Istoric Mănăstirea Brâncoveni

La Brâncoveni, primul aşezământ monahal datează din secolul al XVI-lea. În 1640, Matei

Basarab reface mănăstirea; din această epocă se mai păstrează turnul-clopotniţă, stăreţia

şi o parte din zidul din incintă.

 

Actuala biserică, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost construită în locul celei vechi de

Constantin Brâncoveanu, în anul 1699; tot el va ctitori, un an mai târziu, şi biserica-bolniţă.

În timpul războiul turco-austriac din 1716-1718 a fost parţial arsă; cutremurul din 1838 a

avariat-o grav; secularizarea din timpul lui Cuza a transformat-o într-un modest aşezământ,

al cărui curator  a fost Popa Şapcă, apoi au venit anii de ruină.

 

Mănăstirea a fost refăcută parţial de episcopul Vartolomei Stănescu, dar prin decretul

410/1959 a fost desfiinţată şi s-a făcut aici un azil de bătrâni, apoi a rămas pustie 20 de ani.

Abia după 1980 au fost aduse aici câteva maici de la Mănăstirea Clocociov şi au început

primele reparaţii. Ierarhii Gherasim Cristea şi Calinic Argatu s-au străduit mult pentru ca

acest aşezământ să-şi recapete strălucirea de odinioară, angajând lucrări capitale de

renovare. Cele două biserici au fost subzidite, consolidate şi reacoperite cu tablă zincată.

S-au deschis drumuri de acces, s-a recuperat o parte din terenul agricol ce aparţinuse

mănăstirii, lacurile au fost drenate, dealurile acoperite cu livezi.

 

În beciul cel mare de sub stăreţie s-a amenajat un lapidariu model, unde au fost adăpostite

vremelnic şi sculpturi de la bisericile demolate din Bucureşti. În muzeul mănăstirii se

păstreaza coloanele mănăstirii Văcăreşti, icoane din secolul al XVIII-lea, pietrele funerare

ale lui Ghica Vodă, Barbu Văcărescu şi ale postelnicului Dumitrescu.

 

 În biserica mănăstirii este înmormântat Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin

Brâncoveanu.