Izvoarele Educatiei fizice si sportului

Iancu Emilian Alexandru

Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Program de studiu: Kinetoterapie si motricitate speciala

Tematica referatului

1. Descoperirile arheologice;

2. Epica populara;

3. Diferite documente ale vremii;

4. Literatura medicala, pedagogica si filozofica;

5. Lucrarile de specialitate;

6. Practica instructiv-educativa.

Obiectul istorei IEFS

Istoria educatiei fizice si sportului studiaza originea, evolutia si diversificarea

formelor de practicare a exercitiilor fizice, cadrul organizatoric si institutional in care

s-au practicat aceste exercitii, din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre.

IZVOARELE EFS

1. Descoperile arheologice

S-au obtinut informatii utile prin descoperirile din:

•Pesteri;

•Asezari stravechi;

•Desene rupestre, pictograme;

•Sculpturi

•Inscriptii;

•Basoreliefuri;

•Obiecte descoperite in morminte.

Aspecte din viata omului primitiv sunt dezvaluite de „urmele” dscoperite in

pesteri. Printre alte informatii sunt sugerate si formele de practicare ale exercitiilor

fizice. Aceste pesteri au o arie larga de raspandire in diferite zone geografice.

Picturile murale precum frescele de la Beni-Hassan reprezinta fazele unei

lupte. Cele 120 de figuri se succed ca intr-o chinograma.Mute desene murale sau de

pe vase reprezinta exercitii din gimnastica analitica.

Sculpturile precum „ Regele Mycermas” si „Numitul Hossi” sunt adevarate

prototipuri de forta musculara si frumusete fizica. Basoreiefurile de la Kaum-el-ahmar

ii infatiseaza pe iutori, iar cele de la Ptah-Hotep demostreaza locul pe care il ocupau

exercitiile fizice la egipteni.

Obictele gasite in mormintele faraonilor, regilor sau a familiilor de nobili ne

sugereaza ce exercitii erau practicate in perioada respectiva.

2. Epica populara

Ideea centra a acestei literaturi este admiratia si pretuirea calitatilor fizice ale

eroilor sai, curajul, forta si dibacia in lupta contra dusmanilor personali sau ai tarii.

Imaginatia populara le-a amplificat forta, iscusinta si curajul acestor eroi indragiti

pentru ca exemplul lor sa fie cat mai mobilizator pentru urmasi.

In sustinearea asertiunii de mai sus venim cu cateva exemplificari pe deplin

edificatoare:

Iata cateva specii de naratiuni in versuri si proza:

•Balada;

•Poemul;

•Oda;

•Cantecele haiducesti si cantecele batranesti;

•Legenda;

•Povestitrile istorice;

•Mitul.

In balada „Mihu copilul”, Vasile Alecsandri ne descrie o lupta dusa dupa reguli

cavaleresti. In aceasta balada, la loc de cinste este aruncarea buzduganului care a

devenit ulterior un exercitiu sportiv intrat in traditie, constituind un punct din

programul „Junilor” din Scheii Brasovului.

Intr-o alta balada populara „Radu Serban Basarab”, romanul este prezentat ca

un atlet complet.

Legendele sunt purtatoare de informatii interesante pentru intregirea tabloului

privind locul si rolul exercitiilor fizice in viata diferitor popoare.

Din literatura noastra mentionam legenda scrisa de Vasile Alecsandri si anume:

„Altarul Manastirii Putna” . Sunt puse in evidenta virtutile tragatorilor cu arcul.

Povestirile istorce abunda in opera lui Mihail Sadoveanu in romanul „ Nicoara

Potcoava” autorul descrie o lupta dusa de-a calare si pe jos, o intrecere de

iscusintasi indemanare in manuirea sabiei,sulitei si buzduganului.

Chiar si numai aceasta succinta trecere in revista a catorva specii literare pun

in evidenta cu prisosinta faptul ca epica populara se constituie intr-uun autentic izvor

al EFS, aruncand un fascicul de lumina in deosebia supra practicarii exercitiilor fizice

din perioada Evului Mediu.

3. Diferite documente ale vremii

Aceste documente isi aduc o contributie mult mai consisteta la identificarea

preocuparilor unor personalitati si institutii implicate indirect sau direct in imbogatirea

continutului activitatii de practicare a exercitiilor fizice. Cateva documente la care ne

vom referi in continuare sunt urmatoarele:

•Cronici;

•Hrisoave;

•Regulamente;

•Legi;

•Instructiuni;

•Circulare.

Cronicile lui Ipsilanti mentioneaza pentru prima oara ca intr-o scoala

romaneasca, respectiv la Colegiul Sf Sava din Bucuresti, gimnastica se practia sub

conducerea unui profesor.

Apreciem ca tot aici putem sa includem o serie de regulamente elaborate de

Spiru Haret in calitatea de ministru al Departamentului Instructiei. Aceste

regulamente vizau imbunatatirea continutului si metodologiei predarii gimnasticei in

scoli.

Prima lege din tara noastra care introduce in mod obligatoriu gimnastica in

liceu este Legea Instructiei Publice din anul 1864, lege introdusa de reforma lui

Alexandu Ioan Cuza.

Legea invatamantului secundar si superior elaborata de Spiru Haret in anul

1898 prevede introducerea gimnasticii cate o ora pe saptamana, iar joi si sambata

d.a. „jocuri gimnastice si excursii”.

In anul 1928 apare o noua lege, Legea invatamantului secundar prin care se

schimba denumirea de gimnastica in educatie fizica. Prin aceste instructiouni s-a

introdus in mod obligatoriu gimnastica in scolile primare.

Iata de ce aceste documente se constitue intr-un autentic izvor de informatii

privind introducerea gimnasticii in scoala.

4. Literatura medicala, pedagogica si filozofica

Literatura medicala

Primele legaturi intre medicina si practicarea exercitiilor de educatie fizica le

intalnim la vechii greci. Hipocrat, considerat cel mai mare medic al antichitatii nu s-a

ocupat direct de gimnastica, dar in preocuparile lui pentru videcarea bolilor, pe langa

diete, el recunoaste si descrie actiunea binefacatoare a gimnasticii si a masajelor.

Informatii pretioase despre introducerea educatiei fizice in scoala romaneasca

le gasim in scrierile medicilor igienisti Felix si Istrati.

Desigur ca literatura medicala cu referiri la practicarea exercitiilor fizice este

foarte bogata.

Literatura pedagogica

Este firesc ca in literatura pedagogica sa gasim mai multe referiri prind locul si

rolul edcatiei fizice in formarea personalitatii umane.

Educatia fizica ocupa un loc foarte important in sistemul sau pedagogic.

Copilul trebuie sa devina sanatos si puternic prin practicarea exercitiilor fizice. In tara

noastra semnalam contributia lui Simion Barnutiu care in lucrarea sa „Pedagogia”

aparuta in 1970, autorul rzerva un capitol special educatiei corporale.

Literatura filozofica

Unii filozofi au facutloc in operele or problemelor legate de practicarea

exercitiilor fizice. Unul dintre acestia este Platon, care in lucrarile sal : „Legile” si

„Repubica” acorda o foarte mare importanta gimnasticii ca factor al educatiei

integrale. El considera ca gimnastica este o stiinta.

Aristotel, cel mai reprezentativ filozof al lumii antice a fost si un renumit

pedagog. El considera ca gimnastica este indispensabila educatiei.

Marele filozof Kant recomanda o serie de exercitii si jocuri care contribuie la

dezvoltarea personalitatii calitatilor fizice si morale ale individului.

5. Lucrarile de specialitate

Lucrarile de specialitate ocupa un loc aparte in procesul de cunoastere a

istorei educatiei fizice si sportului. Aceste lucrari ne prezinta cu rigoare stiintifica

continutul si formele de practicare a exercitiilor fizice.

In continuare va prezint cateva lucrari reprezentative:

Filostrat, in lucrarea sa „ De arte gimnastica” prezinta cu multa precizie pentru

acea vreme istoricul si tehnica exercitiilor fizice.

Merculiaris, in lucrarea sa „Ars gimnastica” reuseste sa reconstituie cu multa

competenta exercitiile fizice care se preacticau in antichitate.

Guts Muths, in cartea sa de mare valoare pedagogica „Gimastica pentru

tineret” ne przinta o lucrare bine documentata, considerata ca find prima lucrare

moderna de eduatie fizica din lume.

In literatura romana il mentionam pe Gheorghe Moceanu cu cartea sa

„Gimnastica”.

D. Ionescu a scris in 1939 „ Istoricum gimnasticii si educatiei fizice la noi”. Dar

eca mai completa lucrare este „Palescrica” a lui C.Kiritescu, care a aparut in 1940.

6. Practica instructiv-educativa

Teoria si-a imbogatit incontinuu continutul, valorificand experienta dobandita in

activitatea practica.

Indiferent de raportul dintre teorie si practica, experienta dovedeste ca

procesul instructiv-educativ constituie o sursa clara si adesea bogata in informatii

privind continutul; Formele de organizare si practicare a exercitiilor fizice la diferite

populatii si perioade istorie.

Se considera ca prin identificarea si sistematizarea acestor izvoare ae istoriei

educatiei fizice si sportului, izvoare nementionate sub aceasta forma inliteratura de

specialitate, se aduce o modesta contributie la istoriografia domeniului.

Bibliografia referatului

1. Istoria Educatiei Fizice si Sportului - Prof. univ. Victor

Albu, Editura Ex Ponto;

2. Sport si cultura - Banciulescu Victor, Editura Facla;

3. Sportul romanesc de-a lungul anilor - Gribu Emil,

Editura Stadion.