Icoana Maicii Domnului din Vladimir

IstoricAceastă icoană se bucură de o cinstire deosebită în Rusia în virtutea rolului sau în istoria naţională a acestui popor.Aceasta icoană a fost în 1131 adusă din Constantinopol în Rusia, dusă la Vladimir în 1155, apoi la Moscova în 1395. Ocrotitoare a Rusiei, ea a rămas în catedrala Adormirii din Kremlin până la revoluţia de la 1917. Apoi a fost păstrată în galeriile Tretiakov, unde nenumaraţi creştini au venit să se roage în faţa ei.După tradiţie, aşa cum se cântă în slujba sărbătorii din 26 august, la vecernie, icoana a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca în timpul existenţei pământeşti a Maicii Domnului:„Atunci când pentru prima oară, icoana Ta a fost zugrăvită de vestitorul tainelor evanghelice, şi ţi-a fost adusă pentru ca s-o recunoşti şi să-i dăruieşti puterea de a-i mântui pe cei ce ţi se închină, te-ai bucurat, Tu care eşti plină de milostivire şi izvor al mântuirii noastre, ai fost ca şi gura şi glasul icoanei" (Vecernie, stihire glasul 6). Această icoană ocupă un loc special în viaţa poporului rus. Cronicile ne relatează rolul imens pe care l-a jucat în istoria Rusiei, pentru aceasta fiind sărbătorita de trei ori pe an, ca mulţumire pentru eliberarea Moscovei de tătari: la 26 august 1395, la 23 iunie 1480, la 21 mai 1521. În 1612, în timp ce Moscova era asediată de polonezi, luptătorii voluntari s-au bătut pentru icoana Maicii Domnului din Vladimir: "Mai bine murim decât să lăsăm să fie pângărita icoana Preacuratei Maici a Domnului nostru din Vladimir".

Descriere 

Maica Domnului 

   Este cu adevărat făptură îndumnezeită, pe chipul căreia cerescul cu omenescul se întâlnesc. În această icoană, privirea Maicii Domnului este deosebit de mişcătoare: privire de o duioşie şi o tristeţe nesfârşită, care vine din adâncurile tainice ale inimii pentru a ajunge într-un "dincolo" inaccesibil, privire a Maicii îndreptată spre omenire, din pricina proorociei lui Simeon, pe care o "păstra în inima ei": "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi" (Le. 2, 33-35).

Acest chip de o frumuseţe cerească este chipul unei mame a cărei privire ne lasă să pătrundem în inima Mariei, care se gândeşte inca de pe acum la suferinţele ce vor veni, un chip care, în suferinţa sa lăuntrică, trăieşte deja drama crucii. Privire care exprimă dragostea maternă pentru Fiul său, dar şi pentru toţi oamenii cărora, prin cruce, va învăţa să le fie maică.Peste veşmânt, poartă maforionul, un val lung, purpuriu, brodat cu un preţios galon, care-i acoperă capul şi umerii. Pe frunte şi pe umeri vedem cele trei stele, semn al pururea-fecioriei Maicii Domnului atât înainte, cât şi în timpul naşterii şi după aceea.PrunculCu mâna stângă, cuprinde gâtul maicii Sale pentru a-Şi apropia obrazul de obrazul Mariei, într-un minunat gest de tandreţe . Pruncul este aşezat simbolic pe braţul drept al Maicii Sale, în timp ce cu mâna cealaltă ea arată spre Fiul său: "Iată Omul". Privirea Pruncului este aţintită pe privirea Maicii Sale, a cărei suferinţă o vede, părând a-i spune încă de pe acum: "Nu mă plânge, Mamă...", în incercarea de a-i alina durerea ascunsă. Chipul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trăsături precise, a cărui frunte amplă reflectă înţelepciunea dumnezeiască. Veşmântul Său, himationul, roşu purpuriu, are sclipiri de aur, aşa cum se cuvine lui Dumnezeu: este lumina cea neînserată.Deşi gestul mâinii stângi a Mariei arată spre Fiul Său - tip al icoanelor Maicii Domnului Indrumătoarea - totuşi, această icoană este a Maicii Domnului Mângâietoarea, din cauza simţămintelor pe care le exprimă atitudinea maternă a Mariei.În această icoană, Maica Domnului este chipul Bisericii care poartă în ea mântuirea, chiar în timp ce aşteaptă, mărturiseşte şi contempla învierea prin cruce. Fără să ţină seama de mângâierea Fiului său, Maica Domnului priveşte în depărtare, cu o privire plină de dragoste şi de durere. Chipul său întors către Pruncul care o mângâie, nu către fiul trupesc, ci către Ziditorul lumii Căreia I-a dat naştere, se oglindeşte în cuvintele Liturghiei: Ea este fierbinte mijlocitoare în faţa lui Dumnezeiu şi puternica ocrotitoare a lumii. Se apleacă spre Fiul său cerând milă pentru cei care vin către El şi pe care îi ocroteste cu rugăciunile sale.Această minunată icoană a Maicii Domnului din Vladimir arată permanenta preocupare a Bisericii Răsăritului de a considera rolul Maicii Domnului în lumina Revelaţiei şi a locului pe care Domnul i l-a încredinţat în taina mântuirii oamenilor. Cultul pe care Biserica Răsăritului îl închină Maicii Domnului este în esenţă hristocentric, iar doctrina sa marială se rezumă în plinătatea dogmei Născătoarei de Dumnezeu. Tocmai pentru că este atât de legată de lucrarea mântuitoare a Fiului său, nu ne surprinde să vedem, în majoritatea icoanelor, cu câtă solicitudine se apleacă spre omenire şi îndeosebi spre nevoile duhovniceşti ale creştinilor.

Icoana cu chipul Maicii Domnului din Ucraina ”Pătimitoarea”, a fost adusă la Chișinău

Iubiți credincioși, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, în Moldova a fost adusă spre închinare din Ucraina, icoana făcătoare de minuni cu chipul Maicii Domnului “Pătimitoarea”.Sfințenia a fost adusă în Catedrala Mitropolitană din Chișinău, în dimineața zilei de azi, 5 iulie. Vă așteptăm cu drag spre a ne ruga împreună Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru mijlocire și ajutor întru toată fapta cea bună și binecuvântată.

Icoana cu chipul Maicii Domnului “Pătimitoarea” (“Strasnaia”) a fost pictată și  sfințită pe Sfântul Munte Athos în anul 1903 pentru enoriașii parohiei Otcenașovka din Ucraina, prin purtarea de grijă a soției nobilului rus Piotr Balașov. Sfințenia s-a aflat în biserică până la revoluția din 1917, când aceasta a fost închisă, iar icoana a fost trimisă ca lemn pentru

foc. Totuși, sătenii au avut grijă ca chipul Maicii Domnului să nu fie pângărit și distrus, așa că icoana a fost tăinuită în podul casei unui localnic. În timpul celui de al II-lea război mondial, biserica din localitate a fost redeschisă pentru o scurtă perioadă, ca mai apoi să fie iar închisă de către sovietici până în 1990, când în plină renaștere spirituală, sfântul lăcaș a fost renovat și deschis pentru creștini, iar icoana cu chipul Maicii Domnului Pătimitoarea a fost pusă din nou la loc de cinste în biserica din Otcenașovka. Maica Domnului este grabnic ajutătoare celor care îngenunchează în fața ei cu rugăciune curată și sinceră, existând nenumărate mărturii ale minunilor săvârșite prin această icoană.

Icoana va rămâne în Catedrală timp de o săptămână. Așadar, îndemnăm toți dreptmăritorii creștini, care au posibilitate și voință, să luați Har și binecuvântarea Măicuții noastre Cerești! Cu Doamne ajută!

Icoana Maicii Domnului „Petrovskaia"

 Canonizat în anul 1339 de Biserica Rusă, Sfântul Petru, mitropolitul Moscovei şi făcătorul de minuni, este cel care a zugrăvit Icoana Maicii Domnului numită „Petrovsk", după numele său. Aceasta se întâmpla pe când Sfântul era egumen al mânăstirii de pe râul Rata, fondată de el însuşi, lângă Volinia.Remarcându-se prin dreapta socoteală, iubirea de fraţi şi prin faptul că era „făcător de pace", Sfântul Petru a fost recomandat de prinţul Iuri al Galiţiei ca nou mitropolit „de Kiev şi a toată Rusia". Înaintea sa, această funcţie fusese ocupată de Sfântul Maxim (...6 dec. 1306), care, pe parcursul unei vizite la mânăstirea Rata, primise în dar de la egumenul Petru Icoana pictată de el. După moartea lui Maxim, Icoana a ajuns la egumenul Gherontie, recomandat şi el pentru scaunul mitropolitan, cu susţinerea marelui prinţ de Vladimir şi Tver, Mihail Iaroslav.Ambii, Petru şi Gherontie, au purces la drum spre patriarhul Constantinopolului, Atanasie (1303-1311), fiecare cu scrisori de la prinţi, în acelaşi scop. Gherontie avea cu sine Icoana Maicii Domnului pictată de Petru, veşminte arhiereşti şi mitră, convins că va fi cel ales. Petru, dimpotrivă, se supunea dorinţei prinţului Galiţiei, dar nu era pregătit cu nimic pentru noua funcţie. Pe drum, o furtună a împiedicat corabia în care naviga Gherontie, determinând întârzierea acestuia. Iar într-o noapte, Maica Domnului i s-a arătat, spunându-i: „În zadar te osteneşti, demnitatea arhierească este hărăzită celui care a pictat Icoana, lui Petru de la Rata." Cuvintele Maicii Domnului s-au împlinit întocmai. Când a sosit Gherontie înaintea patriarhului, Petru deja fusese ales mitropolit de întregul sinod. Atunci candidatul întârziat i-a dăruit acestuia veşmintele arhiereşti, mitra şi Icoana, pe care le adusese pentru sine.

   Au urmat însă ani grei pentru noul mitropolit, datorită invaziilor tătare şi a unei oarecare animozităţi care s-a răsfrânt asupra sa, din partea marelui prinţ de Vladimir, nemulţumit de nesocotirea candidatului său. Astfel, Sfântul Petru a fost nevoit să-şi schimbe de două ori reşedinţa mitropolitană, mai întâi de la Kiev la Vladimir, apoi de la Vladimir la Moscova. De fiecare dată, a luat Icoana cu sine.Pretutindeni, în zona păstorită, s-a străduit pentru întărirea unităţii poporului rus, atât ca neam, cât şi ca fraţi întru Hristos, sfătuindu-i pe diverşii prinţi la atitudine împăciuitoare şi nu războinică între ei. De aceea, cronicile ruse consemnează că se obişnuia ca la orice acţiune politică importantă să se facă mai întâi rugăciune la mormântul Sfântului Petru, în memoria atitudinii sale conciliante.Această mutare a fost decisivă pentru stabilirea ulterioară a capitalei ruse la Moscova. Aşadar, în 1325, chemat de marele Prinţ Ivan Kaliţa, mitropolitul Petru a venit la Moscova, care a devenit centrul spiritual al ruşilor. Îndată, el a demarat ridicarea de catedrale, biserici şi mânăstiri, fiind considerat şi astăzi Sfântul ocrotitor al Moscovei.În unele sinaxare este amintit ca mitropolit „al Kievului şi a toată Rusia", iar în altele „al Moscovei şi a toată Rusia". Ambele denumiri sunt valabile, conform precizărilor anterioare.Este sărbătorit la 24 august, odată cu Icoana Maicii Domnului pictată de el, dar şi la 5 octombrie şi 21 decembrie. Sărbătorirea din 24 august are legătură cu mutarea moaştelor sale făcătoare de minuni la catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova, a cărei fundaţie a pus-o el însuşi.Înainte de trecerea la Domnul, din 21 decembrie 1326, Sfântul a prezis întărirea puterii ruşilor şi importanţa crescândă a Moscovei.

Icoana Maicii Domnului „Známenie" („a semnului")

   

  Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie" (adică „a semnului") este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului" din profeţia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu rugăciuni fierbinţi, milostivirea Maicii Domnului. În acest timp, arhiereul locului, Sfântul Ioan din Novgorod (†1186), aşezase preţiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetăţii pentru a-i izbăvi de duşmani. Răspunsul acestora din urmă fu o ploaie de săgeţi. Una dintre ele atinsese şi icoană. Mai departe ni se spune ca îndată Născătoarea de Dumnezeu şi-a întors privirea înlăcrimată dinspre năvălitori înspre poporul cel binecredincios, iar lacrimile au căzut pe veşmintele episcopului de Novgorod Ioan, care a exclamat: „O minune! Cum din scândura uscată a copacului izvorăsc lacrimi? O Împărăteasă! Tu ne dai nouă semn că aşa te rogi Fiului Tău pentru izbăvirea oraşului". După acest „semn" Maica Domnului le veni degrab într-ajutor celor asediaţi. Şi într-adevăr, celor care au trimis „ploaia", Ea le-a trimis un nor. Acoperiţi de întuneric şi cuprinşi de spaimă, în învălmăşeală iscată cotropitorii s-au omorât între ei. Ocrotirea Maicii Domnului i-a izbăvit pe novgorodieni şi în alte vremuri. În 1566 se spune că izbucnise un straşnic incendiu care ameninţa cu pieirea oraşul construit din lemn. Dar alergând şi de această dată cu pocăinţă către icoana făcătoare de minuni şi cerând milostivire Maicii Domnului, locuitorii au văzut cu ochii lor cum focul s-a risipit grabnic.

Rugăciune 

O, Preasfântă şi Preabine-cuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem şi ne închinăm Ţie înaintea sfintei Tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul Tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmaşilor. Cu smerenie Te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: aşa precum în vechime părinţilor noştri ajutorul le-ai grăbit, aşa acum şi pe noi, cei neputincioşi şi păcătoşi, de ocrotirea şi buna îngrijirea Ta de Maică ne învredniceşte. Mântuieşte şi păzeşte sub acoperământul milei Tale, Stăpână, toată Rusia, ţara noastră, şi oastea ei. Sfânta Biserică o întăreşte, oraşul Tău şi toată dreptmăritoare noastră ţară şi pre noi, pre toţi, cei ce cădem către tine cu credinţă, cu dragoste şi cu umilinţă cerând cu lacrimi ocrotirea Ta, miluieşte-ne şi ne păzeşte.O, Preamilostivă Stăpână! Milostiveşte-te asupra noastră celor învăluiţi de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile Tale primitoare de Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi înaintea bunătăţii Lui, cerând iertare păcatelor noastre, şi viaţă binecinstită şi paşnică, sfârşit creştinesc şi răspuns bun la Straşnica Lui Judecată, ca, mântuiţi cu atotputernicile Tale rugăciuni către Dânsul, să moştenim fericirea raiului şi să cântăm cu toţi sfinţii preacinstitul şi preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mila Ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin.

Icoana Korsun a Maicii Domnului

Originară din Efes, Icoana „Korsun" („Chersonese", „Korsun – Efes") a Maicii Domnului a ajuns în Rusia prin două copii distincte, făcătoare de minuni fiecare: una în ziua de 9 octombrie 988, iar cealaltă în 1162-1163. Nu se cunosc date exacte despre autorul primei Icoane „Korsun", considerat a fi însuşi Sfântul Evanghelist Luca.În ziua de 9 octombrie, Biserica Ortodoxă Rusă pomeneşte mutarea uneia dintre Icoanele „Korsun" de la Korsun la Kiev, de către prinţul întocmai cu Apostolii, Vladimir. Mai târziu, Icoana a fost dusă la Novgorod, în prezent aflându-se în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.O altă Icoană „Korsun" a fost adusă în 1162, din Efes, astfel: Sfânta Eufrosina de Poloţk (23 mai), fondatoarea mânăstirii Mântuitorului din Poloţk, a aflat de această Icoană greacă şi a trimis daruri împăratului bizantin Manuel Comnen şi patriarhului Luca Hrisovergos, pentru a primi o copie a ei.Pe drum, Icoana a trecut prin Korsun, iar localnicii au insistat ca ea să poposească o vreme la ei. Icoana Maicii Domnului a rămas în Korsun aproximativ un an, şi, deşi era adusă din Efes, a primit numele de „Icoana Korsun" sau „Korsun-Efes", cum este cunoscută până astăzi.În 1239 Icoana a fost mutată în Toropeţ, cu ocazia cununiei prinţesei Alexandra de Poloţk, cu prinţul Alexandru Nevski (pomenit ca sfânt la 23 nov.), unde a rămas până în 1917.În timp, au apărut numeroase copii ale Icoanei „Korsun": în Nizni Novgorod, a ieromonahului Simeon (în 903) şi în Suzdal. În 1590 o Icoană „Korsun – Eleousa" din Suzdal a fost îmbrăcată în argint, dar în această localitate există multe alte Icoane „Korsun", puţin diferite între ele ca reprezentare, şi toate făcătoare de minuni.Icoana „Korsun" este menţionată şi în viaţa Sfintei Doroteea de Kaşin (24 sept.), care a găsit o Icoană „Korsun" a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu între ruinele unei mânăstiri, a păstrat-o în chilia ei, Icoana devenind celebră prin minunile săvârşite (sec. XVI).

Icoana Maicii Domnului „Chivernisitoarea casei" sau „Ekonomissa"

După o vreme de la întemeierea mânăstirii athonite (cunoscută drept Marea Lavră), de catre Sfântul Atanasie Athonitul în sec. X, s-a întâmplat că în zonă a fost secetă şi nu s-a obţinut nicio recoltă.Numeroşii călugări care veniseră aici, treptat, au plecat, din cauza foametei. Ultimul rămas, Sfântul Atanasie, deşi era postitor încercat, s-a hotărât într-o zi să părăsească şi el lavra.Pe drumul spre Kareia, când s-a oprit să se odihnească, s-a întâlnit cu o femeie. Bătrânul călugăr s-a speriat şi s-a întrebat imediat cum a reuşit să pătrundă o femeie în Sfântul Munte, când acest lucru este interzis. Fără să excludă posibilitatea unei ispite, el şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a vrut să treacă mai departe.- Unde te duci? l-a întrebat femeia necunoscută.- Sunt un călugăr de aici şi nu e nevoie să ştiţi unde mă duc! a răspuns el, scurt şi repezit.- Dacă eşti călugăr, ar fi trebuit să fii mai politicos, mai încrezător, mai sincer şi mai smerit, aşa cum se cuvine. Eu ştiu ce te frământă şi te pot ajuta, dar aştept ca întâi tu să-mi spui.Observând-o cu atenţie, văzând că totul din atitudinea, îmbrăcămintea şi privirea ei impune respect, bătrânul Atanasie i-a împărtăşit Doamnei durerea sa.- Şi tu, pentru o bucată de pâine, îţi părăseşti mânăstirea, care ar trebui să rămână de veghe de-a lungul veacurilor? Ăsta e spiritul monahismului? Unde-ţi este credinţa? Întoarce-te! Eu te voi ajuta şi le vei avea pe toate din abundenţă, numai să nu-ţi părăseşti locul de sihăstrie.- Dar cine eşti tu?- Eu sunt Cea slăvită în mânăstirea voastră, Maica Domnului tău.- Mi-e teamă să mă încred în aceste cuvinte, ştiu că ispitele diavoleşti sunt multe şi felurite. Cum mă puteţi convinge că spuneţi adevărul?- Loveşte această piatră cu toiagul, şi atunci vei şti cine vorbeşte cu tine. Din acest moment voi fi pururea Chivernisitoarea şi Ocrotitoarea lavrei pe care aţi ridicat-o.Atanasie a lovit piatra şi ea s-a spart ca lovită de fulger, ţâşnind în acel loc un izvor. Abia atunci el a vrut să se arunce la picioarele Maicii Domnului, însă ea dispăruse. El s-a întors la marea lavră şi a constatat că magazia era plină cu toate cele necesare.

Pentru comemorarea minunii, mânăstirea nu are nici până astăzi un administrator, ci doar un ajutor de administrator, pe primul loc fiind... Maica Domnului din Icoana Ekonomissa (Oikonomissa).O asemenea Icoană a fost pictată şi instalată în mânăstire. Maica Domnului este înfăţişată pe tron, cu Pruncul Iisus, însoţită de Sfântul Mihail din Sinada, în dreapta, şi de Sfântul Atanasie Athonitul, în stânga, care ţine în mână lavra în miniatură, oferită Preasfintei Născătoare de Dumnezeu prin acest simbol.Izvorul minunat curge şi astăzi, apa având puteri tămăduitoare. Pe locul minunii s-a construit o bisericuţă cu hramul Izvorul tămăduirii, unde se află de asemenea o Icoană ce reprezintă minunea întâmplată, înaintea căreia arde neîntrerupt o candelă.Aşadar, minunea de demult a dat prilejul pictării a două Icoane: Ekonomissa, cea din incinta mânăstirii, o arată pe Maica Domnului, Chivernisitoarea lavrei şi mijlocitoarea noastră la Dumnezeu, iar o alta relatează minunea, înfăţişând izvorul şi pe Sfântul Atanasie dialogând cu Stăpâna noastră.Numai prima dintre ele poartă numele de Ekonomissa şi este considerată făcătoare de minuni. După ea s-au realizat numeroase copii, în spaţiul ortodox, având dată de sărbătorire la 22 iunie.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ - Lidianca

    Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ este una dintre cele mai vechi şi frumoase icoane din ţară, renumită ca făcătoare-de-minuni. Istoria acestei icoane ne-a fost însemnată în scris de catre "stareţul Neonil", în anul 1839.Această icoană este cunoscută cu numele de Lidianca pentru că ar fi o copie după o icoană a Maicii Domnului

din Lida..Icoana de la Mănăstirea Neamţ a fost dăruită domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, de către împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, în anul 1402. Icoana este minunată atât prin măiestria cu care a fost lucrată şi pentru vechimea ei, cât şi pentru faptul că este zugravită pe ambele feţe, pe spatele ei fiind icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ datează încă din vremea Sfântului Gherman al Constantinopolului. În momentul în care sfântul ajunge în Ţara Sfântă, el vede icoana Maicii Domnului de pe stâlpul bisericii din Lida - Lodd. Tradiţia şi unele vechi însemnări arată că această icoană a fost pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida. Biserica din Lida a fost ridicată în cinstea Maicii Domnului, iar în vreme în care Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan propovăduiau prin aceste părţi, ei au rugat-o pe Maica Domnului să binecuvânteze biserica şi să o sfinţească prin venirea ei. Maica Domnului i-a trimis înainte, şi ajungând ei în biserică au văzut chipul Maicii Domnului nepictat de mână omenească. Botezându-se mulţi, Maica Domnului s-a veselit cu duhul şi a dat icoanei puterea facerii de minuni.În anul 665, mai înainte de a fi hirotonit patriarh al Constantinopolului, sfântul Gherman merge la Ierusalim, spre a se închina la Sfântul Mormânt. Aici, el vede icoana Maicii Domnului "Lidianca". Placându-i foarte mult aceasta icoană, el dă comandă unor pictori să-i facă o copie a icoanei, lucru ce se va şi întampla, în anul 665. Pe spatele icoanei se află icoana Sfântului Gheorghe, hramul bisericii din Lodd.După ce icoana a stat în Constantinopol vreme de 555 de ani, în anul 1400 (sau în 1429) aceasta este dăruita Mitropolitului Iosif şi domnitorului Moldovei, de către Patriarhul Metodie şi de împăratul Ioan Paleologu (unii zic de împăratul bizantin Manuel Paleologu), spre a o proteja de persecuţiile împotriva icoanelor - iconoclasm.

În anul 1821, icoana Maicii Domnului este scoasă din Mănăstirea Neamţ şi dusă într-o poiană tainică, de pe Muntele Rusu, în locul în care se află astăzi Schitul Icoana Veche. Aici, icoana a fost îngropată, dimpreună cu alte obiecte de valoare, din pricina turcilor care îi urmăreau pe eterişti.

Astăzi, icoana Maicii Domnului se află în biserica cea mare a Mănăstirii Neamţ, închinată Înăţării Domnului, fiind cinstită ca făcătoare-de-minuni. Icoana o înfaţişează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus ţinut pe braţul stâng, iar pe verso este pictat Sfântul Gheorghe, fiind ostaş cu capul descoperit, stând pe scaun cu balaurul sub picioare, în mâna dreaptă având suliţa, iar în cea stângă sabia.Pictura este protejată cu o îmbrăcăminte metalică, ornamentată cu pietre preţioase între anii 1844-1845, în timpul stareţului Neonil (+1853).