UNIVERSITATEA DE MEDICIN I FARMACIE IAIFACULTATEA DE MEDICIN

ISTORIA MEDICINII

TITLUL PROIECTULUI

LETOS ADRIANA MARIA Seria E si grupa 46Iai, Ianuarie, 2014

Introducere

Caracteristica noilor descoperiri medicale ale secolului XX a fost combaterea efectiva a bolilor infectioase prin: vaccinari in masa, introducerea antibioticelor, masuri sanitare si imbunatatirea conditiilor de viata.

Tratamentul medicamentos specific cu substante chimice al bolilor infectioase a inceput in Germania cu lucrarile lui Paul Erlich (1854 - 1915). In 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964) descopera sulfamidele iar in 1928 in Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constata actiunea bacteriostatica a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicillina in forma pura, initiindu-se astfel era antibioticelor.

Progrese importante au fost facute in domeniul geneticii, descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor, structura cromozomilor si rolul genelor precum si structura chimica a acidului dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informatiei genetice.

Dupa ce se cunosteau deja anticorpii serici ca factori esentiali in mecanismele de aparare ale organismului, in a doua jumatate a secolului al XX-lea se pune in evidenta rolul diverselor limfocite in imunitatea celulara si producerea de anticorpi.

La inceputul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce in medicina termenul de alergie. Studiul stiintific al bolilor alergice, inceput de Pirquet, va continua in decursul secolului XX, odata cu cresterea prevalentei bolilor alergice in populatie, ducand la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinii, numit astazi Alergologie si imunologie clinica.

Ca metode de investigatie sunt de mentionat introducerea Tomografiei computerizate, a Tomografiei de Rezonanta Magnetica Nucleara si a examenelor cu Ultrasunete.

n domeniul chirurgiei, transplantele de organe (in 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectueaza primul transplant de inima) dau sperante de supravietuire multor bolnavi altfel incurabili.

Dupa ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra functionarii sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cerceteaza functiile scoartei cerebrale prin stimulari directe ale suprafetei creierului in timpul unor interventii chirurgicale. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datoreaza in special americanilor Harvey Cushing (1869 - 1939) si Walter Dandy (1886 - 1946).

Cardiologia a facut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia, cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker, operatiile by-pass in obstructiile coronariene, operatii in afectiuni valvulare, medicamentele beta-blocante, dar si prin cunoasterea si adoptarea masurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arteriala, nivelul ridicat de colesterol). Cancerul ramane mai departe o problema dificila, dar citostaticele s-au dovedit eficiente in unele forme, ca leucemia si altele.Transplantul de organe

Transplantare de organ(sinonim cugrefare, uneori igrefde organ) nseamn nlocuirea total sau parial a unuiorgansauesutbolnav cu un organ sau esut sntos, sau cu pri ale acestuia, provenind de la un donator. Organul sau esutul prelevat pentru transplantare (numit igrefon) poate proveni de la donatori vii sau de la donatori decedai. Beneficiarul unui transplant este numit primitor.

Exist mai multe tipuri de transplantri, clasificate dup originea grefonului.

Homotransplant

Numit i homogref, homotransplantuleste o transplantare efectuat ntre membrii ai aceleiai specii. Este cel mai frecvent tip de transplantare folosit n practic. n majoritatea cazurilorsistemul imunitaral primitorului percepe organul transplantat ca pe un corp strin. De aceea, pentru a evita fenomenul imunologic de respingere a transplantului, primitorul trebuie s urmeze toat viaa tratament imunosupresor. Sunt i cazuri care nu impun tratament imunosupresor, cum ar fi transplantarea decornee.

Un caz particular de homotransplant l constutuie transplantarea ntre organisme genetic identice (ntre gemeni identici), care se comport asemntor autotransplantului, din punct de vedere imunologic.

Heterotransplant

Numit i heterogref, heterotransplantuleste o transplantare efectuat ntre organisme aparinnd unor specii diferite. Fenomenul de respingere de transplant este mult mai puternic n cazul heterogrefelor. Unele heterotransplanturi sunt utilizate curent n medicina uman (de exemplu transplantul de valve cardiace de porc, la om). Multe heterotransplanturi se realizeaz experimental ntre diferite specii, n vederea studierii unei posibile aplicabiliti la om (un exemplu n acest sens este transplantul experimental de esut insular pancreatic de la peti la primate non-umane).

Autotransplant

Autotransplantul, numit i autogref, este acel tip de transplantare n care primitorului i se transplanteaz esuturi proprii, prelevate din alt parte a corpului. Aceast metod are aplicabilitate numai n cazul transplantului de esuturi sau celule. Grefoanele se preleveaz din zone regenerabile sau zone cu exces de esut. Sunt i situaii n care se preleveaz esuturi non-indispensabile din unele zone, pentru a fi transplantate n zone unde sunt imperios necesare (n unele proceduri de by-passarterialrealizat din grefonvenos).

Aparitia transplantuluiEfectul pozitiv al celor dou rzboaie mondiale a fost acela de a grbi evoluia unor tehnici medicale, printre care chirurgia sau transplantul de organe i esuturi. n 1954 a avut loc primul transplant de rinichi, ntre gemeni identici. Rezultatul a fost unul pozitiv, rinichiul funcionnd normal timp de 8 ani. n 1962, a avut loc primul transplant de rinichi de la cadavru la om. Rinichiul a funcionat timp de 2 ani.

n 1967, doctorul Thomas Starzl realizeaz primul transplant de ficat. Pacienii doctorului Thomas au cea mai mare rat de supravieuire, atingnd recordul de 36 de ani dup operaie, iar media depete 25 de ani. Primul transplant de inim a fost fcut de doctorul de origine romn, Christian Barnard.Transplantului de organe in Romania

Primele incercari de transplant de organe in Romania dateaza inca de la inceputul secolului XX si se datoreaza doctorului Florescu care, lucrand in cadrul laboratorului de chirurgie experimentala al Facultatii de Medicina din Bucuresti a efectuat mai multe transplante experimentale de rinichi. Operatiile nu au fost incununate de succes, iar Dr. Florescu a considerat ca aceasta se datoreaza unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau pana la urma necrotici), motiv pentru care a incercat diferite locuri din organism pentru transplant in speranta ca va gasi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a intamplat, desigur, si experimentele au fost abandonate.

In 1958 Prof. Dr. Agrippa Ionescu realizeaza primul transplant de piele intr-un cadru spitalicesc organizat, iar in 1962 este efectuat primul transplant de cornee. In a doua jumatate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca si Vladimir Fluture la Timisoara si Dumitru Popescu-Falticeni impreuna cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgenta Floreasca Bucuresti, efectueaza transplant experimental de ficat.

Primul transplant reusit al unui organ solid din Romania la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, in februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator in viata (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timisoara de o echipa condusa de Prof. Dr. Petru Dragan. Pana in decembrie 1989 se efectueaza doar transplanturi de rinichi si acestea intr-un numar relativ redus.

In anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din Romania, de catre Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judetean Cluj-Napoca (devenita ulterior Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca).

Bibliografie Agenia Naional de Transplant:Istoria transplantului de organe i esuturi n Romnia