ş — Asear , în foaierul teatrului Drury Lane, m-am întâlnit cu sir John Middleton; i cândă ş m-a v zut, mi-a vorbit, pentru prima dat în ultimele dou luni. Constatasem, f r uimire sauă ă ă ă ă resentiment, c de când m-am însurat se face c nu m mai cunoa te. Dar în clipa aceea, bun laă ă ă ş suflet, cinstit i prostu cum este, plin de indignare împotriva mea i de îngrijorare fa de soraş ţ ş ţă dumitale, n-a putut rezista ispitei de a-mi spune ceea ce tia c ar fi trebuit s m nec jeascş ă ă ă ă ă profund, de i probabil se temea c totu i vorbele lui n-au s aib nici un efect asupra mea. A a c ,ş ă ş ă ă ş ă mi-a spus foarte pe leau c Marianne Dashwood este la Cleveland pe patul de moarte din cauzaş ă unei infec ii foarte grave; o scrisoare pe care o primise în diminea a aceea de la doamna Jenningsţ ţ ar ta c este amenin at de un pericol iminent, c Palmerii p r siser conacul însp imânta i; i-ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ţ şa a mai departe. Am fost prea izbit de aceast veste ca s mai pozez în nesim itor, chiar i în ochiiş ă ă ţ ş unui om atât de pu in perspicace ca sir John. I s-a îmblânzit inima când m-a v zut suferind iţ ă ş reaua-voin pe care o sim ea fa de mine a disp rut pân într-atâta, încât, atunci când ne-amţă ţ ţă ă ă desp r it, mi-a strâns chiar i mâna, amintindu-mi de o veche promisiune ce mi-o f cuse, de a-miă ţ ş ă da un câine de vân toare. Prin ce-am trecut când am auzit c sora dumitale este pe moarte i maiă ă ş ales c are s se pr p deasc socotindu-m cel mai mare tic los de pe lume, dispre uindu-m iă ă ă ă ă ă ă ţ ăş urându-m în ultimele clipe ale vie ii ei! Cum a fi putut oare ti ce inten ii îngrozitoare mi se voră ţ ş ş ţ fi atribuit? tiam c exist în orice caz o anumit persoan care m putea înf i a ca fiind în stareŞ ă ă ă ă ă ăţş de orice. Au fost ni te clipe oribile pentru mine! M-am hot rât repede i azi-diminea la optş ă ş ţă eram în tr sur . Acum tii totul.ă ă ş Elinor nu-i r spunse. T cut , se gândea la r ul ireparabil, pe care o independen preaă ă ă ă ţă devreme câ tigat .ş ă — Ce avusese drept consecin e fire ti o predispozi ie spre trând vie, desfrâu i lux – i-lţ ş ţ ă ş adusese min ii, caracterului i fericirii unui b rbat care, pe lâng faptul c era atr g tor iţ ş ă ă ă ă ă ş înzestrat, mai era i sincer i cinstit din fire, sensibil i afectuos. Lumea îl f cuse s devinş ş ş ă ă ă risipitor i înfumurat – risipa i înfumurarea îl transformaser într-un om împietrit i egoist.ş ş ă ş Înfumurarea, ce- i c uta victorii vinovate în detrimentul altora, îl implicase într-o sincer leg turş ă ă ă ă de dragoste pe când risipa sau cel pu in vl starul ei, nevoia, ceruse sacrificarea acestei iubiri.ţ ă Fiecare înclina ie gre it , mânându-l spre r u, îl mânase în acela i timp spre pedeaps . Dragosteaţ ş ă ă ş ă de care se rupsese, ne inând seama de onoare, de sentimente, de propriile lui interese de fericire,ţ îi st pânea acum – când nu i-o mai putea permite – fiecare gând; i leg tura de dragul c reia i,ă ş ş ă ă ş f r s aib vreun scrupul, adusese nefericirea surorii ei, se dovedea a fi pentru el un izvor deă ă ă ă suferin din care nu mai avea într-adev r nici o sc pare. La cap tul a câtorva minute Willoughbyţă ă ă ă o f cu pe Elinor s - i revin din reveria ei, trezindu-se el însu i dintr-una cel pu in la fel deă ă ş ă ş ţ dureroas ; se scul , tres rind i gata de plecare îi spuse:ă ă ă ş

— N-are rost s mai r mân; trebuie s m duc.ă ă ă ă — Te întorci la Londra? — Nu, la Combe Magna. Am treab acolo; m întorc în capital într-o zi sau dou . Laă ă ă ă revedere. Îi întinse mâna, iar Elinor nu se sim i în stare s nu i-o dea pe a ei. Willoughby i-o strânseţ ă cu mult afec iune.ă ţ — Sper c ai despre mine o p rere ceva mai bun decât înainte, nu? Spuse el, l sându-iă ă ă ă mâna i sprijinindu-se de poli a c minului, de parc-ar fi uitat c trebuie s plece.ş ţ ă ă ă Elinor îl asigur c are dreptate, c -l iart , c -i pare r u de el i c nu-i dore te decâtă ă ă ă ă ă ş ă ş binele, c-ar vrea chiar s -l tie mul umit – i-i d du câteva sfaturi blânde de cum ar trebui s seă ş ţ ş ă ă poarte pentru a deveni mai fericit. Dar r spunsul lui nu fu prea încurajator:ă — Cât despre asta, spuse el, trebuie s -mi duc crucea prin lume cum voi putea. Pentruă mine fericirea conjugal este exclus . Dac totu i mi se îng duie s sper c dumneata i aiă ă ă ş ă ă ă ş dumitale v interesa i de soarta i de faptele mele, acest lucru ar fi un mijloc – ar putea fi oă ţ ş pav z – cel pu in a avea un el în via . F r îndoial c pe Marianne am pierdut-o pentruă ă ţ ş ţ ţă ă ă ă ă totdeauna. Dac vreo întâmplare fericit mi-ar reda libertatea…ă ă Elinor îl opri cu un repro .ş — Bine, spuse el, atunci înc o dat la revedere. Acum plec s a tept cu groaz s seă ă ă ş ă ă produc un anumit eveniment.ă — La ce te referi? — La c s toria surorii dumitale.ă ă — Te în eli foarte tare. N-o po i pierde în mai mare m sur decât ai pierdut-o.ş ţ ă ă — Dar o va câ tiga altcineva. i dac acel altcineva va fi persoana pe care, dintre toateş Ş ă celelalte o pre uiesc cel mai pu in… dar n-am s mai r mân spre a nu pierde comp timireaţ ţ ă ă ă dumitale îng duitoare, dovedindu-m mai pu in iert tor tocmai cu cei pe care i-am r nit cel maiă ă ţ ă ă r u. R mâi cu bine i… Domnul s te aib în paz !ă ă ş ă ă ă i cu aceste cuvinte ie i din odaie aproape în fug .Ş ş ă CAPITOLUL XLV. Câtva timp dup ce Willoughby o p r sise i chiar dup ce zgomotul f cut de tr sura luiă ă ă ş ă ă ă se pierdu în dep rtare, Elinor r mase mult prea ap sat de o mul ime de gânduri – ce se b teauă ă ă ă ţ ă cap în cap, dar care aveau cu toatele drept rezultat doar o profund triste e – ca s - i mai poată ţ ă ş ă m car aduce aminte de sora ei.ă Willoughby, pe care cu o jum tate de or în urm îl urâse, considerându-l cel maiă ă ă nemernic dintre oameni, Willoughby, în ciuda tuturor cusururilor lui, îi de tepta o puternicş ă comp timire pentru suferin a pe care i-o provocau chiar ele. Ajunsese astfel s privească ţ ă ă desp r irea lui definitiv de familia ei cu un sentiment de duio ie, de regret, care – dup cumă ţ ă ş ă recunoscu ea curând în sinea ei – era mai degrab pe m sura dorin elor decât pe cea a meriteloră ă ţ lui. Era con tient c influen a pe care o exercita asupra min ii ei era mult sporit de împrejur riş ă ă ţ ţ ă ă ce nu trebuiau s aib , de fapt, vreo greutate, de marele lui farmec personal, de felul lui de a fi –ă ă deschis, afectuos i înfl c rat – care nu însemnau merite în sine i de dragostea lui înc fierbinteş ă ă ş ă pentru Marianne, din p cate îns o iubire vinovat . Dar ea î i d du seama de cum stau cuă ă ă ş ă adev rat lucrurile cu mult înainte de a se fi eliberat de influen a lui.ă ţ Când în cele din urm se reîntoarse la Marianne care înc mai dormea, constat c tocmaiă ă ă ă este pe punctul de a se de tepta, ref cut , a a cum sperase ea, de un somn atât de lung i deş ă ă ş ş binef c tor. Elinor avea inima plin . Trecutul, prezentul i viitorul, vizita lui Willoughby, faptulă ă ă ş c Marianne era în afara oric rei primejdii i sosirea mamei ei ce trebuia s se produc atât deă ă ş ă ă curând, toate acestea îi aduser o agita ie spiritual , care înl tur orice urm de oboseal , f când-ă ţ ă ă ă ă ă ă

o doar s se team c se va da de gol fa de sora ei. Dar nu prea avu timp ca teama s pună ă ă ţă ă ă st pânire pe ea, c ci la mai pu in de jum tate de or de la plecarea lui Willoughby, zgomotul uneiă ă ţ ă ă alte tr suri o f cu s coboare iar sc rile. Dornic s-o cru e pe mama ei chiar i de o singur clipă ă ă ă ă ţ ş ă ă inutil de încordare chinuitoare, se repezi în vestibul i ajunse la u a din fa pentru a o primi i aă ş ş ţă ş o sprijini tocmai când aceasta intra în cas .ă Doamna Dashwood, a c rei spaim , în timp ce se apropiau de cas , aproape c oă ă ă ă convinsese c Marianne nu mai era în via , nu mai putu nici m car s întrebe de ea, i nici s -iă ţă ă ă ş ă spun vreo vorb lui Elinor; dar aceasta, f r s mai a tepte salut ri sau întreb ri îi d du pe dată ă ă ă ă ş ă ă ă ă vestea cea bun ; iar mama ei, prinzând-o din zbor cu obi nuitul ei optimism, fu într-o clip totă ş ă atât de cople it de fericire pe cât fusese mai înainte de însp imântat . Intr în salon, sprijinit peş ă ă ă ă ă de o parte de fiica ei, iar pe de alta de prietenul lor; i o dat acolo, v rsând lacrimi de bucurie, iş ă ă ş înc incapabil de a rosti vreo vorb , o îmbr i pe Elinor de nenum rate ori, întorcându-se dină ă ă ăţşă ă când în când c tre colonelul Brandon, spre a-i strânge mâna, aruncându-i priviri pline deă recuno tin i care dovedeau c este încredin at c i el e fericit. Colonelul îi împ rt eaş ţăş ă ţ ă ăş ă ăş sentimentele, dar într-o t cere înc i mai adânc decât a ei.ă ăş ă De îndat ce doamna Dashwood î i mai reveni pu in, prima ei dorin fu s o vad peă ş ţ ţă ă ă Marianne i peste dou minute era al turi de iubita ei copil , care-i devenise înc i mai dragş ă ă ă ăş ă pentru c n-o v zuse de atâta vreme, pentru c avusese atâta de suferit i pentru c fusese înă ă ă ş ă pericol, încântarea pe care o încerc Elinor când î i d du seama cât sunt ele de emo ionate s seă ş ă ţ ă revad , nu fu umbrit decât de teama c Mariannei o s -i piar somnul; dar doamna Dashwoodă ă ă ă ă tia s fie calm ; i chiar i prudent când era în joc via a unui copil; i Marianne, mul umit sş ă ă ş ş ă ţ ş ţ ă ă tie c mama ei este lâng ea i con tient de faptul c este prea sl bit s sus in o conversa ie,ş ă ă ş ş ă ă ă ă ă ţ ă ţ

se supuse de bun voie t cerii i lini tei prescrise de toate îngrijitoarele ei. Doamna Dashwoodă ă ş ş inu cu tot dinadinsul s-o vegheze toat noaptea; iar Elinor, ascultând de rug min ile mamei ei, seţ ă ă ţ

duse la culcare. Dar odihna ce p rea a fi cerut de o noapte alb i de multe ceasuri de istovitoareă ă ăş îngrijorare, întârzie s vin din pricina st rii ei agitate. Willoughby, „bietul Willoughby”, a a cumă ă ă ş î i permitea acum s -i spun , îi revenea neîncetat în minte: n-ar fi trebuit pentru nimic în lume sş ă ă ă accepte s -l asculte dezvinov indu-se; i când se acuza, când î i d dea dreptate pentru c -lă ăţ ş ş ă ă judecase atât de aspru pân atunci. Dar gândul c -i promisese s -i relateze surorii ei ce aflase deă ă ă la el constituia un chin permanent, îi era groaz s fac acest lucru, îi era groaz de efectul peă ă ă ă care l-ar putea avea asupra Mariannei: se îndoia c , dup o asemenea explica ie, ar mai putea fiă ă ţ fericit cu altul; i o clip i-ar fi pl cut s -l tie pe Willoughby v duv. Dar apoi, aducându- iă ş ă ă ă ş ă ş aminte de Brandon, î i repro acest gând, dându- i seama c sora ei ar trebui s r spl teascş şă ş ă ă ă ă ă suferin ele i statornicia colonelului mult mai mult decât pe ale rivalului s u i dori orice altcevaţ ş ă ş mai degrab decât moartea doamnei Willoughby.ă ocul pe care ar fi trebuit s -l produc asupra doamnei Dashwood misiunea coloneluluiŞ ă ă Brandon la Barton fusese mult atenuat de teama pe care o sim ise mama fetelor.ţ Era atât de nelini tit cu privire la starea Mariannei, încât se hot râse s porneasc înspreş ă ă ă ă Cleveland chiar în ziua aceea, f r s mai a tepte alte ve ti i f cuse atâtea preg tiri în vedereaă ă ă ş ş ş ă ă plec rii înc dinaintea sosirii colonelului, încât, când el veni, doamna i domnul Carey tocmaiă ă ş trebuiau s treac pe acolo s o ia pe Margaret la ei, deoarece doamna Dashwood nu voia s-oă ă ă duc într-un loc unde ar fi putut exista pericol de molipsire.ă Pe zi ce trecea, Marianne se sim ea tot mai bine; iar veselia optimist a înf i rii iţ ă ăţşă ş vorbelor doamnei Dashwood dovedea c este, a a cum o i afirma în nenum rate rânduri, unaă ş ş ă dintre cele mai fericite fiin e din lume. Elinor nu-i putea asculta aceast declara ie i vedeaţ ă ţ ş dovezile adev rului ei f r s se întrebe uneori dac mama ei î i mai aduce vreodat aminte deă ă ă ă ă ş ă Edward. Dar, încrezându-se în senin tatea cu care Elinor îi înf i ase într-o scrisoare dezam gireaă ăţş ă

suferit de ea, doamna Dashwood fu luat pe sus de exuberan a bucuriei ei, a a încât nu se maiă ă ţ ş gândi la nimic altceva, decât la ceea ce i-ar fi putut-o spori. Soarta i-o redase pe Marianne, smulgând-o din ghearele unei primejdii la care contribuise i ea, dup câte începea s - i deaş ă ă ş seama, datorit faptului c în mod gre it încurajase acea nefericit idil a Mariannei cuă ă ş ă ă Willoughby; iar îns n to irea fetei mai însemna pentru ea i un alt izvor de bucurie, la care Elinoră ă ş ş nu se gândise. Dar el îi fu împ rt it lui Elinor de îndat ce se ivi ocazia ca ele s poat sta deă ăş ă ă ă vorb între patru ochi.ă — Iat -ne în sfâr it i singure. Draga mea Elinor, tu înc nu tii cât de profund esteă ş ş ă ş ă fericirea mea. Colonelul Brandon o iube te pe Marianne. Mi-a spus-o chiar el.ş Fiica ei, sim indu-se pe rând impresionat , întâi în mod pl cut, apoi în mod nepl cut, fiindţ ă ă ă mai întâi uimit i pe urm câtu i de pu in mirat , o ascult atent , f r s scoat vreo vorb .ăş ă ş ţ ă ă ă ă ă ă ă ă — S nu fi tiut cât de pu in semeni cu mine, scumpa mea Elinor, m-a fi mirat foarte tareă ş ţ ş v zând cât e ti de lini tit . Dac m-a fi hot rât s m gândesc la vreun avantaj posibil pentruă ş ş ă ă ş ă ă ă familia mea, a fi ajuns la concluzia c lucrul cel mai de dorit pentru noi ar fi o c s torie întreş ă ă ă colonelul Brandon i una din voi; i cred c de fapt Marianne va fi cea mai fericit ca so ie a lui.ş ş ă ă ţ Elinor aproape c ar fi vrut s-o întrebe ce motive are s gândeasc una ca asta, pentru că ă ă ă era sigur c n-ar fi putut avea niciunul, dac ar fi fost s in seama cu nep rtinire de vârsta, fireaă ă ă ăţ ă ă i sentimentele lor; dar mama lor era întotdeauna furat de imagina ie în orice privin ; a a c înş ă ţ ţă ş ă

loc s-o mai întrebe ceva, nu mai inu seama de atitudinea mamei ei i zâmbi.ţ ş — Brandon mi s-a dest inuit pe de-a-ntregul ieri, în timpul c l toriei. Totul s-a pornit peă ăă nea teptate, f r nici o inten ie. Dup cum cred c - i închipui, eu nu puteam vorbi despre altcevaş ă ă ţ ă ă ţ decât despre copila mea, iar el nu i-a putut ascunde triste ea; mi-am dat seama c sufer la fel deş ţ ă ă mult ca i mine; iar el, gândindu-se poate c a a cum se prezint ast zi lucrurile în lume, o simplş ă ş ă ă ă prietenie n-ar justifica o comp timire atât de fierbinte; sau mai degrab , f r s se mai gândească ă ă ă ă ă de loc, dând, presupun, drumul unor sentimente pe care nu Ie mai putea ine în frâu, îmi aduse laţ cuno tin dragostea lui statornic , serioas i sincer pentru Marianne. S-a îndr gostit de ea,ş ţă ă ăş ă ă drag Elinor, de cum a v zut-o.ă ă Dar în acest moment al relat rii Elinor recunoscu nu limbajul i declara iile colonelului, ciă ş ţ înfloriturile fire ti aduse de fantezia activ a mamei ei, care înfrumuse a dup cum sim ea nevoiaş ă ţ ă ţ tot ce-i era pe plac. — Afec iunea lui pentru ea dep ind cu mult orice ar fi putut Willoughby s simt sau sţ ăş ă ă ă pretind c simte, fiind mai cald , mai sincer i mai statornic , oricum am vrea s -i spunem, nuă ă ă ăş ă ă l-a p r sit nici când a aflat de sentimentul nefericit pe care Marianne l-a manifestat pentru acelă ă tân r netrebnic! O dragoste lipsit de orice egoism ce nu era încurajat de nici o speran . S-ar fiă ă ă ţă încumetat chiar s o tie fericit cu un alt b rbat! Ce suflet nobil!ă ş ă ă Ce caracter sincer i deschis! Nimeni nu se poate în ela în privin a lui!ş ş ţ — Toat lumea tie, replic Elinor, c domnul Brandon este un om extraordinar.ă ş ă ă — Sunt convins c a a i este, îi spuse mama ei, cu mult seriozitate, c ci, dup ce-amă ă ş ş ă ă ă fost astfel încercat de soart , a fi ultima care s încurajeze o asemenea iubire sau care s seă ă ş ă ă bucure m car la vederea unui astfel de sentiment. Dar faptul c a venit s m aduc , în condi iileă ă ă ă ă ţ în care a f cut-o, dovedind o prietenie atât de prompt , de plin de zel, e o dovad suficient vă ă ă ă ă ă avem de-a face cu un om cu totul deosebit. — Dar caracterul lui, îi r spunse Elinor, nu poate fi judecat numai dup aceast faptă ă ă ă bun la care l-ar fi îndemnat dragostea lui pentru Marianne, chiar dac n-ar mai fi s inem seamaă ă ăţ c era i un gest de omenie. Doamna Jennings i Middletonii îl cunosc bine de mult vreme i-lă ş ş ă ş iubesc i-l respect cu to ii; i chiar i eu, pot spune, c -l cunosc foarte bine, de i nu de prea multş ă ţ ş ş ă ş ă vreme; i-l stimez i-l pre uiesc atât de mult, încât, dac Marianne poate fi fericit cu el, m voiş ş ţ ă ă ă

gr bi, întocmai ca i tine, s consider aceast leg tur , ca fiind pentru noi cea mai mareă ş ă ă ă ă binecuvântare din lume. Dar ce r spuns i-ai dat?ă I-ai încurajat speran ele?ţ — Oh, iubita mea! Pe atunci nu-i puteam vorbi de speran e nici lui i nici mie. S-ar fiţ ş putut ca în clipa aceea Marianne s fie pe moarte. Dar el nu mi-a cerut s -i dau speran e sau s -lă ă ţ ă încurajez. Nu mi s-a adresat ca unui p rinte, ci mi-a f cut o dest inuire involuntar a unuiă ă ă ă sentiment irezistibil ca unei prietene de la care a teapt o consolare. Dar, e foarte adev rat cş ă ă ă dup un timp – la început nu i-am putut da nici o speran , c ci eram prea cople it – i-am spusă ţă ă ş ă c , dac Marianne va tr i, a a cum n d jduiam c se va-ntâmpla, voi fi cât se poate de fericit s -ă ă ă ş ă ă ă ă ăi ajut s se c s toreasc ; i de când am ajuns, de când mi-am dat seama c din fericire primejdia aă ă ă ă ş ă trecut, i-am spus-o cu i mai mult t rie, l-am încurajat pe cât am putut. Timpul, i-am spus, are sş ă ă ă fac totul. Inima Mariannei n-are s tânjeasc la nesfâr it dup un om de teapa lui Willoughby.ă ă ă ş ă F r îndoial c meritele pe care le are Brandon o s -i câ tige dragostea Mariannei.ă ă ă ă ă ş — Dac-ar fi îns s judec m dup starea de spirit a colonelului, nu s-ar putea spune c-aiă ă ă ă reu it s -l faci prea optimist.ş ă — Nu. El crede c iubirea Mariannei are r d cini prea adânci, ca s -i treac în scurt timp;ă ă ă ă ă i chiar presupunând c inima ei ar fi liber , e prea pu in încrez tor în for ele lui, ca s mai poatş ă ă ţ ă ţ ă ă

crede c ar fi vreodat în stare s-o fac s simt ceva pentru el, inând seama de deosebirea deă ă ă ă ă ţ vârst i de temperament dintre ei. Dar în aceast privin se în eal . El e mai în vârst decât eaăş ă ţă ş ă ă doar atât încât acest lucru s însemne un avantaj: s -l fac s aib o fire statornic i principiiă ă ă ă ă ăş stabile; i sunt sigur c i temperamentul lui este tocmai potrivit pentru a o face fericit pe soraş ă ăş ă ta. Înf i area i manierele lui îl avantajeaz i ele. Dar s nu- i închipui c sunt orbit deăţş ş ăş ă ţ ă ă p rtinire: f r îndoial c nu e la fel de frumos ca Willoughby; pe de alt parte îns chipul lui areă ă ă ă ă ă ă ceva mult mai pl cut.ă Nu tiu dac - i aduci aminte c în ochii lui Willoughby era întotdeauna ceva ce mi-aş ă ţ ă displ cut.ă Elinor nu- i putu aminti de una ca asta; dar f r s a tepte vreo încuviin are din parteaş ă ă ă ş ţ fetei ei, doamna Dashwood continu :ă — i comportarea lui, a colonelului vreau s zic, nu numai c -mi este mai pe plac decâtŞ ă ă mi-a fost vreodat a lui Willoughby, dar dovede te ceva care tiu prea bine c are s stabileasc oă ş ş ă ă ă leg tur mai solid între Marianne i el. Bun tatea lui, aten ia sincer pe care o arat fa deă ă ă ş ă ţ ă ă ţă semenii lui i simplitatea-i b rb teasc , atât de fireasc , e mult mai potrivit cu adev ratul eiş ă ă ă ă ă ă temperament decât vioiciunea, adesea artificial i adesea deplasat , a celuilalt. Sunt încredin atăş ă ţ ă c , dac s-ar fi dovedit c Willoughby este într-adev r un om cumsecade, cum nu s-a ar tat a fi,ă ă ă ă ă cu toate acestea Marianne n-ar fi fost niciodat la fel de fericit cu el cum va fi cu domnulă ă Brandon. Se opri. Fiica ei nu putu fi cu totul de acord cu ea, dar nu- i exprim cu glas tare p rerea,ş ă ă a a încât nu aduse nici o jignire.ş — La Delaford nu va fi prea departe de mine, ad ug doamna Dashwood, chiar dac-am să ă ă r mân la Barton; dar dup toate probabilit ile – c ci dup câte am auzit satul e mare – nu mă ă ăţ ă ă ă îndoiesc c trebuie s existe pe aproape vreo c su sau vili oar care s ne convin tot atât deă ă ă ţă ş ă ă ă mult ca actuala noastr locuin .ă ţă Biata Elinor! Avea din nou de înfruntat perspectiva de a ajunge la Delaford! Dar ea avea o fire hot rât .ă ă — i pe urm când te gânde ti i cât e de bogat! C ci, tii, când ajungi la vârsta mea, toatŞ ă ş ş ă ş ă lumea ine seama de asta; i de i eu nu tiu i nici nu vreau s tiu exact ce avere are. Sunt sigurţ Ş ş ş ş ăş ă c e destul de frumu ic .ă ş ă

Tocmai atunci fur întrerupte de intrarea unei alte persoane; i Elinor se retrase pentru aă ş chibzui în lini te la toate, pentru a-i ura succes prietenului ei i totu i nu f r a sim i o strângereş ş ş ă ă ţ de inim pentru Willoughby.ă CAPITOLUL XLVI. Boala Mariannei, de i prin natura ei nu putea s n-o sl beasc , durase destul de pu inş ă ă ă ţ pentru a nu-i întârzia îns n to irea; iar tinere ea, vigoarea ei fireasc i ajutorul oferit de prezen aă ă ş ţ ăş ţ mamei sale, o f cur s - i revin atât de lin încât s -i permit ca, la patru zile de la sosireaă ă ă ş ă ă ă doamnei Dashwood, s se poat muta în budoarul doamnei Palmer. i o dat instalat acolo,ă ă Ş ă ă colonelul Brandon fu poftit s-o viziteze, chiar la insisten ele Mariannei, care ardea – de ner bdareţ ă s -i exprime caldele ei mul umiri pentru c îi adusese mama.ă ţ ă Dup p rerea lui Elinor, emo ia pe care el o manifest când intr în odaie i v zu cât deă ă ţ ă ă ş ă mult se schimbase i-i lu mâna palid pe care Marianne i-o întinse numaidecât, izvora probabilş ă ă i din altceva decât din dragostea ce-o sim ea pentru ea sau din faptul c î i d dea seama cş ţ ă ş ă ă

ceilal i sunt con tien i de sentimentele lui; curând Elinor descoperi în ochii lui tri ti i în felul înţ ş ţ ş ş care se schimba la fa în timp ce o privea pe sora ei, c el î i aduce probabil aminte de multeţă ă ş scene nefericite din trecut, amintiri sugerate desigur de acea asem nare dintre Marianne i Eliza,ă ş despre care el îi pomenise i care devenise acum, f r -ndoial i mai izbitoare, din pricina ochilorş ă ă ăş du i în fundul capului, a pielii de o culoare boln vicioas , a felului în care st tea sprijinindu-se peş ă ă ă spate, din cauza sl biciunii, cât i din pricina c ldurii cu care- i ar ta recuno tin a fa de el.ă ş ă ş ă ş ţ ţă Doamna Dashwood, care i ea era la fel de atent ca i Elinor la cele ce se petreceau,ş ă ş având îns cu totul altceva în minte i a adar c utând s descopere cu totul altceva, nu v zu nimică ş ş ă ă ă în purtarea colonelului decât ceea ce îi sugerau cele mai simple i mai evidente senza ii, iarş ţ vorbele i ac iunile Mariannei – ajunse ea s se conving – l sau s se întrevad ceva mai multş ţ ă ă ă ă ă decât simpla gratitudine. Dup alte dou -trei zile, deoarece Marianne î i revenea vizibil pe zi ce trecea, doamnaă ă ş Dashwood, îndemnat atât de propriile ei dorin e, cât i de acelea ale fiicei ei, începu să ţ ş ă vorbeasc de plecarea la Barton. De hot rârile ei depindeau m surile ce trebuiau s le ia cei doiă ă ă ă prieteni ai lor: doamna Jennings nu putea pleca de la Cleveland atâta timp cât doamna Dashwood i fiicele ei mai erau înc acolo; i foarte curând, dup ce fu rugat de toat lumea, colonelul fuş ă ş ă ă

convins s - i considere ederea acolo ca fiind la fel de cert , dac nu i la fel de indispensabil .ă ş ş ă ă ş ă Pe de alt parte, la insisten ele lui i ale doamnei Jennings, doamna Dashwood accept s seă ţ ş ă ă foloseasc de tr sura colonelului în drumul lor de întoarcere, pentru ca fiica ei bolnav să ă ă ă c l toreasc mai confortabil; iar domnul Brandon, la invita ia ce-i fu adresat de c tre doamnaă ă ă ţ ă ă Dashwood i chiar i de doamna Jennings, a c rei fire binevoitoare i activ o f cea s fieş ş ă ş ă ă ă s ritoare i prietenoas nu numai în ceea ce o privea, ci i în numele altora, se oferi cu pl cere să ş ă ş ă ă treac peste vreo câteva s pt mâni pe la vil s le fac o vizit , cu ocazia c reia avea s - i iaă ă ă ă ă ă ă ă ă ş înapoi tr sura.ă Sosi i ziua desp r irii, când trebuiau s plece de la Cleveland. Marianne î i lu r mas bunş ă ţ ă ş ă ă de la doamna Jennings cu manifest ri deosebite i îndelungi de profund recuno tin – oă ş ă ş ţă recuno tin respectuoas i înso it de nenum rate ur ri de bine, care p reau s izvorasc dinş ţă ăş ţ ă ă ă ă ă ă str fundul inimii ei, dintr-o tainic poc in pentru lipsa de aten ie ce-o dovedise fa de ea înă ă ă ţă ţ ţă trecut; îi spuse la revedere colonelului Brandon cu o cordialitate prieteneasc . El o ajut , cu multă ă ă grij , s se urce în tr sur , ar tându-se parc doritor ca ea s ocupe cel pu in jum tate din aceasta.ă ă ă ă ă ă ă ţ ă Apoi intrar doamna Dashwood i Elinor, iar colonelul i doamna Jennings r maser singuri să ş ş ă ă ă mai vorbeasc despre prietenele ce tocmai plecaser ,. i s simt cât sunt de tri ti, pân cândă ă Ş ă ă ş ă doamna Jennings fu chemat în tr sura ei, s se mai consoleze pu in de pierderea celor două ă ă ţ ă

tinere prietene ale ei, p l vr gind cu camerista i numaidecât dup aceea colonelul Brandon porniă ă ă ş ă de unul singur spre Delaford. Doamna Dashwood i fetele ei c l torir dou zile, iar Marianne le suport f r s deaş ă ă ă ă ă ă ă ă semne de oboseal prea mare. Tot ce putea realiza afec iunea cea mai zeloas i grija cea maiă ţ ăş plin de solicitudine pentru a o face s se simt bine constitui preocuparea fiec reia dintre celeă ă ă ă dou grijulii înso itoare ale Mariannei i amândou fur r spl tite prin faptul c ea c l tori comodă ţ ş ă ă ă ă ă ăă i lini tit.ş ş

Senin tatea surorii ei îi oferi o deosebit satisfac ie lui Elinor. Dup ce o v zuse peă ă ţ ă ă Marianne suferind neîncetat s pt mâni de-a rândul, cu sufletul chinuit de durere, neavând niciă ă curajul s se dest inuie i nici b rb ia s ascund totul, Elinor observ acum, cu o bucurie peă ă ş ă ăţ ă ă ă care nimeni altul nu o putea împ rt i, o evident lini te sufleteasc , lini te care fiind, dup cumă ăş ă ş ă ş ă n d jduia ea, rezultatul unor medita ii profunde, aveau cu siguran s-o aduc în cele din urm laă ă ţ ţă ă ă mul umire i voio ie.ţ ş ş Pe când se apropiau de Barton îns , i d dur peste peisaje în care fiecare câmpie iă ş ă ă ş fiecare copac îi aduceau aminte de ceva deosebit i dureros, Marianne deveni t cut i gânditoareş ă ăş i întorcându- i fa a ca ele s n-o poat vedea, r mase cu privirea a intit la cele ce i se perindauş ş ţ ă ă ă ţ ă

pe dinaintea ochilor. Dar Elinor nici nu se mir i nici nu-i g si vreo vin pentru aceast atitudine;ăş ă ă ă i când, ajutând-o s coboare din tr sur , Elinor observ c Marianne plânsese, acest lucru i seş ă ă ă ă ă

p ru o emo ie foarte fireasc ce nu putea în nici un caz s de tepte un sentiment mai pu in tandruă ţ ă ă ş ţ decât comp timirea, iar faptul c încercase s - i ascund lacrimile era doar spre lauda ei. Înă ă ă ş ă întreaga sa comportare de dup aceea, Elinor remarc tendin a unei min i ce devenise con tientă ă ţ ţ ş ă c trebuie s se st pâneasc ; fiindc , nici nu intrar bine în salona ul lor, c Marianne se uit deă ă ă ă ă ă ş ă ă jur împrejur cu un aer dârz, de parc ar fi fost ferm hot rât s se obi nuiasc de îndat cu toateă ă ă ă ş ă ă obiectele ce i-ar fi putut aduce aminte de Willoughby. Nu vorbi decât pu in, dar toate cuvintele peţ care le rosti erau menite s stârneasc voio ie; i de i uneori îi sc pa câte un suspin, eraă ă ş ş ş ă întotdeauna compensat de zâmbet. Dup -mas vru s - i încerce pianul. Se duse pân la el, dară ă ă ş ă notele pe care i se oprir ochii mai întâi erau ale unei opere de care-i f cuse rost Willoughby iă ă ş care con inea câteva dintre duetele lor favorite, având numele lui, scris cu propria-i mân , peţ ă prima foaie. Asta era prea mult. Cl tin din cap, puse notele deoparte i dup ce- i plimb câtevaă ă ş ă ş ă minute degetele pe clape, se plânse c simte o sl biciune în degete i închise capacul declarând,ă ă ş totu i, cu t rie, c în viitor va exersa foarte mult.ş ă ă Ziua urm toare nu aduse vreo modificare acestor simptome favorabile. Dimpotriv , cuă ă mintea i trupul înt rite deopotriv de odihn , se comport i vorbi cu mai mult vioiciuneş ă ă ă ăş ă autentic spunând c abia a teapt întoarcerea lui Margaret i discutând despre nepre uita unitateă ă ş ă ş ţ a familiei ce va fi astfel restabilit , despre obiceiurile lor comune i despre buna dispozi ie aă ş ţ societ ii lor, ca despre singura fericire pe care merita s o dore ti.ăţ ă ş — Când vremea se va lini ti i dup ce o s -mi revin în puteri, spuse ea, o s facemş ş ă ă ă împreun plimb ri lungi în fiecare zi. O s mergem pân la ferma de la marginea dunei i-o să ă ă ă ş ă vedem cum le mai merge copiilor; o s ne ducem pân la noile planta ii ale lui sir John de laă ă ţ Barton Cross i de la Abbeyland, s vizit m deseori vechile ruine ale mân stirii i-o s încerc mş ă ă ă ş ă ă s d m de urma vechilor funda ii pân unde ni s-a spus c ajungeau pe vremuri. Sunt încredin ată ă ţ ă ă ţ ă c vom fi fericite. Sunt convins c ne vom petrece vara în deplin mul umire. Nu vreau s mă ă ă ă ţ ă ă scol niciodat mai târziu de ora ase i de atunci i pân la cin am s -mi împart tot timpul întreă ş ş ş ă ă ă muzic i lectur . Mi-am f cut eu un plan al meu i sunt hot rât s încep un studiu serios.ăş ă ă ş ă ă ă Cunosc prea bine biblioteca noastr ca s mai pot recurge la ea pentru altceva decât ca s mă ă ă ă amuz. Dar la Barton Park sunt o mul ime de lucr ri ce merit s fie citite, i mai sunt i altele,ţ ă ă ă ş ş mai moderne pe care tiu c le-a putea împrumuta de la colonelul Brandon. Citind chiar numaiş ă ş

ase ore pe zi, voi câ tiga în decurs de un an o educa ie care simt c -mi lipse te în momentul deş ş ţ ă ş fa .ţă Elinor î i pre ui sora pentru un plan atât de nobil, de i zâmbi în sinea ei când î i d duş ţ ş ş ă seama de fantezia-i nes ioas , aceea i care o împinsese pân la extrema unei indolen e trândaveăţ ă ş ă ţ i a unei nemul umiri egoiste i care acum f cea s par excesiv un plan privitor la îndeletniciriş ţ ş ă ă ă

atât de ra ionale i la o st pânire de sine atât de l udabil . Zâmbetul i se transform totu i înţ ş ă ă ă ă ş suspin când î i aduse aminte c nu- i îndeplinise înc f g duiala ce i-o f cuse lui Willoughby i-iş ă ş ă ă ă ă ş era team c ceea ce trebuia s -i comunice ar putea tulbura din nou starea de spirit a Mariannei,ă ă ă distrugând, cel pu in pentru un timp, aceast frumoas perspectiv de pa nic activitate. Dorind,ţ ă ă ă ş ă a adar, s mai amâne acel ceas nefast, se hot rî s a tepte pân ce sora ei se va mai înzdr veni.ş ă ă ă ş ă ă Dar n-avu încotro i curând trebui s - i încalce hot rârea.ş ă ş ă Marianne era acas de vreo dou -trei zile, înainte ca vremea s fi devenit destul deă ă ă frumoas ca s -i permit unei convalescente s se aventureze în aer liber. Dar în cele din urmă ă ă ă ă avur parte de o diminea blând , pl cut , o diminea ce-ar fi putut ispiti dorin ele fiicei i-ar fiă ţă ă ă ă ţă ţ ş putut îndrept i încrederea mamei; a a c Marianne, sprijinindu-se de bra ul lui Elinor, începu săţ ş ă ţ ă se plimbe pe aleea din fa a casei atâta timp cât o putea face f r s oboseasc .ţ ă ă ă ă Cele dou surori pornir înceti or, a a cum o cerea s n tatea ubred a Mariannei, care nuă ă ş ş ă ă ş ă se mai plimbase de când fusese bolnav ; i nu se îndep rtaser decât atât cât s poat vedea peă ş ă ă ă ă de-a-ntregul dealul din spatele casei lor, când, cu ochii a inti i asupra lui, Marianne se opri iţ ţ ş spuse calm: — Uite-acolo, chiar acolo, zise ea, ar tând cu mâna, pe movila aceea, acolo am c zut, i-ă ă şacolo l-am v zut prima dat pe Willoughby.ă ă Vocea i se stinse când îi rosti numele, dar revenindu- i numaidecât, ad ug :ş ă ă — Sunt mul umit s constat c pot privi f r s m întristez spre locul acela. S maiţ ă ă ă ă ă ă ă ă discut m oare subiectul, Elinor? Spuse ea, ezitând. Sau poate ar fi o gre eal ?ă ş ă Sper c acum pot vorbi despre asta a a cum se cuvine.ă ş Elinor o îndemn cu mult duio ie s - i deschid inima.ă ă ş ă ş ă — Cât prive te p rerile de r u, zise Marianne, nu prea mai simt a a ceva în leg tur cu el.ş ă ă ş ă ă N-am de gând s - i vorbesc despre sentimentele ce le-am avut pentru el, ci despre ceea ce simt euă ţ acum. În momentul de fa , dac-a fi sigur într-o anumit privin , dac mi s-ar permite sţă ş ă ă ţă ă ă gândesc c n-a jucat întotdeauna teatru, c nu m-a în elat întotdeauna, dar mai presus de toateă ă ş dac-a fi încredin at c n-a fost niciodat chiar atât de tic los cum m-a f cut uneori imagina iaş ţ ă ă ă ă ă ţ mea s m tem c este, dup ce-am aflat de povestea nefericit a acelei fete…ă ă ă ă ă Se opri. Elinor se bucur auzindu-i cuvintele i-i spuse:ă ş — Dac-ai fi încredin at de acest lucru, ai impresia c te-ai sim i mai lini tit .ţ ă ă ţ ş ă — Da. Lini tea mea sufleteasc este de dou ori tulburat de aceast situa ie; c ci nuş ă ă ă ă ţ ă numai c este îngrozitor s b nuie ti de asemenea inten ii pe cineva, care-a însemnat ce-aă ă ă ş ţ însemnat pentru mine, dar cum apar eu în propriii mei ochi? Într-o situa ie ca a mea, ce altcevaţ decât o afec iune ru inos de nest pânit m-a putut expune la…ţ ş ă ă — Bine, dar atunci, o întreb sora ei, cum î i explici comportarea lui?ă ţ — Atunci l-a socoti – oh, i cu cât bucurie – l-a socoti doar frivol, din cale-afar deş ş ă ş ă frivol. Elinor nu mai spuse nimic. În sinea ei se d dea o lupt : ce era mai bine s fac : s -i spună ă ă ă ă ă povestea chiar atunci sau s-o amâne pe când Marianne se va fi înzdr venit; i câteva minuteă ş merser în t cere.ă ă În cele din urm , Marianne spuse, oftând:ă

— Nu-i doresc prea mult bine din moment ce-a vrea ca gândurile lui tainice s nu fie maiş ă pu in pl cute decât ale mele. Va avea destul de suferit în cazul acesta.ţ ă — Î i compari oare comportarea cu a lui?ţ — Nu. O compar cu ce-ar fi trebuit s fie; o compar cu a ta, Elinor.ă — Dar situa iile noastre nu se aseam n câtu i de pu in.ţ ă ă ş ţ — Ba s-au asem nat mai mult decât purtarea noastr .ă ă Draga mea Elinor, nu ap ra, din bun tate, ceea ce tiu c judecata ta condamn cuă ă ş ă ă siguran . Boala mi-a dat prilejul s reflectez. Mi-a dat r gazul i calmul necesar pentru oţă ă ă ş serioas reculegere. Cu mult înainte de a-mi fi revenit îndeajuns pentru a putea vorbi, eramă perfect capabil s reflectez. M-am gândit la trecut; i propria mea comportare de la începutulă ă ş cuno tin ei noastre cu el, nu m-a f cut s constat decât un ir de impruden e fa de mine îns miş ţ ă ă ş ţ ţă ă i de mici r ut i fa de al ii. Mi-am dat seama c propriile mele sim minte mi-au adus suferin eş ă ăţ ţă ţ ă ţă ţ i c lipsa mea de t rie sufleteasc fa de el era cât pe-aci s m bage în groap . tiam prea bineş ă ă ă ţă ă ă ă Ş

c boala mea mi-o datoresc mie îns mi, din pricina unei neglijen e pe care am manifestat-o faă ă ţ ţă de propria-mi s n tate i care, înc de pe atunci, mi-am dat seama c este gre it . Dac-a fi murit,ă ă ş ă ă ş ă ş ar fi însemnat sinucidere. N-am fost con tient de pericolul în care m-am aflat, decât dup ce-amş ă ă sc pat de el; dar m mir cum de mi-am mai revenit, încercând sentimentele pe care mi le-auă ă provocat aceste reflec ii… m mir cum de îns i dorin a mea de a tr i pentru a avea timp s -miţ ă ăş ţ ă ă r scump r gre elile în fa a lui Dumnezeu i a voastr , a tuturor, nu m-a ucis pe dat . i dac-a fiă ă ş ţ ş ă ă Ş ş murit cât suferin i-a fi provocat ie, îngrijitoarea mea, prietena mea, sora mea! Tu, care-aiă ţăţ ş ţ v zut tot egoismul meu f r astâmp r din ultima vreme; tu care tiai de tot zbuciumul inimiiă ă ă ă ş mele! Cum a fi r mas oare în amintirea ta?ş ă i-apoi mama! Cum ai fi putut s-o consolezi! Nici nu g sesc cuvinte s -mi exprim oroareaŞ ă ă pe care o am fa de mine îns mi. Ori de câte ori îmi îndreptam gândurile spre trecut, nu vedeamţă ă decât vreo datorie neglijat sau vreo sl biciune c reia m l sasem prad . Mi se p rea c i-amă ă ă ă ă ă ă ă r nit pe to i. N-am r spl tit decât cu un dispre lipsit de orice urm de recuno tin bun tatea,ă ţ ă ă ţ ă ş ţă ă nesfâr ita bun tate a doamnei Jennings. Am fost insolent i nedreapt cu familiile Middleton,ş ă ăş ă Palmer i Steele, i chiar cu oricare dintre cuno tin ele noastre obi nuite; inima îmi era împietrit ,ş ş ş ţ ş ă nu le mai recuno tea meritele i m iritau pân i aten iile lor. Lui John, ba i lui Fanny chiar,ş ş ă ăş ţ ş pân i lor, le-am dat mai pu in decât le datoram, chiar dac nu meritau prea mult. Dar tu, tu maiăş ţ ă presus de toat lumea, mai presus chiar i decât mama, ai fost nedrept it de mine. Eu i numaiă ş ăţ ă ş eu tiam ce-i în inima ta i cât suferi; i în ce m sur m-a influen at acest lucru? Nu m-a dus laş ş ş ă ă ţ nici un fel de comp timire care s - i fie de folos ie sau mie. Î i aveam exemplul în fa ; dar la ceă ă ţ ţ ţ ţă mi-a slujit? Am inut seama oare mai mult de tine i de tihna ta? i-am imitat eu st pânirea ta deţ ş Ţ ă sine sau i-am mic orat oare obliga iile luând parte la acele îndeletniciri de general complezenţ ş ţ ă ţă sau de deosebit gratitudine pe care a trebuit de atunci s le duci la bun sfâr it de una singur ?ă ă ş ă Nu, nici m car atunci când te tiam nefericit i cu atât mai pu in când te credeam c te sim i înă ş ăş ţ ă ţ largul t u; n-am f cut nici un efort pe calea datoriei sau a prieteniei, permi ând durerii să ă ţ ă s l luiasc doar în sufletul meu, regretând numai acea inim care m nedrept ise i m p r siseăăş ă ă ă ăţ ş ă ă ă i l sându-te pe tine – fa de care pretindeam c am o nesfâr it afec iune – s fii nefericit dinş ă ţă ă ş ă ţ ă ă

pricina mea. Dar aici încet uvoiul de repro uri ce i le f cea; iar Elinor, ner bd toare s-o aline, de iăş ş ş ă ă ă ş prea cinstit pentru a o m guli, îi aduse pe dat laudele i sprijinul atât de mult meritate deă ă ă ş sinceritatea i de poc in a Mariannei.ş ă ţ Aceasta o strânse de bra i r spunse:ţ ş ă — E ti foarte bun . Viitorul o va dovedi. M-am gândit eu la un plan al meu, i dac-am sş ă ş ă m pot ine de el am s reu esc s -mi st pânesc sentimentele i s -mi schimb în bine caracterul.ă ţ ă ş ă ă ş ă

N-am s le mai las s -i supere pe al ii i nici s m mai chinuie pe mine. De aici înainte n-am să ă ţ ş ă ă ă tr iesc decât pentru familia mea. Tu, mama i Margaret ve i fi de azi înainte întregul meu univers;ă ş ţ o s -mi împart dragostea numai între voi. N-am s mai doresc niciodat câtu i de pu in s mă ă ă ş ţ ă ă îndep rtez de voi sau de c minul meu: i dac-am s mai apar vreodat în societate, apoi atunci amă ă ş ă ă s-o fac numai ca s v ar t c sunt mai smerit , c inima mea e mai bun i c pot face fa cumă ă ă ă ă ă ăş ă ţă se cuvine îndatoririlor mondene, obliga iilor minore pe care ni le impune via a, cu amabilitate iţ ţ ş r bdare. Iar în ceea ce-l prive te pe Willoughby, cred c n-ar avea nici un rost s pretind c -l voiă ş ă ă ă uita curând sau c -l voi uita vreodat . Amintirea ce i-o port n-o s poat fi înl turat de vreoă ă ă ă ă ă schimbare a situa iei i nici a p rerilor mele. Dar va fi inut în frâu, dominat de credin , deţ ş ă ţ ă ă ţă ra iune, de o activitate asidu . Se opri i ad ug cu un glas mai sc zut:ţ ă ş ă ă ă — Dac-a putea m car ti ce-i în inima lui, mi-ar fi mult mai u or s suport totul.ş ă ş ş ă Elinor, care de câtva timp tot chibzuia dac ar fi potrivit sau nu s îndr zneasc s -iă ă ă ă ă relateze spusele lui Willoughby chiar atunci, îi auzi vorbele, f r îns ca acest lucru s o ajute să ă ă ă ă ia în sfâr it o hot râre; i dându- i seama c dac reflec ia nu e de nici un folos, curajul trebuie sş ă ş ş ă ă ţ ă fac totul, se pomeni deodat c începe s -i spun adev rul.ă ă ă ă ă ă Reu i s -i relateze faptele cu destul dib cie, dup p rerea ei; o preg ti cu mult precau ieş ă ă ă ă ă ă ă ţ pe ner bd toarea ei ascult toare; îi povesti simplu i cinstit punctele principale pe care î iă ă ă ş ş întemeiase Willoughby scuzele; recunoscu toat c in a lui drept sincer i nu atenu decâtă ă ţ ăş ă declara iile sale c ar mai iubi-o i acum pe Marianne.ţ ă ş Marianne nu scoase o singur vorb . Tremura, iar privirile îi erau a intite în p mânt.ă ă ţ ă Buzele îi p lir înc i mai tare decât când era bolnav . Inima ei era chinuit de mii de întreb ri,ă ă ăş ă ă ă dar nu îndr zni s rosteasc niciuna. Sorbea toate cuvintele lui Elinor cu nesa , cu r suflareaă ă ă ţ ă întret iat de emo ie; f r s - i dea seama, mâna ei o strânse pe aceea a surorii sale, iar lacrimileă ă ţ ă ă ă ş îi iroir pe obraji.ş ă Fiindu-i team c sora ei prea se obosise, Elinor o conduse spre cas ; i pân ce ajunseră ă ă ş ă ă la u a vilei lor, dându- i prea bine seama cât de curioas trebuie s fie Marianne, de i aceasta nu-iş ş ă ă ş puse nici m car o singur întrebare, Elinor nu-i vorbi decât de Willoughby i despre conversa iaă ă ş ţ ce-o avusese cu el; i-i relat cu o atent minu iozitate fiecare detaliu referitor la înf i area lui iş ă ă ţ ăţş ş la cuvintele ce i le adresase, bineîn eles în m sura în care- i putea permite s -i dea am nunte, f rţ ă ş ă ă ă ă a stârni vreo primejdie. De îndat ce intrar în cas , Marianne o p r si i se retrase sus, în cameraă ă ă ă ă ş ei, dup ce o s rut cu recuno tin i dup ce rosti doar câteva cuvinte, pe care abia le putuă ă ă ş ţăş ă articula printre lacrimi: — Spune-i i mamei.ş Elinor nici nu vru m car s încerce s tulbure singur tatea pe care sora ei o c uta acum peă ă ă ă ă bun dreptate; i cu gândurile preocupate de a-i prevedea rezultatul i hot rât s reia subiectul,ă ş ş ă ă ă dac cumva s-ar fi întâmplat ca Marianne s nu-l redeschid , se îndrept spre salona spre a duceă ă ă ă ş la îndeplinire rug mintea pe care Marianne i-o adresase la desp r ire.ă ă ţ CAPITOLUL XLVII. Doamna Dashwood nu asculta f r emo ie ap rarea ce i se aduse fostului ei favorit. Seă ă ţ ă bucur s tie c poate fi absolvit de o parte din acuza iile ce i se aduseser ; îi p ru r u pentru el;ă ăş ă ţ ă ă ă ar fi vrut s -l tie fericit. Dar nu mai putu avea pentru el sentimentele din trecut. Nimic nu i-l maiă ş putea aduce înapoi Mariannei, cu o reputa ie nep tat i o credin neclintit . Nimic nu puteaţ ă ăş ţă ă terge suferin ele ce i le pricinuise Mariannei i nici atitudinea lui vinovat fa de Eliza. Nimicş ţ ş ă ţă

nu putea a adar s o fac pe doamna Dashwood s aib aceea i stim ce i-o purtase i nici s -iş ă ă ă ă ş ă ş ă ating în vreun fel oarecare interesele colonelului Brandon.ă Dac , la fel ca i Elinor, doamna Dashwood ar fi auzit întreaga poveste chiar de laă ş Willoughby, dac-ar fi fost martora tulbur rii lui profunde i-ar fi fost influen at de înf i area iă ş ţ ă ăţş ş

comportarea lui – este foarte probabil c l-ar fi comp timit mai mult. Dar Elinor n-avea niciă ă puterea, nici dorin a s stârneasc asemenea sentimente în inima interlocutoarelor ei, printr-oţ ă ă am nun it relatare, acelea i sentimente pe care le încercase ea când îl ascultase. Medita ia oă ţ ă ş ţ f cuse s judece calm i îi temperase propriile ei p reri despre meritele lui Willoughby; a a c nuă ă ş ă ş ă dorea altceva decât s prezinte pur i simplu realitatea i s dea în vileag adev ratele lui tr s turiă ş ş ă ă ă ă de caracter, f r ca vreo subliniere duioas s permit fanteziei s fac tot felul de presupuneri.ă ă ă ă ă ă ă În aceea i sear , pe când erau împreun toate trei, Marianne începu s vorbeasc din nouş ă ă ă ă despre el din proprie ini iativ . Dar faptul c un timp r m sese cufundat într-o medita ie agitat ,ţ ă ă ă ă ă ţ ă nelini tit , c i se îmbujoraser obrajii, pe când vorbea i c vocea îi era nesigur , toate acesteaş ă ă ă ş ă ă dovedeau limpede c n-o f cea f r efort.ă ă ă ă — A vrea s v asigur pe amândou , spuse ea, c v d lucrurile a a cum a i dori voi s leş ă ă ă ă ă ş ţ ă v d.ă Doamna Dashwood ar fi întrerupt-o imediat, încercând s o calmeze cu manifest ri deă ă duio ie, dac Elinor, care voia cu adev rat s afle p rerea sincer a surorii ei, nu ar fi îndemnat-oş ă ă ă ă ă cu un semn ner bd tor s tac . Marianne continu încet:ă ă ă ă ă — Cele ce mi-au fost împ rt ite de Elinor azi diminea au fost o mare mângâiere pentruă ăş ţă mine; am auzit-o spunându-mi exact ceea ce a fi vrut s aflu.ş ă Vocea i se stinse câteva momente, dar revenindu- i ad ug , mai calm decât pân atunci:ş ă ă ă ă — Acum sunt pe deplin mul umit i nu mai doresc nimic altceva. N-a fi putut fiţ ăş ş niciodat fericit al turi de el dac a fi aflat toate acestea, a a cum era normal s se întâmple,ă ă ă ă ş ş ă mai curând sau mai târziu. N-a mai fi avut nici încredere, nici stim pentru el.ş ă — tiu, tiu c a a este, strig mama ei. S fi fost fericit al turi de un b rbat atât deŞ ş ă ş ă ă ă ă ă desfrânat! Al turi de cineva care-a tulburat lini tea celui mai drag dintre prietenii no tri, celui maiă ş ş bun dintre oameni! Nu – nu i-ar fi stat în fire Mariannei s fie fericit cu un asemenea b rbat!ă ă ă Con tiin a ei, con tiin a ei atât de sensibil ar fi sim it tot ce-ar fi trebuit s simt cea a so ului ei.ş ţ ş ţ ă ţ ă ă ţ Marianne oft i repet :ăş ă — Nu mai vreau nimic altceva. — Prive ti chestiunea, zise Elinor, exact cum trebuie s fie ea considerat de o minteş ă ă în eleapt i s n toas ; i îndr znesc s spun c î i dai seama, la fel de bine ca i mine, c nuţ ăş ă ă ă ş ă ă ă ţ ş ă numai în aceast împrejurare, dar i în multe altele, ai motive suficiente s fii convins că ş ă ă ă mariajul t u i-ar fi adus negre it multe buclucuri i dezam giri ce nu pot fi puse la îndoial , înă ţ ş ş ă ă care ai fi fost prea pu in sprijinit de o afec iune care, din partea lui, s-ar fi dovedit mult mai pu inţ ă ţ ţ solid . Dac te-ai fi c s torit cu el, ai fi fost întotdeauna s rac . El singur recunoa te c e ună ă ă ă ă ă ş ă risipitor i întreaga-i comportare demonstreaz c jertfa de sine este un cuvânt pe care nici nu-lş ă ă în elege. Preten iile lui pe de o parte i pe de alta lipsa ta de experien , într-o c snicie întemeiatţ ţ ş ţă ă ă pe un venit mic, foarte mic, n-ar fi f cut decât s duc la sup r ri, care n-ar fi fost mai pu ină ă ă ă ă ţ dureroase pentru tine, cu atât mai mult cu cât i-ar fi fost cu totul necunoscute i nea teptate. tiuţ ş ş Ş c sentimentul t u de onoare i cinste te-ar fi f cut, când i-ai fi dat seama de cum stau lucrurile,ă ă ş ă ţ s încerci s fii cât se poate mai econoam ; i, poate c dac cump tarea s-ar fi m rginit numai laă ă ă ş ă ă ă ă bun starea ta, i s-ar fi permis s o practici – dar mai departe… i-n ce m sur ar fi reu it doară ţ ă ş ă ă ş propria ta administrare, împins la maximum, s împiedice ruina ce-ar fi început înc înainte deă ă ă c s toria ta? Dincolo de aceasta, oricât de ra ional ar fi fost str dania ta de a-i restrângeă ă ţ ă ă costisitoarele pl ceri, n-ar trebui oare s ne temem c , în loc s convingi un om atât de egoist să ă ă ă ă consimt la a a ceva, ai fi reu it doar s ai mai pu in influen asupra inimii lui i s -l faci să ş ş ă ţ ă ţă ş ă ă regrete leg tura care l-a implicat în asemenea dificult i?ă ăţ Buzele Mariannei tremurar i repet cuvântul „egoist” pe un ton ce spunea: „Crezi într-ăş ăadev r c a a este?”ă ă ş

— Întreaga lui comportare, replic Elinor, de la începutul i pân la sfâr itul idilei voastre,ă ş ă ş nu s-a bazat decât pe egoism. Din egoism s-a jucat la început cu sentimentele tale i tot dinş egoism, atunci când i el a început s te îndr geasc , a amânat m rturisirea acestui lucru i aş ă ă ă ă ş plecat, în cele din urm , de la Barton. Propria lui pl cere sau comoditate i-au fost principiulă ă c l uzitor în toate am nuntele.ă ă ă — E foarte adev rat. Nu s-a gândit niciodat la fericirea mea.ă ă — În momentul de fa , continu Elinor, regret ce-a f cut. i de ce-o regret ? Pentru c aţă ă ă ă Ş ă ă constatat c cele ce-a f cut nu i-au priit. Nu l-au f cut fericit. În prezent nu mai are încurc turiă ă ă ă financiare – nu mai sufer din pricina unui r u de felul acesta, a a c nu se gânde te decât laă ă ş ă ş faptul c s-a însurat cu o femeie a c rei fire este mai pu in pl cut decât a ta. Dar po i oare dină ă ţ ă ă ţ toate acestea s tragi concluzia c , dac s-ar fi însurat cu tine, ar fi fost fericit? Ar fi avută ă ă nepl ceri de alt natur , în cazul din urm ar fi suferit din pricina nevoilor materiale, care, acumă ă ă ă c nu le mai cunoa te, le consider a fi cu totul lipsite de importan . Ar fi avut o so ie de care nuă ş ă ţă ţ s-ar fi putut plânge, dar ar fi fost întotdeauna strâmtorat, mereu s rac; i probabil c foarte curândă ş ă ar fi înv at s pre uiasc nenum ratele avantaje ale unei, mo ii f r datorii i ale unui venităţ ă ţ ă ă ş ă ă ş frumu el ca fiind mult mai importante decât chiar fericirea casnic i decât îns i firea uneiş ăş ăş neveste. — Nu m îndoiesc c a a este, spuse Marianne, i c n-am nimic de regretat… nimică ă ş ş ă altceva decât propria-mi nebunie. — Spune mai degrab c nu regre i decât impruden a mamei tale, copila mea, spuseă ă ţ ţ doamna Dashwood; ea este r spunz toare de întreaga situa ie.ă ă ţ Marianne nu vru s o lase s continue; i Elinor, mul umit c fiecare dintre ele î i dă ă ş ţ ă ă ş ă seama de propria gre eal , vru s evite amintirea trecutului ce-ar fi putut înr ut i starea de spiritş ă ă ă ăţ a surorii ei; a a c revenind la primul subiect, Elinor continu numaidecât:ş ă ă — Eu cred c întreaga poveste ne poate face s tragem o singur concluzie corect iă ă ă ăş anume c toate greut ile lui Willoughby au provenit din primul lui p cat împotriva virtu ii, dină ăţ ă ţ comportarea lui fa de Eliza Williams. Aceast tic lo ie pe care a s vâr it-o a fost punctul deţă ă ă ş ă ş plecare al tuturor celor ce i-au urmat – mai pu in grave – i al întregii lui nemul umiri de acum.ţ ş ţ Marianne încuviin din inim observa iile lui Elinor, iar acestea din urm fur un prilejţă ă ţ ă ă pentru mama lor de a enumera suferin ele i meritele colonelului Brandon, cu c ldura dictat atâtţ ş ă ă de prietenie cât i de interes. Dar Marianne nu p rea c aude mare lucru din ce spune mama ei.ş ă ă Dup cum se i a teptase, Elinor observ în urm toarele dou -trei zile c Marianne nu seă ş ş ă ă ă ă mai întremeaz a a cum începuse; dar cum hot rârea ei p rea a fi neab tut i cum ea încercaă ş ă ă ă ăş înc s par vesel i degajat , Elinor r mase încredin at c timpul î i va spune cuvântul asupraă ă ă ăş ă ă ţ ă ă ş s n t ii ei.ă ăăţ Se întoarse i Margaret i astfel întreaga familie ajunse s fie din nou împreun , i- iş ş ă ă ş ş reîncepur via a tihnit în vili oara lor, i chiar dac înc nu- i îndeplineau îndeletnicirileă ţ ă ş ş ă ă ş obi nuite cu tot atâta energie ca atunci când se stabiliser la Barton, pl nuir cel pu in s leş ă ă ă ţ ă continue cu mult zel în viitor. Elinor devenise ner bd toare s mai afle unele lucruri despre Edward. Nu mai auziseă ă ă nimic despre el de când plecase ea de la Londra, nu tia nimic nou despre inten iile lui i niciş ţ ş nimic sigur despre actuala lui re edin . Din pricina bolii Mariannei, între Elinor i fratele eiş ţă ş avusese loc un schimb de scrisori; i în prima scrisoare ce o primise de la John, d duse pesteş ă urm toarea propozi ie: „Nu tim nimic despre nefericitul nostru Edward, i nu pot nici m car să ţ ş ş ă ă m interesez în leg tur cu acest subiect, interzis cu str nicie, dar trag concluzia c mai este.ă ă ă ăş ă

Înc la Oxford”; numai atât afl ea despre Edward din coresponden a lui John, c ciă ă ţ ă numele lui Edward nu mai fu nici m car pomenit în urm toarele scrisori. Dar nu-i era sortit să ă ă r mân mult vreme ne tiutoare despre m surile ce le luase el.ă ă ă ş ă Într-o diminea , servitorul lor fusese trimis la Exeter cu ni te treburi; i pe când le serveaţă ş ş masa i dup ce r spunsese la întreb rile st pânei lui cu privire la felul în care î i îndepliniseş ă ă ă ă ş misiunea, le f cu i urm toarea comunicare din proprie ini iativ :ă ş ă ţ ă — Cred c ti i, doamn , c domnul Ferrars s-a c s torit.ăş ţ ă ă ă ă Marianne tres ri îngrozitor, î i a inti ochii asupra lui Elinor, o v zu p lind i se l s peă ş ţ ă ă ş ă ă spate, prad unei crize de nervi. Doamna Dashwood, ale c rei priviri se îndreptaser instinctiv înă ă ă aceea i direc ie, pe când îi r spundea servitorului, fu ocat s constate, dup înf i area luiş ţ ă ş ă ă ă ăţş Elinor, cât de mult sufer de fapt; i, o clip mai târziu, speriat în aceea i m sur i din cauzaă ş ă ă ş ă ăş Mariannei, nu mai tiu c reia dintre cele dou fete ale ei s -i dea aten ie mai întâi.ş ă ă ă ţ Servitorul, care nu observ decât c domni oara Marianne nu se simte bine, fu îndeajunsă ă ş de în elept s o cheme pe una dintre fetele de serviciu, care, cu ajutorul doamnei Dashwood, oţ ă duse aproape pe sus pân în cealalt odaie. Între timp Marianne î i mai reveni pu in; iar mama ei,ă ă ş ţ l sând-o în grija lui Margaret i a slujnicei, se reîntoarse la Elinor care, de i înc mult tulburat ,ă ş ş ă ă î i rec p tase pân -ntr-atât st pânirea de sine i glasul, încât tocmai se preg tea s -l întrebe peş ă ă ă ă ş ă ă Thomas de unde aflase vestea. Doamna Dashwood î i lu imediat asupra ei toat b taia de cap înş ă ă ă aceast privin , a a c Elinor beneficie de informa ii f r s - i mai dea osteneala s le cear .ă ţă ş ă ţ ă ă ă ş ă ă — Cine i-a spus c domnul Ferrars s-a c s torit, Thomas?ţ ă ă ă — L-am v zut chiar eu pe domnul Ferrars azi diminea la Exeter, doamn , i am v zut-oă ţă ă ş ă i pe doamna dumnealui, domni oara Steele cum îi zicea înainte. Erau amândoi într-o tr sur ceş ş ă ă

s-a oprit în fa a hanului New London, când eu m-am dus acolo cu un bilet de-al lui Sally, de laţ Barton Park, pentru fratele ei, care este unul dintre surugii. S-a întâmplat c mi-am ridicat ochiiă când am trecut pe lâng tr sur , a a c am v zut imediat c în ea e domni oara Steele a mic ; a aă ă ă ş ă ă ă ş ă ş c mi-am scos p l ria i ea m-a cunoscut i m-a chemat i a întrebat de dumneavoastr , doamn ,ă ăă ş ş ş ă ă i de domni oarele, mai ales de domni oara Marianne i mi-a poruncit s v spun din partea eiş ş ş ş ă ă

salut ri i din partea lu domn Ferrars, cele mai frumoase salut ri i ur ri i cât de r u le pare c nuă ş ă ş ă ş ă ă are timp s vin s v vad , da ei era foarte gr bi i s mearg mai departe, c trebuia s maiă ă ă ă ă ă ţ ă ă ă ă mearg ni elu o bucat de vreme, da ori icât c are s treac neap rat s v vad când s-oră ţ ş ă ş ă ă ă ă ă ă ă întoarce. — Dar i-a spus c s-a m ritat, Thomas?ţ ă ă — Da, doamn . A zâmbit i mi-a spus cum i-a schimbat numele de când este prin p r ileă ş ş ă ţ astea. Dumneaei a fost întotdeauna o domni oar binevoitoare, care vorbe te pe leau i care seş ă ş ş ş poart frumos. A a c mi-am luat i eu coraj s -i urez fericire.ă ş ă ş ă — i era i domnul Ferrars cu ea în tr sur ?Ş ş ă ă — Da, doamn , l-am v zut chiar când se l sa pe spate pe pern , dar nu s-a uitat în sus:ă ă ă ă dumnealui nu prea e un domn care s vorbeasc mult.ă ă Inima lui Elinor î i d dea foarte bine seama c lui Lucy nu-i prea convenea s se afi eze iş ă ă ă ş ş probabil c doamna Dashwood î i explic lucrurile cam în acela i fel.ă ş ă ş — i nu mai era nimeni în tr sur ?Ş ă ă — Nu, doamn , nu era decât ei doi.ă — Nu tii de unde veneau?ş — Drept de la Londra, cum mi-a spus domni oara Lucy – vreau s zic doamna Ferrars.ş ă — i se duceau mai departe, spre apus?Ş — Da, doamn , dar nu ca s z boveasc mult. O s se-ntoarc repede i-o s treacă ă ă ă ă ă ş ă ă negre it pe aici.ş

La auzul acestor cuvinte, doamna Dashwood se uit la fiica ei; dar Elinor era preaă în eleapt ca s le a tepte vizita. O recuno tea întrutotul pe Lucy în mesajul pe care-l primise, darţ ă ă ş ş era încredin at c Edward nu va trece niciodat pe la ele. Remarc , pe un ton sc zut, c probabilţ ă ă ă ă ă ă se duceau la domnul Pratt, lâng Plymouth.ă Se p rea c Thomas nu mai tia nimic în plus. Dar Elinor avea aerul c ar fi vrut s maiă ă ş ă ă afle i alte lucruri.ş — i ai a teptat s -i vezi plecând, înainte de a te întoarce?Ş ş ă — Nu, doamn – caii ie ea chiar atunci, dar eu n-am putut s mai z bovesc; mi-a fostă ş ă ă fric s nu întârziu.ă ă — i doamna Ferrars ar ta bine?Ş ă — Da, doamn , i mi-a zis c se simte foarte bine; i eu am zis întotdeauna c e oă ş ă ş ă dom oar foarte frumoas … i p rea c -i grozav de mul umit .ş ă ă ş ă ă ţ ă Doamnei Dashwood nu-i mai veni în minte nici o alt întrebare; a a c îl pofti pe Thomasă ş ă s strâng fa a de mas i s se retrag , nemaiavând nevoie de nimic. Marianne îi trimisese vorbă ă ţ ăş ă ă ă c n-o s mai m nânce, cât despre doamna Dashwood i Elinor, î i pierduser i ele pofta deă ă ă ş ş ăş mâncare; iar Margaret se putea considera a fi foarte privilegiat pentru c , dup toate necazurileă ă ă prin care trecuser surorile ei în ultima vreme, dup ce ele fuseser în atâtea rânduri în situa ia deă ă ă ţ a nu le mai arde de mâncare ea, Margaret, nu fusese niciodat nevoit s r mân nemâncat .ă ă ă ă ă ă Dup ce se aduse desertul i vinul, doamna Dashwood i Elinor r maser singure i multă ş ş ă ă ş ă vreme st tur împreun , cufundate în gânduri, f r ca vreuna s scoat o vorb . Doamnaă ă ă ă ă ă ă ă Dashwood nu îndr znea s fac nici o remarc , fiindu-i team s încerce a o mângâia. Î i d deaă ă ă ă ă ă ş ă acum seama c gre ise atunci când se bizuise pe senin tatea pe care Elinor voise s o simuleze; iă ş ă ă ş pe bun dreptate trase concluzia c fata ei mai mare îi prezentase anume lucrurile într-o lumină ă ă atenuat , spre a nu-i mai spori nefericirea ce i-o pricinuise suferin a Mariannei. Constat că ţ ă ă fusese indus în eroare de aten ia grijulie, în eleapt a fiicei ei, care o l sase s - i închipuie că ţ ţ ă ă ă ş ă ata amentul, pe care ea îl observase în trecut, foarte limpede, era de fapt mult mai pu in decât seş ţ obi nuise s cread sau decât se dovedea acum a fi. Doamnei Dashwood îi era tare team c dinş ă ă ă ă pricina acestei impresii gre ite fusese nedreapt , lipsit de aten ie, ba, mai mult înc , fusese reaş ă ă ţ ă cu Elinor a ei; c mâhnirea Mariannei, pentru c fusese mai f i recunoscut , mai sub ochii ei, oă ă ăţş ă f cuse s - i manifeste prea mult duio ia fa de Marianne, i s uite c poate i Elinor, cealaltă ă ş ş ţă ş ă ă ş ă fiic a ei, sufer aproape tot atât de mult, evident f r s exagereze lucrurile i f r s se deaă ă ă ă ă ş ă ă ă b tut .ă ă CAPITOLUL XLVIII. Elinor î i d du acum seama de deosebirea dintre a teptarea unui eveniment nepl cut,ş ă ş ă despre care tii prea bine c are s aib loc, i situa ia faptului împlinit. Constat a adar c , f r sş ă ă ă ş ţ ă ş ă ă ă ă vrea, p strase întotdeauna în inima ei speran a c , atâta timp cât Edward e înc neînsurat, s-ar maiă ţ ă ă putea întâmpla ceva care s împiedice c s toria lui cu Lucy; c propria lui hot râre, interven iaă ă ă ă ă ţ unor prieteni sau vreun mariaj mai avantajos pentru domni oara Steele ar putea surveni, în a a felş ş încât toat lumea s fie fericit . Dar acum el era însurat; i ea se condamn în inima ei pentru că ă ă ş ă ă se mai l sase înc am git de asemenea iluzii care f ceau ca acum vestea pe care o primise s -iă ă ă ă ă ă aduc i mai mult suferin .ăş ă ţă La început r mase pu in mirat s afle c se însurase atât de repede, înainte (dup câte î iă ţ ă ă ă ă ş închipuia) s fi fost hirotonisit i înainte, a adar, de a fi intrat în st pânirea parohiei, dar î i d duă ş ş ă ş ă curând seama cât de probabil era ca Lucy, în grija ei egoist , în graba ei de a pune mâna pe el, să ă nu mai in seama de nimic altceva decât de riscul ce i-l putea aduce o amânare. Se c s toriser –ţ ă ă ă ă se c s toriser la Londra – i în momentul acela se gr beau s ajung la unchii ei. Ce trebuie s fiă ă ă ş ă ă ă ă

sim it Edward aflându-se la doar patru mile de Barton… v zându-l pe servitorul mamei ei… iţ ă ş auzind mesajul transmis de Lucy! Presupunea c foarte curând se vor stabili la Delaford:ă — Delaford – locul unde se unelteau atâtea lucruri ce-o puteau interesa; locul pe care dorea s -l cunoasc i pe care voia, totu i, s -l evite. Într-o clip îi i v zu în c su a parohial : oă ăş ş ă ă ş ă ă ţ ă v zu pe Lucy organizând totul, energic , i izbutind s le duc pe toate la bun sfâr it, îmbinândă ă ş ă ă ş dorin a unei aparen e elegante cu o cump tare dus la extrem i fiindu-i ru ine s nu fie cumvaţ ţ ă ă ş ş ă b nuit m car de jum tate din iretlicurile ce avea s le foloseasc pentru a face economii,ă ă ă ă ş ă ă urm rindu- i propriile interese în toate privin ele; încercând s ob in favorurile coloneluluiă ş ţ ă ţ ă Brandon, ale doamnei Jennings i a tuturor prietenilor ei avu i. Pe Edward nu i-l putu închipuiş ţ ş într-un fel anume, i nici nu vroia s i-l închipuie. Fericit sau nefericit, nu putea fi nicicumş ăş mul umit , gândindu-se la el: încerca s - i alunge din minte orice imagine a lui.ţ ă ă ş Lui Elinor îi pl cea s cread c vreuna dintre cuno tin ele lor din Londra le va scrieă ă ă ă ş ţ pentru a le anun a evenimentul i pentru a le mai da i alte am nunte; dar zilele treceau f r ca eleţ ş ş ă ă ă s primeasc ve ti sau vreo scrisoare. De i nu era convins c vreunul dintre prietenii ei este cuă ă ş ş ă ă adev rat de condamnat, ea îi g sea vinova i pe to i. Erau cu to ii nep s tori sau indolen i.ă ă ţ ţ ţ ă ă ţ — Când te gânde ti s -i scrii colonelului Brandon, m mic ? Întrebarea izbucni ca urmareş ă ă ă a ner bd rii lui Elinor, care dorea s afle mai multe am nunte.ă ă ă ă — I-am scris s pt mâna trecut , iubita mea, i m a tept mai degrab s -l v d sosindă ă ă ş ă ş ă ă ă decât s primesc vreo scrisoare de la el. L-am rugat insistent s vin la noi i nu m-a mira de locă ă ă ş ş s -l v d intrând în cas azi, mâine sau în oricare din zile.ă ă ă Asta însemna ceva… era un lucru pe care-l putea a tepta cu ner bdare. Era imposibil caş ă domnul Brandon s nu-i poat da vreo informa ie.ă ă ţ Nici nu-i trecuser bine prin minte toate aceste gânduri, când silueta unui b rbat c lare oă ă ă f cu s - i îndrepte privirile spre fereastr . C l re ul se opri la poarta casei lor. Era un gentilom…ă ă ş ă ă ă ţ trebuia s fie chiar colonelul Brandon. Acum avea s afle i alte am nunte i începu s tremure înă ă ş ă ş ă a teptarea lor. Dar nu era colonelul Brandon; noul venit n-avea nici aerul i nici în l imeaş ş ă ţ colonelului. Dac ar fi fost cu putin ar fi spus mai degrab c este Edward. Privi din nou.ă ţă ă ă B rbatul tocmai desc lecase: nu mai putea fi vorba de vreo eroare – era Edward în persoan .ă ă ă Elinor se retrase de la fereastr i se a ez .ăş ş ă „Vine de la domnul Pratt anume s ne vad . Promit s fiu calm … promit s mă ă ă ă ă ă st pânesc.”ă Într-o clip v zu c i mama i surorile ei î i d duser seama de gre eal . O v zu peă ă ăş ş ş ă ă ş ă ă mama ei i pe Marianne schimbându-se la fa … le v zu uitându-se la ea i optindu- i ceva întreş ţă ă ş ş ş ele. Ar fi dat orice s poat vorbi, spre a le face s în eleag c nu dore te ca ele s manifesteă ă ă ţ ă ă ş ă r ceal , sau lips de considera ie în atitudinea lor fa de el; dar nu putu rosti un singur cuvânt iă ă ă ţ ţă ş fu silit s lase totul pe seama propriului lor tact.ă ă Nimeni nu scoase vreo vorb . A teptau toate patru în t cere ca vizitatorul s - i facă ş ă ă ş ă apari ia. Îi auzir pa ii pe pietri ul aleii: o clip mai târziu era pe coridor i apoi, în ceaţ ă ş ş ă ş urm toare, se afla în fa a lor.ă ţ Nici m car lui Elinor înf i area lui nu i se p ru aceea a unui om foarte fericit. Era palid iă ăţş ă ş tulburat; î i f cea impresia c -i este team de primirea care i se va face i c e con tient c nuţ ă ă ă ş ă ş ă merit una cordial . Dar doamna Dashwood, fiind încredin at c nu face altceva decât s seă ă ţ ă ă ă conformeze dorin elor acelei fiice ale ei, de care inten iona acum, din toat inima, s se laseţ ţ ă ă c l uzit în orice privin , îl întâmpin cu un aer de fals încântare, îi întinse mâna i-i ură ă ă ţă ă ă ş ă fericire.

Edward ro i i bâigui un r spuns pe care nu-l putur în elege. Buzele lui Elinor seş ş ă ă ţ mi caser i ele o dat cu cele ale mamei ei; i, dup ce trecu acest moment în care ar fi trebuit sş ăş ă ş ă ă se dovedeasc mai activ , îi p ru r u c nu-i strânsese i ea mâna. Dar era prea târziu; cu oă ă ă ă ă ş înf i are care ar fi dorit s fie sincer , se a ez la loc i începu s vorbeasc despre vreme.ăţş ă ă ş ă ş ă ă Marianne se retr sese mai într-un col al od ii, s fie v zut cât mai pu in, s - i poată ţ ă ă ă ă ţ ă ş ă ascunde mâhnirea; iar Margaret, în elegând numai într-o oarecare m sur cum stau lucrurile,ţ ă ă consider c se cuvine s arboreze un aer demn, a a încât se a ez cât mai departe de el i t cu totă ă ă ş ş ă ş ă timpul. Dup ce Elinor încet s - i arate încântarea fa de vremea frumoas de afar , se l s oă ă ă ş ţă ă ă ă ă t cere grea. Fu întrerupt de doamna Dashwood, care se sim i obligat s - i arate speran ele că ă ţ ă ă ş ţ ă doamna Ferrars se simte bine. Edward r spunse gr bit c da, a a este.ă ă ă ş Urm apoi o alt pauz .ă ă ă Hot rât s se st pâneasc , de i îi era team c n-are s poat vorbi cu glasul ei firesc,ă ă ă ă ă ş ă ă ă ă Elinor întreb :ă — Doamna Ferrars este la Longstaple? — La Longstaple! Replic Edward cu un aer uimit. Nu. Mama e la Londra.ă — M interesam de doamna Edward Ferrars, spuse Elinor, luând lucrul de mân de peă ă mas .ă Nu îndr zni s - i ridice privirile; dar atât doamna Dashwood cât i Marianne î i a intiră ă ş ş ş ţ ă ochii asupra lui. Edward se înro i, p ru încurcat de parc s-ar fi îndoit de ceva i dup o oarecare ezitare,ş ă ă ş ă spuse: — V referi i poate la fratele meu… vre i poate s spune i doamna… doamna Robertă ţ ţ ă ţ Ferrars… — Doamna Robert Ferrars! Repetar Marianne i doamna Dashwood cu un glas ce tr da oă ş ă profund uimire; i de i Elinor nu putu s rosteasc nici un cuvânt, pân i ochii ei îl fixau cuă ş ş ă ă ăş aceea i mirare ner bd toare. Edward se ridic de pe scaun i se duse pân la fereastr , dândş ă ă ă ş ă ă impresia c nu tie ce-ar trebui s fac ; lu de pe pervazul ferestrei un foarfece i stricându-lă ş ă ă ă ş pentru c îi t ie teaca în buc ele în timp ce vorbea, spuse, în grab mare:ă ă ăţ ă — Poate c nu ti i; se prea poate s nu fi aflat c fratele meu s-a c s torit de curând cu…ă ş ţ ă ă ă ă cu cea mai tân r dintre… cu domni oara Lucy Steel.ă ă ş Vorbele lui fur repetate cu o uimire de nedescris de mama i de surorile ei, dar nu deă ş Elinor care edea, cu capul aplecat asupra lucrului de mân , atât de agitat încât abia dac maiş ă ă ă tia unde se afl .ş ă

— Da, spuse el, s-au c s torit s pt mâna trecut i acum sunt la Dawlish.ă ă ă ă ăş Elinor nu mai putu r mâne locului. Ie i aproape alergând din salona ; i de îndat ce u aă ş ş ş ă ş se închise în urma ei, izbucni în lacrimi de bucurie, care, i se p ru c nu se vor mai opri niciodat .ă ă ă Edward, care pân atunci se uitase ori încotro numai la Elinor nu, o v zu c pleac în grab i î iă ă ă ă ăş ş d du probabil seama de emo ia de care era st pânit sau poate c o i auzi chiar: c ci imediată ţ ă ă ă ş ă dup aceea c zu într-o reverie ce nu putu fi, întrerupt de nici o observa ie, de nici o întrebare iă ă ă ţ ş nici m car de vorbele pline de afec iune ale doamnei Dashwood; i în cele din urm , f r s maiă ţ ş ă ă ă ă spun nimic, p r si înc perea i porni pe jos spre sat, l sându-i pe ceilal i în culmea uimirii i înă ă ă ă ş ă ţ ş mare încurc tur , ne tiind ce s cread despre aceast schimbare atât de nea teptat i deă ă ş ă ă ă ş ăş minunat a situa iei – c ci n-aveau nici un alt mijloc de a se l muri decât propriile loră ţ ă ă presupuneri. CAPITOLUL XLIX.

Oricât de inexplicabile i s-ar fi p rut, întregii familii, împrejur rile ce duseser la această ă ă ă eliberare, era cert c Edward sc pase; i era pentru toat lumea u or de prev zut cum avea el s seă ă ş ă ş ă ă foloseasc de aceast libertate; c ci dup ce cunoscuse timp de mai bine de patru ani binefacerileă ă ă ă unei logodne pripite, pe care o f cuse f r consim mântul mamei lui – având în vedere prima saă ă ă ţă încercare ce d duse gre , la ce altceva te puteai a tepta de la el decât s se logodeasc pe dat dină ş ş ă ă ă nou? De fapt, misiunea cu care venise la Barton, era foarte simpl . Nu voia decât s o roage peă ă Elinor s se m rite cu el; i inând seama c nu era cu totul lipsit de experien într-o asemeneaă ă ş ţ ă ţă privin , putea s par ciudat c se simte atât de stânjenit cum era de fapt f când o cerere înţă ă ă ă ă c s torie, c avea nevoie de atâta încurajare i de aer curat.ă ă ă ş Dar cred c nu este nevoie s mai spunem cât timp a trebuit s se plimbe pân ce a luată ă ă ă hot rârea, cât de curând s-a ivit prilejul ca el s i-o pun în aplicare, în ce fel a f cut-o i cum aă ăş ă ă ş fost primit propunerea lui.ă Ceea ce trebuie neap rat relatat este c pe la patru, când se a ezar cu to ii la mas , deci laă ă ş ă ţ ă trei ore dup sosirea lui, Edward fusese acceptat de Elinor, c p tase încuviin area mamei ei i nuă ă ă ţ ş numai c se putea manifesta ca un îndr gostit entuziast, ci i era, de fapt i de drept, unul dintreă ă ş ş cei mai ferici i oameni. Situa ia lui îi aducea într-adev r mai mult decât deplin mul umireţ ţ ă ă ţ sufleteasc .ă Nu numai c se putea bucura de obi nuitul succes al unei iubiri împ rt ite, ce-i umpleaă ş ă ăş inima de încântare, f cându-l s fie vesel i binedispus. Se eliberase, i pe lâng toate, f r s aibă ă ş ş ă ă ă ă ă nimic s - i repro eze, dintr-o încurc tur care îl f cuse mult vreme s se simt nenorocit,ă ş ş ă ă ă ă ă ă sc pase de o femeie pe care de mult vreme încetase s-o mai iubeasc ; i ajunsese dintr-o dată ă ă ş ă într-o situa ie de pa nic siguran , la care se gândise probabil aproape cu disperare, de îndat ceţ ş ă ţă ă apucase s o doreasc din inim . Atinsese fericirea pornind nu de la îndoial i încordare, ci de laă ă ă ăş o cumplit suferin sufleteasc ; i schimbarea se manifest v dit printr-o voio ie atât de sincer ,ă ţă ă ş ă ă ş ă de debordant i de plin de recuno tin , cum nu le mai fusese dat prietenelor lui s vadăş ă ş ţă ă ă vreodat la el.ă Acum î i deschise sufletul fa de Elinor; îi m rturisi toate sl biciunile i gre elile de careş ţă ă ă ş ş se f cuse el vinovat i ata amentul de tân r f r experien fa de Lucy, fu acum analizat cuă ş ş ă ă ă ă ţă ţă demnitatea filosofic a celor dou zeci i patru de ani ai lui.ă ă ş — A fost o pornire prosteasc , nebuneasc din partea mea, spuse el, rezultatul faptului că ă ă nu cuno team lumea i c n-aveam altceva mai bun de f cut. Dac la optsprezece ani, atunci cândş ş ă ă ă m-a luat de la domnul Pratt, mama s-ar fi gândit s m fac s îmbr i ez vreo profesie, cred, baă ă ă ă ăţş sunt chiar sigur, c nu s-ar fi întâmplat s m logodesc; c ci de i am plecat din Longstaple cu oă ă ă ă ş dragoste – pe care o socoteam pe atunci de nezdruncinat – pentru nepoata lui, dac atunci a fiă ş avut vreo îndeletnicire care s m preocupe i s m in câteva luni departe de ea, a fi sc pată ă ş ă ăţ ă ş ă foarte curând de acea afec iune închipuit , mai ales dac m-a fi învârtit i eu mai mult prin lume,ţ ă ă ş ş a a cum a fi fost obligat de o asemenea situa ie. Dar în loc s am ceva de f cut, în loc ca familiaş ş ţ ă ă mea s se gândeasc s -mi aleag o profesie sau s m lase pe mine s-o fac, m-am întors acas s -ă ă ă ă ă ă ă ămi pierd timpul trând vind; i în anul care a urmat n-am reu it s am vreo ocupa ie nici m car cuă ş ş ă ţ ă numele – ca de pild s fiu la universitate – c ci nu m-au înscris la Oxford decât când am împlinită ă ă nou sprezece ani. A a c n-aveam nimic alta mai bun de f cut în lume decât s -mi închipui că ş ă ă ă ă sunt îndr gostit; i cum mama mea n-a reu it în nici un fel s transforme casa noastr într-ună ş ş ă ă c min agreabil, cum n-aveam un prieten i un tovar în fratele meu i nu-mi pl cea s leg noiă ş ăş ş ă ă cuno tin e, a fost cât se poate de firesc ca eu s revin foarte adesea la Longstaple, unde mş ţ ă ă sim eam întotdeauna ca acas i unde tiam c sunt întotdeauna bine primit; a a c acolo mi-amţ ăş ş ă ş ă petrecut cea mai mare parte din timp, între optsprezece i nou sprezece ani: Lucy îmi ap reaş ă ă

drept cea mai blând i mai amabil fat din lume. Pe deasupra mai era i dr gu – sau cel pu inăş ă ă ş ă ţă ţ a a mi se p rea mie pe atunci; i v zusem atât de pu ine alte femei, încât nu puteam faceş ă ş ă ţ compara ii ca s fiu con tient i de defecte. inând a adar seama de toate acestea, sper c , oricâtţ ă ş ş Ţ ş ă de nechibzuit ar fi fost logodna noastr , a a cum s-a dovedit de fapt a fi, în toate privin ele, n-aă ă ş ţ fost, la timpul acela o nebunie nefireasc sau de neiertat.ă Schimbarea ce se produsese, în decurs de câteva ore, în mintea i starea de spirit a celorş din familia Dashwood fu atât de mare, de fericit , încât promitea s le ofere satisfac ia unei nop iă ă ţ ţ de nesomn. Doamna Dashwood, prea încântat ca s se mai gândeasc la odihn , nu tia cum s -ă ă ă ă ş ăi manifeste dragostea ei fa de Edward, i nici cum s o laude mai mult pe Elinor, nu tia cumş ţă ş ă ş

s fie suficient de recunosc toare sor ii pentru c -l eliberase pe Edward, f r s -i r nească ă ţ ă ă ă ă ă ă sentimentele delicate i nici cum s le lase r gaz tinerilor s stea de vorb nestingheri i i,ş ă ă ă ă ţ ş totodat , s se poat i ea bucura, a a cum dorea, de vederea i societatea lor.ă ă ăş ş ş Marianne nu- i putu exprima fericirea altfel decât v rsând lacrimi. Vrând-nevrând, minteaş ă ei f cea compara ii i încerca regrete; iar bucuria ei, de i la fel de sincer i adev rat pe cât era iă ţ ş ş ăş ă ă ş dragostea ce-o sim ea pentru sora ei, nu era de natur s-o fac s devin nici vesel i niciţ ă ă ă ă ăş vorb rea .ă ţă Dar Elinor? Cum ar trebui s descriem sentimentele ei? Din clipa în care aflase c Lucy s-ă ăa c s torit cu altul, c Edward e liber i pân în clipa în care el d duse temei speran elor pe careă ă ă ş ă ă ţ ea i le f cuse neîntârziat, Elinor nu mai avusese o clip de lini te, de i încercase, între timp,ş ă ă ş ş sentimente foarte diferite. Dar când trecu i momentul cel greu, când toate îndoielile i întreaga eiş ş îngrijorare fur înl turate, când î i compar situa ia cu cea de pân atunci, când îl v zu pe Edwardă ă ş ă ţ ă ă sc pat în mod onorabil de logodna lui anterioar , când v zu cum, profitând f r întârziere deă ă ă ă ă aceast eliberare, venise la ea s -i spun c o iube te cu tot atâta duio ie i statornicie, precumă ă ă ă ş ş ş presupusese ea întotdeauna – când î i d du seama de toate acestea, fu cople it , doborât deş ă ş ă ă propria ei fericire; i cum, spre norocul nostru, mintea omeneasc se obi nuie te u or cu oriceş ă ş ş ş schimbare în bine, nu-i trebuir decât câteva ceasuri s - i potoleasc starea de spirit i s - iă ă ş ă ş ă ş lini teasc inima.ş ă Edward era acum stabilit la vil pe cel pu in o s pt mân , c ci orice treburi ar fi avut el deă ţ ă ă ă ă dus la îndeplinire, era imposibil s acorde mai pu in de o s pt mân bucuriei lui de a fi al turi deă ţ ă ă ă ă Elinor sau s m rturiseasc jum tate din câte avea el de spus despre trecut, prezent i viitor; c ciă ă ă ă ş ă de i dou fiin e ra ionale sunt în m sur s discute în câteva ore de conversa ie neîntrerupt maiş ă ţ ţ ă ă ă ţ ă multe subiecte decât se întâmpl în mod obi nuit, lucrurile stau îns altfel când este vorba de doiă ş ă îndr gosti i.ă ţ Ei nu socotesc niciodat încheiat un subiect i nici terminat o comunicare, dac n-au maiă ş ă ă f cut-o de cel pu in dou zeci de ori pân atunci.ă ţ ă ă Fire te c unul dintre primele subiecte luate în discu ie de c tre cei doi îndr gosti i fuş ă ţ ă ă ţ c s toria lui Lucy, uimirea fireasc i nesfâr it pe care ea o stârnea tuturora; i cum Elinor îiă ă ăş ş ă ş cuno tea foarte bine pe amândoi, atât pe Lucy cât i pe Robert, acest lucru o f cea s considereş ş ă ă mariajul lor ca reprezentând cea mai extraordinar i inexplicabil situa ie de care aflase pânăş ă ţ ă atunci. Cum de ajunseser s se c s toreasc i ce anume nu-i reu iser s -l fac pe Robert s se-ă ă ă ă ăş ş ă ă ă ănsoare cu o fat , despre a c rei frumuse e îl auzise chiar ea vorbind f r pic de admira ie – o fată ă ţ ă ă ţ ă care mai era, pe deasupra, logodit cu fratele lui i din pricina c reia acel frate fusese izgonit dină ş ă familie – acestea reprezentau mistere ce-i dep eau puterea de în elegere. Întreaga poveste îiăş ţ desf ta inima, imagina ia ei o considera ridicol , dar pentru mintea ei, pentru judecata ei, eraă ţ ă enigma cea mai de nedezlegat. Edward se str dui totu i s o explice, f când presupunerea c , poate, dup ce seă ş ă ă ă ă întâlniser întâmpl tor, îngâmfarea unuia fusese atât de m gulit de lingu elile celeilalte, încâtă ă ă ă ş

pân la urm se ajunsese la deznod mântul tiut. Elinor î i aduse aminte de cele ce-i spuseseă ă ă ş ş Robert în Harley Street, despre p rerea acestuia cu privire la influen a pe care interven ia lui ar fiă ţ ţ putut s-o aib asupra situa iei fratelui s u, dac ea ar fi fost f cut la timp. Îi relat lui Edwardă ţ ă ă ă ă ă spusele fratelui lui, Robert. — În cele ce mi-ai spus îl recunosc întocmai pe Robert, remarc Edward numaidecât. iă Ş poate c la asta s-a i gândit, ad ug el dup aceea, când a f cut cuno tin cu ea. i este foarteă ş ă ă ă ă ş ţă Ş probabil c Lucy a încercat la început s -i ob in serviciile în favoarea mea. i abia dup aceea s-ă ă ţ ă Ş ăar putea s se fi n scut alte planuri.ă ă Dar de când existau rela ii între Lucy i Robert, în aceast privin nici Edward i niciţ ş ă ţă ş Elinor nu tiau absolut nimic; c ci la Oxford, unde se hot râse Edward s stea, dup ce p r siseş ă ă ă ă ă ă Londra, nu avusese prilejul s afle alte lucruri despre ea, decât cele pe care i le comunica Lucyă personal, iar scrisorile acesteia, pân în ultima clip , n-au fost nici mai rare i nici mai pu ină ă ş ţ afectuoase decât de obicei. A a c n-a avut nici cea mai mic b nuial care s -l preg teascş ă ă ă ă ă ă ă pentru ceea ce avea s se întâmple; i când în cele din urm afl noutatea printr-o scrisoare peă ş ă ă care o primi chiar de la Lucy, un timp, r mase, dup p rerea lui, pe jum tate prostit, încercândă ă ă ă sentimente când de uimire i de groaz , când de bucurie la gândul c devenise astfel un om liber.ş ă ă Edward îi înmân lui Elinor scrisoarea ce o primise de la Lucy.ă „Drag domnule, Fiind foarte sigur c am pierdut de mult vreme dragostea dumitale,ă ă ă ă am considerat c sunt liber s -mi d ruiesc sentimentele altui b rbat i nu m îndoiesc c voi fi laă ă ă ă ă ş ă ă fel de fericit cu el, cum credeam pe vremuri c a putea fi cu dumneata; dar consider c e maiă ă ş ă prejos de demnitatea mea s accept mâna cuiva care i-a d ruit inima altei femei. Doresc dină ş ă suflet s fii fericit în alegerea dumitale i nu va fi vina mea dac nu vom r mâne prieteni buni, a aă ş ă ă ş cum s-ar cuveni s fim, datorit leg turilor de rudenie ce exist acum între noi. Recunosc deschisă ă ă ă c nu- i port de loc pic i sunt sigur c vei fi prea generos s ne faci vreun r u. Fratele dumitaleă ţ ăş ă ă ă ă mi-a câ tigat pe de-a-ntregul inima, i cum n-am putea tr i unul f r cel lalt, tocmai ne-am întorsş ş ă ă ă ă de la altar, ne afl m în drum spre Dawlish, unde vom r mâne câteva s pt mâni; scumpulă ă ă ă dumitale frate ine mult s vad acest loc, dar eu m-am gândit ca înainte de a pleca s te deranjezţ ă ă ă cu aceste câteva rânduri, r mânând sincera dumitale prieten i cumnat , care- i dore te totă ăş ă ţ ş binele, Lucy Ferrars” „Am ars toate scrisorile dumitale i o s - i înapoiez cu prima ocazieş ă ţ medalionul. Distruge i dumneata, te rog, mâzg lelile mele – dar dac dore ti, po i p stra inelulş ă ă ş ţ ă cu uvi a mea de p r.”ş ţ ă Elinor citi scrisoarea i i-o înapoie f r nici un comentariu.ş ă ă — N-am s - i cer p rerea în leg tur cu felul în care e scris , spuse Edward. Pe vremuri n-ă ţ ă ă ă ăa fi vrut pentru nimic în lume ca tu s vezi vreo scrisoare de-a ei. E groaznic s ai i o cumnatş ă ă ş ă ce scrie astfel, dar înc o so ie! Cât mi-a mai fost de ru ine citindu-i rândurile ce mi le trimitea! iă ţ ş Ş cred c pot spune c înc din prima jum tate de an a logodnei noastre aceasta este prima scrisoareă ă ă ă ce-am primit-o de la ea al c rei con inut compenseaz , pentru mine, defectele de stil.ă ţ ă — Oricum se vor fi întâmplat lucrurile, spuse Elinor dup o pauz , nu încape îndoial că ă ă ă s-au c s torit; i mama ta s-a pedepsit singur . Independen a material cu care l-a înzestrat peă ă ş ă ţ ă Robert, din cauza resentimentelor ce le avea împotriva ta, i-a dat acestuia posibilitatea s aleagă ă singur; i de fapt n-a f cut altceva decât s -l mituiasc cu o mie de lire pe an pentru ca el sş ă ă ă ă s vâr easc îns i fapta pentru care te-a dezmo tenit pe tine când i-a aflat inten iile. Presupun că ş ă ăş ş ţ ţ ă nu va fi mai pu in lovit de c s toria lui Robert cu Lucy, decât ar fi fost dac te-ai fi însurat tu cuţ ă ă ă ă ea. — Va fi înc i mai r u lovit , c ci Robert a fost întotdeauna favoritul ei. Va fi mult maiăş ă ă ă lovit i din acelea i considerente îl va ierta mult mai repede.ăş ş

Edward nu tia care era în momentul acela adev rata stare de lucruri dintre mama lui iş ă ş Robert, c ci nu încercase înc s ia leg tura cu nimeni din familie. P r sise Oxfordul la mai pu ină ă ă ă ă ă ţ de dou zeci i patru de ore dup ce primise scrisoarea lui Lucy i neavând decât un singur el, celă ş ă ş ţ mai apropiat drum spre Barton, nu avusese r gaz s se gândeasc la vreun alt plan de comportareă ă ă decât la cel strict legat de destina ia sa. Nu putea ac iona în nici un fel pân când nu avea s tieţ ţ ă ăş ce soart îi h r ze te domni oara Dashwood. i se poate presupune c iu eala cu care venise s - iă ă ă ş ş Ş ă ţ ă ş întâmpine aceast soart – în ciuda geloziei cu care se gândise odinioar la colonelul Brandon, aă ă ă modestiei cu care- i aprecia propriile merite i a polite ii cu care se vorbea de îndoielile ce le aveaş ş ţ în inim – nu-l f cuse totu i s se a tepte la o primire foarte proast . Era de datoria lui, totu i, să ă ş ă ş ă ş ă spun c se temuse de a a ceva i o f cu într-un chip foarte elegant. Ce-ar fi putut spune despreă ă ş ş ă acela i lucru un an mai târziu î i poate închipui orice so i orice so ie.ş ş ţ ş ţ Elinor î i d dea perfect de bine seama c Lucy inten ionase f r îndoial , s le induc înş ă ă ţ ă ă ă ă ă eroare, s -i fac lui Edward un r u, când le trimisese mesajul prin Thomas; i Edward însu i, careă ă ă ş ş era i el acum pe deplin edificat cu privire la caracterul ei, nu- i f cea scrupule s-o creadş ş ă ă capabil de cea mai cumplit josnicie a unei firi nejustificat de r uvoitoare. De i î i d duse deă ă ă ş ş ă mult vreme seama, înc dinainte de a face cuno tin cu Elinor, de ignoran a lui Lucy i de lipsaă ă ş ţă ţ ş de orizont manifestat de unele dintre p rerile ei, el pusese totul pe seama faptului c nu esteă ă ă suficient de instruit ; i pân ce nu primise ultima ei scrisoare, fusese întotdeauna încredin at că ş ă ţ ă este o fat binevoitoare, bun la suflet i care ine mult la el. Doar aceast convingere îlă ă ş ţ ă determinase s nu rup o logodn care, cu mult înainte ca ea s fi fost descoperit i s stârnească ă ă ă ăş ă ă mânia mamei lui, însemnase un izvor permanent de nelini te i de regret pentru el.ş ş — Am considerat, spuse el, c , indiferent de propriile mele sentimente, este de datoriaă mea s o las pe ea s aleag dac vrea s continue sau s rup logodna, atunci când mama ne-aă ă ă ă ă ă ă renegat i când am r mas f r nici un ajutor pe lume. Într-o asemenea situa ie, în care nimic nuş ă ă ă ţ p rea s ispiteasc avari ia sau vanitatea vreunei fiin e omene ti, cum s -mi pot închipui – cândă ă ă ţ ţ ş ă ea a insistat atât de serios, cu atâta c ldur , s -mi împ rt easc soarta, oricare-ar fi ea – c Lucyă ă ă ă ăş ă ă nu este animat de cea mai dezinteresat afec iune? i nu pot în elege nici chiar acum ce motiv oă ă ţ Ş ţ fi avut sau ce avantaj î i închipuia c poate avea r mânând legat de un om fa de care nu aveaş ă ă ă ţă nici cea mai mic afec iune i care n-avea nimic alta pe lume decât dou mii de lire. Nu putea să ţ ş ă ă prevad c domnul Brandon îmi va oferi parohia.ă ă — Nu, dar î i putea închipui c se va întâmpla ceva în favoarea ta; c pân la urmş ă ă ă ă familia ta s-ar mai îndupleca. i în orice caz n-avea nimic de pierdut, r mânând logodit cu tine,Ş ă ă c ci, dup cum a i dovedit-o, acest lucru nu i-a înc tu at nici pornirile i nici ac iunile. Leg turaă ă ş ă ş ş ţ ă cu tine era cât se poate de onorabil i probabil c , prin ea, a câ tigat în ochii prietenilor ei; i, deăş ă ş ş nu s-ar fi ivit ceva mai avantajos, atunci era mai bine pentru ea s se m rite cu tine, decât s nu seă ă ă c s toreasc de loc.ă ă ă Edward fu, fire te, imediat convins c nimic n-ar fi putut fi mai firesc decât comportareaş ă lui Lucy i nici mai evident decât motivul acesteia.ş Elinor îl cert cu asprime pe Edward, a a cum fac întotdeauna femeile când impruden aă ş ţ b rba ilor nu este altceva decât un compliment ce li se aduce lor, c î i petrecuse atâta timp cu eleă ţ ă ş la Norland, când de fapt cu siguran î i d dea seama c se ar ta nestatornic fa de Lucy.ţă ş ă ă ă ţă — Te-ai comportat f r îndoial gre it, spuse ea; c ci, l sând la o parte propria meaă ă ă ş ă ă convingere, datorit comport rii tale, leg turile dintre noi creau o impresie gre it f când lumeaă ă ă ş ă ă s se a tepte la ceva ce nu se putea întâmpla, din pricina situa iei în care te g seai.ă ş ţ ă Edward nu putu decât s -i spun cât de ne tiutoare îi fusese inima i cât de tare gre iseă ă ş ş ş încrezându-se în tr inicia logodnei lui.ă

— Am fost destul de prost s cred c , din pricin c inima mea era promis alteia, nuă ă ă ă ă putea exista vreo primejdie dac m aflam în preajma ta; con tiin a faptului c sunt logodit mă ă ş ţ ă ă f cea s sper c atât afec iunea cât i cinstea mea sunt sacre i de neatins. Îmi d deam seama c teă ă ă ţ ş ş ă ă admir, dar îmi ziceam c asta nu înseamn decât prietenie; i n-am constatat cât de departe auă ă ş mers lucrurile, pân ce n-am început s fac compara ii între tine i Lucy. Din clipa aceea îns ,ă ă ţ ş ă b nuiesc, am f cut r u, z bovind în Sussex; i argumentele cu care m convingeam c e necesară ă ă ă ş ă ă s r mân acolo se rezumau la urm toarele: pericolul m prive te doar pe mine; nu fac nici un r uă ă ă ă ş ă altcuiva decât mie însumi. Elinor zâmbi i cl tin din cap.ş ă ă Edward afl cu pl cere de apropiata sosire la vil a colonelului Brandon, deoarece doreaă ă ă cu adev rat nu numai s -l cunoasc mai bine, dar s aib un prilej pentru a-l convinge c nu mai eă ă ă ă ă ă sup rat c i-a oferit parohia Delaford.ă ă — Lucru care, spuse el, în momentul de fa , dup ce atunci i-am mul umit cu atât deţă ă ţ pu in polite e, îl va fi f cut s cread c nu l-am iertat niciodat pentru propunerea aceea.ţ ă ţ ă ă ă ă ă i acum, începu s se mire i el c nu se dusese înc s vad locul. Dar întreaga poveste îlŞ ă ş ă ă ă ă interesase atât de pu in, încât toate câte le tia el despre cas , gr din i domeniile bisericii,ţ ş ă ă ăş despre întinderea parohiei, starea p mântului, cât de mare era dajdia ce o primea biserica, nu erauă decât informa ii primite de la Elinor, care i ea le aflase de la colonelul Brandon i le ascultase cuţ ş ş atâta aten ie încât ajunsese s cunoasc pe deplin subiectul.ţ ă ă Pân la urm o singur chestiune r mase înc în suspensie; mai aveau de înfruntat oă ă ă ă ă singur dificultate.ă Erau lega i de o afec iune reciproc , aprobat cu toat c ldura de prietenii lor adev ra i;ţ ţ ă ă ă ă ă ţ faptul c se cuno teau atât de bine unul pe cel lalt p rea s prevad fericirea lor ca pe oă ş ă ă ă ă certitudine i singurul lucru ce le trebuia era un venit din care s poat tr i. Edward dispunea deş ă ă ă dou mii de lire, iar Elinor de una; asta, împreun cu parohia Delaford, era toat averea lor; c ciă ă ă ă era imposibil ca doamna Dashwood s -i mai ajute cu ceva; i niciunul dintre ei nu era chiar atâtă ş de îndr gostit încât s cread c un venit de trei sute cincizeci de lire pe an le putea asigura un traiă ă ă ă confortabil. Edward mai spera totu i într-o schimbare în bine a atitudinii mamei lui fa de el; i peş ţă ş asta se bizuia el pentru a- i rotunji veniturile. Dar Elinor nu- i f cea astfel de speran e; c ci, deş ş ă ţ ă vreme ce Edward tot nu se va putea c s tori cu domni oara Morton i cum doamna Ferrars seă ă ş ş referise – în acei termeni m gulitori – la o eventual c s torie între ea, Elinor, i Edward doar caă ă ă ă ş la un r u mai mic decât la c s toria dintre el i Lucy Steele, lui Elinor îi era tare team c lovituraă ă ă ş ă ă ce i-o d duse Robert mamei lui nu va servi la nimic altceva decât s o îmbog easc pe Fanny.ă ă ăţ ă Cam la patru zile dup sosirea lui Edward, î i f cu apari ia i colonelul Brandon,ă ş ă ţ ş des vâr ind astfel bucuria doamnei Dashwood i f cându-i onoarea ca, pentru prima dat de cândă ş ş ă ă se aflau la Barton, s aib mai mul i musafiri decât putea s g zduiasc vili oara. Lui Edward i seă ă ţ ă ă ă ş rezerv privilegiul de prim sosit, a a c domnul Brandon se ducea în fiecare sear la Barton Park,ă ş ă ă unde mai st tuse de atâtea ori i de unde se întorcea de obicei diminea a, destul de devremeă ş ţ pentru a întrerupe t te- -t te-ul celor doi îndr gosti i dinaintea micului dejun.ę ŕ ę ă ţ O edere de trei s pt mâni la Delaford, unde, în orele de sear , mai ales, nu prea aveaş ă ă ă mare lucru de f cut decât s calculeze dispropor ia dintre vârsta de treizeci i ase de ani i cea deă ă ţ ş ş ş aptesprezece, îl aduse la Barton, într-o stare de spirit care avu nevoie, pentru a deveni maiş

optimist , de înf i area mult mai s n toas a Mariannei, de c ldura cu care ea îl primi, i deă ăţş ă ă ă ă ş încuraj rile mamei ei. Dar, între prieteni ca cei de la Barton, m gulit de aprecierea lor, Brandonă ă se mai învior . Nu-i ajunsese înc la urechi nici o veste despre c s toria lui Lucy; nu tia nimică ă ă ă ş despre cele întâmplate; a a c , primele ceasuri ale vizitei lui i le petrecu ascultând i minunându-ş ă ş ş

se. Doamna Dashwood îi explic totul; i colonelul g si un nou motiv s se bucure pentru ceea ceă ş ă ă f cuse pentru domnul Ferrars, deoarece pân la urm ajutorul lui promova interesul lui Elinor.ă ă ă E inutil s spunem c domnii ajunser s se aprecieze tot mai mult, pe m sur ce seă ă ă ă ă ă cuno teau mai bine, c ci altfel nici nu se putea. Probabil c asem narea dintre ei, dintreş ă ă ă principiile lor s n toase i bunul lor sim , asem narea dintre temperamentul lor i felul lor de aă ă ş ţ ă ş gândi, ar fi fost probabil suficient pentru a-i face s se împrieteneasc , chiar i f r s mai existeă ă ă ş ă ă ă i alte motive; dar faptul c erau îndr gosti i de dou surori i mai cu seam de dou surori ceş ă ă ţ ă ş ă ă ineau atât de mult una la alta, f cu ca respectul reciproc dintre ei s devin inevitabil i imediatţ ă ă ă ş

ceea ce altfel ar fi trebuit poate s mai a tepte efectul timpului i al judec ii.ă ş ş ăţ Scrisorile ce le primir de la Londra, care cu câteva zile în urm ar fi f cut fiecare nervă ă ă din trupul lui Elinor s se-nfioare de emo ie, ajunser acum s fie citite mai degrab cu veselieă ţ ă ă ă decât cu emo ie. Doamna Jennings le scrise s le anun e nemaipomenita întâmplare, s - i deaţ ă ţ ă ş drumul la cinstita ei indignare fa de neseriozitatea fetei ce rupsese logodna i s - i reverseţă ş ă ş comp timirea fa de bietul domn Edward. Dup cum era ea încredin at , acesta o iubise laă ţă ă ţ ă nebunie pe acea femeiu c tic loas i nemernic i acum, dup toate probabilit ile, era laş ă ă ăş ăş ă ăţ Oxford, cu inima zdrobit de durere. „Cred c nimic nu s-a pus la cale cu atâta iretenie, continuă ă ş ă ea, c ci nu sunt mai mult de dou zile de când Lucy a trecut pe la mine i-a stat aici vreo câtevaă ă ş ore. Nimeni n-a b nuit absolut nimic, nici m car Nancy care, biata de ea, a venit plângând a douaă ă zi, fiindu-i foarte fric de doamna Ferrars i ne tiind cum s ajung la Plymouth; c ci se pare c ,ă ş ş ă ă ă ă înainte de a se duce s se m rite, Lucy îi luase cu împrumut to i banii, presupun c anume, ca să ă ţ ă ă se poat f li cu ei, a a c biata Nancy nu mai r m sese nici m car cu apte ilingi; de aceea m-amă ă ş ă ă ă ă ş ş bucurat foarte mult c i-am putut da cinci lire, ca s ajung la Exeter, unde se gânde te s steaă ă ă ş ă vreo trei-patru s pt mâni la doamna Burgess, sperând, dup cum i-am spus i eu, s se poată ă ă ş ă ă întâlni cu preotul. i dup p rerea mea r utatea lui Lucy care n-a vrut s-o ia i pe Nancy în tr surŞ ă ă ă ş ă ă cu ei, le întrece pe toate. Bietul domn Edward! Nu-mi mai iese din minte, dar trebuie s -l pofti iă ţ s vin la Barton, i domni oara Marianne trebuie s încerce s -l consoleze.”ă ă ş ş ă ă Jelaniile domnului Dashwood erau mai solemne. Doamna Ferrars era cea mai nefericită femeie din lume… biata Fanny trecuse prin chinuri cumplite… i el î i exprima mirarea iş ş ş recuno tin a fa de providen c dup o asemenea lovitur cele dou femei au mai putut r mâneş ţ ţă ţă ă ă ă ă ă în via . Fapta lui Robert era de neiertat, dar a lui Lucy era infinit mai tic loas . Doamna Ferrarsţă ă ă nu vroia s i se mai pomeneasc despre niciunul dintre ei i chiar dac mai târziu ar fi putut fiă ă ş ă cumva convins s - i ierte fiul, so ia lui nu va fi niciodat recunoscut drept nor i nici nu i se vaă ă ş ţ ă ă ăş permite s apar în fa a ei. În mod foarte rezonabil, John Dashwood considera felul tainic în careă ă ţ ascunseser totul ca sporind foarte mult gravitatea faptei lor c ci, dac ceilal i ar fi b nuit ceva, s-ă ă ă ţ ăar fi luat m surile cuvenite pentru a le împiedica mariajul; i f cu apel la Elinor s regreteă ş ă ă împreun cu el c logodna dintre Lucy i Edward nu- i g sise împlinirea, pentru c , a a cumă ă ş ş ă ă ş st teau lucrurile, Lucy avusese posibilitatea s produc i alte suferin e familiei lor. Johnă ă ăş ţ Dashwood continua astfel: „Doamna Ferrars n-a men ionat înc numele lui Edward, fapt care nuţ ă ne surprinde; dar spre marea noastr uimire, n-am primit nici un rând de la el cu aceast ocazie.ă ă Cine tie, poate c p streaz t cerea ca s nu mai supere pe nimeni; a a c am s -i trimitş ă ă ă ă ă ş ă ă un bile el la Oxford. i s -i spun c atât sora lui cât i eu ne gândim c o scrisoare cuviincioas iţ Ş ă ă ş ă ăş supus din partea lui, adresat eventual lui Fanny, care la rândul ei s-o arate mamei, n-ar fi poateă ă luat în nume de r u; c ci tim cu to ii cât duio ie încape în inima doamnei Ferrars i c nuă ă ă ş ţ ă ş ş ă dore te nimic altceva decât s fie în termeni buni cu copiii ei.”ş ă Acest paragraf putea s aib o oarecare importan pentru perspectivele i comportarea luiă ă ţă ş Edward. Îl hot rî s încerce o împ care, de i nu tocmai în genul aceleia sugerate de sora i deă ă ă ş ş cumnatul lui.

— O scrisoare cuviincioas i supus ! Repet el; poate c vor s -i cer mamei iertareăş ă ă ă ă pentru ingratitudinea lui Robert fa de ea i pentru necinstea lui fa de mine? De supus n-am sţă ş ţă ă m supun. Cele prin care am trecut nu m-au f cut s devin nici umil i nici poc it. Am devenit ună ă ă ş ă om fericit, dar asta nu-i intereseaz . Nu tiu de vreun act de supunere pe care s-ar cuveni s -l fac.ă ş ă — F r îndoial c o po i ruga s te ierte, spuse Elinor, pentru c ai jignit-o; i cred că ă ă ă ţ ă ă ş ă acum ar fi cazul s îndr zne ti s pretinzi c - i pare r u c ai f cut o logodn care a atras asupra taă ă ş ă ă ţ ă ă ă ă sup rarea mamei tale.ă Edward încuviin c asta ar putea-o face.ţă ă — i poate c , dup ce te-a iertat, n-ar fi nepotrivit s dovede ti pu in smerenie când aiŞ ă ă ă ş ţ ă s -i aduci la cuno tin o a doua logodn , care în ochii ei este aproape tot atât de neîn eleapt caă ş ţă ă ţ ă i prima.ş

Edward nu avu nimic de spus împotriva celor sugerate, dar se mai împotrivi ideii de a le trimite o scrisoare chiar atât de umil ; a a c , pentru a-i u ura situa ia, i deoarece le declar c eă ş ă ş ţ ş ă ă dispus s fac concesii mai degrab prin viu grai decât prin scris, ajunser la hot rârea ca, în locă ă ă ă ă s -i trimit o scrisoare lui Fanny, s se duc la Londra s-o roage din suflet s intervin în favoareaă ă ă ă ă ă lui. — i dac au s -l ajute cu adev rat s se împace cu mama lui, spuse Marianne cu noul eiŞ ă ă ă ă gen de candoare, o s ajung s cred c pân i John i Fanny sunt ni te oameni de treab .ă ă ă ăş ş ş ă Dup ce colonelul Brandon st tu la ele vreo trei-patru zile, cei doi b rba i plecară ă ă ţ ă împreun de la Barton.ă Trebuiau s se duc întâi la Delaford pentru ca Edward s ia cuno tin personal deă ă ă ş ţă viitoarea lui cas i s - i ajute prietenul i protectorul s hot rasc ce anume îmbun t iri trebuieăş ă ş ş ă ă ă ăăţ s i se aduc ; i de acolo, dup vreo câteva zile, urma s plece mai departe la Londra.ă ă ş ă ă CAPITOLUL L. Dup ce doamna Ferrars se împotrivi îndeajuns, cu destul vehemen i fermitate ca să ă ţăş ă fie pus la ad post de repro urile de care îi era parc întotdeauna team – i anume c a fost preaă ă ş ă ă ş ă blând – Edward c p t în cele din urm permisiunea s se înf i eze dinaintea ei i fu recunoscută ă ăă ă ă ăţş ş din nou drept fiul ei. În ultima vreme familia ei suferise fluctua ii considerabile. Timp de mul i ani avusese doiţ ţ fii; dar crima de care se f cuse vinovat Edward cu câteva s pt mâni în urm , urmat deă ă ă ă ă desfiin area lui, i-l r pise pe unul dintre ei, iar apoi desfiin area similar a lui Robert o l sase,ţ ă ţ ă ă timp de dou s pt mâni f r niciunul; i acum, prin reînvierea lui Edward, avea din nou un fiu.ă ă ă ă ă ş În ciuda faptului c i se d duse din nou permisiunea de a tr i, Edward sim i c via a îi maiă ă ă ţ ă ţ este i acum în primejdie atâta timp cât nu-i dezv luise înc mamei lui actuala sa logodn ; c ci, îiş ă ă ă ă era tare team c darea ei în vileag ar putea aduce cu sine o schimbare brusc în starea lui i l-ară ă ă ş putea face s dispar tot atât de repede ca i prima dat . A a încât îi dezv lui adev rul cu oă ă ş ă ş ă ă precau ie tem toare; i fu ascultat cu un calm nea teptat. La început doamna Ferrars se str dui s -ţ ă ş ş ă ăl conving s nu se însoare cu domni oara Dashwood, folosindu-se de toate argumentele ce-iă ă ş st teau la îndemân ; îi spuse c dac se va c s tori cu domni oara Morton, va avea o so ie de ună ă ă ă ă ă ş ţ rang social superior i- i sublinie afirma ia, observând c domni oara Morton este fiica unuiş ş ţ ă ş aristocrat, posesorul a treizeci de mii de lire, în timp ce domni oara Dashwood nu era decât fiicaş unui simplu gentilom de ar i nu avea mai mult de trei mii de lire; când doamna Ferrars constatţ ăş ă îns c , de i recunoscând pe de-a-ntregul adev rul spuselor ei, Edward nu este totu i de locă ă ş ă ş dispus s in seam de el, ea chibzui c e mai în elept, inând seama de experien a din trecut, săţ ă ă ă ţ ţ ţ ă cedeze; a a c , dup o amânare suficient de nepl cut pentru a-i salva – dup p rerea ei –ş ă ă ă ă ă ă demnitatea i care nu f cu decât s împiedice orice b nuial de sl biciune, î i proclam decretulş ă ă ă ă ă ş ă prin care consim ea la c s toria lui Edward cu Elinor.ţ ă ă

Ce avea s fac pentru a le spori veniturile, acest lucru avea s fie luat în discu ie după ă ă ţ ă aceea; i, cu acest prilej, reie i foarte clar c , de i Edward era acum singurul ei fiu, el nu eraş ş ă ş totu i i fiul ei cel mai mare; c ci pe când Robert dispunea prin îns i firea lucrurilor de o mie deş ş ă ăş lire pe an, nu se obiect în nici un fel împotriva hirotonisirii lui Edward, pentru ca acesta s poată ă ă ob ine astfel un câ tig de cel mult dou sute cincizeci de lire pe an; i nici nu i se f cu vreoţ ş ă ş ă promisiune pentru prezent sau viitor, în afar de cele zece mii de lire care-i fuseser date i luiă ă ş Fanny. Aceast sum îns era exact atât – sau poate chiar mai mult – decât ceea ce doreau i la ceă ă ă ş se a teptaser Edward i Elinor; i doamna Ferrars, prin scuzele ei ov ielnice p ru a fi singuraş ă ş ş ş ă ă persoan care se mir c nu ofer mai mult.ă ă ă ă De îndat ce le fu astfel asigurat un venit cu totul suficient pentru a le acoperi nevoile, nuă mai avur nimic alta de a teptat, dup ce Edward intr în posesia parohiei, decât s li se pun casaă ş ă ă ă ă la punct, c reia colonelul Brandon, inând foarte mult s-o instaleze cum nu se poate mai bine peă ţ Elinor, îi aducea considerabile îmbun t iri; i dup ce a teptar câtva timp s fie terminate, după ăţ ş ă ş ă ă ă ce fur supu i, a a cum se întâmpl de obicei, la nenum rate dezam giri i întârzieri, din pricinaă ş ş ă ă ă ş me terilor din cale-afar de z bavnici, Elinor, ca de obicei, fu aceea care renun la hot rârea lorş ă ă ţă ă ferm de a nu se c s tori pân ce totul nu va fi fost pus la punct, i ceremonia avu loc în bisericaă ă ă ă ş din Barton, pe la începutul toamnei. Î i petrecur prima lun de c snicie, împreun cu prietenul lor, la conac, de unde puteauş ă ă ă ă supraveghea felul în care înaintau repara iile de la casa parohial , putând da pe loc îndrum rileţ ă ă dorite; aleser tapetele, proiectar aleile cu boschete i cele cu pietri . Profe iile doamneiă ă ş ş ţ Jennings se adeverir în bun m sur , de i pu in altfel, c ci, înainte de c derea frunzelor fu înă ă ă ă ş ţ ă ă m sur s -l viziteze pe Edward i pe so ia lui în casa parohial ; i, a a cum î i i închipuia,ă ă ă ş ţ ă ş ş ş ş constat c Elinor i so ul ei alc tuiau cea mai fericit pereche din lume. Ei nu- i mai doreauă ă ş ţ ă ă ş fire te nimic decât s o vad pe Marianne m ritat cu colonelul Brandon i s aib o p une maiş ă ă ă ă ş ă ă ăş bun pentru vacile lor.ă La început, imediat dup ce se stabilir în cas , fur vizita i de mai toate rudele i prieteniiă ă ă ă ţ ş lor. Doamna Ferrars veni s inspecteze fericirea conjugal pe care îi era aproape ru ine c oă ă ş ă autorizase; i chiar i John Dashwood cu so ia lui î i permiser luxul unei c l torii din Sussexş ş ţ ş ă ă ă pentru a-i onora cu o vizit .ă — N-am s - i spun c sunt dezam git, scumpa mea sor , îi spuse John, pe când seă ţ ă ă ă plimbau împreun într-o diminea prin fa a por ii conacului Delaford, asta ar însemna c spun,ă ţă ţ ţ ă prea mult, c ci, a a cum stau lucrurile, nu încape îndoial c ai fost una dintre cele mai norocoaseă ş ă ă fete din lume. Dar trebuie s - i m rturisesc c mi-ar face mare pl cere s -l pot avea drept cumnată ţ ă ă ă ă pe colonelul Brandon. Proprietatea lui de aici, domeniile lui, conacul… totul atât de respectabil iş într-o stare excep ional ! i p durile ce le st pâne te… pe cinstea mea dac-am mai v zut în totţ ă Ş ă ă ş ă comitatul Dorsetshire cherestea mai bun decât aceea ce se afl acum în depozitul din Delaford.ă ă

i poate c de i Marianne nu pare a fi persoana cea mai indicat s -l ispiteasc , cred, totu i, c arŞ ă ş ă ă ă ş ă fi recomandabil s -i faci s vin mai des pe la voi; c ci, întrucât am impresia c domnul Brandonă ă ă ă ă st mai mult pe acas , nu se tie niciodat ce se poate întâmpla. Atunci când oamenii au ocazia să ă ş ă ă se întâlneasc mai adesea i nu mai v d alt lume… i ie are s - i vin întotdeauna u or s-o puiă ş ă ă ş ţ ă ţ ă ş în valoare. i-a a mai departe. Pe scurt, ai putea s -i oferi Mariannei o ans : în elegi ce vreau sŞ ş ă ş ă ţ ă spun. Dar de i doamna Ferrars veni într-adev r s -i vad i-i trat întotdeauna de parc ar fiş ă ă ăş ă ă sim it o sincer afec iune pentru ei, nu fur niciodat deranja i de o adev rat favoare i preferinţ ă ţ ă ă ţ ă ă ş ţă din partea ei. i aceasta datorit nebuniei lui Robert i vicleniei so iei lui; c ci ei reu ir s oŞ ă ş ţ ă ş ă ă câ tige de partea lor într-o perioad de numai câteva luni. De tept ciunea i egoismul lui Lucy,ş ă ş ă ş

care la început îl b gaser pe Robert în bucluc, fur principalul instrument al sc p rii lui; c ciă ă ă ă ă ă smerenia ei respectuoas , asiduitatea aten iilor i nesfâr itele sale lingu eli de îndat ce g sir celă ţ ş ş ş ă ă ă mai neînsemnat prilej pentru a le pune în practic , o f cur pe doamna Ferrars s se împace cuă ă ă ă alegerea lui i-i d dur posibilitatea s se bucure din nou de toate favorurile ei.ş ă ă ă Întreaga comportare a lui Lucy în toat povestea, încoronat în cele din urm deă ă ă prosperitate, ofer a adar un exemplu cât se poate de încurajator de ceea ce este în stare să ş ă realizeze o grij serioas , permanent fa de interesele proptii – oricâte piedici li s-ar pune înă ă ă ţă cale – în a- i asigura toate avantajele sor ii, f r alt sacrificiu decât acela al timpului i con tiin ei.ş ţ ă ă ş ş ţ Când Robert încerc s fac la început cuno tin cu ea i se duse personal s o viziteze Iaă ă ă ş ţă ş ă Bartlett's Buildings, n-o f cu decât cu scopul ce i-l încredin ase fratele lui. N-avusese alt inten ieă ţ ă ţ decât aceea de a o face s renun e la logodna ei cu Edward; i cum n-avea nimic mai greu deă ţ ş înfrânt decât afec iunea lor reciproc i se p ruse foarte firesc s rezolve problema într-oţ ă ă ă întrevedere sau dou . Dar în aceast privin , i numai în aceasta, se dovedi a nu avea dreptate;ă ă ţă ş c ci de i curând Lucy îi d du speran e c elocven a lui o va convinge cu timpul, mai eraă ş ă ţ ă ţ întotdeauna nevoie de înc o vizit i de înc o conversa ie pentru ca ea s se lase pe deplină ăş ă ţ ă convins . Când se desp r eau, în minte îi z boveau întotdeauna anumite îndoieli, ce n-ar fi putută ă ţ ă fi înl turate decât de o alt jum tate de or de conversa ie cu el. În felul acesta reu i s -l aducă ă ă ă ţ ş ă ă mereu în preajma ei, iar restul urm de la sine. Încet, încet, în loc s mai vorbeasc despreă ă ă Edward, ajunser s vorbeasc despre Robert – un subiect despre care acesta avea întotdeaunaă ă ă mai multe de spus decât orice altceva i pentru care Lucy avea în curând s tr deze un interes laş ă ă fel de mare ca i al lui; pe scurt, deveni repede evident pentru amândoi c Robert luase pe de-a-ş ăntregul locul fratelui s u. Era mândru de cucerirea lui, mândru de a-l fi p c lit pe Edward,ă ă ă mândru c se c s torise în secret, f r consim mântul mamei lor. Se tie ce-a urmat imediat după ă ă ă ă ţă ş ă aceea. Petrecur câteva luni de mare fericire la Dawlish; c ci Lucy avea multe rude i vechiă ă ş cuno tin e de care trebuia s se debaraseze – iar el întocmi mai multe planuri pentru câtevaş ţ ă vili oare splendide. Întorcându-se de acolo, la Londra, reu i s ob in iertarea doamnei Ferrars,ş ş ă ţ ă printr-un mijloc foarte simplu, de care se folosi la îndemnul lui Lucy i anume acela c se duse sş ă ă i-o cear . A a cum era i de a teptat, iertarea îl incluse la început numai pe Robert, iar Lucy, careă ş ş ş nu-i datora nimic mamei lui, a a c nu putuse p c tui în nici un fel, r mase neabsolvit înc vreoş ă ă ă ă ă ă câteva s pt mâni. Dar perseverând într-o atitudine umil i trimi ându-i tot felul de mesajeă ă ăş ţ smerite, condamnând chiar ea vina lui Robert i ar tând recuno tin pentru lipsa de bun voinş ă ş ţă ă ţă cu care era tratat de doamna Ferrars, Lucy ob inu, în cele din urm , aten ia trufa a soacrei ei,ă ţ ă ţ şă care o cople i prin bun voin a sa condescendent i care, curând dup aceea, într-un ritm foarteş ă ţ ăş ă rapid, ajunse la cel mai înalt grad de afec iune i influen , Lucy îi deveni la fel de necesarţ ş ţă ă doamnei Ferrars cum îi erau Robert sau Fanny; i dac Edward nu fu nicicând iertat din inimş ă ă pentru c inten ionase o dat s se însoare cu ea i dac Elinor, de i superioar lui Lucy în ceea ceă ţ ă ă ş ă ş ă prive te atât averea, cât i originea social , era numit intrus , Lucy fu considerat în toateş ş ă ă ă ă privin ele, fapt recunoscut în mod f i , drept un copil favorit. Se stabilir la Londra, primir unţ ăţş ă ă ajutor foarte generos din partea doamnei Ferrars, fiind în cei mai buni termeni posibili cu John iş Fanny Dashwood; i dac nu inem seama de geloziile i du m nia care au d inuit tot timpul întreş ă ţ ş ş ă ă Fanny i Lucy i în care, fire te, erau amesteca i i so ii lor i nici de nenum ratele neîn elegeriş ş ş ţ ş ţ ş ă ţ domestice chiar dintre Robert i Lucy, s-ar putea spune c nimic nu putea întrece armonia în careş ă tr iau cu to ii.ă ţ Ce anume f cuse Edward pentru a- i pierde dreptul de fiu mai mare ar fi putut fi pentruă ş mul i o enigm de nedezlegat. Iar ce f cuse Robert pentru a câ tiga acest drept putea s -iţ ă ă ş ă uimeasc i mai tare pe ace tia. Era, totu i, un aranjament ce- i avea justificarea în efectele lui,ăş ş ş ş dac nu i în cauza lui, c ci nimic din stilul de via sau de exprimare al lui Robert nu d duă ş ă ţă ă

vreodat de b nuit c i-ar fi regretat bog ia fie pentru c îi l sa prea pu in fratelui s u, fie pentruă ă ăş ăţ ă ă ţ ă c îi aducea lui prea mult; i dac ar fi fost s -l judec m pe Edward dup felul prompt în care- iă ş ă ă ă ă ş îndeplinea îndatoririle, dup afec iunea sa tot mai profund pentru so ia i c minul lui i după ţ ă ţ ş ă ş ă veselia sa constant , nu l-am putea considera mai pu in mul umit de soarta lui sau mai pu ină ţ ţ ţ doritor s intervin vreo schimbare.ă ă C s torindu-se, Elinor se desp r i cât mai pu in cu putin de familia ei f r îns a faceă ă ă ţ ţ ţă ă ă ă vili oara de la Barton s devin cu totul inutil – c ci mama i surorile ei î i petreceau mai bineş ă ă ă ă ş ş de jum tate din timp la ea.ă Doamna Dashwood ac iona din pl cere, cât i din motive strategice f când vizite atât deţ ă ş ă dese la Delaford; c ci dorin a ei de a o face pe Marianne s se întâlneasc cu colonelul Brandonă ţ ă ă nu era de loc mai pu in serioas , de i era f r îndoial mai cuprinz toare în vederi decât ceaţ ă ş ă ă ă ă exprimat de John. Devenise acum preocuparea ei favorit . Oricât de pre ioas ar fi fost pentru eaă ă ţ ă prezen a fiicei sale, nu dorea nimic mai mult decât s renun e la aceast permanent bucurie a eiţ ă ţ ă ă în favoarea apreciatului ei prieten; Edward i Elinor ineau i ei s o vad pe Marianne instalat laş ţ ş ă ă ă conac. Atât Edward, cât i so ia lui, î i d deau seama de mâhnirea colonelului i de obliga iile lorş ţ ş ă ş ţ fa de acesta, a a c Marianne, printr-un fel de încuviin are tacit , urma s fie r splata tuturorţă ş ă ţ ă ă ă acestora. Având de înfruntat o asemenea coali ie, fiind acum convins de bun tatea colonelului, deţ ă ă profunda lui afec iune fa de ea, de care deveni i ea, în cele din urm , con tient – ce mai puteaţ ţă ş ă ş ă face Marianne? Mariannei Dashwood îi fusese menit o soart cu totul aparte. Fusese menit s descopereă ă ă ă ce concep ii gre ite avea i s compenseze prin conduita ei maximele preferate. Fusese menit s -ţ ş ş ă ă ăi înfrâng dragostea sim it la vârsta înaintat de aptesprezece ani i s accepte s seş ă ţ ă ă ş ş ă ă

c s toreasc cu un altul, neavând pentru acesta decât stim i o vie prietenie! Iar acest din urmă ă ă ăş ă b rbat, era un om ce nu suferise mai pu in decât ea din pricina unei iubiri anterioare; pe acestă ţ b rbat îl considerase cu doi ani în urm , prea b trân spre a se mai putea c s tori – i care, peă ă ă ă ă ş lâng toate, mai sim ea nevoia s fie protejat de o vest de flanel !ă ţ ă ă ă Dar a a s-a întâmplat. În loc s fie sacrificat pe altarul unei pasiuni irezistibile, a a cumş ă ă ş se gândea ea odinioar c i-ar place s se petreac lucrurile, în loc s r mân de-a pururi al turiă ă ă ă ă ă ă ă de mama ei i s - i g seasc pl cere într-o via retras i în studiu, a a cum se hot râse ea odat ,ş ă ş ă ă ă ţă ăş ş ă ă când chibzuise cu mai mult calm i cump tare.ş ă — La nou sprezece ani ajunse s accepte o nou leg tur , asumându- i noi îndatoriri,ă ă ă ă ă ş într-o cas a ei, în calitate de so ie, st pân a unei familii i proteguitoare a unui sat întreg.ă ţ ă ă ş Colonelul Brandon era acum la fel de fericit cum considera c merit s fie to i cei ce-lă ă ă ţ iubeau. Marianne îl consol pentru tot ceea ce suferise el în trecut; dragostea i prezen a ei îlă ş ţ f cur s devin vioi i vesel; i faptul c Marianne ajunse s fie fericit tiind c -i aduce fericire,ă ă ă ă ş ş ă ă ăş ă deveni convingerea i încântarea acelora care o urm reau cu aten ie. În dragoste, Marianne nuş ă ţ putea umbla cu jum t i de m sur i cu timpul întreaga-i inim deveni tot atât de devotatăăţ ă ăş ă ă so ului ei pe cât îi fusese odat lui Willoughby.ţ ă Willoughby nu afl de c s toria ei f r o strângere de inim ; i curând dup aceea fuă ă ă ă ă ă ş ă pedepsit pe deplin, prin aceea c doamna Smith, îl iert din proprie ini iativ .ă ă ţ ă Dând drept justificare a înduplec rii ei faptul c el se c s torise cu o femeie de bună ă ă ă ă condi ie, doamna Smith îi d du s în eleag c , de s-ar fi comportat în chip onorabil fa deţ ă ă ţ ă ă ţă Marianne, ar fi putut deveni dintr-o dat fericit i bogat. i nu trebuie s punem la îndoial faptulă ş Ş ă ă c regretul lui pentru felul în care se comportase – ceea ce adusese cu sine propria lui pedeaps –ă ă era într-adev r sincer; i nici c l-a invidiat mult vreme pe colonelul Brandon sau c i-a p rut r uă ş ă ă ă ă ă dup Marianne. Dar nu trebuie, pe de alt parte, s ne a tept m c a r mas pentru totdeaunaă ă ă ş ă ă ă

neconsolat, c a fugit de societate sau c felul lui de a fi a devenit sumbru i mohorât – c ci nu s-aă ă ş ă întâmplat nimic din toate acestea. R mase un om activ i adesea se distra dup pofta inimii. So iaă ş ă ţ lui nu era întotdeauna prost dispus i nici c minul lui nu era întotdeauna dezagreabil; i i-a g sităş ă ş ş ă destul mul umire crescând cai i câini i practicând tot felul de sporturi.ă ţ ş ş Dar, în ciuda nepolite ii comise de a supravie ui dup ce o pierduse pe Marianne,ţ ţ ă Willoughby a p strat întotdeauna pentru ea o cert afec iune, care-l f cea s se intereseze de totă ă ţ ă ă ce i se întâmpla, considerând-o, în tain , a fi un etalon de perfec iune feminin ; i pe multe femeiă ţ ă ş frumoase le-a desconsiderat dup aceea, declarând c nu sufer compara ie cu doamna Brandon.ă ă ă ţ Doamna Dashwood fu îndeajuns de precaut s r mân la vil , f r s încerce s se muteă ă ă ă ă ă ă ă ă la Delaford; i când Marianne p r si Bartonul, Margaret ajunsese – din fericire pentru sir John iş ă ă ş doamna Jennings – la o vârst foarte potrivit pentru dans, fiind destul de atr g toare pentru a seă ă ă ă putea presupune c are un admirator.ă Între Barton i Delaford se stabili acea constant comunicare dictat în chip firesc de oş ă ă puternic afec iune de familie; i printre meritele i fericirea lui Elinor i a Mariannei nu trebuieă ţ ş ş ş s consider m de mic importan faptul c , de i surori i de i stând atât de aproape una deă ă ă ţă ă ş ş ş cealalt , ele reu ir s convie uiasc f r s se certe sau s strecoare vreodat cea mai mică ş ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă r ceal între so ii lor.ă ă ţ

SFÂR ITŞ