ROMANIA DUPA 1989

1989, decembrie 22 : Dupa fuga lui Nicolae Ceausescu puterea estepreluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale, organul executiv al FSN al caruiscop declarat era "instaurarea democratiei, libertatii si demnitatii poporului român".

1989, decembrie 25 :Un tribunal militar extraordinar intrunit la Targoviste judeca si condamna la moarte pe Nicolae si Elena Ceausescu, sentinta fiindexecutata in aceeasi zi..

1990, februarie 9 : Se constituie Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala(CPUN, ca un organ legislativ al puterii de stat, alcatuit prin consens national siavand ca scop esential declarat asigurarea pregatirii si desfasurarii alegerilor generale la 20 mai 1990.

1990, mai 20 : Alegerile parlamentare sunt castigate de Frontul SalvariiNationale, iar cele prezidentiale de Ion Iliescu, reprezentantul acestui partid (cu85,07%). O luna mai tarziu, la 20 iunie, presedintele ales depune juramantul decredinta fata de natiune.

1990 – 1991 : Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 - 16 octombrie 1991)

Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 - 19 noiembrie1992)

Senatul si Camera Deputatilor adopta actuala Constitutie aRomâniei ( 21 noiembrie)

Se aproba prin referendum national la 8 decembrie 1991Constitutia

1992, 28 septembrie :Alegerile parlamentare si prezidentiale sunt castigatede Frontul Democrat al Salvarii Nationale si de candidatul acestuia la presedintieIon Iliescu.

1992, noiembrie 20 : Guvernul Nicolae Vacaroiu.

1993, februarie 1 : La Bruxelles are loc semnarea Acordului de asociere aRomâniei la Comunitatea Europeana. România dobandeste statutul de invitatspecial in Consiliul Europei.

1993, septembrie 28 : Parlamentul European de la Strasbourg voteazaadmiterea cu drepturi depline a României in Comunitatea Europeana.

1994, aprilie 28 : România depune la sediul NATO de la Bruxellesdocumentatia prin care solicita intrarea in Alianta Nord Atlantica.

 

1996, 3 noiembrie: alegerile parlamentare sunt castigate de ConventiaDemocrata Româna

17 noiembrie: Emil Constantinescu, candidat din partea CDRcastiga cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale.

Partidele cele mai importante de pe scena politica romaneasca, dupa 1989:

- PNTCD - Partidul National Crestin Democrat, PNL - Partidul National Liberal ( acestea douale-am intalnit si in perioada interbelica, sunt partidele cu traditie).PNTCD si PNL au format in 1996 o alianta (pentru a obtine un numar mai mare de voturi,alianta la care aderasera si alte partide, dar care ulterior au parasit-o), numita CDR - ConventiaDemocrata din Romania. Presedinte al aliantei fiind Ion Diaconescu

- PDSR - Partidul Democratiei Sociale din Romania, presedinte Ion Iliescu.- PD - Partidul Democrat, presedinte Petre Roman.- UDMR - Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, presedinte Bela Marko.- ApR - Alianta pentru Romania, presedinte Teodor Melescanu.- PUNR - Partidul Unitatii Nationale Romane.- UFD - Uniunea Fortelor Democratice.- PRM - Partidul Romania Mare, presedinte Corneliu Vadim Tudor.

Fiecare guvern venit la putere în România după 1989 a avut obiective proprii, obiectivecare ignorau programele de guvernare anterioare şi vizau, de cele mai multe ori, soluţii decârpeală. În primii ani după 1989 s-a creat o idee falsă conform căreia guvernarea seraportează, în primul rând la trecut şi cel mult la prezent. Programele economice ale Românieiau fost, în ultimii 14 ani, reacţii lipsite de viziune, făcute la cerinţe occidentale sau la provocăriinterne. S-a încercat permanent evitarea dezastrului şi a colapsului economic, însă nici unul dinguvernele care au condus România nu a avut în vedere o dezvoltare pe termen lung aeconomiei, cu atât mai puţin nu s-a urmărit echitatea socială, nici pentru prezent nici pentruviitor, sau protejarea mediului înconjurător.

 În anul 2000, a fost elaborată prima Strategie de Dezvoltare Durabilă a României, întimpul guvernului condus de Radu Vasile, rămasă însă în stadiul de proiect, deoareceurmătorul guvern a venit cu propriile obiective, diferite faţă de propunerile echipei care aredactat Strategia. Din păcate, nici organismele economice internaţionale FMI, Banca Mondialăsau politice, Uniunea Europeană, nu au oferit până acum premisele unei strategii viabile dedezvoltare durabilă, atâta vreme cât cererile lor au fost punctuale şi s-au referit la perioade dedoar câţiva ani.