RevistaSecolul XXI

IstoriaBucureştilor

{TEFAN AUG. DOINA{

Atrac]ia ora[ului

Atrac]ia pe care ora[ul a exercitat-o asupra mea are o motiva]ie cultural\, ]inândde un adev\rat ritual al comuniunii [i schimbului de idei.

Desigur, mi-au pl\cut mediul rural [i universul satului în care m-am n\scut, PustaTisei, cu orizontul ei dezm\rginit spre nord-vest [i brodat cu dealurile {iriei spre sud-est, a r\mas pentru mine, a[a cum îl cunoscusem în copil\rie, mediu familiar stim-ulând deopotriv\ «o deschidere» spre libertate [i visare, ca [i «o închidere» într-uncosmos de datini [i valori morale. Mai târziu, în timpul profesoratului la H\lmagiu[i Gurahon], peisajul }\rii Mo]ilor, cu dealurile [i t\p[anele lui de o frumuse]e poli-crom\, mai ales prim\vara [i toamna, m-a încântat de asemenea. Dar atât pusta, cât[i colinele subcarpatice, atât mediul s\tesc, cât [i obiceiurile [i valorile lui atestândun ethos aparte se înscriu pentru mine într-un perimetru al Naturii.

Abia la Sibiu, în timpul studen]iei [i în cadrul «Cercului Literar» (care a însem-nat a doua mea na[tere – spiritual\), am în]eles c\, de fapt, adev\ratul climat, priel-nic mie, era cel urban: acesta se dovedea o dimensiune a Culturii. La ]ar\, m\ izbeamde obliga]ia muncii fizice (în timpul vacan]elor de var\), dar [i de vitregia unor iernigrele, care au f\cut din mine un «friguros» – nu suport gerul, dar îmi place grozavar[i]a. La ora[, toate aceste incomodit\]i disp\reau: nu mai aveam s\ m\ tem nicide noroiul pân\ la glezne, nici de ghe]u[, nici de colbul care ningea frunzi[urile.

Înainte de a cunoa[te Capitala, m-a cucerit atmosfera de burg medieval a Sibi-ului, ceea ce – de altfel – a contribuit esen]ial la «stilistica» poeziilor mele. Dar aceast\fascina]ie s-a datorat, f\r\ îndoial\, climatului de laborator literar [i filosofic, oferitde compania prietenilor mei cerchi[ti. Sim]eam c\ între ei, [i numai acolo, m\ «real-izez». Aceasta a fost adev\rata atrac]ie pe care urbanitatea a exercitat-o asupra mea,dovedit\ de faptul c\, în timpul celor 7 ani cât am fost profesor la ]ar\, f\r\ contactcu colegii mei scriitori, f\r\ activitate literar\, am avut impresia net\ c\ m\ scufundîntr-un fel de mla[tin\ a mizeriei intelectuale: un mod concret de a sim]i perspecti-

6

EEDDIITTOORRIIAALL

va rat\rii. Iat\ de ce, în 1955, m-am gr\bit s\ vin în Capital\, unde, de altfel, aveamprilejul de a-i reg\si pe unii dintre prietenii mei.

Înainte, v\zusem Bucure[tiul de numai dou\ ori. Prima dat\ într-o prim\var\,aproape de poveste, în 1943, cu ocazia unei întâlniri interuniversitare (studen]ii dinBucure[ti, Ia[i [i Sibiu), când am participat la o [edin]\ a «Sbur\torului» [i am f\cutcuno[tin]\ cu câteva personalit\]i literare ca E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Pom-piliu Constantinescu, {erban Cioculescu, Mircea Damian, Hortensia Papadat-Benges-cu etc. Amintirea acelor dou\ s\pt\mâni se leag\ exclusiv de prezen]a acestor scri-itori, [i a unui concert dirijat la Ateneu de George Enescu, când cele cinci minute deaplauze necontenite m-au zguduit profund. Ora[ul, în sine, r\m\sese pentru mine onecunoscut\, f\r\ nici o valoare afectiv\. A doua oar\, în timpul s\rb\torilor de iarn\din 1953, când am izbutit, în fine, s\ percep pulsul propriu-zis, citadin, al Capitalei:tramvaiele din Pia]a Traian pân\ în Pia]a Mare (în care tinerii îndr\gosti]i se s\rutau[i copiii colind\tori îngânau melodiile Cr\ciunului), mirajul Pie]ei de Flori, cupolaAteneului, parcul înghe]at al Ci[migiului [i forfota de pe bulevardele reci, conservat\ca o impresie confuz\, nediferen]iat\, în ciuda ilumina]iei care aproape m\ orbise.

Începând din toamna lui 1955 – o toamn\ extrem de lung\, cu zile însorite [ifunigei – Bucure[tiul mi-a oferit, treptat, adev\rata hran\ a form\rii mele, aceea care– la Sibiu – mi-o d\deau cenaclurile cerchiste din casa profesorului [i prietenuluinostru Henri Jacquier: întâlnirea, în acest ora[ complet necunoscut, în care abia m\descurcam pe str\zi, cu câ]iva prieteni având preocup\ri literare [i artistice (SterePopescu, I. Negoi]escu, Nicolae Balot\, Constantin }oiu, Ion Omescu, Mircea Marosin,Ovidel Constantinescu, Pavel Chihaia [i al]ii), aproape zilnic, la Biblioteca Rela]iilorcu Str\in\tatea de pe Bulevardul Dacia, unde, f\r\ îndoial\, cea mai mare revela]iea fost, pentru mine, proza lui Kafka. Grupul nostru se vedea, îns\, [i în alte p\r]i, depild\ la C\lin Popovici la Observatorul Astronomic. Cam atunci începeam s\ cunoscBucure[tiul, minunându-m\ de numele str\zilor: Cu]itul de Argint, Bati[tei, Lipscani,Semicercului, Viitorului, C\derea Bastiliei etc.

Am sim]i destul de repede c\ singurul climat pe care-l doresc, care sim]eam c\-mi va fi profitabil, în care m\ reg\seam – oricât de ciudat ar p\rea – acas\, eraBucure[tiul. Ora[ul ca atare, cu monumentele sale, cu str\zile sale agitate, cu par-curile [i lacurile care-i împrosp\tau aerul, [i atâtea alte elemente – unele având unfarmec pitoresc [i desuet, altele de o modernitate ]ip\toare – mi-au r\mas totu[i,dac\ nu str\ine de suflet, în afara unui interes sus]inut. Sim]ul meu istoric n-afunc]ionat deloc pentru a m\ ajuta s\ percep memoria socio-politic\ a locurilor [iedificiilor, sau s\ m\ emo]ionez în fa]a statuilor pe care le întâlneam la tot pasul.Nici atmosfera bisericilor, mari sau mici, unde corurile în\l]\toare îmi aminteau debisericu]a copil\riei mele, nu m-a putut captiva. În schimb, redac]iile – fie c\ a fostrevista Teatrul, Lumea [i, mai târziu, Secolul 20 – au fost pentru mine adev\rate

7

puncte magnetice. În curând, pl\cerii de a întâlni prieteni cu preocup\ri identice, înmici [i spontane conciliabule literare, i s-a ad\ugat climatul [edin]elor de Birou sauConsiliu ale Uniunii Scriitorilor, în care jocul intereselor noastre de breasl\ [i cel aloficialit\]ilor opresive c\p\tase, mai ales dup\ 1970, aspectul unei competi]ii pen-tru libertatea spiritului.

N-am fost niciodat\ un bun turist. Poate de aceea, marile capitale n-au fost pen-tru mine prilejuri de a gusta exoticul, adic\ diferen]a ca atare – de mentalitate, destil arhitectonic, de îmbr\c\minte [i via]\ a str\zii, de aranjament al naturii, ci maimult popasuri în care un muzeu sau altul m\ re]ineau pentru câteva ore cu colec]iilelor. {i totu[i, de trei ori în via]a mea, am încercat o emo]ie puternic\, izvorând dinpercep]ia cadrului urbanistic. Prima dat\, la New York, unde între pere]ii de sticl\sau aluminiu ai zgârie-norilor m-am sim]it – gra]ie lunec\rii imperceptibile a norilorpe deasupra – ca pe puntea unei cor\bii care r\scump\r\ «infernul» de jos al str\ziiprin pacea neverosimil\ a în\l]imilor. A doua oar\ într-un amurg de var\ la Vene]ia,unde labirintul din ce în ce mai sumbru al stradelelor [i canalelor mi-a provocat oatât de insuportabil\ impresie de claustrare, încât am fost silit s\-mi întreruphoin\reala. A treia oar\, în acea noapte tragic\ de martie 1977, când – în urmacutremurului – în locul cl\dirilor [tiute dintotdeauna [i tocmai de aceea ignorate, sec\scau adev\rate g\uri în cer, care abia astfel c\p\tau un nume propriu postum…

Fiecare mare metropol\ este un labirint, [i fiecare î[i are monstrul s\u devora-tor. Eu nu l-am identificat decât în rev\rsarea monstruoas\ a fluviului inform [i bol-borositor de indivizi bipezi care nu se mai deosebeau între ei, atât la Paris [i Lon-dra, cât [i la New York, Istanbul sau Tokio: o mas\ amorf\ de fiin]e umane, în careeul propriu î[i reclam\ mereu identitatea. La Bucure[ti, îns\, acest monstru pare ase fi întrupat într-un cuplu dictatorial care a ]inut s\-[i ridice habitaclul dedalic, CasaPoporului, ca un memento împotriva lipsei de m\sur\ [i a grotescului, adresat celorcare vor veni dup\ noi.

Dar – intervine un pi[icher advocatus diaboli, care somnoleaz\ în orice omcu sim]ul relativului, – oare Turnul Eiffel n-a p\rut la fel de monstruos parizienilordin 1889? {i cine n-a deplâns dispari]ia celebrelor Hale? Poate c\, sacrificându-[ipitorescul de dragul func]ionalului [i patina timpului de dragul modernismului, vrânds\ corecteze legenda trecutului prin utopia viitorului, Bucure[tiul a intrat – abia a[a– în rândul marilor capitale ale lumii. Este, poate, un mod ciudat de a ne trAi [i noi«milenarismul» nostru.

8

{ERBAN CANTACUZINO

Dou\ ora[e distincte

Bucure[tiul a devenit capitala }\rii Române[ti la jum\tatea secolului al XVI-lea, fiindpreferat capitalelor anterioare din zona subcarpatic\: Câmpulung, Curtea de Arge[, Târ-govi[te. A devenit apoi capitala Principatelor Unite române[ti, }ara Româneasc\ [i Moldo-va, dup\ unirea lor din 1859 [i capitala României Mari, numit\ astfel datorit\ alipirii Tran-silvaniei [i Basarabiei la sfâr[itul primului r\zboi mondial în 1918.1 De la începuturile sale,din prima jum\tate a secolului al XIV-lea, pân\ în anii ‘80 ai acestui secol, Bucure[tiul s-a dezvoltat treptat f\r\ a suferi schimb\ri bru[te sau radicale. Este adev\rat c\ a fost dese-ori distrus de incendii, cutremure sau r\zboaie [i c\ popula]ia sa a fost adesea decimat\de cium\, dar ora[ul [i-a revenit mereu din aceste dezastre. În ciuda cre[terii consider-abile a ritmului schimb\rilor [i a moderniz\rii de dup\ Unirea din 1859 [i, din nou, dedup\ primul r\zboi mondial, când a devenit peste noapte capitala unei ]\ri având osuprafa]\ dubl\ fa]\ de cea anterioar\, Bucure[tiul a r\mas în mod recognoscibil unul [iacela[i ora[.

Ast\zi Bucure[tiul este format din dou\ ora[e distincte. Aceast\ schimbare a fostînf\ptuit\, în ultimii ani în care a de]inut puterea [i-n modul cel mai brutal posibil, dec\tre Nicolae Ceau[escu.

11

Aceasta este o traducere din englez\ a unui articol a c\rui versiune orig-inal\ va ap\rea în curând în Romania, o viitoare publica]ie a Pallas Athene dinLondra. Autorul este profund îndatorat r\posatului profesor Grigore Ionescu,ale c\rui Bucure[ti, ghid istoric [i artistic (Bucure[ti, 1938) [i Arhitectura României de-a lungul veacurilor (Bucure[ti, 1981) au reprezentat un sprijin nepre]uit în elab-orarea acestui articol.

1 Basarabia a fost anexat\ de Uniunea Sovietic\ în 1940 [i a devenit Republica Sovietic\ aMoldovei, în ciuda celor 2.020.000 de români din totalul popula]iei de 3.776.000. În momentuldestr\m\rii Uniunii Sovietice, în ultimii ani ai deceniului al nou\lea, Basarabia a devenit Republicaindependent\ a Moldovei. În 1980 num\rul românilor se ridica la 2,5 milioane, reprezentând 64%din întreaga popula]ie.

iinneedd

iitt

Dubla ambi]ie a lui Ceau[escu a fost, pe de o parte, s\ restructureze Bucure[tiul dotân-du-l cu servicii demne de o capital\ modern\ [i, pe de alt\ parte, s\ imortalizeze «Epocade aur» a regimului s\u prin construirea unui centru civic monumental. Din nefericire,el a urm\rit acest al doilea obiectiv în detrimentul primului. Doar metroul a fost construit;conductele de ap\ [i electricitate, canalizarea [i drumurile au fost neglijate, astfel încâtîn momentul pr\bu[irii dictatorului, Bucure[tiul ar\ta ca un ora[ din lumea a treia. În vremece nu se poate nega c\ Nicolae Ceau[escu a continuat politica de planificare urban\cuprinz\toare a guvernelor comuniste precedente (denumit\ «sistematizare»), care a avutdrept rezultat construirea de complexe industriale vaste, cum ar fi Berceni (în sudulora[ului), ora[e satelit a c\ror popula]ie atinge sau dep\[e[te 150.000 de locuitori, cumar fi Titan – Balta Alb\ (în sud-estul ora[ului), [i centre sportive [i culturale incluzândstadioane [i s\li de spectacole, cum ar fi Parcul «23 August» (în estul ora[ului), amplasa-mentul marginal al acestor construc]ii a avut drept consecin]\ impactul lor redus sau chiarnul asupra ora[ului propriu-zis. Centrul construit de Ceau[escu, pe de alt\ parte, c\ruiaacesta din urm\ i-a dedicat întreaga energie în ultimele decenii ale guvern\rii sale, a intro-dus o component\ nou\, str\in\ din punct de vedere al dimensiunilor [i caracterului fa]\de ora[ în întregul s\u.

12

{erban Cantacuzino s-a n\scut la Paris în anul 1928, fiu al lui GeorgeMatei Cantacuzino [i al Sandei {tirbei, fiind descendentul unor familii ilus-tre care au dat ]\rilor române nenum\ra]i domnitori, dreg\tori [i oamenide cultur\.

G.M. Cantacuzino, tat\l s\u, intelectual de ras\, a fost nu numai unfoarte reputat arhitect al perioadei interbelice dar [i un mare scriitor, autoral unor remarcabile texte precum P\trar de Veghe (C.R., 1928), Arcade, Firi-de [i Lespezi (C.R., 1932), Izvoare [i popasuri (FRC, 1934), Palladio, essai cri-tique (C.R., 1935). Iar recent, în 1993, Editura Dacia i-a publicat Scrisorilec\tre Simon. G.M. Cantacuzino a fost de asemenea editorul uneia dintrerevistele cele mai des\vâr[ite ale sfâr[itului deceniului al patrulea – Cai-etele SIMETRIA – [i a fost profesor de atelier [i teoria arhitecturii la Fac-ultatea de Arhitectur\ din Bucure[ti. Mama lui {erban Cantacuzino estefiica lui George, fratele mai mic al lui Barbu {tirbei, importantul om politicdin perioada f\uririi României Mari.

În anul 1939 {erban Cantacuzino se stabile[te definitiv împreun\ cumama sa în Anglia, studiind arhitectura la Cambridge.

Din 1956 î[i are propriul atelier de arhitectur\ [i devine membru aso-ciat al RIBA (Royal Institute of British Architects), cea mai reputat\ Uni-une a arhitec]ilor din Europa, iar din 1996 membru plin al acestei aso-cia]ii. Tot acum devine profesor (part-time) de atelier [i istoria arhitecturiila Facultatea de Arhitectur\ din Canterbury. Din 1967 îl afl\m redactor-[ef al foarte prestigioasei reviste de arhitectur\ Architectural Review. Începîndcu 1963 public\ o serie de texte despre arhitectur\. Astfel apar, printre

Un cutremur deosebit de puternic a lovit ora[ul în 4 martie 1977, provocând mai multde 1500 de victime [i distrugând sau avariind foarte multe cl\diri. Zona aleas\ pentrunoile construc]ii a fost, totu[i, o parte din centrul istoric al Bucure[tiului: cartierul Uranus[i por]iuni din cartierele învecinate, Antim [i Rahova, amplasate în zona deluroas\ de lasud de râul Dâmbovi]a, în care cl\dirile fuseser\ foarte pu]in afectate de cutremur, datorit\însu[irilor naturale antiseismice ale regiunii. Din acest motiv Ceau[escu n-a putut s\ jus-tifice demol\rile prin starea proast\ a cl\dirilor, dar a apreciat, f\r\ îndoial\, faptul c\însu[irile antiseismice ale zonei se vor dovedi un avantaj pentru noul centru. Înc\ în cursde construc]ie când Ceau[escu [i-a g\sit sfâr[itul [i, neterminat nici ast\zi, noul centruconst\ dintr-un bulevard lat de 120 de metri (cu un metru mai lat decât Champs Elysées),lung de trei kilometri [i m\rginit, în jum\tatea sa vestic\, de blocuri de locuit de zeceetaje. Acest bulevard, orientat pe direc]ia est-vest, nu duce nic\ieri [i traverseaz\ cinciartere nord-sud tradi]ionale, dintre care Calea Rahovei, una din cele cinci c\i principalede acces c\tre centrul ora[ului, este complet blocat\. La cap\tul de vest al bulevarduluise înal]\ Casa Republicii, înalt\ de 84 de metri [i întinzându-se pe o suprafa]\ de 265.000metri p\tra]i, cea mai mare cl\dire din lume dup\ Pentagon, sediu al Senatului [i al CamereiDeputa]ilor începând din 1996 [i rebotezat\ Palatul Parlamentului. Cl\direa este izolat\de ora[ul pentru care a fost construit\ de hectare întregi de teren viran, care trebuiau,

13

altele, Modern Houses of the World (1963), Great modern Architecture (1965), Euro-pean domestic Architecture (1970), New Uses of old Buildings (1975), Architectur-al Conservation in Europa (1975), Building in the Islamic World (1985), Re-Archi-tecture (1989), Old Buildings, new Uses (1989), What makes a good Building (1994).

{erban Cantacuzino este numit membru al mai multor jurii pentruconcursuri de arhitectur\, între altele [i al celebrului Aga Kahn Award.Este din 1985 membru al Consiliului Societ\]ii Regale de Arte – devenindmai târziu secretarul s\u general. Din 1987 este pre[edinte al ICOMOSpentru Marea Britanie, iar în 1996 prime[te titlul de honorary doctorateal Universit\]ii din York. Lista organiza]iilor [i asocia]iilor din care faceparte {erban Cantacuzino este prea lung\ pentru a intra în aceste rân-duri.

Din 1990 {erban Cantacuzino este membru de onoare al ComisieiNa]ionale a Monumentelor Istorice [i al Uniunii Arhitec]ilor din România,iar în anul 1996 a fost membru de onoare al Comitetului de organizareal Concursului interna]ional de urbanism «Bucure[ti 2000», calitate în carea participat la lucr\rile juriului.

În luna martie a acestui an – 1997 – a ]inut la Londra o prelegerecare s-a bucurat de o extraordinar\ primire cu ocazia închiderii expozi]iei«Bucharest in the ‘30s, Architecture and Modernity», organizat\ de Min-isterul de Externe [i Uniunea Arhitec]ilor din România cu sprijinul [i subauspiciile RIBA.

Cred c\ nu m\ în[el dac\ afirm c\ textul acestei prelegeri st\ la bazarândurilor publicate acum de Secolul 20. (Alexandru BELDIMAN)

f\r\ îndoial\, s\ fie amenajate, dar care a[teapt\ în prezent s\ se ia o decizie în urmaconcursului interna]ional de arhitectur\ «Bucure[ti 2000», organizat în 1996, concurs încare li s-a cerut participan]ilor s\ atenueze caracteristicile simbolice ale centrului, de pild\prin ridicarea unor cl\diri în imediata apropiere a palatului, absorbind astfel construc]iaîn interiorul ora[ului.

Bulevardul începe prin impun\toare cl\diri guvernamentale, dispuse în form\ de semi-lun\ într-un ansamblu arhitectonic contrapus Palatului de partea cealalt\ a unei imensepie]e. Palatul se înf\]i[eaz\ dominant [i cople[itor în vârful unei u[oare pante care estetot ce a mai r\mas dintr-un deal înalt, la al c\rui cap\t dinspre râu se în\l]a pân\ în 1984mân\stirea Mihai Vod\, întemeiat\ în 1589 de Mihai Viteazul. Cl\dirile mân\stirii [ire[edin]a domneasc\, reconstruit\ la începutul secolului al XX-lea pentru a ad\postiArhivele statului, au fost demolate, dar Ceau[escu [i-a dat consim]\mântul ca biserica[i poarta dinspre r\s\rit s\ fie str\mutate, ele putând fi v\zute [i ast\zi într-o curte dos-nic\ de pe strada Sapien]ei, între bulevard [i Dâmbovi]a, ascunse privirilor de cl\diri înalte.Ele au fost str\mutate cu totul, fiind coborâte mai întâi în plan vertical pân\ la nivelulnoului amplasament, cu ajutorul unor piloni, pentru a fi apoi translate în plan orizontalpe ni[te [ine.

Pe întinsa latur\ sudic\ a dealului, ce se numea al Spirii, dup\ numele unui faimosdoctor din secolul al XVIII-lea, Spirea, care a locuit aici [i a construit biserica Spirea Veche(demolat\ [i ea în 1984 pentru a face loc noului centru), se g\seau ruinele Cur]ii Noi,construit\ în 1776 pentru a înlocui Curtea Veche, distrus\, ce fusese ridicat\ de cealalt\parte a râului; Curtea Nou\ a servit ca re[edin]\ domneasc\ fanario]ilor pân\ ce a fostmistuit\ de fl\c\ri în 1812, dat\ dup\ care a r\mas cunoscut\ drept Curtea Ars\.

14

Bulevardul se întinde c\tre est, traversând Pia]a Unirii [i Dâmbovi]a pe malul ei stâng,terminându-se într-o alt\ pia]\ mare, în care Ceau[escu spera s\ amplaseze un monu-ment dedicat Victoriei Socialismului, numele întreg al bulevardului fiind, ini]ial, «al Vic-toriei Socialismului», denumire ulterior schimbat\ în «al Unirii». În acest segment de estal bulevardului, au fost puse temeliile unui grandios teatru de oper\ destinat a înlocuifermec\toarea [i mai potrivita cl\dire construit\ nu mai devreme de 1945.

Pentru a face loc noului centru, cea mai mare parte din cartierul Uranus [i por]iunidin cartierele Antim [i Rahova au trebuit distruse. Au fost demolate zece mii de locuin]e[i mai mult de 40.000 de oameni au fost dizloca]i. Pentru a împiedica o rezisten]\ orga-nizat\, popula]ia nu a fost prevenit\ din timp. În[tiin]a]i doar cu câteva ore înaintea sosiriibuldozerelor, oamenii nu au putut s\-[i ia cu ei toate bunurile, de abia având vreme s\-[i strâng\ lucrurile mai de pre] [i s\ fug\ cu ele la noile lor locuin]e, acestea fiind cel maiadesea blocuri neterminate, dintr-o zon\ îndep\rtat\ a ora[ului.

Zonele demolate aveau caracteristici urbane tipice pentru vechiul Bucure[ti: str\zi[erpuite, capricioase, pline de vegeta]ie, fiecare cas\ având o curte spa]ioas\ în care erauplanta]i pomi; un m\nunchi de copaci vestind o biseric\, de obicei f\r\ acareturi sau, dac\era vorba de un a[ez\mânt monahal, împrejmuit\ cu ziduri – cel mai adesea îns\ neavândo perspectiv\ larg\, ci ap\rându-]i în fa]\ brusc, cu un efect de surpriz\. {i ast\zi maipo]i tr\i acest sentiment la marginea zonelor demolate, la sud de Dealul Patriarhiei sauîn preajma mân\stirii Radu Vod\, de exemplu. Casele care au disp\rut erau de o marevarietate arhitectonic\, întinzându-se de la stilul neo-clasic al secolului al XIX-lea, trecândprin romantismul na]ional al începutului de secol XX [i mergând pân\ la stilul Art Déco[i modernist al anilor ‘30. Interesul zonei nu consta îns\ atât în cl\diri individuale, cât înefectul total, întregul însemnând mai mult decât suma p\r]ilor.

Practica r\spândit\ de a desemna zone speciale de conservare arhitectonic\, necunos-cut\, fire[te, României lui Ceau[escu, reflect\ con[tiin]a valorii unor grupuri de cl\diriprecum [i a importan]ei unor spa]ii situate în jurul lor sau între ele [i, într-un mod maigeneral, a integrit\]ii unor cartiere ca un tot. La baza acestei politici se afl\ convingereac\ integritatea [i tr\s\turile unei zone merit\ protejate [i puse în valoare f\r\ a p\stra înmod necesar totul sau a împiedica ridicarea unor noi construc]ii. Aceast\ abordare a fostpus\ în practic\ la Covent Garden, în Londra, [i la Marais, în Paris, cu deosebit succes,ambele fiind zone care au fost reîntinerite printr-un echilibru judicios între conservare,refolosire [i reconstruc]ie. Unei astfel de politici, deloc incompatibile cu îmbun\t\]ireainfrastructurii [i a serviciilor, nu i-a fost niciodat\ acordat\ aten]ia cuvenit\ de c\treautorit\]ile de la Bucure[ti.

Incredibil, demol\rile necesare pentru a crea o tabula rasa pentru noul centru audus la pierderea a paisprezece biserici [i dou\ mân\stiri dintre care una, a[a cum amremarcat deja, era faimoasa mân\stire Mihai Vod\. Au dus la distrugerea unui num\r de

15

cl\diri publice din secolul al XIX-lea, cum ar fi Spitalul Brâncovenesc, Institutul de Lit-eratur\ «George C\linescu» [i Casa Bellio, primul sediu al Academiei Române. Demol\rileau dus de asemenea la mutarea a patru biserici în noi amplasamente, astfel de mut\riducând inevitabil la avarierea zid\riei bisericilor [i la schimbarea, în toate cazurile în r\u,a cadrului în care erau plasate. Unele dintre aceste biserici au fost mutate în locuri atâtde nepotrivite, încât va fi nevoie de ingeniozitatea celor mai pricepu]i arhitec]i pentru ale crea un cadru adecvat. Concursul «Bucure[ti 2000» de abia dac\ a atins aceast\ prob-lem\.

Participan]ii la concurs au fost preocupa]i de principalul obiectiv al acestuia, [i anumereintegrarea urban\, retopirea a dou\ ora[e într-unul singur. Condi]iile concursului aucerut competitorilor s\ arate cum ar vindeca fracturile provocate de distrugerea total\ [icum ar face pentru a estompa cât mai bine imaginea totalitar\ cople[itoare a noului cen-tru, c\ci p\strarea atât a bulevardului cât [i a Palatului a fost una din cerin]e.

Aceasta însemna, într-adev\r, s\ se anuleze singularitatea [i izolarea Palatului [i s\se g\seasc\ o modalitate de a reduce puternicul efect axial al bulevardului [i palatuluiluate împreun\. Însemna s\ se construiasc\ la marginea zonei demolate pentru a se faceîntr-un fel leg\tura între vechi [i nou printr-o schimbare treptat\ a propor]iilor atât în aspec-tul str\zilor cât [i în cel al cl\dirilor. Însemna, mai presus de toate, validarea vechii struc-turi urbane, acolo unde ea mai supravie]uie[te înc\, prin folosirea ei în crearea acelei zonede tranzi]ie f\r\ de care noul centru va r\mâne mereu izolat de restul ora[ului.

Dificultatea integr\rii noului centru este sporit\ de uniformitatea stilului s\u arhitec-tonic, în vreme ce arhitectura vechiului ora[ este de o infinit\ varietate. Ad\uga]i la aceast\uniformitate faptul c\ unit\]ile arhitectonice din noul centru sunt cu mult mai pu]innumeroase [i în acela[i timp mai mari [i ve]i în]elege [ocul pe care îl sim]i când p\trun-zi în noul centru. În ce prive[te planificarea urbanistic\ [i arhitectura citadin\, se [tie c\Nicolae Ceau[escu a fost impresionat de capitala Coreei de Nord, Phenian, reconstruit\dup\ R\zboiul Coreei [i purtând pecetea tipului particular de tiranie a lui Kim Ir Sen, înc\[i mai cumplit\ decât cea a lui Ceau[escu. În ce prive[te arhitectura, Ceau[escu admirastilul clasic promovat de dictaturile fasciste antebelice, arhitectura lui Albert Speer pen-tru Hitler, sau pe cea a lui Piacentini pentru Mussolini. Avea de asemenea o mare admi-ra]ie pentru arhitectura stalinist\ a Moscovei, cu care trebuie s\ fi fost mai familiarizatdatorit\ [ederii sale în capitala sovietic\ pe vremea când studia la Academia Frunze laînceputul anilor ‘50. Printr-o întâmplare, pe vremea când el construia noul centru alBucure[tiului, treizeci de ani mai târziu, arhitec]ii din Europa occidental\ [i din Americacochetau cu a[a-numitele stiluri post-moderniste [i, pentru a o putea face, reconsider-au atât arhitectura lui Speer cât [i pe cea a epocii lui Stalin. E una din ironiile istoriei fap-

16

2 Dana Harhoiu, Bucure[ti, un ora[ între Orient [i Occident, Simetria, 1997.

tul c\ arhitectura noului centru al lui Ceau[escu a fost realizat\ într-un stil pe care mul]ioccidentali l-au perceput ca fiind unul post-modernist, de ultim\ or\, [i foarte la mod\.

Dup\ ce am descris centrul nou – un ora[ în interiorul altui ora[ – v\t\m\rile [i prob-lemele pe care le-a provocat acesta Bucure[tiului în întregul s\u, ce se poate spune desprecel\lalt ora[, ora[ul vechi? Istoricul de art\, Dana Harhoiu, în remarcabilul ei studiu con-sacrat Bucure[tiului2, a identificat o mo[tenire bizantin\ post Bizan] în structura actual\a ora[ului. Prima atestare documentar\ a Bucure[tiului dateaz\ din 1459, [ase ani dup\c\derea Constantinopolului, trei ani dup\ asediul Belgradului [i doi ani dup\ urcarea petronul Moldovei a lui {tefan cel Mare. Deja la începutul secolului, în }ara Româneasc\,Mircea cel B\trân, care î[i avea capitala la Târgovi[te, a recl\dit cetatea numit\ Dâmbovi]a,dup\ râul pe malurile c\ruia se ridica, [i a rebotezat-o cetatea Bucure[tiului, folosind-odrept baz\ militar\ de unde putea ajunge repede la cet\]ile sale de pe Dun\re pentru ada piept cu o[tile otomane.

Vlad }epe[, de trei ori domn al }\rii Române[ti [i posesor al unor întinse mo[ii înzona Bucure[tiului, a extins cetatea, [i primul document în care ora[ul apare men]ionatcu acest nume este unul în care }epe[ ordon\ unor boieri din partea locului s\-[i înt\reasc\gospod\riile, «scris pe 20 septembrie în Cetatea Bucure[ti anul 1459». Dac\ scopul prin-cipal al cet\]ii extinse era de a-l ajuta pe {tefan cel Mare în lupta lui contra turcilor, prin

17

îns\[i prezen]a sa ea a atras negustori [i me[te[ugari, a[a încât num\rul popula]iei strânseaici a atins curând cifra de 2000. Principala arter\ comercial\ se numea Uli]a cea Mare,fiind strada care din 1589 s-a numit Lipscani, datorit\ leg\turii dintre ea [i negustorii careaduceau m\rfuri de la Leipzig (Lipsca). Cele mai vechi artere ale ora[ului despre care se[tie c\ existau în acele timpuri sunt Podul Uli]ei Mari, ast\zi strada Iuliu Maniu, care duceadrept la cetate, [i Podul Târgului de Afar\, azi Calea Mo[ilor, care ducea, c\tre nord-est,pân\ la Obor, un loc unde se ]ine înc\ [i ast\zi un târg de vite. Atât {tefan cel Mare cât[i Vlad }epe[ s-au erijat în mo[tenitori ai Bizan]ului [i ultimi ap\r\tori ai credin]ei cre[tineortodoxe împotriva p\gânilor. În prima jum\tate a secolului al XVI-lea, lupta a fost con-tinuat\ cu [anse [i mai mici de c\tre Petru Rare[ în Moldova [i de Neagoe Basarab în}ara Româneasc\.

O modalitate mai subtil\ de a li se opune turcilor, [i poate mai durabil\ din punct devedere al rezultatelor decât lupta armat\, a fost sprijinirea Bisericii Ortodoxe în Peninsu-la Balcanic\ prin întemeierea de mân\stiri [i biserici. Vlad }epe[ construise o mân\stirepe o insul\ de pe lacul Snagov la nord de Bucure[ti [i, potrivit tradi]iei, [i mân\stireaComana, la sud de Bucure[ti, reconstruit\ de Radu {erban (domn al }\rii Române[ti din1602 pân\ în 1611) în 1588 [i, mai târziu, în 1699, de un nepot al lui {erban Cantacuzi-no care purta acela[i nume [i era paharnic al lui Constantin Brâncoveanu. Neagoe Basarab,autorul Înv\]\turilor c\tre fiul s\u Teodosie, în care fundamenta, printre altele, doc-trina bizantin\ a monarhiei absolute, a recl\dit Snagovul [i a întemeiat mân\stirile de laCurtea de Arge[ [i de la C\luiu. Aceste mân\stiri erau împrejmuite de ziduri înalte, cuturnuri de paz\, [i formau, împreun\ cu cet\]ile Bucure[ti [i Târgu[or, o linie de avan-posturi ce protejau re[edin]ele domne[ti de la Târgovi[te, Curtea de Arge[ [i Câmpulung.Mai târziu, la începutul secolului al XVI-lea, când turcii puseser\ st\pânire pe fortifica]iileDun\rii, linia de ap\rare s-a deplasat în Câmpia român\ [i îl vedem pe Matei Basarab,ofi]er care luptase sub comanda lui Mihai Viteazul, pentru a deveni mai apoi domn al }\riiRomâne[ti (1632-1649), întemeind mân\stirile Maxineni, Slobozia, Negoie[ti, Sadova [i,mai aproape de Bucure[ti, C\ld\ru[ani, Plumbuita [i Pl\t\re[ti.

Bucure[tiul veacului al XVI-lea a fost unul din pu]inele ora[e ale }\rii Române[ti carea continuat s\ se dezvolte rapid, extinzându-se pe malul drept al Dâmbovi]ei [i incluzândacea por]iune din Calea Rahovei pe care noul centru construit de Ceau[escu a reu[it s\o reteze. C\tre vest, ora[ul ajungea pân\ la zona ml\[tinoas\ a Ci[migiului, iar c\tre estse întindea pân\ la intersec]ia C\ii Mo[ilor cu actuala strad\ Hristo Botev. Nu e de mirare,deci, c\ prima delimitare cunoscut\ a ora[ului dateaz\ din vremea domniei lui MirceaCiobanul (1545-1554; 1556-1559). O cart\ specific\ faptul c\ teritoriul ora[ului era con-siderat a include propriet\]ile cet\]enilor s\i [i zona locuit\ de ace[tia [i c\ una din lim-itele ora[ului era locul în care teritoriul s\u se întâlnea cu cel aflat în posesia s\tenilordin V\c\re[ti.

18

Mircea Ciobanul a construit, de asemenea, un palat domnesc, Curtea Veche, cum aveas\ fie denumit mult mai târziu, dup\ ce principii fanatio]i s-au mutat la Curtea Nou\ dinDealul Spirii (1776). Curtea Veche, care a înlocuit vechea cetate a lui Mircea cel B\trân,se întindea pe o suprafa]\ dreptunghiular\ delimitat\ de str\zile Iuliu Maniu, {elari [iB\r\]iei [i de Calea Mo[ilor. Ea includea re[edin]a voievodal\, cancelaria, corpul de gard\,grajdurile, un pavilion de distrac]ii, gr\dina [i biserica – singura cl\dire care a supravie]uit,cu excep]ia pivni]ei boltite a palatului, scoas\ la iveal\ de recentele s\p\turi arheologice.Întregul complex era împrejmuit pe trei laturi de ziduri înalte [i protejat de râu dinspre apatra latur\.

Noua curte domneasc\ atr\gea negustori [i me[te[ugari, a[a c\, în decursul celei de-a doua jum\t\]i a secolului, popula]ia Bucure[tiului s-a ridicat la zece mii de oameni, iarnum\rul ghildelor la patruzeci. Datorit\ Cur]ii s-a intensificat [i circula]ia oamenilor [i am\rfurilor, ceea ce a dus la constituirea unei re]ele de drumuri radiale, ducând toate lare[edin]a domneasc\. În acela[i timp, construc]iile ridicate de negustori [i me[te[ugari –pr\v\lii, ateliere, cartiere de locuit – s-au înghesuit în jurul Cur]ii de-a lungul unor str\ziînguste care au împrumutat numele meseriilor practicate de ei : bl\nari, covaci (fierari),cavafi, [epcari, [elari – toate nume de str\zi care s-au p\strat pân\ în ziua de azi în zonaCur]ii Vechi.

În epoca aceasta, majoritatea ora[elor deveniser\ centre permanente de schimb undeprodusele mo[iilor boiere[ti se vindeau la pre]uri mai bune. Astfel încât boierii, care pân\în secolul al XVI-lea avuseser\ doar leg\turi indirecte cu ora[ele, agen]ii lor venind înmod regulat la ora[ pentru a vinde produsele mo[iilor [i a cump\ra m\rfuri aduse denegustori din str\in\tate, au început s\ cumpere p\mânt în ora[ele-re[edin]e domne[ti,cum era Bucure[tiul, [i s\ construiasc\ pe aceste propriet\]i nu numai case pentru ei, ci[i biserici [i mân\stiri, precum [i propriile lor pr\v\lii în centrul comercial [i în jurullocurilor unde se ]ineau târguri.

Unul dintre boierii lui Mircea Ciobanul, logof\tul B\l\ceanu, a construit în 1562 într-o zon\ lateral\ C\ii Mo[ilor, biserica Sfântul Gheorghe, care a ajuns s\ fie cunoscut\ caSfântul Gheorghe Vechi când Constantin Brâncoveanu a ridicat în 1707 Sfântul Gheo-rghe Nou în vastul s\u caravanserai. Mân\stirea Radu Vod\ a fost construit\ pe o colin\

19

3 În mod simbolic, [an]ul, s\pat în p\mânt [i reprezentând limita teritorial\, este mai impor-tant decât palisada. Din timpuri imemoriale, satul românesc era împrejmuit de un [an] [i este sem-nificativ faptul c\ însu[i cuvântul românesc sat vine, mai mult ca sigur, din latinescul fossatum,care înseamn\ [an].

4 Paul Cernovodeanu, C\l\toria lui Pierre Lescalopier în }ara Româneasc\ [i Tran-silvania la 1574, în «Studii [i materiale de istorie medie», IV, p. 441-442.

5 Paul de Alep, înso]indu-l pe patriarhul de Antiohia, Macarie, [i-a petrecut anii 1653-1658 (cuo pauz\ la mijloc) f\când numeroase c\l\torii în }ara Româneasc\ [i Moldova.

6 C\l\toriile Patriarhului Macarie de Antiohia în }\rile Române, tradus\ de Em. Cio-ranu, Bucure[ti 1900, p. 91.

20

situat\ într-un cot al râului, pe malul s\u drept, în timpul domniei lui Alexandru Mircea(1568-1577) [i a fost înt\rit\ de comandantul turc Sinan Pa[a în 1595, în a[teptarea unuiatac al lui Mihai Viteazul, atac ce nu s-a mai concretizat niciodat\. Înainte de a se retragedin Bucure[ti, armata turc\ a dinamitat mân\stirea care a r\mas în ruine pân\ în 1614când Radu Mihnea a început s\ o restaureze. Pe un alt deal de pe malul drept al râului,cam la o mil\ în susul apei, într-un loc unde fusese o biseric\ de lemn, Mihai Viteazul aridicat în 1589, când era ban al Craiovei, impun\toarea mân\stire Mihai Vod\.

Pân\ prin 1600, când luptele cu Mihai Viteazul i-au determinat pe turci s\ o interz-ic\, ora[ele valahe erau fortificate, îns\ nu cu ziduri de piatr\ [i turnuri de paz\ sau bas-tioane, cum erau cele din Transilvania, ci cu palisade din trunchiuri de copaci [i cu un[an] adânc3. Avocatul francez Pierre Lescalopier, care a vizitat Bucure[tiul în 1574, a v\zutpalisadele ridicate de Mircea Ciobanul în 1545 [i le-a descris ca fiind «f\cute din trunchi-uri mari de copaci, înfipte bine în p\mânt [i strâns legate unele de altele cu ajutorul unortraverse fixate de trunchiuri cu ni[te [uruburi mari [i lungi»4. Cu vreo opt ani mai târz-iu, Paul de Alep5 a vizitat Târgovi[tea, care nesocotise în mod evident edictul turcesc (defapt turcii au ordonat s\ fie demolat Palatul Metropolitan abia în 1559), [i a remarcat c\ora[ul era «la fel de mare ca Alepul [i Damascul, foarte întins, str\b\tut de mai multecursuri de ap\ [i împrejmuit cu o palisad\ [i un [an] adânc»6.

Pân\ în 1827, când s-a introdus pavajul de piatr\, str\zile principale ale ora[ului eraupavate cu bl\ni de lemn, ceea ce a atras comentariul c\ Bucure[tiul era «un ora[ com-plet lipsit de piatr\ [i împrejmuit de p\duri f\r\ margini»7. Sir Robert Ainslie, care a viz-itat Bucure[tiul în primii ani ai secolului al XIX-lea, a descris str\zile drept «un pod neîn-trerupt8, ele fiind pardosite de la o margine la alta cu bu[teni solizi, lungi de zece pân\la doisprezece iarzi [i gro[i de tot atâ]ia ]oli, totul pe o distan]\ de mai multe mile, acoperindo parte important\ a ora[ului»9.

Având imaginea amplasamentului ini]ial al principalelor drumuri ale urbei [i al câtor-va dintre bisericile [i mân\stirile sale, avem posibilitatea s\ identific\m mo[tenirea bizan-tin\ din structura ora[ului. Mult\ vreme s-a considerat în mod pripit c\, spre deosebirede ora[ele romane sau de cele medievale europene, Bucure[tiul nu a avut o structur\anume, ci s-a dezvoltat ca o aglomerare dezlânat\ de mân\stiri, biserici [i pie]e separateunele de altele prin spa]ii larg deschise, cu o re]ea de drumuri organizat\ [i cu grupuride case al\turate întâmpl\tor, cu gr\dini [i livezi întinse care d\deau ora[ului în întreg-

7 Gheorghe Crutzescu, Podul Mogo[oaei, Bucure[ti, 1987, p. 24.8 De aici vine denumirea veche de Pod pentru o strad\ sau un drum: Podul Târgului de Afar\,

ulterior Calea Mo[ilor; Podul Calicilor, ulterior Calea Rahovei, [i Podul Mogo[oaei, ulterior CaleaVictoriei.

9 Views in Turkey in Europa and Asia, incluzând Rumelia, Bulgaria, }ara Româneasc\,Siria [i Palestina. Alese din colec]ia lui Sir Robert Ainslie. Desenate de Luigi Mayer [i gravate deWilliam Waltts, Londra, 1801.

10 Dana Harhoiu, op. cit.

ul s\u aspectul unui sat mai mare. Analiza Danei Harhoiu10 începe cu efectul comple-mentar al deplas\rii popula]iei fa]\ de caracteristicile naturale ale zonei – drumurile comer-ciale [i politice confruntate cu valea sinuoas\ a râului Dâmbovi]a, cu dealurile [i zonelesale abrupte, de coast\. De o importan]\ deosebit\ era drumul comercial dintre ora[elegermane [i sudul otoman, trecând prin Lvov, Moldova [i Bucure[ti, care s-a dezvoltatdup\ ce cucerirea de c\tre turci a cet\]ilor genoveze de pe ]\rmul de nord al M\rii Negrea blocat drumul ce trecea prin aceste ora[e. Acest drum dinspre Moldova nu era altuldecât Calea Mo[ilor care forma un unghi drept cu Dâmbovi]a, axul s\u, dac\ ar fi fostcontinuat spre sud-vest, intersectând dealul pe care a fost ridicat\ în 1655 biserica Patri-arhiei.

Un alt drum, paralel cu axul râului, f\cuse leg\tura, din secolul al XIV-lea, între cur]iledomne[ti din zona subcarpatic\ [i cet\]ile de la Dun\re. Dezvoltarea Bucure[tiului în sec-olul al XVII-lea [i alegerea sa definitiv\ drept capitala }\rii Române[ti în jurul anului 1660(Bucure[tiul concurase cu Târgovi[tea în cea mai mare parte a secolului) trebuie de aseme-nea s\ fie puse în leg\tur\ cu un nou drum de-a lungul V\ii Prahovei c\tre Bra[ov, caredeservea întinsele mo[ii ale bogatei [i puternicei familii Cantacuzino [i, pe la 1700, palat-ul lui Brâncoveanu de la Mogo[oaea.

Planificarea urban\ [i organizarea spa]iului în ora[ au avut din cele mai vechi tim-puri o deosebit de important\ latur\ religioas\ [i sacr\. Nu este deci deloc surprinz\torc\ studierea urban\ a Bucure[tiului a inclus [i ea o astfel de latur\. Dealurile [i în\l]imilede acest fel puteau foarte bine s\ aib\ un rol strategic, dar ele erau considerate a fi, maipresus de toate, locuri sfinte unde puteau fi în\l]ate temple sau biserici. Bisericile [imoscheile sunt singurele cl\diri a c\ror orientare în spa]iu este sacr\. Folosirea astrolo-giei [i astronomiei în amplasarea [i orientarea cl\dirilor a[az\ ora[ul [i geneza sa într-un cadru mai larg, cosmic. Structura Bucure[tiului este concentric\ [i radial\, cu axismundi, drumul spre Moldova, traversând centrul cercului, Sfântul Gheorghe Vechi [i,mai departe, biserica Patriarhiei de pe deal. Cercul este împ\r]it de [ase raze, dintre caredou\ (cea de nord-est [i de sud-vest) traverseaz\ mân\stirile de pe dealuri, Radu Vod\,respectiv Mihai Vod\.

Cercul const\ dintr-o serie de inele concentrice care reprezint\ dezvoltarea ora[uluiprin bisericile sale. Astfel, primul inel include bisericile din secolul al XVI-lea de la CurteaVeche, Sfântul Gheorghe Vechi [i R\zvan Stelea; cel de-al doilea [i al treilea inel con]inbisericile de la începutul secolului al XVI-lea – Sfântul Nicolae Jicni]a, Sf. Dumitru [iGhiormea Banul – iar cel de-al patrulea inel, care a dus ulterior la dezvoltarea ora[uluifanariot, include biserica Patriarhiei (1654-1658), a Bati[tei (1660), O]etari (1681) [i Arme-neasc\ (1685).

Importan]a crucial\ conferit\ bisericii Sf. Gheorghe Vechi de o astfel de diagram\ nueste în nici un fel compatibil\ cu biserica de ast\zi din acest loc, care dateaz\ din 1880,

21

construc]ia actual\ înlocuind o biseric\ mai veche ridicat\ în 1724 [i distrus\ de mareleincendiu din 1747. Importan]a sa rezid\ în faptul c\ prima biseric\, de la 1562, a func]ionatca biseric\ a Patriarhiei pân\ când Constantin {erban [i-a construit biserica în Dealul Patri-arhiei aproape un secol mai târziu; de asemenea, în faptul c\ aici a func]ionat prima acad-emie domneasc\ [i, ulterior, Academia Slavon\ a lui {erban Cantacuzino [i c\ parohiaSf. Gheorghe era de departe cea mai populat\, având un num\r dublu de case fa]\ deoricare alt\ parohie.

Conceptul de spa]iu sacru [i c\utarea unei geometrii celeste în planificarea urban\ s-au estompat de-a lungul secolului al XVIII-lea sub presiunea crescând\ a unei popula]ii totmai numeroase [i a unei puternice dezvolt\ri a comer]ului declan[at\ de sosirea a numero[igreci în Principate în timpul domniei fanariote.

În timp ce amintirea Bizan]ului s-a p\strat, a[a cum a remarcat Dana Harhoiu, în spa]iulsacru al bisericilor ora[ului, Bucure[tiul secolului al XVIII-lea a devenit, tot sub influen]aConstantinopolului, un ora[ al caravanseraiului urban. Declinul sacrului [i religiosului întoate aspectele vie]ii era, de altminteri, inevitabil, datorit\ influen]ei, de data aceasta occi-dentale, a epocii Luminilor, ce începea s\ se fac\ sim]it\ [i ale c\rei atitudini în privin]aproblemelor sociale [i politice subminau autoritatea Bisericii [i a Statului, precum [icredin]a în concepte cum ar fi monarhia absolut\.

O cercetare întreprins\ la începutul secolului al XIX-lea a scos la iveal\ existen]a apatruzeci [i trei de caravanseraiuri care în române[te poart\ numele de hanuri. Cincis-prezece dintre acestea erau de mari dimensiuni, iar [apte aveau o biseric\ în mijlocul cur]ii,exact ca o mân\stire. Existau trei tipuri de hanuri: structuri simple, dreptunghiulare, cudou\ etaje, având între dou\zeci [i patruzeci de asocia]ii de negustori, din care nu s-amai p\strat nici un exemplar; un alt tip, mai extins, const\ dintr-o curte împrejmuit\ decl\diri pe trei dintre laturi, cum este Hanul Ro[u de la începutul secolului al XIX-lea, cese înal]\ înc\ la intersec]ia str\zilor {elari [i Iuliu Maniu pe un teritoriu ocupat mai înaintede re[edin]a domneasc\; sau Hanul cu Tei învecinat, construit în 1833 [i la care se ajungeprin Pasajul Bl\nari. Al treilea tip de caravanserai era foarte amplu, având în plan formaunei a[ez\ri monahale, cu o singur\ poart\ de intrare, uneori f\când parte dintr-un turn.Unicul exemplu care se mai p\streaz\ ast\zi este Hanul lui Manuc din strada Iuliu Maniu.

Unul dintre cele mai mari [i mai vechi hanuri de acest tip era Hanul {erban Vod\,construit între 1683 [i 1686 în timpul domniei lui {erban Cantacuzino, de la care [i-aluat numele. Se în\l]a pe locul actualei B\nci Na]ionale (construit\ între 1883 [i 1885 dearhitec]ii Cassien Bernard [i Albert Galleron). În 1670 acela[i {erban Canatacuzino, pevremea când era prefect al ora[ului, a început construc]ia celui mai mare caravanseraial Bucure[tiului, Hanul Sf. Gheorghe, terminat abia treizeci de ani mai târziu, în timpuldomniei lui Constantin Brâncoveanu. El era alc\tuit dintr-o curte imens\ cu impun\toareabiseric\ Sf. Gheorghe Nou în centru, împrejmuit\ pe toate cele patru laturi de rânduri de

22

cl\diri cu dou\ etaje în care erau g\zduite circa dou\ sute de asocia]ii de negustori. Vremede un veac [i jum\tate, la acest han au tras to]i negustorii de seam\, aducând cu ei celemai scumpe [i atractive m\rfuri, venind de la Leipzig, Constantinopol sau Gala]i. Atât hanulcât [i biserica au fost grav afectate de incendiul din 1847, iar demolarea hanului a începutîn 1856, din el nemaisupravie]uind decât o mic\ parte pân\ când a fost ridicat\, în 1900,Po[ta Mare (arhitect Alexandru S\vulescu), ast\zi Muzeul de istorie. Biserica a fost restau-rat\ imediat dup\ incendiu de arhitectul catalan Xavier Villacrosse în stil neoroman, îns\pe vechile temelii. Distrus\ pentru a doua oar\ de cutremurul din 1940, a fost restaurat\în forma sa original\ între 1988-1992 de {tefan Bal[.

În zona str\zilor Lipscani [i Stavropoleos era o aglomerare de hanuri, ceea ce ne ajut\s\ ne facem o idee despre tr\s\turile Bucure[tiului comercial în secolul al XVIII-lea [i laînceputul celui de-al XIX-lea. Mergând în jos pe ultimul segment al C\ii Victoriei între inter-sec]ia cu Bulevardul Regina Elisabeta [i Dâmbovi]a, ne putem imagina ambele laturi alestr\zii de-a lungul c\reia se succedau pe aproape toat\ por]iunea dintre intersec]iile custr\zile Lipscani [i Maniu, zidurile înalte [i în mare m\sur\ goale ale hanurilor. Pe latu-ra de vest, unde se ridic\ acum, impun\toare, asemeni unui palat, cl\direa neo-baroc\a C.E.C-ului (1896-1900, arhitect Paul Gottereau), era întinsul han Sf. Ion, în timp ce decealalt\ parte a str\zii, pe ambele p\r]i ale intersec]iei cu strada Stavropoleos, se ridicauhanurile Zl\tari [i Constantin Vod\. Zidurile înalte ale hanurilor m\rgineau stradaStavropoleos pe amândou\ laturile pe aproape toat\ lungimea sa: Hanul Zl\tari [i HanulGrecilor pe latura de nord, [i hanurile Constantin Vod\ [i Stavropoleos pe latura de sud.P\trunzând adânc pe latura de sud a str\zii Lipscani, Hanul Grecilor st\tea fa]\ în fa]\ cuHanul {erban Vod\ situat pe latura de nord a str\zii.

Mergând mai departe c\tre est pe strada Lipscani [i traversând atât strada Smârdancât [i {elari întâlnim dou\ exemple de hanuri care au supravie]uit: pe latura de nord, lanumerele 63 – 65, Hanul cu Tei, construit în 1833, a c\rui curte îngust\ [i lung\ se întindepân\ la strada Bl\nari; iar pe latura de sud, la num\rul 86, Hanul Gabroveni, din secolulal XVI-lea, care se întinde pân\ la strada Gabroveni. Dac\ mergem [i mai departe c\treest, pe strada Lipscani, [i travers\m modernul bulevard Br\tianu ajungem la biserica Sf.Gheorghe Nou care, înconjurat\ de largi spa]ii deschise, este u[or de imaginat în mijloculcur]ii extrem de întinse a fostului Han Constantin Vod\. În sfâr[it, coborând pe Bulevar-dul Br\tianu, putem ajunge, prin strada {elari, la Hanul lui Manuc, la biserica [i ruineleCur]ii Vechi [i la Hanul Ro[u, toate aflate în strada Iuliu Maniu.

23

11 Antonio del Chiaro, Storia delle moderne rivoluzioni di Vallachia, Ed. N. Iorga, V\leniide Munte, 1914, p. 14.

12 Antonio del Chiaro, op. cit.13 Thomas Thornton, The present state of Turkey, or a description of the political,

civil nd religious constitution, government and laws of the Ottoman Empire, Mol-davia and Wallachia, Londra, 1809.

Singurul de acest tip care s-a mai p\strat [i, în consecin]\, nesuportând compara]ie,Hanul lui Manuc trebuie s\ fi avut o cot\ înalt\, chiar atunci când existau rivali maiimpun\tori, datorit\ proiectului s\u unitar [i compact, toate cele patru laturi ale cur]ii con-stând dintr-un soclu de zid\rie care sus]ine dou\ niveluri de porticuri de lemn cu arcadetreflate între coloanele elegant sculptate, [i cu balustrade continue întrerupte doar, ade-sea, de sc\ri ce coboar\ în cascad\. Construit în 1808, hanul a g\zduit patru ani mai târz-iu, la sfâr[itul r\zboiului româno-turc de [ase ani, delega]ia care a alc\tuit textul Tratat-ului de pace de la Bucure[ti, prin care, printre altele, se ceda Basarabia Rusiei. Pe la 1865hanul a fost transformat în hotel, ceea ce a [i r\mas pân\ în ziua de ast\zi, de[i nu f\r\o important\ restaurare [i transformare în anii 1969-1970 (arhitect Constantin Joja) carea dezv\luit faptul c\ hanul inclusese dou\ cl\diri mai vechi apar]inând Cur]ii Vechi.

La sfâr[itul secolului al XVII-lea, Bucure[tiul devenise cel mai important ora[ al Valahiei[i unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei. Târgului de Jos, din jurulCur]ii Vechi, i s-au ad\ugat mai întâi Târgul de Sus [i apoi Târgul Cucului în jurul bis-ericii Sf. Gheorghe Nou. În decursul secolului, num\rul ghildelor se dublase, ajungândla optzeci. Antonio del Chiaro, secretar italian al lui Constantin Brâncoveanu, a descrisBucure[tiul ca având «o form\ aproape circular\, cu o circumferin]\ foarte larg\»11. De[inum\rul locuitorilor atinsese circa 80.000 conform unui recens\mânt din acea vreme,ora[ul era foarte întins, iar popula]ia avea o densitate redus\, casele fiind «izolate unelede altele ca ni[te insule, fiecare avându-[i curtea, acareturile, grajdurile [i livada sa pro-prie, ceea ce d\dea întregului loc un aspect foarte pl\cut [i plin de via]\»12. La începutulsecolului al XIX-lea, Thomas Thornton g\sea c\ Bucure[tiul [i Ia[ul ar\tau «mai degrab\ca ni[te sate mari decât cum erau menite s\ arate, ca ni[te re[edin]e guvernamentaleadic\. În amândou\ ora[ele deopotriv\, cele mai reprezentative cl\diri sunt bisericile [imân\stirile; în ce prive[te palatele boiere[ti, împrejmuite de cur]i [i gr\dini întinse, eleofer\ un contrast dureros cu locuin]ele oamenilor de rând, care au un aspect dintre celemai jalnice»13. Pe lâng\ curtea domneasc\, cele trei târguri [i casele mari boiere[ti, înBucure[ti mai erau multe mân\stiri [i biserici, caravanseraiuri [i b\i publice, precum [imori de ap\ de-a lungul Dâmbovi]ei. Fiindc\ turcii interziseser\ construirea de fortifica]iiîn ora[, structurile defensive, cum ar fi ziduri înalte împrejmuitoare [i turnuri de paz\,erau privilegiul exclusiv al palatului domnesc, al mân\stirilor [i al caravanseraiurilor.

Începând cu veacul al XVI-lea, o serie de gravuri reprezentând Bucure[tiul, în gen-eral v\zut de pe Dealul Spirii din sudul ora[ului, înf\]i[eaz\ în centru un râu mare, în timpce ora[ul e plasat pe malul îndep\rtat, zugr\vit într-o manier\ fantezist\, care ne spunemai multe despre felul în care era perceput ora[ul medieval, decât despre ora[ul însu[i.O gravur\ din secolul al XVII-lea intitulat\ «Prospekt der Stadt Bukarest in der Wallachey»ne înf\]i[eaz\ un ora[ compact, alc\tuit din cl\diri cu acoperi[uri înalte din mijlocul c\rora]â[nesc un mare num\r de turnuri înalte [i sub]iri cu acoperi[uri conice, ca un fel de San

24

Gimignano nordic. O mas\ mai impresionant\ [i mai dens\ de cl\diri, cu un turn p\tratamintind de Campanila de la San Marco din Vene]ia, marcheaz\ pozi]ia cur]ii domne[ti,în timp ce un turn de paz\ ortogonal, foarte înalt, f\când parte din sistemul defensiv demetereze [i bastioane ce împrejmuie[te ora[ul, sugereaz\ c\ pericolul cel mai mare [imai constant era reprezentat de turci, dinspre sud. Bineîn]eles, descoperim în prim-plan-ul gravurii o tab\r\ a armatei turce[ti. Cel mai fantastic dintre toate este peisajul din fun-dal, în nordul ora[ului – un lan] de mun]i gola[i unde se afl\ de fapt un al doilea curs deap\.

O alt\ gravur\, de la începutul secolului al XVIII-lea, înf\]i[eaz\ ora[ul complet încer-cuit de ziduri [i turnuri crenelate, cu cl\diri înghesuite între care se disting, predominante,[iruri de case cu frontoane, având trei sau patru etaje, precum [i turnuri în form\ deminaret împodobite cu simbolul islamic al semilunii. Într-un mod mai plauzibil sunt prezen-tate cele dou\ drumuri de acces, destul de apropiate unul de cel\lalt, fiecare traversândrâul peste un pod simplu de lemn [i ducând la o poart\ a ora[ului. Existau, de fapt, dou\c\i principale de acces, dinspre sud: Calea Rahovei, ducând la Curtea Veche, [i Calea{erban Vod\, ducând la biserica Sf. Gheorghe Vechi, ultima fiind cea urmat\ întotdeau-na de domnii fanario]i [i de trimi[ii sultanului care veneau la Bucure[ti de la Constan-tinopol.

Pân\ ce a fost t\iat\ Calea Victoriei, Calea {erban Vod\ a fost cea mai important\strad\ [i una dintre cele cinci artere principale ale vechiului Bucure[ti. Mai pot fi înc\v\zute, în segmentul ini]ial al acestei str\zi, dou\ biserici având o importan]\ mai degrab\istoric\ decât artistic\. Sfânta Ecaterina se ridic\ pe locul unei mân\stiri din secolul al

25

XVI-lea în apropierea locului unde, în 1631, aga Matei din Brâncoveni i-a înfrânt pe boieriidomnitorului Leon Tom[a [i a urcat pe tronul ]\rii sub numele de Matei Basarab. Biser-ica actual\ a fost construit\ în 1774 de so]ia domnitorului Alexandru Ipsilanti, Ecaterina,fiind apoi restaurat\ dup\ marele foc din 1847. În apropiere, pe latura de est a str\zii,ascuns\ de pomi, se afl\ una din cele mai mari biserici din Bucure[ti, Sfântul SpiridonNou, construit\ între 1852 [i 1858 în stil neoroman. Ea se înal]\ pe locul unei bisericimai vechi, construit\ de domnitorul Scarlat Ghica (1758-1761 [i 1765-1766) [i de fiuls\u, Alexandru Ghica (1766-1768). Scarlat Ghica este îngropat în biseric\ împreun\ cual]i trei domni fanario]i: Nicolae Mavrogheni (1786-1790), Constantin Hangerli (1797-1799), amândoi executa]i conform ordinelor venite de la Constantinopol, [i ultimul dom-nitor fanariot, Alexandru {utzu (1818-1821).

Domnia unui prin] fanariot era de obicei prea scurt\ pentru ca el s\ poat\ întreprindeun program de construc]ii mai amplu. O str\lucit\ excep]ie este Nicolae Mavrocordat carea construit mân\stirea V\c\re[ti la circa cinci kilometri sud de ora[ [i în timpul domnieic\ruia au fost construite bisericile Cre]ulescu (1720-1722) pe Calea Victoriei [iStavropoleos (1724) pe strada Stavropoleos. Mân\stirea V\c\re[ti, demolat\ în 1985 dinordinul lui Ceau[escu sub pretextul necesit\]ii amplas\rii pe acel loc a unui nou palat dejusti]ie, a fost descris\ drept cel mai mare complex arhitectonic mân\stiresc din veaculal XVIII-lea din sud-estul Europei. A fost construit\ în dou\ etape, datorit\ r\zboiului aus-tro-turc din 1716-1718. Începute în 1716, lucr\rile au fost întrerupte vreme de trei anicând armata austriac\, sub conducerea generalului Stainville, a intrat în Bucure[ti [i l-aluat prizonier pe Mavrocordat, întemni]ându-l la Sibiu. Reînsc\unat în 1719, Mavrocor-dat a continuat lucr\rile vreme de al]i trei ani [i în 1722 a terminat mân\stirea, alc\tuit\dintr-o curte imens\, împrejmuit\ de mai multe rânduri de cl\diri monahale [i laice, inclu-siv o re[edin]\ domneasc\ în col]ul dinspre nord-vest. Axul dominant al mân\stirii porneade la poarta de intrare, situat\ în zidul dinspre apus, traversa biserica mân\stirii, o cl\direcomplet autonom\, amplasat\ în mijlocul cur]ii, [i se prelungea pân\ la capela din ziduldinspre r\s\rit. De[i fuseser\ folosite drept închisoare vreme de mai bine de o sut\ deani, cl\dirile mân\stirii fuseser\ restaurate mai înainte ca ordinul final de demolare s\ fifost dat.

Înaintea lui Nicolae Mavrocordat, familia Cantacuzino [i Constantin Brâncoveanu, ac\rui mam\ era o Cantacuzin\, fuseser\ mari ctitori. Domnitorul {erban Cantacuzino [i-a construit un palat în 1678, anul urc\rii sale pe tron, pe un teren ce-i apar]inea în Târ-gul de Jos, în zona str\zii Doamnei [i a C\ii Victoriei. Fiind re[edin]a sa favorit\, palatula fost permanent folosit pe durata domniei lui de zece ani, dar la scurt timp de la moarteasa a c\zut în paragin\. Restaurat [i transformat mul]i ani mai târziu, a devenit sediulLega]iei ruse[ti dup\ r\zboiul de Independen]\ [i, în consecin]\, o dat\ în plus, scenaunor fascinante evenimente politice [i mondene. P\r\sit dup\ Revolu]ia rus\, a fost în

26

cele din urm\ vândut de c\tre URSS [i în final demolat, în 1935, pentru a permite extin-derea str\zii Doamnei.

Efecte mai durabile în timp a avut reoganizarea de c\tre {erban Cantacuzino a Acad-emiei Slavone de la Sfântul Gheorghe Vechi, ce avea deja o vechime de o sut\ de ani;domnitorul a transformat-o într-unul din cele mai importante centre de înv\]\mânt dinBalcani; de o deosebit\ importan]\ a fost, de asemenea, rena[terea activit\]ii tipograficea capitalei, sub patronajul domnitorului, al c\rei cel mai important rezultat a fost tip\rireaîn 1688 a primei Biblii în limba român\. Reînsufle]ita Academie Slavon\ avea s\ fie curânddep\[it\ de {coala Greceasc\ a lui Brâncoveanu de la mân\stirea Sfântul Sava, care seafla pe locul actualei Pie]e a Universit\]ii. Mân\stirea, reconstruit\ de Brâncoveanu peun teren unde se afla o funda]ie din secolul al XVI-lea [i luându-[i numele de la o mân\stirede lâng\ Ierusalim c\reia îi fusese închinat\, a devenit celebr\ datorit\ [colii care i-a fostasociat\ [i unde puteau fi studiate, în grece[te, retorica, filosofia, logica, [tiin]ele exacte,astronomia, geologia [i limbile str\ine. {coala – unde nu s-a ]inut nici un curs în române[tepân\ în 1818, în ciuda reorganiz\rii întreprinse de Alexandru Ipsilanti, în spiritul Luminilor,în 1776 – a fost în cele din urm\ demolat\ în 1855 pentru a face loc cl\dirii Universit\]ii(arhitect Alexandru Or\scu) [i pie]ei [i bulevardului ce fuseser\ proiectate.

Cea mai mare ctitorie a lui {erban Cantacuzino, început\ în 1679, a fost, f\r\ îndoial\,mân\stirea Cotroceni, situat\ pe un deal ce constituie o parte din malul sudic, abrupt, alrâului Dâmbovi]a, la circa trei kilometri vest de centrul ora[ului, în ceea ce mai era înc\,la sfâr[itul secolului al XVI-lea, p\durea ce acoperea cea mai mare parte a malului dreptal râului. Ast\zi poart\ numele de Palatul Cotroceni, devenind, dup\ Unire, re[edin]a devar\, iar mai recent re[edin]a permanent\, a conduc\torilor statului. Chiar de la începutmân\stirea includea o re[edin]\ domneasc\ unde domnitorul [i suita sa se retr\geau pen-tru odihn\ sau refugiu ori pentru c\ re[edin]ele domne[ti din centrul ora[ului nu mai eraulocuibile. Atât Alexandru Ioan Cuza, cât [i Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914) – acesta din urm\ pân\ la terminarea castelului Pele[ de la Sinaia în 1880 – aufolosit Cotroceniul ca palat de var\. Dup\ 1888, mân\stirea a devenit re[edin]\ perma-nent\ a prin]ului Coroanei, Ferdinand, [i pentru el [i so]ia lui, viitoarea regin\ Maria aRomâniei, a fost d\râmat\ vechea re[edin]\ domneasc\ [i înlocuit\ cu o cl\dire mai majes-tuoas\, proiectat\ de arhitectul francez Paul Gottereau în stil clasic vene]ian. Câ]iva animai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordic\ în stil na]ionalromantic, ad\ugând o sal\ mare, cu o teras\ deasupra [i dou\ încânt\toare foi[oare cucoloane, dintre care unul era replica faimosului foi[or de la mân\stirea Hurez, marea cti-torie a lui Brâncoveanu din jude]ul Vâlcea.

Pân\ în 1984, în cea de a a doua curte a mân\stirii Cotroceni se în\l]a bisericamân\stirii, care, împreun\ cu câteva dintre cl\dirile din preajm\, ce includeau buc\t\riaveche [i un [ir de chilii boltite, era tot ce mai r\m\sese din vechea mân\stire. Planul bis-

27

ericii era alc\tuit dintr-un naos treflat peste care se în\l]a o turl\ central\ boltit\, [i dintr-un larg pronaos dreptunghiular în care dou\sprezece coloane de piatr\ cu ornamentesculptate sus]ineau o a doua turl\, mai joas\. Intrarea în biseric\ era format\ de un prid-vor cu arcade care se întindea pe toat\ l\]imea pronaosului. În 25 aprilie 1984 s-a datordinul de demolare a bisericii. Nu s-a oferit nici o justificare, dar se [tia c\ PalatulCotroceni era una din re[edin]ele lui Ceau[escu [i c\ acestuia nu-i pl\ceau bisericile. Dinfericire, arhitectul care a fost îns\rcinat cu opera]iunea a desf\cut biserica în buc\]i cuo grij\ deosebit\, numerotând [i depozitând toate fragmentele de zid\rie, a[a încât bis-erica ar putea fi recl\dit\ cu p\strarea unui destul de mare grad de autenticitate.

În 1683, anul asediului Vienei, so]ia lui {erban Cantacuzino, Maria, a ctitorit Biseri-ca Doamnei care se mai p\streaz\ înc\ [i în ziua de ast\zi, în apropierea locului unde s-a aflat palatului domnitorului [i peste drum de edificiul în stil na]ional romantic al B\nciiMarmoro[-Blank (1915 – 1923, arhitect Petre Antonescu), în prezent Banca Român\ deInvesti]ii. Frumoasele coloane ale pridvorului [i coloanele mai mari care separ\ pridvorulde acces sunt foarte asem\n\toare cu coloanele demolatei biserici Cotroceni. Cu excep]iaclopotni]ei de deasupra pronaosului, care a disp\rut de mult\ vreme, [i a frescelor inte-rioare din care s-au mai p\strat doar fragmente, biserica s-a conservat bine [i, cu remar-cabilul s\u pridvor [i interiorul bine propor]ionat, este foarte reprezentativ\ pentru epocaîn care a fost construit\.

Unul din fra]ii lui {erban Cantacuzino, Mihai, care era mare sp\tar, a construitmân\stirea Sinaia (1690) în semn de recuno[tin]\ pentru întoarcerea sa, a mamei [i asorei sale cu bine dintr-o c\l\torie în }ara Sfânt\ [i la mân\stirea Sfânta Ecaterina de peMuntele Sinai, numele acesteia din urm\ având s\ fie dat noii mân\stiri [i, mai târziu,

14 Paul de Alep, op. cit.15 Paul de Alep, op. cit.16 Antonio del Chiaro, op. cit., p. 27.

ora[ului care s-a dezvoltat în jurul ei. În Bucure[ti, sp\tarul a fundat în 1695 Spitalul Col]ea[i biserica de pe Bulevardul Br\tianu (fost Col]ea), iar în 1699 excep]ionala biseric\ Fun-denii Doamnei, în satul Fundeni, pe malul de r\s\rit al lacului Pantelimon, la [apte kilo-metri nord-est de ora[. Biserica spitalului, construit\ pe locul unei foste biserici de lemn,este unul dintre cele mai frumoase exemplare de arhitectur\ valah\ din secolul al XVII-lea,cu un remarcabil portal baroc [i cu un pridvor cu totul deosebit în bol]ile [i arcadele c\ruiase mai p\streaz\ înc\ un num\r de fresce interesante. Cl\dirile spitalului pe care le vedemast\zi, grupate în jurul unei cur]i întinse, sunt rezultatul unei recl\diri [i extinderi, în 1888,a spitalului original. Tot atunci a fost demolat [i Turnul Col]ei – una dintre cele mai desreprezentate embleme ale ora[ului – a c\rui parte superioar\ se n\ruise la cutremurul dela 1812, d\râmarea turnului fiind justificat\ de deschiderea noului bulevard, parte a axeinord-sud a ora[ului, incluzând bulevardele Lasc\r Catargiu, Magheru, B\lcescu [i Br\tianu,ax\ care nu a fost definitivat\ decât dup\ primul r\zboi mondial.

Biserica Fundenii Doamnei este extraordinar\ – [i probabil unic\ – datorit\ celor [apte-sprezece panouri stucate în relief care îi orneaz\ pere]ii exteriori, panourile dinspre nordfiind serios afectate de condi]iile de clim\ nefavorabile. De[i e imposibil de explicat, influ-en]a persan\ este neîndoielnic\ [i poate fi identificat\ în florile, p\s\rile, fântânile [i maiales palatul absolut unic care reprezint\ subiectele acestor decora]iuni.

Se presupune c\ me[terul stucator care a lucrat la biserica Fundenii Doamnei s-aocupat [i de decorarea cu stucatur\ cu motive florale la Palatul Potlogi, una dintrere[edin]ele de la ]ar\ construite în împrejurimile Bucure[tiului de echipa de me[teri con-structori alc\tuit\ de Constantin Brâncoveanu în acest scop. Înc\ din prima jum\tate asecolului al XIV-lea, boierii mai importan]i se apucaser\ s\-[i construias\ re[edin]e per-sonale la ]ar\, una dintre primele re[edin]e fiind cea a lui Udri[te N\sturel, cumnatul luiNeagoe Basarab. O parte din aceast\ re[edin]\ mai poate fi v\zut\ înc\ la Here[ti, la vreopatruzeci de kilometri sud de Bucure[ti, descris\ de Paul de Alep, care a v\zut-o pe vre-mea când era nou\, drept «un palat f\r\ egal în lume, cu excep]ia poate a Fran]ei, con-struit atât pe din\untru cât [i pe dinafar\ în piatr\ [lefuit\»14. Marele paharnic Constan-tin Cantacuzino, tat\l lui {erban [i Mihai, avea o proprietate întins\ la Filipe[tii de Târg,la vest de Ploie[ti. Splendoarea acesteia l-a uimit pe Paul de Alep care a considerat palat-ul, ast\zi doar r\m\[i]a unei ruine, «mai frumos decât orice altceva în ora[», camerelesale numeroase fiind «concepute [i ornamentate în stilul palatelor de la Constantinopol»cu posibilitatea de «a face minunate b\i fierbin]i în splendidele sc\ld\toare de marmur\»15,apa fiind adus\ de la râu cu ajutorul unor mecanisme [i al unui sistem de canale princare puteau fi irigate, de asemenea, livezile [i gr\dinile de legume. În apropiere deM\gureni, pe la 1670, nepotul lui Constantin, Pârvu, care studiase la Constantinopol, a

17 Antonio del Chiaro, op. cit., p. 27.18 Lewis Mumford, The City in History, Penguin Books, 1961, p. 362.

29

construit [i el o re[edin]\ de familie, de dimensiuni apreciabile, îns\ [i aceasta este aziîn ruine.

La Bucure[ti, modific\rile [i extinderile aduse Cur]ii Vechi de c\tre Constantin Brân-coveanu au fost deosebit de apreciate de contemporanii s\i. Antonio del Chiaro scrie cumândrie – [i deloc surprinz\tor – c\ «palatul a fost construit în întregime din piatr\, cuscara principal\ din marmur\».16 Palatul includea câteva s\li mari, boltite, dintre care una,sala tronului, avea un [ir de coloane chiar în mijloc. În fa]a palatului se întindea o gr\din\pe care del Chiaro a descris-o ca fiind «foarte frumoas\, de form\ p\trat\ [i proiectat\cu bunul gust al unui italian».17 Marea schimbare care s-a produs în timpul domniei luiBrâncoveanu a fost punerea în aplicare a principiilor clasice în proiectare [i planificare.Aceast\ influen]\ se poate s\ fi venit prin Fran]a lui Ludovic al XIV-lea, prin Rusia lui Petrucel Mare, sau direct din Italia. Ea este deosebit de clar\ în simetria [i ordinea ce pot firemarcate la palatele de la Potlogi, Doice[ti [i Mogo[oaea.

Dintre toate palatele lui Brâncoveanu, Mogo[oaea, a c\rui construc]ie a început în1700, este singurul care a supravie]uit mai mult sau mai pu]in în întregime. Este primaoar\ când palatul se ridic\ în mijlocul a ceea ce ini]ial a fost o curte dreptunghiular\ vast\,împrejmuit\ din trei laturi de ziduri înalte (latura dinspre lac fiind l\sat\ deschis\), în vremece mai înainte palatele domne[ti f\ceau parte din structurile incintei. Nu numai c\ palat-ul este acum complet deta[at, dar una din laturile sale mai lungi se deschide c\tre peisajulîndep\rtat de care este legat\ printr-o serie de terase care coboar\ c\tre lac. Brâncoveanuabia de a apucat s\ stea doisprezece ani în noul s\u palat somptuos înainte de a fi detronat.Mogo[oaea a devenit o vreme caravanserai. În timpul r\zboiului ruso-turc din 1769-1774a fost grav avariat\ atunci când trupele ruse[ti au ocupat Bucure[tiul. O prim\ încercarede restaurare a fost f\cut\ de domnitorul Gheorghe Bibescu în 1850, acesta mo[tenindpalatul prin c\s\toria sa cu o Brâncoveanc\. Continuat\ de fiul s\u Nicolae, cu ajutorulunui arhitect francez, restaurarea a fost în cele din urm\ încheiat\, cu concursul unui arhi-tect vene]ian, Domenico Rupolo, de c\tre George [i Martha Bibescu, dup\ primul r\zboimondial, palatul redevenind locuin]\ precum [i centru de activitate monden\ [i politic\.Dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, sub regimul comunist, statul a confiscat propri-etatea, transformând palatul în muzeu.

De[i Bucure[tiul la sfrâr[itul fazei medievale a istoriei sale se adapta realit\]ii în m\suraîn care «religia», dup\ cum scrie Lewis Mumford, «f\cea loc comer]ului, iar „credin]a“,„creditului“»18, substan]a spiritual\ tinzând s\ se piard\ o dat\ cu îns\[i dezvoltareaora[ului, au continuat s\ fie construite biserici noi sub fanario]i, dar de c\tre boieri, negus-tori sau preo]i mai degrab\ decât de c\tre domnitori [i adesea în zone aflate în secolulal XVIII-lea în afara grani]elor ora[ului. Un exemplu este biserica Mântuleasa, la inter-sec]ia str\zilor Mântuleasa [i Negustori, o cl\dire mic\, dar bine propor]ionat\, cu o clopot-

30

19 Dana Harhoiu, op. cit.

ni]\ elegant\ [i frumoase fresce interioare, construit\ în 1734 de Manta Precupe]ul, alc\rui nume se referea la o îndeletnicire negu]\toreasc\ disp\rut\ de mult\ vreme. Maieste [i micu]a [i încânt\toarea biseric\ Stejar în apropierea intersec]iei dintre str\zileCâmpineanu [i Luteran\, în spatele fostului Palat Regal, construit\ în 1743 de T\naseC\pitanul [i restaurat\ de Regele Carol I cu inten]ia de a o transforma în capel\ regal\.Sau mai exist\, în Calea Grivi]ei, Biserica Manea Brutaru, cu clopotni]a sa separat\, con-struit\ în 1777 [i numit\ dup\ ctitorul ei, starostele breslei brutarilor.

Dintre bisericile construite în afara grani]elor ora[ului, trei merit\ men]ionate: Sf. Elef-terie Vechi, la jum\tatea drumului c\tre Cotroceni, pe malul drept al Dâmbovi]ei, con-struit\ între 1741 [i 1744 de mitropolitul Neofit cu bani l\sa]i în acest scop de negus-torul Maxim Lupe]u; biserica Mavrogheni, în strada Monet\riei, lateral fa]\ de Bulevar-dul Kiseleff, construit\, împreun\ cu o re[edin]\ domneasc\ [i o gr\din\ frumoas\ dincare nu s-a mai p\strat nimic, de c\tre domnitorul Nicolae Mavrogheni în 1789, anul încare trupele austriece comandate de prin]ul Frederick de Saxa-Coburg au ocupatBucure[tiul; de asemenea, biserica Sf. Nicolae de la B\neasa, care este tot ce a mai r\masdin str\lucita curte a proetului-boier En\chi]\ V\c\rescu, [i a c\rei construc]ie, început\în 1755, a fost de dou\ ori întrerupt\ de r\zboaiele ruso-austro-turce, pentru a fi în celedin urm\ încheiat\ în 1792, biserica fiind capela privat\ a cur]ii.

Cea mai îndr\git\ [i cea mai frumos ornamentat\ dintre bisericile secolului al XVIII-lea a fost [i r\mâne biserica Stavropoleos, pe strada cu acela[i nume. Construit\ în 1724,în plan simplu, dreptunghiular, de c\tre c\lug\rul grec Ioanichie, drept capel\ a hanuluis\u, a fost extins\ în 1730 prin ad\ugirea unui pridvor minu]ios decorat [i a unor absidelaterale. Biserica preferat\ a aristocra]iei era Domni]a B\la[a, situat\ într-o gr\din\spa]ioas\ la cap\tul dinspre r\s\rit a ceea ce ast\zi a devenit strada Sfin]ii Apostoli, darcare a fost, înaintea construirii noului centru al lui Ceau[escu, por]iunea de început a C\iiRahovei. Biserica pe care o vedem ast\zi, a patra construc]ie pe acest loc, este un edi-ficiu înalt, de c\r\mid\, cu cinci turle, ridicat între 1881 [i 1888 în stil na]ional-roman-tic de c\tre Alexandru Or\scu, arhitectul care a fost îns\rcinat [i cu construirea Univer-sit\]ii, pe care îns\ a proiectat-o, nu lipsit de inspira]ie, în stil Paladian. Prima biseric\de pe acest loc a fost îns\ construit\ în 1751 de c\tre fiica lui Brâncoveanu, B\la[a; afost reconstruit\ în 1831 de banul Grigore Brâncoveanu dar, datorit\ faptului c\ s-apr\bu[it la cutremurul din 1838, a fost reconstruit\ pentru a treia oar\ de c\tre so]ia luiGrigore, Safta.

Ar fi de neconceput s\ omitem într-un eseu dedicat Bucure[tiului biserica Bucur, fienumai [i pentru asocierea ei cu ciobanul Bucur care, potrivit legendei, a fondat Bucure[tiulla sfâr[itul secolului al XIV-lea, construind aceast\ biseric\ în locul unde î[i ducea oile

31

20 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 28.21 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 47.

la p\scut. Dana Harhoiu a subliniat faptul c\ romantismul secolului al XIX-lea a fost celcare a f\cut leg\tura între aceast\ legend\ [i existen]a pastoral\ a românilor [i c\ a fostnevoie de perspectiva mitic\ [i religioas\ a lui Mircea Eliade pentru a restabili dimensi-unea mitic\ a acestei tradi]ii [i a-l considera pe «Bucur drept un precursor, dotat cuîn]elegerea semnelor, destinat a vedea materializarea unei energii superioare în devenireacosmic\ a acestui loc».19 Bisericu]a, care pare a face parte dintr-un sat mai degrab\ decâtdin capitala unei ]\ri, a fost de fapt construit\ în 1743 drept capel\ a cimitirului mân\stiriiRadu Vod\, aflat\ în imediata apropiere.

Cele mai frumoase dintre bisericile secolului al XVIII-lea sunt [i cele mai vechi: bis-erica mân\stirii Antim, fondat\ la 1714 de mitropolitul Antim Ivireanu, [i biserica Cre]ules-cu, construit\ între 1720 [i 1722 de vornicul Iordache Cre]ulescu. În ciuda pierderii zidu-lui s\u dinspre apus [i a celei mai mari p\r]i din zidul dinspre nord, unde a fost con-struit\ o cas\ sinodal\ în a doua decad\ a secolului al XX-lea, precum [i în ciuda pagube-lor ireparabile produse ambientului s\u de c\tre noul centru al Bucure[tiului, mân\stireaAntim, cu impresionanta sa poart\ de intrare cu clopotni]\, aliniat\ împreun\ cu biseri-ca de-a lungul aceleia[i axe centrale, cu capela, cu chiliile [i cu buc\t\riile sale dispusesimetric, cu excep]ionala sa sculptur\ în piatr\, r\mâne un monument de o deosebit\valoare artistic\. Biserica Cre]ulescu este extrem de bine propor]ionat\, cu un pridvorimpun\tor, dou\ turle [i ziduri de c\r\mid\ decorate cu mult\ fine]e cu panouri [i boltefalse. Biserica n-a fost construit\ pe lâng\ vreun han, dar ctitorul ei a zidit câteva caseprin preajm\, ceea ce a permis bisericii s\ se transforme în mân\stire dup\ vreo patruze-ci de ani. În 1822 consulul prusac la Bucure[ti, Ludovic Kreutchely, g\se[te biserica împre-jmuit\ de un han mare, din care s-a p\strat o parte pân\ în 1939.

Biserica Cre]ulescu a fost construit\ la ceea ce era pe vremea aceea «poarta» de norda ora[ului, într-un loc ce se numea «Pu]ul cu zale», amintind prezen]a în trecut a uneifântâni. Bucure[tiul, cu cele cinci v\i de râuri ale sale, cu Colentina [i Dâmbovi]a, amân-dou\ bine alimentate de izvoare, n-a dus niciodat\ lips\ de ap\. Este într-adev\r axiomat-ic faptul c\ un ora[ poate supravie]ui [i înflori doar dac\ are acces la o surs\ adecvat\de ap\ curat\. Preaplinul Bucure[tiului din acest punct de vedere este reflectat înnumeroasele toponime care au în compunere cuvinte ca ap\, pu], izvor, pârâu [i în spe-cial fântân\, cu sensul de structur\ construit\ pentru aprovizionarea neîntrerupt\ cu ap\de b\ut. Una din bisericile d\râmate de Ceau[escu se chema Izvorul T\m\duirii [i se g\seape strada Pu]ul cu Ap\ Rece. Exist\ str\zi care se numesc Apele Vii, Fântânica, Pu]ul dePiatr\, Pu]ul cu Plopi [i mai sunt multe altele purtând nume asem\n\toare. Fântâna mod-ern\ din fa]a cl\dirii Cercului Miliar la col]ul Bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei, oconstruc]ie monumental\ neoclasic\ ridicat\ în 1912 conform planurilor lui D. Manoles-cu, U. {tef\nescu [i E. Doneaud, care a înlocuit faimoasa biseric\ S\rindari construit\ în epoca lui Matei

32

Basarab, se afl\ pe locul uneia dintre cele mai vechi fântâni din Bucure[ti «cu ap\ de izvoradus\ de la mare distan]\, cu mult\ cheltuial\».20

În 1786 domnitorul Nicolae Mavrogheni a construit fântâna din fa]a bisericii Izvoru-lui T\m\duirii, ridicat\ tot de el, [i a adus ap\ în casele câtorva boieri. O alt\ fântân\,Ci[meaua Ro[ie, a fost în\l]at\ în 1800 la intersec]ia dintre Calea Victoriei [i strada Gen-eral Berthelot, al c\rui nume ini]ial a fost strada Fântânei. }evile pentru alimentarea cuap\ au fost instalate dup\ r\zboiul de Independen]\ de c\tre inginerul elve]ian B. UrellyZiegler, lucr\rile debutând în 1884 [i încheindu-se în 1888, an în care a fost început\canalizarea Dâmbovi]ei în interiorul ora[ului. Por]iunea de râu dintre Pia]a Na]iunilor Unite[i Pia]a Unirii a fost acoperit\ înaintea celui de-al doilea r\zboi mondial, atr\gând comen-tariul c\ «acest râu[or blestemat care a fost la vremea lui oglinda Cur]ii Vechi, a Cur]iiArse, a cur]ii lui Brâncoveanu [i a atâtor evenimente pline de fast princiar va r\mâne deacum de-a pururi un canal de scurgere».21 Totu[i, sub regimul comunist postbelic, peDâmbovi]a a fost construit un baraj [i s-a format un lac de acumulare cam la cinci kilo-metri în amonte; iar por]iunea central\, care fusese acoperit\, a fost din nou decopertat\[i expus\ vederii sub forma unui canal. Exist\ posibilitatea, sus]inut\ de desf\[urareaconcursului de arhitectur\ «Bucure[ti 2000», ca sec]iunea ce traverseaz\ Pia]a Unirii, [icare a r\mas în continuare sub p\mânt, s\ fie de asemenea scoas\ la vedere.

Valea râului Colentina de la nord de ora[ s-a dovedit a fi o centur\ verde care a sta-bilit în acela[i timp o limit\ natural\ extinderii c\tre nord a ora[ului. Aceast\ vale a fosttransformat\, cu începere din perioada interbelic\ [i continuând dup\ al doilea r\zboi mon-dial, într-un lan] de lacuri – Mogo[oaea, Str\ule[ti, Grivi]a, B\neasa, Her\str\u, Floreas-ca, Tei, Pantelimon [i Colentina – care se constituie într-o minunat\ [i întins\ zon\ deagrement, odihn\ [i sport.

R\zboaiele, ca [i incendiile, cutremurele [i epidemiile erau evenimente obi[nuite înistoria Bucure[tiului. În cei dou\ sute de ani dintre al doilea asediu al Vienei în 1683 [ir\zboiul de Independen]\ dintre 1877 [i 1878 au fost, dac\ num\r\m [i Revolu]ia de la1848, nu mai pu]in de zece r\zboaie în care au fost implicate Turcia, Rusia, Austria [iPrincipatele în diferite variante de alian]e. R\zboaiele au îns\, uneori, o latur\ pozitiv\,[i, în ceea ce prive[te Bucure[tiul, inginerii [i cartografii austrieci [i ru[i au fost cei din-tâi care, în timpul ocupa]iei ora[ului de c\tre respectivele lor armate, au schi]at primelesale planuri, mai întâi ru[ii în 1770, apoi austriecii în 1789. Aceste planuri, precum [ialtele ulterioare, mult mai am\nun]ite, cum ar fi cel al maiorului Borro]în, reprezint\ oinestimabil\ surs\ de informa]ii [i au pus bazele planific\rii urbanistice.

De[i mai fuseser\ înainte dou\ ocupa]ii ruse[ti, în 1769 [i 1808, efectul cel mai dedurat\ [i mai pozitiv l-au avut r\zboiul ruso-turc de la 1828-1829 [i ocupa]ia [i admin-istra]ia ruseasc\ în ambele Principate, între 1828 [i 1834. Tratatul de pace de la Adri-anopol din 1829 a confirmat autonomia administrativ\ a principatelor, dar a men]inut

33

ocupa]ia ruseasc\ pân\ la acoperireadesp\gubirilor de r\zboi.

Regulamentul Organic stabilea com-peten]a general\ a organismelor centrale;crea servicii publice [i specializate avândsarcini bine definite; separa justi]ia deadministra]ie; desfiin]a monopolul ghilde-lor, încurajând astfel dezvoltarea industriei;[i introducea cu sistem unic de impozitare,capita]ia. S-ar putea spune c\ planificareaurbanistic\ propriu-zis\ dateaz\ din vre-mea Regulamentului Organic, care cerea caora[ele s\ instituie organe administrative

care s\ le dirijeze dezvoltarea. Cerin]ele includeau preg\tirea planurilor de cadastru [i sta-bilirea de limite pentru dezvoltarea ora[ului; deschiderea de noi drumuri (de obicei para-lele cu arterele deja existente) pentru a u[ura circula]ia tot mai intens\ a vehiculelor; [i,cel mai important, folosirea unor materiale de construc]ii durabile, cum ar fi c\r\midasau piatra, în locul materialelor u[oare, inflamabile din care erau construite majoritateavechilor cl\diri ale Bucure[tiului. În sfâr[it, oricine dorea s\ construiasc\, trebuia s\ ob]in\o autoriza]ie de la administra]ia ora[ului. Noile m\suri vizând exercitarea unui controlasupra materialelor de construc]ii [i cerin]a suplimentar\ de a se demola, oriunde eraposibil, cl\dirile vechi care reprezentau un pericol de incendiu nu au împiedicat izbuc-nirea marelui pârjol din 1847, când Bucure[tiul a ars vreme de trei zile [i trei nop]i, jum\tatedin ora[ fiind mistuit de fl\c\ri.

Dac\ ocupa]ia ruseasc\ a înt\rit printre români ideea unit\]ii [i independen]ei, ea adeschis în mod paradoxal [i calea unei deosebit de puternice influen]e occidentale. În1832 generalul conte Pavel Kiseleff, pre[edinte plenipoten]iar al divanurilor Moldovei [i}\rii Române[ti, a c\rui politic\ o continua pe cea a r\posatului s\u ]ar, liberalul [i refor-matorul Alexandru I, a trasat {oseaua Kiseleff, care prelunge[te Calea Victoriei c\tre nord,printr-o zon\ de p\dure, pân\ la Pia]a Presei Libere de ast\zi cu monumentala sa cl\direstalinist\, având un aspect complet str\in de ora[ [i, mai departe, pân\ la lacurile Her\str\u[i B\neasa. Spre deosebire de cl\direa stalinist\, [oseaua a fost un frumos cadou f\cutde ru[i ora[ului, cadou ce avea s\ fie pus [i mai mult în valoare în anii 1840 [i 1850 dec\tre domnitorii fra]i Gheorghe Bibescu [i Barbu {tirbey, prin întinsele gr\dini ce au fostproiectate de arhitectul peisagist german Wilhelm Meyer, cel care între 1850 [i 1852 aconceput în stil romantic englezesc [i frumoasa gr\din\ Ci[migiu. Câ]iva ani mai târziu,în 1859, anul unirii Principatelor, a fost deschis la cap\tul de sud al C\ii {erban Vod\primul [i cel mai mare dintre optsprezece cimitire, Cimitirul Bellu.

34

Gr\dinile publice, parcurile, cimitireleerau toate un element esen]ial din ceea cela mijlocul secolului al XIX-lea era consid-erat a fi un ora[ modern. Pe lâng\ {oseauaKiseleff [i Gr\dina Ci[migiu mai erau Par-cul Carol I în partea de nord a ora[ului,proiectat în 1903 de arhitectul peisagistfrancez Redont [i construit pentru a g\zduiexpozi]ia aniversar\ dedicat\ celor patruze-ci de ani de domnie ai regelui; Gr\dinaBotanic\ de la Cotroceni, realizat\ în anii1890 [i transformat\ în gr\din\ public\ dearhitectul Octav Doicescu între cele dou\

r\zboaie; [i Parcul Carol al II-lea pe malul lacului Her\str\u, construit în 1936 pentruexpozi]ia «Luna Bucure[tilor» din care o parte, Muzeul Satului, s-a permanentizat, extinzân-du-se foarte mult cu casele [i cur]ile sale ]\r\ne[ti autentice, str\mutate de la locul lorde origine [i reîn\l]ate într-o ambian]\ idilic\.

Tot în secolul al XIX-lea a ap\rut [i conceptul de infrastructur\ a ora[ului – drumuri,poduri, scurgere, canalizare etc. – f\cându-se leg\tura între o infrastructur\ solid\ [is\n\tatea locuitorilor. Activitatea lui Haussmann la Paris a avut o influen]\ direct\ asupraplanific\rii Bucure[tiului. Dac\ anii 1850 marcheaz\ începutul istoriei centrului Parisuluimodern, 1857 este anul în care a fost f\cut la Bucure[ti începutul prin t\ierea Bulevar-dului Carol I, o parte a arterei est-vest care începe în Pia]a Universit\]ii [i care a fost con-tinuat\ în anii 1870 c\tre vest prin Bulevardul Elisabeta [i în 1890 c\tre est prin Bule-vardul Pache Protopopescu. O arter\ similar\, pe direc]ia nord-sud, în linii mari paralel\cu Calea Victoriei, a fost început\ în 1894 cu por]iunea dreapt\ dinspre nord, dintre Pia]aRoman\ [i Pia]a Victoriei, care se cheam\ Lasc\r Catargiu, [i a fost continuat\ în 1906cu por]iunile central\ [i de sud – bulevardele Magheru, B\lcescu [i Br\tianu, terminateabia dup\ primul r\zboi mondial, la timp pentru a profita de perioada de mare avânt înconstruc]ii dintre cele dou\ r\zboaie. Drept rezultat al acestui avânt deosebit, bulevardeleMagheru [i B\lcescu prezentau la sfâr[itul perioadei, [i mai prezint\ înc\, o desf\[urarearhitectonic\ unic\ ilustrând mi[carea modernist\ a anilor ‘30.

Dac\ Regulamentul Organic de la 1831 a pus bazele planific\rii urbanistice, Focul celmare de la 1847 a f\cut necesar\ reconstruirea unei mari p\r]i a Bucure[tiului, oferindocazia genezei unei capitale demne de Principatele Unite (1859), devenite în 1877 o na]iuneindependent\, iar în 1881 regat. Câteva dintre casele mai impun\toare, construite dinzid\rie, au supravie]uit focului. Una dintre acestea a fost casa stolnicului Dinicu Goles-

35

22 În 1811, dintr-o popula]ie de 100.000, 3000 lucrau în industrie [i comer].

cu (1812-1815), care se în\l]a pe locul unde se afl\ latura de sud a fostului Palat Regal,ast\zi Palat al Republicii [i Muzeu Na]ional de Art\. Casa, cu dou\ etaje, construit\ în stilneoclasic, avea cel pu]in 25 de camere, dintre care una, «salonul», era într-adev\r foartemare pentru Bucure[tiul de atunci. Cump\rat\ de stat în 1832, casa a devenit palatul dom-nitorului Alexandru Ghica, ai c\rui succesori, Gheorghe Bibescu [i Alexandru {tirbei, aufolosit-o numai pentru festivit\]i, preferând s\ locuiasc\ în continuare în propriile lor case.Atât Alexandru Ioan Cuza cât [i Carol I au f\cut din cas\ re[edin]a lor domneasc\, de[iCarol I, dup\ ce a devenit rege, a considerat necesar s\ construiasc\ primul Palat Regal(1882-1885, arhitect Paul Gottereau), legându-l de cas\ printr-o structur\ boltit\ con]inândun «salon» circular. Dup\ un incendiu în 1927, Palatul Regal a fost complet reconstru-it, în form\ de U, dup\ grandioasele planuri în stil Paladian ale lui Nicolae Nenciulescu(1930-1937).

Casa lui Dinicu Golescu a devenit palat domnesc mai degrab\ datorit\ pozi]iei decâtm\re]iei sale. Mult mai întins [i mai impun\tor amplasat îns\, în afara Bucure[tiului, pemalul lacului Tei, era palatul lui Grigore Dimitrie Ghica, construit în 1822, anul în careGhica s-a urcat pe tronul }\rii Române[ti ca primul domn p\mântean dup\ mai bine deun secol de domnii fanariote. Asemeni Casei Golescu, Palatul Ghica Tei, a[a cum aveas\ fie denumit, este construit dup\ un plan clasic pur, prin faptul c\ o estrad\ de piatr\ne[lefuit\ sus]ine un piane nobile împ\r]it în arcade de coloane corintice sprijinind ocorni[\ cu frontoane pe p\r]ile laterale. C\tre sfâr[itul domniei sale, în 1833, Ghica aad\ugat o capel\ construit\ în plan oval, cu patru ni[e adânci în form\ de semicerc pecare se sprijin\ o bolt\ [i un tambur circular. Amâdou\ cl\dirile sunt de inspira]ie occi-dental\, transpuse parc\ din Apus pe solul românesc în cadrul procesului de occiden-talizare care a reprezentat o reac]ie împotriva influen]ei grece[ti preponderente a perioad-ei fanariote.

O cas\ care a supravie]uit incendiului în chiar centrul Bucure[tiului este cea a vor-nicului Sl\tineanu, pe col]ul str\zii Edgar Quinet cu Calea Victoriei, ast\zi restaurantulCap[a. În aceast\ cas\, în 1879, în faimosul salon Sl\tineanu, colonia de germani dinBucure[ti, care s\rb\torea victoria armatei prusace asupra francezilor, a fost bombar-dat\ cu pietre aruncate pe geamurile cl\dirii de demonstran]ii studen]i pro-francezi, inci-dent în urma c\ruia prin]ul prusac Carol I a amenin]at cu abdicarea. Trei ani mai târziu,Grigore Cap[a, care înv\]ase arta culinar\ de la Boissier la Paris, a cump\rat casa [i atransformat-o în confiserie, salon de thé, restaurant [i hotel, confiseria [i salonuldevenind nu numai cele mai bune din ora[, dar [i un loc de întâlnire al lumii bune, ceeace au [i r\mas – a[a cum cititorii lui The Fortunes of War de Olivia Manning î[iamintesc, desigur – pân\ c\tre sfâr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial.

36

23 Grigore Ionescu, Bucure[ti, ghid istoric [i artistic, Bucure[ti 1938, p. 28.

Celelalte case de marc\ sc\pate de Focul cel mare sunt cl\direa neogotic\ a Palatu-lui {u]u, ast\zi Muzeul de Istorie a Municipiului Bucure[ti, construit\ în 1833 dup\ plan-ul lui Konrad Schwinck [i Johann Veit peste drum de biserica Col]ei pe Bulevardul Br\tianu;elegantul Palat {tirbei, neoclasic, de pe Calea Victoriei, construit în 1835 dup\ planul arhi-tectului francez Charles Sanjouand [i restaurat în 1881 de arhitectul austriac Hartmann(care i-a ad\ugat pitorescul turn de pe col]), ale c\rui interioare bine conservate au fostpr\date în 1950 de o gloat\ dement\ a]â]at\ de comuni[ti; de asemenea, construit\ camtot în aceea[i perioad\ ca [i Palatul {tirbei, Casa Cre]ulescu de pe strada Funda]iei nr.4, în prezent Muzeul Literaturii Române.

Declinul [i, în cele din urm\, dispari]ia hanului au fost rezultatul apari]iei localurilorcu fa]ada la strad\, cafenele [i birturi, dintre care Bucure[tiul num\ra cam 1500 la începutulsecolului al XIX-lea [i care s-au înmul]it pe m\sur\ ce se înainta în veacul respectiv, pre-cum [i rezultatul dezvolt\rii industriilor cerii, a postavului [i a hârtiei22. Un exemplu decafenea din chiar primii ani ai secolului al XIX-lea, care se mai p\streaz\ înc\, este Cafe-neau Veche, cu înf\]i[area ei firav\, situat\ la col]ul str\zilor {elari [i Covaci. Pe de alt\parte, braseria Carul cu bere din strada Stavropoleos, construit\ în 1875 dup\ planurilearhitectului de origine polonez\ Zigfrid Kofczinsky, este o cl\dire neogotic\ solid\ cu inte-rioare contemporane remarcabile, foarte bine conservate.

Introducerea iluminatului stradal, un element esen]ial în modernizarea ora[ului, a pro-dus o schimbare covâr[itoare a aspectului str\zilor în timpul nop]ii. Primul sistem de ilu-minare cu l\mpi cu petrol a fost inaugurat în 1857, iar primii stâlpi pentru l\mpile cu gazdateaz\ din 1861, o dat\ anterioar\ celei la care au fost introdu[i la Paris sau Berlin. Ilu-minatul cu gaz a fost pe deplin introdus în 1871 iar cel electric în 1881, anul în care CarolI a fost încoronat rege. Nu e nevoie de prea mult\ imagina]ie ca s\-]i dai seama de difer-en]a reprezentat\ de introducerea l\mpilor cu petrol pentru zona în care fusese amplasatrecent terminatul [i foarte popularul Teatru Na]ional. Început\ în 1846, pe latura de vesta C\ii Victoriei, între str\zile Matei Milo [i Câmpineanu, construc]ia sa a fost întârziat\mai întâi de Focul cel mare [i, apoi, de Revolu]ia de la 1848, a[a c\ ea nu a fost încheiat\pân\ în 1852, marcând începutul unei perioade de avânt într-un ora[ binecunoscut ast\zipentru teatrul s\u creator [i plin de via]\.

Teatrul românesc î[i are r\d\cinile în trupele itinerante de actori din secolul al XVIII-lea [i în teatrul de curte al principilor fanario]i, care au construit în 1818 primul teatru,pu]in mai sus, c\tre nord, pe Calea Victoriei, lâng\ Ci[meaua Ro[ie. Reprezenta]iile, laînceput în grece[te, erau sus]inute [i la {coala Greceasc\ a mân\stirii Sf. Sava [i la salonulSl\tineanu. C\p\tând legitimitate prin înfiin]area în 1833 a Societ\]ii Filarmonice [i {coliide Muzic\ [i Art\ Dramatic\, teatrul a cunoscut o mare înflorire. Noul teatru, conceputde arhitectul vienez Josef A. Heft în tradi]ia barocului italian, în plan de potcoav\ [i cumai multe etaje de loje, a oferit unei capitale ce aspira s\ se modernizeze primul simbol

37

al statutului s\u cultural. Scriind în 1838 despre vechiul Teatru Na]ional, arhitectul [iistoricul de art\ Grigore Ionescu l-a descris ca fiind «pl\cut privirii, cu liniile sale arhi-tectonice simple, oferind în acela[i timp un contrast puternic prin propor]iile [i frumuse]easa, fa]\ de arhitectura uniform\ [i rece a celor dou\ cl\diri imense care îl încadreaz\, Palat-ul Telefoanelor, de o parte, [i Compania Adriatica, de cealalt\».23 Teatrul a mai supravie]uitcâ]iva ani pân\ ce distrugerile provocate de bombardarea Bucure[tiului în 1944 au devenitpretextul pentru demolarea sa complet\ dup\ r\zboi [i înlocuirea lui, în anii ‘70, cu unteatru construit în Pia]a Universit\]ii. Cl\dirile ce l-au încadrat de când au fost constru-ite în anii 1930 se afl\ înc\ acolo.

Alte simboluri culturale necesare au fost legate de înv\]\mântul superior [i printreele se num\r\ cl\diri universitare [i muzee. Impun\torul «palat» al lui Alexandru Or\scua fost extins de Nicolae Ghica-Bude[ti, între 1912 –1926, pentru a include Facult\]ile deLitere, Filosofie, Teologie, Farmacie [i {tiin]e. Facultatea de Medicin\, înfiin]at\ [i ea în1856, a fost dotat\ abia în 1903 cu frumosul s\u local propriu, proiectat de arhitectulfrancez Louis Blanc, la col]ul Bulevardului Carol II cu strada Carol Davilla (ce poart\ numelerenumitului medic francez care a fondat facultatea). Instruc]ia arhitec]ilor era prev\zut\de legea lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 care înfiin]a Universitatea, dar pân\ la urm\a fost înfiin]at\, în 1904, ca o institu]ie separat\ [i paralel\, Academia de Arhitectur\, pen-tru care Grigore Cerchez a proiectat o cl\dire monumental\ în stil na]ional romantic înstrada Biserica Enei, început\ în 1912, dar terminat\ [i ocupat\ de Academie abia în 1927.

Cel mai vechi muzeu din Bucure[ti dateaz\ din 1836 [i este Muzeul de Istorie Nat-ural\ «Grigore Antipa» (purtând numele eminentului specialist în istorie natural\, fost direc-tor al muzeului). Întemeiat de Alexandru Ghica [i de fratele s\u Grigore, muzeul [i-a începutexisten]a la {coala de la Sfântul Sava, fiind apoi transferat, când aceasta a fost demo-lat\, în noua cl\dire a universit\]ii, pân\ în 1906 când, în cele din urm\, a fost mutat încl\direa alb\ în stil neoclasic, ornamentat\ cu stuc, care se afl\ în Pia]a Victoriei la începutul{oselei Kiseleff. Totu[i, nici o cl\dire sau institu]ie nu a fost mai reprezentativ\ sau nu aîntrupat mai deplin aspira]iile culturale [i na]ionale decât Ateneul Român, construit în 1886dup\ planurile arhitectului francez Albert Galleron pe un teren în Calea Victoriei ce apar]ineafamiliei V\c\rescu [i pe care se aflase o biseric\ ridicat\ de generalul Mihai Cantacuzi-no [i oferit\ de el Episcopiei din Râmnicu Vâlcea. Dup\ ce biserica nu a mai fost, locula devenit cunoscut drept Gr\dina Episcopiei [i, în spatele acestei gr\dini, pe temeliile uneicl\diri de circ pe care Compania Ecvestr\ Român\ o începuse în 1874 dar nu reu[ise s\

38

24 Palatul Sturdza a fost o cl\dire lipsit\ de frumuse]e, dar de o fantezie extrem\, o adev\rat\ raritate ce n-ar fitrebuit niciodat\ d\râmat\. În locul ei a fost cl\dit noul Minister al Afacerilor Externe, început în 1938 dup\ planurilelui Duiliu Marcu, avariat de bombardamente în timpul r\zboiului, reparat [i terminat dup\ r\zboi, pentru a deveni,câ]iva ani mai târziu, Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri. Demolarea vechiului minister [i ridicarea celui nou au reprezen-tat o parte dintr-un plan m\re] pentru Pia]a Victoriei, care nu s-a înf\ptuit înc\.

o termine, a fost ridicat Ateneul cu impozantul s\u portic de intrare în stil ionic [i cupo-la sa ornat\ în stil Second Empire. Cl\direa este cunoscut\ în primul rând pentruîncânt\toarea ei sal\ de concerte (în care primul parlament al României Mari a ratificatunirea cu Basarabia, Transilvania [i Bucovina în 1919), dar ea a fost construit\ [i pen-tru a ad\posti o bibliotec\ [i colec]ia na]ional\ de art\, mutate între timp în alte sedii.

Ar fi imposibil s\ p\r\sim domeniul culturii f\r\ a men]iona Muzeul Na]ional Carol I,cl\direa impun\toare din c\r\mid\ ro[ie în stil na]ional romantic, ce se afl\ lâng\ MuzeulAntipa pe Bulevardul Kiseleff. Proiectat de Nicolae Ghica-Bude[ti, muzeul a fost începutîn 1912 cu inten]ia de a ad\posti toate colec]iile de art\ popular\ românesc\ din vremuripreistorice pân\ în ziua de azi. Muzeul fiind înc\ neterminat în 1939 (doar trei din celepatru aripi proiectate fuseser\ construite), construc]ia sa a fost încheiat\ de abia în anii1960, revenindu-se la un stil arhitectural mai simplu [i mai modern. Transformat subregimul comunist în Muzeul de Istorie al Partidului Comunist, lui i-a fost de curând redat\destina]ia ini]ial\, devenind Muzeul }\ranului Român.

Ca urmare a Unirii [i dup\ fondarea în 1862 a unei democra]ii parlamentare, era nevoiede noi cl\diri pentru a ad\posti noile institu]ii guvernamentale ce începeau s\ apar\ –parlament, ministere, cur]i de justi]ie, prim\rie – precum [i noile servicii publice – po[t\,telefoane, hoteluri [i c\i ferate, companii de gaz [i electricitate. Dealul Patriarhiei, a[a cumam v\zut, era un loc sfânt. El fusese domeniul exclusiv al Bisericii Patriarhiei [i al palat-ului s\u, o cl\dire lipsit\ de unitate din care cea mai veche parte data de la sfâr[itul sec-olului al XVII-lea [i începutul celui de-al XVIII-lea (inclusiv capela privat\ a patriarhului,cu frescele sale bine conservate) [i c\reia i-au fost aduse numeroase ad\ugiri între 1850[i 1875 [i, din nou, între 1930 [i 1935 în stil na]ional romantic (arhitect George Simot-ta). Bisericii [i palatului de la început, Constantin Brâncoveanu le-a ad\ugat, în 1698, opoart\ cu clopotni]\. Nu exist\ exemplu mai bun pentru declinul sacrului [i al spiritu-alului decât acceptarea în locul sfânt al Dealului Patriarhiei, a prezen]ei puterii temporale,mai întâi sub forma Divanului Domnesc unde, pe 24 ianuarie 1862, Cuza a proclamatunirea definitiv\ a Principatelor [i a declarat Bucure[tiul capital\ a noii ]\ri, [i în fa]a c\ruiape 8 iunie a aceluia[i an, Barbu Catargiu, [eful Partidului Conservator, a fost împu[catcând p\r\sea adunarea; [i, mai apoi, sub forma unei impozante cl\diri parlamentare –proiectat\ de arhitectul Dimitrie Maimarolu – care a supravie]uit pân\ în ziua de ast\zi,dar care din 1996 nu mai are nici o func]ie datorit\ mut\rii ambelor Camere ale parla-mentului în Casa Republicii din noul centru al lui Ceau[escu.

Noile ministere s-au mutat fie în casele marilor boieri, pe m\sur\ ce acestea au devenitdisponibile – de pild\ Palatul Sturdza din Pia]a Victoriei (Ministerul Afacerilor Externe)24

[i Casa Gheorghe Vernescu în Calea Victoriei nr. 154 (Ministerul Industriei [i Comer]ului)construit\ dup\ planul lui Ion Mincu, principalul avocat al stilului na]ional romantic; saua fost comandat\ construc]ia unor noi «palate» special destinate acestor ministere, cum

39

ar fi imensul Minister al Finan]elor de pe col]ul C\ii Victoriei cu Calea Grivi]ei (1883) sauMinisterul Agriculturii, construit în stil francez Renaissance pe col]ul bulevardelor CarolI [i Br\tianu (1896, arhitect Louis Blanc). Tot în stil Renaissance, dar mai sever, estePalatul de Justi]ie, de pe cheiul Dâmbovi]ei, construit între 1890 [i 1895 dup\ planurilearhitectului francez Albert Ballu, fiul marelui eclectic Théodore, a c\rui capodoper\ a fostbiserica Trinité de la Paris. Mult mai original\ [i, în acela[i timp una dintre cele mai intere-sante cl\diri ridicate în ace[ti ani, a fost Prim\ria (1906-1910), oper\ a lui Petre Antones-cu, un sus]in\tor de n\dejde al stilului na]ional romantic [i un arhitect influent, mai târz-iu rector al Academiei de Arhitectur\, unde a educat o întreag\ nou\ genera]ie.

Unirea celor dou\ Principate nu numai c\ le-a sporit poten]ialul economic, dar areprezentat [i un puternic stimulent pentru dezvoltarea [i prop\[irea lor, cu alte cuvintepentru ceea ce a fost considerat a reprezenta progresul. Dezvoltarea a fost evident\ înprimul rând în domeniile industriei [i comer]ului [i în introducerea celor mai modernemetode de transport [i comunica]ie. O dat\ cu înregistrarea oficial\ a produc]iei de petrolbrut în 1857 (an în care s-a înfiin]at prima rafin\rie de petrol lâng\ Ploie[ti), }araRomâneasc\ a devenit primul stat din lume cu o produc]ie industrial\ de ]i]ei, extragereapetrolului brut ridicându-se de la doar 275 tone în 1857 la aproape dou\ milioane de toneîn 1914. Camera de Comer] a fost înfiin]at\ în 1863 iar un sistem monetar a fost intro-dus în 1868 (România dobândind astfel propria sa moned\ – leul). Monet\ria Statului afost inaugurat\ în 1870. În 1880 a fost fondat\ Banca Na]ional\ c\reia i s-a atribuit, cinciani mai târziu, magnificul sediu, executat la comand\, din strada Lipscani. În urm\torii30 de ani au fost înfiin]ate circa 170 de institu]ii bancare, dintre care dou\ – Banca deEconomii din Calea Victoriei [i Banca Marmoro[-Blank din strada Doamnei – au fost dejaamintite. Merit\ de asemenea men]ionat\ Banca Chrissoveloni cu fa]ada spre str\zile Lip-scani [i Stavropoleos construit\ dup\ primul r\zboi mondial dup\ planurile Paladianerobuste ale lui G. M. Cantacuzino.

În domeniul comunica]iilor, anul 1853 a fost martorul inaugur\rii liniei telegrafice din-tre Ia[i [i Viena, iar anul urm\tor cel al construirii liniilor telegrafice dintre Bucure[ti [iRuse, Bucure[ti [i Bra[ov, Timi[oara [i Bra[ov [i Timi[oara [i Or[ova. În 1862, între Prin-cipatele Unite, Austria, Turcia [i Sebia a fost încheiat\ o în]elegere privind serviciilena]ionale telegrafice. Aceasta a fost urmat\, în 1867, de prima conven]ie po[tal\ (cu Rusia)– care prevedea c\ serviciile po[tale de pe teritoriul românesc aveau s\ fie efectuate numaide c\tre Po[ta Român\ – [i, în 1868, de conven]ii po[tale între România [i Austro-Ungaria[i România [i Germania. Aceste progrese extraordinare [i captivante în domeniul comu-nica]iilor au fost reprezentate de o cl\dire – Palatul Po[telor sau Po[ta Central\. Nici ocapital\ european\ în devenire nu-[i putea permite s\ nu aib\ una, [i Bucure[tiul [i-aconstruit impun\torul «palat» (arhitect Alexandru S\vulescu) între 1894 – 1900 în CaleaVictoriei (transformat dup\ al doilea r\zboi mondial în Muzeul Na]ional de Istorie), pe

40

locul Hanului Constantin Vod\, care fusese în mare parte distrus de incendiul din 1847[i înlocuit de o ampl\ structur\ de lemn ce ad\postea un circ, Circul Suhr, care a datreprezenta]ii acolo în cea mai mare parte a acelor cincizeci de ani. A doua jum\tate a seco-lului al XIX-lea a fost martora dezvolt\rii mijloacelor de transport tradi]ionale – intensi-ficarea naviga]iei fluviale [i maritime, reorganizarea porturilor fluviale [i, pe uscat, con-struc]ia a peste 27 de mii de kilometri de drumuri –, precum [i a unui mijloc de trans-port complet nou, calea ferat\. Prima linie de cale ferat\ de pe teritoriul României a fostconstruit\ în 1857. În 1866 o companie britanic\ (John Trevor Barclay [i John Stain-forth) a fost autorizat\ s\ construiasc\ linia de cale ferat\ de la Bucure[ti la Giurgiu, inau-gurarea ei f\cându-se trei ani mai târziu, la încheierea lucr\rilor de la Gara Filaret, primagar\ a Bucure[tiului. În 1868 a fost adoptat\ o lege care autoriza un consor]iu anglo-austriac [i prusac s\ construiasc\ linii de cale ferat\ care s\ uneasc\ toate ora[ele prin-cipale ale ]\rii, de la Suceava [i Boto[ani prin Ploie[ti [i Bucure[ti c\tre vest spre Craio-va [i Turnu-Severin. În 1872 România a semnat o în]elegere cu Rusia în vederea conect\riire]elelor de cale ferat\ ale celor dou\ ]\ri, urmând apoi conven]ii similare cu Austro-Ungaria, Serbia [i Bulgaria. Tot în 1872 principala sta]ie terminus de cale ferat\ aBucure[tiului situat\ în Calea Grivi]ei – Gara de Nord, o construc]ie lipsit\ de distinc]ie[i care a suferit multe modific\ri [i ad\ugiri – a fost inaugurat\ cu ocazia deschiderii lin-iei ferate Bucure[ti – Ploie[ti [i a începerii oficiale a lucr\rilor la linia Pite[ti – Bucure[ti– Buz\u – Gala]i – Roman.

Cei dou\zeci [i cinci de ani ce au precedat primul r\zboi mondial au fost caracteri-za]i de o extraordinar\ libertate de mi[care. Era posibil ca, de]inând un pa[aport, dar f\r\a avea nevoie de nici o viz\, s\ c\l\tore[ti cu trenul, confortabil, aproape oriunde în Europa.Nu e deci surprinz\tor faptul c\ hotelurile au ap\rut în num\r mare, urmând, sau ade-sea anticipând, construc]ia de sta]ii de cale ferat\. Am observat deja cum Hanul lui Manuca fost transformat în Hotelul Dacia pe la 1865. Tipic pentru acest\ perioad\ de începuta fost Hotelul Bulevard de pe Calea Victoriei, terminat în 1867 dup\ planurile lui Alexan-dru Oprescu care a proiectat [i cl\direa Universit\]ii [i care este unanim recunoscut dreptprimul arhitect român. Hotelul Athénée Palace, Ritz-ul Bucure[tiului, construit mult maitârziu (1912) dup\ planurile arhitectului francez Théophile Bradeau, are meritul de a fifost prima cl\dire din Bucure[ti la care s-a folosit o structur\ de beton armat. Hotelul afost extins în anii 1930 [i în anii 1960, iar recent a fost restaurat, redându-i-se ceva dinsplendoarea sa original\.

Popula]ia Bucure[tiului s-a triplat în cei o sut\ de ani care au precedat primul r\zboimondial, de la 100.000 în 1821 la 300.000 în 1918, o cre[tere relativ ponderat\ dac\ ocompar\m, s\ zicem, cu cea a Budapestei, a c\rei popula]ie a crescut de la doar 36.000de locuitori în 1813 la 930.000 în 1920. O dat\ cu f\urirea României Mari [i cu perioa-da de prosperitate care a urmat, rata cre[terii s-a accelerat, [i pân\ în 1945 popula]ia

41

Bucure[tiului era de aproape un milion. Pentru a face fa]\ acestei cre[teri, între cele dou\r\zboaie s-au construit un mare num\r de locuin]e particulare [i, într-o oarecare m\sur\,[i publice, mai ales case cu dou\ sau trei etaje [i blocuri adesea proiectate cu mult\ ima-gina]ie. Exist\ cartiere întregi de astfel de locuin]e, invariabil bine planificate, cu numeroasespa]ii deschise plantate din bel[ug cu copaci – o adev\rat\ prelungire a autenticului ora[-gr\din\ care a fost întotdeuna Bucure[tiul.

În cei cincicezi de ani de dup\ 1945 popula]ia Bucure[tiului a crescut la mai mult dedublu, atingând 2,25 milioane, o cre[tere care s-a f\cut în detrimentul satelor, a[a cumreiese clar din cre[terea procentajului din întreaga popula]ie a celor care locuiesc în ora[e,de la 21% în 1930, la 45% ast\zi. Nu este deloc surprinz\tor c\ regimul postbelic comu-nist a f\cut din problema locuin]elor una prioritar\, a construit un num\r enorm de blocuriîn comunele suburbane sau de-a lungul principalelor artere ale Bucure[tiului, ceea ce aavut drept rezultat faptul c\ ora[ul a suferit o extindere apreciabil\ atât c\tre est cât [ic\tre vest. În general, aceste locuin]e au fost prost construite [i înc\ [i mai prost între]inute.Guvernelor democratice orientate c\tre o economie de pia]\ le r\mâne o problem\ difi-cil\, nu foarte deosebit\ de cea a Londrei cu blocurile ei construite de Prim\rie în anii‘60 sau de cea a Parisului cu ale sale locuin]e cu chirie redus\. Deoarece s-a d\râmatatât de mult, demol\rile, cu excep]ia unor cazuri izolate, nu reprezint\ o op]iune. O solu]iemai bun\ pentru a ie[i din aceast\ situa]ie ar fi s\ li se asigure chiria[ilor posibilit\]i dea-[i cump\ra apartamentele [i s\ se încurajeze formarea de asocia]ii de chiria[i care s\se îngrijeasc\ de spa]iile comune din interiorul [i din exteriorul cl\dirilor, care dau aspec-tul zonei [i au o nevoie acut\ de îmbun\t\]iri.

Problema locuin]elor, mai ales la periferiile ora[ului, este doar una dintre celenumeroase care reprezint\ mo[tenirea epocii comuniste. Remedierea enormelor dauneaduse ora[ului vechi de construirea noului centru al lui Ceau[escu r\mâne cea mai impor-tant\ [i mai urgent\ dintre sarcinile numeroase cu care se confrunt\ locuitorii Bucure[tiu-lui. Va fi necesar ca, la îndeplinirea acestei sarcini, s\ existe o viziune a viitorului ora[, aunui ora[ care poate fi între]inut, un ora[ curat în care s\-]i fac\ pl\cere s\ te plimbi, cares\ îmbr\]i[eze principiul «înverzirii» cl\dirilor sale continuând în acela[i timp s\-[i«înverzeasc\» spa]iile sale deschise, un ora[ care s\ aprecieze importan]a între]inerii [icur\]eniei zilnice, care s\-[i respecte, s\-[i restaureze [i s\-[i refoloseasc\ vechile cl\diri[i care, mai presus de toate, s\ fie un ora[ care s\ aib\ imagina]ia [i spiritul de a-i spri-jini pe cei mai buni arti[ti, proiectan]i urbani[ti [i arhitec]i.

În române[te deDan MATEESCU

42

MMIITTOOLLOOGGIIII BBUUCCUURREE{{TTEENNEE

NEAGU DJUVARA

Amintiri din anii ‘20,impresii din anii ‘90

Trebuie s\ fac mai întâi o m\rturisire care o s\ v\ însp\imânte: ur\sc Bucure[tii!…Ast\zi. Dar s\ v\ lini[tesc îndat\ referindu-m\ la un concept al psihanali[tilor: e vorbade «dragoste–ur\», sau cum zic fran]uzii, de «ciud\ din dragoste» (dépit amoureux).

M\ consider bucure[tean get-beget, nu numai fiindc\ m-am n\scut la Bucure[ti, dar[i fiindc\ am dovezi c\ str\mo[ii mei paterni, veni]i din mun]ii Pindului acum vreo 220de ani, erau deja proprietari în Bucure[ti în 1815. Asta-mi face aproape dou\ veacuri. Iardinspre mam\ stau [i mai bine: am un document atestând c\ str\mo[ul mamei, marelevistier Bunea Gr\di[teanu, avea case în Bucure[ti în 1658. F\când media cred c\ pot fiprivit ca unul din cei mai vechi bucure[teni!

Atunci, s\ v\ povestesc romanul meu de dragoste cu ora[ul meu – de dragoste neferic-it\, bineîn]eles.

M-am n\scut la Bucure[ti la 31 august 1916, trei zile dup\ intrarea României în r\zboiîmpotriva Austro-Ungariei. În actele mele scrie 18 august, c\ eram înc\ sub stilul vechicu calendarul «iulian»; ]in minte când s-a trecut la calendarul gregorian, aveam 6 ani –iar indica]ia asta gre[it\ în toate actele mele m\ sup\r\: m\ îmb\trâne[te cu 13 zile.

Trei zile dup\ na[terea mea, cic\ au venit deasupra Bucure[tilor «zeppelinurile» ger-mane cu bombe, de a coborât lumea îngrozit\ prin pivni]e. A[a am intrat eu în via]a activ\.Apoi a urmat refugiul în Moldova. Tat\l meu, ie[it [ef de promo]ie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg, era mobilizat, c\pitan la Geniu, deci nu în linia întâi a frontului – [i totu[ia murit sub uniform\, în 1918, în cumplita epidemie de grip\ spaniol\.

În toamna 1917, dup\ stabilizarea frontului pe linia Foc[ani–N\moloasa–Gala]i, el s-a temut de foametea ce amenin]a în ceea ce s-a numit «tringhiul mor]ii», între armatelePuterilor Centrale [i haosul care începuse în armata rus\ sub influen]a bol[evicilor, [i [i-a trimis mica familie c\tre Fran]a, unde se afla taic\-su, ministrul României la Bruxelles,refugiat la Le Havre cu guvernul [i curtea belgian\. Cu toate economiile în bani [i câte-

44

Versiune revizuit\ a conferin]ei ]inute în limba francez\ la 24 iunie 1995la palatul Cantacuzino, Bucure[ti, în cadrul simpozionului «Another Europe:Bucharest», organizat de Colegiul Noua Europa.

va bijuterii, maic\-mea a întreprins atunci un periplu extraordinar, înconjurul Europei prinRusia, mai întâi de la Odessa la Petrograd (se rusificase numele de Sankt-Petersburg pevremea Primului R\zboi Mondial), [i în urma unor aventuri prea lungi ca s\ le povestescaici, am p\r\sit Petrogradul în chiar ziua când preluau puterea bol[evicii, la 7 noiembrie1917, stil nou, adic\ 25 octombrie stil vechi – de unde numele de «Revolu]ia dinoctombrie». Apoi prin Finlanda, liber\ de câteva luni, prin Suedia, Norvegia [i pe mare,pare-se în condi]ii dramatice, pân\ în Sco]ia, apoi Londra–Paris.

La sfâr[itul r\zboiului – tata murise între timp, cum am spus – maic\-mea nu s-aîntors îndat\ în ]ar\, ci a stat în seama bunicului pân\ în vara anului 1920. A[a se facec\ am descoperit deodat\ Bucure[tii la vârsta de 4 ani abia împlini]i, [i am amintiri dinacel moment r\mase extrem de vii în memoria mea. Cum nu mai aveau locuin]\ înBucure[ti, nici mama nici surorile ei, [i nici vreo cas\ la ]ar\, c\ începuse marea expro-priere, am tras la o var\ a mamei, Emanuela Gr\di[teanu, c\s\torit\ cu colonelul Dim-itrie Mavrocordat – oameni care nu în]eleseser\ c\ erau de acum ruina]i [i [edeau într-o cas\ cu dou\ etaje la nr. 4 din strada Gral. Praporgescu (lâng\ Biserica Bati[tei; casamai exist\ [i acum). Aveau trei fete, dar mai era loc [i pentru cei doi veri[ori. De acoloam descoperit eu Bucure[tii. M\ culcaser\ jos, în salon, într-un pat ce mi se p\rea uria[,[i cum, probabil, nu aveau destule p\turi, eram acoperit cu un covor care ap\sa greu.Era lâng\ fereastr\, [i diminea]a m\ trezeau zgomotele ora[ului. Nu erau ca ast\zi zgo-mote de motoare. Nu. Era mai întâi ropotul cailor. Caii birjelor sau c\ru]elor, trap-trap,trap-trap… apoi strig\tele vânz\torilor ambulan]i – mai întâi olteanul cu cobili]a, care vin-dea zarzavaturi, [i m-am întrebat mult\ vreme cum putea el s\-[i câ[tige pâinea cu cese g\sea în cele dou\ co[uri? Femeile ie[eau din case, el, dintr-o smucitur\, s\lta cobili]ade pe um\r [i punea co[urile la p\mânt. {i femeile se mai târguiau cu el! Venea apoi iau-rgiul: «Iaurr… Iaurr… Lapte cov\situu…». {i \l cu dou\ bidoane mari de tinichea la capetelecobili]ei: «Gaz-benzin… gaz-benzin…» Gazul era, bineîn]eles, «petrolul lampant», c\ci maierau case unde nu p\trunsese electricitatea, iar benzina folosea gospodinelor în fel defel de scopuri, de pild\ împotriva plo[ni]elor [i p\duchilor.

Dar era mai cu seam\ flor\reasa. Auzeam de departe strigarea ei melodioas\: «Haila garoafe… lalele… anatiitee». Atunci m\ sculam în genunchi pe pat [i priveam pe geamcum trecea ]iganca ondulând din [olduri cu fustele-i multicolore, ]inând pe cap co[ul plinde flori [i o urm\ream cu ochii. {i chemarea se repeta, din ce în ce mai dep\rtat\: «Haila garoafe… lalele… anatiitee…» Îmi mai cânt\ [i azi în urechi dup\ atâtea zeci de ani…

V-am vorbit adineauri de cai. Când ie[eai în strad\, mirosul dominant nu era ca ast\zimirosul de benzin\, era mirosul de b\legar de cal. Pe lâng\ câteva c\ru]e, erau mai cuseam\ birjele, cu doi cai [i birjarii îmbr\ca]i într-un fel de rochie groas\ de catifea verde-închis, cu cing\toare, care cobora pân\ la glezne. Era o uniform\ adus\ de acei muscali,membri ai unei secte de scopi]i ritual, refugia]i din Rusia în veacul trecut. Cei mai mul]idintre birjari, v\dit, nu mai apar]ineau acelui grup, dar mai recuno[teai pe unii, dup\ fiziono-mia lor, mai cu seam\ când îmb\trâneau. Aveau caii cei mai frumo[i [i tr\surile cele mailustruite – îi g\seai mai cu seam\ în fa]a intr\rii la Athénée Palace. De acolo îi luai cândvroiai s\ faci «o plimbare la [osea», adic\ la {oseaua Kiseleff, pietruit\ [i mai strâmt\

45

decât ast\zi – dar mai era de partea dreapt\ o pârtie cu nisip rezervat\ c\l\re]ilor, pe careîi întâlneai mai rar.

Birje se g\seau îns\ în mai tot ora[ul, [i oamenii mai vârstnici, cum era bunicul meu,n\scut în 1856, le preferau taxiurilor. Bunicului, care v\zuse construirea primelor c\i fer-ate în ]ar\ (când plecase la studii în Fran]a cu frate-su, Alexandru Djuvara, în anii 1870,se dusese cu tr\sura pân\ la Lemberg ca s\ ia trenul spre Paris) – tr\ise apoi inven]iaautomobilului [i a avionului, bunicului, zic, îi era o fric\ visceral\ de ma[ini. Zicea c\ înzilele noastre «automobilul [i avionul au înlocuit ciuma [i holera».

{i nu erau numai birjele [i c\ru]ele, erau [i tramvaiele cu cai! Chiar la cap\tul str\ziiunde [edeam, pe actuala strad\ C.A. Rosetti (nu [tiu dac\ o chema deja a[a), trecea untramvai cu cai. {i ceva mai departe, era capul liniei. Acolo se desh\mau caii, erau înh\ma]ila cel\lalt cap al vagonului [i se pornea înd\r\t. }in minte [i tramvaiul care mergea lacimitirul Bellu, unde mama ne ducea la anumite dat\ s\ ne închin\m la mormântul tatei.Acolo era o coast\ destul de abrupt\. Tramvaiul oprea înainte de coast\ [i, dintr-o curtelateral\ erau adu[i al]i doi cai [i înh\ma]i înaintea celorlal]i; tramvaiul pornea iar, la pas,cu patru cai tr\gând din greu.

Încetul cu încetul îns\ ora[ul s-a schimbat. Tramvaie electrice, mai multe ma[ini. Euam crescut. Ora[ul îmi p\rea cu totul normal. A trebuit s\ p\r\sesc capitala o prim\ dat\ca s\ încep s\ compar Bucure[tii cu un ora[ occidental. Întâmplarea a f\cut ca maic\-mea, dup\ cum am spus, v\duv\ de r\zboi [i cu mijloace m\surate, s\ judece c\ vom fimai bine crescu]i în str\in\tate într-un internat. {i ne-a b\gat interni, eu de 12 ani, fratelemeu de 15, la liceul din Nisa – ea locuind îns\ nu departe într-o mic\ pensiune. Eram apatra genera]ie în linie patern\ care luam contact cu Fran]a, ]ara care ne-a servit de c\l\uz\în procesul nostru de occidentalizare.

Un copil de 12 ani nu poate avea deodat\ sim]ul arhitecturii; dup\ cum nu poate,f\r\ o lung\ ucenicie, s\ aib\ gust în muzic\ sau în pictur\. Str\zile drepte cu case înaltelipite unele de altele, cum erau la Nisa, nu vedeam de ce ar fi mai frumoase decât str\zilesinuoase, cu c\su]e neregulate înconjurate de pomi [i gr\dini]e. A trebuit s\ mai treac\ani, s\ v\d [i Viena, [i Milano, [i Parisul ca, pe la 16 ani, s\-mi dau seama c\ Bucure[tiulera mai altfel decât marile ora[e occidentale. De abia mai târziu am în]eles de ce: în EvulMediu, în Evul Mediu timpuriu, tot ce fusese ora[ roman la noi fusese distrus. E unfenomen de care trebuie ]inut seama în ceea ce numim «etnogeneza poporului român»:ruralizarea întregului spa]iu daco-roman. Dar, lucru cu totul remarcabil, dovedind c\oamenii ]\rii fuseser\ urbaniza]i, e c\ p\mântul, atât acel pe care-l munce[te ]\ranul,cât [i globul p\mântesc, e desemnat cu un termen care vine de la latinescul pavimen-tum, pavajul ora[ului. Iar mormântul, chiar cel însemnat în p\mânt cu o cruce de lemn,vine de la monumentum, frumoasa zidire, adesea sarcofag de marmur\, pe care romaniio ridicau în cinstea mor]ilor. Limba noastr\ a p\strat dovada c\ fuseser\m urbaniza]i acumdou\ mii de ani. În Evul Mediu îns\, n-am mai avut ora[e, afar\ de ora[ele s\se[ti dinTransilvania. Bucure[tii au fost mai întâi un târg, un sat mare care n-a fost niciodat\ încon-jurat cu ziduri înalte, care s\ constrâng\ cl\dirile a se lipi una de alta pentru a economisispa]iul, [i care n-a început s\ se urbanizeze decât prin veacul al XVII-lea, al XVIII-lea, [imai cu seam\ al XIX-lea. Lucrul acesta, înc\ o dat\, l-am în]eles doar târziu.

46

Dup\ acea prim\ [edere la rudele noastre ne mutaser\m în strada de-i zice ast\ziChristian Tell, aproape col] cu strada Biserica Amzei, într-o camer\ întunecoas\ la primuletaj, în fundul cur]ii. Casa apar]inea unei cucoane, zis\ Mi]a Biciclista. Am aflat mai târz-iu c\ era vorba de o celebr\ demimonden\ care f\cuse avere [i care avea originalitatea,la acea vreme, de a se plimba cu bicicleta. Am foarte proaste amintiri din acea camer\mare, întunecoas\, plin\ de tot felul de lucruri vrai[te, geamantane, ligheane, un singurpat mare în care probabil dormeam to]i trei. Parc\ am fost bolnav tot timpul în odaia aia.M\ v\d mereu în pat. Cred c\ acolo am f\cut mai toate bolile copil\riei, scarlatin\, pojar,sau din alea mai u[oare, angine, diaree – [i m\ v\d cu toate leacurile b\be[ti la mod\ învremea aceea: o]et aromatic, gutaperc\, cataplasme cu mu[tar, ventuze, clistir – tot arse-nalul.

Dup\ vreun an, dup\ ce putuse mama s\ vând\ bucata de mo[ie ce-i r\m\sese dup\expropriere, a cump\rat o cas\ mic\ cu un etaj – erau dou\ camere la parter [i dou\ laetaj. Aveam impresia c\ eram într-un cartier mai periferic, mai popular, în cartierul Buze[ti,strada Dr. Sergiu, azi disp\rut\. {i nu era chiar în strad\, ci la cap\tul unei fund\turi prostpavate cu bolovani mari, rotunzi, Fund\tura Dr. Sergiu. Biata maic\-mea, care încercatotu[i s\ ne men]in\ în ce mai r\mânea din vechea «societate», p\stra cu grij\ câtevaleg\turi în cercurile de sus, bun\oar\ cu familia Br\tianu. Vintil\ Br\tianu, care avea ocas\ mare pe strada Aurel Vlaicu, d\dea în fiecare s\pt\mân\ ni[te primiri pentru copi-ii oarecum de vârsta fiului s\u Vintilic\, din «nomenklatura» de atunci, chiar când erauorfani de r\zboi ca fra]ii Djuvara: o dat\ pe s\pt\mân\ era lec]ia de gimnastic\ suedez\[i o dat\ pe s\pt\mân\ lec]ia de dans. Odat\, nu [tiu cu ce prilej, doamna Br\tianu [i-atrimis limuzina ca s\ ne ia din Fund\tura Dr. Sergiu. Apari]ia acestei ma[ini pe caldarâ-mul nostru bolov\nos a f\cut atunci senza]ie în cartier.

Ajung acum la anii 1930. Deja în timpul domniei regelui Carol I se tr\seser\ axe maricu case înalte de stil apusean, de pild\ axa est-vest cu bulevardele Carol [i Elisabeta [iaxa nord-sud cu bulevardul Br\tianu; apoi [i pe Calea Victoriei alternau de acum vechilecase cu numai unul sau dou\ caturi [i case moderne mai înalte, lipite unele de altele –dar acest fost «Podul Mogo[oaiei» î[i p\strase linia sinuoas\. Se vor sup\ra poate com-patrio]ii mei dac\ voi sugera c\ primele drumuri prin Bucure[tii vechi trebuie s\ fi fostni[te c\r\ri ale turmelor de oi cu ]apul în frunte, printre mla[tini. Au venit apoi c\ru]e,apoi tr\suri, tot pe acelea[i c\r\ri. Iar când s-a mutat scaunul domnesc la Bucure[ti, pecele mai umblate c\i s-au cl\dit poduri – adev\rate poduri din bârne mari de stejar – deunde numirile Podul Mogo[oaiei, Podul Beilicului, Podul Calicilor etc. {i traseul tot sin-uos a r\mas. Dar acest centru al Bucure[tilor, chiar înainte de Primul R\zboi Mondial,c\p\tase un aspect destul de occidental. Lucrul izbitor era, îndeosebi pe Calea Victoriei,marele num\r de magazine [i aspectul lor luxos.

S-au publicat de curând albume de fotografii din anii ‘30; au ap\rut [i filme din aceaepoc\. Acum câteva luni eram poftit la o recep]ie dat\ într-un mare restaurant, de un diplo-mat britanic care pleca definitiv din ]ar\. Pe pere]ii marelui salon în care se d\dea recep]iaerau ag\]ate mai multe fotografii m\rite dintr-un asemenea album. Pe când priveam, sin-

47

gur, o poz\ a C\ii Victoriei – luat\ poate într-o zi de s\rb\toare, cu sute de ma[ini lipiteuna de alta [i mii, zeci de mii de pietoni de o parte [i de alta, debordând de pe trotuare,to]i bine îmbr\ca]i, cu cravat\ [i p\l\rie, cucoanele împopo]onate ca de zile mari – seapropie de mine un «galben» îmbr\cat cu o severitate protocolar\. Nefiind nici azi în stares\ deosebesc cu siguran]\ un chinez de un japonez, de un corean sau de un indochinez,îl întreb politicos pe engleze[te din ce ]ar\ vine. Îmi r\spunde într-o româneasc\ nazal\,dar corect\, c\ e consilierul Ambasadei Republicii Populare a Chinei – apoi m\ întreab\de unde [i de când e fotografia. Îi spun: din Bucure[ti, înainte de r\zboi. A r\mas mut,uitându-se lung. I se spusese, probabil, c\ înainte de era comunist\ bucure[tenii erauto]i descul]i [i zdren]\ro[i, [i nu-[i putea lua ochii de la acest spectacol a mii [i mii de«burghezi» bine îmbr\ca]i [i, aparent, ferici]i.

Bucure[tiul era deci, pe atunci, ceva interesant: o parte r\mas\, s\ zicem, constan-tinopolitan\ sau balcanic\, cealalt\, în centru, devenit\ european\. {i nu era european\numai a[a, la vedere – era atunci, în acest ora[, o efervescen]\ intelectual\ pe care to]iobservatorii nep\rtinitori o recunosc. E fantastic s\ consta]i c\ aceast\ ]ar\, care aveaabia mai mult de un secol de a[a-zis\ occidentalizare, putuse în doar dou\-trei genera]iis\ creeze un asemenea ferment intelectual. Din p\cate, occidentalii nu pot judeca decâtdup\ câ]iva transfugi, câ]iva emigran]i, am putea spune, vârful vizibil al iceberg-ului [inici m\car – ci doar o buc\]ic\ din vârf. Cunosc un Brâncu[i, un Enescu, un Cioran –dar au fost mul]i r\ma[i necunoscu]i. A fost în acest ora[, repet, o efervescen]\ intelec-tual\ prodigioas\.

Ceea ce e ciudat e c\ aceast\ perioad\ de înflorire româneasc\ venea în urma uneiperioade pe care mul]i o consider\ de excesiv\ influen]\ francez\. Ace[ti critici uit\ c\orice ]ar\ care î[i schimb\ mediul cultural, care adopt\ o nou\ cultur\ î[i ia instinctiv unmodel (patricienii romani din vremea lui Cezar vorbeau grece[te acas\!). Românii, în jurulanului 1800, au adoptat în mod firesc modelul francez, nu atât din cauza simpatiei pen-tru Revolu]ia Francez\, cât din faptul c\ limba francez\ [i cultura francez\ erau atuncidominante în Europa, de la Lisabona la Sankt-Petersburg. Venea apoi [i faptul c\ aveamo limb\ neo-latin\ astfel încât noua limb\ pe care trebuia s\ o invent\m, în politic\, admi-nistra]ie, economie, drept, [tiin]\, filosofie, î[i g\sea modele u[oare în francez\, uneoritranzitând, spre mai mare asem\nare, prin italian\ sau direct latin\. Românul de azi nicinu-[i mai d\ seama c\ aproape trei sferturi din cuvintele pe care le folose[te curent vindin francez\! {i culmea e c\ vorbe[te o româneasc\ mult mai urât\ decât cea a dom-nilor, considera]i prea fran]uzi]i, din veacul trecut. A[ dori s\ se publice o culegere dediscursuri parlamentare de la sfâr[itul veacului trecut, ca s\ compar\m cu limba parla-mentarilor de azi!

Trec acum la epoca actual\. {i mai întâi, iar\[i pu]in\ biografie: dup\ aproape treiani de milit\rie [i r\zboi, intrasem prin concurs în Ministerul de Externe în vara anului1943 – [i o întâmplare oarecum miraculoas\ a f\cut s\ fiu trimis curier diplomatic la Stock-holm în chiar diminea]a zilei de 23 august 1944, în cadrul negocierilor de armisti]iu cusovieticii. Am r\mas trei ani secretar de lega]ie la Stockholm, cât timp au fost la Minis-ter Niculescu-Buze[ti, Vi[oianu [i T\t\rescu, iar când a preluat ministerul Ana Pauker,

48

am fost rechemat. Cum îns\, între timp, pe c\i l\turalnice, m\ în[tiin]ase mama c\ eramimplicat în procesele politice urzite de comuni[ti în acea toamn\ 1947, nu m-am întors,[i am început un exil care avea s\ ]in\ 42 de ani, petrecu]i întâi în Fran]a, apoi scurt timpîn Germania [i timp de 23 de ani într-o ]ar\ african\ la sud de Sahara. Am revenit în ]ar\abia dup\ evenimentele din decembrie 1989. A[a se face c\ am descoperit ora[ul meu– a doua oar\ – parc\ alt ora[ – în primele luni din 1990.

Eram atunci secretar general al unei institu]ii române[ti din Paris, «CasaRomâneasc\». Colectasem, în atmosfera de entuziasm stârnit în Fran]a de zilele din decem-brie, ajutoare pentru ]ar\, dar nu ve[minte, alimente sau farmaceutice din care aduceaualte organiza]ii umanitare, ci ma[ini de scris, computere, hârtie [i alte materiale de biroupentru sediile partidelor politice «reînviate» [i pentru universit\]i. De prisos s\ adaug c\multe dintre aceste materiale, dup\ pu]ine luni, au fost aruncate pe geam în cursul «mine-riadei» din iunie 1990. Am venit cu patru vehicule, dintre care un camion, conduse detineri voluntari francezi. De la început, impresie penibil\ când p\r\seai autostr\zile dinapus [i ajungeai pe [oselele noastre mai strâmte, mai prost asfaltate, f\r\ dung\ alb\ pemargine care s\ te c\l\uzeasc\ noaptea; satele mai s\r\c\cioase chiar decât în Ungaria.Când am ajuns la Pite[ti ne a[teptam la mai bine, c\ v\zuser\m indicat pe hart\ c\-iautostrad\ între Pite[ti [i Bucure[ti, când colo, mai r\u decât pe [osele, c\ era asfaltulatât de stricat, c\ nu îndr\zneai s\ dep\[e[ti 70 km/h de team\ s\ nu nimere[ti în gropi.Când a trebuit s\ lu\m iar benzin\ ne-am oprit chiar la por]ile Bucure[tilor, la singurapomp\ de benzin\. Când vii de pe [oselele din apus cu pompele de benzin\ luminate «agiorno», unde ai de ales între Shell, BP, Total – mai [tiu eu ce – asortate de cele maimulte ori [i cu magazine alimentare [i toate cele – aspectul acestei unice pompe vechi,ruginite, pe un fel de b\t\tur\ plin\ de scursori de ulei, [i nimic împrejur, aspectul, zic,era jalnic. Ne oprim s\ lu\m pe rând benzin\. Mai la o parte z\resc o pancart\ de lemn,strâmt\, pe care scria cu vopsea alb\ WC, cu o s\geat\. Luându-m\ dup\ s\geat\ amdat de sârm\ ghimpat\. Locul cu pricina era suprimat. Camionul care era cu noi avea oproblem\ de ap\, pierdea ap\ din radiator. Am cerut ap\. Ni s-a ar\tat un lavabou jegos,cu ap\ murdar\ în\untru, dar apa de la robinet nu mai curgea la acea or\ – în schimb,canalul fiind astupat, apa murdar\ din chiuvet\ picura dedesubt. Am pus o cutie de con-serve goal\ dedesubt [i am a[teptat pân\ s-a umplut cu ap\ murdar\, s-o putem v\rsaîn radiator. Iat\, pentru tinerii no[tri tovar\[i str\ini, prima impresie despre capitalaRomâniei. Era cumplit.

Intrarea în Bucure[ti pe acolo e una din cele mai urâte. Largi bulevarde cu case toatela fel, al c\ror desen arhitectural nu ar fi fost urât, dar care fuseser\ construite din mate-riale atât de proaste [i cu atâta economie, încât dup\ zece ani p\reau vechi de o sut\ deani. Zidurile cr\pate, zugr\veala sp\l\cit\, apa prelins\ pe ea desenând [iroaie murdare.Când dai s\ intri în case, u[i zgâriate, geamuri sparte, peste tot dezordine, murd\rie,gunoaie – un aspect dezolant.

A trebuit s\ ajungem în centrul ora[ului ca s\ reg\sesc Bucure[tiul de alt\dat\ aproapeneschimbat, afar\ doar c\ fa]adele caselor, v\dit, nu mai fuseser\ zugr\vite de zeci deani.

49

M-am plimbat a doua zi prin ora[ [i am ajuns la cartierele noi, construite de Ceau[escu,cu caracter gigantic. Eu nu sunt un nostalgic al vechiului Bucure[ti, cum sunt unii. Ora[ultrebuia restructurat, modernizat – multe cl\diri vechi, mici, f\r\ stil, trebuiau d\râmate.Dar ceea ce a f\cut aici Ceau[escu e dezastruos. Se pare c\ a conceput aceste prefaceridup\ o c\l\torie în Extremul Orient, unde a fost impresionat de construc]iile faraoniceale semenilor s\i din China [i din Coreea de Nord. {i a vrut s\ se ia la întrecere cu ei. {iatunci, într-o ]ar\ s\rac\ – c\ci nu trebuie s\ uit\m c\ eram, c\ suntem una dintre ]\rilecele mai s\race din Europa – s-a apucat s\ cl\deasc\ un ora[ monumental, s\ trasezeun bulevard ceva mai lung ca Champs Elysées la Paris, ceva mai larg ca Champs Elysées,cu cl\diri ceva mai înalte ca pe Champs Elysées – curat\ demen]\. Cusurul cel mai marepe care îl g\sesc acestor construc]ii ale lui Ceau[escu nu e c\ s-ar fi f\cut ceva nou. Tre-buia f\cut ceva nou. Dar nu s-a f\cut ceva nou. S-au f\cut cl\diri în stilul secoluluiXIX. Ceea ce, în Europa, seam\n\ cel mai mult cu construc]iile lui Ceau[escu cred c\sunt Las Ramblas din Barcelona – dar e vorba de un ansamblu vechi de mai bine de osut\ de ani. Cl\dirile nu se poate spune c\ sunt urâte. Palatul e monstruos, dar cl\dirilede-a lungul a[a-numitei c\i a Victoriei socialismului nu sunt dizgra]ioase, sunt doar preaidentice, prea monotone [i mult prea înalte pentru stilul general al capitalei. Apoi l\rgimeaexagerat\ a bulevardului ne facem s\ nu fim niciodat\ tenta]i s\ trecem de pe un trotu-ar pe cel\lalt, cum se face pe Champs Elysées. Când vezi un cinematograf sau o cafeneape partea cealalt\, treci strada. Aici n-ai s\ vezi pe partea cealalt\ – mai sunt [i pomi. Mi-e team\ c\ va fi o arter\ f\r\ via]\.

Mai e altceva care m\ înnebune[te: m\ gândesc c\ Istoria e oarb\, nu alege cep\streaz\ pentru memoria viitorului. S-au p\strat piramide [i temple [i statui [i obelis-curi în Egipt, fiindc\ erau cioplite în piatr\ [i era o clim\ uscat\. Dintre monumentele con-temporane acestora, cl\dite în c\r\mid\ în Mesopotamia, au r\mas numai movile de moloz[i nisip. C\ s-a p\strat, ciuntit dar înc\ superb Parthenonul la Atena, e o adev\rat\ min-une creasc\. Ei bine, închipui]i-v\ c\ peste Europa de peste 2000 de ani ar fi trecut nema-iauzite calamit\]i, r\zboaie, cutremure, inunda]ii, pr\p\d generalizat, [i c\ nu va fi r\masîn picioare decât palatul lui Ceau[escu! Oamenii din secolul XL ar zice c\ aceasta era artaEuropei din secolul XX. Te cutremuri. Care-i a[adar Bucure[tiul de azi? Eu v\d c\ suntpatru Bucure[ti: avem mai întâi un mic Bucure[ti, r\m\[i]e din veacurile XVI, XVII [i XVIII,câteva biserici [i un num\r extrem de restrâns de case vechi (a c\ror imagine a fost expus\cu pietate, acum câ]iva ani, de un grup de tineri arhitec]i). Trebuie s\ mergi în c\utareaacestui Bucure[ti, [i s-ar putea s\ dispar\ cu totul, c\ci n-am avut cultul monumentelordin trecut. Avem apoi Bucure[tiul veacului al XIX-lea, circa 1840-1914, cu case în gen-eral mici, dar uneori [i case mari, somptuoase. În perioada 1840-1860, avem mai curândimita]ia Vienei. O reg\sim în cartierul negustoresc, pe str\zile Lipscani, Smârdan, {elarietc. Reziden]ele mai elegante, botezate uneori «palat», dup\ moda vienez\, se g\sesc îngeneral mai la nord, în jurul actualelor bulevarde Magheru, Lasc\r Catargi, Ana Ip\tescu,[i sunt de cele mai multe ori în stilul francez de dup\ Napoleon al III-lea, s\-i zicem «stilulPetit Palais» de la expozi]ia din 1889 de la Paris. Dar [i aici trebuie subliniat\ o speci-ficitate a ora[ului: un individualism feroce. N-ai dou\ case al\turate care s\ semene unacu alta, casele nu sunt, de cele mai multe ori, aliniate, una e cu fa]a la strad\, al\turi alta

50

cu latura la strad\ (cele mai multe), ba [iunele puse strâmb, parc\ vrând s\ împung\curtea vecinului. Repet: un individualismferoce, ca un fel de dovad\ plastic\ a inca-pacit\]ii clasei diriguitoare din veacul trecutde a se supune unei discipline, unei reguli.Bucure[tiul \sta, care nu-i lipsit de farmec,în parte [i din cauza vegeta]iei din jurulcaselor [i de pe str\zi, trebuie s\-l lu\m a[acum este [i s\ încerc\m s\-l p\str\m.

Avem apoi Bucure[tiul din perioada1930-1940, sau mai precis de dup\ sfâr[itulmarii crize interna]ionale din 1929-1930 carene lovise crunt. Am avut atunci o adev\rat\«explozie arhitectural\», un «boom» al con-struc]iilor, cu o mare latitudine l\sat\ imag-ina]iei arhitec]ilor, [i cred c\ a fost una din-tre epocile cele mai fericite ale ora[ului dinpunct de vedere stilistic. Este al treileaBucure[ti.

Avem în fine Bucure[tiul lui Ceau[escu,cu cele dou\ fe]e ale lui: pe de o partecartierul monumental, colosal, uneori mon-struos; pe de alta, Bucure[tiul proletar, deatât de proast\ calitate încât ne las\ în coada]\rilor balcanice, [i în orice caz ridic\ prob-leme sociale [i economice pentru viitorulapropiat.

În încheiere, l\sa]i-m\ s\ visez. {i acestvis e realizabil. E realizabil mai întâi dac\ Par-lamentul nostru voteaz\ în sfâr[it legeabugetelor locale. C\ci aceast\ capital\ anoastr\ n-are buget propriu. Impozitele pre-luate în ora[ sunt v\rsate statului, carerevars\ ora[ului (cu o parcimonie calculat\dup\ simpatia politic\ de care se bucur\cutare sau cutare primar) cam o zecime dintotal, când marile capitale europene benefi-ciaz\ în general de bugete de 40%, 45% sauchiar 50% din veniturile încasate pe teritori-ul lor. Ar fi de ajuns s\ se voteze o aseme-nea lege pentru ca în câ]iva ani aspectulBucure[tiului s\ fie transfigurat.

51

Atunci am putea visa c\ se vor restaura câteva vechi biserici, [i – de ce nu? – [i dinvechile monumente civile. De ce s\ nu refacem Curtea Veche a lui Brâncoveanu? Avemînc\ pivni]ele [i câteva ziduri, avem gravuri vechi [i descrieri, avem Palatul de la Mogo[oaiadin care ne-am mai putea inspira. Am avea atunci în miezul capitalei o perl\ a vechiuluiora[ de acum trei sute de ani.

Apoi – [i e [i mai u[or, întrucât am devenit speciali[ti mondiali ai transportului mon-umentelor pe [ine – s\ aducem pe vechiul s\u loc, care se nimere[te a fi la picioareleuria[ei pl\cinte a lui Ceau[escu, biserica zis\ a lui Mihai Vod\, cu turla ei. Am avea atun-ci, a[ezat\ pe un covor de iarb\ verde, acea bijuterie a veacului al XVI-lea în simplitatea[i elegan]a ei, al\turi de enormitatea alb\ de prost gust. {i efectul de contrast ne-ar puteaaminti [i nou\ lozinca britanic\: small is beautiful, ce-i mic e frumos. Iar bucure[tenii,dar [i provincialii veni]i în capitala ]\rii, ar putea s\ se mândreasc\ cu trecutul lor, c\cicine nu-[i cunoa[te trecutul nu-[i poate închipui nici viitorul.

52

53

54

MIHAI ZAMFIR

Mituri ale ora[ului

Nimic nu ar fi trebuit s\ fac\ din localitatea numit\ Bucure[ti capitala ]\rii. Aflat înplin\ câmpie valah\, s\rac\, supus vara unor secete pârjolitoare, iar în timpul iernii prad\sigur\ pentru criv\]ul care bate dinspre est, ora[ul reprezint\, climateric vorbind, un deza-stru. Nici cea mai uciga[\ imagina]ie n-ar fi putut închipui o conjura]ie de factori nega-tivi atât de perfect\.

Plasat\ într-o pustie plan\, întins\ cât vezi cu ochii, capitala României nu posed\, înrelieful înconjur\tor, nici cel mai vag reper, nici cea mai modest\ ridic\tur\ de p\mânt;privirea bucure[teanului n-are pe ce se opri. Nici o p\dure bogat\ sau deas\, nici un deal,nici o în\l]ime fortificat\ în jurul c\reia s\ se fi construit a[ezarea, nici un râu, nici vorb\de fluviul maiestuos pe care alte popoare europene [i-au fixat instinctiv ora[ul de re[edin]\al st\pânitorului. Geografia-neant a Bucure[tilor se define[te mai degrab\ prin absen]\– este f\r\ munte, f\r\ fluviu, f\r\ form\ de relief proeminent\, f\r\ m\car vreo p\durepurt\toare de legende. Câmpia s\rac\ [i nesfâr[it\ care-l înconjoar\ plaseaz\ totul într-o dezolare incurabil\.

Clima bucure[tean\ este, în chip hot\rât, du[mana locuitorilor ora[ului. Nic\ieri înlume climatul continental excesiv nu înseamn\ ceva agreabil, dar, în Bucure[ti, el atingeacuit\]i drastice. Vara e lung\ [i sufocant\, cu frecvente temperaturi de peste plus 35 degrade Celsius, zile ori s\pt\mâni în [ir; iarna, lungit\ pe câteva luni bune, sunt în schimbatinse temperaturi de minus 35 de grade Celsius, într-o simetrie cumplit\. Dac\ varadureaz\, în varianta ei acablant\, extrem de mult, uneori patru luni, iarna este la rândulei nesfâr[it\, cu reveniri repetate. Prim\var\ nu exist\ aproape deloc. De la vântul înghe]atdinspre r\s\rit, care te plaseaz\ în clim\ polar\, se trece brusc la c\lduri de peste 25 degrade [i apoi, rapid, la vara în sensul torid al cuvântului. De multe ori, sfâr[itul lui mar-tie cunoa[te ultimele viscole pentru ca luna mai s\ aduc\ deja c\lduri insuportabile. ÎnBucure[ti, iunie poate fi luna lui Cuptor. Vara, în câmpia Bucure[tilor nu sufl\ nici o boare,a[a c\ nop]ile sunt [i ele de o c\ldur\ stagnant\. Unicul anotimp agreabil r\mâne – la

55

aceast\ latitudine – toamna, începând cu mijlocul lui septembrie, dar asta numai în aniicând iarna nu se gr\be[te [i când prima z\pad\ nu apare la finele lui octombrie.

Clima [i relieful fiind cele care sunt, nu s-ar putea spune nici c\ vreun interes strate-gic superior a prezidat la alegerea Bucure[tilor drept capital\, dimpotriv\. Aflat la doar60 de kilometri de Dun\re, în extremitatea sudic\ a ]\rii, f\r\ nici un obstacol natural cares\-l apere de vreo invazie, ora[ul-capital\ se prezint\ extrem de vulnerabil. Faptul a ie[itla iveal\, cu claritate tragic\, în Primul R\zboi Mondial. De altfel, turcii au fost cei careau impus alegerea Bucure[tilor drept capitala Valahiei, tocmai pentru a avea puterea politic\local\ sub un control direct; în perspectiva istoriei, observ\m ast\zi cu u[urin]\ c\ op]iuneaBucure[ti drept capital\ a avut la baz\ interese conjuncturale str\ine. Nu-i de mirare c\ideea abandon\rii ora[ului lui Bucur drept capital\ a survenit de mult\ vreme [i c\ ea s-a transformat în loc comun imediat dup\ înf\ptuirea Marii Uniri de la 1918. Din acelmoment, dezavantajele enorme ale actualei capitale au început s\ sar\ în ochi. CamilPetrescu a rezumat discu]ia pe aceast\ tem\ într-o cunoscut\ pagin\ din Patul lui Pro-cust; dar toate argumentele s-au împotmolit în fa]a dificult\]ilor practice. E posibil ca dis-putele s\ continue înc\ mult\ vreme, e posibil ca proiecte de schimbare ceva mai con-sistente s\ prind\ corp, dar actuala situa]ie nu pare s\ se modifice într-un timp previz-ibil. Bucure[tii vor r\mâne, cu înc\p\]ânare, capitala statului român. Îns\ tocmai în acestpunct al ra]ionamentului poate ap\rea miracolul specific.

Mo[tenirea bucure[tean\ concret\, mai degrab\ dubioas\, a creat prin compensa]iemagia literar\ a ora[ului. O capital\ f\r\ canale [i auror\ boreal\, f\r\ Sena ori Tamisa,f\r\ [apte coline [i f\r\ proximitatea oceanului, a trebuit s\-[i extrag\ din altceva miturile.Aici încep s\ intre în joc entit\]i mai greu clasabile, dificil perceptibile; atingem specifi-cul cultural bucure[tean mai greu decât îl atingem pe cel al Sankt Petersburgului ori alRomei.

Mitologemul bucure[tean se afl\ înc\ în stare difuz\. El a fost configurat prin câte-va opere literare memorabile, dar nu a fost studiat aproape deloc; îl definim pas cu pas,f\r\ s\ fim siguri c\ realitatea fluid\ a unor texte se poate conceptualiza. De aceea, îns\[iizolarea tr\s\turilor distinctive ale mitologemului în formare trebuie întreprins\ cu pre-cau]ie.

Începem cu cadrul uman. Eterogenitatea este cea care frapeaz\ în cazul Bucure[tilor,adic\ varietatea, pluralismul, amestecul oamenilor de provenien]e diferite, treptat uni]isub un semn comun. Întreaga Românie (prin extindere, aproape întreaga Europ\) areast\zi, în ceea ce prive[te popula]ia, o structur\ aluvionar\; dar cu Bucure[tii e altceva:s-ar p\rea c\ toate popoarele str\ine care au contribuit la alc\tuirea actual\ a poporuluiromân au trecut [i prin Bucure[ti. Mul]i îns\ au r\mas aici, reeditându-se modelul NewYork-ului, ora[ unde spectrul emigra]iei americane se distinge cel mai u[or. Mul]i europeni,odat\ ajun[i în Lumea Nou\, n-au îndr\znit s\ mai treac\ de New York. Dac\ gestul emi-gran]ilor europeni de pe continentul american este u[or psihanalizabil (ei au p\strat, ca

56

pe o avere secret\, speran]a de a se reîntoarce într-o zi «acas\», adic\ în Europa de undeplecaser\, [i pentru aceasta au preferat s\ tr\iasc\ în proximitatea m\rii), în cazulBucure[tilor, geografia s-a combinat cu un anumit spirit, cu un genius loci pe carestr\inii l-au intuit rapid.

Când e vorba de bulgari, greci ori sârbi – amestecul din zona Bucure[tilor poart\pecetea istoriei: valuri continue de migra]ii din sudul Dun\rii au transformat Valahia înpatria de elec]ie a celor fugi]i de turci, de s\r\cie ori de persecu]ii religioase. Integrareaîn primitoarea plasm\ local\ s-a f\cut f\r\ dificult\]i majore. S-ar zice c\ humusul valahdoar asta a[tepta. Mai mult îns\: toate celelalte etnii care au c\utat în România o nou\patrie – fie c\ a fost vorba de evrei, nem]i, polonezi, ru[i ori unguri – s-au fixat de predilec]ietot în Bucure[ti. De ce sunt oare ast\zi Bucure[tii, ca num\r de maghiari grupa]i într-oa[ezare citadin\, al doilea ora[ dup\ Budapesta? Invocarea de ra]iuni exclusiv econom-ice nu mi se pare conving\toare. E vorba probabil de un psihism al locului, greu de definit[i de explicat.

Îi putem m\sura îns\ consecin]ele. Bucure[tii înseamn\ nu doar amestec etnic extra-ordinar, uneori exotic, demn de cromatica unui basm arab, ci mai ales permisivitatea abso-lut\, abandonarea oric\rei îngr\diri. De altfel, cele dou\ tr\s\turi merg deseori împre-un\. Str\inii stabili]i în Bucure[ti [i-au dau probabil seama destul de repede c\ substan]alocului este marcat\ de alogenism funciar, rod al unei toleran]e instinctive. Ideea de soci-etate închis\, de clan, de segrega]ie, nu s-a potrivit niciodat\ cu spiritul capitalei valahe.

În aceste condi]ii, rela]ia individual\ a c\p\tat, pentru bucure[teni, preeminen]\ asuprarela]iei de grup. Grupurile au fost în general fluide, nu [i-au creat o tradi]ie. Contactulstrict individual fiind cel dominant, conversa]ia, explicarea atent\, argumentarea, intere-sul pentru Cel\lalt se afl\ la baza psihologiei bucure[teanului. În capitala noastr\, grupuriles-au amestecat dintotdeauna, s-au c\utat unul pe cel\lalt pentru a se combina între ele.

Specificul cultural bucure[tean a primit destul de târziu o întruchipare textual\ dis-tinct\. Dac\ specificul altor ora[e române[ti, precum Bra[ovul sau Ia[ul, poate fi urm\ritpe unele texte administrative ori semi-literare înc\ din Evul Mediu, spiritul bucure[teana întârziat s\ se manifeste. El poate fi surprins o dat\ cu prima jum\tate a secolului alXIX-lea. Ultimele scrieri ale lui Zilot Românul, articolele lui Heliade-R\dulescu din CurierulRomânesc, Condica lui Iordache Golescu reprezint\ deja un amestec original [i savurosde cultur\ (uneori elevat\), filosofie epicureic\ [i ironie mu[c\toare. Totul într-un limbajde o savoare inconfundabil\. Aveau s\ urmeze, peste doar câ]iva ani, Anton Pann cu poezi-ile sale, C.A. Rosetti [i romantismul despletit, scrierile lui Cezar Bolliac, Grigore Alexan-drescu cu satirele [i fabulele. Spiritul bucure[tean era deja schi]at. O privire avizat\ îl poatesurprinde ast\zi, retrospectiv, chiar pe texte datând dinainte de anul 1840, anul-simbolal lui Grigore Alexandrescu.

Scepticism surâz\tor, toleran]\ vesel\, multiculturalism mascat, ulterior unificat prinlimbajul suculent, evident\ înclina]ie spre pitoresc [i culoare: aceasta ar putea fi defini]ia

57

spiritului bucure[tean în preajma Revolu]iei pa[optiste. Ce-i drept, foarte pu]ini p\reauinteresa]i la ora aceea de specificul regional: imperativul era, dimpotriv\, cel al unific\riina]ionale, al exalt\rii elementului comun cu Transilvania [i Moldova. Mica melodie în for-mare a Bucure[tilor se pierdea în sunetul triumfal de trâmbi]e na]ionale…

Dar spre finele secolului trecut, melodia bucure[tean\ devenise deja perfect distinct\.Susurat\ vag, sintez\ pitoresc\ între armoniile orientale, muzica italian\ de oper\ [iroman]a de mahala, acest\ melodie se insinuase în peisajul cultural românesc. «Speci-ficul muntenesc» – în bun\ m\sur\ specific bucure[tean – se transformase, în jurul anu-lui 1900, într-un bun cultural unanim acceptat: G. Ibr\ileanu avea s\-[i construiasc\ mod-elul cultural tocmai pe binomul vizibil muntenesc/moldovenesc. Bucure[tenii reprezen-tau, oricum, varianta cea mai productiv\, mai u[or de sesizat [i mai u[or de impus a spir-itului valah. Cosmopolitismul natural al capitalei dâmbovi]ene ad\ugase o tr\s\tur\ dis-tinctiv\ important\ a ceea ce urma s\ fie «spiritul muntenesc». Peisajul cultural î[i f\cusedeja o reprezentare pe care diver[i autori o receptau [i o reproduceau.

Ion Ghica desenase cadrul bucure[tean [i îl scosese din istoria semi-oriental\ a locu-lui; Anton Pann [i Petre Ispirescu desenaser\ partea mai pu]in vizibil\ a peisajuluibucure[tean, partea lui popular\; Nicolae Filimon scrisese primul roman românesc reu[itca «roman al Bucure[tilor» prin tot ceea ce decorul, costuma]ia, moravurile [i peisajulpresupuneau. Primul nostru romancier balzacian oferea, în Ciocoii vechi [i noi, uncorespondent palpabil pentru Parisul Restaura]iei. Macedonski crea o proz\ opus\ ca spir-it poeziei sale, accentuând imaginea unui ora[ ca loc de patriarhalitate programat\, ora[«al lalelelor [i trandafirilor». În sfâ[it, I.L. Caragiale construia definitiv geografia mitic\a urbei, desenându-i harta interioar\. Dup\ ce p\trunseser\ în mai multe scrieri intere-sante ori valoroase, Bucure[tii p\trundeau într-o proz\ genial\.

Dup\ Primul R\zboi Mondial spiritualitatea Bucure[tilor se prezenta ca peisaj aproapecomplet desenat. Scriitorii care se afirm\ în perioada interbelic\ iau contact cu o mitolo-gie în curs de formare, dar abia în perioada interbelic\ imaginea Bucure[tilor literari seconsolideaz\ [i se impune. Vor realiza aceast\ opera]iune prozatorii cunoscu]i ai momen-tului – Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, MihailSebastian, Ion Marin Sadoveanu, Liviu Rebreanu etc. Valoarea lor în absolut apare ast\ziextrem de diferit\; ceea ce îi une[te îns\, intim [i involuntar, va fi o anumit\ imagine aBucure[tilor, înrudit\ în elementele ei fundamentale. Ce poate fi comun între decorul deBucure[ti trepidant [i bogat, parc\ ren\scut dup\ r\zboi, din romanele Hortensei Papa-dat-Bengescu [i ora[ul erotizat de var\ [i de obsesiile personajelor din Camil Petrescu?Între capitala de aspira]ii europene a lui Mihail Sebastian [i capitala conceput\ în spiritregresiv de Ion Marin Sadoveanu, în Sfâr[it de veac în Bucure[ti ? La prima vederenimic. Bucure[tii î[i relev\ specificul cultural [i mitologia proprie doar când trecem din-colo de aparen]e [i înl\tur\m stratul superficial, extrem de tern. Pentru c\ Bucure[tii nu

58

sunt un ora[ spectaculos: ora[ f\r\ pana[, f\r\ blazon, f\r\ monumente-emblem\, prinurmare, un ora[ oarecare.

{i totu[i… În acest decor deprimant, oamenii [i-au g\sit rela]ii de simpatie profund\[i solu]ii pentru evitarea individual\ a neantului. Dup\ criterii oculte, doar de ei [tiute,bucure[tenii au început s\ se recunoasc\ [i s\ se aprecieze unii pe al]ii. Aceast\ osmoz\lipsit\ de spectaculos a reprezentat prima [i cea mai important\ faz\ a mitologiz\riiora[ului: rela]ia dintre persoane profund diferite, stabilirea unui convivium greu de întâl-nit aiurea.

Formele vizibile [i chiar triviale de convivium au fost preluate de literatur\ [i exploatatedeseori în latura lor pitoresc\ sau frivol\. Proza ce compune mitologia adânc\ aBucure[tilor va fi mereu populat\ de peregrin\ri târzii pe str\zile t\cute; de excursii,escapade [i ie[iri pe malul lacurilor din jurul capitalei [i la cele câteva m\n\stiri de câmpie,singura pat\ de culoare în monotonia locului; de atmosfera cafenelei, loc prin excelen]\convivial, templu laic al prieteniei, unde eroii î[i petrec o bun\ parte din via]\; de atmos-fera din centrul vechi al ora[ului, zon\ plin\ de cafenele, vag\ imita]ie a unui Paris mereuvisat; în fine, din case ascunse, misterioase, cu interioare somptuoase, dar de aparen]eanodine. Topos-ul casei închise, al casei cu intrare lipsit\ de spectaculos, al casei ascunseîntr-o curte, dar al c\rei interior trimite la pe[teri din O mie [i una de nop]i, a ap\rutîn mitologia bucure[tean\ înc\ din secolul trecut, o dat\ cu Al. Macedonski, [i a fost des-tinat unei bogate descenden]e.

Difuz în numeroase scrieri, exploatat mai ales în ordinea spectaculosului [i a pitores-cului, mitologemul descris mai sus a c\p\tat întruchipare superlativ\ destul de devreme,o dat\ cu romanul Craii de Curte-Veche al lui Mateiu Caragiale. În acest roman, scrispe parcursul mai multor ani, publicat în 1929, mitologemul bucure[tean s-a transformatpe nea[teptate în subiectul însu[i al nara]iei.

Ascenden]a autorului trebuie s\ fi jucat aici un rol important: Mateiu Caragiale estemo[tenitorul de drept al unui tat\ bucure[tean prin excelen]\, care crease cea mai orig-inal\ imagine a ora[ului în proza din secolul trecut. Mateiu Caragiale a dus la perfec]iunemodelul adânc al locului [i din alt\ cauz\: citadin p\tima[, îndr\gostit de marile capitaleeuropene, locuitor al Berlinului, scriitorul a [tiut s\ g\seasc\ în capitala valah\ exact ceeace individualizeaz\ ora[ul în raport cu alte mari ora[e europene. Tr\s\turile distinctiveale mitului bucure[tean se g\sesc, armonios reunite, în romanul Craii de Curte-Veche.

Un exerci]iu fructuos [i elocvent l-ar putea reprezenta studierea reflexelor, evidente[i involuntare, ale Crailor de Curte-Veche în proza pe teme bucure[tene. Evident,cele involuntare sunt de departe cele mai interesante. Proze ap\rute înaintea romanuluilui Mateiu Caragiale (primele romane ale Hortensei Papadat-Bengescu) ori proze scriseîn ignorarea perfect\ a romanului amintit descriu un Bucure[ti asem\n\tor, din multepuncte de vedere, romanului-prototip. Exemplele aveau s\ se acumuleze în ritm impre-sionant. De[i pleca la drum cu un balast tradi]ional [i era tentat s\ vad\ în capital\ tot

59

ceea ce sem\n\tori[tii [i poporani[tii v\zuser\, însu[i Cezar Petrescu reu[ea s\ treac\dincolo de limitele propriilor sale rezerve. Al\turi de romane-tez\ naive, precum CaleaVictoriei, acela[i autor a fixat [i momente de boem\ sau spirit cosmopolit bucure[teanîn scrieri mai pu]in cunoscute, dar infinit mai subtile, precum La Paradis General sauCarlton. Tot astfel Ion Marin Sadoveanu, autor prin excelen]\ versatil, f\r\ nici o convin-gere ferm\, avea s\ coboare la runele ora[ului în singura sa capodoper\, Sfâr[it deveac în Bucure[ti. Chiar [i pamfletele pline de ur\ aparent\ ale lui Tudor Arghezi sedescifreaz\ pân\ la urm\ sub semnul aceluia[i model Odi et amo [i înf\]i[eaz\, în câte-va mici capodopere, acela[i Bucure[ti «matein».

Revenind la modelul originar reprezentat de Craii de Curte-Veche, descifr\m aici,în efigie, mitul bucure[tean. Ne putem pune întrebarea f\r\ r\spuns posibil: cum s-a pututca un autor s\ surprind\, în singura sa oper\, realitatea spiritual\ a unui loc? Istoria cul-turii este uneori alc\tuit\ din hazarduri fericite. Un prozator în fond marginal (deoarece,la 1930, estetismul programatic [i decaden]a asumat\ î[i tr\iser\ traiul, iar supravie]uirealor devenise o curiozitate), obsedat de ora[ul în care se n\scuse [i având fa]\ de el acela[isentiment complex de atragere-respingere, a apreciat cu ochi de estet a[ezarea [i apoia consacrat acestei opera]iuni un roman. Singurul pe care a fost capabil s\-l scrie pân\

60

la sfâr[it – de[i Sub pecetea tainei tr\ie[te din aceea[i substan]\ bucure[tean\. Mitol-ogizarea perfect\ s-a petrecut oarecum ante festum. Dezvoltarea proliferant\ a mitu-lui avea s\ se produc\ în anii imediat urm\tori, chemat\ parc\ de capodopera ivit\ penea[teptate.

For]a ira]ional\ a acestui mit, ca aceea a oric\rui mit, iese la iveal\ mai târziu, în perioa-da dictaturii comuniste, când toate valorile interbelice p\reau anulate, [i îns\[i ideea unuimit cultural devenise extrem de suspect\. Spectacolul prozei bune tolerate în deceniilede regim comunist este el însu[i edificator. Literatura acestei perioade a receptat mitulbucure[tean cu o groaz\ fericit\ [i cu o vinov\]ie voluptuoas\. Fenomen prin excelen]\valorizator, deci «pozitiv» în termeni ontologici, mitologizarea bucure[tean\ trebuia pus\la index într-o cultur\ bazat\ pe ideologie. De[i dur\, interdic]ia n-a supravie]uit mult timp.Cei mai talenta]i prozatori postbelici au preluat spontan mitul bucure[tean, deoarece elreprezenta unul dintre pu]inele elemente culturale recuperabile, f\r\ semn politic distinctiv:un ora[ r\mâne acela[i în esen]a lui, chiar dac\ regimul politic se schimb\.

Astfel se explic\ faptul c\ unele dintre cele mai reu[ite proze scrise în perioada comu-nist\ tr\iesc pân\ ast\zi, estetic vorbind, din evocarea Bucure[tilor conform schemei lorstr\vechi. Romanul Cronic\ de familie de Petre Dumitriu a fost cea dintâi crea]ie major\în care Bucure[tii secolului XIX [i ai epocii interbelice re-ap\reau înconjura]i de aura lit-eraturiz\rii. Exemplul a f\cut [coal\. Una dintre cele mai interesante proze postbelice,romanul Galeria cu vi]\ s\lbatic\ de Constantin }oiu, are din nou în centrul s\u, capersonaj central, omniprezent, ora[ul Bucure[ti. E vorba îns\ de un ora[ întunecat, aflatsub teroare comunist\, în care mitologia «vechiului Bucure[ti» pe cale de dispari]iedobânde[te o func]ie evident recuperatoare. Principalele personaje ale c\r]ii î]i extrag for]ade a rezista din rememorarea Bucure[tilor intra]i în legend\. Tot astfel singurele frag-mente interesante din opera extrem de inegal\ a lui Eugen Barbu r\mân cele de evocarea Bucure[tilor, a Bucure[tilor vechi ori a Bucure[tilor interbelici, în orice caz a ora[uluia[a cum ar\ta el înainte de venirea comuni[tilor la putere. Iat\ c\ spiritul mitologizant,de sorginte Mateiu Caragiale, continu\ s\ tr\iasc\ intens, dovedindu-[i vitalitatea în celemai nefavorabile condi]ii.

Ca orice mitologie de dat\ recent\, [i cea a Bucure[tilor reprezint\ o entitate în for-mare. Calit\]ile fiec\rei noi proze importante înscrise în aceea[i tem\ pot modifica for-mula schi]at\ mai sus. Un lucru r\mâne îns\ clar: tr\s\turile mitologice evocate au trans-format, cultural, un ora[ aproape lipsit de trecut semnificativ. Cu Bucure[tii s-a întâm-plat ceea ce s-a întâmplat de fapt cu toate ora[ele europene preschimbate în mituri: con-tururile concrete s-au retras, au disp\rut ori au devenit indiferente în favoarea marii lit-eraturi scrise pe seama ora[ului.

Poate c\ unica justificare a Bucure[tilor concre]i va ajunge, peste nu mult\ vreme,marea literatur\ produs\ de insignifiantul ora[, proiec]ia imaginar\ în text a acestui ora[,dincolo de toat\ mizeria pe care o înf\]i[eaz\ contingen]a lui real\.

61

TEODOR BACONSKY

Ora[ul cu turle

Dac\ ignor\m progresul tehnologic din secolul nostru (care a permis, printre altele,apari]ia h\r]ilor de maxim\ precizie) intr\m în lunga istorie a grafiilor imaginare: cos-mografii ipotetice, oceanografii poetice, topografii fanteziste, pe scurt, idei despre, iarnu imagini la scar\, a[a cum ne-am obi[nuit. Vremea aceea – illud tempus, cum arprefera s\ spun\ pedan]ii – este [i vremea cet\]ilor închipuite, dar nu numai prin trans-port swiftian sau utopie morusian\, ci [i prin comoda standardizare a reprezent\rilor, înfunc]ie de mitologiile curente. Se admite c\ europeanul (înc\) tradi]ional – vreau s\ spun:diplomatul, misionarul, negustorul sau pelerinul – nu c\l\torea printr-un spa]iu obiectiv,kilometrat, minutat, ]intuit în puncte de ghid, ci mai degrab\ printr-o poveste spus\ deal]ii [i confirmat\ ad hoc, în candidul dispre] al eviden]elor contrariante. Nimeni nu vedeadecât ceea ce fusese preg\tit s\ a[tepte, dup\ Scripturi, adic\ în conformitate cu indis-cutabila autoritate a canoanelor livre[ti: terra incognita, ar\t\ri de bestiar, antipozi, bar-bari, cutume fabuloase – toate ingredientele fantasticului participau la acest amestecdezirabil de spaim\, risc [i mirare cu care ne-au familiarizat deopotriv\ literaturile afer-ente [i vulgata antropologic\.

A[a s-ar cuveni s\ în]elegem relatarea c\l\toriilor pre-morandiene prin Bucure[tiulde odinioar\: ora[ sibarit, vicios [i evlavios, exotic [i fetid, metropol\ stranie, f\r\ zidurialtele decât acelea ridicate, nev\zut, între mentalitatea vizitatorului [i cea a localnicilor.

Pân\ târziu, în XIX, aceste «schismatice» halte de Orient-Express, i]ite hollywoodian,printre vârtejuri de colb [i fa]ade butaforice, erau fatalmente percepute într-o manier\naiv-polarizat\: idealizare pompoas\, în stilul unui Guettée, trec\tor prin Moscova, sau,dimpotriv\, dispre] «nem]esc» fa]\ de anarhia deloc hausmannian\ a unor urbe în carepestilen]a, curv\s\ria [i cheful se mezaliaz\ insalubru, sub zodia unei alexandrine mor-bidit\]i.

Bucure[tiul nu a stat exclusiv sub povara complexelor mateine. Exist\ gravuri de epoc\(occidentale [i, deci, imagologic exemplare) din care iese la lumin\ un chip mai apropi-at de fervorile unui Chateaubriand decât de subteranele unui Eugène Sue: nu «crai», uciga[ipl\ti]i, conspiratori [i gambleri în [alvari, nu [erbeturi [i la]uri de m\tase, ci vajnici hagii,ctitorii rafinate, procesiuni solemne, prapori [i soboare, vulg îngenunchiat, racle de sfin]i...

62

Ambivalen]a provine – prin reflex permanent – de la dubla soart\ a ora[ului matricial:Constantinopolul, floare a R\s\ritului bizantin, smuls de Islam [i transformat în Istan-bulul care ne bântuie [i ast\zi metehnele. De aceea, avem a alege între dou\ Bucure[-tiuri premoderne: unul levantin, cotropit de mireasma gr\dinilor, de vacarmul revoltelorpopulare [i de intrigile curtene[ti, [i un altul, pravoslavnic, împânzit de turle, clopotni]e,pridvoare sculptate, broderii ascunse în penumbra altarelor, icoane taumaturgice [i fân-tâni cu aghiazm\: Manuc [i Stavropoleos. Aici, gr\tarele fumegânde, s\niile trase de cerbipe actualul Kiseleff, hangerele împlântate falic, cabinetele de antichit\]i, bâlciurile [inarghilele; dincolo, avatarurile colorate ale religiozit\]ii populare: creuzet în care se amal-gameaz\ supersti]ii, eresuri sau practici oculte, sub privirea când vigilent\, când permi-siv\, a unei ierarhii alogene, din moravurile c\reia nu lipsesc mimetismele apusene [iochiadele lume[ti, anacronismele teologale [i experien]ele mistice, intrigile diplomatice[i puseurile imprecative.

Fals\ schizofrenie, ar spune observatorul neutru, convins c\ între Hagia Sophia [iKaire Djami exist\ o structural\ continuitate spiritual\. Nu se poate îns\ nega tensiuneaorizontal\ dintre R\s\rit [i Apus, tradus\ cu timpul în opozi]ia dintre arhitectura sacr\ –bulbucat\ oriental – [i neoclasicul boieresc al celei civile. Acestei tensiuni plate, care faceeclectismul urbei cople[ite, azi, de strivitorul colan al cartierelor-dormitor, îi corespunde,tot într-o lectur\ simbolic\, o mult mai veche tensiune vertical\. Ora[ul a avut, pân\ prin1875, când puteai z\ri Cotroceniul din saloanele palatului {u]u, înf\]i[area unei lumi cudou\ nivele: primul etaj era ocupat de casele particulare aglutinate în humusul mahalalelorca într-o past\ de chirpici, olane [i ieder\; al doilea apar]inea «cerului» ecleziastic, spri-jinit pe o re]ea de turle, ca într-o parodie ]arigr\dean\. Din câte intuiesc, declinându-miorice competen]\ specializat\, ora[ul nostru nu a avut niciodat\ un Centru ob[te[terecunoscut prin mecanismul legendei fondatoare [i istorice[te poten]at printr-o dinam-ic\ de expansiune. Biserica lui Bucur, ca [i figura eponim\ a Ciobanului întemeietor sunt– s-a dovedit de mult – apocrife sentimentale. {i totu[i schema arhetipal\ (cercul t\iatîn patru) va fi fost aplicat\, cu singura diferen]\ a multiplic\rii, pân\ la atomizare, a unuimodel care, din fericire unificat, a dictat evolu]ia, infinit mai spectaculoas\, a capitaleloroccidentale. Neexistând un sediu stabil al puterii, pe care fiecare autocrat îl extinde, dup\tipicul kremlinez, escorial sau «louvric», Bucure[tiul s-a articulat prin distribu]ia poli-centric\ a unor nuclee parohiale. L\ca[ul ortodox, gaur\ în acoperi[ul cosmic, spa]iude azil, de expiere [i ostentare a succesului economic, lega noroiul valah de mândra chris-tianitas, slujind simultan drept [coal\, bolni]\ [i laborator sacramental. Panaceu [i bre-viar institu]ional, biserica de parohie a fost adev\rata oglind\ a ora[ului, a[a cum rezult\din urm\toarea tipologie a hramurilor [i a poreclelor: existau unele biserici numite dup\ctitor (Mihai Vod\, Antim, Domni]a B\la[a, Ceau[ Radu, Kre]ulescu, Vergului), unelebotezate dup\ breasla constructoare (C\r\midarii de Sus, Negustori, Post\vari, Sf. Nico-lae ot {elari, O]etari, Olari, S\punarilor, Zl\tarilor) [i altele, dup\ toponimul proxim(S\rindari, Oborul Vechi, Sfântul Ilie din Gorgani, Mântuleasa, Foi[orului), majoritatea fiindtotu[i identificate fie dup\ numele patronului (Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Vineri, Sf. Eleft-erie), fie dup\ amintirea slujitorilor (Popa Fierea, Popa Soare, Popa Tatu) sau a pelerin-

63

ului ziditor (Hagiului, Hagi Dima), f\r\ a uita m\rcile regionale (biserica Olteni, Sf. IonMoldoveni) [i profesionale (Spirei Doftorul, Manea Brutarul).

Deducem lesne multifunc]ionalitatea edificiilor de cult pres\rate în Bucure[tiultradi]ional. Fiecare biseric\ de mir contribuia la decupajul identitar, men]inea comunitatea,modela rela]iile dintre oameni, alimenta patriotismul local prin transmiterea unei anec-dotici de întemeiere, stimula nervul emula]iei citadine [i mai ales oferea un criteriu fermde diferen]iere social\ între minoritatea privilegiat\ (idealizat\ ca elit\ a ctitorilor) [i majori-tatea beneficiar\ (subjugat\ printr-o generozitate bine regizat\). Mi se pare incitant\ [idemn\ de aprofundare tocmai aceast\ rela]ie ascendent\ dintre statutul economic al indi-vizilor performan]i [i necesitatea de a-[i exalta sinele în postur\ de sponsori ai piet\]iicolective. Sigur c\ întâia ra]iune a pomenitului comportament provine din credin]a c\ Dum-nezeu este sursa oric\rei bog\]ii, [i din teama sapien]ial\ c\ posesiunea necucernic\r\mâne fragil\. Dar dincolo de acest deloc surprinz\tor providen]ialism, notabil\ estefunc]ia legitimant\ a Bisericii ortodoxe într-o societate în care onorabilitatea [i mecenatulreligios par indisociabile.

Nu pu]ini sunt cei care laud\ sau deplâng, dup\ mine, pripit, schimbarea de para-digm\. E drept c\ ora[ul [i-a inventat sau a acceptat, între timp, alte centralit\]i – insti-tuite agresiv (Casa Poporului) sau artificial (McDonald’s, KFC, Sofitel, Chase [i World TradeCenter); muta]ia nu este, îns\, unilateral laicizant\. Al\turi de emblematica Apusului – plauz-ibil ilustrat\ prin evolu]ia finisajelor [i a materialelor de construc]ie, dar inept corcit\ subpresiunea comanditarilor parveni]i, continu\ s\-[i fac\ loc o nou\ arhitectur\ sacr\: bis-erici martirologice («Eroilor»), menite s\ reconfigureze memoria colectiv\; biserici de carti-er, care transplanteaz\, în natura moart\ a blocurilor, silueta paradoxal str\in\ a câte uneiturle maramure[ene; l\ca[uri virtuale, marcate doar printr-o cruce sfin]it\, «semin]eecleziale» în jurul c\rora adunarea credincio[ilor precede ridicarea zidurilor; biserici recon-struite întocmai, precum Sf. Spiridon Vechi, din trupul demolat al c\reia nu fusese sal-vat\ decât pisania; «Catedrala Neamului», râvnit\ [i contestat\, înainte chiar de a fi cl\dit\din nu se [tie ce fonduri [i în nu se [tie ce loc...

Purgatoriu al infrac]iunilor urbanistice, al gafelor edilitare, al haitelor canine [i altripourilor, refugiu al s\racilor cronici [i al boga]ilor vremelnici, sintez\ imponderabil\ aatâtor durate [i stiluri, Bucure[tiul r\mâne [i o foarte special\ a[ezare cre[tin\: dincolode cutremure, incendii, tornade [i ideologice mutil\ri rituale, binecuvântarea lui Hristosplute[te pe str\zi, a[ternându-se când în gr\dina schitului Darvari, când pe fe]ele pelerinilorla moa[tele sfântului Dumitru... Cuprins de rumoarea fosforescent\ a nop]ilor pascale,Bucure[tiul se mângâie – paulin – cu gândul c\ «harul prisose[te acolo unde s-a înmul]itp\catul» (Romani 5,20).

IINNDDEEXX BBUUCCUURREE{{TTEEAANN

65

IOANA PÅRVULESCU

Un acoperi[ deasupra capului

Prolog în cerul altui ora[E b\trân\ [i face parte din familie. Are un acoperi[ deasupra capului. O cheam\ «zece»,

pe numele mic, [i «Sfântu’ Ioan» pe numele de familie. Face parte din familia caselor depe strada Sfântu’ Ioan [i din familia mea. Pe capul casei mele din Sfântu’ Ioan 10 sunt]igle. În copil\rie am tr\it odat\ curioasa senza]ie de a nu mai avea un acoperi[ deasupracapului. Eram în podul casei, era iunie [i cald. }iglele fuseser\ toate scoase, iar prinarm\tura de lemn stingher\, ca un copac lovit de o boal\ necunoscut\, desfrunzit în plin\var\, se vedea cerul. Apoi ]iglele au fost puse la loc una câte una, solzi[or peste solzi[or,cu cârligul lor de piatr\ ag\]at de bârna de lemn, vegeta]ia ar\mie a ren\scut, pân\ cândcerul [i soarele au fost acoperite de ]igle. O dat\ cu casa, aveam din nou un acoperi[deasupra capului.

Sub cerul Bucure[tiuluiDac\ limba, cuvintele sunt das Haus des Seins, «casa fiin]ei», fiin]a e aseme-

nea melcului care-[i poart\ casa cu sine. Când am venit la optsprezece ani în Bucure[tiam avut nevoie urgent\ de acoperi[ul casei fiin]ei mele, pentru c\ locuiam într-un blocdin Balta Alb\, f\r\ acoperi[, sau cel pu]in f\r\ ceea ce în casa fiin]ei mele (în limba mea)se numea acoperi[. În casa fiin]ei mele acoperi[ este ceva ]uguiat, greu accesibil, per-iculos [i neap\rat acoperit de vegeta]ia ar\mie a ]iglelor. Acoperi[ înseamn\ pe limbamea un fel de munte familial, un munte mitic din istoria personal\. Nu e de conceput caacest munte s\ semene cu o pist\ pentru bicicli[ti [i s\ fie comun unor familii care n-aunimic în comun. În casa fiin]ei mele mutat\ o dat\ cu mine la Bucure[ti nu eram ap\rat\decât de un acoperi[ de cuvinte. Mic cât cerul gurii [i la fel de înc\p\tor.

În Bucure[ti, ascuns\ în casa fiin]ei, m-am putut c\]\ra în voie pe orice acoperi[: pecel cu ]igle din copil\rie – [i din asta a ie[it un capitol de roman – pe «acoperi[ul lumii»pe care nu sper s\-l v\d vreodat\ în realitate, [i chiar mai sus, pe acoperi[ul acoperi[urilor

AA

66

care e cerul. Acas\, în fiin]a ta de cuvinte [i sub acoperi[ul ei, se poate petrece orice min-une, neb\nuit\ de nimeni, c\ci e[ti invizibil ca Siegfried sub ocrotirea unei atotcuprinz\toare«Tarnkappe».

Pe acoperi[uri [i sub eleCasele Bucure[tiului m-au primit imediat, cu aceea[i familiaritate disponibil\ [i

g\l\gioas\ a oamenilor din sud. Dar acoperi[urile lui m-au derutat un timp: în primul rândblocurile întrist\tor de plate. Te fac s\ te întrebi dac\, locuind toat\ via]a f\r\ un adev\ratacoperi[ deasupra capului, fie el [i cerul liber, în schimb cu o platform\ betonat\, nu începis\-]i strive[ti [i acoperi[urile personale, din casa fiin]ei. Poate c\ numai scriitorii, cei care-[i cunosc [i-[i controleaz\ arhitectura interioar\, se salveaz\ de un asemenea pericol.Apoi mai exist\ chelia lucitoare a caselor cu acoperi[ de tabl\. Sub ele te tope[ti vara [iînghe]i iarna. Acolo sus, zgomotele sunt amplificate ca pe o tob\ de tinichea iar o ploaiecu grindin\ trebuie s\ semene cu recitalul bateristului dintr-un concert rock. Cândstr\lucirea tinichelei se duce, acoperi[urile din zona Bucure[tiului ple[uv r\mân cenu[ii,îmb\trânite înainte de vreme. Uneori tabla e vopsit\, dar vopseaua se duce [i ea, ca far-dul strident de pe obrazul unei femei. }iglele au via]\, prind mu[chi [i p\mânt, [i am v\zutflori crescute pe acoperi[ ca pe orice loc col]uros al unui munte. Tabla cre[te doar plan-ta]ii de rugin\ [i se las\ mâncat\ pân\ la urm\ de ele. Bucure[tiul de tabl\ mi-a r\masstr\in, de[i a doua cas\ de aici care m-a g\zduit (dup\ blocul din Balta Alb\), avea acoperi[de tabl\. Locuiam chiar sub el, într-o mansard\ studen]easc\ agreabil\, atâta c\ vara s-ar fi putut amenaja cu folos ca saun\. Acum vreo sut\ cincizeci de ani Bucure[tiul detabl\ uimea c\l\torii care se opreau în amurg înainte de intrarea în ora[. Erau cupolelezecilor de biserici, casele sp\late de ploaie care sclipeau înrourat sub ultimele raze alesoarelui, p\duri de argint [i de aur crescute te miri cum printre cocioabe strâmbe de lemn.

Acoperi[urile sunt locul de întâlnire a pisicilor care se ridic\ de la p\mânt cu p\s\rilecare coboar\ din cer. Dar odat\ suite acolo, pisicile, dezavantajate de lipsa aripilor, r\mânprizonierele unui singur acoperi[. Diferite ca în\l]ime sau izolate una de alta, caselebucure[tene nu au comunicare la nivelul acoperi[urilor. Pisicile se mul]umesc mai multcu mersul pe jos, pentru c\ str\zile asfaltate nu sunt copiate de str\zile de ]igl\, ca-nora[ele mai mici [i mai compacte. Fiecare strad\ de sus e un drum înfundat [i nu o dat\am v\zut oameni urcând cu scara pe acoperi[ ca s\ salveze o pisic\ r\mas\ închis\ încu[ca f\r\ gratii a propriului acoperi[. Ora[ul de jos nu se reflect\ ca-n oglind\ în celsecret de sus. Perni]ele pisicilor bucure[tene sunt b\tucite de asfalt, ca t\lpile oamenilor,[i nu cunosc desf\tarea str\zilor înalte, pavate cu ]igle pe care praful nu se prinde. Pisi-cile de-aici nu simt noaptea stelele gâdilându-le urechile. Ziua par mereu h\ituite – decâini, de copii, de ma[ini oarbe – nu cunosc abandonul somnului pe gura cald\ a unuihorn, din amiaz\ [i pân\ la apusul soarelui, când n-au altceva de f\cut decât s\ deschid\lene[ ochii, s\ ca[te imens pentru a alunga afar\ visele din trupul înc\ greu de c\ldur\

67

[i s-o porneasc\ apoi agale pe muchiile rotunjite. Iar dac\ o pisic\ bucure[tean\ audepe acoperi[ul vecin pa[i de pisic\ bucure[tean\, întâlnirea trebuie s\ aib\ loc tot jos, subvreo ma[in\ sau într-un gang st\tut, unde-[i vor mieuna împreun\ soarta geografic\.

Târziu am descoperit [i frumuse]ea acoperi[urilor bucure[tene. Exist\ în ele o bucuriede via]\ pe care trebuie s\ le-o recuno[ti. Sunt primele care s-au adaptat la nout\]ile zilei,sunt la mod\, la curent, tinere [i vioaie. Dup\ ce au în]epat cerul cu vegata]ii delicate deantene, pline de seve colorate, sau [i-au deschis câte un ochi alb, curbat în\untru, sprelumea din afar\, î[i împodobesc acum marginile cu reclame clipitoare: TELE-clip-clip-MOBIL-clip-clip. ASSOS. BASTOS. MARLBORO. ELECTRO-clip-clip-STAR-clip-clip.COMPUTERLAND. Fosforescent. Albastru cosmic. Ro[u. Ro[u cu albastru. Oranj [i ro[u.Verde [i argintiu. Marginile acoperi[urilor obi[nuite au, în loc de reclam\, [iruri de porum-bei rotunzi, albi, negri [i cenu[ii, iriza]i cu inele de curcubeu în jurul gâtului. În Pitar Mo[,în apropiere de Facultatea de Limbi Str\ine, o cas\ întreag\ pare a tr\i numai acolo sus,pe acoperi[, unde sunt zeci de porumbei. Restul cl\dirii are un aer p\r\sit [i stingher,dar acoperi[ul e viu, murmuitor [i-[i zboar\ penele care acoper\ murd\ria trotuarului.Când n-au nici reclame, nici pisici, nici porumbei, casele se pavoazeaz\ cu câte un g\rdule]pe cre[tet, al c\rui rost e probabil tocmai de a ]ine departe musafirii îmbl\ni]i sauîmp\no[a]i.

Vor fi existând terase secrete în în\l]imile Bucure[tiului, gr\dini suspendate, spa]iilini[tite, dar eu nu le-am g\sit. Îmi plac în schimb ferestrele din acoperi[urile tip trunchide piramid\, t\iate în cele mai variate forme, cu câte un pervaz ori o pleoap\ mereudeschis\ deasupra ochiului de sticl\. Seara vezi înd\r\tul lor lumin\ galben\ sau luminaargintie a unui televizor. B\nuie[ti aici m\runte mansarde pl\cute, cuiburi pe careacoperi[ul le g\zduie[te înl\untrul s\u, reamenajate cu imagina]ie dintr-o fost\ camer\de serviciu sau dintr-un pod plin de p\ianjeni. De-afar\ vezi doar triunghiul geamului lumi-nos, ori ovalul lui t\iat în patru, ori lentila rotund\ a unui hublou. Fiin]a din\untru e anco-rat\ deasupra caselor, vede de sus acoperi[urile vecine, prietene de-o via]\, [i ele ochioase,pline de cuiburi interioare sub stre[ini. Îmi plac acoperi[urile-nav\, cum e cel al Univer-sit\]ii. {i-aici sunt geamuri mari, rotunde [i pu]in tulburi, care sparg din când în cândplumbuirea mat\ a navei. Dac\ e[ti în\untru [i te ui]i cu ochii t\i printr-un ochi din ceafacl\dirii, vezi unul din cele mai frumoase acoperi[uri bucure[tene, cel al «arhitec]ilor». Eamplu, acoperit cu ]igle ro[ietice, nu prea abrupt, mediteranean cumva, solar [i calm.

{i-apoi mai e ceva minunat la cre[terea cl\dirilor din Bucure[ti. Fiecare e altfel, arepersonalitate, e u[or de recunoscut. Ici se i]e[te un turnule] cu p\l\rie de ciuperc\, lacel\lalt acoperi[ dou\ gurguie simetric a[ezate de o parte [i de alta a cl\dirii, mo]uri [ispirale, balcoane în trepte care ]in loc de acoperi[, planuri înclinate în unghiuri bizare,geometrii pe care un arhitect le-a conceput anume pentru geometria intern\ a unei familii.Acoperi[uri mici [i acoperi[uri întinse, cochete sau nep\s\toare la capriciile modei, b\trânesau în floarea vârstei, ar\tându-]i totul de la prima vedere sau p\strând cotloane pline de

surprize. La fel sunt [i p\l\riile bucure[tenilor, microacoperi[uri la purt\tor: vara p\l\riide paie, de la cele tip colonial (amintind de expedi]iile exploratorilor englezi în junglaafrican\) la cele diafane, de tablou impresionist, de la banalele clopuri informe la dante-latele crea]ii [ic ale nu se [tie c\rei case de mod\; prim\vara berete [i b\[ti puse piezi[sau [epci «Gavroche» cu un cozoroc dezorientat. Iarna bizare construc]ii eterogene, dela banala band\ la ciucurii «telefoanelor», de la clopotele de blan\ la turbanele prinse înbro[e, de la c\ciula «ruseasc\« la fesul de lân\, de la c\ciuli]a cu cozi cumin]i la cea cup\rul vâlvoi.

Epilog în cerAcoperi[ul acoperi[urilor bucure[tene e greu de z\rit, ca toate bol]ile care se întind

pe marile ora[e. Într-un ora[ str\in primul lucru pe care-l remarci este marele acoperi[str\in, cu norii lui str\ini, cu luna lui care e cu totul alta, cu ploile [i ninsorile lui necunos-cute, cu ninsori de lumin\ necunoscut\. Mi-a trebuit un timp pân\ când m-am obi[nuitcu luna mare [i galben\ din Bucure[ti, desenat\ atât de aproape încât te însp\imânt\,c\ci pare cu neputin]\ ca ea s\ fie atât de jos când cerul e atât de sus. Veneam dintr-unloc unde, dimpotriv\, cerul e aproape, îl vezi bine, în timp ce luna e întotdeauna departe,mic\ [i albicioas\. Luna pe care am g\sit-o aici, în câmpie, e una coapt\ [i cald\, teatral\[i u[or de prins în mân\ din balconul casei. Cerul pe care l-am g\sit aici e discret [i tul-bure, te oblig\ s\-l ignori. Dar când te oblig\ s\-l vezi, când ]i se dezv\luie încetul cu-ncetul ca un cli[eu cufundat în revelator, ultimul acoperi[ al Bucure[tiului te cuprindedin toate p\r]ile: e marea din care nu mai vrei s\ ie[i. A[a se face c\ am r\mas aici, cuun acoperi[ bucure[tean deasupra capului.

69

MIHAELA GAVRI{

O lume Art Déco

Ora[ al contrastelor, marcat deopotriv\ de «vechea lui obâr[ie de sat, de târg [i debâlci»1, ca [i de mirajul parizian, pendulând între lâncezeala patriarhal\ [i ambi]ia de maremetropol\, Bucure[tiul interbelic apare ca un ora[ inform [i neomogen, lipsit de o ier-arhie clar\ [i de acel sentiment al permanen]ei [i continuit\]ii pe care îl ofereau alte cap-itale. La începutul anilor ‘20, marile bulevarde erau înghi]ite de mahalalele pr\foase, fron-toanelor alegorice pompoase le r\spundeau, în silueta general\, clopotni]e de tinichea,tramvaiele electrice se intersectau cu carele cu boi, iar distinsele hôtels particuliers cufive o’clockuri [i recep]ii mondene î[i g\seau un pandant în tihna caselor cu bol]i de vi]\,tulburat\ uneori de chefuri cu l\utari.

Acest ora[ al vizaviurilor contrastante nu putea s\ nu fie sedus de spiritul Art Déco,paradoxal [i contradictoriu, [i de molipsitoarea joie de vivre pe care o exal\ – posi-bil numitor comun pentru Levantul leg\nat de dulcea]a tabieturilor [i pentru Occidentultrepidant, subjugat de mitul automobilului [i al cinematografului.

Sub semnul Art Déco stau obiecte din cele mai diferite, care au îns\ în comun o anu-mit\ bucurie a crea]iei în]eleas\ ca joc – joc al formei, joc al materialelor, joc al luminii,joc al spiritului. Orice obiect apar]inând universului Art Déco – pachebotul Normandiesau un autobuz Greyhound, o tabacher\ emailat\ sau un afi[ cu Josephine Baker,Chrysler Building sau un cinematograf din lan]ul Odeon – pare s\ închid\ în sine promi-siunea unei lumi a fericirii, secretul lui Aladdin. Un instinct hedonist [i ludic anim\ celedou\ decenii interbelice, totu[i atât de diferite între ele.

Anii ‘20, supranumi]i Les Années Folles, reflect\ spiritul unei genera]ii avide deritmuri frenetice, de revenire la via]\, de str\lucire [i superfluu, care nu se poate mul]umicu r\ceala cubist\ sau cu purismul lui Ozenfant. Schimbarea fa]\ de grafismul sinuos [i

AA

Articolul se bazeaz\ par]ial pe rezultatele studiului «Arhitectura Art Déco»,întreprins în perioada 1994-1996 cu sprijinul programului Research SupportScheme al Open Society Institute din Praga.

1 G.M. Cantacuzino, O capital\ – în Izvoare [i popasuri, Buc., 1977.

70

tonurile delicate ale esteticii Art Nouveau, reflex al decaden]ei [i degrad\rii mitului BelleEpoque, este destul de abrupt\ [i îndr\zneala, dinamismul, formele geometrice com-pacte exprim\ începutul unei noi etape istorice, eliberate de co[marul r\zboiului [i dom-inate de o vitalitate debordant\. Art Déco devine stilul «la mod\», extravagant uneori, almarilor artere comerciale, al restaurantelor, hotelurilor de lux [i transatlanticelor, al cin-ematografelor, teatrelor [i cabaretelor – care coboar\ îns\ [i în cele mai umile cartiere,bucurându-se de o mare priz\ la public.

Anii ‘30, de[i marca]i de criza economic\ [i de o instabilitate politic\ general\, deterorismul atentatelor [i al regimurilor dictatoriale, stau sub semnul rafinamentului [isperan]ei. Ritmurile «crazy» ale decadei precedente se topesc în caden]a senzual\ aswingului, iar silueta à la garçonne, care contrazicea liniile corpului, devine supl\ [ielongat\. Un suflu clasicizant apare ca un apel la moral\, austeritate [i decen]\, virtu]imai potrivite cu perioada de criz\ – în paralel cu o orientare estetic\ general\ spre ra]ion-alitate [i epurare a limbajului formal, datorat\ Mi[c\rii Moderne. Ramifica]iile stilului ArtDéco al anilor ‘30 ajung astfel s\ se piard\ fie în modernism, fie în clasicismul monu-mental, grani]ele fiind imposibil de identificat.

{i despre Art Déco s-a scris mult, în special începând cu anii ‘70. Dar nu la noi. Acestfenomen artistic atât de r\spândit, de la New York la Shanghai [i de la Casablanca la Mel-bourne, [i care în România a avut o rezonan]\ deosebit\ datorat\ influen]ei franceze – ar\mas într-un con de umbr\ al literaturii noastre de specialitate, cantonat în note de sub-sol sau referin]e izolate2. În mod paradoxal, Art Déco formeaz\, în perioada interbelic\,un segment major al produc]iei curente în materie de arhitectur\ [i decora]ie interioar\,arte aplicate [i arte ale spectacolului, grafic\ publicitar\ [i design.

În încercarea de a se integra experien]ei europene, România anilor ‘20 se orienteaz\spre expresia mai accesibil\ a modernit\]ii care este Art Déco. Dac\ marea majoritate aora[elor Europei Occidentale [i Centrale erau deja constituite, în ]esutul urban r\mânândrelativ pu]ine goluri, ora[ele române[ti [i în primul rând Capitala necesitau înc\ o pre-ocupare sus]inut\ pentru completarea fronturilor stradale [i crearea unei imagini coer-ente a centrului. Bucure[tiul, prin zestrea arhitectural\ a acestei perioade, ar putea fi tre-cut în rândul metropolelor Art Déco, al\turi de Paris, Bruxelles sau New York. O cartarea construc]iilor Capitalei dup\ perioade [i stiluri ar scoate în eviden]\ densitatea neobi[nuit\a cl\dirilor Art Déco sau moderniste cu intruziuni Art Déco.

Afirma]ia c\ centrul Bucure[tiului este una din cele mai compacte zone arhitecturalemoderniste din Europa3 se poate sus]ine numai dac\ prin arhitectur\ modernist\ în]elegematât varianta radical\, inovatoare prin excelen]\, a Stilului Interna]ional, consacrat\ subdenumirea de modernism, cât [i varianta moderat\, evolu]ionist\, legat\ de tradi]ie –reprezentat\ de Art Déco. Aparent contradictorii, cele dou\ fenomene sunt fa]etele com-

2 Cu unele excep]ii, de ex. articolul lui Mihai Ispir, «L’Art Déco en Roumanie», în RevueRoumaine d’Histoire de l’Art, Série Beaux-Arts, tome XXIV, pag. 69-83, Bucure[ti, 1987

3 Magda Cârneci, «O expozi]ie despre avangarda româneasc\», în catalogul expozi]iei Bucure[ti,anii 1920 – 1940: între avangard\ [i modernism, Buc., 1994, pag. 15.

71

plementare ale modernismului, în a c\ror dialectic\ st\ secretul progresului autentic. Dealtfel, în perioada interbelic\, pentru Art Déco se folosea termenul Moderne4, ceea cedenot\ receptarea ca moderne a produselor acestei estetici, în care limbajul elitist alMi[c\rii Moderne era preluat [i prezentat într-o form\ accesibil\ publicului.

Pornind de la procesul de autoreglare al academismului Beaux-Arts, de la efortuls\u de a dep\[i impasul dogmei [i de a se adapta la noile realit\]i, estetica Art Déco [i-a creat o identitate aparte, prin sinteza exuberant\ a celor mai diverse modele [i sim-boluri, prin vehicularea de elemente apar]inând deopotriv\ culturii «înalte» [i culturii demas\. De aceea a fost considerat\ de mul]i ca dependent\ de mod\, frivol\ [i superfi-cial\. Dar Art Déco nu este un reflex al modei [i al gustului mediu, ci ansamblul crea]ieiunor profesioni[ti de elit\, majoritatea absolven]i ai Academiei de Belle-Arte, care, cu verv\[i abilitate, au convertit în mod\ cele mai îndr\zne]e concep]ii artistice ale vremii, creândmodele pentru produc]ia curent\. Art Déco a contribuit decisiv la integrarea artei în via]ade fiecare zi [i la democratizarea culturii moderne, la modelarea culturii de mas\ [i lareducerea decalajului fa]\ de high culture. Dac\ marile figuri ale Mi[c\rii Moderne aparîn postura unor vizionari solitari, capabili de un salt spectaculos peste decenii, creatoriiArt Déco, în]elegând progresul ca acumulare de experien]\ istoric\, [i nu ca ruptur\ vio-lent\ cu trecutul, sunt constructorii aproape anonimi ai unei pun]i solide pe care întrea-ga societate s\ poat\ p\[i spre viitor.

FiguriÎntorcându-ne la situa]ia României, observ\m c\, pe fondul persisten]ei unei orient\ri

marcate spre tradi]ia rural\ [i ortodox\, încerc\rile de a promova Stilul Interna]ional suntsporadice [i au un ecou limitat la elita artistico-intelectual\ a vremii. Chiar primele lucr\ridatorate lui Marcel Iancu – exponent al avangardei artistice neîndatorat unei educa]ii Beaux-Arts – pun în eviden]\ câteva tr\s\turi ale modernismului românesc, mai apropiat de tonal-itatea Art Déco decât de ascetismul Stilului Interna]ional: tenta]ia sintezei între vechi [inou, între arhitectur\ [i artele plastice; voca]ia ornamentului, chiar într-o accep]ie nou\;concesiile f\cute unei anumite culture du bien-être, în care coexist\ zestrea fanariot\[i convenien]ele burgheze5.

Marea majoritate a arhitec]ilor activi în perioada interbelic\ este îns\ format\ din absol-ven]i ai Academiei de Belle-Arte din Bucure[ti sau Paris. Ei experimenteaz\ din interiorefortul de înnoire a limbajului arhitectural. Estetica Art Déco este, în acest demers, caleacea mai sigur\, care garanteaz\ [i succesul comercial al unor arhitec]i ca Jean Monda,Arghir Culina, Ioan Ro[u, State Balo[in, Al. Zamfiropol, Emil Gune[.

4 Denumirea de Art Déco s-a încet\]enit dup\ expozi]ia Les années 25, organizat\ la Parisîn anul 1966.

5 Ne referim la lucr\ri ca: vila Fuchs, vila Maria Lambru, {trandul Kiseleff, imobilul Bazaltin etc.

72

Pentru personalit\]i majore ca Horia Creang\ sau Duiliu Marcu, Art Déco reprezint\o etap\ necesar\ a unor c\ut\ri de regul\ împinse mai departe sau, uneori, expresia ceamai potrivit\ pentru o tem\ particular\6.

Amprenta Art Déco se reg\se[te în artele plastice, dar mai ales în artele decorative,design [i grafica publicitar\, mai dependente de gustul public, mai direct implicate înreflectarea, dar [i în modelarea unui stil de via]\. Estetica Art Déco devine familiar\bucure[tenilor prin obiectele prezentate la «Salonul permanent de art\ decorativ\», deschisîn 1926, unde expun M.H. Maxy, Mattis-Teutsch, Nina Arbore, Iorgulescu-Yor, Jean Al.Steriadi, Corneliu Mich\ilescu; prin grafismul stilizat, construc]ia riguroas\ [i decora-tivismul rafinat al unor monumente [i reliefuri datorate lui Mac Constantinescu, Iosif Feketesau Corneliu Mich\ilescu; prin reclamele luminoase [i panourile publicitare; prin produseleindustriei grafice – ilustra]ie de carte, reviste profilate pe probleme de art\ [i tehnic\ graf-ic\, dar mai ales afi[e (comerciale, turistice sau de spectacol) semnate de Petre Grant,Ioana Basarab, Victor Ion Popa, Paul Miracovici, Ghiulamila, George Chirovici, Zoe Ricci.

Publicitatea schimb\ cu totul fa]a ora[ului, iar spiritul Art Déco, perfect adecvat func]ieipublicitare prin dimensiunea sa larg comunicativ\, ajunge s\ impregneze întregul cadruurban. «Strada devine galeria de art\ a omului mediu», scria Jean Delhaye cu referireexpres\ la afi[ul Art Déco7, dar ideea se poate generaliza pentru toate manifest\rile ArtDéco ce au un impact asupra cadrului urban.

Func]iuniPrin marea sa capacitate de adaptare, prin dezinvoltura cu care î[i poate transforma

caracterul din flamboyant în solemn, din sofisticat în vulgar, din sobru în exuberant, estet-ica Art Déco p\trunde în toate sectoarele vie]ii sociale, contribuind la omogenizarea întreg-ului cadru de existen]\ uman\. În Bucure[tiul anilor ‘20, Art Déco se afirm\ ini]ial ca oadaptare imediat\ la un anumit segment al modernit\]ii occidentale mai u[or de asimi-lat: comer]ul [i transporturile, spectacolele, loisir-ul, turismul, moda.

Ca [i clasicismul academic, care p\streaz\ îns\ o not\ distant\ [i oficial\, Art Décodevine un limbaj universal, capabil s\ acopere în plan func]ional, dar [i semantic, ansam-blul cerin]elor societ\]ii. Spre deosebire de stilul neoromânesc, care ofer\ înc\ resurseremarcabile, în special în domeniul locuin]elor, dar, în cazul cl\dirilor publice, devinemoroc\nos, greoi [i anchilozat, arhitectura Art Déco se preteaz\ la orice program, domes-tic sau reprezentativ, utilitar sau monumental, cultural, sportiv sau funerar.

Calea Victoriei, apoi bulevardele sunt invadate de baruri [i cafenele, de cabarete, restau-rante [i hoteluri, de cinematografe [i magazine elegante. Agita]ia monden\ cre[te la

6 Exemple: imobilul ARO, Bd. Magheru (posibil de catalogat ca International Déco sau Mod-ern Déco), intrarea la uzinele Malaxa – arh. Horia Creang\; Hotel Athénée Palace, Imobil str. TudorArghezi nr. 16 – arh. Duiliu Marcu; portaluri sau halluri de acces în cl\diri ale ambilor autori.

7 Jean Delhaye, La gravure et l’affiche Art Déco, Paris, Flammarion, 1977.

c\derea serii, efect al reclamelor gigantice,al tuburilor de neon, al scafelor [i coper-tinelor luminoase. Strada, transpus\ în cheieArt Déco,devine o scen\ miraculoas\. Lumi-na amplific\ aura ispititoare a magazinelor,mirajul s\lilor de spectacol [i atrac]ia restau-rantelor, din care r\zbat acorduri decharleston, blackbotton sau jazz. Printrevedete în limuzine str\lucitoare, câte oapari]ie fulgurant\: Josephine Bakermergând de la «C\r\bu[» spre «Alcazard’Eté» într-o [aret\ tras\ de un stru]...

Tinerii, la pre]uri foarte accesibile, suntatra[i de sclipirile de inox [i oglinzi alebarurilor de tip american. Primul, numit chiar«Bar automat american», se deschide viza-vi de Palatul Telefoanelor, urmat de «Presto»[i «Colos». Barurile de noapte – «Atlantic»,«Melody», «Carlton» – prelungesc anima]iacentrului pân\ la ora când magazinele î[ideschid obloanele. Cinematografele noi,precum «Regal» (arh. Jean Monda) sau«Marconi» (arh. Const. Canan\u), dominateîn fa]ad\ de mari panouri de afi[aj [i descrisuri decorative, ofer\ publicului, în pre]ulmodest al biletului, o continuare a fic]iuniidincoace de ecran, în decorul luxuriant alhallurilor [i foyerelor.

Spectacolul [i loisir-ul devin tot maimult preocup\ri indispensabile vie]ii cotidi-ene, semn al unei relax\ri a moravurilordatorate prosperit\]ii sociale. Apar pro-grame complexe care includ s\li de teatru [ispa]ii destinate recreerii. Complexul edilitarPia]a Amzei (arh. Nicu Georgescu, 1935)cuprinde un teatru, al\turi de un tribunal,birouri [i spa]ii comerciale. Ansamblul esteinteresant ca exemplu pentru o anumit\«diviziune» a stilurilor, practicat\ în perioa-da interbelic\ din ra]iuni de facilitare a

73

74

comunic\rii. Fa]ada teatrului, ca [i interiorul, este tipic Art Déco, aripile laterale, ad\postindbirouri [i magazine, au un caracter neutru, în timp ce fa]ada tribunalului este într-un stilclasic stilizat, mai adecvat pentru a reprezenta autoritatea institu]iilor statului.

Unul din cele mai relevante exemple de arhitectur\ Art Déco este Palatul Societ\]iiFunc]ionarilor Municipali (cunoscut dup\ 1947 ca imobilul ARLUS), realizat de Ioan Ro[u[i Radu Culcer. Programul complex include o sal\ de festivit\]i de 400 mp, «cea mai mare[i mai modern\ din Bucure[ti»8, care se poate închiria pentru baluri, serate, adun\ri, con-certe, banchete [i chiar reprezenta]ii teatrale; un restaurant, un bar, o sal\ de popice, s\lide sport [i «saloane de baie».

În 1929 se deschide, pe {oseaua Kiseleff, {trandul Federa]iei Societ\]ii SportiveRomâne, cel mai mare din Bucure[ti la acea vreme. În spiritul modelelor existente în Fran]asau Anglia, autorul, arh. Marcel Iancu, apeleaz\ la limbajul Art Déco, cel mai potrivit pen-tru a crea o atmosfer\ destins\ [i tonifiant\. Anul 1930 aduce o alt\ noutate pentru Cap-ital\: terasa [i bazinul cu valuri «Lido», unde seara, la lumina reflectoarelor, se produceforma]ia Jazzul Albahary.

Noile hoteluri «Union», «Negoiul», «Lido», «Ambasador», «Athenée Palace» com-pleteaz\ silueta ora[ului cu accentele dinamice date de coronamente, turnuri de col], per-gole [i terase în trepte, concurându-se prin verva fa]adelor [i opulen]a interioarelor.

Ca metafor\ a progresului, principala gar\ a Capitalei, Gara de Nord, se înscrie în rân-dul numeroaselor cl\diri pentru transporturi c\rora Art Déco le d\ forma consacrat\, imag-inea de marc\ (g\ri, aeroporturi, sta]ii de metrou [i autobuz, benzin\rii, garaje). La fel,cl\dirile de produc]ie nu mai constituie o pat\ în peisaj. Recurgând la repertoriul Art Déco,ele ofer\ o imagine agreabil\, dinamic\ [i u[or monumentalizat\ a industriei moderne(ex. intrarea Uzinelor Malaxa, arh. Horia Creang\).

Arhitectura locuin]elor formeaz\ un câmp fertil de manifestare a fanteziei Art Déco,care are darul s\ fac\ din fiecare cl\dire un unicat – prin câteva profile din ipsos sau ungrilaj decorativ, suficiente pentru a personaliza o locuin]\ modest\, lipsit\ de stil, sau, încazul locuin]elor de lux, prin volumetria savant\, prin materialele scumpe [i ornamenti-ca elaborat\. De[i preferin]ele se îndreapt\, prin tradi]ie, spre locuin]a individual\, peprincipalele artere ale Capitalei apar zeci de imobile cu apartamente, cu nimic mai pre-jos decât corespondentele lor pariziene. Blocurile Art Déco se integreaz\ perfect în oricecontext [i se adapteaz\ cu u[urin]\ la cele mai dificile amplasamente, permi]ând o ocu-pare intensiv\ a terenurilor. Blocul în form\ de U constituie o formul\ tipologic\ aparte– immeuble à cour ouverte – care rezolv\ ingenios cerin]ele de iluminare natural\[i de grada]ie progresiv\ a spa]iului dinspre zona public\ spre zona privat\.

Aceea[i intimizare treptat\ a spa]iului se ob]ine [i în cazul fund\turilor sau «intr\rilor»,care amintesc de vechile cur]i longitudinale, în marea lor majoritate apar]inând esteticiiArt Déco sau zonei de tranzi]ie spre modernismul propriu-zis (ex. Intrarea Dacilor, Intrarea

8 Gazeta Municipal\, 17 sept. 1933.

75

Lemnea, Intrarea Iorg, Intrarea N. Vermont).

De[i pentru cl\dirile oficial-reprezentative se prefer\, în perioada interbelic\ [i nunumai, tonul grav [i autoritar al clasicismului monumental – se cunosc nenum\rate exem-ple Art Déco, precum, la Bucure[ti, Prefectura de Poli]ie (în prezent Sediul I.G.P.), Min-isterul de Justi]ie (o interpretare Art Déco a limbajului clasic) sau Tribunalul Ocolului VIIIdin str. {tirbei Vod\ (în cel mai pur stil al Expozi]iei de la Paris din 1925), imagini maidestinse ale institu]iilor statului. La fel, cl\dirile marilor societ\]i (Palatul Telefoanelor,Palatul Casei Centrale a Asigur\rilor Sociale) afi[eaz\, prin nota Art Déco, o prestan]\lipsit\ de afectare.

Într-o plastic\ riguroas\, plin\ de for]\ sau de gra]ie miniatural\, limbajul Art Décose extinde [i în zona mai preten]ioas\ a monumentelor sau a arhitecturii funerare, m\rturiestând Monumentul Aviatorilor (autori Iosif Fekete, Lidia Kotzebue), ca [i numeroase mon-umente funerare [i cavouri din Cimitirul Bellu.

Nu întâmpl\tor, acest ton bonom [i fastuos, lipsit de orice ostenta]ie sau crispare,intr\ în rezonan]\ cu spiritul tradi]ional al ora[ului de la por]ile Orientului, «ou tout estpris à la légère». Poate c\ autorii viitoarelor interven]ii arhitectural-urbanistice din capi-tal\ ar trebui s\ reflecteze mai atent asupra sugestiilor pe care le poate oferi estetica ArtDéco, nu în domeniul formei, ci ca mod specific de raportare la individ [i societate.

FormeO plimbare imaginar\ prin Bucure[tiul Art Déco va descoperi cu încântare un bric-

à-brac de forme nea[teptate, un ritm alert al liniilor [i contururilor vibrate, o satisfac]ietactil\ a materialelor somptuoase.

Limbajul Art Déco este marcat de expresia contradictorie a permanen]ei [i a efe-merit\]ii, generat\ de o realitate sc\pat\ de sub control. Nevoia de certitudine, de masesolide [i contururi ferme, dublat\ de nevoia complementar\ de str\lucire [i spectacol,de tr\ire intens\ a clipei, transform\ spa]iul interior sau exterior într-o scen\ inundat\de lumin\, într-un decor fantastic – nu prin imaterialitate, ci prin voluptatea senzorial\ amateriilor pre]ioase – marmur\, granit, alam\, inox, sticl\ înnobilat\ sau vitralii, lemnl\cuit, ceramic\ glazurat\.

Fronturile stradale, mai ales la nivelul ochiului, sunt gândite ca scenografii ale spec-tacolului cotidian. Liniile de for]\ ale cl\dirilor, registrele principale, ferestrele [i portalurilesunt subliniate întotdeauna de muluri sau striuri, care urm\resc retragerile [i rezalitele,racord\rile curbe sau poligonale, bandourile orizontale ale soclurilor, aticelor [ibalustradelor. Acelea[i volume care, în Stilul Interna]ional, apar ca abstracte [i imper-sonale – sunt orchestrate aici în cheie decorativ\, cu ajutorul profilelor liniare, simple sauornamentate, al riflajelor [i frizelor reduse uneori la simple diferen]e de culoare [i mate-rial.

Coloanele sunt înc\ prezente, dar într-o stilizare maxim\, ca o simpl\ aluzie la tradi]iaclasic\. Grupuri de profile verticale formeaz\ accente importante, ca [i paratr\snetul cusuportul s\u atent modelat, motiv emblematic pentru întregul Art Déco. Trasee liniareindependente de elementele arhitecturale – simple benzi de tencuial\ colorat\ – aduc unaer pitoresc [i întrucâtva provincial.

Un unic element pre]ios – medalion, fereastr\ cu grilaj decorativ, basorelief sau corpde iluminat – transform\ câte o fa]ad\ într-un mare panou decorativ, asemeni unei biju-terii aplicate pe un ve[mânt de o simplitate extrem\ din colec]iile celebrului couturierPaul Poiret.

Fronturile Art Déco sunt în permanent\ mi[care, modelându-se în forme cutate saufa]etate, curbe, decro[ate sau retrase în trepte.

La interior, plafoanele devin suprafe]e vibrate care, prin fante sau profile în cascad\,reiau în negativ motivul ziguratului. Scafe luminoase, dublând conturul înc\perilor, amplif-ic\ spa]iul unui living, al unui hall de acces, al unui foyer.

Capturat\ [i turnat\ în tipare geometrice, lumina natural\ sau artificial\ se articuleaz\cu celelalte elemente arhitecturale sau devine obiect decorativ. Unele pasaje comercialeau bol]i sau cupole din blocuri translucide de sticl\, care dau luminii o consisten]\ mate-rial\, o aparen]\ de înveli[ solid.

Porticele apar rar, dar rolul lor de protec]ie [i de tampon între interior [i exterior, înspecial în zonele comerciale, este preluat de copertine continue, con]inând benzi [i caseteluminoase sau dale de sticl\ înglobate în beton.

Ferestrele Art Déco nu au niciodat\ un rol pur func]ional. Prin form\, ancadramentsau tratarea suprafe]ei, ele cap\t\ statut de ornament. Repertoriul formal pare practicnelimitat. În special ferestrele spa]iilor secundare, de circula]ie sau de serviciu,sunt valo-rificate în forme nea[teptate, fanteziste: ferestre-punct triunghiulare, octogonale sau cir-culare; ferestre-hublou, împrumutate din stilul «pachebot»; fante verticale, marcând casasc\rilor, fante orizontale, fante cu schimb\ri de direc]ie, grup\ri de fante; ferestre de col]pe unul sau mai multe niveluri; ferestre spa]iale cilindrice, prismatice sau cutate.

Sc\rile sau hallurile sunt de regul\ luminate prin vitralii sau prin geamuri translucide– sablate, gravate sau givrate. Feroneriidecorative, dispuse în exteriorul unor fer-estre comune, pot înnobila o întreag\fa]ad\.

Bucure[tiul se poate l\uda cu ocolec]ie original\ de portaluri Art Déco,amenajate cu fast aproape ritual [i cu grij\pentru detaliul care personalizeaz\, prinacces, întregul edificiu. Spre deosebire deStilul Interna]ional, care ascunde intr\rileîn penumbra parterelor pe pilo]i sau în rit-

77

mul monoton al pere]ilor-cortin\, arhitec-tura Art Déco perpetueaz\ importan]a pecare tradi]ia a acordat-o dintotdeaunaintr\rii în sensul simbolic de «prag», de«trecere» într-un alt spa]iu ale c\rui val-ori trebuie exprimate prin portal. Domes-tice sau monumentale, portalurile ArtDéco primesc ancadramente complexe,amplificate prin copertine luminoase,retrageri telescopice, coloane angajatesau racord\ri în sfert de cilindru.

Casa sc\rilor formeaz\ un alt motivpredilect pentru Art Déco, speculat pentruvaloarea sa plastic\ [i expresiv\, sus]inut\ adesea de fanta ferestrei [i de fle[a para-tonerului. Bovindoul, familiar atât arhitecturii eclectice, cât [i stilului neoromânesc, apareca accent volumetric major, sus]inut de console stilizate sau articulat printr-un balcongeneral deasupra parterului. Dac\ leg\tura se realizeaz\ [i prin balcoanele etajelor supe-rioare, bovindoul se transform\ într-un «pieptene» decro[at, motiv familiar arhitecturiimoderne, care în Art Déco devine un organism plastic expresiv, o «tem\» decorativ\ însine.

Col]urile cl\dirilor Art Déco primesc întotdeauna o aten]ie special\, pentru a r\spundenu numai c\ut\rilor formale, dar [i cerin]elor de compozi]ie urban\. Apar cl\diri gânditespecial pentru amplasamente de col], nu simple rezolv\ri par]iale. Frecvent, col]ul estemonumentalizat ca turn, ad\postind spa]ii importante sau circula]ii verticale într-un volumsolid, care «agreseaz\» spa]iul urban. Alteori, col]ul poate p\rea «mu[cat» de spa]iul exte-rior în umbra adânc\ a loggiilor – sau indiferent, introvertit, neutru.

Motivele majore ale esteticii Art Déco, ziguratul [i fântâna artezian\, sunt mereuprezente în silueta vibrat\ a cl\dirilor, materializare a unei metafore literare la mod\ –ora[ul modern ca un nou Babilon –, dar [i a noilor regulamente urbane care, printr-ocoinciden]\ probabil, impun retragerea în trepte a ultimelor nivele construite. Pulsa]iateraselor retrase este amplificat\ de pergole [i edicule, de copertine, pinacluri [i para-tonere. Percep]ia noastr\ face ca, în perspectiv\, retragerile pe orizontal\ [i vertical\, cusublinierea lor prin profilatur\, volumele fa]etate [i contururile anguloase, racord\rile curbe[i suprafe]ele cilindrice – s\ fuzioneze în ritmul alert al unui zig-zag general sau al uneicurgeri în cascad\, metafore revelatoare pentru dinamismul inalterabil al vie]ii înse[i.

În încheierea acestei promenade prin lumea Art Déco-ului bucure[tean nu putem s\nu observ\m un alt aspect paradoxal. Farmecul irezistibil al obiectelor Art Déco provinedin caracterul ludic, din cota inerent\ de gratuit [i superfluu, denumit\ de Talbot Ham-

9 Talbot Hamlin, The International Style Lacks the Essence of Great Architecture,în The American Architect, ian. 1933.

78

lin «a sense of more than enough»9, în fond atât de necesar\ nou\, dar voit ignorat\ sauproscris\ de c\tre Mi[carea Modern\ (celebrul aforism al lui Mies van der Rohe, «lessis more», interpretat vulgar ca apologie a economiei de mijloace, sau conceptul de exis-tenz minimum, fundamentat de [coala Bauhaus, valabil pentru un context istoric par-ticular – denot\ o pierdere a finalit\]ii umane în numele unor abstracte idealuri estetice,tehnologice sau sociale).

Dar (aici apare paradoxul) dincolo de aparen]ele seduc\toare ale produselor Art Décotranspar anumite inten]ii comerciale [i chiar propagandistice ale societ\]ii de consum într-o faz\ incipient\. Art Déco este arta de a «ambala» func]iunea pentru a atrage eventu-alul cump\r\tor, trezindu-i dorin]a de posesiune printr-un mesaj hedonist. «Ugly sellsbadly» (urâ]enia se vinde prost), spune Raymond Loewy, unul dintre cei mai cunoscu]idesigneri americani din anii ‘30. Creatorii Art Déco se preocup\ permanent s\ adaptezeinova]iile arti[tilor de geniu la gustul public, încorporând în produsele lor simboluri [iconven]ii vizuale în care consumatorii s\ se poat\ recunoa[te.

Pentru România interbelic\, obiectele [i cl\dirile Art Déco devin imagini publicitareale prosperit\]ii [i civiliza]iei promise de sistemul capitalist occidental. Primele manifest\riale consumismului, pe care îl experiment\m din nou în prezent, î[i g\sesc în Art Décoexpresia cea mai potrivit\, prin sinteza mai mult sau mai pu]in inocent\ între «artistic»[i «comercial», între cultur\ [i business, între modernitatea estetic\ [i modernitatea civ-iliza]iei materiale burgheze, structural opuse una celeilalte.

Momentul istoric actual prezint\ anumite similitudini cu decadele interbelice,decurgând probabil din realitatea tulbure a tranzi]iei – atunci, spre societatea de consum;acum, spre era post-industrial\, a[a-numita er\ a serviciilor – [i, pentru noi în mod spe-cial, din efortul de dep\[ire a unei situa]ii tragice – consecin]ele unui cataclism istoricsau ale unui regim totalitar. Criza moral\ a acelei perioade, tradus\ în plan existen]ial [iartistic prin c\utarea intensit\]ii în dauna profunzimii, se reg\se[te ast\zi poate mai acutîn Estul post-comunist, cu problematica specific\ a c\ut\rii de sine [i a recuper\rii fre-netice a trecutului, pe fondul unor grave probleme economico-sociale. De aceea, feno-menul Art Déco, cea mai fidel\ reflectare a spiritului epocii, merit\, dincolo de interesulspecialistului, o analiz\ pragmatic\, un studiu atent al motiva]iilor, al demersului [i al ati-tudinii generale.

Pentru un ora[ ca Bucure[tiul, mereu în c\utarea propriei identit\]i [i a chintesen]eiunei identit\]i na]ionale, mesajul (sau chiar «lec]ia») Art Déco este, pe lâng\ dimensi-unea ludic\ [i comunicativ\, apreciat\ de postmoderni [i familiar\ spiritualit\]iiromâne[ti, de a prefera micile certitudini marilor ipoteze, riscante [i iresponsabile la scaracadrului de existen]\ uman\, de a alerga dup\ o singur\ utopie, aceea a bucuriei de atr\i.

79

CEZAR PAUL-B|DESCU

«Bellu» – ora[ul t\cut

De treci pe sub poarta pe care st\ scris cu litere negre pe albul sclip-itor al varului «Cimitirul {erban Vod\ – Fericirea cereasc\, gloria p\mân-teasc\», l\sând în urm\ tumultul cet\]ii, te vei trezi p\[ind pe aleile unuialt ora[, reflexul t\cut al celui de care tocmai te-ai desp\r]it – a[a a[ fiînceput, probabil, dac\ a[ fi tr\it în alt\ epoc\. A[ fi scris despre lini[tea locului care cheam\lini[tea sufleteasc\, necesar\ medita]iei [i melancoliei; a[ fi evocat marile umbre [i tre-cutul lor m\re]; a[ fi f\cut considera]iuni despre patimile care î[i g\sesc sfâr[itul în dosullespezilor reci [i crude; a[ fi v\rsat o lacrim\ pe mormântul lui Mihai Eminescu; [i, înfinal, a[ fi meditat la faptul c\ to]i ne vom muta, pân\ la urm\, în ora[ul t\cut, pe o strad\principal\ sau pe una mai l\turalnic\… Ora[ul t\cut – ora[ul construit pe osemintele noas-tre…

În realitate, Cimitirul Bellu o fi el ca un ora[, dar numai t\cut nu este. Ultima dat\ l-am vizitat anul acesta, pe la începutul lui aprilie, când sufla un vânt t\ios [i cerul era acoper-it. Un perfect univers bacovian, s-ar zice; cu toate acestea, nu scâr]âia nici o coroan\ deplumb (de altfel, nici n-am prea v\zut a[a ceva). În schimb, l\trau haitele de câini, vocif-erau groparii, sporov\iau gardienii publici pe la col]uri. Ce lini[te?

Ei bine, nu la g\l\gia aceasta m\ voi referi în cele ce urmeaz\. De ce nu este Belluun loc t\cut? Pentru simplul fapt c\ vorbe[te prin fiecare p\rticic\ a lui. (Ne întoarcem,astfel, la vechea [i banala zicere «pietrele vorbesc».) Bellu, ca orice cimitir, este o pre-lungire dincolo de moarte a comunic\rii umane, este un cor de retorici. Desigur, un corc\ruia îi lipse[te o riguroas\ unitate [i care se constituie, pân\ la urm\, într-o h\rm\laie.Întâlnim, laolalt\, retorici plastice [i arhitecturale de tot felul, apar]inând diferitelor epoci(construc]ii, grupuri statuare, busturi, basoreliefuri, fotografii etc.), retorici textuale, încare vocile celor r\ma[i în via]\ se amestec\ cu ale celor «trecu]i dincolo» (epitafuri, indi-ca]ii privind statutul social sau familiar al deceda]ilor, nume, ani etc.); întâlnim, într-uncuvânt, adev\rate puneri în scen\, menite s\ atrag\ aten]ia trec\torului [i s\ comunice,pân\ la urm\, cu el.

BB

80

Construc]iile din Cimitirul Bellu sunt a[a-numitele cavouri. De acelea[i dimensiunimai sunt monumentele sau grupurile statuare. De multe ori, cavourile [i monumentelenu pot fi foarte clar disociate, deoarece, cu ajutorul fanteziei [i al banilor, oamenii î[i trans-form\ mai toate construc]iile tombale, indiferent de natura lor, în monumente.

Cavourile sunt construite în nenum\rate stiluri arhitectonice [i imit\ deseori, în mic,edificii celebre. Astfel, întâlnim machete de biserici ortodoxe (uneori de anumite bis-erici ortodoxe), de temple grece[ti sau de edificii neo-clasice, de locuin]e comune con-struite în stilul eclectic de început de secol etc. Construc]iile sunt împodobite cu basore-liefuri, feronerii [i sculpturi de tot felul. Cei mai frecven]i în aceast\ ultim\ ipostaz\ suntîngerii, fecioarele montante [i înve[mântate în voaluri, f\cliile de piatr\, leii, câinii [i sfinc[iicare str\juiesc intr\rile.

Dorin]a celor ce-[i construiesc astfel de cavouri este s\-[i ofere, dincolo de moarte,o locuin]\ (deseori asemeni celei din timpul vie]ii). Pe o plac\, deasupra intr\rii într-uncavou, st\tea scris: «C\su]a de veci a scumpului [i neuitatului nostru copil CRISTIAN(Pu[i)»; în acest caz particular, decedatul fusese «r\pus la 14 ani [i jum\tate de groazniculcutremur din 4 martie 1977» – deci nu beneficiase în timpul vie]ii de o locuin]\ durabil\[i care s\-i ofere protec]ie.

Oricum, analogia dintre cavouri [i locuin]ele propriu-zise merge [i mai departe, pia]alocurilor de veci fiind puternic influen]at\ de cea imobiliar\ din restul Bucure[tiului. Peun stâlp al cimitirului, la fel cum întâlnim peste tot în ora[ – un dreptunghi de hârtie cuun anun] de mic\ publicitate: «Vând cavou dublu cu monument [i cripte alee central\cimitir Bellu, pre] negociabil 5.000 USD cu acte».

Printre beneficiarii de construc]ii funebre sunt [i vizionarii sau vis\torii, care renun]\la ideea de locuin]\ dup\ moarte în favoarea unor ansambluri-fantezie. Ei înlocuiescceea ce s-ar putea numi confort cu gratuitatea, iar singura lor miz\ este de a produce unobiect insolit [i oricum cu preten]ii v\dite de originalitate. Pe scurt, ei vizeaz\ Arta. Exist\,în acest sens, câteva construc]ii în Cimitirul Bellu care închipuie o stânc\; modelele sunt,desigur, «Pe o stânc\ neagr\…» [i elementele similare din gr\dinile romantice. Un astfelde monument tombal se afl\ vis-à-vis de locul unde sunt îngropa]i scriitorii (Eminescu,Co[buc, Preda etc.). Este o stânc\ de aproape trei metri pe care urc\ o fecioar\ avân-tat\, în stilul României revolu]ionare; pe o pl\cu]\ se afl\ celebrul text «Nu de moartem\ cutremur, ci de ve[nicia ei…» la care mai e ad\ugat\ o modest\ contribu]ie person-al\: «… [i de teama de a nu v\ mai putea revedea.» De partea cealalt\ a aleii centrale seafl\ o alt\ astfel de stânc\ (tot neagr\, col]uroas\ [i ca desprins\ din natur\), numai c\pe ea se afl\ doar o cruce; crucea, de[i din piatr\, imit\ perfect dou\ surcele cu coajaneagr\, cu noduri, iar la capete cu lemnul proasp\t t\iat, galben. Culmea «originalit\]ii»de acest tip o atinge, cu siguran]\, acel ansamblu pe care se afl\ «Stemata gentis Petri-ceicu Hasdeu»: ceva ce seam\n\ cu o bibliotec\ în care vezi c\r]i legate în piele de diferiteculori, pe cotoarele c\rora po]i citi «V. Alecsandri», «Platon» etc. – iar sus de tot coco]a]idoi sfinc[i. Un amic, poetul Cristian Popescu, decedat el însu[i, obi[nuia s\ spun\ c\,

în general, kitsch-ul este funebru. Nu [tiu cât\ dreptate avea, dar preten]iile artistice dinspa]iul cimitirelor pot fi considerate kitsch-ul ridicat la p\trat.

Manifest\rile artei sunt – s-ar zice – justificate atunci când este vorba de mormintelearti[tilor. A[a cum aviatorii au la cap o arip\ ce trimite la cea de avion sau o cruce f\cut\din palele unei elice, a[a cum mormintele solda]ilor c\zu]i la datorie sunt împrejmuitecu lan]uri sus]inute de obuze pe post de piloni (rol jucat la marinari de mici ancore), locurilede veci ale arti[tilor trebuie s\ se constituie într-o prelungire a meseriei lor.

Pictorii celebri se odihnesc într-un ansamblu str\juit de statuia lui Brâncu[i«Rug\ciune». Mormântul lui Nicolae Labi[ are la cap o plac\ de marmur\ alb\ pe carest\ s\pat\ semn\tura «olograf\» a poetului. (De remarcat c\ mormintele din anii 1950-1970, atunci când este vorba de personalit\]i, sunt lipsite de cruce.) Dac\ meseria artis-tului nu poate fi ilustrat\, important\ este, cel pu]in, transmiterea ideii de art\: la mor-mântul lui Toma Caragiu, pe locul crucii, se afl\ un bust al actorului realizat în spiritulartei moderne. (Lâng\ mormântul lui Toma Caragiu întâlnim un alt bust, de data aceas-ta al unei pioniere – pe numele ei B\b\l\u Alina Lucia; sculptura, în m\rime natural\ [ifoarte realist\, reprezint\ o pionier\ cu mâna pe cravat\, cu decora]ii în piept, cu [nurde comandant, trese, cocard\ [i cu ochii privind în zare, probabil spre acel «t\râm deaurori» spre care erau îndemna]i s\ urce «cutez\torii» din celebrul cântec.) La mormântullui «{tefan Ciubot\ra[u, artist al poporului», pe locul crucii se afl\ o plac\ pe care estescris «… M\ ia [i m\ du pân\-ncre[tet/ Cu dragostea – vulturul meu –/ Din inim\-al c\ruiîncle[tet/ Îl simt cum m\ înclea[t\/ De greu…» Artistic, nu? – inclusiv «licen]a» din primulvers.

Textul poetic este prezent, cu cea mai mare îndrept\]ire, la scriitori. Eminescu are pecruce versuri cu «teiul» [i cu «somnul lin», Co[buc are cu «O lupt\-i via]a/ Deci te lupt\…»,sub numele lui Camil Petrescu scrie «Un om între oameni» [i se continu\ cu un frrag-ment în care ni se spune c\ la moarte «te duce orice drum» etc. Sunt versuri scrise decei deceda]i [i toate se refer\, cum e [i firesc, la chestiunea în cauz\, la moarte adic\.Mai sunt [i unele mici excep]ii. Lâng\ grupul compact al scriitorilor, se afl\ [i mormân-tul lui Augustin Z.N. Pop, care are ca epitaf, în loc de cruce: «Cred în Eminescu ca însoare, în magia frumosului [i în ve[nicia neamului românesc».

Dup\ cum [tim, mormintele pot fi f\cute [i de locatarii lor – iar, în sensul acesta,exist\ numeroase cazuri în care totul este preg\tit (lespede, cruce, poz\, nume, anulna[terii, epitaf etc.), numai anul de deces lipse[te. Acest fapt determin\ dintru începutexisten]a a dou\ voci distincte în cadrul economiei epitafului: persoana întâi, care-lreprezint\ pe decedatul însu[i, [i vocea urma[ilor (a so]ului, so]iei, fiului, sau a tuturorlaolalt\). Iat\ o exemplificare pentru prima variant\: «Trec\tor cu pasul rece/ Stai opre[te-te nu trece/ {i privind la piatra mea/ Vars\ o lacrim\ pe ea/ C\ci am fost [i eu o jun\/ {iacuma sunt ]\rân\» (mormânt din 1935). Pe o cruce care nu avea anul mor]ii com-pletat am g\sit acela[i text, numai c\ ultimele dou\ versuri erau înlocuite cu: «C\ [i euam fost ca tine/ {i tu vei fi ca mine» (modificare necesar\ adapt\rii la noua situa]ie – eravorba de un b\rbat trecut de mult de june]e). Când epitaful nu este alc\tuit de cel în cauz\,

81

82

el poate fi scris de o alt\ persoan\ (ex.: de so] – «Femeie aleas\ între femei/ Frumoasamea bijuterie/ Mândria vie]ii mele întregi/ Te-ai dus… te-ai dus pentru vecie» – mormântul«Floric\i General Culici», deced. în 1959) sau de un grup (ex.: de p\rin]i – «Pacesufletului t\u/ La care ne e gândul/ Leag\n rece de acum/ Î]i va fi mormântul.») Atuncicând este vorba de mai mul]i expeditori ai mesajului funebru, lucrul poate fi precizat, directsau indirect: «Aici odihne[te scumpa [i iubita noastr\ fic\, sor\, tanti [i tanti n\[ic\».

În realitate, împ\r]irea la care am apelat mai sus, între «vocea» decedatului [i «vocile»urma[ilor, este inoperant\, de cele mai multe ori textele fiind scrise la o fals\ persoan\întâi (autorul [i cel care spune «eu» în text nu sunt una [i aceea[i persoan\). Exist\ cazuricând acest fapt poate fi dedus din con]inut: «Când cu so]a june iubea]\/ {i trei odraslefraget odor/ Duceam vie]\ prea fericit\/ Ah! dar moartea mé smulse cu/ Repeziciune dincercul lor.// {‘acum acia în di [i nopte/ {‘înd ca dorul vecinic vibrînd/ De fii [i so]a vaitriste [opte/ Pe cel ce dorme cu dor chemând.// Ca ei în lacrimi, crunt\ durere/ Parin]i[i rude înc’am l\sat/ Dar l’ast\ jale ca mângâiere/ Le las un nume bun [i stimat.» (mor-mânt din 1883). Alteori nu mai putem face disocierea necesar\. Mai mult, nu putem[ti cu siguran]\ cum stau lucrurile nici m\car atunci când persoana discursului este altadecât persoana întâi. Spre exemplu, la mormântul «Lt. Cdor Gh. B\nciulescu» este scrismai întâi «Separados, para siempre juntos» [i apoi «Primul pilot din lume care în urmaunui accident aviatic suferit la 26 de ani a continuat s\ zboare cu proteze la ambele picioarepurtând faima tricolorului românesc pe toate continentele». Ei bine, nu putem [ti dac\textul a fost scris de comandor sau de urma[ii lor – [i, de[i pare o frivolitate, acest lucrueste destul de important. Pentru c\ una este ca textul – ce pare un rezumat de romansuprarealist – s\ constituie vocea colectivit\]ii [i alta este ca el s\ reprezinte ceea ce aselectat nefericitul personaj din propria-i via]\.

O eventual\ clasificare a epitafurilor se poate face în func]ie de perioada în care aufost scrise. Dincolo de diferen]ierile grafice, exist\ particularit\]i sintactice [i stilistice speci-fice fiec\rei epoci. De exemplu, la mormintele de dinainte de 1900, prezentarea deceda]ilorse face cu anul ([i locul) na[terii, anul c\s\toriei (dac\ e femeie, cu numele de dinaintede c\s\torie) [i data mor]ii (scris\ de obicei în ordine invers\ – anul, luna, ziua): «Aicise odihne[te {erbana Iord. Mateescu n\scut\ Gheorghi]\ Go]ea din S\tulu P\târlagelela 1835 c\s. la 1854 decedat\ la 1884 dechem 26». Sunt cazuri când prezentarea esteexhaustiv\: «Aici repausead\ mult iubitul meu sociu: Ioan Dragomir, doctor în litere [iphilosophie, professor la lyceul St. Sabba cursul superior, la Seminarul Nifon Mitropol-itulu [i la {coala Militar\ din Capital\. Decedat la 5 martiu 1876 în etate de 36 ani [i dup\10 ani de sacrificii în penibila sea carier\.»

O alt\ caracteristic\ a epitafurilor din secolul trecut este dat\ de gradul sporit de elab-orare – versuri ample, eventual cu cezur\, prozodie corect\ [i retoric\ sus]inut\: «Nu estea[a ca moartea adese ori love[te/ Acolo unde via]a mai dulce o g\se[te/ {i moartea f\r\mil\ zvârli-n acest mormént/ Trei ângeri [i-a lor mum\ s’adoarm\ sub p\mént.// Privi]ia fost atâta de mare a lor iubire/ Ca pâna [i în moarte se afl\ în unire,/ Zadarnic ens\totul le fuse pe p\mént/ C\ci n-a remas dintr en[ii decât un gol mormént.// Iar tat\l lor

83

[i so]ul nenorocitei mume/ Coprins de gre durerea repet\ al lor nume/ Dar ce folos deplânge pe lâng\ acest mormént/ C\ci glasul cât de tare n-azunge sub p\mént.» (anul1882)

O dat\ cu trecerea timpului, prezent\rile deceda]ilor devin din ce în ce mai laconice,iar versurile cu rol de epitaf î[i pierd din elaborare. Dac\, în secolul trecut, versul scurtde tip popular nu î[i g\sea locul pe monumentele funerare, el î[i face apari]ia în anii ‘30-’40 ai secolului nostru: «Via]a mi-a fost dulce/ Dar [i cu amar/ Aci o vecinicie/ Nu maiam habar.// Am avut [i un timp ferice,/ Dar, repede s-a dus/ Par’c\ avu aripi/ A[a iute s’ascurs.// Zadarnic inima mi-a plâns/ De cruda ursitoare/ Voi de o ve]i prinde/ S-o pune]idirect în fiare.»

Procesul de degradare a realiz\rii poetice se continu\, ajungându-se în vremurile noas-tre la agramatisme, versuri împiedicate [i nonsensuri: «Într-un r\stimp m-am ridicat/ Amprivit p\mântul unde/ De-ai striga mam\ nu-]i mai r\spunde/ În zadar stai am plecat.//Mam\ a mea inim\ cernit\/ Regret\ ne încetat/ A ta plecare gr\bit\/ m\mica noastr\ multiubit\.// Adio Mineta [i Florinel» (anul 1976). Explica]ia acestei degrad\ri trebuie c\utat\,desigur, în procesul de vulgarizare a actului scrisului [i, prin aceasta, a modei epitafu-rilor. Dac\ odat\ monumentul funerar cu epitaf indica apartenen]a la o aristocra]ie int-electual\, în zilele noastre nu se mai poate spune acela[i lucru.

Un caz aparte de texte s\pate în pietrele funerare îl reprezint\ cele care î[i justific\prezen]a printr-o frustrare a autorului lor: neputând fi publicate în timpul vie]ii, versurileajung s\ vad\ lumina zilei pe un suport ce are în el conota]ia eternit\]ii – piatra. În acestsens, culmea «originalit\]ii» (un fel de corespondent scriptural al realiz\rii plastice has-deiene) este atins\ de mormântul Mariei Z. T\nase, care e acoperitpe toate fe]ele lui (pe cruce, piatr\ tombal\ [i borduri) cu poeziiscrise m\runt. Maria Z. T\nase, al c\rei nume este înso]itde cuvântul «autoare», a l\sat eternit\]ii versuri decon-certante, de tipul: «Ce-i cuvântul? O minune/ Prin carenatura se impune/ Îmbog\]ind o lume/ C-un farmecf\r-de nume/ (…)».

Am p\r\sit Cimitirul Bellu, în acea zi de începutde aprilie, p\truns pân\ la oase de frig; vremeaera urât\, iar epitetul predilect al textelor funebreera «rece». Eu fusesem «trec\torul», ai c\rui«pa[i» trebuiau opri]i pentru a i se transmitemesaje de tot felul. Când am realizat c\ frecven]ainvoc\rii «pa[ilor» nu poate fi justificat\ decât deo percep]ie de la firul ierbii, am început s\ m\ întrebdac\ nu cumva, pe lâng\ reprezent\rile care mi sepuseser\ în scen\, eu însumi nu oferisem un specta-col. Eram eu oare sigur c\ acea comunicare se realizasenumai într-o singur\ direc]ie?

84

MIRCEA C|RT|RESCU

Colea,-n tin\

De vreo cincispreze ani locuiesc în Colentina, pe strada Nada Florilor. E o strad\ înform\ de L care str\bate un soi de ghetou muncitoresc: blocuri identice, zugr\vite în verdeînchis, cenu[iu [i ocru, a[ezate doar la o palm\ unele de altele, atât cât s\ lase loc, întreele, unor înguste zone de parcare. O mi[un\ de pisici de toate culorile se strecoar\ print-re ma[ini, b\t\toare [i pubele rev\rsate, ducând în gur\ câte-o ghear\ palid\ de g\in\sau distrându-se sadic cu câte-un [obolan înc\ viu. C\]ele cu ]â]e roze [i umflate ca ni[tetumori î[i ap\r\ viteje[te puii cu boturi negre ascun[i pe sub vreo plac\ de beton. Cl\dirilecele mai impozante de pe strada mea sunt centrala termic\ [i dispensarul. Acestuia dinurm\ i se repar\ zilele astea acoperi[ul: de diminea]\ pân\ seara ni[te muncitori urc\ peteras\, cu un scripete, cauciucuri de ma[in\, c\rora le dau foc sus, sub cazanele de smoal\.Fumul, spectaculos de negru, se r\spânde[te peste tot cartierul o dat\ cu vântul prim\verii.Cât despre centrala termic\, ea este o cazemat\ de beton ruinat\ aproape cu des\vâr[ire[i pe zidurile c\reia sunt scrise cu vopsea ro[ie cuvinte f\r\ noim\, înso]ite de semnulpentru copyright. Sunt desenate [i sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Al\turide central\ (prin a c\rei u[\ deschis\ se v\d uneori misterio[i cilindri vopsi]i în albas-tru) e un maidan atât de plin de cotarle, încât niciodat\ n-o iau pe acolo când îmi ducfeti]a la [coal\. O mare gr\mad\ de gunoi de pe acel maidan m-a f\cut întotdeauna curios:ce e, de fapt, gunoiul? Noi nu distingem, ca americanii, între waste, trash, garbageetc. Totu[i consisten]a a ceea ce numim gunoi difer\ mult de la morman la morman. Câr-pele împu]ite nu mai predomin\ în noile gunoaie. Le vezi mai mult ag\]ate prin crengilecopacilor, tot mai decolorate, an de an, pân\ putrezesc cu totul. Acum ambalajele pro-duselor electronice made in China formeaz\ o bun\ parte din materia gunoaielor.Bineîn]eles, ceea ce miroase e altceva: acela[i noroi menajer în care stau înfipte foi decaiet cu teme la compunere, acelea[i coji de cartofi [i l\turi cenu[ii.

La parterul blocului meu e un butic de tabl\ [i sticl\ în care un domn cumsecadest\ mereu citind ziarul în a[teptare de clien]i. Când nu merge liftul cobor pe sc\ri, lucrucare îmi d\ ame]eli: s\ fie oare adev\rat? Pe to]i pere]ii sunt graffiti scrijeli]i adânc, cu

CC

85

cheia, sau desena]i cu creion negru. Sunt într-o antiutopie. În tot blocul nu po]i g\si nicim\car un unghi drept. Cine sunt femeile care apar, speriate, pe la u[i? Mul]i locatari suntarabi. Al]ii sunt români de-ai no[tri: nea cutare, nea cutare. Domnu’ maistru, domnu’ ingin-er, domnu’ Nicu pur [i simplu. Se au to]i ca fra]ii. Numai noi nu cunoa[tem pe nimeni,nici m\car pe cei cu care suntem u[\-n u[\. M\-ntreb ce-o crede despre noi. Po[t\ri]anu vine în bloc decât aproape numai pentru noi. Plec\m [i venim la orele cele mai nea[tep-tate: evident nu avem servici… Mie mi se mai zicea într-o vreme dom’profesor, dar camcu îndoial\: prea sunt pletos, prea sunt numai în blugi. Acum nu mi se mai zice în niciun fel.

Când ie[i din bloc, dac\ o iei la stânga, intri în ]ig\nie. Nada Florilor e împ\r]it\ strictîn dou\: jum\tate româneasc\, jum\tate ]ig\neasc\. De la prima intersec]ie încolo nu maisunt decât ]igani. Via]a lor are loc în aer liber. To]i sunt afar\ serile. Stau în fund pe trepteleblocurilor [i vorbesc la nesfâr[it. La fiecare scar\ de bloc câte o ]iganc\ vinde semin]e.Fetele tinere, în papuci, fardate [i cu p\rul nesp\lat, stau [i ele jos, pe borduri, [i vorbescla fel ca to]i ceilal]i: nu exist\ fraz\ f\r\ erudite aluzii la opera lui Kraft-Ebbing. Când trecprin ]ig\nie îmi arunc mereu privirea în casele lor, prin ferestre. Mai toate tavanele suntcu ]ur]uri lungi de mai bine de-o palm\, ca-n pe[teri. R\pirea din serai sau Cina ceade tain\ nu lipsesc de pe pere]i. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cubecule]e colorate. }iganii no[tri, din Nada Florilor, nu sunt deloc agresivi. Fire[te, în miezde noapte izbucnesc scandaluri îngrozitoare, sau alteori casetofoanele sunt date la max-imum. De necunoscu]i sau trec\tori, îns\, nu se leag\. B\ie]ii se adun\ în g\[ti [i beaubere din sticle. Arat\ destul de fioros, dar, dac\ ai nevoie [i-i cinste[ti, î]i faci treaba cuei f\r\ probleme: când m-am mutat, ei mi-au c\rat frigiderul [i aragazul pân\ la etajulopt.

De fapt, toat\ zona lor a fost la început evreiasc\. Pe o parte sunt blocuri ca al meu,dar pe cealalt\ e un mic cartier cu vile cu un etaj, destul de reu[ite, în care locuiser\ evrei.Când ace[tia au plecat, o vreme vilele s-au p\r\ginit. Vopseaua acrilic\ de pe pere]i s-acojit atât de oribil, încât fa]adele ar\tau, când m-am mutat eu în zon\, ca un psoriazis alzidurilor. În largile lor cur]i interioare î[i f\ceau nevoile vagabonzii. Geamurile erau sparte,u[ile împ\ienjenite. Îmi amintesc seara când am venit s\ v\d locul pe care avea s\ seridice blocul meu (cump\rasem un apartament care nu exista deocamdat\): era un amurgviolet, gros ca p\cura, mai diluat spre galben în zare. Peste tot atârnau de-a lungul ceru-lui fire suspendate de telefon. Cartierul acela de ruine m-a înfiorat: cum aveam s\ locui-esc acolo? {i deodat\ toat\ mândria mea de a fi reu[it s\-mi cump\r cas\ doar din banicâ[tiga]i de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în triste]ea aceea. Dup\ vreo doi ani auvenit ]iganii [i [i-au întins rufele, ca ni[te drapele, prin balcoanele mâncate de rugin\. Austat o vreme a[a, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pere]i, pân\ cineva s-a-ndurat s\ revopseasc\ totul în culori aproape acceptabile. Acum feti]ele lor cu funde ro[iiîn cozi bat mingea în singuratice cur]i interioare.

86

Dac\ treci [i de ]ig\nie ie[i în Teiul Doamnei, strad\ curb\, periculos de traversat,dincolo de care se afl\ alte ]ig\nii, între care cea mai pitoreasc\ e pe Maica Domnului.{tiu acolo câteva case cu totul fantastice: pare c\ doar pere]ii lor exteriori au r\mas înpicioare, ornamenta]i cu gorgone de ipsos [i îngeri de stuc f\râmi]at, dar de fapt ruinelesunt locuite, cum o arat\ vreun bec aprins la etaj sau vreo h\inu]\ întins\ la uscat pe unbalcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scar\ în spiral\, exterioar\, încon-jurând un turnule] cu luminatoare rotunde ca ni[te lentile. În rest, barurile [i cârciumilese ]in lan] pân\ la bulevardul Lacul Tei unde, dac\ ai ajuns, po]i considera c\ ai ie[it laliman. Urmeaz\ locuri civilizate: Circul de Stat, {tefan cel Mare [i, mai departe, Centrul.

De obicei îns\, când ies dup\ cump\r\turi, nu ajung a[a departe. O iau pe Teiul Doam-nei înapoi, spre {oseaua Colentina. Drumul e curb ca [an]urile unui disc muzical. Copacib\trâni [i usca]i se-ntind peste ma[inile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiescpeste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri [i par-fumuri. A[a cum sunt ele, magazinele astea te bucur\ întotdeauna: nu e[ti în Matto Grosso.Unele vânz\toare sunt tinere [i dr\gu]e ca ni[te top-models. Peste tot, de-a lungul str\zii,tonete cu ziare, detergen]i [i fructe. Aproape de [osea, Circa 7 de poli]ie te întâmpin\prietenoas\, cu nelipsita dubi]\ în fa]\ [i cu panoul cu poze de delincven]i. Am stat demulte ori s\ m\ uit pe pozele astea proaste, cu ]igani hido[i deta[ându-se pe un fond cade lapte, ]inând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâ[ii de hârtie dac-tilografiate la ma[in\ mecanic\, scrie, într-un stil agreabil, ce-au f\cut b\ie]ii [i cât auluat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost în\untru, într-o gloat\ duhni-toare a sub]iori nesp\late, [i am stat la coad\ vreo dou\ ore. Aveam coad\ la spate peatunci, dar în poza de buletin ie[isem a[a de pletos, c\ func]ionara m-a întrebat dac\ nusunt cumva Zdrelea haiducul. Tot în înc\perea aceea d\deam pe vremuri testul ma[iniide scris. Veneam cu b\trâna mea Erik\ [i b\team nu [tiu câte rânduri de litere, ca [i unmic text despre cauzele obiective ale dificult\]ilor economice în care se zb\tea ]ara. Atunciam cunoscut intelectualii cartierului, vreo zece cu to]ii. Unii dintre ei aveau ma[ina descris mo[tenire, o ]ineau pe [ifonier [i nici nu [tiau s\ bat\… În spatele poli]iei se audmereu l\tr\turi groase: sunt câinii-lup, to]i maiori [i colonei, locuind în cu[ti cu gradediferite de confort, dup\ gradul [i meritul fiec\ruia.

{oseaua Colentina a fost de mult un loc de hoin\real\ pentru mine. Pe la treisprezece-paisprezece ani coboram la Obor din tramvaiul 4 [i-o luam în sus, f\r\ ]int\, impregnându-m\ de praf [i de melancolia str\zii. M\ atr\gea ceva c\tre casa na[terii [i a copil\riei mele?Oricum, nu eram con[tient de asta. Treceam pe lâng\ fabrica de s\pun «Stela», cu ochi-urile ei de geam necrezut de murdare, cu putoarea de gr\sime rânced\ care-o f\cea s\semene cu o bucat\ mare de s\pun de rufe, din acelea verzulii, apoi m\ opream vremeîndelungat\ în fa]a ]es\toriilor «Donca Simo», privind cl\direa de c\r\mid\ de la intrarecu un fel de le[in, un fel de surpare interioar\: parc\ st\team în fa]a unui edificiu v\zutîn alt\ via]\, cu sute sau mii de ani în urm\. Mai târziu aveam s\ aflu c\ mai fusesemacolo, pe când mama lucra la covoare persane. Când trebuia s\-[i ia modelele pentru

88

covoare m\ trezea în rev\rsatul zorilor [i, de mân\ cu ea (s\ fi avut vreo trei ani), înaintes\ se fac\ ziu\, mergeam pe [oseaua neagr\ [i ud\, în vântul umed al verii, pân\ ajungeamla ]es\torie. M\ l\sa în curte, s\-mi privesc fe]i[oara în curbura verde a unor mari dami-gene cu chimicale [i s\ mi se fac\ fric\ de soarele ro[u care poleia deodat\ tot asfaltulîn jurul meu. Într-un târziu mama ie[ea cu cartoanele ei viu colorate în bra]e [i ne-ntorceamacas\, în camera atât de strâmt\ încât n-aveam loc în ea decât îmbr\]i[a]i, pentru ca s\se-a[eze din nou în fa]a gherghefului [i s\ bat\ mereu, ca-n fiecare zi, cu furculi]a ei decositor printre i]ele covorului abia început. Dup\ ce mai treceam de maidane cu ]evi rug-inite [i de depozite de cherestea înnegrit\ de ploi, m\-ntorceam acas\ mult mai trist decâtplecasem, de[i ie[isem tocmai ca s\ scap de triste]ea [i durerea de cap de la atât de multeore de citit [i privit în gol camera mea cu ferestre enorme din {tefan cel Mare.

Prin liceu, apoi, ne-au dus în practic\ la Teiul Doamnei, unde tocmai se construiacomplexul comercial. Nu erau pe atunci decât betoane [i sf\râm\turi de BCA, ]evi de laschele [i, în toate col]urile, mirosul insuportabil de urin\. Ne-au dat m\turi de nuiele s\m\tur\m molozul de prin înc\perile vide. Pe pere]ii diverselor camere un maniac scrisesecu verde «F… zugr\vi]e». Ne-mpiedicam mereu de zugr\vi]ele astea, ni[te b\ietane în pan-taloni [i surtucuri b\l]ate de vopsea. Se-ntindeau cu muncitorii, ni[te pu[tani [i ei, printoate col]urile. Pileau cu ei o vodc\ ordinar\, sau bere. Vorbeau la fel ca ]ig\ncile de peNada Florilor. Într-o zi, una dintre ele s-a apropiat de mine, cum st\team izolat într-uncol] (c\ci nu aveam nimic în comun, nu numai cu muncitorii, dar nici cu colegii mei) [is-a a[ezat cu t\lpile pe pantofii mei, lipit\ de mine cu hainele ei pline de var [i uitându-se adânc în ochii mei. Ap\sa atât de dureros cu t\lpoaiele bocancilor pe picioarele mele,încât numai de gânduri voluptuoase nu mi-a ars. M-am uitat înfrico[at [i uluit în ochii eitimp de vreun minut, pân\ s-a îndurat s\-mi dea drumul, întorcându-mi fundul [i ie[ind,f\r\ o vorb\, pe u[\. Cartea din mâini îmi c\zuse pe jos, în moloz. Ce Dumnezeu vroisecu asta? N-aveam s\ aflu niciodat\, c\ci, de[i am rev\zut-o apoi în fiecare zi, cu mutraei sp\l\cit\ [i cu vopseaua din p\r, nu mi-a mai dat nici o aten]ie [i a disp\rut din via]amea l\sându-mi în memorie doar acest mesaj absurd, inexplicabil, dar persistent, de vremece [i azi m\ gândesc uneori la el.

Acum îmi fac de obicei cump\r\turile pe platforma aceea, la celebrul «Ghe]u», unuldintre primele magazine alimentare privatizate dup\ revolu]ie. Prin preajm\ mai sunt unmagazin de compact-discuri [i unul chinezesc, plin de vase emailate [i elefan]i de jad.M\ privesc uneori în oglinda vitrinei de la alimentar\ prin care se v\d [iruri de conservela borcan: un tip parc\ din alt film, în jack\ de piele maro [i blugi, cu p\rul foarte lung[i cu musta]\ pe o fa]\ ciudat de îngust\. Încerc s\ m\ v\d cu ochii altuia [i s\ spunceva despre mine: imposibil. Nu sem\n a nimic, n-am vârst\ [i nu apar]in niciunei cat-egorii sociale. Nu [tiu ce caut aici.

{oseaua merge de la Bucur-Obor pân\ la podul Voluntari, de unde-ncepe drumul spreConstan]a. Pân\ la sfâr[itul facult\]ii nu fusesem niciodat\ mai departe de ceasul elec-tric de unde se desface, pe strânga, strada 7 Noiembrie. {i ajunsesem [i pân\ acolo pen-

89

tru c\ eram îndr\gostit de o coleg\ despre care aflasem din întâmplare c\ st\tea pe stra-da Peri[. Am c\utat strada pe o hart\ [i am g\sit-o prin preajma acelor locuri, a[a c\ leb\team cu asinuitate, înghi]ind zilnic praful str\zilor nepavate [i duhoarea de gaz de laun centru de butelii. Când m\-ntorceam spre cas\, dezolat c\ nici de acea dat\ nu g\sisemcasa iubitei mele imaginare (aveam s\ aflu mai târziu c\ ea st\tea, de fapt, pe Peri[ani,în Drumul Taberei, [i c\ b\tusem timp de trei s\pt\mâni de vacan]\, zilnic, acest drumde poman\; am rev\zut-o de curând [i n-am mai recunoscut-o sub feregea: e acumm\ritat\ cu un sirian) îmi cl\team gâtul cu un Cico de la un centru de umplut sifoane.Am v\zut acolo, odat\, cum marea roat\ albastr\ a compresorului scap\ din osie, izbe[teun sifon din acelea cu ]eav\ de cositor ie[ind dintr-un cioc de vultur, îl face ]\nd\ri [idesfigureaz\ o feti]\ care a[tepta la rând, cu sifoanele ei în plas\. M-am întors atunciacas\ p\tat de sânge.

La ceas întorceau [i tramvaiele pe atunci, ocolind colosala statuie a lui Neculai Colenti-na. Mai târziu, linia lui 21 s-a prelungit pân\ la benzin\ria de pe Nicolae Apostol, unde afost distrus\ o frumoas\ livad\ de meri ca s\ se fac\ rondul unde întorc tramvaiele. N-a[ fi [tiut asta niciodat\ dac\ n-a[ fi fost repartizat, când am terminat facultatea, la {coalaGeneral\ Nr. 41, chiar la cap\tul tramvaiului, al Colentinei [i al Bucure[tiului. Cum mi-am luat reparti]ia, m-am dus, emo]ionat, s\-mi v\d [coala. Drumul cu tramvaiul mi s-ap\rut, literalmente, nesfâr[it. De-o parte [i de alta – case d\r\p\nate. O excep]ie: pe stân-ga, aproape de cap\t, un fel de foi[or ciudat, un turn singuratic, solid zidit. Rolul lui învia]a mea avea s\ fie enorm, [i am [tiut asta de cum l-am v\zut (dar despre acest lucruam s\ vorbesc în alt\ parte). Am ajuns, în fine, la cap\t. Era deja sear\, [i locurile mi s-au p\rut cu des\vâr[ire pustii. Împrejurul meu se întindea, în amurgul galben, un peisajindustrial: un castel de ap\, o hal\ de fabric\, un atelier mecanic cu câteva jigodii în fa]\,trântite de-a dreptul în b\l]ile de motorin\. Am intrat pe strada [colii. Era un fel de s\tucsau o mahala cu trec\tori rari, prost îmbr\ca]i, cu înf\]i[area nec\jit\ a omului m\runt.În firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârp\. Am g\sit pân\ la urm\ [i [coala,o cl\dire veche de peste o sut\ de ani, îng\lbenit\ ca o m\sea putred\. Am intrat în curte.Aerul se f\cuse atât de ro[u, încât panourile de baschet, strâmbate grotesc, p\reau negreca smoala. Pustietatea urla, pur [i simplu, în jurul meu. M-am întors acas\ încremenitde dezolare. N-a[ fi crezut niciodat\ c\ aveam s\ r\mân acolo zece ani de zile, predândgramatic\, mâncând cu muncitorii la bufetul de la Automecanica, strângând maculatur\,sticle [i borcane, f\când recens\mântul animalelor iarna, pe viscol, ]inut la por]i de oamenidu[m\no[i [i l\trat de turme de câini. {i totu[i asta am f\cut, zece ani, zi dup\ zi: amfost acolo, ducând copiii la p\durea Andronache, traversând calea ferat\ plin\ de p\cur\,f\când medita]ii peste medita]ii ca s\ pot supravie]ui… Duminicile mergeam la talcioculpopular de la Râul Colentina, vindeam [i cump\ram discuri în coper]i jerpelite, c\r]i, ]oale,dar mai ales c\scam gura la tot ce era etalat pe jos, într-o mizerie apocaliptic\, într-omare de lume. Tocmai în ace[ti ani, cei mai mizerabili ai ceau[ismului, m-am g\sit [i eu

s\ scriu poezie, s\ iubesc, s\-mi fac o fam-ilie… Oricum, parc\ toate le-am f\cut pe dos,întotdeauna.

Mult mai târziu am aflat c\, de fapt, m-am n\scut în Colentina, la câteva sute depa[i de blocul unde locuiesc acum, ceea cem\ face s\ m\-ntreb dac\ nu cumva toat\via]a m-am învârtit în infernul \sta încer-când s\ ajung înc\ o dat\ acolo, la casaaceea magic\, în camera aceea interzis\…«Când st\team pe Silistra, când erai tufoarte mic…» îmi tot spunea mama când î[iamintea de acele vremuri, a[a încât însu[iacest nume, Silistra, este sensibil în mintea

mea ca o fiin]\ vie, o larv\ cu pielea moale [i vulnerabil\. Localizam îns\ foarte vag stra-da asta, de care-mi aminteam ca prin vis, sau ca de un loc v\zut într-un vis. Trebuia s\fie undeva dincolo de [osea, cam între Ziduri Mo[i [i Doamna Ghica, dar nu eram sigurnici m\car de asta. M-am afundat, totu[i, de câteva ori în cartierul acela – o mahala întoat\ regula – dar n-am dat de strada cu pricina. Am întrebat oameni b\trâni, care to]iî[i aminteau de numele \sta. Era «pe-aici, pe undeva», dar pe unde? Abia când, la cap\tulmultor drumuri, mi-a trecut prin cap s\ pomenesc de propriet\reasa casei unde m\n\scusem, faimoasa Ma’am Catana, b\trânii s-au dumirit, [i o mamaie m-a dus, aproapede mân\, în locul unde tr\ise, despotic, propriet\reasa. {i brusc m-am v\zut în fa]a uneicase care exista de mult în mintea mea, aureolat\ de suferin]\ [i nebunie. Casa în form\de U, cu leandru mirosind extatic, cu galerie la etaj, acum p\r\sit\, aproape o ruin\, cugeamuri sparte, cu tocurile u[ilor smulse… Intrând în curte, m-am l\sat în voia memorieicorpului, care m-a purtat sus, în aripa stâng\, pe scara complet putred\, m-a-ndreptatspre al doilea holi[or cu tapetul de hârtie muceg\it [i m-a oprit în fa]a u[ii stacojii, ceade care se leag\ într-un fel tot ce am scris vreodat\, pentru c\ tot ce am scris a fost cas\ pot ajunge acolo. Am deschis u[a. Pere]ii od\ii cu ciment pe jos, unde v\zusem lumi-na zilei, erau de paiant\. Pe jos era doar un pre[ de zdren]e, b\l]at. Pe ma[ina de g\titst\tea un fier de c\lcat cu c\rbuni. Iar pe pat st\tea mama, cu aerul ei modest pe care l-a avut întotdeauna, dar tân\r\ [i cu p\rul sticlind în lumina fraged\ din fereastr\…

Dup\ câteva luni m-am întors pe Silistra (care acum se nume[te Pâncota) ca s\ facni[te fotografii cu casa. Aveam un aparat Polaroid [i vreo zece filme, dar toate preg\tir-ile mele nu mi-au mai servit la nimic. Toat\ strada fusese între timp demolat\ [i-n loculei se-ntindea un mare maidan pe care cei din jur apucaser\ deja s\ ridice mun]i de gunoaie:carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robine]i rugini]i, ziare folosite ru[inos… Mu[teverzi bâzâiau, zburând cu o vitez\ de necrezut, peste putoarea dulceag\ a locurilor… Oc\ru]\ tras\ de-un cal, plin\ de sticle goale, era oprit\ aproape de locul unde fusese casa.

90

}iganul z\cea pe capr\ ca un sac de cartofi, iar ]iganca aduna sticle de pe maidan în poala[or]ului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parc\ a[ fi pierdut [ansa vie]ii mele.Îmi f\cusem planul nebunesc s\ cump\r acea odaie [i s\ vin s\ stau, m\car din când încând, acolo. E singura cas\ pe care mi-am dorit-o vreodat\. Cum ar fi ar\tat nop]ile dor-mite acolo, în farmecul intens al od\ii albite de lun\? {i nu m-a[ fi trezit oare în vreodiminea]\ în mirosul oalelor fierbând pe ma[ina de g\tit [i, alergând afar\, n-a[ fi g\sit,ap\rut\ înc\ o dat\ pe p\mânt, curtea aceea din centrul lumii, cu b\trânul Catana stândpe prag [i curcanul înfoindu-[i penele [i Gioni alergând în trei picioare [i nenea Nicu B\r\zându-se într-o oglinjoar\, chiar în mijlocul cur]ii? {i Victori]a, hoa]a de buzunare, carem\ iubea ca pe copilul ei, nu avea s\-mi aduc\ din nou rahat moale [i verde, pudrat cuzah\r [i biscui]i pu]in ar[i? {i tanti Coca, prostituata cuminte [i timid\, n-avea s\ m\ iaîn bra]e din nou, impregnându-m\ cu parfumul ei, pe care l-a[ recunoa[te oricând [i ori-unde? {i rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimine]ii…

Am traversat [oseaua [i m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lâng\ [irul de pubelerev\rsate. Am trecut cu mâinile-n buzunare pe lâng\ pu[timea ce juca fotbal cu piciorulîn mijlocul str\zii [i am intrat pe Nada Florilor. În holul blocului cu firm\ ro[ie ca de bor-del z\cea un câine bolnav, parc\ strivit, c\scând din când în când din bot. I-am dat bun\ziua domnului cu buticul [i am urcat pe sc\ri, c\ci liftul era iar\[i defect. M-am întrebatdin nou dac\ nu cumva visez: ororile scrijelite pe pere]i. Duhoarea de ciorb\ [i de tocan\.Ghenele supurânde. Gospodinele deschizând u[a [i urm\rindu-te înfrico[ate.

Ajung în fine sus, la opt, descui [i lumina bibliotecii mele iradiaz\ din capul holului.Las plasele la buc\t\rie [i intru în living. M\ trântesc pe fotoliu. R\mân cu ochii în gol.Slav\ Domnului, sunt acas\.

91

92

MONICA PILLAT

Drumul Taberei

Înainte de a locui în cartierul Drumul Taberei, am stat în casa bunicii, pe o strad\veche, umbrit\ de castani. Acolo, în copil\rie, la geamul od\ii mele, diminea]a se vedeaucapetele albe ale trandafirilor, iar dincolo de zidul gr\dinii se profila pe cer coroana decrengi a unui cais. Cei care veneau la noi vara [i se a[ezau la masa din curte, sub ramuriler\coroase ale pomilor, spuneau c\ familia noastr\ tr\ia pe o insul\, în mijlocul Bucure[tiu-lui, într-atât se deosebea acel fragment de lini[te [i verdea]\ de restul ora[ului.

Îmi aduc aminte de plimb\rile de duminic\, pe vremea când mergeam cu p\rin]ii meipe uli]ele care duceau spre mân\stirea Antim, spre Dealul Mitropoliei sau spre parcul Carol.Mai simt [i acum farmecul luminii [i miresmele suind din gr\dinile singuratice, tihna [ialeanul pe acoperi[urile ro[ii, fumul ie[ind alb\strui din hornuri. Lumea atunci îmi p\reamai rarefiat\, drumurile printre [irurile t\cute de case erau înc\rcate de vraj\. Poate pen-tru c\ în spatele fiec\rui zid se întrez\rea o curte, zvâcnea câte un trunchi sau ciripeavreo pas\re, cineva uda florile, altcineva citea pe un scaun balansoar în gr\din\, o pisic\se vedea torcând la fereastr\, de dup\ por]i veghea un câine. Uneori din vreo înc\perese auzea afar\ o muzic\ de pian.

Pe Calea Rahovei, unde treceam zilnic, se afla un mic atelier de remaiat ciorapi, [ide câte ori veneam de la [coal\, vedeam profilul palid al unei mig\loase cus\toare, aple-cat sub razele l\mpii. Obi[nuiam s\ deschid u[a [i s\ intru, pentru a vorbi cu ea câtevaminute. Nu i-am [tiut niciodat\ numele, dar ochii ei înce]o[a]i de lucru [i zâmbetul de lasfâr[itul zilei m-au înso]it de-a lungul vie]ii ca amintirea unui tablou de neuitat.

Când se apropia vara, p\rin]ii mei m\ duceau seara la o cofet\rie cu gr\din\, la cap\tulC\ii Rahovei, [i mâncam to]i trei înghe]at\ de ciocolat\ cu fri[c\, sub cupola copacilor.Mai erau câteva mese doar, a[ezate afar\, iar oamenii pe atunci vorbeau pe [optite, orches-tra suna în surdin\, [i se crea o intimitate aparte, o complicitate între cei prezen]i. Maitârziu mi-am dat seama c\ pentru pu]in\ vreme avusesem bucuria, dar [i triste]ea de aprinde pâlpâirile unui fel de a fi [i de a tr\i care se stingea.

DD

93

Când ne-am mutat în Drumul Taberei, în 1970, era septembrie [i cartierul, fiind înplin\ construire, era un [antier. Tata alesese aceast\ parte a Bucure[tiului pentru c\ înce-pea cu o biseric\ [i pentru c\ strada principal\ era str\juit\ de pomi.

Ne-am instalat într-un apartament de trei camere, într-un boc cu zece etaje. De laferestre se vedeau zidurile blocurilor vecine [i în fa]\ – un teren viran, unde la începutse aruncau gunoaiele [i se t\iau puii [i g\inile. Mi-a r\mas în minte, din aceast\ prim\faz\, zbaterea p\s\rilor albe, f\r\ cap, pe p\mântul cenu[iu, acoperit cu de[euri.

Când veneam de la Facultate, z\ream de la r\spântia str\zii obrazul alb al bunicii, ochiiei adânc încerc\na]i uitându-se de pe balcon la mi[carea trec\torilor [i la pustiul de betondin fa]\.

Dup\ vreo doi ani, oamenii din bloc n-au mai suportat nici ei priveli[tea zilnic\ [i aînceput plantarea pomilor, sem\natul ierbii [i al florilor. Parcul din Drumul Taberei s-aamenajat cam tot atunci, prin grija unor [coli care au adus elevii s\ pun\ r\saduri [i s\s\deasc\ puie]i. Administra]ia spa]iilor verzi î[i f\cea sim]it\ prezen]a prin diverse efor-turi organizate, astfel încât treptat, cenu[iul zidurilor a fost întrerupt de apari]ia firav\ aplantelor aduse din pepiniere [i din sere.

Via]a în bloc nu mi s-a p\rut prea diferit\ de cea de dinainte. Un apartament este [iel o insul\, iar lumea din jur poate r\mâne la fel de discret\ [i de îndep\rtat\, fiind totu[inesperat de aproape. Ea p\trunde prin ziduri, dac\ sonorul aparatelor de radio [i al tele-vizoarelor e pus mai tare, dac\ vecinii de deasupra apartamentului danseaz\, po]i con-stata chiar [i cine face pa[i gre[i]i, ie[ind din ritm, ori când se ceart\ o familie de al\turi,mânia te inund\ din afar\.

Dar sunt [i momente când oamenii, pe care îi vezi mai rar, de[i locuiesc în preajmata, particip\ f\r\ veste la bucuriile [i la durerile tale. Când am ie[it din bloc, îmbr\cat\ înrochie de mireas\, am fost înconjurat\ de copiii care se jucaser\ pân\ atunci pe strad\,iar lumea deschisese geamurile [i se uita la ce se întâmpla, participând din curiozitate,din nostalgie, la începutul nun]ii mele. Când a murit tata, câ]iva vecini au venit s\ stea lapriveghi, «din solidaritate», cum a spus atunci cineva, [i unii au adus chiar ghivece cuflori.

}in minte c\ abia duceam în spate o mochet\ pe care o cump\rasem de la magaz-inul Favorit, când mai multe feti]e [i b\ie]i au s\rit s\ m\ ajute, formând în urma mea un[ir indian, cu mâinile ridicate spre a-mi u[ura povara.

M-am întrebat adesea care e diferen]a dintre comunitatea unui sat [i cea a unui bloc.Poate c\ într-un bloc rela]iile dintre oameni sunt mai imprevizibile, leg\turile mai vagi,dar exist\ totu[i un ciudat sentiment al apartenen]ei, care iese la lumin\ când ]i se parec\ nu ai pe nimeni în preajm\.

Dup\ cutremurul din 1977, dup\ Revolu]ia din decembrie 1989, dup\ alegerile dinnoiembrie 1996, am observat cu uimire clocotirea str\zii, transformarea singur\t\]ilorîntr-o entitate vie, oameni care nu se [tiau vorbeau unii cu al]ii de parc\ se cuno[teaude totdeauna, însufle]irea de pe str\zi [i din magazine se perpetua în autobuze [i tram-

94

vaie, lumea ie[ea afar\ s\ comenteze evenimentele. Am avut vreme s\ v\d anima]ia mul-ticolor\ a vocilor pro [i contra, violen]a opiniilor, agita]ia manipulat\ la cozi, dar am fostatent\ mai ales la cre[terea t\cerii ca form\ de exil [i de rezisten]\. Am auzit agitatori alec\ror cuvinte se loveau de impenetrabilul zid al mu]eniei colective, fraze care nu-[i maig\seau ecoul nic\ieri.

Când m-am întors dup\ zece luni, din America, dup\ o burs\ de cercetare, [i am f\cutprimul drum în Pia]a Moghioro[, într-o duminic\ noroioas\ de noiembrie, în 1993, m-acuprins brusc o fericire visceral\. Trotuarele erau pline de ap\, era fum, mirosea a mititei,un ]\ran pilit începuse s\ cânte lâng\ tejgheaua cu ceap\, dar eram în sfâr[it acas\. Pen-tru mine America a fost o minun\]ie. Mi s-a deschis mintea, mi s-au spart orizonturile,am înv\]at enorm dar acolo mi-am dat seama c\ r\d\cinile mele sunt în alt\ parte. O pri-eten\ mi-a m\rturisit c\ în timpul [ederii ei în Anglia avusese senza]ia continuu, chiar [iîn c\ma[\ de noapte, c\ se afla în vizit\, [i când dormea, avea somn de musafir.

Pân\ în 1990, mersul la pia]\ în Drumul Taberei echivala cu o autoflagelare. Pân\ s\ajungi s\ cumperi ceva, marfa se termina, iar lumea isterizat\ de a[teptare pleca înjurândsau plângând, cu plasele goale. Am v\zut o femeie murind la coad\, într-un magazin, iarvecina mea de etaj s-a pr\p\dit, dup\ ce st\tuse la rând s\ ia unt.

Aud [i acum vocea câte unui vecin vestind din toate puterile, pe strad\, ce alimentes-au adus într-o parte sau alta a cartierului. O[ti de pensionari palizi [i nedormi]i plecauînainte s\ se crape de ziu\ pentru a-[i asigura un loc în fa]\ la u[a încuiat\ a vreunuimagazin. Era [i atunci o solidaritate t\cut\ a «comunit\]ii de blocuri», c\ci ]elul aceloroameni nu era s\ cumpere doar pentru ei, ci s\ aduc\ [i vecinilor, s\ ]in\ rândcuno[tiin]elor, s\-[i spun\ p\surile de o via]\, în lungul r\stimp al a[tept\rii la coad\.Via]a lor se m\sura în micile trofee pe care le smulgeau cenu[iului.

Cu ani în urm\, când, iarna, al\turi de colegii mei de la Facultatea de limbi str\ine,eram nevoit\ s\ ]in cursuri la o temperatur\ de minus trei grade, am avut dovada aceleia[isolidarit\]i. Vorbeam într-o clas\ înghe]at\, studen]ii st\teau în b\nci cu paltoanele pe ei[i nu mai puteau lua nici noti]e pentru c\ le amor]iser\ degetele de frig în m\nu[i. Atun-ci i-am întrebat dac\ nu vor s\ termin\m lec]ia mai devreme, iar unul dintre ei mi-a r\spunsc\ acas\ era la fel de frig, c\ acolo fiecare era singur dar c\ în clas\ aveam avantajul dea fi împreun\.

Vitrinele goale ale Bucure[tiului din anii premerg\tori Revolu]iei mi s-au fixat în mem-orie, mai ales în urma unei întâmpl\ri care acum m\ face s\ zâmbesc, dar la acel momentmi s-a p\rut c\ venea dintr-un co[mar.

Era o zi ploioas\ de sfâr[it de toamn\, veneam de la Facultate cu o prieten\ [i eraatât de rece c\ am vrut s\ ne ad\postim undeva. Vizavi de Scala se afla o cofet\rie, sin-gura deschis\, la ora aceea, [i am intrat. Pe rafturi nu se vedea nimic, în galantar erapustiu. La pu]in\ vreme dup\ ce ne-am a[ezat la o mas\, în înc\perea goal\, a ap\rut ofat\ obosit\, dar curat\, cu un [or] alb în fa]\, [i ne-a întrebat ceremonios «ce dorim s\servim?» Surprins\ de întrebare, am replicat: «Ce ave]i?» «Nimic», a r\spuns ea. «De

95

ce ne-a]i mai întrebat?» m-am mirat. «Era datoria mea s\ o fac», ne-a l\murit cu acela[iton sec. Pe loc mi-a venit o idee. «Ne pute]i aduce câte un pahar cu ap\?» «Nu curge»,a r\spuns. «Dar ne l\sa]i s\ st\m aici pu]in?» am mai spus. «Asta se poate», a consim]it.

Plimb\rile duminica în Drumul Taberei din anii ‘80 ani erau pl\cute când ningea, oricând înverzeau copacii [i ne duceam în Parcul de lâng\ Pia]\ s\ vedem cât au mai cres-cut pomii planta]i odinioar\ de elevi. Pe anumite alei, arborii se în\l]aser\ destul de mult[i în aer vara mijeau fo[nete de p\dure. La începutul lunii august, din toate «spa]iile verzi»,noaptea începeau s\ ]ârâie greierii, [i în dep\rtare se auzea câte un câine l\trând. Natu-ra exilat\ se întorcea treptat în locurile special amenajate.

Din 1990 încoace cartierul s-a schimbat cu repeziciune. Au ap\rut una lâng\ altagherete, magazine ca ni[te colivii de sticl\ [i mai ales au început s\ apar\ culorile în afi[e[i reclame. Tarabele de tot felul au prins s\ dialogheze cu trec\torii. La fiecare pas s-aprefigurat o tenta]ie. Copiii care se hârjoneau pe strad\ au trecut la biliard sau se dis-treaz\ cu jocuri mecanice. Pentru pensionari, de curând s-a montat, lâng\ sta]ia DrumulTaberei 34, o tarab\ cu jocuri de noroc, unde uneori dac\ introduci o fis\, po]i câ[tigapatru sau cinci. Ieri am v\zut un om cu un papagal care scotea bilete dintr-o p\l\rie [iî]i aflai viitorul scris pe hârtie. Micile gr\dini de var\ s-au întins pân\ spre [antierul delâng\ Pia]\ unde se construie[te o biseric\ romano-catolic\. Adolescen]ii, care [edeaupân\ târziu sub pomii de lâng\ blocuri, merg la «terasele» în[irate pân\ la cap\tul cartieru-lui. Via]a de noapte, absent\ cu totul pân\ mai ieri, face strada principal\ s\ zbârnâie [is\ duduie de muzici.

Pe nea[teptate, pentru mine, timpul a intrat în alt ritm. Lumea se opre[te, se uit\,compar\, comenteaz\, î[i face iluzii. Drumul spre pia]\ a devenit o aventur\, nu numaidin cauza pre]urilor, ci mai ales pentru c\ avalan[a de m\rfuri [i de solicitan]i e atât demare sâmb\ta [i duminica încât nici nu ai loc s\ te strecori. De[i totul e scump, lumeanu mai e isterizat\, oamenii nu se mai gr\besc, nu se mai calc\ în picioare pentru unlucru sau altul. Mul]i vin doar s\ se uite, ca la spectacol. Num\rul cer[etorilor b\trâni s-a înmul]it. Cu toate acestea, ochii multor trec\tori nu mai privesc în p\mânt, am v\zutpe unii zâmbind.

Între noii vânz\tori [i cump\r\tori se creeaz\ simpatii [i complicit\]i inedite. De pild\nu apuci s\ spui ce vrei s\ iei c\ vânz\torul ]i-o ia înainte, oferindu-]i ceea ce [tie c\ alegide obicei. Cape]i astfel sentimentul c\ în sfâr[it îi pas\ cuiva [i de tine, de[i o asemeneacertitudine poate fi u[or spulberat\ de alt vânz\tor din preajm\. Cel pu]in ai o alterna-tiv\.

N-a[ putea încheia aceast\ schi]\ a cartierului meu f\r\ a pomeni ceva desprenumero[ii s\i câini. Cu ani în urm\, rareori se vedea vreun dul\u liber pe strad\. În copil\riamea, câinii l\trau totdeauna din spatele por]ilor [i a grilajelor, [i [tiam toate cur]ile încare se aflau, a[a c\, fiindu-mi fric\ de ei, mergeam pe mijlocul str\zii.

Frica mea de câini a încetat într-o diminea]\ târzie de octombrie, în 1989, când tre-ceam spre Facultate, traversând Pia]a Palatului. Ora[ul p\rea pustiu la ora aceea [i stra-

96

da era p\zit\ de mili]ieni. La un moment dat, în lini[tea încremenit\ s-a ivit un câine deo blânde]e infinit\. Dac\ Dumnezeu s-ar uita la mine, doar El ar putea avea o asemeneaprivire. Câinele s-a apropiat alene de unul dintre mili]ieni, [i m-am oprit din mers ca ]intu-it\. Omul s-a uitat de sus la animal, a privit în jur, avea spectatori, a[a c\ a luat o piatr\[i a aruncat-o în el. Câinele nu s-a ferit, ci a venit mai aproape, dând din coad\, ca puspe joac\. Atunci mili]ianul l-a lovit cu cizma, într-o ur\ de neîn]eles. M-au podidit lacri-mile. M-a izbit pân\ în suflet dezn\dejdea. Putusem îndura mizeria [i lipsurile, nedrep-tatea [i minciuna, fanfaronada vidului, dar noua r\stignire la care luasem parte îmi nimi-cise într-o clip\ puterea de a supravie]ui. În acel moment am sim]it c\ moartea era prefer-abil\ vie]ii. O lun\ mai târziu, în Bucure[tiul însângerat, disperarea, care venea de pre-tutindeni, striga: «vom muri [i vom fi liberi».

Acum nu m\ mai tem de câini. Ei au umplut tot ora[ul, iar Drumul Taberei nu faceexcep]ie. De[i se înmul]esc alarmant de repede, sunt ocroti]i de vânz\torii din micile mag-azine ap\rute în ultima vreme. Copiii le fac ad\posturi în cutii de carton c\]elelor care aupui, se joac\ cu ei la soare, de câinii b\trâni au grij\ unii pensionari. Am observat c\ haiteîntregi se mobilizeaz\ s\ latre câte o ma[in\ care circul\ pe carosabil, sau câte un pieton.Nu-mi explic de ce r\mân impasibili când trec al]ii. Un resort l\untric îi face f\r\ vesteagresivi fa]\ de cineva, nea[teptat de buni fa]\ de altcineva. Rareori te latr\ un câine dac\îi vorbe[ti.

Câinilor din Drumul Taberei le e team\ de o anume t\cere a oamenilor, de gesturilebru[te, de glasurile r\stite. Altfel sunt cumin]i [i tânjesc s\ fie mângâia]i. Nu mai au st\pâni,nu mai au cur]i [i case de p\zit, sunt ai str\zilor, ca [i copacii [i firavele spa]ii verzi, pu]inelef\râme care ne-au mai r\mas din rai.

97

MIRCEA ALEXANDRESCU

«Str\zile au amintiri»

Urbea noastr\ v\zut\ cu ochi de cineast? A fost ea oare invocat\ nu numai ca decordar [i ca personajul care este?

O cât de fugar\ incursiune în centenarul celei de-a [aptea arte ne reveleaz\ profundeata[amente demonstrate nu numai fa]\ de vedete, povestiri pline de ritm, surprize, sus-pans, emo]ii [i idei, dar [i pentru ora[e, metropole, chiar [i pentru imaginate megalopolis-uri. Filmul le-a preluat ceva din aura de legend\, din povestea fiin]ei lor, din farmecul [imisterul unor str\zi sau cl\diri, mari sau aparent m\runte, neînsemnate pentru privireatocit\ cotidian\. Luate în obiectiv, ele au început s\-[i reverse vraja, s\ desc\tu[eze tre-cute [i deloc obi[nuite vie]i, întâmpl\ri petrecute [i p\strate între ziduri, cur]i, por]i oriportaluri ce se ivesc asemenea unor praguri sau poate lespezi care ascund taine. C\ci,str\zile au, într-adev\r, amintiri – a[a cum inspirat î[i alesese titlul un film de-al nostru,acum destul de mul]i ani, film care nu a dus, totu[i, prea departe inspira]ia captiv\ parc\în titlu. Str\zile au amintiri, dar ele nu se las\ evocate f\r\ atmosfera care le este con-substan]ial\, le-a ocrotit [i cu care, la drept vorbind, se [i confund\ de la o vreme.

Pentru Fellini, Roma era totul. În 1972 nici nu s-a trudit s\ pun\ unuia dintre filmelelui, caracterizante, decât titlul: Roma, adev\rat reper, materializare a concep]iei lui potriv-it c\reia via]a trebuie privit\ ca o c\l\torie [i o continu\ îndep\rtare de lucrurile cunos-cute, precum [i ca o p\trundere în necunoscut. A[a [i numai a[a începe s\ se conturezeacel univers miraculos, atât de specific crea]iei felliniene. Roma însemna pentru realiza-torul Clovnilor, al acelui La Strada, începutul [i sfâr[itul peregrin\rii sale artistice, uni-versul s\u cinematografic. Dup\ film, i-a închinat Romei o încercare, o m\rturisire liter-ar\ de dimensiunea unui roman. Roma a însemnat pentru el Patrie, Parnas, Purgatoriu,Iad, a însemnat totul, chiar dac\ Rimini natal î[i imprimase marca lui de ora[ al provin-ciei italiene cu evenimentele lui care nu dep\[esc hotarele locului, cu lumea lui zbuci-umându-se printre ziduri ce p\reau c\ o vegheaz\ [i o înso]esc st\ruitor [i fratern, de lana[tere la nefiin]\. Roma îns\ i-a fost, i-a devenit lui Fellini mai mult decât un ora[, o

98

metropol\, o aglomerare de str\zi cu o inconfundabil\ monumentalitate dar nucovâr[itoare, ci la scar\ uman\: a devenit pentru el Mama-Roma, a[a cum acela[i cadrucitadin avea s\ fac\ din Anna Magnani, pentru italianul mic sau mare, Mama-Italia. Pen-tru «Il Fellini» – cum avea s\-i spun\ un american magului Cet\]ii filmului din Cetateaetern\ – ora[ul de pe Tibru avea s\ devin\, s\ fie convertit într-un univers de farmec, defream\t, parcurgând toat\ scara emo]iei umane (chiar dac\ str\zile Romei erau re-cre-ate pe platoul de la Cinecittà). Rossellini, c\ruia Fellini îi fusese asistent, tot de Roma seîndr\gostise atunci când i-a descris dramaticele întâmpl\ri de «Ora[ deschis». {i atâ]iaal]ii dup\ ei în cinematrograful peninsular. Dar [i Berlinul în ruin\ i-a dat lui Rosselliniprilejul unui portret de ora[ r\pus, calcinat, dincolo de disperare [i suferin]\, cu oamenimi[unând printre ruine, supravie]uind printre ziduri moarte, la ad\postul lor. Prin 1927,Ruttmann îl descrisese ca pe «o simfonie». Acum era un cimitir, iar recentul «Berlin –Alexanderplatz» îl proiecteaz\ ca pe un loc predestinat unei tragedii care a oprit timpulîn fa]a ei.

Ca s\ nu mai st\ruim asupra destinului cinematografic al Parisului lui Prévert [i Clair.Dar parc\ numai al lor? Dar parc\ numai aceste ora[e sau metropole [i-au dep\[it condi]iadevenind adev\rate personaje pentru lumea filmului? Ceea ce au c\utat [i caut\ [i azimul]i [i de seam\ cinea[ti, atunci când î[i situeaz\ povestirile într-o a[ezare uman\, într-una anume, este s\ simt\, s\ descopere [i s\ transmit\ spiritul locului, atmosfera [i par-fumul lui, ceva inefabil dar vital pentru ca întâmplarea dramatic\ s\ transforme o a[ezare,o geografie într-o prezen]\, într-un partener al povestirii amplasat\ în acel context. Impor-tan]i, mari cinea[ti [i-au meritat renumele [i pentru c\ au izbutit s\ transforme un ambi-ent într-un vector al destinelor: Tarkovski, de pild\, sau Antonioni [i, înaintea lor, JohnFord pentru care Vestul s\lbatic, cople[it de ar[i]\ [i usc\ciune, s-a pref\cut într-o agora.

Pe malurile Senei române[tiBucure[tiul nostru, Urbea lui Bucur, cum este sau, mai curând, cum era alintat ora[ul

de pe Dâmbovi]a, f\g\duia s\ devin\ la rândul lui un asemenea loc de predestinare dra-matic\, de poezie [i tain\, un suflu poetic a[ternându-se peste uli]e [i mici pie]e ascunsesub salcâmi ori ireal troienite iarna, ap\rându-[i cu zel surprizele [i refugiile ca în spa]iilelui Dionis al lui Eliade sau Sub pecetea tainei.

Îndr\znesc o afirma]ie care poate p\rea abisal\: Bucure[tiul – mai ales cel cu poeziaunei r\scruci de vremi [i lumi – al drumurilor dintre Occident [i Orient, aici unde seîntrep\trund graiuri [i obiceiuri, toate contopite în esen]a locului, aici la por]ile Orientu-lui «ou tout est pris à la légère», Bucure[tiul acesta – cândva foarte cosmopolit, care tr\iaîn pas cu moda [i cu modele, cu vitrinele lui rafinate alternând cu cârciumi [i gr\tare cumititei, la curent cu toate nout\]ile când viteza de propagare a informa]iei era cu multmai mic\ – Bucure[tiul acesta este înc\ prea pu]in cunoscut. Cinea[tii s-au apropiat[ov\ielnic [i s-au retras precipitat (sim]ind, poate, primejdia ereziei ideologice) de Cio-

99

coii… lui Filimon, de superba prefigurare a lumii [i a locului f\cut\ de Ion Marin Sadoveanuîn Sfâr[it de veac… Cu ani în urm\, într-un film de televiziune, se încercase o invocarea viziunii lui Mateiu Caragiale despre Bucure[tii [i bucure[tenii cam aceleia[i perioade.Avea darul – îmi amintesc – de a fi sugerat prin atmosfera aproape ireal\, diafan\, o lume[i un timp, aceast\ atmosfer\ p\rând c\ ascunde un regret ca [i teama de a-l m\rturisi.

Descrierea atât de înc\rcat\ de afec]iune pentru urbea lui, f\cut\ de Bacalba[a n-ainspirat pe nimeni (chiar dac\ autorul ei a fost pomenit adesea). Calea Victoriei în viz-iunea lui Cezar Petrescu a devenit subiect de film (acum peste dou\ decenii), dar tocmaiea se vedea mai pu]in, neglijat\ pentru o galerie de personaje care p\reau aduse mai curânddintr-o galerie a figurilor de cear\. {i totu[i, exist\ o Calea Victoriei înf\]i[at\ cu imens\afec]iune [i, mai ales, cunoa[tere, de c\tre Crutzescu, într-o lucrare incomparabil\. Înajunul celui de-al doilea r\zboi mondial, îl puteai întâlni – de fiecare dat\, pe acela[i tro-tuar drept al arterei principale [i fundamentale, a[ numi-o, a urbei când porne[ti dinsprePia]a Victoriei spre Cercul Militar – pe diplomatul f\r\ pana[ul cancelariei ambasadori-ale, om extrem de rezervat [i, parc\, timid. Ai fi zis c\ a pornit s\ se plimbe ie[ind de laMinisterul de Externe, pe atunci într-o cl\dire ce-avea s\ cunoasc\ [i ea, curând, cruz-imea buldozerelor (voca]ia demol\rii nu ne este de azi, de ieri). Crutzescu îi [tia C\ii Vic-toriei fiecare istorie [i istorioar\, fiecare cl\dire, curte sau gr\din\, nici o piatr\ de pe cal-darâm nu avea pentru el secrete. {tia când [i cum se petrecuse «competi]ia» fa]adelorîmpinse cu o palm\ mai spre centrul str\zii, pentru a fi mai ceva decât vecinul (c\ci înaintede a fi intrat sub pulpana lui Conu’ Iancu, s-a cam tr\it sub aceea a lui «[tii tu, b\, cine-s io?»). Aceast\ «Calea Victoriei» este un tezaur de cunoa[tere, dar, mai ales, oemo]ionant\ prob\ de dragoste pentru urbe [i farmecul ei.

Ora[ul [i lumea luiBucure[tiul cel real, ora[ul ale c\rui argumente ambientale [i culturale a[teptau s\

fie v\zute [i ar\tate, a fost – pentru lumea artei care s-a impus o dat\ cu secolul – cerc-etat [i «luat în vizor» mai temeinic de c\tre jurnali[tii-cinea[ti, jurnalele de actualit\]i, doc-umentari[tii [i realizatorii de scurt-metraje, documentare sau de fic]iune.

R\mâne, sau îmi r\mâne, pilduitoare o secven]\ con]inând defilarea trupelor românepe Calea Victoriei. Evenimentul este surprins pe traseul dintre «Cap[a» [i «Hotel Bule-vard» (ast\zi ca [i ieri), la întret\ierea C\ii Victoriei cu Bulevardul Elisabeta (de-atunci).Privirea operatorului a c\utat s\ re]in\ nu numai spectacolul militar – solemn, demn [icaden]at – dar [i vibra]ia nest\pânit\, dezordonat\, emo]ionat\, a celor de pe trotuare, apublicului cuprins de fream\t, agita]ia b\rba]ilor îmbr\ca]i de s\rb\toare, cu gulere «TakeIonescu», ghetre [i m\nu[i albe, a cucoanelor purtându-[i cu mândrie [i convingerep\l\riile, ele însele spectacol vestimentar, prelungire superb\, a[ spune inegalat\ pân\ast\zi, a acestui articol vestimentar purtând pecetea acelei belle epoque, ca [i prezen]a,nici o clip\ uitat\, a cl\dirilor martore ale evenimentului. Nimic «pus-în-scen\», totul pre-

100

luat – cu entuziasm [i candoare de pioner al acestei arte – [i oferit unui public care, întimp ce recuno[tea locul, se minuna, probabil, c\ el nu-l v\zuse înc\ atât de captivant.Primele actualit\]i române[ti [i întreprinz\torul Paul Menu au pus lumea noastr\ pe flux-ul evenimen]ial [i, ani de zile, f\r\ plan [i planificare, ba chiar la voia întâmpl\rii [i a întâm-pl\rilor, actualit\]ile cinematografice se purtau între «evenimentul» Târgului Mo[ilor –cu exotismului [i picanteriile lui – pân\ la inunda]ii catastrofale etc. Jean Mihail s-a înc-umetat în 1919 s\ fac\ un film despre «Via]a unui ora[», gest inedit, precursor. Actu-alit\]ile [i-au schimbat registrul o dat\ cu apropierea celui de-al doilea r\zboi, devenindmai mult propagandistice [i implicate în politica zilei, evenimentul stradal, civic [i citadinl\sând locul «prelucr\rilor» (pentru c\ tot prelucr\ri erau). Apoi n-a mai fost decât Jur-nal de front.

Dup\ r\zboi, cinea[tii-documentari[ti, tot ei, au fost cei dintâi în a se preocupa deCapital\. Pe rând, au ap\rut filme ca Bucure[tiul de ieri [i de azi (I.Moscu), AiciBucure[ti (N.Behar), Casa de pe strada noastr\ (M. S\ucan), Bucure[tiul ora[înflorit (S.Stiopul) sau o încercare mai ampl\, un film-scheci De trei ori Bucure[ti(în care segmentul realizat de Gopo aducea în prim-plan ceva din farmecul [i poezia, uitate,ale ora[ului cândva faimos prin ele). N-au fost singurele filme preocupate de Bucure[tidar un poem inspirat de ora[ul nostru n-a ap\rut. Au ap\rut, în schimb, multe, foartemulte pelicule de serviciu, filme-comand\ social\, destinate s\ arate «realiz\rile» edil-itare, construc]ii lipsite de individualitate, despre care un arhitect italian în trecere princapitala noastr\ n-a putut spune decât c\ «sunt doar ni[te ad\posturi» în nici un caz nucase, c\mine.

Prin anii ‘70, un plastician avea s\ se arate îngrijorat de soarta unor cl\diri, cur]i, pie]e[i pia]ete ale unui Bucure[ti de poezie, farmec [i tihn\. Întâmplarea s-a petrecut la Sina-ia, într-o dup\-amiaz\ când [i-a f\cut apari]ia, purtând o imens\ map\ neagr\, un domnînalt, sub]ire, cu mersul lent al cuiva care p\rea c\ î[i num\r\ pa[ii ce-i face. Era cari-caturistul – ca forma]ie îns\, arhitect – Cik Damadian. La insisten]ele lui Zeno Vancea,personajul, pe al c\rui chip doar nasul pornit în cascad\ [i musta]a de sub el p\reau maiagresive, s-a înduplecat l\sându-ne s\ trecem, din mân\ în mân\, o seam\ de plan[esurprinzând case, cur]i, mici pie]e poetice ale Bucure[tiului amenin]at de moarte, adev\rateportrete întru amintirea a ceea ce n-ar fi trebuit s\ piar\. Unele din aceste locuri incon-fundabile au supravie]uit furiei devastatoare care începuse s\ se dezl\n]uie spre a sp\lamemoria ora[ului. Artistul-plastician presim]ise pr\p\dul ce avea s\ urmeze [i ar fi vruts\ încropeasc\ o mic\ expozi]ie (vai, ce sfidare a «marelui ctitor»!), o expozi]ie de giu-vaeruri edilitare, de locuri de vraj\ pe care al]ii, pe alte meridiane, n-ar fi [tiut cum s\ leocroteasc\ mai bine prin legi [i m\suri de conservare. Dup\ un timp, un regizor de la«Sahia» – în temeritatea lui plin\ de risc – a crezut c\ ar mai putea s\ re]in\ pe pelicul\imaginea unor ziduri ce se pr\bu[eau în nori de pulbere [i nep\sare, într-unul din vechilecartiere, pe la «11 Iunie», înspre «Arsenal», o strad\ b\trân\, care î[i purta trecutul cu

101

discre]ie, dar nu f\r\ mândrie. Descoperea cu uimire s\rmanul cineast-documentarist cumerau r\puse ziduri c\ptu[ite cu piele de Cordoba, cum erau sfârtecate ferestre cu gea-muri de cristal [i lemn\rie de nuc, albe sobe de Meissen [i atâtea, [i atâtea. Elanul lui n-a apucat s\ fac\ prea mul]i pa[i c\ a [i fost reperat de cei care vegheau s\ nu r\mân\nici ziduri, nici m\rturii despre ele.

Ora[ul v\zut de artistul cineastDintre mult, pu]inele invoc\ri ale Bucure[tiului de c\tre cineastul-artist, z\bovesc doar

asupra a trei pelicule, pentru c\ reprezint\ tot atâtea modalit\]i de a conferi urbei un rol,un destin, un dramatism. Prin anii ‘30 – când filmul era doar o ini]iativ\ accidental\ ([icând ap\rea vreunul, devenea, repede, eveniment) – lumea avea pe buze un titlu care nufunc]iona decât astfel: Bing-Bang cu Stroe [i Vasilache, un fel de film-vodevil, cudoi actori, cânt\re]i [i compozitori foarte populari. Cuplete [i cântece, alternând cu scurtemomente mai mult improvizate pe un traseu str\b\tând vechi str\zi ale ora[ului (un felde road-movie… pe biciclet\). Îi descopereai, de pild\, în Pia]a Buze[ti, opri]i în fa]a unei«arteziene» (li s-a spus într-o prim\ clip\ de elan ctitoricesc, curând botezate îns\ depublic ca «]â[nitoare») f\când mare caz [i haz de instala]ia recent s\vâr[it\ de prim\rieîntru astâmp\rarea setei pietonilor cople[i]i de ar[i]a verii (cam acelea[i «]â[nitoare» sunt[i ast\zi). Cei doi bicicli[ti încropesc un adev\rat happening al setei potolite prin grijaadministrativ\, încalec\ pe bicicleta lor dubl\ [i o pornesc spre Pia]a Victoriei [i apoi spre{osea, traseu popular. Ora[ul este prea pu]in fotogenic aici, în schimb e autentic, nema-chiat, neflatat. Trec\torii – pu]ini [i uimi]i – ad\ugau autenticit\]ii propria lor surpriz\,filmul c\p\tând astfel o dimensiune de accidental ciné-verité (necon[tientizat de nimeni,evident).

Dup\ ani, dup\ destui ani, Pintilie în Duminic\ la ora 6 (o direc]ie în care el nua st\ruit, dar care vestea o alt\ dimensiune a talentului s\u) a ales pentru povestirea sa[i pentru climatul, atmosfera ei, dou\ locuri de filmare care devin emblematice pentruîntregul film: curtea interioar\ a localului de deten]ie [i instruc]ie penal\ [i, cel\lalt, înfosta «Pia]\ de flori» (cu pr\v\liile ei din atât de tipica [i cunoscuta construc]ie de pia]\comercial\, de loc pentru nego], f\cut\ din metal cu dantel\rii [i ornamente de aseme-nea metalice, inspirat\ din faimoasele, pe atunci, «Pavilioane Baltard» din Halele pariziene,ast\zi disp\rute [i ele spre a face loc unei noi cl\diri lipsite de expresivitate). Pe de oparte, un loc întunecat [i lugubru – prefigurând atmosfera de oroare [i samavolnicie aoric\rui stabiliment al captivit\]ii, al climatului concentra]ional; pe de alt\ parte, pr\v\liilemai sus amintite, cu m\rfurile lor de neg\sit altunde, lumân\ri de nunt\ (sau deîngrop\ciune), podoabe de mireas\, coroni]e cu flori de cear\, pentru ritualul nun]ii –,totul într-o dev\lm\[ie sugerând mai degrab\ derizoriul [i funerarul decât bucuria nun]ii.Contratimpul percep]iei func]ioneaz\ f\r\ gre[, sentimentul înso]irii [i cel al separ\rii defin-itive instalându-se de la bun început. Ora[ul se pierde într-o pâcl\ – simbol al neputin]ei

102

omului de a reac]iona, de a opri cursul malefic al întâmpl\rilor. Fundalul este cel al uneipânze impresioniste, prim-planul de un realism întret\iat de str\fulger\ri expresioniste,din toate rezultând o senza]ie de [oc, oroare, durere înfundat\.

Cel\lalt cineast care dovede[te a [ti s\ dea prezen]ei cet\]ii o func]ie într-adev\r dra-matic\ [i participativ\ este Danieluc. El are, dup\ mine, meritul de a fi introdus o lumea filmului pe care lumea spectatorilor s\ o recunoasc\ [i, pe de alt\ parte, are iar\[i mer-itul de a fi situat personajele povestirilor sale nu într-un decor, ci în cadrul lor natural,creându-le o interdependen]\, o condi]ionare dramatic\, un destin comun.

Cu oricâte îngro[\ri [i lungimi, Danieluc se apropie de adev\rul care a ie[it cel maimutilat de sub t\v\lugul istoriei.

Portretul ora[ului, al Bucure[tiului, abia de s-ar putea, îns\, tocmi din fragmente [iam\nunte destul de r\zle]e.

Poate în filmul de mâine.

103

DELIA VERDE{

O cercetare graffitic\ asupra urbei Bucure[ti la 1997

Lâng\ Pia]a Rosetti, peretele cenu[iu al unei cl\diri ofer\ contempl\rii aceste patruinscrip]ii impalidate: JOS CEAU{ESCU (cu litere de tipar de jum\tate de metru); C-O-S-T-E-L + L-U-M-I-N-I-}-A (aliniat cu non[alan]\ pe toat\ lungimea unuia din bra]ele lui Adin Ceau[escu); JOS ILICI (grafie furioas\; dar [i autorul ei s-a încadrat strict între prima[i ultima liter\ a numelui tiranului); Rap is the best (scris mai jos, îngrijit, «centrat»,având un aer de concluzie deta[at\). An dup\ an, în spa]iul aceluia[i petec gri [i zgrun]urosde zid, o «enigm\ de hazard» a reunit câ]iva anonimi dornici s\ consemneze mesajeleMomentului din «marea» Istorie, dintr-o istorie personal\ sau de «grup cultural». De[icele mai schematice cu putin]\, mesajele acestea comprim\ [apte ani post-revolu]ionari:«inexpresivitatea» fiec\ruia, luat în parte, devine indiferent\; împreun\, ele se articuleaz\în istorie a tranzi]iei; [i reclam\, deja, competen]a unui «arheolog».

Graffiti a fost, de altfel, la început, un termen tehnic din jargonul arheologiei: a[a eraunumite inscrip]iile, desenele sau caricaturile f\cute de trec\tori pe zidurile edificiilor antice.Dar nu eventualul blazon de vechime proiectat, prin apelul la primul sens de dic]ionar alcuvântului, asupra palimpsestului mural din Rosetti conteaz\. (Exist\, în fond, destuicomentatori dispu[i s\ împing\ mult mai departe în timp genealogia graffiti-urilor, spreceea ce nume[te André Leroi-Gourham [Gestul [i cuvântul, vol. 2, Editura Meridiane,Bucure[ti, 1983] «zorii comportamentului figurativ»: între desenele obscene contempo-rane [i «mitograma prim\» compus\ din semne ritmice – falus-vulv\-cap de bizonsau de cal sau între frescele care decoreaz\ un squat [i Lascaux antropologii sunttenta]i s\ instaureze o lini[titoare continuitate.) Nu tr\s\tura de «practic\ uman\ con-stant\» face, îns\, puterea de fascina]ie a graffiti-urilor; calitatea de «arhive ale mentalului»,«rezumate socio-culturale» ce se cer descifrate, for]a «adev\rului simplu» pe care pars\ îl comunice, toate acestea provin din jocul lor constant cu limita care separ\ spa]iulpublic de spa]iul privat. Paul Veyne insist\ asupra unei tensiuni «soft» public-privat caref\cea posibil\ practica inscrip]iilor pe pere]ii monumentelor din Imperiul Roman: «Fiecareare dreptul s\-l judece pe fiecare. Orice-ar fi el – notabilitate, plebeu, chiar senator – sepresupune c\ un roman nu dispune de intimitate personal\; to]i se pot adresa «publicu-lui»; or, la urma urmei, publicul se compunea doar dintr-un num\r n de persoane par-

GG

104

ticulare ca [i el.(...) Cine nu cunoa[te, în zilele noastre, simplitatea dezarmant\ a cele-brelor inscrip]ii murale din New York prin care oricine face cunoscute trec\torilor sauc\l\torilor metroului ideile sau amorurile sale sau, pur [i simplu, numele s\u [i faptul c\exist\, scriind pe pere]i tot ce-i trece prin cap. A[a se obi[nuia [i la Pompei: zidurile aces-tei cet\]i modeste sunt acoperite cu inscrip]ii f\cute de trec\tori dornici s\-i distreze peal]i trec\tori [i s\ le dea ceva de citit.» (Istoria vie]ii private, coordonatori PhilippeAriès [i Georges Duby, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1994, vol. 1, p. 172).

Graffiti ca semn de «normalitate»: prin ele, oricine poate s\ judece pe oricine. Aceast\condi]ie simpl\ de existen]\ a graffiti-urilor – Bucure[tiul n-a putut-o îndeplini vreme depeste patruzeci de ani. La cap\tul lor, inscrip]ia Jos Ceau[escu a f\cut posibil\inscrip]ia:We have one life. Let’s make GRAFFITI!

{i cum fac bucure[tenii graffiti?

* * *Dar mai întâi: ce înseamn\ a face graffiti? Pentru occidentalii care sus]in establish-

ment-ul – desfigurare a spa]iului public, act de vandalism comis de «simpli particulari»;un director al Regiei metroului din Paris, spirit etologizant, echivala f\r\ drept de apelgraffiti-urile cu excrementele [i producerea lor cu marcarea teritoriului; plângându-se c\lupta anti-graffiti cost\ zeci de milioane de franci, el avea, totu[i, grij\ s\ o prezinte pub-licului printr-un slogan eufemistic: «Dès qu’un graffiteur effectue un tag, la RATP apportesa touche personnelle.»... Pentru antropologii [i sociologii urbani – graffiti sunt folclorcontemporan. Pentru unii critici plastici – art\ a str\zii, «reac]ie împotriva modernismului».Pentru al]i critici plastici – «pictur\ analfabet\», prizonier\ a stereotipiilor consumist-naiv-americanizante, care a stârnit, în urm\ cu dou\ decenii, interesul galeriilor new-yorkeze[i pariziene în chip artificial. Autorii de graffiti – despre care exist\ c\r]i, albume, reviste[i cursuri universitare – refuz\ cu pruden]\ s\ se lase clasa]i [i anexa]i unei ordini, fieea chiar una pur teoretic\. (În ordinea practic\ lucrurile sunt, se pare, mai simple: uniiintr\ în lumea artei, al]ii – în pu[c\rii...) A fi graffiti-artist sau «writer» înseamn\ a fi unfel de ilustrator [i animator cultural, practicant al «surf»-ului urban – proclama Bando,o celebritate a domeniului în Occident. Func]ia-cheie a acestei «scriituri» urbane în mi[care– considera KRS-One, un mentor al rap-ului new-yorkez – este aceea de edutainment(«entertainment with an educational aspect»).

Exist\, în principiu, trei mari categorii de graffiti: tag, throw-up [i fresce (pieces).Semn\tur\ sau desen f\cut din litere, tag-ul a debutat în anii ‘60 ca joc practicat încartierele din New York. Singurele lui reguli: extrema rapiditate a execu]iei [i sugestiaubicuit\]ii. Throw-up este acel tag foarte gros, monocolor, executat în locuri greu acce-sibile, cum sunt acoperi[urile caselor pe lâng\ care trece metroul aerian. Frescele suntcele care justific\ aspira]ia la titlul onorific de graffiti-artist. Proiectate cu grij\ pe hârtie,ele sunt, adeseori, pictate [i finisate în echip\. Dac\, ini]ial, principiul tag-ului a fost unulcantitativ, în timp, desenatorii au început s\ caute formule grafice insolite. Unii au devenitveritabili caligrafi ai zidurilor: Shoe, graffiti-artist olandez, a inventat litere antologate deacum în manualele de tipografie. Trei sunt, în mare, stilurile caracterelor utilizate îndeob[te:

105

block-letters (litere foarte clare [i curate), semi-wild-style (litere între]esute), wild-style(descifrabil doar de ini]ia]i).

* * *Marea «trans\ graffitic\» Bucure[tiul a tr\it-o în decembrie ‘89: oricine a putut atun-

ci s\ judece, în sfâr[it, nu atât «pe oricine» cât pe cineva anume: «Cine-i mic [i d\ dinmân\ [-are patru la român\?! Jos Analfabeta!». (Un mare corpus de graffiti ale Revolu]ieia fost cules în volumul Vom muri [i vom fi liberi, Editura Meridiane, 1990.) Au urmatduelurile murale opozi]ie-putere [i moda înec\rii, de obicei în vopsea verde de ulei, ainscrip]iilor anti-preziden]iale. Apoi – Pia]a Universit\]ii care a existat, în mare m\sur\,ca lume creat\ prin inscrip]ii (pe cartoane mari, ecusoane de golan, pânz\, pe ziduri, peborna cu kilo-metrul 0...). Dup\ ce «Pia]a a fost spulberat\ într-un chip atât de asem\n\tor cu ecua]iileanticipatoare scrise pe zidurile ei (Pia]a Universit\]ii=Tien An Men II)» dup\ ceadversarii ei «au devenit deodat\ materializarea aproape fidel\ a acestor inscrip]ii pe cares-au str\duit s\ le distrug\» (Sorin {erb, «Un proiect de limb\ universal\ (recent) aban-donat», în Dilema, nr. 184, 19-25 iulie 1996), Bucure[tiul de graffiti s-a reg\sit, treptat,tot mai «obosit» [i mai «singur» în libertatea aceasta proasp\t câ[tigat\ de a «judeca»[i de a practica jocul cu limita dintre public [i privat. ALLZDAM (un graffiti-artist teenag-er promotor al unei misterioase filosofii cunoscute doar prin eticheta ei: «ergonomiarat\rii») a înviorat o vreme atmosfera, dedându-se surf-ului urban prin centru. În chipsimptomatic, tineri pe cale de a intra «cu acte în regul\» în câmpul artei – elevi la LiceulTonitza sau studen]i la Academia de Art\ – se simt datori s\ umple «vidul de graffiti»:unii aleg s\ fac\ un desen figurativ, c\ruia îi adaug\, într-un elan anti-Magritte, o inscrip]iedenotativ\ (desen cu m\r în interiorul c\ruia scrie «m\r»); al]ii scriu mici texte cu literefoarte elaborate. Între timp mijea, îns\, deja, în capitala României, [i tag-ul «folcloric».Produs de in[i care în iunie ‘90 abia d\duser\ jos de la gât cravata de pionier.

* * *Pe lâng\ tag-urile care se doresc «wild» (destul de pu]ine, de altfel), multe sigle se

scriu limpede, pentru faim\: Coke, Lex, Schepsis, Snowman, Zighiman, Sconcs,Românu’, Pongo. (Cu toate c\ sunt câteva inscrip]ii care avertizeaz\, poate cu ciud\:Pongo sunt mai mul]i!) Multe nume sugereaz\ tocmai activitatea «mai multor» mem-bri, afirmând o identitate de grup: ANE – adic\ Asasinii Noii Ere, DA (plus un miccraniu) – adic\ Diavolii Albi, Odio[ii... Dac\ se întâmpl\ s\ fii un cunosc\tor al rap-ului autohton vei distinge numele g\[tilor de numele trupelor, scrise, probabil, de fani:Parazi]ii, Renega]ii, R\scula]ii, Morometzii, Templul t\cerii, Dublu sens,R.A.C.L.A., BUG Mafia, Il-Egal, Pirat’s Klan sunt nume de muzicieni care facravagii printre elevi, cu toate c\, sau tocmai pentru c\ profesorii îi consider\ analfabe]i[i periculo[i. Casetele lor audio, aflate pe toate tarabele, con]in adesea, la rândul lor, imag-ini cu graffiti. Textele pieselor tind s\ transplanteze ghetto-ul new-yorkez în cartiere pre-cum Pantelimonul [i, în genere, descriu condi]ia f\r\ speran]\ a junelui marginal deBucure[ti, h\r\zit, de un destin absolut determinist, s\ înfunde pu[c\ria. Outsider-ul care

106

prive[te inscrip]iile cu numele lor sau cu versurile lor va spera s\ apar\, vreodat\, ni[teBeavis [i Butt-Head autohtoni în m\sur\ s\ comenteze [i s\ întrebe: «Who are theseguys?». «Hip-Hop, dr\gu]ilor!», pare s\ r\spund\ o inscrip]ie aflat\ nu departe de chiarportretele lui Beavis [i Butt-Head, desenate cu marker negru în sta]ia de metrou Roman\.S\ fie vorba de un autor con[tient, apt s\ se situeze în contextul cultural al aerosol-artei,ap\rute o dat\ cu rap-ul [i despre care a început s\ se vorbeasc\ în Fran]a anilor ‘80?Graffit-i[ti, dansatori [i cânt\re]i s-au grupat atunci în mi[carea Hip-Hop... Iar expozi]iade graffiti Hip-Hop dixit a fost inaugurat\, în Fran]a, de Jack Lang... Un text al grupu-lui R.A.C.L.A. se arat\ mai degrab\ sever cu rap-erii români care se recomand\ dreptadep]i Hip-Hop: «To]i vor s\ fac\ Hip-Hop din nimica (...) Rap-er de doi bani, tu când teretragi d-aicea?».

Identitatea de grup se precizeaz\ alteori fotbalistico-geografic: Ultras Bercenari/Contra Militari! sau geografic pur [i simplu: Bossii Socului, Hulyganii din Roset-ti, Diavolii din Crânga[i... Legiune sunt, îns\, numele ca atare sau poreclele: Mar-ian, Tic\ Balamuc, Anda [i Oana [i Pilaf [i Chiftea, ION SMARDOIU –Militari, Orlando din Pajura, Popeye, Mucix, Ciorix, Strâmbu, {arpe [iScârb\, Donatello+Michelangelo (e vorba de ]estoasele cu acela[i nume, desigur)John, Romik\ [i Jilava [i al]ii... [i altele...

Sintaxa «de hazard» a inscrip]iilor r\mâne, pentru Bucure[ti, cea mai frecvent\: grijatot mai mare în Occident pentru o «art\» a combin\rii formulelor [i imaginilor e înc\departe. Coloanele sta]iilor de metrou sau sc\rile magazinului Unirea sunt acoperite fiede palimpseste agresive, în care cea mai recent\ inscrip]ie le acoper\ pe celelalte, fie deroiuri (dup\ un semn!) în care o inscrip]ie atrage altele, în dialog, în polemic\ sau într-o contiguitate f\r\ raport, pur [i simplu. Unul dintre pere]ii din Roman\ (acum aproape[ters) a fost, totu[i, cu câteva luni în urm\, suportul unui alt principiu de sintax\: în cadrulfiec\rei gresii dreptunghiulare s-au scris senten]e, alteori versuri (din cântecele trupeiDublu Sens mai cu seam\) sau mesaje ca «Suntem în l\pt\rie»; rezultatul: o bucat\de zid-text casetat.

* * *În sfâr[it – ce se scrie? Iat\ câteva dintre «marile teme»: lluuppttaa eeppooppeeiicc\\ ddiinn--

ttrree rraapp [[ii rroocckk. Pe câmpul de b\t\lie, iubitorii rock-ului desf\[oar\ în ample evan-taie zeci de nume de trupe occidentale. Adep]ii rap-ului, în schimb, par mai interesa]i despecificul na]ional al fenomenului cultural de la care se revendic\ [i nu prea scriu, în replic\,nume ale trupelor de rap de dincolo ci, obsesiv, rap, rap [i iar\[i rap. Raper-ii val-oare nul\..., Moarte raper-ilor se înfrunt\ pe ziduri cu câte un Rock is dead sauRap is your future.

FFoottbbaalluull. Aici e simplu: echipa favorit\ merit\ s\ tr\iasc\, echipa rival\ – s\ moar\.În aceast\ zon\ tematic\ apar, uneori, cuvinte din italian\ [i devine firesc ca Fuck s\cedeze locul lui MERDA.

PPoolliittiiccaa. {i aici e simplu: JOS (în 99% din cazuri) Iliescu! De[i devenit yester-day’s news, numele fostului pre[edinte subzist\, înc\, peste tot în capital\. Politica sepoate maria ironic cu fotbalul, ca în sloganul: Hagi primar!

107

LLuuppttaa ccuu RReeggiiaa MMeettrroouulluuiiBBuuccuurree[[ttii. Înjur\turi, obscenit\]i,amenin]\ri.

RReevvoollttaa îîmmppoottrriivvaa aauuttoorriitt\\]]iiii ––îînn ssppeecciiaall îîmmppoottrriivvaa PPoollii]]iieeii: Cândun poli]ai î[i folose[te creierul, ieser\zboi mondial sau Mi-e numeleHarley/ Mâzg\lesc pere]ii/ Ca s\enervez sticle]ii sau Mili]ienii/ Ordineap\streaz\/ Mili]ienii/ Lini[tea veg-heaz\/ {i ne ocroteaz\/ {i neamendeaz\. Sau: înjur\turi, amenin]\ri,obscenit\]i.

VViiaa]]aa [[ii sseennssuull eeii. Copii, ascul-ta]i-i pe p\rin]i! Ei sunt retro. Life iscruel (din Queen). You cannot sedate/All the things you hate!. Sau: The more we study, the more we know. Themore we know, the more we forget. The more we forget, the less weknow. The less we know, the less we forget. SO WHY STUDY? Sau:Tr\iasc\ pro[tii!

SSeexxuull.. În afar\ de cantitate, nimic special în acest câmp: obi[nuitul charivari graf-ic desf\[urat pe cont propriu cu adrese, nume, numere de telefon, obi[nuita publicitatea cuplului, expunere a amicului sau amicei X, exhibare sau, în registrul suav, perenainimioar\. Unele perifraze re]in, totu[i, aten]ia, precum, de exemplu, aceea de lâng\ Min-isterul Înv\]\mântului: Aceast\ sperm\ delicioas\...

GGrraaffffiittii ddeesspprree ggrraaffffiittii: Text care calific\ impreca]iile murale drept mod de expre-sie a unei st\ri de spirit colective: Ne promit modernizare, f\r\ s\ ne spun\când. Pe pere]ii din metrouri scrie tot ce-]i st\ în gând. Dezacord patriotic:Dac\ mai mâzg\li]i pere]ii face]i na]iunea român\ de râs! Scepticism metafiz-ic: Sign’s FUTILITY!

* * *La capitolul graffiti, Bucure[tiul este, deocamdat\, doar un ora[-avizier. Sau tabl\

imens\ pe care [colari insurgen]i scriu mesaje pentru profesorii-autorit\]i ori pentru colegiide]in\tori ai codului rap sau rock. Iat\-ne în a[teptarea integr\rii euro-atlantice întru graf-fiti. De-o fi una, de-o fi alta...

108

IRINA NICOLAU

Strada Hora]iu nr. 14

Cândva am v\zut un film despre sobarii din Bucure[ti. Autoarea, o tân\r\ aflat\ lasfâr[itul unui curs de ini]iere în film video, cu norocul încep\torului a nimerit pesteurm\toarea situa]ie: sobarul lucreaz\ la sob\ [i bea. Sticla scade [i soba cre[te. Când sti-cla s-a golit, soba e gata. Atunci sobarul începe s\ danseze cu ea. O mângâie cuprinzân-du-i rotunjimile în palme, î[i lipe[te pântecele de ea sfios… O clip\ po]i s\ crezi c\ soba vaceda! Erotismul scenei este insuportabil. Extrapolez afirmând c\ iubesc Bucure[tiul cudragoste de sobar.

În sensul în care oamenii cunosc un ora[, Bucure[tiul îmi r\mâne str\in. Numelestr\zilor [i al bisericilor îmi scap\. Habar n-am cine, unde a locuit. Recitesc PodulMogo[oaia în fiecare an f\r\ s\ re]in nimic, ca pe o incanta]ie. În schimb, cunosc ora[uldin palme [i c\lcâie. De când m\ [tiu îi pip\i gardurile [i, tot de când m\ [tiu, merg alan-dala pân\ m\ r\t\cesc. Noaptea îi visez filigoriile de tabl\ de pe acoperi[uri. Ziua îi respectfiecare cote]. Iar m\sura deplinei iubiri i-am dat-o când l-am acceptat cu Casa Poporuluicu tot. N-am crezut c-am s\ pot.

Pentru c\ îl iubesc, îmi place s\-l ar\t. Dup\ 1989 am f\cut-o des. În func]ie de sen-sibilitatea [i curiozit\]ile «beneficiarului» am specializat trasee. În timpul acestor plimb\riam spus [i am auzit multe. Un singur francez a reu[it s\ m\ dea peste cap. Pe când eum\ omoram s\-i spun [i s\-i ar\t, el mi-a pus întrebarea: tu chiar nu vrei s\ vezi cât eora[ul de trist? Mi-au trebuit [ase luni ca s\-mi revin.

În 1992 s-a întâmplat altceva. Cinci francezi [i tot atâ]ia români au pornit un atelierde etnologie urban\. Acum s\ vezi plimb\ri [i risip\ de explica]ii! Ca s\ le ar\t\m ora[ul,ne-am urcat într-o zi în trei taxiuri [i am hoin\rit ore în [ir. Mai întâi pe centur\, apoi maiaproape de centru [i tot mai aproape de centru pân\ când am ajuns la kilometrul 0. Acoloam coborât. A fost un fel de desc\lecare. Experien]a de atunci poate fi rezumat\ în cuvin-tele tot [i dintr-o dat\. Imediat dup\ aceea s-a impus alegerea «terenului». Un grup aoptat pentru locuirea în bloc. Ioana, Profesorul (o somitate în etnologia urban\ european\)[i cu mine am preferat centrul. Dar centrul e mare, cum s\ alegi?

HH

109

Circula pe vremuri un banc în care se spunea c\ Dumnezeu l-a f\cut mai întâi pe Adam,apoi a f\cut-o [i pe Eva, dup\ care, a[ezându-i fa]\ în fa]\, i-a poruncit lui Adam, ALEGE!De[i au urmat nesfâr[ite discu]ii teoretice despre cum ar fi de dorit s\ fie strada pe careo vom studia, op]iunea s-a f\cut într-un fel care mi-a adus aminte de banc. Eu le-am pro-pus: hai s\ mergem pe strada Hora]iu. Am locuit [ase ani acolo, familia mea a locuitdou\zeci [i unu de ani. Avem o cas\. Cunoa[tem vecinii. Conta]i pe ce v\ spun, strada ebun\. În fond nu sunt deloc legat\ de ea. Doar faci doi pa[i [i e[ti în Pia]a Matache, maifaci înc\ doi, ai ajuns la Gara de Nord. Via]\, dever [i, în acela[i timp, strada e mic\, dou\zeci[i cinci de case, vom putea vorbi cu fiecare om. Le-am mai povestit c\ vara, la primelesemne ale dimine]ii, când m\ întorceam acas\ dup\ un chef, dac\ intram pe strad\ dinPopa Tatu, m\ cuprindea un sentiment de nelini[te, presim]eam marea, îi miroseam sareacare p\trundea în n\ri. Dar nu cred c\ a contat ce le-am spus. Câ[tigul de cauz\ l-a avutstrada îns\[i. Dup\ ce au v\zut-o, nici Ioana [i nici Profesorul nu [i-au exprimat dorin]as\ mai vad\ alt\ strad\. Fosta Fund\tur\ Ora]iu a câ[tigat din lips\ de concuren]i. Ulteri-or au fost multe momentele când am regretat.

Dezam\girea a fost enorm\ mai ales în primele luni. U[ile caselor nu ni se deschideausau ni se închideau în nas. Arhivele erau s\race [i dezorganizate. Memoria oamenilorfunc]iona ca în povestirea japonez\ Rashomon. Proiectul ini]ial era ca [i compromis. Atrebuit s\ invent\m altul. Înc\ un an de interviuri, înregistr\ri, transcrieri, analize, rapoartepentru Misiunea Patrimoniului din Fran]a care ne finan]a. Din dosarele alc\tuite atunci arezultat un text pe cale s\ devin\ carte. Se nume[te O STRAD| OARECARE DINBUCURE{TI.

O strad\ oarecare? Ce înseamn\ o strad\ oarecare? Înseamn\ una care nu se remarc\prin nimic. În treac\t fie spus, cele mai multe str\zi sunt în aceast\ situa]ie. Printre str\zileoarecare putem distinge câteva categorii. De pild\, Hora]iu este tipic\ pentru str\zile cu«case la curte», cu arhitectur\ amestecat\, cu procent ridicat de na]ionaliz\ri [i num\rredus de proprietari. Casa f\r\ proprietar se co[cove[te într-un anume fel. Cine nu [tiecum, s\ mearg\ pe Hora]iu. Aici, timp de patruzeci [i cinci de ani nimeni n-a b\tut un cui.Chiria[ii n-au tras nici m\car gaz, au a[teptat s\ vin\ I.C.R.A.L-ul. {i I.C.R.A.L.-ul n-a venit.Prin urmare, pe Hora]iu, casele erau înc\lzite cu lemne [i c\rbuni, aveau butelii la buc\t\rie,acoperi[urile [i instala]iile aveau un grad avansat de uzur\… Hora]iu nu oferea nimic cares\-l re]in\ pe chiria[. O camer\ cu acces la baie [i la buc\t\rie pe o strad\ oarecare dincentru a reprezentat mult\ vreme cheagul pentru viitoare jonglerii care implicau cu oblig-ativitate filodorme [i rela]ii de tot felul.

Dar ar fi lipsit de sens s\ rezum cartea. Voi prezenta o singur\ cas\ spunând despreea tot ce [tim. Dar care din cele dou\zeci [i cinci? O posibilitate ar fi fost casa noastr\ pecare o cunosc, probabil, cel mai bine, sau casa familiei Ionescu de la num\rul 1, pe col].Între proprietarii de la care am cump\rat noi casa [i familia Ionescu exist\ leg\turi de rude-nie care îi recomand\ ca descenden]i ai generalului Magheru. N-ar fi fost dificil s\ alegîntre aceste dou\ case. Cea de la num\rul 1 se impunea de la sine fiind mai veche (aici,vechi înseamn\ în jur de un secol [i jum\tate) [i având o istorie a proprietarilor foarte

110

bine conservat\. Arborele genealogic al familiei Ionescu este bogat în boieri. Cu toate aces-tea am preferat casa de la num\rul 14! Exprim\ mai bine pulsul str\zii, acel va-et-vientcare m-a f\cut uneori s\ cred c\ oamenii vin în Hora]iu ca s\ plece. A[adar, s\ vedem ce[tim.

Am în fa]\ un contract de vânzare din 1893. Hârtie cu filigran, timbru sec, timbru fix,[tampil\ mare, rotund\, pe care se cite[te cu greu «…ria General\ a Districtului Ilfov»,[tampil\ de registratur\ cu data de 22 januar. Din act rezult\ c\ între subsemnatele MaliSamoil, comersant\, [i Mari Nicolau, menajer\, s-a stabilit urm\toarea în]elegere:

Doamna Mali Samoil vinde imobilul din strada Popa Tatu, Fund\tura Ora]iu nr. 8 bis,compus din 3 camere, 2 magazii, o pivni]\ [i o curte, fa]ada de 8 metri [i 35 de centimetri,având ca vecini, la est pe domnul Ni]u Alexe, la vest pe arhitectul Aker, la nord pe dom-nul Marin Alexe [i la sud, strada. Imobilul se vinde cu 5.300 lei, din care 300 au fost da]ica arvun\, restul urmând s\ fie achitat în momentul autentific\rii acestui act.

Pe de alt\ parte, la data vânz\rii casa fiind închiriat\ [i chiria pl\tit\ cu anticipa]ie pân\la data de 23 aprilie, doamnei Mari Nicolau îi revine obliga]ia s\ respecte drepturilechiria[ilor, nenominaliza]i în act.

În fine, se mai spune c\ doamna Mali Samoil se angajeaz\ s\ încredin]eze noilor pro-prietari actul cu care a cump\rat ea îns\[i imobilul în 20 octombrie 1888 de la CostacheAlecu (vreo leg\tur\ cu vecinul de la est?), precum [i pe cel anterior prin care acela[iCostache Alecu îl cump\rase nu se spune de la cine, la 1 februarie 1866. Sub semn\turilecelor dou\ doamne între care se face vânzarea, Mari Nicolau fiind autorizat\ de GheorgheNicolau, func]ionar, în calitate de so], apar alte dou\ nume, probabil ale martorilor, Elpi-da Sandrovici, menajer\, Fund\tura Ora]iu nr. 8 bis, [i M. Sandrovici, func]ionar de laaceea[i adres\.

Urmeaz\ procesul verbal încheiat de Gheorghe B\descu, judele supleant. Acesta atest\c\ a citit actul cuvânt cu cuvânt [i c\ a asistat la semnarea lui prin punere de deget încazul doamnei Mali Samoil [i prin proprie semn\tur\ de so]ii Nicolau. Nici o referire lacei doi Sandrovici. Regret.

Regret pentru c\ dintr-un act de vânzare-cump\rare, datat cu 3 octombrie 1927, afl\mc\ Nicolae Sandrovici, Polixenia Vasilescu, n\scut\ Sandrovici, precum [i sora lor Iulia,c\s\torit\ Parligras, [i so]ul acesteia, Traian Parligras, vând Mariei Mihail Gheorghiu, cas-nic\, [i lui Mihai Gheorghiu imobilul de care ne ocup\m. Vânz\torii declar\ c\ estemo[tenire «de la defuncta noastr\ mam\, Elpida Sandrovici», care îl cump\rase cu un actde vânzare datat cu 12 mai, 1893! Citi]i înc\ o dat\, 1893!!! Cu alte cuvinte, so]ii Nicolauau cump\rat casa [i au vândut-o dup\ mai pu]in de patru luni.

Între timp, imobilul [i-a crescut valoarea prin terenul cump\rat cu ocazia «îndrept\riiFund\turii» [i prin extinderea construc]iei care, având aceea[i fa]ad\ de 8 metri [i 35 decentimetri, num\r\ acum 5 camere, 3 antreuri, pivni]\, closet, magazie, curte [i pod. {ibanii s-au schimbat. Acum imobilul cost\ 300.000 de lei. Cump\r\torul nu-i d\ dintr-odat\, 100.000 la încheierea actului [i restul r\mâne «crean]\ privilegiat\ asupra imobilu-lui vândut, cu termen de plat\ în maximum un an, cu începere de la data de 26 octombrie

111

(Sf. Dumitru)». A[adar, în 1927, Sfântul Gheorghe [i Sfântul Dumitru continu\ s\ fie bor-nele «transhuman]ei» chiria[ilor la Bucure[ti, influen]ând, dup\ cum se vede, contractelede vânzare de case.

Cele ce urmeaz\ sunt extrase din dosarul de cadastru al casei. Din ele afl\m desprecopiii so]ilor Gheorghiu: Ana, Maria, Alexandrina [i Mihai. Ei se lupt\ cu taxele [i cu «chiria[iicu bon». Chiria[ul cu bon este insul care, dup\ 1948, intr\ în casa altui ins [i în baza unuibon eliberat de Sfatul Popular nu mai pleac\ sau, dac\ pleac\, vine altul în loc.

Din 1949, la Hora]iu nr. 14 încep s\ curg\ chiria[ii. Maria Gheorghiu murise din ‘48,iar so]ul ei de mai înainte.

În 1952, Maria Popescu, una dintre mo[tenitoarele care locuiau în cas\, cere reduc-erea impozitului având în vedere starea de degradare a casei datorat\ bombardamentelor[i prezen]ei chiria[ilor cu bon. La numai o lun\ dup\ înregistrarea acestei cereri, afl\mdin alt document c\ moare Ana Filipescu, una dintre surori.

Maria Popescu [i Alexandrina Mih\escu continu\ s\ tr\iasc\ în cas\, dup\ cum rezult\din diferite pl\]i. Alt\ cerere de revizuire a impozitului din 1961. Dup\ 1967, chiria[ii pleac\unul dup\ altul, f\r\ s\ mai vin\ al]ii în loc. Surorile Gheorghiu cer extindere asupra spa]iuluieliberat. O primesc. Alexandrina moare. R\mâne Maria Popescu; mai tr\ie[te un an. Dup\ce moare, mo[tenitorii, fratele Mihai [i fiul s\u, vând casa.

Înainte de a încheia povestea lor mai r\sfoiesc o dat\ notele de cadastru. G\sesc pagi-ni scrise într-un marcat stil epistolar. Alexandrina îi scrie cu respect domnului inspector-[ef c\ sunt mo[tenitoarele «unei c\su]e r\mase de la m\icu]a noastr\», c\ sunt b\trâne,ea are 82 de ani [i sora ei 84, [i au pensii mici de 308 [i, respectiv, 492 lei. Enumer\ boli,greut\]i [i apoi cere reducerea de taxe. Oricât a[ reciti aceste hârtii nu voi afla mult maimult. Din perioada terenului au rezultat câteva fi[e privind istoria recent\ a casei [i a locuito-rilor ei.

PRIMA VOCE: «Surorile de la Fânaru… Nu [tiu decât c\ am apucat treibabe. Una a murit [i au r\mas dou\. Dintre astea care au r\mas, unafusese Miss România. {tiu c\ le d\dea mâncare doamna St\nculescu. Î[if\cea poman\. {i a venit într-o zi una dintre ele [i îi cl\mp\nea placade jos c\ m-am speriat de ea. Doamna St\nculescu le hr\nea îns\. Dup\ce au murit amândou\, au venit Fânarii. De unde au venit, nu [tiu. Aucump\rat casa [i au murit. El era un om r\u [i ea era geloas\. Închipui]i-v\, la 90 de ani îl mai gelozea. El o b\tea [i noi mergeam s\-i desp\r]im.Odat\ a c\zut pe jos [i noi am ridicat-o c\ era ploaie [i am dus-o acas\.{i ea ne-a zis c\ tot pe el îl iube[te…»

VOCEA A DOUA: «Da, cele dou\ babe, cum s\ le uit? Una fusese MissRomânia. Era cea mai rea [i mai mi[c\toare. A fost pentru mine primaconfruntare cu timpul, ce face timpul din om. Cea mai frumoas\ femeiedin România bântuia pe strad\ ca un vis urât. {i nu pot s\-]i spun ce

112

am v\zut când am urcat în podul lor, atunci când m-am dus s\ v\d lampade alabastru… „Marile speran]e“, ai v\zut filmul? Marile speran]e!»

VOCEA A TREIA: «La nr. 14 erau cele dou\ babe. Una, Miss România,a[a vorbeau oamenii. Îi ziceam Baboe. Când le-am apucat eu, erau greude suportat [i, mai ales, ele suprotau greu ce se întâmpla în jurul lor. Ocas\ vagon, numai parter, cu multe intr\ri din curte. Fiecare camer\ aveaintrarea ei. Rabi]ul de la plafon era c\zut [i ploua în cas\. Camera bun\,adic\ odaia cu ferestrele la strad\, rezistase cel mai bine. Locuiau în ea.Celelalte erau de mult depozite de vechituri. Dup\ ce au murit, a luatcasa Fânaru. Domnul [i doamna Fânaru. Persoane infecte, dar foarte vred-nice. Au pus casa pe picioare. Era singura fa]ad\ dichisit\ de pe strad\.În fiecare prim\var\ el urca pe sc\unel [i spoia, iar ea m\tura perma-nent trotuarul.»

Într-adev\r, în 1972, notele de la cadastru arat\ c\ Victoria [i Mihai Fânaru au cump\ratcasa. Dup\ cinci ani, dup\ cutremurul din 1977, închiriaz\ de bun\ voie o camer\ uneifamilii. Sunt b\trâni [i au nevoie de ajutor. Fiul nu se omoar\ s\-i ajute. Apare dup\ moartealor ca s\ vând\ casa [i ca s\ arunce pe chiria[i riguros pe trotuar. Norocul lor a fost ovecin\ inimoas\ care locuia exact peste drum. Au traversat strada [i au fost primi]i în spa]iu.

Ce-a[ mai putea s\ adaug?O vreme casa avea hârtie albastr\ lipit\ pe geamuri, familia Fânaru a sp\lat geamurile

[i a pus transperante de doc gros. Niciodat\ nu am putut s\ v\d ce se întâmpl\ în aceast\cas\. Faptul m\ irita.

La sfâr[itul anilor ‘60, am urcat [i eu în podul lui Baboe. Într-o mare de zdren]e cenu[iiam descoperit un salona[ compus din dou\ canapele [i mai multe scaune. Lemn negru,incrusta]ii de sidef, arcuri rev\rsate. Pentru c\ le-am privit atent, înainte s\ m\ dezmet-icesc, b\trâna care m\ înso]ea mi le-a vândut cu trei sute de lei. A[ fi preferat s\ cump\rp\l\rii, dar ea nu mi-a propus [i eu m-am jenat s\ întreb dac\ le vinde. Gândind cu minteade acum, cred c\ mi-a fost fric\ s\ tulbur p\l\riile lui Miss, p\l\riile fantom\, alc\tuiriledin cenu[\ încremenit\. A[a c\ am luat mobila. Am dus-o la noi pe teras\. Toat\ vara am«restaurat» la ea. Toamna, pentru c\ nu mi-a pl\cut ce a ie[it, am vândut-o la rândul meucu [apte sute…

I-am cunoscut [i pe so]ii Fânaru. Dumnezeu s\-i ierte. }\rani dezr\d\cina]i, f\r\ voca]iepentru ora[. Când trec pe strad\, sc\unelul lor din fa]a por]ii îmi lipse[te. F\cea parte dinpoveste, penultimul episod.

Acum, proasp\t revândut\ [i retencuit\, casa are un aer buimac [i lipsit de via]\. Îmivine s\ strig la ea, «n-a mai r\mas în tine nimic din casa pe care a cump\rat-o CostacheAlexe în 1866? Aici s-a tr\it, s-a tr\it din plin, n-a mai r\mas nimic?»

Recitind ce-am scris, îmi dau seama c\ poate c\ am gre[it alegând casa de la nr. 14.M\ nemul]ume[te [i faptul c\ am preferat casei noastre pe cea de peste drum. Dar numaiîn acest fel am putut s\ descop\r rolul pe care îl joac\ în via]a mea casa din fa]a casei.

113

RADU IONESCU

Note despre interiorul caselor bucure[tene

Pornind de la o vorb\ în]eleapt\, putem afirma c\ românul, în trecut, a fost mai fratecu codrul decât cu casa. Explicabil, datorit\ nenum\ratelor incursiuni, invazii sau ocupa]iistr\ine în fa]a c\rora oamenii – or\[eni sau ]\rani – înc\rcau pu]inul lor avut în c\ru]e[i d\deau foc, încât du[manul s\ g\seasc\ locul pârjolit, [i se îndreptau spre locuri ap\ratenatural, dealuri sau mun]i. Acest fel de trai, care a durat secole, nu se potrive[te deloccu sentimentul pe care îl are un om construind o cas\ pentru el, copii, nepo]i [i urma[iiacestora; «sub specie aeternitatis» nu a avut motive s\ fac\ parte dintre zicalele str\mo[ilorno[tri.

Dac\ mai ]inem seama [i de influen]a oriental\, cu acele interioare mobilate, în spe-cial, cu divane, l\zi [i covoare, este lesne de în]eles de ce, atât la ora[ cât [i la ]ar\, no]iuneade interior românesc era atât de firav\ în trecut [i a trebuit s\ p\[im în cel de-al XIX-leaveac pentru a c\uta s\ ni-i imagin\m pe str\bunii no[tri în casele [i rosturile lor.

Nici cele câteva case ecumenice sau domne[ti, de la m\n\stiri restaurate, nu pledeaz\,nici ele, pentru o preocupare deosebit\ fa]\ de locuin]\ iar excep]iile – Casa de la Here[tisau, probabil cea mai veche cas\ din Bucure[ti, Casa Melic – nu pot contrazice cele afir-mate mai sus.

Abia veacul al XIX-lea, datorit\ unei relative lini[ti, a sc\derii autorit\]ii otomane, aliberaliz\rii comer]ului, a încropirii unei clase ambi]ioase – burghezia – [i a unei largideschideri culturale spre Occident, începe s\ construiasc\ pe temelii solide. Acestea vorpurta ziduri între care, exemple mai palide sau mai puternice a ceea ce v\zuser\ st\pâniilor în Occident, vor s\l\[lui. Uimitoare este graba cu care casa boiereasc\ sau burghez\de la noi a trecut de la divane la mobile de salon. Cump\rate la Viena, aduse pe Dun\re,fotoliile, canapelele [i scaunele în stilul celor Ludovic al XV-lea sau în gustul complicat[i pr\fos al lui Napoleon al III-lea se reflectau în oglinzi înalte pân\ la plafon, str\lucindla lumina lumân\rilor. Nu a trebuit mult ca gustul pentru elegan]\ [i «mod\» s\ câ[tigepe înainta[ii no[tri. Chiar în prima parte a secolului c\l\torii str\ini erau uimi]i de ele-gan]a cu care cucoanele purtau rochii dup\ ultima mod\. Dar tot un c\l\tor este uimitv\zând b\rba]ii îmbr\ca]i în frac, p\strându-[i fesul [i brâul cu care se obi[nuiser\ ([alele[i chelia!) [i a[ezându-se turce[te jos, lâng\ fotoliul Louis XV.

II

114

M\ gândesc la ce sentimente vor fiîncercat boierii sau membri ai protipen-dadei române[ti ajun[i la Viena, Roma,Paris sau Budapesta v\zând casele saupalatele celor cu care, ca statut social, erauegali. Mobile adunate de genera]ii,argint\rie, por]elanuri scumpe dar, maiales, portrete de familie, st\teau m\rturieveacurilor care s-au succedat în bog\]ie [iglorie. Nu putem explica succesul pe carel-au avut, înc\ de pe la începutul secolu-lui, portreti[tii str\ini, în trecere sau stabili]ila noi, g\sind o pia]\ amatoare de portrete,imagini care, în cas\, aveau valoarea unuiblazon.

Tot sub impresia celor v\zute pestehotare, c\l\torii români cump\rau de lanegustori, cu prec\dere, pictur\ veche saufalsa nobil\ pictur\ academic\, în timp ce,sub ochii lor, arta european\ se înnoia.Între gravitate [i str\lucire, gustul proasp\t

europenizatei societ\]i române[ti p\[ea direct în tradi]ie. Din p\cate, frecventând micii,iar nu marii negustori, majoritatea pânzelor înnegrite de timp, cu scene religioase saumitologice, s-au dovedit apoi a fi copii mai vechi sau mai noi sau, în cel mai fericit caz,lucr\ri din [coala unuia dintre mae[trii al c\rui nume, gravat în metal, era pus, cu mân-drie, pe somptuoasele rame.

La urma urmei nici aceasta nu a fost r\u. Chiar cu mobile copiate dup\ stiluri cunos-cute, chiar cu pânze impozante prin reala sau mimata lor patin\, modelul unui anumitgen de interior devine r\spândit atât în lumea boierimii cât [i a celor avu]i [i, cu timpul,se va impune [i prin calitate, pe m\sur\ ce societatea – o anume parte a ei – va câ[tigaîn rafinament.

C\tre sfâr[itul secolului al XIX-lea putem afirma c\, sub aspectul gustului estetic, soci-etatea româneasc\ era în curs de omogenizare. Deosebirile nu ]ineau atâta de gust câtde bani, deci de calitatea lucrurilor.

Sursa cea mai comod\ de aprovizionare cu mobilier era Viena [i, mai rar, Parisul.Din Austro-Ungaria veneau saloanele aurite (simili franceze), mobilele de dormitor roco-co sau sufrageriile neo-Rena[tere german\: solemne, bogat sculptate, dominate de bufetecu aer de catapeteasm\. Draperii grele, ciucuri nenum\ra]i, fructiere supraetajate, jar-diniere, l\mpi pentru gaz pentru electricitate completau interioare [i a[a strivite de tapeteimitând brocatul, sau chiar de brocat, pe care atârnau tablouri de dimensiuniimpun\toare.

Înainte de a p\r\si secolul al XIX-lea trebuie s\ constat\m c\, n\scut relativ recent,interiorul locuin]elor de la noi era, în primul rând, o demonstra]ie de bun\stare iar nu de

115

gust personal sau rafinament. Extrem de pu]inele excep]ii se vor înmul]i o dat\ cu maidesele c\l\torii în Occident [i cu apari]ia unor «connaisseurs», oameni cultiva]i, rafina]i[i obi[nui]i cu frecventarea unei societ\]i alese, datorit\, adesea, înrudirilor sau a rela]iilorstrânse de prietenie.

Amatorii de art\ care apar acum, mai sensibili la frumos decât la spectacol, se voradresa în special Fran]ei [i mai rar Austriei, Germaniei sau Italiei. În Fran]a vor descoperifarmecul frust al mobilelor provinciale, al faian]elor [i obiectelor de cositor. Totodat\, inte-rioarele adev\ra]ilor pasiona]i, colec]ionari, nu vor mai ad\posti «garnituri complete»,piesele disparate armonizându-se, în func]ie de gustul [i [ansa colec]ionarului.

În timp ce o categorie destul de restrâns\, aceea a amatorilor de art\ [i a colec]ionar-ilor, î[i schimb\ viziunea asupra interiorului, ceilal]i trec dintr-un veac în cel\lalt în aceea[iatmosfer\, cu acelea[i mobile, devenite, pentru cei ce le aveau mai de mult, sau pentruurma[ii lor, dovezi ale unei tradi]ii de familie. În timp ce în unele case stilul neo-Rena[teriigermane a fost înlocuit cu Art-Nouveau, acela[i gust pentru spectacol a patronat [i aceast\muta]ie.

Dac\ ridicarea [i mobilarea Castelului Pele[, care s-a realizat în ultima parte a sec-olului trecut, în stilul Rena[terii germane, a dat celor care tr\iau în interioare neo-Rena[teregerman\ sentimentul c\ sunt pe calea cea bun\, începutul secolului avea s\ nedumireasc\mult\ lume. În ]ar\ sosise, nu de mult, tân\ra [i frumoasa Principes\ Maria, mare ama-toare de art\, îndr\znea]\, datorit\ unei educa]ii mai pu]in riguroare decât aceea a celordin familia Hohenzollern, [i profund nemul]umit\ de interioarele sobre, înc\rcate [i greoaieale palatului. Îndr\gind în foarte scurt timp ]ara sa de adop]ie, admirând arta popular\,fascinat\ de costumele somptuos brodate ale ]\r\ncilor – dup\ cum fusese [i Regina Elis-abeta –, Regina Maria avea s\ aduc\ o not\nou\, proasp\t\, în re[edin]ele sale,deschizând gustul pentru oalele ]\r\ne[tiînc\rcate cu flori, ]es\turile populare,icoanele, vasele din aram\ descoperite înDobrogea, unde mai târziu va ridicare[edin]a sa de var\.

Încetul cu încetul, în bun\ parte [i dinspirit de imita]ie, aceste obiecte fruste vorcolora interioarele arti[tilor [i ale intelectu-alilor mai permeabili îndr\znelii [i frumo-sului. Aceste preocup\ri vor fi în acord cuîncerc\rile unor arhitec]i de a crea un stilromânesc, utilizând, în special, elementeluate din sculptura în piatr\ sau lemn avechilor biserici. C\ a fost bun sau r\u,r\mâne de v\zut. Cert este c\, prindegradare, prin periferizare a gustului, s-aajuns la mobila pirogravat\ [i la o invazie

116

de obiecte de cel mai prost gust, care au p\truns pân\ [i în interioarele unei p\turi socialeunde nu-[i aveau de loc rostul.

Dar tot Regina Maria a încurajat, prin exemplul s\u, o mai mare aplecare c\tre stilulSecession, c\tre ansambluri, adesea desenate chiar de ea, cu elemente preluate din artabizantin\ sau din cea a vechilor cel]i. Dac\ trimiterile la Bizan] au dep\[it adesea zidurilepalatului, cele celtice au r\mas doar o curiozitate a re[edin]ei regale.

Schimb\ri considerabile se pot constata abia prin anii ‘30 ai secolului, o dat\ cuapari]ia, în Bucure[ti, dar [i în ]ar\, a arhitecturii moderne. Cei înst\ri]i, noii locatari aivilelor sau apartamentelor, î[i vor crea un cadru de via]\ modern mai simplu, aerat, [i înacord cu arhitectura epocii.

No]iunea de bog\]ie – referitoare la interior – reprezentat\ înainte prin opulen]amobilelor, densitatea lor pe metru p\trat, mul]imea vaselor, sculpturilor, tablourilor,amploarea draperiilor, a covoarelor sau a [alurilor de cashmir acoperind pardoseala, pere]ii,canapelele [i fotoliile, este înlocuit\ cu mobile cubiste, simple, cu interioare luminoase[i u[or de între]inut. Evident c\ [i acum, ca în toate epocile, mobilele [i celelalte elementede decora]ie interioar\ se diferen]iaz\ prin calitatea [i autoritatea provenien]ei lor. Tre-buie recunoscut c\ am avut în ]ar\ ateliere de mobilier care, prin execu]ie [i linia pieselor,puteau rivaliza cu tot ce se f\cea mai bun în Occident. Impresionant a fost efortul, ade-sea încununat de succes, de a crea un acord perfect între arhitectura interioar\ [i mobilierulgândit pentru a i se adapta perfect. Este evident c\ în casele mai vechi, construite în spir-itul veacului trecut, cu coloane, sc\ri monumentale, pere]i caseta]i, înc\peri foarte înalte,acesta nu-[i g\sea locul potrivit.

Deceniul care a premers r\zboiului a adus un stil nou, agreat atât de cei care nu semai sim]eau bine în simplitatea mobilierului cubist cât [i de cei care, recent îmbog\]i]i,gândeau spa]iul de locuit drept un spectacol, asemeni înainta[ilor lor din veacul trecut.Astfel au ap\rut în Bucure[ti, mai pu]in în ]ar\, cl\diri cu aer de cetate, cu ziduri groase[i contraforturi, cu feronerie, cu pere]ii zgrun]uro[i, cu u[i [i grinzi aparente în lemn afu-mat, în a[a-zisul stil «hispano-maur» în care un mobilier greoi din lemn masiv sculptat,a[a-zis «florentin», f\cea spa]iul înc\ mai sumbru, mai fals nobiliar.

În tot acest r\stimp îns\ s-au consolidat acele case de amatori de art\ sau decolec]ionari, înc\rcate, îns\ întotdeauna armonioase [i elegante prin calitatea [i diversi-tatea mobilierului [i a celorlalte obiecte, adesea fiecare pies\ avându-[i povestea ei pecare colec]ionarul o relua de nenum\rate ori, cu tot atâta bucurie, cu tot atâta mândrie.

R\zboiul care a venit a stricat case, a frânt destine, a întrerupt succesiuni de gen-era]ii, care p\reau a fi puse sub semnul eternit\]ii. Apoi, izgoni]i din casele lor, extermi-na]i sau for]a]i s\-[i p\r\seasc\ ]ara [i bunurile ce nu fuseser\ fie confiscate, fie vân-dute pe nimic pentru hrana zilnic\, oamenii, în marea lor majoritate, au trebuit s\ pun\propria lor existen]\, în orice condi]ii, înaintea preocup\rii pentru un cadru în care s\-[iimpun\ gustul [i preferin]ele. De aceea, extrem de pu]inele interioare care, prin cine [tiece miracol, au r\zbit printre adversit\]i sunt cu atât mai pre]ioase [i conservarea lor arfi un act de în]elepciune fa]\ de ceea ce numim istoria gustului.

117

JOHNNY R|DUCANU

Jazz la Mon Jardin

Vorbi]i-mi despre Bucure[tiul de alt\dat\, a[a cum îl [ti]i.}i-a[ spune despre Mon Jardin, poate ai auzit, dar nu cred c\ ai apucat vremurile

alea. Mon Jardin era proprietatea lui Papacostea, un grec care s-a priceput grozav la gas-tronomie. A adus în România anilor ‘37, ‘38 ni[te lucruri noi, de la Paris. Bucure[tiul erape atunci «Micul Paris», nume pe care nu românii l-au pus, ci str\inii care veneau peaici. Papacostea a avut [i restaurantul ARO, de la hotelul ARO din Bra[ov. Pe urm\, înBucure[ti, tot ale lui erau [i Cap[a [i braseria de la Athénée Palace, unde George Curc\era maître d’hotel, unul dintre cei mai grozavi. Papacostea era director [i business-man. Gra]ie lui, Mon Jardin a func]ionat pân\ la sfâr[itul anilor ‘60. Istoria se scrie a[a:cât a fost Gheorghiu-Dej închis, de fetele [i de nevasta lui a avut grij\ Papacostea, le-aprotejat. Când Dej a ajuns mare, a l\sat Mon Jardin-ul, Papacostea r\mânând un fel desemi-director. ARO a fost luat. Dar ce era Mon Jardin-ul? Un local p\trat, cu loje din plu[,elegante, cu un ring de dans în spatele c\ruia, la perete, era forma]ia. Acolo am cântateu cu mul]i al]i muzican]i. Din ‘51 pân\ prin ‘56, acolo a fost o sufragerie unde veneauGeorge C\linescu, Camil Petrescu, Petre Comarnescu, Eugen Schileru, Oscar Lemnaru…Dar nu veneau s\ m\nânce un [ni]el sau mai [tiu eu ce. Acolo era altceva. {i se cântagrozav. Uneori cântau Orlov sau Aldulescu, ori Körösi, Buz\, Reininger, Gabi Mezei, SergiuMalagamba. Tot la Mon Jardin a cântat [i Yves Montand, în ‘56, când a fost la Bucure[ticu al]i a[i ai Fran]ei. Era a[adar o sufragerie unde se întâmplau multe lucruri. Ceau[escua d\râmat-o, construind în locul ei oroarea aceea de Hotel Doroban]i. Orice ]ar\ civilizat\ar fi protejat-o. Iar în col] mi-aduc aminte c\ era [i un alt local, Poarta Alb\, unde frip-tura costa 5,40 lei cu cartofi cu tot. Era foarte bine.

Exist\ ast\zi vreun local pe care-l vede]i devenind ca Mon Jardin?{tiu eu? În devenire ar putea fi. Dar nu mai este omenirea aia. C\ci era o omenire

de oameni. Sunt [i ast\zi, dar prea pu]ini. La Mon Jardin nu se intra a[a, hodoronc-tronc. Se [tia c\ acolo e o lume de arti[ti [i de persoane a[a cum ]i-am spus. Nu ap\reauscene de mitoc\nie sau chestii dintr-astea. Sunt [i acum oameni a[a, [i ne-am obi[nuit

JJ

118

s\ începem în[iruirea cu Gabriel, cu Andrei, cu tân\rul Patapievici… Mai sunt [i al]ii «mobi-la]i la cap», ca s\ zicem a[a, diferen]a fiind c\, totu[i, nu sunt atâ]ia câ]i erau înainte. Iaratunci mitocanul st\tea la marginea Bucure[tiului. {i când îi spunea nevesti-sii: «Hai f\,îmbrac\-te c\ te scot în ora[», însemna c\ o ducea pe Bulevardul Elisabeta (6 Martie,cum i-au zis \[tia), unde era plin de kebab [i tot ce vrei, ca-n Occident, de fapt, mai binezis, ca-n Orient, era la nivelul Atenei, s\ spunem. Dar pe Bulevardul Br\tianu nu se duceau.Acolo umbla alt\ lume. Era o chestie fireasc\. {i nu exista mitoc\nia asta, nu erau scuipa]i,degete în nas… Mârl\nia s-a f\cut în mod special în timpul lui Ceau[escu. Atunci au datto]i buzna [i, de fapt, s-a n\scut mârl\nimea.

Cât de tare i-a afectat mârl\nimea asta pe oamenii de jazz?{i acolo a p\truns, c\ de, valu-i val. Dar arta jazz-ului este consumat\ chiar [i la New

York de o minoritate. Adev\rata art\ este poate ca greaca veche. Ce se întâmpl\ dac\ ieio lume aflat\ la jum\tatea drumului în cultur\, nici jos dar nici sus, [i o duci s\ asculteo fug\ de Bach? Poate s\-i zduguie, s\-i impresioneze, chiar s\ le plac\. Dar, de fapt, nuîn]eleg nimic. Eu, de[i a trebuit s\ studiez alte lucruri în muzic\, acum, dup\ 60 de ani,pot s\-mi dau seama ce este o construc]ie a unui geniu al geniilor, ca Bach. Sau Mozart,care f\cea o muzic\ divin\ din ni[te game. Din game, domnule, majore, minore, în sus[i în jos, care sunt o chestie de cultur\ elementar\ pentru oricare instrumentist. Nu pots\ în]eleg fenomenul \sta. Doar dac\ e mâna lui Dumnezeu, [i chiar asta trebuie s\ fie.Recviemul l-a dictat când era în agonie. Acolo e Dumnezeu, cel mai mare creator. C\ciDumnezeu e cel mai bun pianist, cel mai bun compozitor, cel mai bun pictor.

Cum era când cânta]i la Arenele Romane f\r\ amplificare?România era lini[tit\ [i nu împânzit\ de tehnicitatea actual\. Eu nu sunt unul d’\la

care nu suport\ lucrurile astea moderne. E ceva bun aici. D\ unul un pâr], iertat\-mi fievorba, pe partea cealalt\ a planetei [i în zece minute ai în cas\ aceast\ informa]ie. Când

119

s-a scufundat Titanicul, Europa a aflat dup\ dou\ s\pt\mâni. Deci informa]ia rapid\ e lucrumare [i în ultima vreme s-au f\cut o mul]ime de progrese, dar poate c\ sunt prea pu]ineca s\ compenseze consumul, care a distrus spiritul. E o nenorocire c\ omul a ajunssclavul televizorului, c\ vorbe[te tare [i tot tacâmul, toat\ urâ]enia asta care vine din con-sum. În 1953, când a fost primul Festival al tineretului în Bucure[ti, la care am participat[i eu (eram student la clasa profesorului Pruner), am avut concerte la Arenele Romane,în parcul Carol. Trei mii de locuri, o acustic\ remarcabil\. Cântam cu Körösi: pian acus-tic, contrabas acustic, clarinet… Erau sunetele naturale ale instrumentelor [i toat\ lumeaauzea ce cântam. Sigur, erau [i microfoane puse în fa]a instrumentelor, dar difuzoarele,ascunse pe undeva prin tot acest teatru deschis, nu f\ceau decât s\ prelungeasc\ pu]insunetul natural. Asta era tot. Nu exista scandalul care e ast\zi. {i nu vorbesc de tinerii\[tia care cânt\ funk rock cu fum [i alte lucruri, vorba americanilor: bloody shit. Nu de\[tia vorbesc, ci de muzica româneasc\ u[oar\, care [i aia e tare. Pe atunci lumea eralini[tit\ [i pe lâng\ asta se ad\uga tot tacâmul unei lumi lini[tite, adic\ respectul fa]\ desemenii t\i, respectul fa]\ de oamenii care scriu c\r]i, de exemplu. Se auzea în cartier:\la scrie c\r]i, scrie c\r]i, auzi… oohh, p\i lucru mare! Chit c\ lumea obi[nuit\nu [tia dac\-i poet sau altceva… Scrie c\r]i! Copiii mai s\raci, când îl vedeau trecând cuochelarii pe nas, se uitau la el cu respect, [optind între ei [i ar\tându-[i-l unul altuia.

A]i locuit în cartierul Uranus. A]i avut o întreag\ lume acolo, prieteni,cuno[tin]e. Cum era pe atunci?

Sigur, Gina Patrichi, Dumnezeu s-o ierte, era ca sora mea când eram student la Con-servator, Institutul de Art\ cum se numea pe atunci, unde se f\ceau [i teatru, [i cine-matografie, [i arte plastice, [i limbi str\ine. Gina st\tea pe strada Acvila care venea pân\în fa]a cl\dirilor regimentelor \lora vechi de 200 de ani. Acolo [edea [i Iosif Pruner, marelebasist, care venise ca [ef de promo]ie de la Viena. La ora aceea, primise Ordinul Angliei[i cânta la contrabas toat\ literatura de violoncel de Bach. Ca s\-]i dai seama ce înseamn\asta, trebuie s\-]i spun c\ la Sinaia venea Pablo Casals [i avea recital cu literatur\ decello de Bach. Iosif Pruner cânta acela[i repertoriu, dar la contrabas. Toat\ lumea se duceala el, la bas. Adic\ vine unul cu un «dulap» [i cânt\ mai bine decât Casals? Era un geniu.Pruner a adus în partea asta, în vechiul regat, arta contrabasului. Eu am fost fericit s\ fiustudentul lui. Iar în Uranus st\teau o mul]ime de oameni ca el. Acolo era [i stadionulANEF, cu cea mai bun\ pist\ de alerg\ri din Europa, o bijuterie.

Comuni[tii au d\râmat Uranusul, nu le-a pl\cut. Dar am impresia c\nici cu jazz-ul nu se împ\cau.

Pentru \ia de la începutul începutului nici nu se punea problema jazz-ului. În local laMon Jardin, în anii ‘50, noi cântam Gershwin [i o mul]ime de buc\]i de jazz. Atunci doarintelectualii [tiau ce-i aia [i dac\ nu era text, era bine [i pentru comuni[ti. Pentru ei eragrav dac\ spuneai ceva printr-un text, nu prin muzic\. Criminalilor [i dictatorilor le e fric\de cuvinte, c\ a[a în]elege orice mocofan.

Spunea]i odat\ c\ avem nevoie de profesioni[ti în toate domeniile.

120

Am zis [i mai zic: chiar [i bandi]ii trebuie s\ fie profesioni[ti. S\ v\d un tipc\ m\ p\c\le[te genial. Bravo bre, ce de[tept e \sta! Dar s\ nu-mi vin\ cu g\in\rii. {ipoliticienii trebuie s\ fie profesioni[ti, nu ca jegul \la de la Constan]a, cum îl cheam\?,care îndr\zne[te s\ vorbeasc\ unor oameni prin fa]a c\rora nici n-ar avea voie s\ treac\.S\ fie oameni tr\snet de de[tep]i sau un[i cu toate alifiile, superpoliticieni. Numai a[a]ara poate ie[i din ce e. To]i s\ fie profi: procurori profi, poli]i[ti profi, gazetari profi, r\i,r\i [i r\i, cât le d\ voie legea. A[a s-a terminat [i corup]ia din Chicago. Am v\zut muzeulcu comisarul Nes care i-a mierlit pe to]i. Am cântat [i acolo unde a fost arestat Al Capone.Lui Capone îi pl\cea teribil jazz-ul, era un fan al lui Louis Armstrong c\ruia îi d\dea [ibani. La ei [i Kennedy a fost mare amator de jazz. |sta de acum, pre[edintele actual,cânt\ la saxofon ca orice alb, dar \la nu e jazz. {i nu cred c\ are vreun talent. Dar revenimla noi. Nenorocirea e c\ prea mul]i indivizi din ora[ul \sta, din ]ara asta, nu [tiu de cesunt ei pe lume. {i când îi mai auzi [i pe \ia c\ vor binele ]\rii române[ti… To]i îi vor binele.Ce e asta? S\ pun\ curu’ la b\taie s\-[i fac\ treaba. În epoca asta mârl\neasc\ s-a main\scut [i alt\ problem\: s\ moar\ capra vecinului. Asta nu a existat în România decare vorbim noi. E tot un produs al turmelor f\cute de comuni[ti. Eu, la opt ani, m-amuitat în farfuria unui frate de-al meu [i mama mi-a tras cu un f\c\le] în cap, de n-am maif\cut niciodat\ asta, [i am [tiut [i de ce nu trebuie s\ te ui]i la vecini. C\ vorbim de cumera înainte. P\i, înainte, tata d\dea telefon la Gara de Nord [i ocupa cu prietenii lui uncompartiment întreg din Orient Expres, dac\ voia, ca s\ merg\ în Germania. Leul era lafel de puternic ca [i marca. Ce s\ mai zici?! Au fost [i ni[te idio]i de legionari care s-aug\sit s\ fac\ tâmpenii, dar societatea era oricum sus. Mi-aduc aminte c\ am întâlnit laBremen ni[te zidari b\trâni, nem]i, care mi-au povestit cum au construit Palatul Culturiidin Ploie[ti. Se b\teau s\ vin\ în România s\ construiasc\. Câte nu erau pe atunci…

Eu vin din Br\ila. Polidor Nicadopor, care avea toat\ flotila, îi ajuta pe copiii br\ilenimai s\raci s\-[i fac\ studiile la Bucure[ti sau chiar la Paris, la medicin\ de exemplu. Apoiîi aducea înd\r\t la Br\ila [i-i ajuta s\-[i deschid\ cabinet. Ora[ul câ[tiga un doctor. De-aia Br\ila ar\ta a[a cosmopolit\ în ‘38, avea tramvai [i Conservator [i era cum era. Dar\[tia de acum, indiferent c-au fost securi[ti sau ce-au fost, se bat cu pumnul în piept c\vor binele României. Uite ce bine e! Cea mai mare porc\rie! Mi-aduc aminte c\ eram înAnglia când madame Thatcher a vrut s\ porneasc\ r\zboi în Malvine. La început n-aufost to]i de acord, dar când s-a hot\rât lucrul \sta, au b\tut din picioare, s-au îmbr\cat,s-au dus de le-au dat trei palme \lora [i au terminat treaba. |sta popor!

Vreau s\ v\ întreb altceva acum. L-am auzit pe domnul Pascal Ben-toiu spunând c\ jazz-ul este cel mai mare compozitor al secolului XX.Pute]i s\-mi explica]i afirma]ia asta?

Aici cred c\ e spus prea mult. Totu[i ceva adev\r exist\. Pascal Bentoiu e un muzi-cian des\vâr[it [i socoate, ca mul]i al]i muzicieni [i intelectuali, vezi Cocteau sau Bern-stein, c\ jazz-ul e o art\ foarte important\ pentru acest sfâr[it de secol, o art\ care vaveni, cu pa[i mari, len]i, dar siguri. Ceea ce-i poate impresiona pe astfel de oameni la

121

jazz este c\ muzicienii dota]i cu puterea de a improviza pot face o art\ adev\rat\. Dac\ne ducem înapoi la Bach, Mozart sau Beethoven, ce crezi dumneata c-au fost ei? Ni[temari improvizatori. O fug\ de Bach, bazat\ pe ni[te reguli foarte precise, unde între ni[tevoci, o sopran\, un alto sau ce este acolo, trebuie s\ fie o varia]ie spontan\. Ce crezi c\ar fi cântat, s\ zicem, un copil care se dorea ascultat de Bach? O mic\ lucrare de pian,o sonatin\ de exemplu. {i copilul acela improviza pe schema acelei sonatine, în stilul Bachsau Haydn. {i aia era proba c\ are sau nu mari afinit\]i cu arta. C\ altfel, s\ cânt\m opies\ loco, cum a scris-o maestrul, asta e o chestie de interpret. Pe mine, de exemplu,nu m\ impresioneaz\ a[a tare piani[tii consacra]i care cânt\ o partitur\ extraordinar debine. Eu iau un text la o muzic\ standard a unui compozitor ([i în jazz sunt destui bunisau chiar geniali) [i pe acea schem\ a compozi]iei, de care trebuie ]inut cu din]ii, improvizezîn stilul piesei. Î]i dai seama c\ asta e arta cea mai spontan\? Ast\zi, dac\ am o starenostalgic\, voi cânta nostalgic, mâine, dac\ m\ duc la L\pt\ria lui Enache [i merg cuautobuzul în care m\ enerveaz\ vreun mitocan, cânt aceea[i pies\ violent. Iar poimâine,pot s\ fiu ca un copil alienat. Asta e marea nebunie a improviza]iei. Iar maniera de aimproviza n-a fost niciodat\ la îndemâna oric\rui muzician. Pentru asta se spune ast\zic\ jazz-ul poate fi o art\ adev\rat\. Poate c\ \sta e lucrul cel mai greu în muzic\ [i cânt\re]iibuni de jazz fac asta. Slav\ Domnului, sunt destui pe planet\. Dar dac\ vrei s\ faci a[aceva te cost\. N-ai bani, î]i lipsesc multe. Dac\ faci jazz mai comercial, ai [i bani [i totce vrei. Cu jazz-ul pur îns\, e[ti a[a cum sunt [i eu.

Totu[i ave]i alte satisfac]ii.În materie de muzic\, am poate voie acum, la peste 60 de ani, s\ spun despre mine,

v\zând ce e în jur: da, sunt bun, mi-a dat Dumnezeu lucrul \sta. Secretul st\ în bucuriacu care cânt. Cea mai mare bucurie a mea este s\ cânt. Cred c\ [i-n alte meserii e la fel.De exemplu, cred c\ secretul de a fi un bun ziarist e acela de a scrie numai când î]i vine.Trebuie s\ ai o dorin]\ interioar\ nebun\ de a scrie un text. Dac\ ai subiecte de serviciue o nenorocire, de[i ies [i alea dac\ te gânde[ti cu bucurie la ele. Dac\ eu m\ duc la L\pt\rialui Enache nervos [i nu-mi vine s\ cânt, îmi dau bice în fund [i m\ trezesc încet-încet.Cochetez cu muzica. Prima pies\ e mai pu]in interesant\, dar deja pe la sfâr[itul piesei adoua sunt acas\ [i totul curge. Dar când vreau eu, m\ extrag din rahatul \sta înconjur\tor.Vin aici, nu m\ sun\ nimeni, închid telefonul, pun ceva de Bach [i sunt eu. Ascult cumlatr\ câinii prin vecini sau dorm [i m\ lini[tesc. A[a se face c\ sunt încontinuu pur [i vivant.Cei mai buni b\ie]i din ]ar\ cânt\ cu mine [i le scot sufletul cu energia mea. Îmi vine dintr-o mare dragoste, din bucuria de a cânta. {i sunt un profesionist dintr-o familie de profe-sioni[ti.

Nu-s oare muzicienii [i poate mai ales oamenii care cânt\ jazz maiferici]i decât ceilal]i?

Sunt ni[te oameni ferici]i de[i am vrut s\ spun c\ se v\d [i g\urile din ca[caval, dac\e s\ compari cu al]ii. De exemplu, eu n-a[ vrea s\ fiu în pielea celor foarte de[tep]i:Liiceanu, Ple[u. Consider c\ mintea mea e mai pu]in mobil\ ca a lor, dar sunt mai odi-

hnit. Iar jazz-ul îmi d\ mai mult\ satisfac]ie decât le dau lor mintea, textele [i toat\ filosofia.Eu am o filosofie mai la îndemân\, mai concentrat\. În muzic\, pasta de idei atinge ni[tepiscuri la care ei nu pot ajunge. Poate doar cu ni[te mecanisme puse la dispozi]ie de al]ii.Eu am de la Dumnezeu asta. Am în minte ni[te acorduri, ni[te sunete ce dep\[esc oricefilosofie. Zbor pe undeva pe unde ei n-au [anse. Asta nu înseamn\ c\ nu-i admir de numai pot, când îi aud vorbind. M\ bucur grozav c\ exist\ asemenea oameni. Dar nici unuldintre ei nu va ajunge pe piscurile pe care ajung cei dota]i în muzic\ (cei din top). Eusunt o râm\ mic\ pe lâng\ mon[tri [i totu[i sunt în roiul \la [i v\d ce este acolo. Extra-ordinar. Nici cele mai vaste fraze de poezie, de inteligen]\, nu se compar\ cu ce-i acolo.Nimic. Din sunete sco]i o filosofie [i ni[te spa]ii care n-au nevoie de nici un fel de text.Ajungi acolo [i planezi, nu mai ai nevoie de nimic. Te ui]i de sus în jos la to]i ceilal]i.

Interviu realizat de Andrei MANOLESCU

123

LE CORBUSIER

Spiritul latin

În anii 1911, între lunile mai [i octombrie, Charles-Édouard Jeanneret, cunoscut maiapoi drept Le Corbusier, întreprindea o c\l\torie de studii în Orient. În trecere prinBucure[ti, tân\rul de 24 de ani avea s\ trimit\ spre publicare ziarului La Feuille d’Avisdin ora[ul s\u natal, La-Chaud-de-Fonds, însemn\ri de drum, unele exacte, altele trib-utare temperamentului s\u exaltat de înnoitor. Din notele bucure[tene spicuim mai joscâteva paragrafe, rev\zute de autor în 1965 [i publicate în volumul Le Voyage d’Ori-ent.

De altfel, Le Corbustier f\cea referiri la aceast\ c\l\torie în scrisorile adresate Pro-fesorului George Oprescu în 1930, evocând recomandarea pe care i-o d\duse, de la Berlin,Caragiale («...votre Caradjale...») solicitând imperativ: «Soignez-le comme mon proprefils».

Epistola lui Le Corbusier se încheia, patetic, cu vorbele: «Sauvons l’esprit latin. Levrai».

...multe mai are de spus caldarâmul încins al Bucure[tilor. Cu cât\putere afirm\, cople[it de o implacabil\ senzualitate, suprema]ia c\rnii.Bucure[tii sunt nu numai Paris, ci mai mult. Sub o lumin\ arz\toare, femeilesunt frumoase, coafate [i g\tite cu rochii superbe. Îmbr\c\mintea lor nudefine[te o alt\ lume; ele nu ne sunt str\ine. În cale[ti, defilând pe CaleaVictoriei, la întoarcerea de la curse, ele se l\f\ie în toaletele lor de laParis, sobre, dar somptuoase, cu p\l\rii mari negre, gri sau albastre carefac s\ fluture câte o pan\ enorm\, sau cu p\rul abia cuprins de o toc\.Fardul ochilor [i al buzelor, pe un chip lini[tit, formele nobile ale unortrupuri frumoase sub mângâierea stofelor, totul ne îndemna s\ lerecunoa[tem, s\ le admir\m amintindu-ne, cu melancolie, de seduc\toareleParisului monden. Aici totul îndeamn\ spre un cult al femeii. Idolul acestuiora[, marea zei]\, este doar femeia, datorit\ frumuse]ii sale.

Doamn\, s\ nu mi-o lua]i în râs, dac\ sunt uluit. În plus, peste tot,obsedant, mirosul de crini pe care-i vând ]ig\ncile. {i ele, tot femei fru-moase! Ten m\sliniu sub p\rul negru, [i ochi din privirea c\rora ]â[nesc

LL

124

vorbe îndr\cite. Rochii de culori deschise [i simple de sub care r\sarmâinile, ale c\ror unghii ro[ii p\teaz\ crinii ce-i vând.

Echipaje nenum\rate cu caii mu[când z\bal\. Birjarii, eunuci obezi cuvoci pi]ig\iate, gonesc caii splendizi [i iu]i, prin îmbulzeal\. Ridica]i pecapr\, birjarii poart\ «tog\» din catifea albastr\-închis, iar zgomotul miilorde copite bate pe caldarâm un ritm, o muzic\, ce nu se opre[te nicichiar noaptea.

Ce s\ v\ mai spun despre acest ora[ plin de copaci, care se întindepân\ departe, dând îns\ impresia unui cartier de mode[ti proprietari?Str\zile sunt scurte iar cl\dirile nu au mai mult de dou\ etaje. Pe aici,arhitectura, ca [i via]a, nu este luat\ în serios. Peste tot Beaux Arts, c\cinumai arhitec]ii cu diplom\ de la Paris au ce lucra. Chiar dac\ ceea cefac este banal, nu este urât, din cauza unit\]ii de stil; Bucure[tii n-auurâciunea heteroclit\ a ora[elor germane. Privirile nu se opresc nici peprofiluri, nici pe ornamentele pe care le-am mai v\zut. Privirile sunt libere[i zboar\ spre frumoasele trec\toare! Bucure[tii sunt toate zilele îns\rb\toare...

În române[te de Radu IONESCU

125

R|ZVAN R|DULESCU

Ora[ul auzit de sus

În ce condi]ii se poate studia muzica f\r\ profesorM-am n\scut la maternitatea Polizu, în mâinile cu mânu[i din latex albicios ale doc-

torului Palo[, care locuia la vremea aceea într-o frumoas\ vil\ pe strada Paris, nu departede Policlinica 10. Mi-am petrecut primii doi ani într-un apartament mic pe bulevardul 1Mai, lâng\ Pia]a Chibrit, apoi, cum p\rin]ii mei au vrut spa]iu mai mult, m-am mutat pestrada Brezoianu. Din balcon se vede în primul rând Ci[migiul. Acolo mi-am petrecutcopil\ria, acolo am ascultat fanfara pân\ prin anii ‘80, cu bunica mea, duminic\ deduminic\, la rondoul cu porumbei. Nu [tiu de ce, dar dup\ aceea, militarii au cântat dince în ce mai rar în chio[cul din parc, pân\ nu au mai cântat deloc. Tot acolo s-a con-sumat [i adolescen]a mea (am t\iat de nenum\rate ori Ci[migiul între liceul Laz\r [i casade cultur\ Pétöfi Sándor, unde se ]ineu lunar cursuri de dans, chitar\, poezie [i karate);tot acolo, ocolind parcul, m-am prezentat zilnic în primii doi ani la Conservator. Ulteriorm-am mutat înapoi pe 1 Mai. Sunt, cu toate acestea, un bucure[tean de centru. Nu suntnici iute la vorb\ [i cu r\bdarea scurt\ ca mul]i dintre prietenii mei crescu]i în zona deest a ora[ului, în Pantelimon, Dristor, S\l\jan sau Ozana, nici melancolic sau grav ca aceiacare s-au privit, toat\ copil\ria, în apele lacului Tei, nu am aerul de bun\stare al celor dinCotroceni [i 13 Septembrie, nici aerul bizar occidental din Drumul Taberei [i nu sunt atrasatât de tare de discoteci pe cât sunt cei care locuiesc la nord, în B\neasa (este statisticdovedit c\ în acest cartier, din trei tineri, doi merg la discotec\ la fiecare sfâr[it des\pt\mân\). Mi s-a spus mereu: uite, ce mai vrei, e[ti în buricul târgului, faci doi pa[i [iai ajuns la Teatrul Na]ional, Teatrul Mic e în spatele blocului, ajunge doar s\ cobori culiftul, Sala Palatului – colea. Treci de Sala Palatului, pac, Ateneul. O iei pe lâng\ Sala Palat-ului, hop, biserica Luteran\ [i, mai sus, Sfântu’ Iosif. Dac\ o ]ii drept pe Nuferilor, ai [iajuns la Radio. O iei pe bulevard [i e[ti la Oper\. Treci de Academiei [i ajungi la Dalles.Totul e la doi pa[i.

MM

126

Într-o zi, reluând enumerarea de mai sus, tat\l meu a înso]it-o cu un desen: dintr-un punct (noi) a dus radial linii cu pixul pân\ la alte puncte pe care le-a numit Oper\,Ateneu, Radio, Dalles [i i-a ie[it ceva asem\n\tor unui soare. Pe linii a ad\ugat, inginere[te,între paranteze, urm\toarele nota]ii: noi – Oper\, 15 min.; noi – Ateneu, 10 min.; noi –Teatrul Na]ional, 7 min.; noi – Operet\, 20 min. (Opereta veche de pe malul Dâmbovi]einu fusese d\râmat\ înc\.)

În Bucure[ti, în vremea anilor mei de [coal\, muzica se f\cea în centru. Imagina]i-v\ un stat având drept grani]e Bati[tea, Dâmbovi]a, Cotroceniul, Plevnei, Grivi]a, CaleaVictoriei [i Magheru. Dincolo de grani]\ – t\cere deplin\. Dac\ Dâmbovi]a, sistematizat\sau nu, ar fi un râu important, dac\ ar curge limpede [i demn, dac\ ar clipoci pe subpoduri somptuoase sau [i-ar desface apele ca s\ cuprind\ vreo insul\, atunciBucure[tiul s-ar putea împ\r]i în Rive Droite [i Rive Gauche, în Buda [i Pesta, în Oberkas-sel [i Niederkassel. Dâmbovi]a este îns\ acum o ap\ fantomatic\ f\r\ anvergur\ [i a[aa fost [i în timpul copil\riei mele, curgând împotmolit pe sub ni[te s\lcii luxuriante, con-ducându-[i în aval petele mari de motorin\ care difractau lumina pe sub podurile din piatr\t\iat\. A[a c\ singura demarca]ie cultural\ a ora[ului s-a a[ezat radial în jurul locuin]eimele: Bucure[tiul central [i restul.

Fanfara în parcFanfara nu cânta duminicile numai în Ci[migiu. Exist\ un chio[c cu b\ncu]e în

Her\str\u [i un altul în Parcul Libert\]ii. Acesta din urm\ a fost foarte rar folosit, dup\[tiin]a mea. Mai pu]in rar, îns\ în efectiv mai restrâns – cincisprezece oameni maximum,o dat\ la trei duminici – îi puteai auzi pe militari cântând din al\murile lor în parculHer\str\u. Totu[i, nu pot s\ explic de ce, preferam fanfara din Ci[migiu. Nu era o chestiunede distan]\ sau de obi[nuin]\ (în fond în Her\str\u m\ duceam de câte ori puteam ca s\îmi lansez b\rcu]ele pe lac), ci mai curând una de ambient. În rondoul cu porumbei dinCi[migiu se strângea mult\ lume, aproape toat\ lumea din parc, [i în fa]a unei a[a nume-roase asisten]e, majurul se înfoia, î[i chema subalternii la ordine, rotea ame]itor bagheta,dirija asudând, apoi, în aplauzele copiilor c\rora le curgea înghe]ata la cornet pe degete,îi ridica pe sufl\tori în picioare. De[i, în mare, repertoriul fanfarelor militare era acela[i,indiferent de locul în care cântau (Co]ofana hoa]\, aranjat\ pentru al\muri, ValurileDun\rii, For]a destinului, Liliacul, Menuetul lui Boccherini, tot pentru al\muri), înHer\str\u, sub umbra mole[itoare a unor platani [i în imensitatea parcului, piesele aveauun aer definitiv de muzic\ de duminic\, a[ezat [i deprimant. Oamenii nu st\teau smirn\s\ asculte, ca în Ci[migiu, ci preferau s\ se plimbe, bra] la bra], pe malul lacului, supraveg-hindu-[i progeniturile pe biciclete sau împingând c\rucioarele cu bebelu[i. Dac\ teîndep\rtai de chio[cul surs\, undele fanfarei interferau cu muzica de la Unda Vesel\, c\ci,înc\ prin anii ‘75 - ’80, în Her\str\u mai ales, mul]i b\rba]i cu c\m\[i strâmte de nylon]ineau pe um\r câte un aparat de radio Vef de patru kilograme [i jum\tate.

127

Xilofonul [i pianulContrar numelui, xilofoanele pentru copii au clapele din fier, iar cioc\nelele cu care

love[ti sunt din plastic. Aceasta este o regul\ pentru toate produsele de acest gen, indifer-ent dac\ sunt f\cute la noi sau în str\in\tate. Diferen]ele sunt doar de finisaj. Dovad\ c\am primit la patru ani un xilofon italienesc (cu clapele din fier) pe care am încercat s\cânt câte ceva din ce cânta fanfara în Ci[migiu, cel pu]in a[a mi s-a povestit în leg\tur\cu experien]a mea muzical\ precoce. Tot ce-mi amintesc este c\, în mai pu]in de os\pt\mân\ dup\ ce am primit xilofonul, am rupt cioc\nelele, vrând s\ le încerc elastici-tatea.

Am constatat mai târziu c\ povestirile p\rin]ilor despre ispr\vile artistice din leag\nale copilului se înscriu într-o mi[care de mistificare mai ampl\ [i cu origini str\vechi, încare moneda de schimb este precocitatea. A[a de pild\, mul]i dintre colegii mei de laConservator [i mul]i poate dintre muzicienii de azi [i-au descoperit talentul (le-a fostdescoperit) întâmpl\tor [i devreme. Cutare avea când plângea un ]ignal asurzitor, iar lacinci ani a cântat a[a de frumos la serbarea de la gr\dini]\ încât soarta lui a fost pecetluit\:copilul va deveni cânt\re]. Altul cl\mp\nea la pian, spre furia mocnit\ a vecinilor, cândavea numai trei ani[ori, anun]ând astfel zorii unei str\lucite cariere de pianist de concert.Un altul, complet nevinovat, s-a trezit la [ase ani cu o vioar\ trei-sferturi în mân\ [i, dinscâr]âial\ în scâr]âial\, a ajuns la performan]ele de azi. Eu însumi am fost încurajat s\cânt oper\ la o vârst\ fraged\, în fa]a musafirilor, la coard\ sau la priz\ (se ia cordonulde alimentare de la fierul de c\lcat sau mânerul de lemn al corzii [i se ]ine în dreptul guriica un microfon). Cântam arii din opere pentru c\ ascultam la un pick-up cele câteva dis-curi cump\rate de ai mei. Toate erau cu pove[ti, mai pu]in unul, care con]inea o colec]iede arii italiene[ti în interpretarea lui Herlea: aria calomniei, râzi paia]\, înapoi tr\d\torule,pacea inimii mele.

Crescând, am vrut s\ l\rgesc modesta noastr\ colec]ie de discuri; de unde locuiam,se dispuneau tot radial singurele patru magazine specializate în articole de muzic\ [i foto:

1. Magazinul Muzica, nu mult diferit de cum este el ast\zi, cu vitralii reprezen-tând abstrac]iuni pe o dominant\ de verde [i cu rafturi din lemn [i o]el – un fel de visdecorativ al viitorului imaginat prin anii ‘60 [i, prin urmare, extrem de demodat deja întimpul copil\riei mele. Acolo nu se g\seau decât discuri banale, care z\ceau pe rafturicu anii [i pe care le puteai asculta f\r\ s\ le cumperi, adâncit în fotoliile cu c\[ti. Raf-turile ajunseser\ prin ‘87 aproape goale, [i cele de discuri, [i cele de partituri, dând locu-lui aerul unei alimentare din care nu po]i cump\ra decât fasole cu ciolan. Ce nu mi-a pl\cutniciodat\ la Muzica era c\ nu puteai s\ stabile[ti o rela]ie personal\ cu vânz\torul, s\-lfaci s\-]i pun\ deoparte discuri rare, sau cel pu]in eu n-am reu[it. Oricum, erau acolomai multe femei care vindeau, îmbr\cate într-un fel de uniform\, iar spa]iul era larg,deschis, indecent, lipsit de orice intimitate, spre deosebire de

128

2. Magazinul armeanului, mic, umplut cu discuri. Omul f\cea afaceri cu o marf\care nu era a lui, din pur\ pl\cere. Plin de solicitudine, te sf\tuia ce interpretare s\ alegi,î]i punea deoparte un disc, dac\ te pl\cea, st\tea cu tine la discu]ii interminabile în care-i amesteca [i pe ceilal]i clien]i, lumea se anima, se schimbau p\reri. Spa]iul de opt metrip\tra]i era întotdeauna ticsit. Prin ‘86, dup\ un prelungit concediu de odihn\ (a[a st\teascris pe u[\) în locul armeanului a venit un alt vânz\tor care a beneficiat cam un an defaima locului. Apoi magazinul a ajuns la fel de dezolant ca [i Muzica. Ast\zi se pot cump\rade acolo casete de-a valma. Magazinul se afl\ pe bulevardul Kog\lniceanu, fost Gh. Ghe-orghiu-Dej, între un coafor [i libr\ria Eminescu.

3. Pe {elari se mai afl\ [i ast\zi un magazin tip vagon cu articole muzicale [i foto.Doamna care vindea, cu aparen]\ clorotic\, era o cuno[tin]\ îndep\rtat\, suficient deîndep\rtat\ ca s\ ne vedem numai când aveam eu nevoie de anumite discuri, [i suficientde apropiat\ ca s\ mi le pun\ la p\strare. N-am nici o explica]ie pentru felul în care, dela un moment încolo, s-a pref\cut c\ nu m\ mai cunoa[te. (Pre]ul unui disc Electrecordera 28 lei, se puteau l\sa 30, iar al unui disc din CAER – 39 sau 42 de lei, [i se l\sau 50.)

4. Roman]a (azi Yamaha), ca magazin de discuri nu era cine [tie ce. Prea tehnic[i axat pe vânzarea acelor [i curelelor de transmisie la pick-up, rar se nimerea s\ g\se[ticeva interesant. La etaj îns\ puteai cump\ra instrumente muzicale variate: al\muri, flaute,viori, ba chiar [i pianine.

De[i foarte mul]i au cump\rat pianine Doina de la Roman]a sau de la Muzica, potspune cu mâna pe inim\ ([i tare mi-e team\ c\ [i cei care au cump\rat pot spune acela[ilucru) c\ aceste pianine nu au f\cut niciodat\ doi bani. Conservatorul are în toate s\lilede studiu pianine Doina. Gândite mai curând s\ se asorteze cu biblioteca Dana [i cusufrageria Milcov, ele au fost [i sunt construite împotriva muzicii. Clapele din plastic, careabia se apas\ (nu este vorba de o claviatur\ tare, ci de una înfundat\), cioc\nelele cucursa scurt\, ca s\ reduc\ zgomotul (pentru respectarea orelor de somn la bloc), amor-tizoarele care nu cad complet pe corzi, toate aceastea fac din pianina Doina un suportpentru vazele cu flori.

Recomand acelora care nu-[i pot permite un pian serios de concert în cas\, ori m\carun Bechstein cu coad\ scurt\, pianinele Grand Berlin. Nu sunt nici foarte masive, lem-nul lor negru nu are nici încrusta]ii, nici floricele în basorelief, iar de îmb\trânit, îmb\trâ-nesc frumos. A mea, cump\rat\ cu zece mii de lei în ‘85 de la doamna Apostolescu, v\duvaunui militar interbelic, [i care locuia într-un bloc de trei etaje la intersec]ia Toamnei cuMo[ilor, a fost construit\ în 1901 [i scoate, dup\ nou\zeci [i [ase de ani de exerci]iuasiduu, un foarte pl\cut sunet de ]ambal. În plus, are uria[a calitate de a se dezacordapropor]ional. Cum nu am mai acordat-o de doisprezece ani, a c\zut de-a lungul acestuiinterval de timp pe întreaga întindere a claviaturii cu un ton [i jum\tate mai jos decât dia-pazonul, dar raporturile dintre sunete au r\mas aproximativ corecte.

129

Prejudec\]i muzicaleDin discurile pe care le-am cump\rat pân\ în primul an de facultate mi-au r\mas o

sut\ dou\zeci [i trei (pe unele le-am dat cadou, altele au fost iremediabil împrumutate[i altele s-au deteriorat). Toate sunt pline de urmele grase ale degetelor mele, tot a[acum toate c\r]ile mele sunt îndoite la cotor, semn c\ au fost ]inute deschise cu fa]a înjos, obicei urât. Dintre aceste 123 de discuri, 61 au gravat\ pe ele muzic\ de Mozart [i20, câte am putut g\si, de Rossini. Dintre discurile cu Mozart, unul din ele (Carlo Zec-chi dirijând dou\ simfonii, dup\ accidentul care l-a f\cut inapt pentru pian) s-a deterio-rat în mod comic. }ineam toat\ colec]ia într-un raft lâng\ calorifer, [i nici prin cap numi-a trecut c\ de s\rb\torile din iarna lui ‘89 avea s\ se dea c\ldur\. Discul de care vor-beam, cum se afla la margine, s-a v\lurit u[or. Tat\l meu l-a privit cu aten]ie [i s-a gân-dit s\-l repare. A înc\lzit în acest scop cuptorul, a t\iat dou\ geamuri de 35 pe 35, a pres\ratf\in\ pe ambele fe]e ale discului ca s\ nu se lipeasc\ la c\ldur\, l-a pus la presat întrecele dou\ geamuri [i a dat totul la foc mic. Dup\ zece minute pe ceas a scos discul dincuptor, l-a desf\cut cu ajutorul unor cârpe dintre geamuri (mi s-a p\rut mie, sau am v\zutun firicel de ebonit\ întinzându-se în aer [i apoi înt\rindu-se ca firul de p\ianjen?) [i l-apus sub ap\ rece. Rezultatul st\ la dispozi]ia curio[ilor, [i îl ar\t de obicei celor care aupropria lor colec]ie de discuri [i nu împrumut\ decât cu greu. Vederea discului r\scoptîi înfioar\, îi face s\ se tulbure [i asta e foarte pl\cut.

Despre Mozart [i Rossini, compozitorii mei prefera]i din adolescen]\, am citit tot cese putea citi. Mi-au re]inut aten]ia dou\ lucr\ri cu titluri foarte originale: W.A. Mozart, deI. Weinberg, Editura muzical\ a Uniunii Compozitorilor din RPR, [i Gioacchino Rossini,de G.Sbârcea, idem RSR. Amândou\ sunt lucr\ri de c\p\tâi în ce prive[te muzicologiape aceste meleaguri: cu un aparat critic de tip umbrel\, monstruos de mare, listat tot lasfâr[itul lucr\rii, [i cu toate acestea con]inând o informa]ie exclusiv anecdotic\ din celemai aproximative. Datele istorice [i analizele muzicale din aceste c\r]i sunt tot atât deadev\rate pe cât este de adev\rat\ istoria Fran]ei în romanele lui Paul Féval. Evident, mi-am dat seama de asta mult mai târziu, în momentul acela le citeam tocmai datorit\asem\n\rii lor cu Paul Féval. Surprinz\tor este îns\ faptul c\ în Bucure[ti se maivehiculeaz\ înc\ acest gen de informa]ie în cursuri de istoria muzicii, la Conservator. S\citez din Weinberg, încercând s\ recompun mental felul în care discursul lui critic a s\patf\ga[e adânci [i de neumplut în creierul fragedului cititor care eram pe atunci:

«În sfâr[it, în partea a patra a simfoniei Haffner, Mozart utilizeaz\ oalt\ variant\ a sonatei, forma de rondo-sonat\, care-i permite exprimareaunui torent de voio[ie, de contagios [i str\lucitor optimism.

Vedem deci c\ me[te[ugul de a folosi în simfonie forma de sonat\nu e simplu, me[te[ugul acesta, în mâinile pricepute ale lui Mozart, iaaspectul unei des\vâr[ite arte de arhitectur\ sonor\. Tiparele sonatei suntanalizate cu abilitate [i discern\mânt, fructificând diferitele variante ale aces-

130

tei forme muzicale.Sculptarea pe careMozart o face în mate-ria prim\ muzical\ esteîn toate împrejur\rilesavant\, economic\ [iplin\ de înv\]\minte.»

Discursul de critic muzi-cal a fost dintotdeauna o cat-astrof\.

Programe de sal\Am fost la oper\, cu reg-

ularitate, de mic. Am v\zutMotanul înc\l]at la patruani, un an mai târziuB\rbierul din Sevilla. Num-am dus de capul meu, prinurmare nu este vorba de nici un fel de precocitate. În anii care au urmat am v\zut aproapetot repertoriul de oper\ [i balet al institu]iei cu acela[i nume [i, retrospectiv, nu pot s\precizez momentul când a început s\ nu-mi mai plac\ nimic din ce se întâmpla acolo.Totul continu\ s\ mi se par\ [i ast\zi inutil [i pr\fuit.

Am fost la Ateneu (7 min, nu uita]i) începând cu clasa a doua de [coal\ general\, cuabonament în toat\ regula, vândut prin Ministerul Înv\]\mântului. Am prins s\lile arhiplinecând cânta un solist din str\in\tate, s\lile goale de la recitalurile de muzic\ de camer\,s\lile cu elevi de la concertele educative de duminic\ diminea]a [i s\lile eroice pline decet\]eni înfofoli]i, de pe n\rile c\rora ie[eau aburi, în timp ce pe scen\, în pasajele în carenu avea de cântat, Dan Grigore î[i înc\lzea mâinile la un radiator. Pot preciza retrospec-tiv momentul în care am pierdut orice interes pentru concertele de la Ateneu: era în ‘92,la prânz, [i Cristian Mandeal f\cea repeti]ie cu Mahler. Ateneul înconjurat de schele [iaflat în pline consolid\ri ar\ta pe dinafar\ [i pe din\untru dezolant. Peste tot praf, plutindgros în aer, mi[cându-se haotic în lumin\, dac\ îl stârneai. Mandeal comand\ o fraz\ muz-ical\ în piano. Orchestra se preg\te[te, atac\ [i în acest moment, de undeva, de foarteaproape, din înc\perea de al\turi, se aude un compresor. Zgomotul continu\ un sfert deor\ f\r\ întrerupere, peste el se suprapun apoi p\c\niturile sup\r\toare ale unui ciocanpneumatic. Orchestra [i dirijorul î[i continu\ activitatea. Am mai fost recent la Ateneu,la un concert cu Messiah [i am plecat la pauz\.

Am frecventat sala Radio doar sporadic. Am avut prieteni care au concertat acolo. Înultima vreme nu m\ mai duc la concerte decât silit. În calitate de spectator bucure[tean

131

de muzic\ «serioas\» (dac\ îmi este îng\duit\ aceast\ bizar\ al\turare de termeni) amsim]it, mai ales la sala Radio, statistic vorbind, urm\toarele nevoi:

în 80% din cazuri – s\ arunc cu ro[iiîn 10% din cazuri – s\ huiduiîn multe cazuri – s\ stau cu mâinile în sânîn câteva cazuri – s\ aplaud complezentîn dou\ cazuri – s\ aplaud c\ldurosÎntr-un singur caz am sim]it nevoia s\ m\ ridic în picioare, electrizat, în timpul inter-

pret\rii [i s\ aclam (recitalul de clavecin al lui Pierre Hantaï). Este o statistic\ frustrant\– s\ arunci cu ro[ii la noi nu s-a pomenit, s\ huidui nu se face, s\ aclami face lumea dinsal\ n], n], n], s\ aplauzi complezent asta e voie – [i în urma rezultatelor ei am decis s\m\ duc cât mai rar la concerte de muzic\ «serioas\» pe viu. M-am întrebat adeseori ces-ar întâmpla cu percep]ia mea muzical\, cu axiologia mea de bucure[tean de centru pecare am tot încercat s\ o pun în eviden]\ în acest dezlânat eseu, dac\ a[ face compro-misul cu complezen]a [i a[ da din palme aidoma sutelor de spectatori de la Oper\, de laAteneu sau de la Sala Dalles, la încheierea unui act muzical mediocru. Primesc r\spun-sul la televizor, pe postul na]ional, la o emisiune numit\ «Colocviul criticilor muzicali».Acolo, opt critici muzicali, într-o cinstit\ repartizare pe sexe (cinci a[a [i trei a[a) suntb\ga]i unul într-altul, tâmpl\ lâng\ tâmpl\, în spatele unei mese cu latura de un metru.To]i privesc spre mine, de aceea cred c\ r\spunsul pe care îl d\ aceast\ emisiune mi seadreseaz\ personal. Fiind atât de strâns uni]i, aproape suda]i, am bizara senza]ie c\ ceiopt joac\ «}ar\, ]ar\, vrem osta[i». Pe cine?

De aceea ascult de la o vreme încoace numai muzic\ pe casete.

{arpele ro[u al invidiei{i dac\, într-o sear\ r\coroas\, în loc s\ pleci din buricul târgului [i s\ ajungi la Dalles

(10 min.) te aba]i pe la L\pt\rie? Sau în loc s\ urci pe lâng\ Luteran\ (unde se face muzic\bun\), treci de Sfântu’ Iosif (unde se face muzic\ înfior\tor) [i te opre[ti la restaurantulMaramure[? Sau dac\, în loc s\ mergi spre Oper\, o iei în direc]ia total opus\, treci deimaginara grani]\ format\ de strada Bati[tei, ie[i pe Gala]i [i ]inând-o a[a pe linia lui 5,ajungi la {arpele Ro[u?

L\pt\ria este ceea ce se cheam\ un local [ic, un endroit înc\ fashionable [i estede presupus c\ o s\ aib\ publicul ei mult\ vreme de acum încolo. Tinerii de acum vormerge probabil [i peste cincisprezece ani la L\pt\ria lui Enache în calitate de old-boys[i vor asculta, o dat\ pe s\pt\mân\, o sear\ cu hiturile anilor 1992-1997.

La Maramure[, unde mesele sunt umbrite de acoperi[uri din [indril\ [i unde susur\în mijlocul cur]ii un havuz cu amora[, se afl\ o trup\ de l\utari buni. Fa]\ de ei am gafatodat\ teribil, stricându-le complet cheful de a cânta; le-am zis cam a[a: cânta]i cântecul\la ]ig\nesc cu Jeni. Nu [tiu unde mi-a stat capul de-am pronun]at cuvântul ]ig\nesc.

132

Surâsurile le-au înghe]at pe fa]\, ]ambalagiul s-a îndreptat discret spre alt\ mas\, vio-lonistul a pretins c\ n-a auzit în via]a lui de a[a cântec (este notoriu, cu toate acestea) [iunul câte unul, sub diferite pretexte, s-au c\r\b\nit.

La {arpele ro[u l\utarii sunt [i mai buni, sau cel pu]in erau acum un an, dar, viz-ibil mândri de faima localului, nu-[i dau prea mare osteneal\ s\ cânte cum trebuie. Oricum,pentru cei care cred c\ muzica nu trebuie neap\rat ascultat\ religios [i cu mâinile pe piept(eu unul nu cred a[a ceva nici în ruptul capului), am în[irat mai sus trei locuri respirabileîn Bucure[tiul muzical pe care îl g\sesc atât de sufocant.

Simt brusc cum m\ cuprinde o mare invidie (titlul capitolului l-am pus dup\ ce amscris aceast\ fraz\ impulsiv\, iar paranteza de fa]\ am ad\ugat-o dup\ ce am pus titlul)pentru felul în care spectatorii meseni reu[esc s\ se anime la ritmul contrabasului saual ]ambalului, s\ se entuziasmeze pe loc la un solo de chitar\ electric\ sau s\ se pleo[teasc\la sunetul melancolic al viorii, în locuri a[ezate dup\ o schem\ care nu m\ mai con]ineîn centrul ei. Sunt invidios pe l\utarii care [tiu intuitiv s\ fac\ o muzic\ în absolut maibun\ decât orice vedet\ a concertelor simfonice bucure[tene. M\ cuprinde o gelozie f\r\margini când v\d atâ]ia ani de studiu irosi]i înc\ în timp ce se desf\[oar\ [i îngropa]iapoi definitiv în praful de mausoleu al Ateneului sau în acele lin]olii uria[e ce servesc dreptcortin\ Operei Române. Invidiez din inim\ convivialitatea muzicienilor de jazz [i deplângconstipa]ia lumii muzicale «serioase» bucure[tene. Sunt ro[u de invidie.

M-am mutat din centru acum un an (s-a împlinit în martie), înapoi pe bulevardul 1Mai, îns\ în alt bloc decât cel al primilor doi ani de via]\. Cum renun]asem de mult lapl\cerile vie]ii artistice, plecarea din centru nu m-a afectat în nici un fel. Este o schim-bare de pozi]ie indiferent\. Dac\ prin absurd se petrec la Ateneu, s\ zicem, evenimentecare nu sufer\ amânare, [i dac\ e musai, nu [i nu, s\ m\ duc, atunci iau autobuzul 300[i m\ duc. Dar în mod obi[nuit a[a ceva nu se întâmpl\. Oricum, merg destul de des laConservator, cum ar veni, tot în centru. M\ plimb câteodat\ prin Ci[migiu [i, ori de câteori o fac, nu rabd s\ nu dau un ocol pe la chio[cul cu porumbei.

133

MAGDA CÂRNECI

Bucure[ti – o colec]ie de mirosuri

Trec pe lâng\ un zid putred de pe Calea Grivi]ei col] cu pia]a Matache. Din cl\dire n-a mai r\mas decât scheletul de c\r\mizi vechi [i mortar umed, f\râmi]at; e ca o carcas\albit\ de animal geometric dintre coastele c\ruia se vede direct cerul înnorat [i adânc.În\untru, printre ruine, sunt aruncate gunoaie. Miroase amestecat, s\rat, iute [i acru, apubel\, igrasie [i p\r\senie. Un o]etar s-a în\l]at într-un col], trunchiul lui întrece dejamarginile de sus, rupte, ale pere]ilor. La var\ inflorescen]a lui va mirosi ru[inos acri[or.Trec pe lâng\ forma goal\ a unei ferestre înalte, deasupra ei un fronton cu volute [i îngera[ist\ s\ cad\. Sunt c\r]i aruncate printre gunoaie, mirosul de hârtie muceg\it\ urc\ ver-tiginos, [i brusc îmi amintesc. Aici a fost înainte de ‘89 o libr\rie, din care-mi cump\ramuneori manuale de limbi str\ine [i rechizite. {i înainte de ‘45 fusese un magazin de colo-niale. {i mai înainte fusese o cas\ boiereasc\, lâng\ care locuise cândva Eminescu. {imai înainte de asta, nu [tiu, poate un han, poate un acaret domnesc, poate o ascunz\toarede ho]i. Acum, în mai pu]in de doi ani, p\r\sit\, cl\direa a devenit o ruin\, din care ceis\raci extrag câte ceva utilizabil. O ruin\ adev\rat\. Impun\toare. Aproape ginga[\. Caorice ruin\. O carie enorm\, gola[\, nostalgic\, în mijlocul ora[ului modern, vanitos. Ooper\ de land-art spontan\, ca o plag\ deschis\, despre cre[terea [i descre[terea,aproape organic\, a construc]iilor. Oamenii locului au un instinct de-a dreptul estetic alistoriei imediate. Nimic nu dureaz\ aici, doar frumuse]ea de-o clip\, totul se transform\aici, chiar [i c\r\mida, [i piatra, ba chiar [i betonul, în ceva perisabil, modelabil dup\estetica viului. Dar instinctul \sta era bun acum dou\ secole.

Un ora[ de mirosuri. O ]es\tur\ de arome [i izuri, de duhori [i parfumuri. Ca [i cumconstruc]iile astea amestecate, str\zile întortocheate [i oamenii s-ar fi evaporat în neant[i ar fi r\mas pentru cât\va vreme urma lor volatil\ în aer, ca ni[te corpuri astrale odor-ante, pentru n\rile uria[e ale unui oarecare gigant. Sau ca [i cum a[ fi oarb\, surd\ [ilipsit\ de sim]ul tactil, [i ar trebui s\ m\ descurc doar cu sim]ul mirosului. Sim] umil,cel mai din urm\ sim], cel mai pu]in dezvoltat, ori cel mai atrofiat, c\ci nu pare esen]ialpentru supravie]uirea [i evolu]ia unei specii pur ra]ionale. Asemeni respira]iei – a trage

MM

134

[i a arunca din tine aer înc\rcat cu miresme pare de la sine în]eles, o pulsa]ie automat\,ca ziua [i noaptea, ca anotimpurile, atât de nedureroas\, de insesizabil\ încât nici nu maiobservi, de[i f\r\ aer splendoarea mult mai ap\sat\ a celorlalte sim]uri n-ar folosi la nimic.Iar pe fundul uria[ului acvariu terestru în care înot\m turti]i de marea de aer, înghi]indprin n\ri aer, numai adierea vreunei delicate arome divine mai poate aduce la noi, uneori,semne din lumi suprapuse, eterate, subtile.

S\ vedem, ah, nu, s\ mirosim Bucure[tiul. Orb, de sus, de departe. Dac\ ar fi o fier-tur\, s\ zicem, ar fi o tocan\, o amestec\tur\ bine m\run]it\ de mult\ ap\ de colonieieftin\ [i ceva p\mânt proasp\t arat, de pu]in\ t\mâie [i mult petrosin, motorin\, ben-zin\, de baleg\ uscat\, ciment incins [i gaze arse de e[apament. Sunt undeva sus, dea-supra, [i inspir cu nesa] aburii marii tocane. Dinspre margini urc\ iz umed [i tare de câm-puri, sperm\ [i putoare de vite, vine apoi o duhoare le[in\toare, dulceag\ de mahala [isudoare, dar imediat cade greu mirosul plat, pietros de beton, mult beton, beton umplutcu carne uman\, beton locuit de lapte, sânge, urin\, fecale. In sfâr[it, spre mijloc simtmiros de c\r]i vechi, coapte, [i de Chanel num\rul 5 p\strat vreme îndelungat\. {i pestetoat\ tocana plute[te mirosul atotputernic de mâncare g\tit\ [i de praf, mult praf, enormde mult praf. Dar [i un fir sub]ire, ciudat, întortocheat de mireasm\ aleas\, care ba apareba dispare în ]es\tura celorlalte arome, ca un fel de ornament vechi [i secret, un parfumdiscret de aloe [i smirn\.

Prima mea descindere în capital\, cândva în prima adolescen]\. Z\p\ceal\ [i extaziere,team\ [i gust al necunoscutului, ca într-o ]ar\ str\in\ în care, ciudat, ceilal]i vorbesc limbamea. Cocktail ame]itor de mirosuri de tramvaie [i troleibuze, de mul]imi înghesuite însta]ii, izuri de ]\rani cu co[uri [i saci de legume în pie]e, arome de muzee [i monumenteînv\]ate la [coal\, parfum de vitrine [i magazine cu m\rfuri preten]ioase, mireasm\ defemei elegante [i b\rba]i importan]i. Miros a]â]\tor de capital\, eter îmb\t\tor de maremetropol\, nu e[ti decât o proiec]ie de imagini, fumegarea unor îng\lbenite fotografii,amintirea olfactiv\ a unui ghiveci de lecturi [i anxiet\]i. O construc]ie pre]ioas\ [i strictcultural\. Ca [i cum fiecare amintire, fiecare holografie mental\ ar trebui s\ primeasc\,s\ i se adauge chiar prin efrac]ie un miros, un aer, o atmosfer\, ca s\ poat\ s\ respire,s\ se reînfiripeze în celulele nostalgice ale psihicului, s\ devin\ tridimensional\.

Prim\vara, mirosul adânc, mieros, de tei înflori]i, la {osea sau în cartierele m\rgina[e.Ca [i cum ora[ul ar fi înecat într-un ceai concentrat de floare m\runt\, g\lbuie, l\sândpe degete un polen palid, cu miros farmaceutic pr\fos, ca o saliv\ uscat\ de copil . Subgreutatea ceaiului volatil, oamenii par c\ se clatin\ anestezia]i de mireasm\, droga]i cuparfum. Uneori pân\ la grea]\, c\ci se târ\sc pe trotuare ca ni[te musculi]e c\zute într-un vast borcan cu dulcea]\. Îmi vine s\ iau o linguri]\ [i s\ înghit. Trag cu nesa] pe n\rimirosul \sta dulceag, sedativ, care are ceva, cum s\ zic, na]ional. Sunt [i eu ambetat\.M\ pierd în mul]imea care forfote[te în pie]e printre mormanele de urzici, zambile, lalele,flori de liliac, lobod\ [i spanac. E un dezm\] de flori t\iate [i sev\ crud\, de pomi m\run]iînflori]i, cu izuri amestecate de înviere [i moarte, de noroi transmutat în verdea]\, ce-[i

135

înal]\ efluviile barbare [i îmb\ls\mate din cur]i de case m\runte [i scuaruri elegante debloc, curgând pe str\zile principale ca o invazie suav\ [i victorioas\, în ciuda civiliza]iei.

Prim\vara, Bucure[tiul miroase câmpene[te, floricol. Cum s\ descoperi olfactiv Bucure[tiul. Ca provincial instalat în capital\ cu ambi]ia

nem\rturisit\ de a o cuceri, nu-]i r\mâne decât s\ ba]i str\zile îndelung, s\ furi cu ochiiprin ferestre în interiorul apartamentelor, cu nasul la pând\ s\ te la[i imbibat de miroznelecartierelor [i scuarurilor, l\sându-te în voia inspira]iei [i expira]iei, cu credin]a secret\ [ideplin ira]ional\ c\ adulmecatul te va înv\]a mai multe despre locuitorii privilegia]i ai aces-tei urbe decât orice hart\, carte, album. Dup\ prima faz\ snoab\ [i ahtiat\ a plimbatuluibuimac pe marile bulevarde, uimit c\ nu te salut\ nimeni în mul]imea mi[c\toare de capete,te obi[nuie[ti destul de repede cu mirosul cosmopolit de lac de automobile prea scumpe[i nu prea bine sp\late, de ]ig\ri Kent, tutun de pip\ Borkum Riff [i ]igarete Snagov, deserviete de piele Salamander [i oj\ de unghii, de parfumuri de dam\ cu nume parizienesublime, farduri ieftine [i de gaze dense de e[apament, între care, din când în când,r\bufne[te orizontal, damful acidulat [i zgomotos al barurilor [i restaurantelor. Cum numaiîntr-o capital\ provincialul descoper\ mirosul unanim de sudoare al mul]imilor striviteîn troleie [i autobuze, o sudoare industrial\, dens\, or\[eneasc\, paralizant\ ca [i teroareadescoperirii marelui anonimat, a individului colectiv în care va trebui s\ te integrezi, s\te anihilezi.

Abia mai târziu descoperi str\du]ele lini[tite [i înguste din cartierele vechi, cu miro-sul lor pr\fos [i igrasios, jilav ca mirosul unui trup de b\trân, ie[ind în valuri aproapepalpabile din casele m\runte, pictate în culori cândva pastelate, înc\rcate de zorzoane destucatur\ acum jupuit\, ridicole [i înduio[\toare ca ni[te foste cuconi]e dec\zute. Dincur]ile lor interioare în paragin\ [i din balcoanele strâmbe de fier forjat în volute [iantrelacuri savante, cu u[ile larg deschise, se preling spre strad\ izuri de pr\jeal\ [i ciorb\,de urin\ de copii mici [i de câini prip\[i]i. Dar al\turi dai, ca din întâmplare, de câte ob\trân\ dughean\ cu vitrina întunecat\ [i goal\, în care dac\ intri [u[otesc înspre tinemiasmele st\tute ale unor umbrele pline de dantele putrede, rame de ochelari, ceasuricu lan], coperte de c\r]i legate în carton aurit, fotografii vechi, pipe, bile de sticl\. Dintreele, se târ\[te înspre tine încet mirosul de pe[te uscat sau de moa[te în parafin\ al unuib\trân sau al unei b\trâne.

Mirosul de ora[ încins sub c\ldura toropitoare de var\. Dac\ ajungi cu trenul în Garade Nord [i ie[i apoi pe str\zile dimprejur, te izbe[te ca o prezen]\ f\r\ corp dar de o den-sitate aproape palpabil\ miasma u[or iute de asfalt topit, de tabl\ fierbinte, de praf încins,copt, a ora[ului. Totul miroase a[a, sc\rile blocurilor, bulevardele, hainele transpirate aletrec\torilor, berile r\suflate din halbele r\spândite pe mesele de bodegi, gr\dini de var\[i birturi. Chiar [i frunzele grase ale castanilor enormi, invadatori. Nu [tii bine, e miro-sul materiilor asudate de c\ldura insuportabil\, sufocant\, sau e chiar mirosul c\lduriigrele, animale, care se transmite contagios tuturor lucrurilor, ca [i cum totul s-ar afla înproces de coacere, digerare, în interiorul unui vast, aerian pântec matern, greu de o lumesomnolent\, aproape lichefiat\. O lume aproape f\cut\, aproape n\scut\, îns\ imprecis\

136

înc\, oscilant\, îns\ neterminat\. Peste care plute[te, subreptice dar atoatep\trunz\tor,un piperat [i pofticios efluviu de mititei la gr\tar.

Vara, Bucure[tiul miroase oriental. S\ cazi în c\ldarea de duhori deocheate a Lipscanilor într-o diminea]\ de iulie. E un

fel de experien]\ ini]iatic\, ca [i cum trebuind s\ respiri în apropierea unui cadavru înputrefac]ie, ai avea brusc revela]ia c\ acel cadavru e viu, c\ palpit\ de noi vie]i m\runte,în emergen]\, fiecare plin\ de minusculul ei parfum biologic vital. Iz de români, turci,evrei [i ]igani, vechi [i noi, amestecat cu miros de ziduri str\vechi bizantine, c\zute într-o inimaginabil\ paragin\, exhalând o indolent\ uitare. Iz de marf\ nou\ [i proast\, deblugi, gablon]uri de plastic [i haine de piele sintetic\, amestecat cu miros vechi de înguste[i întunecate magazine fanariote, pline de obiecte inutile [i praf. {i peste toate, ca unliant invizibil, mirosul de nego] [i sudoare, mirosul de amestec, încruci[are, corcire, ca[i cum ai asista pe viu, în colc\iala m\runt\ a str\zilor, la sinteza în plin\ desf\[urare dinmai vechi semin]ii a unei noi rase umane, poate deocamdat\ grosolan\, dar viguroas\[i plin\ de viitor. Mirosul ei iute, pestri] [i puternic are chiar aceast\ calitate pentru papileleodorante ale vreunui rafinat creator de parfumuri umane – amestecul picant dintre rafi-nat [i barbar, pitorescul indefinibil, sinteza.

Mirosul ars-dulceag al ardeilor cop]i, s\rat-acri[or al mur\turilor prosp\t puse, par-fumul a]â]\tor-salivant al bor[urilor groase [i acre, al mânc\rurilor grase [i grele r\bufnindinvadator în orice scar\ de bloc, în orice curte interioar\, în orice birou public, orice sal\de expozi]ii aflate în apropierea vreunui cvartal, a vreunei pie]e de legume [i zarzavaturi,f\cându-te s\ visezi, lacom, la rev\rs\ri de bel[ug câmpenesc, la chiolhanuri pantagru-elice, de[i ele nu sunt decât patina s\r\ciei de ob[te, semnul g\titului îndelung înbuc\t\rioare înghesuite de bloc, al ]\rânii orb fecunde de ]ar\ care urc\ triumf\toare pân\la cele mai înalte etaje, pân\ în locurile cele mai sofisticate, ca un memento etern, ca onostalgie sfâ[ietoare.

Izul imposibil de uitat al cutremurului din 1977. Precum mirosul persistent de for-mol ce nu-]i mai iese din n\ri zile întregi dup\ prima vizit\ f\cut\ la morga unui spital cas\-]i provoci experien]e de via]\. În timp ce dau o mân\ de ajutor voluntarilor [i solda]ilor,m\ invadeaz\ ca o molim\ adiind din toate direc]iile duhoarea cretoas\ a pere]ilor pul-veriza]i, a c\r\mizilor dislocate, izul cavernos al locuin]elor umane sec]ionate [i rev\rsatecu pl\pumi [i veceuri în afar\, ca o vomit\tur\ a zidurilor, ca [i cum, minuscul\, a[ asistaneputincioas\ la o demonstra]ie pe viu, la o sec]ionare gigantic\ printr-o anatomie umano-urban\ smuls\ f\r\ mil\ din alveolele sale, trebuind s\ suport mirosul insidios de carnestrivit\ [i mort\ciune a organelor sale de digestie, reproducere [i evacuare, repetate iden-tic pe vertical\ în zeci [i sute de celule de locuit, devenite brusc impudice pân\ la grea]\,scandalos de vizibile.

Toamna, Bucure[tiul miroase a frunze coapte, carbonizate de t\ria unui soare-n declin,a praf r\coros, îmbunat, a fum dulce de lemn [i a cea]\. Încet, o surdin\ de aer rarefi-at calmeaz\ mirosurile, le decantez\ coborându-le spre asfalt ori ridicându-le u[or dea-supra acoperi[urilor [i, în melancolia dezesperant\ care înv\luie cu umbre multiple col]urile

137

de strad\ [i ferestrele, se întâmpl\ o stranie stilizare, o subtilizare prin crepuscular a izurilortari [i parfumurilor prea consistente. Pe trotuare calci pe straturi compacte de frunze, peun fel de murd\rie curat\, o mizerie vegetal\ de o frumuse]e r\v\[itoare. Umezit\ de ploi,amestecat\ cu un noroi sub]ire [i proasp\t cu iz de p\dure, intrat\ într-o repede fer-menta]ie, numai copiii de [coal\ [i be]ivii de diminea]\ o mai apreciaz\. Se produce atun-ci o ciudat\ egalizare între periferie [i centru, acelea[i amurguri lungi, sfâ[ietoare îmbrac\într-o anume noble]e, într-un parfum fantomatic, [i varul co[covit al cl\dirilor vechi [ivopseaua l\cuit\ a buticurilor foarte recente. În cur]ile vilelor r\mase printre blocuri cani[te ciuperci într-o p\dure de piatr\, se ard focuri de vreascuri împotriva brumei [i a]ân]arilor, iar mirosul iute [i bun al fumului înec\cios te arunc\ violent într-o reverienomad\. Îl sim]i pân\ sus, la terasele pe de noile buildinguri cu pere]ii de sticl\ brun-fumurie, de unde marea inegal\ de acoperi[uri de cele mai diverse forme [i în\l]imi î]iaminte[te Parisul. Totul pare inconsistent, ireal, sub]iat de materie, gata pentru un fel deplecare.

Toamna, Bucure[tiul miroase cosmopolit. Exhala]ia în ecou a str\zilor [erpuitoare defuncte, a caselor d\râmate, a pia]etelor

intrate în neant, a bisericu]elor rase repede cu buldozerele: Labirint, Seneca, Venerei, Infini-tului, Minotaurului, Simonide. Mireasma umed-vegetal\ a Dâmbovi]ei acoperite cândvade tei [i s\lcii umbroase, îngropat\ acum adânc sub beton [i ciment. Mirosul de lev\n]ic\al unei lumi disp\rute, miros de carne uscat\ [i m\run]it\ pân\ la praf, ca [i cum o bucat\

138

mare de ]esut cu vene, artere, celule, desf\[urându-se arborescent precum capilarele,într-o aparent\ dezordine, ar fi fost brusc extirpat\ cu un bisturiu gigantic din pieptul u[orîn\l]at al ora[ului. Miros fanat, ca de floare presat\, miros de castane c\lcate-n picioare,miros de lume m\runt\ de pe alt\ lume, trecut\, cu buc\t\rii de var\ în fundul cur]ilorlungi, înecate-n verdea]\, cu miros de ciorb\ de burt\ [i tuslama invadând la ore fixe tro-tuarele pavate cu bolovani de râu rotunji]i [i încin[i de torpoare de var\, cu fântâni [ici[mele în mijlocul drumului, unele înc\rcate de m\[ti, scoici [i grifoni de metal, alteledoar de vreun nume cândva celebru, Lahovary, B\la[a. Printre d\râm\turile de pe dealulUranus, unde urmeaz\ s\ se ridice Casa Poporului, împreun\ cu Angela [i Sergiu, lao-lalt\ cu mul]i ]igani [i câ]iva studen]i, c\ut\m printre c\r\mizi sparte, cahle nem]e[ti [igrinzi afumate de u[i [i ferestre, c\ut\m vechi obiecte abandonate. Miroase puternic aparagin\ [i dezolare, a pivni]e sparte, a lemn putred [i a cuiburi de [oareci, desf\cute,abandonate.

Putoare de maidan înc\rcat de gunoaie.... Miasm\ de câini mor]i, arunca]i pestegr\mezi de cutii de conserve, borcane, coji de cartofi pu[i în pungi vechi de plastic....Într-o pia]et\ dintr-un vechi cartier cu nume celebru, Mântuleasa, privesc ru[inat\ [ineputincioas\ piramida de resturi ale vie]ii noastre domestice, [i încerc s\ nu trag pe nasmirosul fetid; e ca [i cum a[ vedea pe cineva f\cându-[i nevoile toate în mijlocul uneis\li de bal cândva somptuoase. Sunt cu o jurnalist\ american\, încerc de dou\ ore s\-ideschid ochii asupra modernismului arhitectural interbelic, dar acum nu [tiu cum s\ facca s\ i-i închid, s\-i abat aten]ia în alt\ parte. O aud în cele din urm\ zicând: Ora[ul \staare totu[i un farmec ciudat, î]i dai cumva seama, tr\ie[ti sentimentul c\ finalmentemurd\ria, s\r\cia, mizeria nu au prea mult\ importan]\, c\ important pân\ la urm\ r\mâne[i pentru tine, ca [i pentru bucure[teni, altceva, altcumva, altundeva, de alt ordin, de[iar fi greu s\ nume[ti acest vag primitor, ata[ant, care-]i scap\ printre degete, printrecuvinte... Poate e c\ldura, familiaritatea surprinz\toare a oamenilor...

Iarna, Bucure[tiul miroase a mu[uroi proasp\t r\scolit acoperit de un uria[ noian dez\pad\, a clan]e de argint înghe]ate, a lung\ pace patriarhal\. Ca [i cum un sul gros defetru alb s-ar fi a[ezat peste sunete [i mirosuri, ca [i cum totul s-ar fi mutat brusc înstepa nesfâr[it\ sau la cap\tul lumii, ca [i cum timpul n-ar mai conta [i dup\ suburbiiar începe dintr-odat\ neantul. Urc\ atunci, sau coboar\, prin aerul extrem de pur [i t\ios,aproape irespirabil ca un cristal, urc\ un miros preistoric, arhaic. Ca [i cum – date la oparte luxurian]a vegeta]iei, praful, agita]ia steril\ a oamenilor – s-ar fi deschis venelestr\vechi ale ora[ului, din care ar exhala la r\stimpuri somn anistoric [i mult\ torpoare,o nuditate de început de lume, [i de aceea esen]ial\, dar uneori [i o luciditate adânc\,necru]\toare. Sub stratul gros de frig cu iz fumegos, chiar [i din cele mai luxoase aparta-mente, ora[ul se simte, miroase ca un câmp de semin]e îngropate adânc sub z\pad\,a[teptând indefinit o încol]ire apocaliptic\. Ca [i cum umanitatea sa pestri]\, amestecat\,tr\ind în timpuri istorice diferite, incongruente, încapsulat\ într-o arhitectur\ devenit\ dintr-odat\ fragil\, pitic\, ar fi doar un pat germinal pentru o specie nou\, înc\ necunoscut\,a unei viitoare forme de vitalitate gânditoare.

139

Iarna, Bucure[tiul regreseaz\ spre sat. Ora[ adunat parc\ din aluviuni de istorie, compus din resturi de ambi]ii m\runte ori

nem\surate, îns\ parc\ prea pu]in dintr-o voin]\ nu doar puternic\ ci [i îndelungat\, dintr-o gândire nu doar clar\ ci [i iluminat\ de o memorie vie [i simpatetic\ a trecutului pro-priu, ca [i cum ar fi fost locuit de valuri succesive [i str\ine de oameni, o singur\ dat\am inspirat cu o anume mândrie în tine, ]i-am sim]it parfumul ame]itor de mare citadel\,metropol\. Era în decembrie, oamenii luaser\ cu asalt ministerele, palatele puterii, pie]ele,bulevardele, ardeau c\r]i false [i portrete perverse în mijlocul str\zilor, se îmbr\]i[aufrenetic, fratern, fluturau stegule]e pe geamurile automobilelor care claxonau, claxonau...Mirosea a praf de pu[c\ în aer, a comuniune nem\rginit\, a o incredibil\ libertate... {ibrusc, privind în jur la agita]ia cu miros de pericol de moarte, am v\zut cu al]i ochi ora[ul,b\trânul, l\b\r]atul ora[. Avea o stranie m\re]ie, ca [i cum în fa]a ochilor mul]imilor care,prin revolt\ [i sacrificiu ar fi meritat în sfâr[it acest lucru, Bucure[tiul pasiv, cople[it de]\r\noi parveni]i [i tâlhari dialectici, Bucure[tiul m\run]it [i învins de istorie [i-ar fi rev-elat adev\rata lui fa]\, ininteligibil\ ca un cifru pierdut. Desfigurat\ de prostia agresiv\ [imeschin\ria avid\, fa]a lui discret\, ascuns\, de centru al lumii, între alte centre pereche,avea o noble]e de loc fierbinte al marii istorii, de loc unde, poate, se joac\ pentru o clip\destinul astrelor [i al umanit\]ii. Dar clipa aceea s-a evaporat totu[i repede...

C\ci Bucure[tiul e un ora[ femel\, o femeie destul de frumoas\ dar [leamp\t\, cuforme întortocheate [i despletite, plin de cercuri strâmbe, imperfecte volute [i labirinturicurbate, în care nici un ochi terestru pare c\ nu e capabil s\ mai citesc\ vreo geometriedreapt\, armonic\, darmite s\ mai simt\ vreo chintesen]\ balsamic\. {i totu[i orice ora[e o form\ de gândire solidificat\, înaintezi prin el ca prin circumvolu]iunile unui creier ac\rui logic\ simbolic\ s-ar putea s\-]i scape în eternitate, a c\rui ordine s\ ]i se par\ dezor-dine numai pentru c\ tu n-ai acces la o form\ mai vast\ de libertate. Poate un ochi divin,sau doar un ochi iubitor, cine [tie, ar putea deslu[i, în jungla de necite]e arabescuri stradale,jocul armonic al unor cercuri bisecte, concentrice, ca undele unei pietre c\zute în ap\,sau curbele involte ca o baroc\ metafor\ ale unui uria[ trandafir cu o sut\ de mii de petale.

Ora[ neiubit, ora[ f\r\ memorie, a ruin\ [i vitalitate s\lbatic\ miroase carnea tadestr\mat\, rupt\. E[ti un fel de relicv\ vie [i de mutant, în tine pot s\ m\ plimb ca într-o gr\din\ botanic\, zoologic\ [i stilistic\, ori ca într-o rezerva]ie a unor culturi disp\rute,ca într-un muzeu al prostiei [i z\d\rniciei umane. Tu e[ti deopotriv\ ]\r\nesc [i aulic,arhaic [i anarhist [i mai mult ca modern, precar [i emfatic. A glod [i ]\rân\ miros picioareletale, iz de mahala meschin\, st\tut\, eman\ gleznele [i toate încheieturile corpului t\u.Bizantin parfumeaz\ aerul bisericile [i m\n\stirile nenum\rate, fanariot put pie]ele,pr\v\liile vechi [i bodegile. Precum mari mu[uroaie umane î]i miros coastele de cartiere[i blocuri, ]ig\ne[te î]i put sub]iorile. Pieptul, umerii, gâtul î]i eman\ îns\ frumos, a s\punscump de toalet\ [i a haine bine t\iate, a snobism fecund [i afaceri frenetice. Ca o neb-unie geometric\ [i megaloman\ î]i miroase acum cerul gurii, pe la Casa Poporului, darcapul e limpede, din casca lui de o]el [i reclame iradiaz\ în jur un miros s\n\tos [i nor-

140

mal, o arom\ bonom\, acidulat\, prietenoas\, îndelung decantat\ prin filtre temporaleaspre [i nemiloase, în sfâr[it ajuns\ la o oarecare con[tiin]\ echilibrat\, împ\cat\, de sine.

Tu e[ti un ora[ din mai multe ora[e, din buc\]i urbane nu suprapuse ci îmbucate caun puzzle pestri] [i eclectic, ca o uria[\ pl\cint\, o pizza enorm\ cu blatul patriarhal, înecatde balcanism [i verdea]\, cu por]iuni hr\nitoare neo-clasice [i eclectice [i sectoare mod-erniste crocante, cu insuli]e iu]i post-bizantine [i picanterii fanariote, dar [i cu mult aluatnou, crud, fad, insipid, crescut anapoda printre delicatese. Mirosul t\u e împletit din maimulte mirosuri [i sinteza lor nu e un parfum stilizat, ci e o gr\din\ cândva s\lb\ticit\ darpe cale de ordonare. Poate de aceea b\[tina[ii te detest\ cu patim\, iar str\inii te g\sescînduio[\tor, ata[ant, ca o anomalie normal\, ca o imposibilitate vivant\, un bazar de stil-uri [i epoci delabrate [i totu[i vii, simbiotice, în care nimic nu s-ar potrivi cu nimic [itotu[i împreun\ dau un organism [ui, fistichiu, care, minune, respir\, se hr\ne[te, viseaz\.Ba chiar, pentru cine [tie s\ miroas\, s\ vad\, un organism ce e în stare s\ secrete unp\trunz\tor iz mitologic, de[i trunchiat, dar [i o arom\ înalt metafizic\, de[i foarte dis-cret\.

C\ci cine ca tine, ora[ lipsit de noroc, [tie s\-[i ascund\ subtilitatea sub ve[mintemodeste, desperecheate, cine mai are supremul rafinament s\ fie deopotriv\ haotic [ilogic, european [i totu[i vag oriental, modest [i totu[i îndelung p\str\tor de mici biju-terii inefabile? Cine [tie s\ ascund\ mai adânc decât tine sub viermuiala parc\ incon[tient\de cartiere [i case, de vegeta]ie, praf [i betoane, genele recesive ale unei ordini mai pu]inevidente [i totu[i profunde, mo[tenirea imemorabil\ a unei armonii spontane [i vii, carenu are frumuse]ea geometric\ dar rigid\ a teoriei, ci doar frumuse]ea cald\ [i arbores-cent\ a naturii u[or corectate? O armonie care integreaz\ tot în alveolele sale f\r\ s\niveleze, f\r\ s\ disciplineze nimic, raportându-se nu la rigoarea orizontal\, lini[titoare[i totu[i factice a intelectului nostru ra]ional [i deci limitat, ci orientându-se dup\ verti-cala de fum a unei ordini devo]ionale, pu]in evidente [i totu[i magnetice ?

Bucure[ti, tu e[ti o f\ptur\ urban\ ce calci în str\chini de ciment cu capul la stele.E[ti o colonie de microorganisme umane ce tr\iesc cu gândul jum\tate aici [i jum\tatedincolo, îns\ f\r\ s\ [tie – înmul]indu-se, extinzându-se în spa]iu [i timp doar ca s\ prez-erve probabil o nuan]\ uman\-n extinc]ie, o calitate spiritual\ str\veche [i devenit\ ast\zinon-evident\. E[ti probabil locul unei specii pe cale de dispari]ie [i totu[i extrem de tenace,ca s\ încerce s\ împace în mod instinctiv, în chiar condi]ia sa marginal\, bordeiul depaiant\ cu grota platonic\, pe[tera de beton cu altarul, Babilonul de ieftine prefabricatecu Jerusalimul celest.

Bucure[ti, mirosul t\u atavic [i copil\ros, acolo sus, cred c\ place.

141

RADU DR|GAN

Occident/Orient

Cre[te iarbaAcum câ]iva ani credeam c\ [tiu despre ora[ câteva lucruri asupra c\rora eram to]i

(unii înc\ mai sunt, dup\ câte îmi dau seama) mai mult sau mai pu]in de acord:1. Bucure[tiul este un ora[ între Orient [i Occident: oriental prin ceea ce mo[tenise

din trecutul s\u fanariot, un mare sat devenit capital\ cam la întâmplare, pentru c\ hati[eri-ful ajungea mai degrab\ prin poarta dinspre Giurgiu, decât în cuibul rebel de la Târgovi[te,[i care sem\na destul de bine, se pare, cu un foburg stambuliot (aveam s\-mi dau seamac\ Atena trebuie s\ fi fost cam acela[i lucru, [i m-am minunat s\ constat c\ [i Beirutultrebuie s\ fi fost cam la fel, un bazar aruncat între gr\dini, cu minarete în loc de turleortodoxe, ceea ce nu e f\r\ importan]\, dar nu din perspectiva în care discut aici); occi-dental prin ceea ce, prin efortul intelighen]iei autohtone, el a încercat ( [i a reu[it) pen-tru scurt timp s\ devin\, de la începutul Regatului [i pân\ dup\ r\zboi, mai precis pân\prin anii ‘50, când modelul occidental a fost sufocat de stalinism;

2. Bucure[tiul este un ora[ diferit de altele: are o «atmosfer\» provenit\ din amesteculdescris mai sus, care îi d\ un farmec aparte, în care «cândva» se tr\ia bine, ceea ce nu maie cazul, [i care ar trebui prezervat, salvat, reconstituit;

3. În fine, credeam, ca toat\ lumea, c\ o dezbatere precum cea de fa]\ este indis-pensabil\, c\ evolu]ia unui ora[ trebuie s\ fie dirijat\, st\pânit\, condus\ de acei oamenilumina]i, bine inten]iona]i [i autot[tiutori care sunt urbani[tii, oamenii de cultur\ politi-ci, intelighen]ia pe scurt, pentru c\ o dezvoltare anarhic\ a ora[ului este cel mai marer\u, [i trebuie evitat\ cu orice pre]. Ast\zi sunt mult mai pu]in sigur c\ e vorba de ni[teadev\ruri evidente, [i din ce în ce mai înclinat s\ cred c\ e vorba numai de câteva cli[eefoarte comune, foarte înr\d\cinate, fantasme pe care, dac\ a[ mai crede [i ast\zi în teo-ria lui Jung (ceea ce nu mai e cazul, dar el pare a face azi ravagii printre intelectualiiromâni), le-a[ atribui f\r\ ezitare «incon[tientului colectiv».

OO

142

Anton Dumitriu, marele logician, a scris o carte care pe mine unul m-a marcat pro-fund pe acea vreme (înc\ m\ întreb cum se face c\ a fost reeditat\ sub comuni[ti) undeîncerca s\ explice, filosofice[te, care e diferen]a între «Orient» [i «Occident». Dac\ eucontinuu s\-i recunosc [i ast\zi o anumit\ valoare, sunt mult mai pu]in sigur în ceea ceprive[te atât resorturile, cât [i explica]iile acestei diferen]e.

Trebuie mai întâi observat c\ originea conceptului de «Occident» este foarte dificilde precizat (în orice caz, a-i descrie istoria, de[i ar fi o întreprindere pasionant\, nu-[iare locul în aceste câteva rânduri). Ea define[te, într-un mod foarte general, pozi]ia pecare [i-a asumat-o civiliza]ia iudeo-cre[tin\ pentru a se plasa în spa]iu, într-un momentcând credea (ceea ce, de altfel, n-a încetat s\ fac\) c\ rolul ei natural este de a fi uni-versal\. Cum, în acel moment, singura delimitare pertinent\ era, din multe motive, nunumai geografice, cea fa]\ de Orient, ea s-a definit pe sine ca «Occident»; lucrurile suntînc\ [i mai complicate de faptul c\, plasându-[i zeii la Orient, aceast\ bi-polaritate regleaz\structura ritului s\u religios, dar provine probabil dintr-o dihotomie esen]ial\ a func]ion\riispiritului, care nu e proprie doar occidentalului. Totu[i, ar fi important de subliniat c\,probabil, «orientalului» nu i-ar spune nimic faptul de a se defini pe sine ca «oriental»,dac\ «occidentul» nu s-ar fi definit astfel, ceea ce, în momentul când civiliza]ia occidental\a devenit un model dezirabil, l-a obligat s\ se plaseze de cealalt\ parte a balan]ei (daraceast\ problem\ e delicat\, [i ar merita o discu]ie mai aprofundat\).

C a r esunt ast\zi consecin]ele acestei mo[teniri ideologice? În primul rând, individul obi[nuitdin Occident face o diferen]\ clar\ (pe care politicienii poate c\ nu i-au sugerat-o, dar pecare n-au ezitat s-o speculeze), între «Europa» [i «]\rile de est» pe de o parte, [i între

143

aceea[i Europ\ [i Orient (în sensul clasic, de aceast\ dat\). Pe de alt\ parte, am motiveserioase s\ m\ îndoiesc c\, pentru individul obi[nuit din România, aceast\ distinc]ie estela fel de pertinent\ ca pentru intelighen]ia româneasc\: ea o prive[te ca pe o nedrep-tate, pentru c\ se consider\ «occidental\» (ceea ce e foarte relativ) în timp ce ]\ranulromân se consider\ înainte de toate «ortodox»; el are, adic\, privirea întoars\ înc\ spreBizan] [i, dac\ privim mai atent distinc]ia pe care o face occidentalul între Europa [i ]\rilede est, ne putem da seama c\ e vorba de unul [i acela[i lucru: «Estul» nu sunt ]\rilecatolice de dincolo de fosta Cortin\ de Fier, ci ]\rile de religie cre[tin\ ortodox\, deci celecare fac parte, tradi]ional, din fosta arie de influen]\ bizantin\.

Aceast\ distinc]ie mi se pare important\, din dou\ motive: 1) ea ar trebui s\ ne ajutes\ ne dep\[im propriile prejudec\]i «intelectuale»: nu suntem occidentali (oriunde amfi) a[a cum ne-a înv\]at o gre[it\ educa]ie, devenit\ cli[eu cultural, care ne face s\ nesim]im dezr\d\cina]i oriunde am fi, în «orient» pentru c\ ne consider\m «europeni«, [iîn «occident» pentru c\ în]elegem c\ nu e adev\rat; 2) distinc]ia în sine e arbitrar\, [i evalorizat\ diferit de to]i cei pentru care ea p\streaz\ o oarecare pertinen]\, ceea ce nuînseamn\ c\ rolul ei nu e indispensabil. Cu alte cuvinte, important\ nu e valoarea ei axi-ologic\, ci simplul fapt c\ introduce o structurare dualist\ care face s\ func]ioneze sis-temul nostru ideologic.

În al doilea rând, cred c\ ar trebui s\ medit\m mai mult la ceea ce înseamn\ raportareanoastr\ la Bizan], nu în sensul s\u religios (sau nu în primul rând), pentru c\, dup\ câtes-au v\zut, ea a continuat s\ fie determinant\ [i când ortodoxia era doar o religie desupravie]uire, noi mo[tenind din trecutul nostru balcanic [i fanariot mult mai mult decâtsuntem îndeob[te dispu[i s\ admitem.

Toate acestea par s\ nu aib\ decât o foarte vag\ leg\tur\ cu problema ora[uluiBucure[ti, dar de fapt nu e a[a: dac\ ne gândim mai bine, ele reprezint\ chiar problemasa principal\.

Sunt din ce în ce mai înclinat s\ cred c\, într-adev\r, atât «timpul» cât [i «spa]iul»sunt tr\ite în «Orient» în mod diferit; toat\ problema este s\ admitem c\ suntem în ori-ent (orientul ortodox bizantin) [i c\ n-o s\ fim niciodat\ altundeva, oricâ]i zgârie-nori arconstrui vreun promotor curajos sau incon[tient, [i a[ spune chiar c\, pân\ la urm\, nicinu are prea mare importan]\ dac\ se vor construi sau nu. O istorie de actualitate mi separe edificatoare: englezii, pe cale s\ p\r\seasc\ Hong-Kongul, par foarte mira]i s\ con-state c\ acei chinezi pe care-i crezuser\ câ[tiga]i civiliza]iei occidentale din colonie începs\ arate, tot mai f\]i[, v\dite sentimente anti-engleze; a pune totul pe seama unui pretins«oportunism asiatic», gata s\ se plieze în fa]a fatalit\]ii noului st\pân, nu explic\, cred,lucrurile, în ciuda bunelor inten]ii [i a orgoliului britanic r\nit.

Bucure[tiul va r\mâne o metropol\ oriental\, [i orice discu]ie ar trebui s\ înceap\de la acest adev\r simplu, în ciuda (sau tocmai din cauza) naturii sale perfect arbitrare.

Ar fi poate mai profitabil s\ încerc\m s\ reflect\m, pe cât posibil, la ceea ce acestadev\r implic\ din punctul de vedere al percep]iei spa]iale; [i a[ da aici un singur exem-plu.

144

Dup\ câte [tiu, nu exist\ în acest ora[ nici un singur spa]iu urban care s\ merite cal-ificativul de «pia]\» în sensul pe care îl are aceast\ no]iune în ora[ele europene: m\ referla un anume raport între plin [i gol, la o anumit\ valorificare a no]iunii de limit\ [i la unanumit raport între obiecte, care este specific percep]iei spa]iale în occident, [i este difer-it\ de tot ceea ce poate fi întâlnit în alt\ parte; aceasta nu este o judecat\ de valoare, ciun adev\r evident, pe care îl poate constata oricine.

Poate c\ pia]a Senatului ar fi putut s\ se apropie de acest model, iar nefericita ei isto-rie nu e departe, poate, de a închide o fatalitate indescifrabil\: sunt multe «pie]e» înBucure[ti, dar natura lor spa]ial\ (care depinde, e adev\rat, de multe elemente) nu e ceeace, în istoria urbanismului occidental, e definit ca atare. Cred, de fapt, c\ ele sunt multmai aproape de ceea ce ]\ranii români desemneaz\ prin «mijlocul satului» (ar fi r\u sf\tuitacela care ar încerca s\ m\ acuze, în urma acestei compara]ii, de paseism, sem\n\torism,sau ceva asem\n\tor): o r\scruce de drumuri, cu câteva case mai ac\t\rii, eventual hanul[i cârciuma satului: aceast\ structur\, care e mult mai complicat\ decât pare la primavedere, nu e «urbanistic\», [i e mai originar\ decât urbanismul în accep]iunea sa curent\.Modul de a o traduce în spa]iu e îns\ generat de tipuri diferite de a-[i reprezenta spa]iul[i, oricare ar fi explica]iile acestui fapt, ar fi nimerit s\ medit\m asupra lui.

Al doilea lucru pe care a[ vrea s\-l semnalez este c\ un cli[eu (la care va fi probabilfoarte dificil de renun]at) vrea ca Bucure[tiul s\ fi avut între r\zboaie o arhitectur\ «euro-pean\». Ideea subîn]eleas\ este c\, natural, el era pe atunci un ora[ «european» [i tre-buie s\-[i reg\seasc\ aceast\ voca]ie. Ideea e cum nu se poate mai fals\, pentru c\ inter-ven]iile urbanistice din anii ‘30 nu au fost rezultatul unei schimb\ri a modului dereprezentare a spa]iului; dimpotriv\, ele nu au fost decât adaptarea, la modelul spa]ial«oriental» (folosesc termenul în lips\ de ceva mai bun, pentru c\ nu cred c\ e vorba devreo «matrice stilistic\», ci de un mod de organizare «logic\» a percep]iei spa]iale, pecare nu e locul s\ o detaliez aici), a unui model care nu era decât calchierea epidermic\a unui curent arhitectural la mod\, de c\tre ascenden]ii în spirit a celor care încearc\ s\fac\ azi acela[i lucru, din nefericire cu mult mai pu]ine mijloace, [i nu m\ îndoiesc c\rezultatele vor fi mai nefericite.

N-am nici o simpatie pentru psihanaliza istoric\, dar nu m\ pot împiedica s\ observc\, probabil, nu e lipsit de semnifica]ie faptul c\, de la 1848 încoace, revolu]ia burghez\a fost mereu, din diferite motive, împiedicat\ s\ ia sfâr[it: «occidentalizarea» început\atunci, probabil semnul ultim al dezagreg\rii Bizan]ului, a fost mereu întrerupt\ [i relu-at\, de o intelighen]ie al c\rei «arbore genealogic» e uneori uimitor de u[or de recon-stituit; d\ ea seam\ doar de fantasmele acesteia din urm\, sau e un fenomen istoric maiprofund? N-am nici o competen]\ pentru a tran[a între cele dou\ ipoteze, dar cred c\amândou\ ar trebui luate în serios [i supuse unei discu]ii lipsite de patim\.

Dac\ aceste considera]ii l\muresc, cred, destul de bine [i al doilea punct luat în discu]ie(«trebuie s\ prezerv\m ora[ul [i s\-i reg\sim savoarea de alt\dat\») – în care nostalgia(explicabil\) între ceea ce credem c\ am fost (de[i nu e prea sigur) se combin\ cu convin-gerea c\ suntem «diferi]i» (ceea ce e [i mai pu]in sigur înc\) [i cu dorin]a de a fi ca «toat\lumea» (de fapt cu o anume parte a ei, am spus care, [i sper c\ am explicat de ce), – ar

145

mai r\mâne de spus câteva cuvinte cu privire la ultimul cli[eu, acela c\ putem ([i avemdatoria, c\ dac\ nu noi…) s\ st\pânim [i s\ dirij\m evolu]ia ora[ului.

Este aceasta posibil, [i mai mult înc\: este de dorit s\ fie a[a? A[ începe prin a obser-va c\ ideea care a dat na[tere urbanismului este în acela[i timp [i cea mai nefericit\ dinîntreaga sa istorie: aceea c\ un ora[ trebuie s\ fie «planificat» pe termen lung, dac\ sepoate construit din nimic; nu exist\ orgoliu mai nem\surat, care s\ se fi n\scut dintr-oincompeten]\ mai des\vâr[it\. Faptul c\ e explicabil (prin vanitatea [i prin naivitatea ome-neasc\) nu-l scuz\; to]i dictatorii au vrut [i au încercat s\ construiasc\ ora[e, destul dedes d\râmându-le pe cele existente (Ceau[escu e departe de a fi fost singurul). Dar aicinu este vorba de ambi]ia nem\surat\ a st\pânilor acestei lumi, ci de validitatea în sine aurbanismului. Se pretinde, cel mai adesea, c\ ora[ul contemporan este mult mai com-plex decât ora[ele de pân\ acum, [i c\ e imposibil de l\sat ca dezvoltarea sa s\ se fac\la voia întâmpl\rii; s\-mi fie permis a observa c\ acest\ idee permite o argumenta]ie per-fect contrar\: fiind atât de complex, el este cu atât mai imprevizibil, [i orice previziunepe termen lung cu atât mai riscant\ (un singur exemplu: date fiind problemele actualelegate de poluare, [i posibilit\]ile tehnologice tot mai nelimitate, ce ne garanteaz\ c\ cir-cula]ia urban\ va mai fi, în 50 de ani, aceea[i ca ast\zi, nu ca ritm [i volum, ci ca modîn sine de a circula?). Afar\ de asta, am motive serioase s\ m\ îndoiesc c\ [tim, ast\zimai mult decât ieri, ce «este» ora[ul, [i locuirea în genere; mul]i au încercat s\ ledefineasc\, [i un r\spuns satisf\c\tor nu a fost g\sit, [i cred c\ e firesc s\ fie a[a. {i a[mai observa c\, de la o anumit\ scar\ începând, aproape c\ nu exist\ opera]ie urbanis-tic\ reu[it\, [i înc\ aceast\ afirma]ie nu e decât un eufemism: o opera]ie urbanistic\ nu«reu[e[te» decât atunci ([i dac\) ora[ul o înghite, o asimileaz\, o face de nerecunoscut.

Sunt con[tient c\, venit\ din partea unui arhitect [i a unui urbanist, afirma]ia poate[oca: totu[i, dac\ ne gândim mai bine, norocul tuturor «planurilor de sistematizare» estec\ n-au fost niciodat\ duse la îndeplinire pân\ la cap\t; abia schi]ate [i începute, au fostp\r\site [i s-a încercat altceva; ceea ce a f\cut, de altfel, s\ par\ indispensabile. Dac\ aproiecta re]elele edilitare e inevitabil, a «proiecta» un ora[ r\mâne întotdeauna o utopie,[i e, câteodat\, o utopie periculoas\. Cea mai mare problem\ urbanistic\ [i social\ aora[elor europene este reprezentat\ ast\zi de marile ansambluri corbusiste, construiteîn elanul f\r\ precedent al anilor ‘60, cu cele mai bune inten]ii de altfel; ele sunt ast\ziora[ele-dormitor ale delincven]ei [i [omajului de mas\, ceea ce urbani[tii [i oamenii politi-ci ar prefera bucuros s\ uite.

Un poet american (care nu vorbea despre ora[, dar un poet poate vorbi despre omul]ime de lucruri) are un poem care se termin\ a[a: «Sunt iarba. L\sa]i-m\ s\cresc.» Oricât ar putea p\rea de paradoxal, nu cred c\ este, între ora[ [i iarba crescândpe câmpul unei b\t\lii pierdute, o prea mare diferen]\.

146

SANDA VOICULESCU

Parohia – spa]iu de agregare religioas\,social\ [i urbanistic\

«Minunata cetate», «de Dumnezeu p\zit\ cetate», «minunatul ora[»,«sc\unalul ora[ al Bucure[tilor», a[a cum apare cu orgoliu în cele mai vechi acte,înc\ secolul XVI1, a fost [i este un ora[ neîn]eles. Un ora[ perceput ca un mare sat, unora[ al dezordinei [i contrastelor, un ora[ în care Pierre Lescalopier în secolul XVI nu av\zut nici o cl\dire frumoas\, în care c\l\torii str\ini remarc\ obsesiv lipsa fortifica]iilor,uli]ele podite [i num\rul mare al bisericilor. Un ora[ neobi[nuit pentru str\inul venit dinburgurile Europei occidentale [i care îl face pe clericul englez Edmund Chishull, care viz-itase capitala în secolul XVIII, s\ afirme c\ «Bucure[tii sunt un ora[ mare cu oînf\]i[are original\», observa]ie pertinent\ care define[te deruta în fa]a atipicului2.

În 1992 Pierre von Meiss, arhitect [i profesor la facultatea din Lausanne, subtilcunosc\tor al ora[ului nostru, a definit într-un eseu Bucure[tii ca fiind un «Collage City».Cu 150 ani înainte, Aurelie Soubrian-Ghika, cu ochii unui francez, nu reu[ea s\ descifrezeo ordine în aparenta dezordine: «Bucure[tii sunt un ora[ aparte care nu seam\n\cu nici una din capitalele noastre europene, aliniate [i de o uniformitatecare face disperarea artistului. Uli]ele lungi [i întortochiate, ca str\du]eleitaliene, refuz\ orice lege a armoniei. Casele sunt aruncate la nimereal\,într-o înv\lm\[eal\ ca ni[te cuiburi în p\duri; ele î[i arat\ aici opulen]aîn mijlocul unor vaste cur]i care le dau un aer seniorial [i izolat al uneire[edin]e de ]ar\… Uli]a continu\ cu case având un etaj sau dou\, f\r\ordine sau regul\».3

PP

Versiune ad\ugit\ a unui text ap\rut în «Forum» (suplimentul revistei Arhi-tect).

1 G.I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Bucure[ti, 1899, p. 40.2 George Potra, Bucure[tii v\zu]i de c\l\tori str\ini (secolele XVI-XIX), Bucure[ti, 1992,

p. 43.3 Aurelie Ghika, La Valachie moderne, Paris 1850, în George Potra, op. cit., Bucure[ti,

1992, p. 194.

147

O anumit\ structurare, specific\ ora[ului este perceput\ în 1877 de Ulysse de Mar-sillac folosind mijloace surprinz\tor de moderne de analiz\ urbanistic\: „J’ai sous lesyeux un plan de la ville de Bucarest au XVII siècle, et qui peut nousdonner une idée de l’aspect que présentait alors cette grande ville, déjaresidence des domni de Valachie. Au centre s’éléve le palais princier,plus semblable à une forteresse qu’à une habitation de plaisance; autorse gouppent les maisons de grands boyards, comme des satellites grav-itant autour de leur astre principal».4

Prezentând afectuos Bucure[tii – devenit «micul Paris» – Paul Morand nu poate s\nu observe c\ «Si l’on regarde un plan de Bucarest, surtout un de ces plansd’avant-guerre ou les boulevards n’ont pas tracé leurs lignes rigides… lacapitale aparaît comme un corp mou axé sur sa grand’rue, comme unesort d’amibe dont la Calea Victoriei serait le conduit vital».5 {i pentru Argheziatipicul apare ca o tr\s\tur\ esen]ial\: «Bucure[tii nu sunt un ora[ standardizat[i construit în serie, de la un cap\t la altul. În Bucure[ti sunt adunatemai multe ora[e [i târguri cu câte o caracteristic\ particular\». Imaginea pecare o are este cea a unui ora[ care, privit de sus, «arat\ ca o vast\ livad\ cl\dit\pentru tihna unei popula]ii de cet\]eni mijlocii, dominat de clopotni]e [ide turle»6.

Bucure[tii par s\ fi fost [i s\ continue s\ fie un ora[ greu de descifrat: discontinu-it\]i ale ]esutului urban, varietate stilistic\ [i dimensional\ a cl\dirilor, o juxtapunere aparentnecontrolat\ a mai multor ora[e, un adev\rat «Collage City». Persisten]a unei atari viz-iuni asupra ora[ului impune lectura structurii sale ca punct de pornire al cunoa[terii. Ora[ulremarcat ca «original» trebuie «decodificat» pentru a-l în]elege iar în]elegerea are drept

4 Ulysse de Marsillac, Guide du Voyageur à Bucarest, Buc., 1877, p.19.5 Paul Morand, Bucarest, Paris, 1935.6 Tudor Arghezi, Cu bastonul prin Bucure[ti, Buc., 1972, p. 22-23.

148

suport cunoa[terea. Poate aceast\ decodificare ar fi suportul unor politici urbane îndrep-tate spre reg\sirea unei identit\]i pierdute.

Un ora[ mare, un ora[ capital\ nu este un spa]iu propice cre\rii unei st\ri de aparte-nen]\ la comunitate. Or, tocmai spa]iul urban poate avea capacitatea de a induce un sen-timent de securitate, de reg\sire a locuitorilor într-un mediu familiar, un spa]iu al unorposibile contacte interumane. Arhitectul de rafinat\ cultur\ care a fost G.M. Cantacuzinoobserva înc\ din 1934 faptul c\ «Bucure[tii, aceast\ capital\ care pare mereuimprovizat\, nu are pie]i, [i un ora[ f\r\ pie]i este un ora[ f\r\ via]\social\»7. Destructurat, mai mult decât alte a[ez\ri, prin salturi demografice generatoareale cartierelor de locuin]e sociale dezumanizate [i dezumanizante, prin interven]ii urban-istice brutale [i lipsite de logic\, Bucure[tii au nevoie de c\utarea unor c\i, posibile direc]iiîn evolu]ia sa viitoare. În asemenea situa]ii recursul la istorie poate oferi dac\ nu solu]ii,m\car idei utile unor viitoare studii. Titlul dezv\luie – înaintea demonstra]iei – o aseme-nea idee: parohia ca spa]iu de agregare, religios prin defini]ie, social [i urbanistic prinefectele acestei structur\ri.

În aceast\ arie geografic\, a unui ev mediu definit ca un Bizan] dup\ Bizan], modelulde ora[ – [i Bucure[tii îl reprezint\ întru totul – a fost rezultatul unor condi]ii similaresau apropiate celor care au determinat configurarea centrului major al Europei medievaler\s\ritene, Constantinopolul. Nu î[i are locul aici eviden]ierea tuturor motivelor care aucondus la aceast\ stare de fapt. Re]inând numai dou\ dintre acestea, trebuie semnalat\similitudinea de rela]ie dintre biseric\ [i stat [i, poate de mai mare importan]\, tipul deproprietate urban\: teritoriul ora[ului apar]ine, ca [i în Bizan], domnitorului, posibil a fid\ruit sau concesionat dup\ propria sa voie demnitarilor, m\n\stirilor, locuitorilor. Aicise afl\ de altfel una dintre cauzele esen]iale a evolu]iilor distincte ale ora[elor r\s\ritene

7 G.M. Cantacuzino, Izvoare [i popasuri, Buc., 1977, p. 206.8 Se adaug\ ca particularitate a ariei extracarpatice, definitorie în planul configur\rii spa]iale,

absen]a incintei de fortifica]ii, prezent\ îns\ la majoritatea ora[elor bizantine.

în raport cu cele occidentale8. Aici î[i poate g\si explica]ia absen]a unui sentiment deapartenen]\ la comunitate, inexisten]a unei agreg\ri sociale la nivelul a[ez\rii [i, implic-it, a unor spa]ii publice propice contactelor interumane. Dar acest sentiment a existat [iistoria îl confirm\. Într-un ora[ care nu le apar]inea, or\[enii se identificau cu un anumeloc, cel în care via]a lor avea repere comune: biserica, obi[nuin]ele, contactele. Parohie,mahala sau cartier, acest ora[ în ora[ a fost nucleul ordonator [i unificator al locuito-rilor.

Privind planuri vechi, din secolele XVIII [i XIX, apar c\ile importante care p\trund înora[ – Podul Târgului de Afar\, Podul de P\mânt, Podul Mogo[oaei – [i se adun\ c\trecentru, re[edin]a voievodal\ [i mitropolia. În interiorul acestei re]ele radiale se reia schemageneral\, centrele polarizatoare ale str\zilor secundare fiind bisericile parohiale. Teritoriileparohiilor s-au constituit astfel ca subzone echivalente, reeditând la alt\ scar\ ora[ul celmare cu institu]iile sale. O observa]ie semnificativ\ a unui c\l\tor german în 1856 ne per-mite refacerea, printr-o impresie, a unei posibile imagini: «Între 8 case se g\se[teo bisericu]\, un cimitir cu morminte proaspete, o cârcium\ cu rachiu, otutungerie, un atelier de modist\ care cuprinde mai mult\ ru[ine decâtmod\ [i o colib\ pentru paznicii de noapte».9 Pe un asemenea teritoriu se al\tur\casele boiere[ti cu propriile lor cur]i, cu atenanse, cu slugile [i robii proprii, locuin]eleor\[enilor apar]inând st\rii medii [i cele ale s\r\cimii. Modelul centrului ora[ului estereluat în interiorul parohiilor: aceea[i grupare a me[te[ugurilor [i comer]ului sau ahanurilor modeste în preajma bisericii, aceea[i dilu]ie a ]esutului urban, rarefiat c\tre per-iferia parohiei prin numeroase terenuri libere, gr\dini sau vii.

Aproape întreaga via]\ social\ a comunit\]ii parohiale constituit\ prin apartenen]a lastructura religioas\ fundamental\ s-a concentrat astfel în rela]ie cu biserica [i zona ime-

9 W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Valachei, Praga, 1859, în George Potra,op.cit., p. 112.

10 I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Buc., 1899, p. 170.

150

diat limitrof\. Marele [i primul istoric al ora[ului, Ionnescu-Gion, sesiza aceast\ situa]iesus]inând c\ «În toate timpurile Biserica a ajutat pe Bucure[teni [i Bucure[teniiau ajutat Biserica»10. Dac\ [colile importante, cele domne[ti, apar]ineau m\n\stir-ilor intraurbane, cele modeste func]ionau pe lâng\ biserici. La o asemenea [coal\ pen-tru copiii parohiei înv\]ase [i scriitorul Ion Ghica în anii ‘20 ai secolului trecut: «Dar s\ne întoarcem la [coala noastr\ de la Udricani, [coal\ sub albastrul ceru-lui, pe prispa bisericii unde, când ploua, copiii se înghesuiau în odaia]ârcovnicului… sau în clopotni]\… Primprejurul bisericii, în mahala, printrelivezile de meri, de peri [i de duzi, se z\reau vreo zece-cincisprezeceînv\li[uri cu strea[in\ ie[it\ ca o umbrel\, sub care locuiau câ]iva cavafi,croitori, islicari [i cojocari; ace[tia, când plecau la pr\v\lie, î[i trimiteaucopiii la dasc\lul Chiosea, ca s\ nu [treng\reasc\ pe strad\».11 Pe lâng\multe dintre bisericile parohiale func]ionau spitale, ca în cazul bisericii Icoanei; înapropierea bisericii se aflau uneori hanuri [i cârciumi. Un spa]iu neconstruit, maidanulbisericii cu fântâna proprie era un alt loc posibil de întâlnire a locuitorilor. Biserica îns\[iera un spa]iu care, în anumite situa]ii, garanta securitatea locuitorilor [i a averii acesto-ra: «În biserici se p\strau sipete, l\zi, boccele, toate avu]iile mahalagiilor.La foc, în biseric\ îngrozi]i, c\rau tot ce aveau bucure[tenii» afirm\ acela[iIonnescu-Gion12.

Autoritatea judec\toreasc\ pentru cauze de importan]\ local\ a preo]ilor de mir esteatestat\ înc\ din sec. XVII, ca [i calitatea lor de redactori de acte juridice sau de martoriaudia]i obligatoriu. Dreptul de judecat\ a fost înt\rit prin Regulamentul Organic din 1831,limitat la «judec\toriile de împ\ciuire organizate duminica… pentru j\luirile deprea pu]in pre]»13. Legea p\mântului [i regulile bisericii confereau parohiilor o anu-mit\ autoritate administrativ\: înregistrarea [i p\strarea actelor de stare civil\, devenit\ulterior obliga]ie legal\ prin Regulamentul Organic în 183114. Pomelnicele p\strate înarhivele parohiale sunt o întreag\ istorie a enoria[ilor care înregistreaz\ nume, meserii,evenimente.15

For]a structurant\ a parohiilor a fost validat\ prin asimilarea lor ca unit\]i adminis-trative teritoriale. Dac\ pân\ în secolul XVI termenul de enorie sau parohie este utilizatcurent pentru localizarea unor persoane, terenuri sau cl\diri, începând din sec. XVII apare«mahalaua», cu semnifica]ie de cartier ca element de structur\ a ora[ului. Împ\r]ireaadministrativ\ a ora[ului în cinci districte – «boiele», «v\psele», «culori», «pl\si» – agrupat aceste nuclee, comunit\]i constituite în jurul bisericii, de]in\toarea registrelor de

11 Ion Ghica, Scrisori c\tre V. Alecsandri, Buc., 1953, p. 77.12 I. Ionnescu-Gion, op.cit., p. 170.13 Pr. prof.dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Buc., 1981, p. 28.14 Op. cit., p. 28; aceast\ obliga]ie a fost retras\ [i transferat\ prim\riilor prin Legea Comunal\ din 1864

(op. cit., p. 121).15 Aurelian Sacerdo]eanu, Etnografie bucure[tean\ în secolul al XVIII-lea în Bucure[ti, IX, 1973,

p. 143.

151

botezuri [i decese, de informa]ii privind structura [i via]a microcolectivit\]ii. Este indu-bitabil faptul c\ mahalaua ca grupare administrativ\ [i unitate de recens\mânt s-a supra-pus teritorial parohiilor, entit\]i religioase. Dovada o constituie denumirile acestor maha-lale, a[a cum apar înc\ din primele catagrafii ale ora[ului. Cea mai veche dintre acestea,datând din 1789, consemneaz\ 80 de mahalale, dintre care peste 60 poart\ denumireaunei biserici, a unui preot sau a unui ctitor (restul denumirilor fiind date de curteaboiereasc\ – B\l\ceanu, Dudescu –, de grup\ri pe meserii – C\r\midari, Tabaci –, saupe etnii – Sârbi, Armeneasc\).16

Rela]ia parohie – mahala (ca unitate administrativ\) nu a fost univoc\. Dac\ majori-tatea parohiilor existente în momentul în care a ap\rut acest sistem de administrare aora[ului au devenit mahalale, exist\ [i situa]ia invers\: o mahala odat\ constituit\ printr-o aglomerare de locuitori s-a constituit în parohie, enoria[ii construindu-[i propria bis-eric\. Începând din secolul XVII este frecvent cazul în care anumite bresle, primind drep-tul de a se instala pe o mo[ie domneasc\, boiereasc\ sau monastic\, [i-au construit bis-erici [i au devenit o parohie asimilat\ administrativ cu o mahala (mahalaua Scaune, Batiste,a Tabacilor [i C\r\midarilor, men]ionate mai sus). Într-un mod similar au devenit paro-hii [i mahalale constituite pe criterii etnice. În egal\ m\sur\, satele înglobate în «hotarul»ora[ului, alc\tuind de la origine o unic\ parohie, au devenit mahalale în accep]iunea admin-istrativ\ a termenului. Existen]a acestor entit\]i – parohia [i echivalenta sa administra-tiv\, mahalaua, define[te îns\[i esen]a structural\ a ora[ului.

Procesul incipient de modernizare a capitalei marcat de elaborarea [i aplicarea «reg-ulamentului de înfrumuse]area ora[ului», parte component\ a Regulamentului Organicdin 183117 a adus anumite modific\ri în sistemul de administrare a ora[ului. Apari]ia den-umirii str\zilor [i a numerot\rii cl\dirilor a constituit noua form\ de localizare, înlocuindreperele anterioare – apartenen]a la o mahala sau vecin\tatea cu o construc]ie notorie.Catagrafia din 1838 p\streaz\ înc\ mahalalele ca unit\]i de recens\mânt dar consemneaz\[i o numerotare a cl\dirilor apar]inând fiec\reia dintre «culori».

Cartierul modern este rezultatul unor destructur\ri, al unor schimb\ri sociale [i fiz-ice ale organismului urban. La o analiz\ atent\, semnele spa]iale [i cele de receptare dec\tre locuitori a vechilor parohii persist\. Con[tiin]a apartenen]ei la o mahala – deci la oanumit\ parohie – s-a men]inut mult peste limita secolului XIX: în numeroase scrierimemorialistice sau de alt\ factur\ mahalaua în care s-au n\scut sau unde au locuit autoriireprezint\ un reper important. Paul Emil Miclescu î[i aminte[te de curtea bunicului s\u–Tata Mo[u – din mahalaua Mandritu18.

Cartierul ora[ului modern a distrus mahalaua, termen care a c\p\tat treptat cono-ta]iile peiorative actuale. Derivat din mahalaua Evului Mediu, cartierul modern a devenit

16 Florian Georgescu, Aspecte privind împ\r]irea administrativ\ [i evolu]ia demografic\ din Bucure[tiianilor 1831-1848, în Bucure[ti, Materiale de istorie [i muzeografie, III, 19.

17 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucure[tilor din cele mai vechi timpuri pân\ în zilele noas-tre, Buc., 1966, p. 123

18 Paul Emil Miclescu, Din Bucure[tii tr\surilor cu cai, Buc., 1985.

152

noul element structurant al ora[ului. Cre[terea rapid\ a capitalei începând de la sfâr[itulsecolului XIX a condus la apari]ia unor noi cartiere: Grammont, Cotroceni, Parcul Filipescu,Bazilescu, Domenii, Cotroceni. Cartierul nu a fost asimilat unei unit\]i administrative dara fost [i este receptat ca un reper important pentru locuitorii ora[ului, echivalent, din acestpunct de vedere, parohiei sau mahalalei. Într-o m\sur\ mai mic\ sau mai mare, în func]iede omogenitatea social\, de o anumit\ coeren]\ arhitectural\, de dimensiuni, cartierul aconferit locuitorilor s\i o identitate inducând în mentalitatea acestora o stare de aparte-nen]\ la o comunitate a locului. Dup\ 1950, îns\[i ideea de cartier a fost compromis\.Drumul Taberei, Balta Alb\ sau Militari definesc numai un «loc» în marele ora[ în inte-riorul c\ruia nu exist\ [i nu poate exista o rela]ie interuman\ fireasc\, în care o popu-la]ie neomogen\ [i majoritar alogen\ nu-[i recunoa[te identitatea.

Parohia este singura entitate care s-a men]inut din Evul Mediu pân\ în zilele noas-tre dar cre[terea popula]iei a condus la supradimensionarea multora dintre acestea [i,implicit, la sl\birea leg\turilor dintre enoria[i. Noile cartiere, f\r\ biserici proprii, reprezint\limita extrem\ a acestei destructur\ri. Acceptând ideea c\ parohia a constituit micronu-cleul religios, social [i urbanistic tradi]ional al ora[ului, asimilat – nu întâmpl\tor – formelorlaice de organizare (mahalaua) [i receptat ca atare de locuitori (cartierul), o analiz\ aevolu]iei teritoriului parohial în rela]ie cu dinamica dezvolt\rii urbane poate deveni o surs\a în]elegerii acestui «model» atât de greu de descifrat.

Comparând ora[ul actual cu imaginea sa consemnat\ în planuri vechi, este înc\ per-ceptibil\ o anumit\ continuitate a structurii tradi]ionale, a acelor subzone al c\ror centrupolarizator este biserica parohial\. Multe asemenea subzone au fost distruse integral saupar]ial într-un proces de modernizare început înc\ de la sfâr[itul secolului XIX. O prim\«urbanizare» pe principii de inspira]ie haussmannian\ prin marile bulevarde, implantulunor edificii publice necesare statului român modern, alte interven]ii urbanistice impor-tante au dezechilibrat par]ial vechea structur\ policentric\. Au disp\rut parohii odat\ cubiserica: Stelea Sp\taru ars\ la marele incendiu din 1847, Caimata [i biserica M\gurea-nului prin ample interven]ii urbanistice necesare. În unele cazuri teritoriul parohial a fostfracturat sau modificat ca în cazul bisericii Armene[ti sau a Doamnei fie prin tr\s\turi destr\zi noi, fie prin apari]ia unor cl\diri publice, b\nci, birouri care au dislocat popula]ia[i au mic[orat num\rul enoria[ilor.

Procesul s-a accelerat dup\ r\zboi afectând grav arii din vechiul ora[. Biserici demo-late absurd în anii ‘70-’80, biserica Enei, Sfânta Vineri, Sf. Spiridon [i altele, mult preanumeroase, biserici mutate, ascunse în spatele unor blocuri, ca Sf. Ioan «din gura pie]ii»,Olari, Schitul Maicilor dau imaginea unei politici urm\rite cu obstina]ie, al c\rei rezultatnemijlocit a fost alterarea sau anihilarea unui sistem comunitar tradi]ional. Poate cel maigrav fenomen a fost cel al frustr\rii a sute de mii de locuitori de rela]ia fireasc\ polar-izat\ de o parohie. Marile cartiere sunt lipsite de biserici, popula]ia este «arondat\» înparohii al c\ror nucleu vital, biserica, este undeva departe, la zona de contact cu ora[ulreal, cel care a continuat s\ tr\iasc\. Monotonia imaginilor, spa]iul urban amorf care se

strecoar\ aleator printre blocuri [i str\zi depersonalizeaz\ [i înstr\ineaz\ locuitorii. Un«ora[» anonim pentru o popula]ie anonim\, izolat\ [i indiferent\, frustrat\ de posibili-tatea unei fire[ti comunic\ri.

Parohia îns\[i [i-a pierdut for]a coagulant\ prin supradimensionare. Dac\ în secolultrecut, a[a cum apare în catagrafia din 1838, o parohie/mahala avea, în medie, 600 deenoria[i, în prezent num\rul minim de familii necesar conform regulilor este de 500 (1500-2000 de enoria[i), fiind frecvente parohii cu peste 25.000 de membri. Este greu de imag-inat constanta [i necesara leg\tur\ spiritual\ între preot [i enoria[i, posibilitatea unei comu-nic\ri între membrii parohiei. Dispari]ia st\rii de siguran]\ pe care o confer\ apartenen]aasumat\ la un grup social devine explicabil\.

Parohiile [i-au diminuat autoritatea spiritual\, rolul lor social aproape a disp\rut iarora[ul modern, în multe cazuri, le-a desfigurat sau distrus teritoriul. Acolo îns\ unde isto-ria a fost mai blând\, aceast\ veche structur\ înc\ se vede [i tr\ie[te. În anumitecartiere/mahalale/parohii, mai mult sau mai pu]in îndep\rtate de centru, biserica se men]ineîn punctul de convergen]\ al câtorva str\zi. O pia]\ de mici dimensiuni ocup\ uneori loculcimitirului dezafectat înc\ din secolul trecut; [coala se afl\ în imediata apropiere ca [i ogrupare de magazine, mici ateliere, cârciumi. Locuitorii se adun\ nu numai la slujbe; eise întâlnesc folosind asemenea locuri destinate vie]ii de zi cu zi. A[a se întâmpl\ în paro-hia Icoanei – mahalaua popei Cosma, la Silvestru sau Popa Rusu. Teritoriul parohiei nueste omogen dar tendin]a de captare în apropierea bisericii a unor spa]ii sau cl\diri legatede preocup\ri [i nevoi comune este înc\ perceptibil\.

Gândindu-ne la un alt Bucure[ti care s\-[i recreeze nu imaginea, oricum dep\[it\ devremuri, ci «modelul» urban care l-a definit, apar întreb\ri al c\ror r\spuns poate fi c\utatîntr-o istorie recuperat\. Se poate lua în considerare o viitoare dezvoltare a ora[ului prinrevenirea, într-o concep]ie contemporan\, la acest sistem policentric având drept reperparohia? Un r\spuns nu poate rezulta dintr-o simpl\ idee, chiar dac\ aceasta este sus]inut\de o abordare istoric\. Poate fi ignorat\ nevoia aproape axiomatic\ a bucure[tenilor dea-[i reg\si identitatea într-un spa]iu urban care s\ le apar]in\? Pertinen]a unei aseme-nea c\i nu se poate afirma în absen]a studiilor urbanistice, a unor analize sociologice [ia unei consult\ri a popula]iei. Nu trebuie îns\ ignorat faptul c\ o asemenea politic\, pelâng\ înscrierea în cursul firesc al evolu]iei [i dezvolt\rii ora[ului, poate contribui larecreerea sentimentului de apartenen]\ la o comunitate [i a comportamentului caredecurge, substituindu-se st\rii de izolare resim]it\ în marile ora[e.

Bucure[tii pot [i trebuie s\ fie reda]i bucure[tenilor, acei locuitori care, dup\ stare,se întâlneau uneori la Târgul Mo[ilor, la Gr\dina cu Cai, la «apele» de la V\c\re[ti, înCi[migiu, sau se plimbau la Kiseleff ori pe Calea Victoriei dar care se întorceau în spa]iulfamiliar al parohiei pentru c\ acolo, în preajma bisericii lor, se sim]eau acas\.

153

154

RADU COSA{U

Rolul str\zii Popa Nanîntr-un punct nodal al globului

Exact – Dumnezeu le aranjeaz\ pe toate; eu n-a[ fi îndr\znit.Acum 50 de ani – tot prim\vara – m\ desp\r]eam, într-o dup\-amiaz\, definitiv, de primul meu amor care durase de la 9 la 16 ani. Ea m\ chemase din alee pe strad\, din aleea Popa Nan undelocuiam amândoi, pe strada propriu-zis\, ca s\-mi spun\ c\ mama ei n-o mai l\sa s\ mearg\ cu mine la Milano,fiindc\ eu intrasem în UAER care era «o organiza]iece ]inea cu Stalin, iar Stalin omorâse to]i atâ]ia oamenicât Hitler». (Mi se p\ruse o absurditate [i-mi interzica m\ disculpa.) Ea nu-mi cerea s\-mi schimb op]iunea.Ea m\ anun]a c\ nu vom mai merge la Milano, a[acum nu vom mai merge la Nisa, sau, s\pt\mâna viitoare,ascunzându-ne de p\rin]i, la Barcelona, departe, ca s\vedem «Ora 6, dup\ r\zboi». Mama ei n-o mai l\sa s\ vad\ nici un film rusesc, nici cu mine, nici f\r\ mine, nici m\car pân\ la «Pache» – Pache, prima noastr\ aventur\, dincolo de alee, dincolo de biseric\, traversând Ronda, luând-o pe Mecet, t\ind Matei Voevod, pân\ la Elena Doamna, col] cu M\t\-sari – locul divor]ului nostru era în fa]a bisericii Sfân]iiConstantin [i Elena, pe partea Popa Nanului, peste drum de o biat\ cizm\rie [i o vulcanizare în jurul c\rora se adunaser\ câteva od\i]e mizere, într-una din ele locuind Milic\, 17 ani, recordmanul str\zii în proba de fond: de 12 ori turul aleii Popa Nan. La sprint, aleea din cap în cap, campioana era ea, alergând f\r\ s\-[i ]in\ sânii, m\ricei, dr\gu]i, cu un început de inteligen]\ în sfârcuri. O pierduse – dac\ admitem c\ inteligen]a se poate v\di, atotputernic\

PP

155

în orice om, pân\ [i într-un deget al piciorului. Eu nu îndr\zneam, aici, acum [i în urm\toarele 5 minute, mî[kiniene, 5 ore [i 5 secole, decât s\ spun c\ o pierduse, era clar [i f\r’ de triste]e, nu era nevoie s\ m\ obosesc dezbr\când-o cu privirea, de[i mai eram capabil de aceast\ mediocritate viril\, sub soarele [i cerul Ierusalimului, cu Zidul Plângerii în fa]\, cu Via Dolorosa la picioare, unde Cel care le aranjeaz\ pe toate îmi îng\duia s\-i v\d, prin bluza sub]ire, contururile complicate ale unui sistem de copci ale sutienului abundent, c\ci pierzând într-o direc]ie, pieptul câ[tigase (cu un fiu la Londra, altul la Chicago [i unul mort în Liban) în generozitate [i într-o omenie calm\ [i monoton\. Sirotând un suc de portocale, dup\ copii [i rude, am ajuns la cinema.– Mai exist\ Nisa în Bucure[ti? (Nu mai exist\)Se intra pe lâng\ Ci[migiu. (Exact – prin intrarea Zalomit.) Mai exist\ Milano? Mai exist\

Barcelona? Dar Volga? Dar Paris? (Ai ceva din dic]ia japonezului în «Hiroshima, momamour».) Era Select, vis-à-vis de Palatul Telefoanelor… (E un teatru de p\pu[i…) Lâng\ Selectera un cinema unde cântau în pauz\ Steve Bernard [i Kiki Marcov (Odeon…) Am v\zut acolo,«Luana»… (Nu cu mine, nu mai eram împreun\, de mult, de la «Ora 6, dup\ r\zboi».) L-amv\zut la noi, la Cinematec\, acum câ]iva ani… e înc\ extraordinar! Am auzit c\ ai devenit crit-ic de cinema, ne povesteai foarte bine filmele în alee, – niciodat\ nu am în]eles de ce n-aiplecat de acolo…

– Am avut un prieten, acum 25 de ani, eram la prima terapie… (De ce ]i-a trebuit psihi-atru?) Din cauza lui Stalin, din cauza lui Ceau[escu, din cauza ta, din cauza mea – Freud n-a cunoscut cazul meu, n-a întins pe divan niciodat\ un comunist anticomunist, nu [tiamnimic de freudism (prefer Montgomery Clift…) Nu mi-a dat niciodat\ un antidepresiv, mi-aspus c\ n-am nevoie, c\ sunt bucure[tean, m\ l\sa s\-i povestesc oricât despre str\zileBucure[tiului, sim]eam câteva clipe c\ m\ fac bine, el insista, avea o metod\ a lui, am con-sacrat dou\ [edin]e Popa Nanului, Bisericii… (N-au d\râmat-o?) Ne-am luat r\mas bun – elpleca legal în Elve]ia, prin ‘77, dup\ cutremur – la o benzin\rie, pe lâng\ Statuia Aviatorilor.Mai [tii unde-i…? Noi n-am ajuns niciodat\ pân\ acolo… (Cum e un r\mas bun la o benzin\rie?)Mi-a spus-o clar: «Numai nebunii mai pot iubi Bucure[tii, nu-i meseria mea, eu încerc s\-i vindec»… (Poate c\ avea dreptate) Avea dreptate, dar adev\rul este c\, dup\ ce-a plecat,10 ani n-am mai putut s\ ies singur pe strad\, scriam, publicam, nu eram nebun, criticazicea s\ descriu foarte bine Bucure[tii, str\zile, cinematografele, parcurile, [oferii. Cred c\-i tot ce [tiu s\ fac. M-am f\cut bine imediat dup\ ce-a c\zut Ceau[escu, într-o lun\, ca dinsenin, ca prin minune, dac\ e voie s\ vorbe[ti de minuni, aici: 20 de ani am crezut c\-s bol-nav de inim\ [i nu eram decât bolnav la cap. Mi-a trecut [i abia acum, de 7 ani încoace, sepoate spune c\ sunt normal [i nebun [i n-am nevoie de psihiatru, fiindc\ nici unul, dac\-ibun, nu poate defini normalitatea… (Mai tr\ie[te Milic\, mai exist\…?) Milic\, nu mai [tiu,cred c\ a murit, dar abia acum sunt nevindecabil. Sunt liber [i scrântit din cauz\ c\ to]i suntapuca]i de gândul normalit\]ii. Un ora[ întreg vrea s\ fie normal, e obsedat [i înnebune[te

156

din asta. Se poate înnebuni din dorin]a de a fi normal. S\pt\mâna trecut\ am luat-o de lastatuia Pache pân\ sus la Mihai Bravu, s\ caut o adres\, am trecut de {coala Iancului [i deNôtre Dame, mai erai în Bucure[ti când Nôtre Dame devenise Jdanov? (Nu…) Toate numerelecaselor erau schimbate, se s\rea de la 114 la 210, acum Bulevardul Pache s-ar putea numiLabirint (Mai exist\ Labirint…? Tramvaiul 7 mergea pe Labirint, avea sta]ie la Mecet…) Iarnae prea frig, vara e prea cald, parcurile au devenit maidan, au r\mas neterminate blocurienorme, f\r\ ferestre, schelete de beton, ceva de Dresda în Pia]a Senatului unde era «Gio-conda» (La «Gioconda», am v\zut «Drumul spre stele»…) Nu cu mine, eu nu mai pot s\ coborpe strad\, la noi, pe Boteanu, pân\ la col]ul cu Franklin se ]in scai oameni care m\ întreab\dac\ n-am de schimbat dolari, m\rci, m\ cred str\in, încep s\ m\ întreb, ca nebunii, logic,ce am pe fa]\; ca s\ m\ în]eleg cu [oferii le spun c\ sunt din New York, «cât îmi ceri pen-tru un drum pân\ în Popa Nan, am o mam\ care s\ a[teapt\ cu masa…» M\ cred, îmi iaumai pu]in dac\ le spun ce-o s\ fie, ce se zice în America, ne normaliz\m sau nu? Cobor lanoi, la Biseric\, nu pot s\ le spun c\ nu [tiu, c\ tr\iesc cu «nu [tiu» ca un agnostic. E sin-gura solu]ie; dac\ vrei s\ fii sincer, liber, normal, scrântit. (De unde ai bani ca s\ fii a[a?)Merg mult cu taxiul, n-am ma[in\, mi se spune c\ sunt taxicoman. Luna trecut\, m-am duss\-mi cump\r casa de la Stat, am luat-o pe Academiei, în jos, pe lâng\ fostul «Excelsior»(«Modelul» cu Rita Hayworth…) Exact… ca s\ ajung la ICRAL – \sta nu-i un cinema, la noitoate revolu]iile trec pe la ICRAL – ]ineam la piept o saco[\ mare, de nylon, cu 15 milioanede lei. Mi se uscase gâtul, ziceam c-o s\ mi se fac\ r\u ziua în amiaza mare [i, pân\ o s\vin\ Salvarea, o s\-mi fure banii. Care-i nebunia total\? Îmi place, e interesant, nu mai prinzinic\ieri…

– Nu în]eleg absolut nimic din ce-mi poveste[ti. Ar trebui s\ pui un bilet, acolo, în zid[i s\-L rogi s\ fii s\n\tos.

{i fiindc\ Dumnezeu le vede pe toate, eu n-a[ fi îndr\znit,ea a pl\tit cele dou\ pahare cu suc [i am coborât de peesplanada Zidului spre Cinematec\, unde lucra de 15 ani,la Arhiv\, departe de Zid, de Via Dolorosa [i de El Aqsa,e a[ezat\ divin Cinemateca la Ierusalim, turi[tii nualearg\ s-o vad\, oaz\ de inocen]\ într-o vale înverzit\,e mult de mers, mie îmi tremurau picioarele mai r\udecât pe Academiei cu milioanele acelea strânse la piept,nenorocirea etern\ a Ierusalimului e ca [i a uli]ei infantile,nu o voi dezv\lui, nu îndr\znesc, doar în îmbr\]i[areascurt\, la poarta Cinematecii, sub ochii unui cinefilcare intra, am cutezat s\-i pip\i, pe spate, cataramadur\ de sub bluza sub]ire, v\zând, peste um\rul ei, unafi[ al «P\mântului» lui Dovjenko, în limba rus\.– N-am vrut s\-]i spun decât c\ la Bucure[ti am descheiat primul nasture la bluza unei

fete.– Gre[e[ti, ca de obicei. Era la Poiana }apului.

157

FLORIN DUMITRESCU

Un ora[ în reclame

Publicitatea este la origini oral\ [i în esen]\ citadin\: cea a telalilor, a negustorilorambulan]i ori statornici, a strig\torilor de bâlci ori de obor. Figura crainicului ce-[i batetoba-ntre anun]uri, prea b\]oas\, prea oficial\, prea împil\toare, s-ar potrivi mai degrab\propagandei…

Ora[ul nostru, n\scut [i crescut ca un târg la r\scrucea drumurilor comerciale, iarnu ca un burg închis [i tem\tor de str\ini, pare s\ spun\ chiar prin denumire: bucuro[ide oaspe]i! Târgul Bucure[tilor, a[adar, cel care a [tiut s\ se bucure de to]i [i de toate,a fost înso]it de reclam\ ca de o fireasc\ [i permanent\ larm\ de fond, dar n-avea s\scape nici de tobele monotone ale discursului totalitar.

Telalii vechi [i noiAjuns aici cu etalarea, de negustoreasc\ inspira]ie, a unor eviden]e unanim admisi-

bile, recunosc c\ am sim]it, în fa]a sarcinii de a schi]a o panoram\ a publicit\]ii bucure[tenecontemporane, tenta]ia de care unii distin[i intelectuali dâmbovi]eni poate c\ n-ar fi sc\pat:aceea de a actualiza parafrastic glosarul din celebra schi]\ Mo[ii (tabl\ de materii),într-o list\ care ar fi ar\tat azi mult mai haotic, mai pitoresc [i mai caragialesc ca însu[ioriginalul de acum un veac. Dar anii ’80 au trecut de multi[or [i, o dat\ cu ei, [i modade a râde neîncetat de ce-]i aduci aminte…

Un sinopsis mai cu schepsis al publicit\]ii bucure[tene de azi î[i va re]ine, pe cât posi-bil, pornirea de a cataloga un material de altfel prea vast, prea inform [i prea eterogen.Va încerca mai degrab\ o selec]ie de stiluri [i tendin]e semnificative atât pentru para-digma de ora[-talcioc a Bucure[tiului, cât [i pentru anii ace[tia tranzitorii, când telalii vechicedeaz\ locul celor noi, mai g\l\gio[i, mai tehnologiza]i, mai pu]in naivi, dar nu neap\ratmai persuasivi…

Ultima genera]ie, cea a copiilor revolu]iei, e cea dintâi de la noi care se va educa, înstil cu adev\rat postindustrial, sub cople[itoarea influen]\ a reclamei audiovizuale. Pân\la ei, noi ce[tilal]i g\seam pricini de mirare [i amuzament în primitivele [i obsesivele

RR

158

strig\turi, azi tot mai rare, ale vânz\torilor de P\mânt de flori! Brânza-smântâna!M\turica-m\tura!…, ori ale cump\r\torilor de Sticle goale! Haine vechi!… Cât despreacel fistic-cacao-vanil al vânz\torilor de înghe]at\ – deja e doar literatur\…

Tarabagiii asepticiTarabagiii sunt azi [i ei mai t\cu]i, mai serio[i, mai îngrijora]i, mai ales de când petic-

ul de galantar le este taxat ca ditai spa]iul comercial [i împins, prin reglement\ri edil-itare, spre periferii pierdute, subsoluri dezolante [i rezerva]ii insalubre de beton, numitepie]e agroalimentare. Dar o pia]\ e, peste tot în lume, o Pia]\ a Libert\]ii: buricul târgu-lui, locul unde se face politic\ [i nego], unde pornesc s\rb\torile [i revoltele. O pia]\ nupoate fi ghetou sau lag\r.

E de notat c\ George P\dure, primarul cel mai împotrivit micilor negustori din strad\,este proprietar de super-magazin (deci coleg de breasl\ cu tarabagiii… sau, mai [tii?, omulnostru o vedea în ei tocmai acerba concuren]\…) [i c\ s-ar fi cerut s\ respecte în ei o faz\de dezvoltare tehnic\ cronologic anterioar\, mai umil\ dar nu mai pu]in onorabil\, a pro-priei îndeletniciri.

Dac\ prezen]a lor nu cadreaz\ cu fasoanele de centru al capitalei, nu e în principalvina lor, ci a ceau[istei sistematiz\ri tip ]arc… Dar la noi, în ora[ul unde camionagiii îidispre]uiesc pe c\ru]a[i, unde parvenitul e mai respectabil decât muncitorul cinstit [i undeciviliza]ia se confund\ de fapt cu ]icnelile cele mai la mod\, atari atitudini nu-s de mirare.

Ghioceii de sub z\pad\Mai exist\ azi în Bucure[ti strig\turi comerciale de tip folcloric: ele se pot auzi mai

ales în talcioc [i mai rar în pie]ele unde vin ]\ranii. Pentru multe produse ale m\rcilorcunoscute exist\ sloganuri populare care dubleaz\, de multe ori ironic, pe cele originale,chiar cu mai mult spor decât acestea: e cazul s\punului turcesc Duru, cel mai bine vân-dut s\pun, în ciuda numelui ingrat [i a nesfâr[itelor glume pe care acesta le genereaz\în fiin]a poetic\ [i «mitician\» a bucure[teanului.

Dar cei mai temerari, cei mai superbi, cei mai «bucure[tene[te creativi» supravie]uitoriai tuturor planurilor de ghetoizare ale micului comer] urban sunt, f\r\ doar [i poate,me[te[ugarii-vânz\tori de m\r]i[oare. Nemaivorbind de inventivitatea artizanal\ [i ono-maturgic\ ar\tat\ fa]\ de m\runtele f\pturi ale fanteziei lor (deopotriv\ ta]i [i na[i, ei lesunt acestora creatori în sensul cel mai propriu al cuvântului), e imposibil s\ nu te sur-prind\ strig\turile cu care-[i laud\ marfa, totodat\ ponegrind-o; cu care te îmbie s-ocumperi, totodat\ ridiculizându-te ca mu[teriu; cu care ]i-o destineaz\ presupusei talefiin]e iubite, totodat\ zeflemisind-o chiar [i pe aceasta! E o ironie generoas\, e o batjocur\prietenoas\, e o biciuire rodnic\, de tradi]ie saturnalic\, pe care o tr\im cu bucuria prim-itiv\ a primenirii de prim\var\.

159

Toat\ îndr\zneala [i tot rafinamentul ironic din campaniile Diesel, Levi’s, Benetton [iSwatch la un loc le po]i g\si în ajun de 1 Martie, într-o rait\ prin pie]ele Bucure[tilor ([icând spun pie]e, spun Pie]e, nu ]arcuri post-comuniste, se-n]elege: atunci, în acele zile,pân\ [i bonjuri[tii c\rora le pute balcanismul local r\mân neputincio[i, vr\ji]i poate [i eide exuberan]a ora[ului ren\scut; de vigoarea irezistibil\ a culturii populare revigorate).

Cei care spun c\ românul nu are educa]ia publicit\]ii se în[eal\ amarnic. De obicei,ace[tia sunt persoane care detest\ cump\r\turile de la pia]\ [i care nu iau m\r]i[oaredecât de la Fondul Plastic…

Departamentul «Suflet Comer]»Cealalt\ latur\ a publicit\]ii, pe lâng\ cea folcloric\, mai sus pomenit\, este compo-

nenta modern\, mediatic\, caracterizat\ prin a[a-zisa estetic\ industrial\. Ea î[i propune(c\ci i se impune) s\ recupereze secolele de prelucrare colectiv\ care au dus la puritateade cristal a crea]iei populare – prin eficacitatea retoricii [i a design-ului, prin studiul sta-tistic economic [i psihologic al pie]ei [i, mai ales, prin difuzarea mesajului pe canalelecele mai modernizate [i mai eficiente.

Aici îi voi g\si [i un merit domnului P\dure care, în calitatea sa de proprietar al mag-azinului Gepa, devenit, în contextul începutului de deceniu, un telal modern, chiar un pio-nier al publicit\]ii de tip industrial, a lansat dintr-o dat\ trei sloganuri fondatoare ale genu-lui la noi: orgoliosul «Calitate înainte de toate»; euforicul «Compara]i [i cump\ra]i»; [ipersuasivul «Un pic mai bine pentru dumneavoastr\»…

{i acum, o special\ pentru b\ie]ii de pe 335…O modernizare a tradi]iei orale a vânz\torilor ambulan]i, tipic\ mahalalelor de alt\dat\,

ar fi posibil\, nu îns\ [i rentabil\. Singurele dou\ ocazii când am pomenit la mine în carti-er anun]uri venind de la ma[ini cu megafon au fost h\t, pe vremea [colii generale [i erauamândou\ legate de ceea ce se nume[te de obicei la noi «evenimente culturale»: era vorbao dat\ de spectacolele itinerante ale unui circ italienesc cu cort; [i alt\ dat\ de cele aletrupei }\nd\ric\, cu Sânziana [i Pepelea, de v\zut în curtea [colii pe cauciucuri uzate(de fiecare dat\ m-am l\sat convins).

Azi, când consumatorul este mai pu]in sedentar ca-n epoca «stagn\rii», nu renteaz\s\-l pânde[ti la el pe strad\, ci, dimpotriv\, s\-l ataci din mi[care. {i pentru o astfel devân\toare, autobuzele DAF, dotate cu foarte bune radiouri [i difuzoare, sunt o capcan\redutabil\. De voie, dar mai ales de nevoie, to]i c\l\torii din ele ascult\ acele posturi deradio care-[i încep din zori programul de discotec\ [i care, printre «piesele» [i comen-tariile englezite, plaseaz\ generoase calupuri de publicitate. Stratagema e simpl\; nu-inevoie de contracte, nici de buget\ri, nici de planuri de marketing: de ajuns ca tinerii ani-matori ai acestor posturi comerciale s\ fac\ dedica]ii muzicale [oferilor de pe liniile cu

160

pricina [i se ob]ine o rela]ie de afaceri mai stabil\ decât multe altele bazate pe tone dehâr]og\raie.

{i astfel afli despre «Paco-de-[oferi-[coal\» (o [coal\ de [oferi cu predilec]ie c\treanastrofe), despre canapelele din piele, bune dac\ «vrei s\ te invidieze prietenii», ori desprevodca «pentru oameni puternici»…

Urm\re[te ma[ina aceea!Dar, se [tie, autobuzele [i tramvaiele au alt mod, mult mai specific [i mai spectacu-

los de a face reclam\, prin inscrip]ionarea flancurilor [i a spatelui cu logotipul m\rcii depublicizat, bineîn]eles pe fundalul culorii heraldice a acesteia (în jargon publicitar, bus-stick sau chiar, spre deliciul lingvi[tilor, stickuire). Astfel, ma[inile care erau deun\zig\lbui Camel pot deveni pân\ mâine verzui Tuborg.

Uneori numele m\rcii este înso]it de sloganul «de semn\tur\», cel care trebuie s\fie pe cât posibil scurt, pentru a putea fi citit în goana circula]iei: Tu [i Tuborg; Dae-woo/ For]a tehnologiei; Columbia Gold/ Greu f\r\ ea… Mai greu, dar nu imposi-bil, e cu serialele s\pt\mânii de la Pro TV, programate de asemenea pe caroseria auto-buzelor, cu tot cu ziua [i ora difuz\rii…

A[tep]i în sta]ie? Autobuzul întârzie, ce-i drept, ca [i alt\dat\, dar tu nu te mai plic-tise[ti la fel de r\u, c\ci acum î]i ]in companie afi[ele [i panourile din refugiu. Iar, varamai ales, e foarte pu]in probabil s\ scapi de radio, [i implicit de reclamele radiofonice,în sta]ii, c\ci negustorii din chio[curile refugiului sunt mari melomani (dac\ nu cumvaa[teapt\ [i ei dedica]ii)…

Dar sub p\mânt, în imperiul dezol\rii…… [i al regiei Metrorex, panourile cu reclame se-ntrec parc\ s\ compenseze senza]ia

deprimant\ a v\g\unii metropolitane – cu imagini ale naturii în toat\ splendoarea ei; imag-ini ale evad\rii, ale aspira]iei spre vacan]a în permanen]\ amânat\; ale scurtului vis citadinboulot [i dodo.

A[a, de pild\, timonierul b\rbos ca un semizeu de la Assos ne-ndeamn\ la «tr\itlegenda» cu, pe fundal, o panoram\ mediteraneean\ întrecut\ ca frumuse]e poate doarde peisajele cu subiect ecvestru propuse de Marlboro. Un petic de cer îi înv\luie [i petinerii motoriza]i de la L&M, care ne propun altceva ce trebuie tr\it: «momentul». În sfâr[it,azurul cerului apare ca-ntr-un Magritte (cu nori[orii conformi), tocmai în cea[ca unde î]ighice[te «ziua bun\» cafeaua Nova Brasilia.

B\t\lii de uzur\ sau ac]iuni de comando

161

Una din cele mai ingenioase c\i de a se publiciza a fost g\sit\ de Camel, care [i-aplasat cunoscutul simbol heraldic al c\milei taman pe lampa galben\ a semaforului.Imposibil s\ scape aten]iei – a [oferilor, cel pu]in!

Dar întreg ora[ul pare un front în care se-nfrunt\ cohorte de flamuri, culori [i bla-zoane, o lupt\ pe metri p\tra]i de panou, de zid orb, de bandier\ transversal\ (pentruini]ia]i, banner…), de tabl\ de chio[c, de tonet\, de tarab\…

Galbenul, am spus, e al Camelului, care contraatac\ mai nou [i pe câmpul de bleu(unde se înfrunt\ îndeob[te m\rcile de înghe]at\), dup\ un sezon plin de h\r]uielile g\lbuiale Kodak-ului. Pe gama de verde, p\durosul Tuborg suport\ cu t\rie atacurile unorpr\zulii 7 Up ori Fuji. Ro[u-Împ\rat este «întotdeauna» Coca-Cola, pe lâng\ care LuckyStrike sau L&M sunt doar ni[te vale]i de ro[u. Portocaliul a fost capturat, pare-se, deMirinda, iar turcoazul îi revine prin forfet lui Philips. Albastrul e disputat de Rodae [iSamsung pe de o parte; de Assos [i Rothmans pe de alta… Cafeniul a fost cedat,f\r\ mari opozi]ii, de Globo («café do Brasil») în favoarea lui Amigo (fost «[i e[tica nou», actualmente «natur\ brazilian\»), în timp ce negrul e al «adev\ratei cafele sol-ubile», Nescafé. Albul sincerit\]ii [i simplit\]ii e al firmelor care pretind (cel pu]in…) c\n-au nimic de ascuns: aici nu cosmeticele au suprema]ia, a[a cum ne-am putea închipui,nici detergen]ii (cu barocele lor discursuri despre cur\]enia imaculat de pur\ a clarit\]iilimpezi), ci unii prin]i[ori ai tehnologiei, ca alde NEI, Xerox ori Macintosh (ultimul cuo sucursal\ excelent definit\ de un slogan-semn\tur\ ca la carte: Arexim/ Atât de sim-plu).

În aceast\ nemiloas\ gheril\ urban\, McDonald’s e un general ambi]ios [i inven-tiv. Nu-i ajung panourile, indicatoarele [i firmele luminoase – de[i pe toate astea le posed\din bel[ug. A trebuit s\-[i pun\ firma, asemeni vedetelor de la Hollywood, pe trotuarul[i treptele pe care calc\ zilnic mii de c\l\tori (în sta]ia de metrou Dristor), apoi pe co[urilede gunoi (lâng\ Prim\rie); [i chiar s\ cucereasc\ o ultim\, intangibil\ redut\ a propri-et\]ii publice, M-ul din numele sta]iei Pia]a Roman\, convertit o vreme în clasicul sim-bol al McDonald’s-ului, «arcadele aurii» (doi cartofiori pr\ji]i stiliza]i).

Pe fronturi secundare, firma de calculatoare Optimus inscrip]ioneaz\ (sau, dac\ vre]i,branduie[te) mânerele din autobuze, iar firma de telecomunica]ii Ericsson, cartelelede telefon.

Afi[eaz\-te cu mineOamenii-afi[, numi]i printr-un soi de înclina]ie canibalic\ [i oameni-sandvici, n-au

prea avut succes la noi în ora[. Atari afi[e umane, [i ele semne ale unor timpuri trecute,când publicitatea aducea mai mult a exhibi]ie [i mai pu]in a viol, au fost proiectate, maimult a[a, de dragul experimentului, ori cel mult ca simple stileme nostalgice, ba de vreunziar ce urma s\ apar\, ba de vreun magazin ce urma s\ se deschid\ publicului, îns\ exper-imentele respective se poate spune c-au dat gre[. Tocme[te un tân\r bucure[tean s\ seplimbe cu un anun] ag\]at de gât [i spate [i fii sigur c\ ori î]i va trage chiulul exemplar,

162

ascuns în vreun b\rule], ori î]i va sta cu amicii la taclale [i ]ig\ri la col] de strad\, dac\nu cumva – [i asta în cel mai bun caz – va lua o atitudine atât de zeflemitoare fa]\ de elînsu[i, c\-]i va face mai mult\ anti-reclam\ decât un du[man dovedit.

Dar de ce s\ arunci banii a[a proste[te pe o reclam\ ce risc\ s\-]i fie negativ\, cânde de ajuns s\-]i imprimi pe ni[te tricouri mai ac\t\rii, ori pe foarte practicele [epcu]e –[i ai pe tot sezonul de var\ oameni-afi[ voluntari, dispu[i uneori chiar s\ pl\teasc\ eiîn[i[i pentru a se ar\ta în lume astfel… brandui]i. Pro TV-ul a f\cut acela[i lucru maidin timp, împ\r]ind c\ciuli]ele care au ajuns de mare mod\ nu numai printre tineri, iarPro FM-ul – m\r]i[oarele cu sigla proprie. Dar pentru vreme urât\ exist\ de asemeneaumbrele [i fulare, iar saco[ele, se [tie, sunt bune oricând (bune de inscrip]ionat, vreaus\ zic).

Un carnaval de ]ipl\Putem, l\rgind discursul la extrem, s\ admitem ca materiale publicitare de un gen

aparte chiar [i gunoaiele aruncate pe strad\, fie ele pungi, cutii, sticle (de plastic sau chiarde sticl\), ori alte ambalaje ale diverselor produse [i deci ale diverselor m\rci, pe care îndefinitiv le reprezint\, într-un soi de pars pro toto înjosit, turmentat [i repetitiv à laAndy Warhol.

Marea parte a bucure[tenilor, despre care obi[nuim s\ spunem eufemistic c\ sunto p\tur\ social\ în plin dinamism, au în ei nervul [i intui]ia unui artist gestual: ei arunc\gunoiul cu gra]ie, cu voluptate [i cu un oarecare sim] estetic înn\scut, la fel cum scuip\,cu sau f\r\ emisie de coji de semin]e, umplând goluri, stabilind propor]ii [i armonizândspa]ii (a[ spune chiar spa]ialit\]i, cu o dedica]ie pentru Gabriela Bidu & Co.)… Pentru c\ei, atunci când arunc\ ambalajul de Snickers [i cutia de Coca-Cola Light, înceteaz\s\ mai fie ni[te bie]i rumâni am\r\[teni, cu dureri, nevoi [i inhibi]ii, sugruma]i de «ces\-i faci» [i consola]i de «asta e»; [i se preschimb\ în ni[te occidentali non[alan]i [i liberi,to]i made in Beverly Hills [i fiecare «a piece of America». M\car atunci, în timp cedespacheteaz\ [i lanseaz\, cu gesturi de rebel cinematografic, ambalajul-feti[ care îidesemneaz\ (nu e o aruncare, ci o auto-exprimare; nu o debarasare, ci o asumare), m\caratunci s\ se poat\ despacheta ei în[i[i de umilin]a acumulat\ în restul timpului [i s\-[iv\deasc\ splendoarea, asemeni Cenu[\resei, la marele bal citadin: e momentuldezghioc\rii lor ritualice, e micul mare beneficiu pe care li-l ofer\ tân\ra noastr\ economiede pia]\.

Astfel, orice gard viu se cere împodobit cu pahare de plastic sau carton, de la Cocasau Mac, înfipte printre r\murele cu o preocupare mascat\ în nep\sare; iar orice grilajoblig\ la completarea intersti]iilor sale cu ghemotoace varii de la pachete de ]ig\ri lacroissant-e.

Reluându-mi discursul aplicat, voi deduce c\ un ambalaj colorat func]ioneaz\ la noiîn urbe nu doar cu scopul lui ini]ial de a atrage, ca o nad\ artificial\, cump\r\torul, ci î[iprelunge[te via]a mult timp dup\ consum, cu concursul acelora[i bravi cet\]eni, înd\r\tnici

163

în colaborarea cu «Prim\ria Capitalei [i REBU», dar activi în promovarea pe toate c\ilea valorilor occidentale (m\ rog, a[a cum le în]eleg ei, în entuziasmul lor de p\tur\ social\purt\toare de progres)…

* * *Un popor de telali: ace[tia sunt bucure[tenii. Ingenuitatea [i naturale]ea cu care abor-

deaz\ ei aceast\ îndeletnicire prin excelen]\ citadin\ – care este publicitatea – îi definesc[i îi disting de minune. O anumit\ tensiune emo]ional\ – între marele bazar oriental careeste Bucure[tiul în mod funciar [i micul Paris spre care tinde încontinuu, asimptotic [iagonic – nu face decât s\-i creasc\, în definitiv, farmecul.

164

PAVEL CÂMPEANU

Spa]iul social

Textul pe care vi-l înf\]i[ez ast\zi aici seam\n\ destul de pu]in cu proiectul lui ini]ial.Între cele dou\ momente a survenit un eveniment perturbator: alegerile parlamentare [ipreziden]iale care au avut loc în ]ara noastr\ în 3 [i 17 noiembrie. Singurul punct pier-dut cu acest prilej de opozi]ie este noul primar general al Capitalei, ales în iunie [i pro-movat cinci luni mai târziu în func]ia de prim-ministru. Purtat de aceste circumstan]e,elanul meu de a descrie Bucure[tiul ca un spa]iu social sfâr[e[te prin descrierea lui caun spa]iu electoral. Dar procesele electorale nu sunt procese extra-sociale, m\rturie stândexisten]a unui Comitet de Sociologie Electoral\ pe lâng\ Asocia]ia Interna]ional\ a Soci-ologilor.

Urmând exemplul dat de principalul nostru amfitrion, Raoul Granquist, în nota sa intro-ductiv\, a[ începe cu o zical\ româneasc\, dar nu cu cea aleas\ de el. A mea zice: «Schim-barea domnilor, bucuria nebunilor». Ceea ce s-a petrecut la noi nu a fost o schimbarede domni, ci de pre[edin]i [i, urmare a acestei schimb\ri, o imens\ rev\rsare de bucuriepopular\ care a durat întreaga noapte dintre 17 [i 18 noiembrie în centrul Bucure[tiului[i mai cu seam\ în faimoasa Pia]\ a Universit\]ii. Negând zicala, acesta nu a fost un accesde nebunie colectiv\, ci expresia în stil latin a unui legitim entuziasm de mas\.

Temeiurile acestei legitimit\]i sunt de ordin în acela[i timp psiho-social [i electoral:fa]\ de principalul s\u competitor – fostul pre[edinte – pre[edintele proasp\t ales a ob]inutun surplus de voturi care a atins 9% la scal\ na]ional\ [i 25% la scala Capitalei, o difer-en]\ de 3 la 1. Din aceast\ inegalitate statistic\ s-a nutrit [i sentimentul bucure[tenilor

Acesta este textul comunic\rii prezentate în cadrul colocviului dedicat multîncercatei noastre capitale, organizat la sfâr[itul anului trecut într-o alt\ capi-tal\: Stockholm, sub egida Consiliului Suedez pentru Planificarea [i CoordonareaCercet\rii [i a Universit\]ii din Umea. Ini]iatorul reuniunii a fost Raoul Granquist,profesor la acea universitate, un nordic angajat cu o pasiune tot mai sudic\în investigarea antropologic\ a meleagurilor dâmbovi]ene, bucurându-se de asis-ten]a unui alt autentic prieten al României, Ambasadorul Suediei la Bucure[ti,domnul Ragnar Angeby.

SS

165

c\ au avut un cuvânt greu de spus în peripe]iile acestor alegeri. Femeile [i b\rba]ii [i maicu seam\ tinerii care cântau, dansau [i strigau în acea noapte inundând str\zile nu erauferici]i pentru c\ pur [i simplu un nou pre[edinte lua locul celui vechi, ci pentru c\ eis\vâr[iser\ aceast\ schimbare pe care nu o impuseser\ prin sânge [i fl\c\ri ca în decem-brie 1989, ci prin for]a votului lor, care se dovedise superioar\ celei a puterii de stat. Ova]iilelor se adresau deopotriv\ noului pre[edinte pe care tocmai îl aleseser\ [i probei palpa-bile c\ mecanismul electoral opereaz\, [i deci c\ democra]ia opereaz\. Tranzi]ia dobân-dea în sfâr[it un sens, ducând de la luptele de strad\ la fiesta de strad\, un pas hot\râtordinspre haosul pre-democratic spre dezordinea democratic\.

A[a cum men]ionam, preferin]a pentru aceast\ schimbare a fost de 3 ori mai puter-nic\ în Bucure[ti decât pe ansamblul ]\rii. Cum poate fi interpretat\ o asemenea difer-en]\? S\ admitem c\ în genere o capital\ evolueaz\ mai repede decât ]ara – dar cu câtmai repede? Exist\ oare riscul ca aceast\ distan]\ admisibil\ s\ degenereze în alienarea Capitalei fa]\ de restul na]iunii [i s\ înlocuiasc\ supracentralizarea specific\ dictaturiiprintr-un soi nou de centralizare democratic\? {i pentru a imprima discu]iei o not\ maiconcret\: de unde provine, în cazul nostru, aceast\ considerabil\ distan]\?

Evident, alegerile din noiembrie ‘96 nu reprezint\ prima împrejurare care a scos laiveal\ o astfel de diferen]\ – mai ales în ultimii 7 ani. Omenirea p\streaz\ înc\ în mem-orie imaginea Bucure[tiului incendiat, locul geografic al singurei revolu]ii sângeroase dinestul Europei la acel sfâr[it de deceniu. Început\ la Timi[oara, Revolu]ia român\ avea s\izbândeasc\ la Bucure[ti, ceea ce nu constituie nicidecum o premier\ în istoria vechiu-lui continent: Revolu]ia francez\ a fost o revolu]ie parizian\; Revolu]ia rus\ a fost rev-olu]ia Sankt Petersburgului; Revolu]ia ungar\ din 1956 a fost revolu]ia Budapestei. Lafel ca Var[ovia ori Praga în circumstan]e comparabile, Bucure[tiul se conforma aceleiregularit\]i istorice potrivit c\reia în momente de criz\ na]ional\ sau de seism social cap-italele o iau înaintea ]\rilor c\rora le apar]in.

Bucure[tiul nu s-a distan]at de România sub aspect politic numai în 1989 [i 1996,ci [i între cele dou\ date. Astfel, în chiar inima ora[ului s-a înfiripat, în aprilie 1990, repli-ca european\ la Pia]a Tien-An-Men – demonstra]ia de [ase s\pt\mâni din Pia]a Univer-sit\]ii.

Asincronismul Capitalei cu ]ara avea s\ degenereze în antagonism de la o zi la alta.Sim]indu-se amenin]at de o mi[care care p\rea s\ se transforme în r\zmeri]\, pre[edin-tele Iliescu, beneficiarul unui veritabil triumf electoral – 85% din voturi – lansa în aceletulburi ore apeluri repetate solicitând o protec]ie pe care nici popula]ia, nici armata – [icu atât mai pu]in «majoritatea t\cut\» a bucure[tenilor – nu se precipitau s\ i-o ofere.Refuzat\ de institu]iile statului al c\rui [ef formal abia fusese validat, protec]ia solicitat\avea s\ fie ob]inut\ de dl Iliescu din alt\ parte – [i anume din partea minerilor.

Veni]i de la o distan]\ de sute de kilometri, agresiunea lor non-selectiv\, imperson-al\, împotriva locuitorilor Capitalei, era un semnal de alarm\: în decursul zilelor [i nop]ilor

166

de 14-15 iunie 1990 ace[ti mineri – ori fal[i mineri – reprezentau ]ara iar victimele lorîntruchipau o capital\ rebel\. Urm\rind s\ pun\ cap\t violen]elor anti-guvernamentale,violen]ele anti-populare ale minerilor vesteau transformarea dezarticul\rii dintre ]ar\ [iCapital\ în conflict. Opunând violen]ei civile o alt\ violen]\ civil\, acest conflict dobân-dea primele caracteristici ale unui r\zboi civil. Incapabil s\ î[i exercite monopolul fun-damental al violen]ei legale, statul îl transfera minerilor sub forma unui monopol alviolen]ei, ilegal, dar legalmente tolerat în virtutea imunit\]ii asigurate purt\torilor s\i.

Din fericire, aceste amenin]\toare premise nu au ajuns s\ se împlineasc\ [i r\zboiulcivil, început în fapt pe str\zile Bucure[tiului, a fost evitat. Acum, dup\ 6 ani, ]ara [i Cap-itala continu\ s\ aib\ comportamente politice distincte, dar pe o cu totul alt\ baz\. Laizvorul acestei distinc]ii nu se mai afl\ conflictul, ci disimilaritatea; ea nu se mai exprim\prin gestica violen]ei, ci prin gestul op]iunii electorale; iar esen]a ei nu mai const\ în incom-patibilitate, ci în inegalitatea preferin]elor pentru democra]ie. Deosebirea dintre Capital\[i restul ]\rii pare s\ fi atins un stadiu în care eventuala lor alienare poate avea, în celmai r\u caz, o semnifica]ie exclusiv politic\.

Substan]a acestei deosebiri a constituit-o atitudinea fa]\ de putere, cu o înclina]ie maiaccentuat\ spre acomodare din partea ]\rii [i spre împotrivire din partea Capitalei. Pro-gresul în convergen]\, semnalat de recentele alegeri, nu indic\ o evolu]ie a bucure[tenilorspre acomodare, ci o oboseal\ a acomod\rii din partea ]\rii. Astfel, aceste alegeri nu auprilejuit numai victoria fostei opozi]ii asupra fostei puteri, ci [i o victorie politic\ aBucure[tiului asupra României. Un simbol al acestei din urm\ victorii este promovareaprimarului general al Capitalei în func]ia de prim-ministru al guvernului.

Aproape jum\tate din popula]ia României continu\ s\ tr\iasc\ la ]ar\, ca atare deose-birea dintre op]iunile politice poate fi privit\ [i ca o expresie particular\ a deosebirii din-tre cultura urban\ [i cea rural\. Victoria electoral\ a opozi]iei a fost cea mai categoric\în aproape totalitatea marilor ora[e. De aceea, men]ionatul progres în convergen]\ are[i valen]ele unui progres în urbanizare. Dar de o jum\tate de secol str\zile marilor ora[e,inclusiv cele ale Capitalei, sunt literalmente inundate de torentul unei neîntrerupte urban-iz\ri incomplete, care îi absoarbe f\r\ a-i asimila pe nou-veni]ii de provenien]\ rural\. Asim-ilarea acestei imigra]ii reclam\ succesiunea câtorva genera]ii. Ne afl\m deci în lunga etap\echivoc\ în care urbanizarea popula]iei rurale se manifest\ ca ruralizare a a[ez\rilor urbane– o stare de fapt cu profunde repercusiuni pentru via]a cotidian\ a Capitalei, mai multdecât vizibile pe str\zile ei.

Urbanizarea nu aduce cu sine în primul rând un anumit comportament electoral, ciun anume tip de convivialitate numit în genere urbanitate. În mod normal, în România,comportamentul electoral este activat o dat\ la 4 ani, pe cât\ vreme urbanitatea este a[tep-tat\ s\ modeleze via]a de fiecare zi în detaliile ei aparent cele mai insignifiante. Dup\ Erv-ing Goffman (La mise en scène de la vie quotidienne, Ed. De Minuit, 1973)urbanitatea ar consta cu prec\dere în reglarea informal\ a contactelor fugitive care se

167

înfirip\ în aria ora[elor între persoane necunoscute unele altora, ale c\ror trasee se întâl-nesc întâmpl\tor. Acest mod de reglare spontan\ are la baz\ polite]ea. A[a cum poateremarca orice observator, contactele de acest fel care au loc pe str\zile Bucure[tiului nupar excesiv înc\rcate de polite]e, respectiv de urbanitate. Comparând felul cum se poart\locuitorii Capitalei în fa]a urnelor de vot [i felul cum se poart\ unii cu al]ii, suntem nevoi]is\ constat\m c\ urbanizarea a influen]at mai profund primul dintre aceste comportamentedecât pe cel de al doilea.

Polite]ea str\zii este o strategie orientat\ spre ordonarea unor contacte care, din pric-ina efemerit\]ii lor, au mai vagi caracteristici de rela]ii umane decât de simple intersect\rifizice. Spre deosebire de familiaritatea rural\, alimentat\ de vechi tradi]ii, ori de curtoaziaaristocratic\ medieval\, cod al ierarhiz\rii rangurilor nobiliare [i al diferen]ierii între sexe,urbanitatea, ca polite]e a str\zii, inseparabil\ de civiliza]ia modern\, reprezint\ o crea]iecultural\ colectiv\ care nu d\ înc\ tonul dominant al peisajului oferit de str\zilebucure[tene.

Traficul auto reprezint\ unul dintre aspectele cele mai relevante ale scenariului carese desf\[oar\ zi de zi pe str\zile acestui ora[. Tranzi]ia a produs o cre[tere enorm\ anum\rului de ma[ini, dar nu [i a suprafe]ei adecvate unei circula]ii auto normale. Str\zilorgrav denivelate [i supra-aglomerate li se adaug\ un straniu daltonism contractat de majori-tatea bucure[tenilor: atât conduc\torii auto cât [i pietonii disting cu greutate între culoareaverde [i culoarea ro[ie a semafoarelor. Consecin]ele sunt tragice: propor]ional cu num\rulma[inilor, rata accidentelor auto este incredibil de ridicat\.

La aceast\ regretabil\ stare de lucruri, o nedorit\ contribu]ie revine metamorfozeifunc]ionale a trotuarelor. Ele nu mai asigur\ un parcurs ferit de amenin]\ri pentru mer-sul trec\torilor – ci ofer\ un spa]iu ilegal [i gratuit de parcare a mii de ma[ini [i totodat\un ad\post pentru puzderia de tarabe deschiz\toare ale drumului c\tre visata economiede pia]\.

Pe lâng\ aportul consistent la atmosfera haotic\ a Capitalei, traficul auto mi se pare înacela[i timp înc\rcat cu sugestive conota]ii simbolice – dintre care notez:

1. Supradimensionarea circula]iei auto este un simbol ostentativ al rupturii efectivecu dictatura stalinist\. Sub vechiul regim densitatea automobilelor private era printre celemai sc\zute din Europa; benzina era practic ra]ionalizat\ [i de o calitate foarte îndoiel-nic\; folosirea ma[inilor «proprietate personal\» era interzis\ dou\ duminici pe lun\ [iîntreaga iarn\ dup\ c\derea primei z\pezi. Un vizitator str\in care ar reveni la Bucure[tidup\ 7 ani, purtând în memorie str\zile pustii [i înecate în bezn\, ar descoperi cu uimirefluxul neîntrerupt al ma[inilor care se scurge anevoie pe acelea[i str\zi.

2. Mai toate aceste ma[ini nu se g\seau acolo înainte de 1989 – ceea ce înseamn\c\, pân\ una-alta, cei mai mul]i dintre proprietarii lor sunt conduc\tori auto de dat\ recent\.Acest fapt este simbolul propag\rii unui nou mod de via]\ – [i în acela[i timp o alt\ expli-ca]ie pentru frecven]a exorbitant\ a accidentelor de automobil.

168

3. Cre[terea exploziv\ a circula]iei auto are diferite surse, dintre care una câtu[i depu]in neglijabil\ este contrabanda cu ma[ini vechi furate din ]\ri vestice. Întâlnirea noilorconduc\tori auto, neroda]i, cu b\trânele ma[ini supra-uzate nu are [anse s\ diminuezeamenin]\rile generate de traficul bucure[tean. Dar hr\nit din bel[ug cu vechi ma[ini furate,acest trafic este totodat\ un simbol al economiei subterane [i al ponderii ei în Româniaacestui sfâr[it de veac.

4. Starea haotic\ a str\zilor reprezint\ un simptom, un mecanism [i un simbol al st\riihaotice care st\pâne[te societatea româneasc\ în aceast\ perioad\ a istoriei sale. În cal-itatea lor de înainte-merg\tori ai societ\]ii, locuitorii Bucure[tiului transfer\ lipsa lor desimpatie fa]\ de legi, de norme [i de reguli din domeniul circula]iei stradale în multe altedomenii, începând cu cel al activit\]ii productive.

5. Caracterizat prin astfel de tr\s\turi, traficul auto se prezint\, sub o inciden]\ mailarg\, ca un simbol al transplant\rii disfunc]ionale a unor modele occidentale. Adoptareaneproductiv\ a unor asemenea modele se extinde de la mecanica auto la mecanismeleeconomiei de pia]\.

6. Alian]a malefic\ dintre starea str\zilor, starea ma[inilor [i proasta calitate a car-buran]ilor transform\ circula]ia auto într-una din principalele surse de poluare a Capi-talei [i într-un simbol al indiferen]ei oficiale fa]\ de morbiditatea alarmant\ care bântuieBucure[tii. Oricine poate obiecta: asemenea noxe nu bântuie numai în Bucure[ti, ori numaiîn România, ori numai în estul Europei – ceea ce ne conduce la o problem\-cheie a a[a-numitei tranzi]ii: de ce ne-am str\dui noi, est-europenii, s\ asimil\m modelul occidentalîncepând cu noxele de care el însu[i nu izbute[te s\ se vindece, dar pe care noi izbutims\ le agrav\m?

7. {i, în sfâr[it, dar nu în cele din urm\, ap\s\toare pentru marea majoritate, diviz-iunea crescând\ dintre pietoni [i conduc\torii auto este un simbol al principalului obsta-col cu care are de furc\ tranzi]ia: obstacolul unei noi forme de injusti]ie social\. Din acestunghi, tranzi]ia apare ca încercarea de a înlocui formula stalinist\ a unei injusti]ii socialeconspirative printr-o formul\ nou\ care transform\ injusti]ia social\ într-un ostentativ spec-tacol zilnic. Nivelul la care ar urma s\ se petreac\ aceast\ muta]ie este cel al valorilor:condamnat formal ca un delict sub stalinism, accesul privat la o via]\ îmbel[ugat\ tre-buie acum s\ fie nu numai tolerat, dar [i apreciat ca o virtute.

Traficul auto în cre[tere nu este stânjenitor numai pentru mersul pietonilor pe str\zi,ci [i pentru iluziile lor despre mersul pe potecile istorice necunoscute ale tranzi]iei.

169

ALEXANDRU BACIU

Bucure[tiul tragic

77 mmaarrttiiee 11997777Cum a[ putea cuprinde în cuvinte ce mi-a fost dat s\ tr\iesc în aceste ultime zile de

groaz\?Când s-a produs cataclismul n-am priceput prea mult. S-a stins brusc lumina, s-a între-

rupt televizorul, am c\utat [i am g\sit ni[te lumân\ri [i am continuat «s\ facem ordine»în odaie. Peste pu]in timp a venit la noi criticul de art\ Radu Ionescu, a c\rui mam\ locuie[tedeasupra noastr\. Ne-a spus c\ în ora[ este dezastru. Dar tot nu am în]eles. N-a trecutmult – s\ fi fost orele 23 – [i prin întunericul de afar\, cu o lantern\, au venit la noi buniiprieteni Mircea Alexandrescu [i so]ia sa. Ne-au spus [i ei c\ în ora[ este pr\p\d, dar niciatunci nu am priceput prea bine. C\tre miezul nop]ii, i-am condus spre casa lor, din bloculEva, în bezna aceea str\b\tut\ doar de pâlpâirile timide ale lanternelor [i lumân\rilor. Mis-a p\rut c\ în Pia]a Rosetti, foarte aproape de noi, se pr\bu[iser\ mai multe blocuri, îns\asta nu mi s-a p\rut semnificativ pentru propor]iile dezastrului. I-am condus mai departepân\ la sta]ia de autobuze din fa]a spitalului Col]ea.

De acolo, – Doamne, nu voi uita niciodat\ clipa aceea – m-am uitat spre cl\direa Muzeu-lui or\[enesc, spre blocul unde locuia Nardi (Shifer), spre etajul unde se afla apartamen-tul lui; aici – ani [i ani – am dep\nat atâtea gânduri [i acum câteva ore îi auzisem voceaîmpov\rat\ de disperare. N-am v\zut decât cerul, cu sclipirile sticloase ale stelelor. Atun-ci am în]eles adev\rul, cumplitul adev\r, însp\imânt\torul adev\r! {i m-a ]intuit spaima.

1100 mmaarrttiiee 11997777În noaptea aceea blestemat\ de 4 martie, ne-am întors acas\ prin întunericul str\b\tut

de luminile isterizante ale ma[inilor. Cu mult\ greutate se mai putea înc\ circula [i în scur-tul drum de la spitalul Col]ea pân\ la noi acas\ am observat c\ se pr\bu[iser\ mai multeblocuri mari din apropierea locuin]ei noastre. Nu m-am gândit c\ s-ar mai putea repetacutremurul [i, la lumina obosit\ a câtorva lumân\ri pe care le aveam în cas\, am început

Din volumul Amintirile unui secretar de redac]ie, în curs de apari]ie la Ed. CarteaRomâneasc\.

TT

170

s\ d\m telefoane la rudele [i prietenii no[tri: n-au r\spuns nici Nardi, nici sora so]iei mele,de care eram foarte ata[a]i. Târziu, în noaptea de co[mar, ne-am dus spre blocul undest\tea, în strada Brezoianu nr.7: am g\sit un munte de ruine…

Spre diminea]\, am pornit din nou spre centrul ora[ului. Incredibil ce ne-a fost dat s\vedem, nou\, celor care trecusem de mii de ori pe str\zile acelea ale Bucure[tiului! Elese identific\ indisolubil cu fiin]a noastr\. Aici am crescut, aici de fiecare loc ne leag\ oamintire, o durere sau o bucurie, f\când parte din mine însumi. Toate obliga]iile profe-sionale ne-au purtat zilnic, ani [i ani, prin aceast\ zon\. {i acum nu mai existau blocurileScala, Wilson, Nestor, Dun\rea, Casandra [i atâtea altele. Doar mun]i de ruine sub caremai pâlpâia poate o f\râm\ de via]\ marcat\ de spaima mor]ii.

1144 mmaarrttiiee 11997777De la am\râta mea locuin]\ din strada Caimatei pân\ la redac]ia revistei Secolul 20

(pe Calea Victoriei) unde lucrez de zeci de ani, – a trebuit s\ str\bat zona central\ a ora[uluide mii [i mii de ori, peisajul devenindu-mi de o familiaritate pe care o ignoram. Variampu]in drumul ca s\ înl\tur o fals\ impresie de monotonie. Cuno[team str\zile pe care lestr\b\team sub aura tuturor anotimpurilor: a gerului sticlos de iarn\, a mângâierii proaspetea prim\verii, a soarelui torid de var\ [i a toamnei pline de reverbera]ii melancolice.Perimetrul acesta central al Capitalei, pentru un bucure[tean, pentru cel care s-a n\scutaici, însemna mult mai mult decât un reflex condi]ionat.

Destinele noastre se confund\ cu ora[ul în care tr\im. Dar cine le poate explica pedeplin? Ce Pythie modern\ ne-ar fi putut sf\tui în n\prasnica noapte de 4 martie? Ce gânddin zona tenebrelor l-a îndemnat pe scriitorul Ivasiuc s\ dea un telefon atunci de la intrareablocului Scala, acolo unde [i-a g\sit moartea? Sau pe marele actor Toma Caragiu s\ alergepe scara unde s-a pr\p\dit, în loc s\ stea în camera lui, unde putea sc\pa? Sau pe famil-ia Caraion s\ nu se duc\ la familia Petroveanu, în blocul din strada Bibliotecii, care s-apr\bu[it? Sau pe so]ii Gafi]a s\ mai întârzie câteva minute s\ ajung\ aici, unde de aseme-nea fuseser\ invita]i?

Ca niciodat\, ispita de a urca pe firul necunoscut al destinului nu este mai acut\ capentru seara de 4 martie.

88 aapprriilliiee 11997777Centrul Bucure[tiului este jalnic. În drum spre redac]ie sunt obligat mereu s\ trec prin

zonele cele mai afectate de cataclism. Peisajul cotidian a devenit lugubru. «Înainte», st\zileerau slab luminate din motive economice. Acum ard mai multe becuri, dar o mul]ime deblocuri avariate privesc cu uit\turile goale, negre [i hâde ale ferestrelor, parc\ înc\însp\imântate. Rar, în cl\dirile evacuate sclipe[te tem\tor câte o lumini]\. Cu toate riscurile,unii au r\mas pentru c\ nu au avut unde s\ se duc\…

1100 aapprriilliiee 11997777Un mare dramaturg polonez, Witckiewicz, – socotit [i el unul din pionierii teatrului

absurd – are o pies\ intitulat\ Mica noastr\ stabilitate. Dup\ cutremur, mul]i au socotit«util» s\ se retrag\, s\ se claustreze în «mica lor stabilitate». Dac\ e posibil s\ nu maiaud\ nimic despre urm\rile tragice ale cataclismului, s\ nu mai [tie nimic despre el, evitând

171

chiar pe acei care puteau fi «propagatori» – voluntari sau involuntari – a tot ce avea «izde seism». {i asta, în numele vie]ii, «care trebuie s\ continuie»! Fire[te, fire[te, dar nuputem trece totdeauna «pe trotuarul cel\lalt»?

* * *La redac]ie, totul parc\ e centrifug. Personalul Uniunii Scriitorilor s-a mutat din cl\direa

de pe [oseaua Kiseleff – care a fost avariat\ – în localul din calea Victoriei, evacuându-nepe noi din od\ile spa]ioase [i elegante unde lucram. St\m acum în birourile revistei Via]aRomâneasc\, în «contra-tur\» cu personalul acesteia.

1155 aapprriilliiee 11997777Ceea ce-i cumplit de greu este s\ ucidem în noi imaginile celor ce ne-au fost dragi,

acelora care intraser\ oarecum în reflexele noastre cotidiene, în rutina zilnic\. Ele fac partedin noi [i amintirea lor obsesiv\ ne provoac\ o cumplit\ angoas\, vecin\ cu disperarea.Cum observa foarte bine zilele trecute Ana Blandiana într-un articol: unii din noi am devenitdin spectatori actori ai seismului. F\r\ s\ vrem, sub semnul barbar al absurdului – amdevenit dintr-odat\ actori…

2211 aapprriilliiee 11997777Ast\-noapte a fost un nou cutremur, ce a durat numai câteva secunde în Bucure[ti.

Suficient ca s\ intensifice spaima care colc\ie în noi. Totul contribuie s\-]i lase un gustamar de via]\, un soi de lehamite ca s\ lup]i pentru ea. Ca ni[te straturi de bezn\ – mereu[i mereu altele – care se a[tern, unul peste altul, în sufletul nostru.

Via]a continu\ în capitala ]\rii, într-un ritm sincopat, întortocheat, sinuos, împov\ratde tot ce ne-a v\duvit cutremurul din 4 martie, care a pus un fel de z\gaz, de barier\ latot ce voim s\ înf\ptuim. Ca un pustiu crescând mereu în jurul nostru. Caut totu[i s\ dauno]iunii de «normal» un con]inut, care s\ m\ scape de alunecarea pe panta disper\rii, într-un cotidian [i a[a populat de prea multe umbre din cauza regimului în care tr\im.

44 mmaaii 11997777E ceva de provizorat care plute[te permanent în via]a noastr\, – a celor mai mul]i, în

Bucure[tiul atât de îndr\git. O atmosfer\ de nesiguran]\ acut\ ca în timpul r\zboiului.C\ut\m certitudini, pe care nu reu[im s\ le g\sim. Tr\im de azi pe mâine, improviz\m,ca s\ ne am\gim, atunci când pur [i simplu nu suntem obseda]i de team\. Cea mai mic\cl\tinare a pardoselei preludeaz\ parc\ un nou seism. Lupt împotriva acestor obsesii [inu reu[esc…

172

ADRIAN-SILVAN IONESCU

Un cronicar al timpului s\u:Ulysse de Marsillac

F\când parte din aceea[i familie de intelectuali str\ini cu multiple cuno[tin]e, pasiu-ni [i abilit\]i ca [i Carol Wahlstein, Henri Trenk, Enric Winterhalder sau Frédéric Damé,Ulysse de Marsillac (1821-1877) p\r\se[te pentru totdeauna Fran]a natal\ [i se stabile[teîn România la 1852. Angajat, la început, ca profesor la Colegiul Na]ional [i la {coala Mil-itar\ din Bucure[ti, apoi la Facultatea de Litere, tân\rul Ulysse de Marsillac nu semul]ume[te doar cu o carier\ pedagogic\, sigur\ [i recompensat\ dar obscur\ [i nespec-taculoas\ – el sim]ea chemare pentru o activitate mult mai important\: aceea de a facecunoscut\ noua sa patrie restului Europei. Era exact epoca deschiderii acestor «por]i aleOrientului» spre lumea larg\: revistele ilustrate se interesau tot mai mult de aceste zoneaparent periferice ale continentului, presa, în general, era avid\ de [tiri. Iar Ulysse de Mar-sillac [i-a dat seama de necesitatea furniz\rii de informa]ii direct de la surs\ printr-unperiodic redactat într-o limb\ de circula]ie, menit s\ aib\ audien]\ atât la editorii din ]ar\cât [i la c\l\torii afla]i în tranzit ori la comunit\]ile str\ine din Capital\. În 1861 fondeaz\gazeta bis\pt\mânal\ La Voix de la Roumanie ce va ap\rea pân\ în 1866; între 1868[i 1870 este redactor-[ef pentru Le Moniteur Roumain iar din 1870 pân\ în 1876editeaz\ Le Journal de Bucarest.

Dar prodigiosul editor nu s-a limitat doar la gazet\rie ci a avut [i ambi]ii [tiin]ifice.În volumul Leçon de Littérature, publicat la Bucure[ti în 1859, d\ m\sura vastelorsale cuno[tin]e literare [i a extinselor sale lecturi.

S-a avântat [i în cercet\ri de mai mare anvergur\ precum Histoire de l’ArméeRoumaine (Bucarest 1871) care este prima sintez\ de acest fel dup\ savanta scriere alui Nicolae B\lcescu Puterea militar\ la români. Ulysse de Marsillac acord\ o mareaten]ie armatei moderne, contemporan\ lui, la a c\rei reorganizare [i dezvoltare era elînsu[i martor.

Împ\timit c\l\tor, dornic s\ cunoasc\ toate aspectele vie]ii din ]ara de adop]iune, els-a dedicat, cu prec\dere, memorialisticii de voiaj. Informa]iile sale deveneau un util mate-rial pentru orice turist str\in ajuns pe t\râmurile noastre. Majoritatea articolelor cu acest

UU

173

subiect au fost adunate în volumele De Pesth à Bucarest. Notes de Voyage(Bucarest 1869) [i Guide de Voyageur à Bucarest (Bucarest 1877). Vaporul peDun\re, c\ru]a de po[t\ [i sta]iile ei, hanurile, hotelurile [i restaurantele, sistemul admin-istrativ, comercial [i educa]ional, locurile de distrac]ii, societ\]ile [tiin]ifice [i artistice,expozi]iile, plasticienii, actorii [i cânt\re]ii î[i g\sesc locul în paginile scrise, cu har [idragoste, de Ulysse de Marsillac.

Traseul str\b\tut în precara c\ru]\ a Serviciului Telegrafelor [i Po[tei direct pestecâmpurile desfundate – c\ci un drum anumit nu exist\ înc\ – prilejuie[te autorului pasajememoriabile, pline de umor: «Imagina]i-v\ o cutie trapezoidal\ de lemn, f\r\ un cui, f\r\o ferec\tur\; câteva cepuri de lemn le ]in locul. Aceast\ cutie era a[ezat\ pe patru miciro]i poligonale. Era umplut\ cu fân. Marele lux era de a avea mult fân. Pacientul se chirce[teîn fân [i se prinde bine de loitre iar patru cai urâ]i, pipernici]i, dar neobosi]i, mi[c\ dinloc [ubredul vehicul care salt\ peste pietrele str\zilor, peste asperit\]ile drumurilor, pester\d\cinile de pe pârloag\, peste f\ga[e, peste podurile de lemn f\cute de ]\rani [i careconsist\ dintr-un bra] de pomi pu]in ciopli]i aruncat de-a curmezi[ul unui râu. În primulmoment e[ti n\ucit, capul ]i se învârte[te, întregul corp caut\ un echilibru pe care nu îlg\se[te. La cap\tul unei ore o durere puternic\ î]i cuprinde [alele, m\runtaiele ]i ser\sucesc. Dac\ lucrul dureaz\ dou\ ore începi s\ î]i aminte[ti, vag, de torturile din EvulMediu [i, ca un divertisment alin\tor, ai cere s\ fii întins pe [evalet sau s\ înghi]i plumbtopit. Nu se moare totdeauna dup\ acest supliciu. Atunci, tor]ionarul, vreau s\ zic, po[tal-ionul (…) vine la dumneavoastr\, cu un dulce surâs, [i anun]ându-v\ c\ a]i ajuns, v\ cereun bac[i[. Ar fi bine s\ îi da]i. Nu ne poveste[te, oare, istoria c\ hainele supliciatuluiapar]ineau c\l\ului?»

În multiplele sale c\l\torii, Ulysse de Marsillac a avut posibilitatea s\ admire pe braviisurugii [i costumul lor specific, plin de culoare, care îi deta[a dintre ceilal]i locuitori aisatelor sau ai periferiei ora[elor ca pe ni[te fan]i locali, mândri [i îndr\zne]i: «Sunt curio[ide observat ace[ti po[talioni români [i era o stranie idee a unui pretins reorganizator caredorea s\ le îndep\rteze aspectul na]ional pentru a-i transforma în po[talioni francezi. Cos-tumul lor se compune dintr-o vest\, un pantalon [i jambiere de lân\ alb\ sau brun\, abun-dent g\it\nate cu ro[u [i cu albastru. O cing\toare îngust\, cusut\ cu m\rgele albe, leînconjoar\ mijlocul de dou\zeci sau treizeci de ori. Ni[te jartiere decorate cu m\rgele [iciucuri de lân\, ni[te pantofi de piele f\r\ tocuri, o bonet\ scund\ din blan\ de miel sauun mare sombrero de fetru negru garnisit cu lungi panglici în culori vii completeaz\ acestcostum mai mult ciudat decât gra]ios. Pentru a-[i însufle]i caii surugiii folosesc rar bici-ul. Ei se mul]umesc a scoate strig\te cu totul s\lbatice. Este mai întâi o not\ foarte ascu]it\pe care el apas\ cu putere, apoi un fel de tremolo care se termin\ cu un fel de lung sus-pin. Noaptea, când auzi aceste strig\te în singur\tatea câmpiei sau repetate de ecourilemun]ilor, [i când te sim]i purtat într-o curs\ vijelioas\, în galop întins, de cai înnebuni]i,este un lucru impresionant [i straniu, mai asem\n\tor visului decât realit\]ii. În timpuliernii, urletele lupilor acompaniaz\ câteodat\ strig\tele surugiilor; ochii lor str\lucesc înz\pad\ [i boturile surescitate sufl\ turbate în urma c\ru]ei.»

174

Con[tient de valoarea tradi]iei prin care este atestat\ originalitatea unui popor în con-textul interna]ional al unui secol aflat în plin proces de modificare, autorul pledeaz\ pen-tru p\strarea tuturor formelor, înc\ nealterate de moda european\: «De amorul artei,p\stra]i strig\tele surugiilor. P\stra]i-le, de asemenea, costumul. Nu îi împopo]ona]i cufracul strâmt [i ridicol al greoilor no[tri po[talioni. L\sa]i-le c\ciula, acest acoper\mântde cap pitoresc [i comod, de sub care ies, ca ni[te grele stalactite, valuri de p\r pe carenici pieptenul nici foarfecile nu-l ating vreodat\; l\sa]i-le pantalonii à la zuav de lân\cafenie sau alb\, cu g\itane negre; în sfâr[it, l\sa]i-le aceste aluri care nu sunt lipsite degra]ie [i de mândrie [i pe care un pictor sau un poet le admir\ cu pasiune.»

De la memorialul de voiaj la arta documentaristic\ a pictorilor c\l\tori nu este decâtun pas. Iar Ulysse de Marsillac a [tiut s\ o aprecieze [i s\-i releve calit\]ile în articolelesale, împ\rt\[ind cititorilor bucuriile [i tr\irile estetice pe care i le produseser\ opereleunor plasticieni de marc\. Unul dintre ace[tia a fost Carol Szathmari. Numele s\u apareadesea în paginile ziarelor franceze îngrijite de Ulysse de Marsillac în articole ample sauîn noti]e fugare ce anun]\ fie sosirea sau plecarea pictorului într-un lung voiaj prin ]ar\sau peste hotare, fie o nou\ distinc]ie primit\ din partea vreunui rege sau împ\rat ca semnal pre]uirii crea]iei sale, fie apari]ia unui fascicol de plan[e cu peisaje, tipuri umane [i cos-tume:

«Dl. Szathmari se ocup\ în acest moment cu strângerea tuturor elementelor pentruun album destinat s\ p\streze amintirea unor clipe care dispar, unor obiceiuri care setransform\ [i unor pitore[ti costume care fac loc fracului uniform al civiliza]iei moderne.Dl. Szathmari vrea s\ adune în primul rând un mare num\r de fotografii care îi vor servide modele pentru acuarele iar aceste acuarele vor fi cromolitografiate la Paris sau Lon-dra în a[a fel încât s\ formeze o serie de mici tablouri încânt\toare care vor putea fi vân-dute la pre]uri foarte moderate. Avem sub ochi primele pagini din aceast\ curioas\ galerie[i credem c\ nu vom fi fal[i profe]i prezicându-i un mare succes. Moravurile autohtone[i costumele na]ionale au disp\rut din clasele înalte ale societ\]ii. Un salon din Bucure[tiseam\n\ foarte mult cu un salon din Paris. De aceea nu acolo s-a dus dl. Szathmari s\-[i caute modelele. El le-a g\sit în mahalale [i la ]ar\, printre ]\rani [i oameni din poporiar arta n-a pierdut nimic coborând astfel în aceste zone, ultim refugiu al pitorescului.Am v\zut tinere fete, minunate în c\m\[ile lor cusute cu aur [i cu flori în p\r; am v\zut]igani care p\reau sco[i dintr-o acvaforte de Callot [i scene rustice amintind chermezele[colii flamande. (…) Pictorii poe]i, precum dl. Szathmari, declam\ posterit\]ii chipurile [iobiceiurile secolelor ce se duc.»

Con[tient de valoarea de mesaj a imaginii, de elocven]a ei atunci când înso]e[te [tiridespre evenimente de mare importan]\ [i-l ajut\ pe cititorul pasionat s\ cunoasc\ lumeac\l\torind, cu mintea [i cu ochiul, prin ]inuturi îndep\rtate f\r\ a-[i p\r\si comodul fotoliude acas\, Ulysse de Marsillac nu uita s\ salute apari]ia (sau reapari]ia) unor reviste ilus-trate sau s\ deplâng\ dispari]ia altora, a[a cum au fost Icoana Lumei de la Ia[i, oriIllustra]iunea, Jurnal Universal de la Bucure[ti.

175

Difuzarea, în iarna lui 1874, a Albumului Armatei Române – oper\ de referin]\a fotografului [i litografului M.B. Baer, realizat\ la sugestia [i sub coordonarea ofi]erilorde artilerie Anton Costiescu [i Alexandru F\lcoianu, dup\ bro[ura de uniformitate ce intrasede curând în vigoare – îi produce lui Ulysse de Marsillac un mare entuziasm, concretizatîntr-o recenzie laudativ\.

În paginile ziarelor sale, Ulysse de Marsillac a f\cut educa]ie estetic\ într-o vremecând mi[carea artistic\ era abia la începuturile ei în ]ara noastr\. Prin cronicile sale plas-tice, prin prezentarea muzeelor [i a atelierelor unora dintre cei mai renumi]i arti[ti români,ca [i prin anun]urile laconice ale succeselor na]ionale sau interna]ionale ale acestora, elîndeplinea o activitate de pionierat în modelarea gustului publicului. Micile prezent\ri mono-grafice dedicate operei lui Theodor Aman, C.I. St\ncescu, Gheorghe Tattarescu [i Nico-lae Grigorescu demonstreaz\ competen]a cronicarului [i capacitatea sa de a stârni curi-ozitatea cititorilor. Autorul î[i îndeamn\ lectorii: «Amatorii de pictur\ ar face bine ca, dup\o vizit\ la muzeu, s\ mearg\ s\ vad\ atelierele câtorva distin[i pictori pe care îi posed\Bucure[tiul. Îi sf\tuim, în special, s\ mearg\ s\ bat\ la u[a D-nilor Aman, Grigorescu,St\ncescu, Tattarescu, Lecca; vor fi excelent primi]i [i se vor putea bucura de vedereaunor lucruri foarte frumoase.»

Descriind lucr\rile lui Gheorghe Tattarescu este subliniat\ influen]a artei mae[trilorRena[terii [i manierismului cu specificele absorb]ii în umbr\ [i cu tonalit\]ile pre]ioasecare înnobileaz\ compozi]ia: «Ceea ce frapeaz\ în primul rând atunci când se intr\ în ate-lierul d-lui Tattarescu este cantitatea de picturi reproduse dup\ {coala italian\. Dac\ nu[ti]i se ghice[te foarte repede c\ Dl. Tattarescu [i-a primit educa]ia artistic\ în Italia. Ate-lierul s\u este luminat de acele culori vesele [i acea limpezime de azur [i aur pe carepaleta Bunului Dumnezeu a r\spândit-o cu generozitate peste patria lui Rafael [i Tizian.(…) Opri]i-v\ s\ vede]i o copie redus\ a principalei opere a D-lui Tattarescu „De[teptareaRomâniei“. Ne place mai mult prima schi]\, aceea pe care o posed\ de atâta timp muzeuldin Bucure[ti. Ideea este poetic\, România sub figura unei femei tinere [i frumoase estepe jum\tate îngenunchiat\ [i se treze[te; la picioarele ei se v\d ni[te lan]uri [i o sabiefrânt\; un înger st\ în picioare lâng\ ea; cu o mân\ îi ridic\ v\lul care îi acoperea frun-tea, cu cealalt\ îi arat\, spre cer, [tiin]a [i religia. În ultimul plan se vede Dun\rea mi[cându-[i încet apele pe marginea câmpurilor române[ti. (…)»

Pentru Theodor Aman gazetarul avea o deosebit\ simpatie, vorbind adesea desprepersonalitatea sa marcant\. În casa maestrului era, de altfel, adesea oaspete, astfel c\ ocuno[tea foarte bine [i-i putea face reclama cuvenit\: «(…) Dl. Aman [i-a construit o cas\delicioas\ în stil pompeian; este o bijuterie pe care o simpl\ privire o revel\ ca pe un cuibde artist. Fericit om care, tân\r înc\, a g\sit ceea ce atâ]ia al]ii caut\ în van întreaga via]\:norocul, mediocritas aurea, pacea, siguran]a c\minului [i renumele.» Prezent atât laactul crea]iei cât [i în momentele de destindere ale gazdei, la concerte, serate [i baluri,Ulysse de Marsillac g\sea subiecte [i pentru cronica monden\ în casa pictorului: «Ser-ata… m\ în[el… matineul dat duminic\… nu, luni… de Dl. [i D-na Aman, a fost minunat. Invi-ta]iile erau pentru duminic\ dar, cum se obi[nuie[te azi, s-a venit la miezul nop]ii [i s-a

176

dansat pân\ la 5 diminea]a. A fost mult\ lume, poate pu]in prea mult\ dar, în general,fiecare a reu[it s\-[i g\seasc\ locul; doamnele au aflat secretul de a-[i etala pe parchetlungile lor trene f\r\ a [i le mototoli prea mult, iar domnii pe cel de a naviga în acestocean de v\luri de m\tase, de tul, de satin [i dantel\ f\r\ a lua prea multe epave pe tocurileghetelor. O veselie fireasc\ anima petrecerea. Se dansa într-un atelier de artist care esteîn acela[i timp un salon. Elegan]\ [i poezie, vis [i realitate, totul s-a reunit pentru a încân-ta… [i a l\sa regrete.»

De la atelierul de pictur\ transformat, ocazional, în sal\ de bal, Ulysse de Marsillac– transformat în fin cronicar monden – pornea s\ fac\ turul marilor case boiere[ti [i als\lilor publice unde, în toat\ perioada carnavalului, se d\deau baluri mascate ce f\ceausavoarea epocii prinzându-i în vârtejul dansului [i al pl\cerilor de-o noapte pe to]ibucure[tenii, de la elegan]ii din protipendad\ la mahalagiii ce f\ceau tot anul economiipentru a le risipi în acest sezon. Unul dintre locurile preferate ale înaltei societ\]i era Palat-ul Su]u cu spa]ioasele sale saloane la a c\ror splendid\ ornamentare contribuiau, în egal\m\sur\, primitorii proprietari, Irina [i Grigore Su]u, ambii mari amatori de distrac]ii rafi-nate [i admirabile gazde. Ei d\deau, practic, nota sezonului, deschizându-l [i închizându-l cu baluri somptuoase. În 1862, cronicarul nota: «(…) Contrar prevederilor noastre, b\rba]iitravesti]i erau foarte pu]in numero[i. Dl. Adolf Cantacuzino purta cu dezinvoltura aristo-cratic\ a unui viconte de Létoriére gra]iosul costum de curte al secolului trecut. Dl. locote-nent Ion V\c\rescu avea un foarte bogat ve[mânt de muschetar. Dl. Ulise Cre]ianu eradon Alonzo [i dl. Serge Putowski era Pierrot; d-nii Alexandrescu adoptaser\ eleganta uni-form\ a g\rzilor franceze. Num\rul doamnelor travestite era mult mai mare. Am remar-cat-o pe doamna Obrenovici (n\scut\ Catargi) care, cu gra]ia sa, înfrumuse]a costumulcavaleresc [i rebel al domni[oarei de Longueville; doamna Alexandrina Catargi (n\scut\B\r\cnescu) era minunat\ în originalul ei costum reprezentând „Veselia“; doamna MariaS\vescu era o micu]\ spaniol\ iar sora ei, Elena Rallet, o elve]ianc\; domni[oara LuciaRacovi]\ a îmbr\cat foarte bogatul [i foarte pitorescul costum al ]\r\ncilor, la fel ca [idoamna Maria Cantacuzino, purtându-le cu o fermec\toare elegan]\; cele dou\ surori,domni[oarele Cretzulescu, au avut fericita idee de a se costuma în anotimpuri, una fiindvara, cealalt\ iarna. St\pâna casei, Irina Su]u, î]i lua vederea prin costumul istoric al Mar-guerittei de Bourgogne. Domni[oara Eufrosina F\lcoianu era ]\ranc\ breton\ iardomni[oara Eliza Ol\nescu p\stori]\ din vremea lui Ludovic XV. S\ cit\m de asemeneao cochet\ Esmerald\, doamna Eufrosina Manu. Nu le pot numi pe toate [i regret c\ci aiciera o profuzie de bog\]ie [i frumuse]e care transform\ splendidele saloane ale palatuluiSu]u într-una din acele scene unde par s\ aib\ privilegiu exclusiv pove[tile din „O mie [iuna de nop]i“.»

Cu o pronun]at\ not\ ironic\, Ulysse de Marsillac se încumet\ s\ realizeze chiar ostatistic\ a unuia dintre aceste sezoane vesele [i pline – acel al anului 1872: «Carnaval-ul a durat anul acesta în România opt s\pt\mâni [i dou\ zile. Au fost, în medie, patrubaluri pe s\pt\mân\, ceea ce d\ pl\cutul total de treizeci [i dou\ de serate dansante. Nuexist\ tân\r\ care s\ nu danseze cel pu]in cinci cadriluri pe sear\ [i cinci sau [ase hore,

177

ceea ce d\ un minim de trei sute treizeci de dansuri pe sezon. Fiecare serat\ cost\ o femeieelegant\, în medie, cinci sute de franci. Ajungem astfel la un total variind între 16 [i 17mii de franci pentru aceste câteva s\pt\mâni de pl\cere. {i aceasta f\r\ a renun]a la spec-tacole, concerte, loterii caritabile, subscrip]ii etc. Este drept c\ exist\ resursele postuluiPa[telui, când nu se danseaz\ decât o dat\ pe s\pt\mân\ [i apoi venirea verii de care seva profita pentru a se face economii mergându-se la b\ile din Fran]a [i Germania, trecândprin Italia, pentru a se ]ine regimul vie]ii ieftine.»

Interpretul preferat al bucure[tenilor era violonistul, compozitorul [i [eful de orchestr\Ludovic Wiest. Numele s\u pe afi[ele de concert ori de bal era o certificare a succesu-lui serii. Asigurând [i cronica muzical\, Ulysse de Marsillac nu uita niciodat\ s\ men]ionezepiesele audiate [i calit\]ile interpretative ale solistului, virtuozul Wiest.

F\când o leg\tur\ între realit\]ile cotidiene ale epocii pe care o tr\ia [i un viitor ideal,Ulysse de Marsillac a f\cut [i literatur\ de anticipa]ie prev\zând multe schimb\ri urban-istice [i edilitare ale ora[ului capital\. Lectorul actual al acelor rânduri, intitulate Bucaresten 1873, citite în paginile îng\lbenite din Le Journal de Bucarest din 1873, se înfioar\descoperind similitudini cu realit\]ile «epocii de aur» pe care le-a sim]it pe propria-i piele(demol\ri masive, dispari]ia unor cartiere, modificarea destina]iei unor edificii etc.). Lit-eratul francez î[i imagina c\, în locul m\n\stirii V\c\re[ti se afl\ Universitatea [i cam-pusul studen]esc aferent; c\ Dâmbovi]a este canalizat\; c\ pe Dealul Spirii se afl\ impozan-tul Palat Guvernamental înconjurat de toate ministerele; c\ în locul Hanului {erban Vod\sunt amplasate Banca [i Bursa; c\ în Ci[migiu s-a f\cut o gr\din\ botanic\ iar la intraresunt ridicate dou\ edificii grandioase ce ad\postesc Muzeul Na]ional [i Biblioteca; c\ înfiecare pia]\ public\ ori scuar este câte o fântân\ bogat ornamentat\ [i purtând numeleunui erou na]ional. Ulysse de Marsillac visa ora[ul [i guvernul utopic, pe linia lui Tom-maso Campanella [i a Cet\]ii Soarelui conceput\ de acesta.

Prin articolele de exegez\ literar\, prin cronicile de art\ plastic\, teatral\ [i muzical\,el a fost un lumin\tor [i un deschiz\tor de drum într-ale esteticii. Rar s-au reunit într-unsingur om preocup\ri atât de variate pe care s\ le trateze cu talent [i d\ruire, [i cu egal\competen]\, într-un stil fluent, agreabil [i accesibil unor largi categorii de cititori de limb\francez\. Pentru toate acestea trebuie s\-i aducem lui Ulysse de Marsillac tributul nos-tru de gratitudine.

TTRREECCUUTTVVII IITTOORR

179

MARTHA BIBESCU

Sugestiuni pentru înfrumuse]area ora[ului Bucure[ti

P\durile de piniOra[ul Bucure[ti ar trebui înconjurat cu o cing\toare de p\duri de pini,

cum e Berlinul [i Bordeaux. Aleg întra’dins aceste dou\ ora[e dintre care unul e rodnic[nordic] [i cel\lalt meridional, ca s\ ar\t c\ acest copac poate tr\i [i în nordul [i în sudulEuropei.

Motive pentru alegerea acestui fel de copac:1/. Bucure[ti fiind mai cu seam\ o Capital\ de iarn\, e bine s\ se aleag\ un copac,

care s\ fie ve[nic verde.2/. Propriet\]ile ozonizante ale pinului sunt cunoscute [i aceste p\duri existånd, atmos-

fera în jurul ora[ului va fi împrosp\tat\.3/. P\durile de pini sunt prielnice tras\rii potecilor [i circula]iei pietonilor, chiar dac\

nu se traseaz\ poteci. P\måntul acoperit cu ace de brad este de o cur\]enie [ide o elasticitate foarte pl\cut\. Nu e niciodat\ noroi într-o p\dure de pini[i spinii [i tufi[urile sunt foarte rare [i chiar inexistente.

Cur\]enia p\durii este o condi]ie foarte favorabil\ unei p\duri destinate s\ serveasc\de plimbare popula]iei or\[ene[ti.

4/. Genera]iile viitoare vor putea s\ exploateze p\durile acestea în mod ra]ional cufolos.

5/. Cre[terea Pinului Sylvestris, care ar trebui ales cu excluderea celorlalte spe]e ac\ror ramuri se rup u[or [i nu rezist\ z\pezilor mari, este foarte rapid\ [i d\ un copacde o în\l]ime frumoas\ dup\ treizeci de ani. Chiar tân\r\ fiind, o p\dure de pini are unaspect pl\cut.

S-ar potrivi bine în toate regiunile din Bucure[ti, unde sunt b\l]i [i oglindirea întunecat\a pinilor în ap\ ar produce efecte foarte frumoase, cari se g\sesc în lacurile de pe lâng\Bordeaux, Bayonne, Berlin [i în Japonia.

Între]inerea unei p\duri de pini este foarte u[oar\ din pricina lipsei de tufi[uri [i despini de care am vorbit mai sus.

iinneedd

iitt

180

Dac\ acest plan ar fi adoptat, ar trebui s\ se creeze numaidecât în pepinierele Prim\rieisec]iuni întregi consacrate plant\rii de pini, în a[a fel ca dup\ câ]iva ani s\ se poat\ plan-ta un mare num\r de terenuri.

6/. Napoleon III, care pl\nuise s\ împ\dureasc\ în felul acesta o mare parte din Gas-conia, ob]inu rezultate minunate, care au fost imitate de municipalitatea din Berlin cu celmai mare succes.

Propunerea de a înconjura Bucure[tii, cu o regiune împ\durit\, a fost discutat\ acumcâ]iva ani. Dar propunerea de a alege pinul a fost respins\ pe motivul c\ acest copac nue specific românesc. Argumentul e special de absurd [i merit\ s\ fie subliniat, în cazulcând acelea[i persoane sau adep]ii lor eventuali ar avea s\-[i dea p\rerea mai curând orimai târziu. Dac\ p\rerea lor ar predomina, ar trebui, dintr-un spirit de na]ionalism r\uîn]eles, s\ smulgem din România to]i castanii care sunt, cum se [tie fiecare, copaci orig-inari din India, f\r\ a uita cire[ii, cari vin din Persia.

Servitu]ileChestiunea arcadelor e legat\ de chestiunea servitu]ilor. Niciodat\ nu se va putea

ob]ine un ora[ frumos f\r\ a stabili servitu]ile absolut necesare întocmirii sale. Va trebuiînceput\ o lupt\ pe fa]\ împotriva individualismului exagerat, care face din multe din str\zileactuale ale Bucure[tiului [i mai cu seam\ din Bulevardul Colea [Col]ea]1, un fel de expozi]ieretrospectiv\ a prostului gust. Fiecare î[i cl\de[te casa dup\ planul lui, f\r\ respect pen-tru loc, clim\. Anacronismul, arhaismul, exotismul, toate bolile imagina]iei, n’au nici ostavil\. Cineva a citit pe Walter Scott [i construie[te în Bucure[ti, pe la 1905 sau 1906,un donjon gotic, împodobit cu steme închipuite [i aceasta pe bul. Col]ei2. Al\turi de el,rivalul s\u fiindc\ a citit pe Pierre Loti, cl\de[te o moschee mai mult sau mai pu]in bun\de locuit, cu un dom ovoid [i ornamente hispano-more[ti. La num\rul urm\tor, întâlne[ti

NOT| ASUPRA TEXTULUI Existen]a memoriului Marthei BIBESCU este semnalat\în dou\ surse din care cit\m urm\toarele:

D-na Martha Bibescu, f\când Prim\riei Municipiului ni[te «suggestiuni pen-tru înfrumuse]area ora[ului Bucure[ti» propune, pentru formarea unei cing\toarea ora[ului, p\duri de pini planta]i, cum s’a realizat la Berlin [i Bordeaux, fiindc\acest copac poate tr\i în diferite regiuni. Motivele pentru care d-sa face alegereaacestei esen]e, [i anume Pinus Sylvestris, sunt: a) pinul r\mâne ve[nic verde,iar Bucure[tiul este o capital\ mai mult de iarn\; b) pinul este ozonizant; c)în p\durile de pini se traseaz\ u[or alei [i se circul\ u[or; d) terenul p\dureise p\streaz\ f\r\ noroi, f\r\ spini prin covorul elastic de ace de pin; e) ramurilearborilor se rup greu, rezist\ la z\pezi mari [i în 30 ani copacul cre[te put-ernic; f) oglindirea întunecat\ a pinilor în ap\ produce efecte foarte frumoase;g) între]inere u[oar\.

D-na Bibescu nu accept\ p\rerea unora c\ trebuie c\utat un copac orig-inar românesc pentru asemenea planta]ii, fiindc\ exist\ [i acum mul]i copaci

1 Acum Bd. Lasc\r Catargiu.2 Probabil este o descriere a casei familiei Niculescu Doroban]u din str. Lt. Lemnea nr. 9 (arhi-

tect Grigore Cerchez) – fostul Liceu de Coregrafie.

181

stilul Louis XV, cu mai multe stânci [i scoici decât a v\zut vreodat\ Mme de Pompadour3.Pân\ [i [tiin]a arhitec]ilor români de la sfâr[itul veacului trecut, a contribuitputernic la urâ]enia ora[ului. Cei mai bine inten]iona]i [i cei mai înv\]a]i au cl\ditpe la Capul Podului4 o imita]ie a castelului din Blois5, sau o cas\ flamand\, cu totul str\in\sub cerul României6.

Lupta împotriva originalit\]ii, desordinei în idei, preten]iilor [i ridiculului, caredecurge din ele, ar trebui s\ fie la baza oric\rei întreprinderi, pentru a schimba înf\]i[areaora[ului. Ca s\ înve]i pe oameni s\ se gândeasc\ cinstit când î[i cl\desc casele, e abso-lut necesar s\ se stabileasc\ unele servitu]i, cari s\-l constrâng\ s\ ]ie seam\ de loc, declim\, de trecutul [i de viitorul ]\rii lor. Un burghez din Bucure[ti ar trebui s\ fie mân-dru de a se considera ca atare, [i s\ nu-[i închipuie c\ e un baron din Evul Mediu, unrege al Fran]ei, sau un padi[ah.

Nu e vorba s\ dea ora[ului un caracter de uniformitate absolut\, sau de monotonie,dau [dar] numai s\ ob]in\ orânduieli armonioase printr’o simetrie, care poate s\ nu fiedes\vâr[it\ în anumite cazuri, dar care, în altele, ar trebui s\ fie absolut\, de ex.: pen-tru str\zile pe arcade, ar trebui s\ se inspire dela sistemul întrebuin]at în ora[eleitaliene sau la Paris, pentru Rue de Rivoli, adic\ s\ se fixeze o în\l]ime pentru case,care s\ nu poat\ fi dep\[it\, nici de acoperi[uri, nici de liniile generale ale cl\dirii,f\r\ a d\una ornamenta]ia balcoanelor [i ferestrelor, care va putea fi hot\rât\ de gustulfiec\ruia.

de origin\ strein\ cari au intrat cu succes în flora româneasc\ [i a c\rorprovenien]\ pu]ini o mai [tiu.(C. SFIN}ESCU, Pentru Bucure[ti, noi studii urbanistice, delimit\ri, zonificare, cir-cula]ie, estetic\, Institutul de Arte Grafice «Bucovina», I.E.Torou]iu [Bucure[ti], F.a. [Prefa]adatat\ 29 Octomvrie 1932], Cap. Estetica Bucure[tiului, p. 20-22)

Propuneri de servitu]i arhitectonice pentru asigurarea, nu a uniformit\]ei, ci a armoniei,s’au f\cut [i teoretic [i practic de mult timp în Bucure[ti. Astfel în lotizarea «BarbuDelavrancea» de la {os. Kiselef, au fost impuse prin acte, stylul românesc,care a fost aproape pretutindeni respectat; iar pe cale de regulament s’a c\utata se introduce arcadele, deocamdat\ pe str. Lipscani, dar înc\ f\r\ rezultat.Prin repetirea unor figuri omotetice (arcadele) s’ar fi ob]inut o armonie.

D-na Martha Bibescu în «suggestiile»sale, condus\ de principii analoage, repe-ta recomanda]ia unor asemenea m\suri, cari nu pot fi de cât admise de to]icei ce în]eleg estetica urban\. Dup\ ce D-sa nume[te «B-dul Col]ei o expozi]ieretrospectiv\ a prostului gust» [i cere o «lupt\ pe fa]\ împotriva individualis-

3 Probabil este o descriere a casei generalului Eracle Arion de pe Bd. Lasc\r Catargiu nr. 15(arhitect Ion D. Berindey) – acum Ambasada Republicii Libia.

4 Adic\ în Pia]a Victoriei.5 Palatul Grigore Sturdza, început în 1890 [i terminat în 1901 (arhitect necunoscut, probabil

german), fostul sediu al Ministerului de Externe. Palatul, de[i se afla în stare foarte bun\, a fost demo-lat în anul 1946, ca urmare a sistematiz\rii Pie]ei Victoriei [i a construirii noului sediu al Ministeruluide Externe, ast\zi Palatul Guvernului (arhitect Duiliu Marcu).

6 Casa arhitectului Grigore Cerchez, Calea Victoriei nr. 135, demolat\ în anul 1977 – fostul sediual Uniunii Arti[tilor Plastici din RSR.

182

Tot astfel va fi [i pentru materialul întrebuin]at: o strad\ unde arcadele ar fi f\cutedin c\r\mizi aparente, ar trebui s\ aib\ case cl\dite numai din c\r\mizi aparente.Pe o strad\, unde arcadele ar fi din piatr\ cioplit\, fa]adele caselor ar trebui s\fie f\cute din piatr\ cioplit\. Tot astfel ar trebui s\ fie [i pentru o întocmire de arcadedate cu var, fie el alb sau colorat. Vechea tradi]ie român\ hot\ra cartierelor culorianumite, cu cari casele trebuiau s\ fie zugr\vite. Ar trebui s\ se reia temaaceasta, întrebuin]at\ cu mult succes la Petersburg, alt\dat\.

S-ar putea ob]ine efecte frumoase, chiar în cartierele cele mai s\race, aplicând ordo-nan]a în privin]a culorilor. Culoarea ocre pentru o strad\, culoarea amidonului pentru alta,sau rose, etc.

Pentru înfrumuse]area ora[ului, tot ce poate aduce pe cet\]eni la ideea c\ sunt o not\într’o simfonie [i c\ trebuie s\ conlucreze la un ansamblu, ar trebui r\pândit prin pres\sau prin conferin]e la radio [i prin toate mijloacele pe cari o propagand\ inteligent\ lepoate întrebuin]a.

ArcadeleCa s\ se dea o fizionomie Bucure[tilor, care s\ corespund\ în acela[ timp trecutului

]\rii, a c\rui sintez\ trebuie s\ fie orice capital\ [i s\ r\spund\ totdeauna nevoilor vie]ii[i condi]iunilor climei, ar fi de dorit, ca atunci când se vor creia str\zi noi sau pie]e pub-lice noi, s\ se ia ca tem\ a construc]iilor, arcadele. Aceasta ar întruni numeroase avan-tagii:

1/ Str\zile acoperite sunt la Bucure[ti în logica lucrurilor, deoarece ap\r\pe trec\tori de intemperii iarna (c\derea sloiurilor de ghia]\, desghe]ul, etc) [i împotri-va c\ldurii prea puternice a soarelui, vara.

2/ Bol]ile au fost totdeauna întrebuin]ate în construc]iile din ]ar\, mân\stiri, case bogatesau s\race, propor]iile fiind modificate dup\ nevoi. Bol]ile ar putea fi joase în unele str\ziînguste [i dimpotriv\, înalte [i monumentale în str\zile noi destul de largi [i m\rginitede case înalte.

mului exagerat», propune chiar color\ri ale caselor uniforme pe cartiere saustr\zi, cum se f\cea alt\ dat\ la Petersburg. Nu ne putem ralia f\r\ rezervela aceast\ ultim\ idee, care a fost întrebuin]at\ cu m\sur\ în timpuri [i maivechi [i în centrele apusene.

În ce prive[te arcadele, d-na Bibescu rezum\ avantajele:1. Trotoarele acoperite ap\r\ pe trec\tori iarna de sloiurile de ghia]\;

prim\vara [i toamna de [ipotele de ploaie prin zghiaburile sau burlanele defec-tuoase; vara de ar[i]a soarelui.

2. Cur\]enia trotoarelor va putea fi ob]inut\ mult mai u[or.3. Bol]ile sunt în tradi]ia arhitectonic\ a ]\rei, «la mân\stiri, case bogate

sau s\race, cu propor]ii modificate dup\ nevoi, putând fi joase pe str\zileînguste, [i înalte [i monumentale pe str\zile largi».

4. Arcadele vor contribui mult la armonizarea fa]adelor cl\dirilor.5. Varia]ii s-ar putea ob]ine pe diferite str\zi prin schimbarea arcului, dela

plin cintru la cel trilobat, întrebuin]at în sec. XVII [i XVIII în arhitectura

183

Arcadele ar contribui mult la caracterul omogen al ora[ului.Tema ar putea fi variat\, mergând de la plin-centru [plin-cintru] la arcul

roman sau la arcada trilobat\ preferat\ de secolele XVII [i XVIII române[ti.Ora[ul ar trage de aici un mare folos estetic.

Cur\]enia trotoarelor ar fi ob]inut\ mai ieftin, c\derile de z\pad\ fiind în mare parteevitate.

Începând cu primul etaj, casele cu arcade ar avea avantajul de a înainta f\r\ nici unneajuns pe terenul str\zii.

}inând seama de Place des Visges [Vosges] la Paris [i de atâtea pie]e vesitite [ves-tite] din Italia [i din ora[ele din Orient, Bucure[tii ar putea avea la rândul s\u o estetic\a pie]ei publice, care ast\zi în [ast\zi îi] lipse[te cu des\vâr[ire. Arhitec]ii ar putea s\ seinspire dela multe mân\stiri cari mai exist\ [i ast\zi, ca s\ dea bol]ilor lor un caracterspecific românesc. Chiar case a c\ror arhitectur\ nu e frumoas\, ar putea conlucra lafrumosul ansamblu al unei str\zi, dac\ se iau arcadele ca baz\ de construc]ie [i multeimobile vor putea astfel fi întrebuin]ate f\r\ a fi d\râmate, construind numai o fa]ad\ nou\,luând asupra str\zii spa]iul necesar pentru cl\direa arcadelor.

Folosirea dealurilorDealurile Bucure[tilor, care ar putea s\ devie una din marile teme estetice ale

ora[ului, sunt ast\zi cu totul neluate în seam\, sau se fac cimitire pe ele,cum e cu unul din cele mai frumoase (cimitirul Bellu), sau închisori (V\c\re[ti) sau, încel mai bun caz, nu se face nimic. Alt\dat\ vederea lor e împiedicat\ cu totul, cum s’aîntâmplat cu Dealul Mitropoliei desfigurat de hale pe care au g\sit nimerit s\le a[eze la poalele Dealului sacru, Capitolului [Capitoliului], sau Acropolei Bucure[tilor7.Lipsa de respect [i de sim] a convenien]elor care a caracterizat cucerirea Bucure[tilor de

româneasc\.Mai ad\og\m [i un alt avantaj, iar\[i important pentru Bucure[ti:6. Prin introducerea arcadelor s’ar ob]ine l\rgirea p\r]ei circulabile a str\zilor

înguste, f\r\ mari cheltuieli, fie pentru comun\, fie pentru proprietarii imobilelor,c\ci ar fi de l\sat circula]iei numai suprafa]a ocupat\ de trotuarele sub arcade,iar etajele ar r\mâne pe frontul vechei linii de posesie, cum s’a practicat deja,uneori cu succes, în unele ora[e din America.

Materialul întrebuin]at contribuie [i el la formarea stylului arhitectonic pre-dominant într-un ora[. A[a dar cu drept cuvânt, nu rareori se recomand\ oregul\ prea bine cunoscut\, dar prea adesea nerespectat\ în arhitectur\: sin-ceritatea, sau mai pu]in eufemistic «cinstea în întrebuin]area materialelor».Aceast\ cinste impune dup\ p\rerea multora, în Bucure[ti, aflat în o regiunelipsit\ de cariere de piatr\ sau marmor\, întrebuin]area c\r\midei aparente decoloare pu]in ro[iatic\, deschis\, f\r\ a considera acest material ca inferior,c\ci monumentele istorice au dovedit contrariul. Materialele scumpe s\ nu fie

7 Atunci când a fost scris memoriul, la baza Dealului Mitropoliei se g\sea ansamblul comercialprincipal al ora[ului, compus din Halele Centrale (Hala Ghica), Hala de Pe[te [i din Pia]a BibescuVod\.

184

c\tre vulgaritatea înving\toare dela sfâr[itul secolului trecut [i începutul secolului nos-tru, a f\cut pe Români s\ piard\ sim]ul istoriei lor. Palatul domnilor români se afl\ pelocul ocupat ast\zi de aceste hale urâte [i nehigienice8. Din pricina lor, Col-ina Sfânt\ nu se vede, trebuie s-o urci ca s\ vezi c\ e acolo. Crearea unei pie]e lapoalele Dealului Mitropoliei, cu vedere pân\ la Dâmbovi]a, ar fi un mijloc de a puneîn valoarea [valoare] colina cea mai de seam\ a ora[ului prin sensul istoric pe care-l are.

Pe unul din dealurile din fa]a cimitirului Bellu, s’ar putea ridica monumentuldela Adam-Clissi [Adamclisi], adus la Bucure[ti de c\tre profesorul Tocilescu. Numaiprin reconstituirea monumentului a[ezat cu perspectiva necesar\, s’ar putea reda interesacelor basoreliefuri lipsite ast\zi de orice interes a[a cum le vedem îngr\m\dite într’osal\ strâmt\ f\r\ perspectiv\ [i f\r\ efectele de lumin\ [i de umbr\ pe care le avea un[aveau în] aer liber.

Aceste sculpturi n’aveau valoare estetic\ decât în locul unde se aflau,însemnând într’un de[ert marginile Imperiului [i spunând c\l\torului r\t\cit într’aceast\câmpie secetoas\ c\ pân\ acolo se întindea pacea roman\. Deoarece marea gre[eal\ dea smulge acest monument, cu basoreliefurile [i trofeul s\u, a fost comis\ de genera]iacare ne-a precedat [i deoarece e greu s\ le punem la loc acum, ar fi mai bines\ se foloseasc\ aceste pietre, creind în jurul lor decorul de aer liber de alt\dat\,decât s\ fie l\sat [l\sate] neîntrebuin]ate [i neînsufle]ite în locul unde se afl\ ast\zi. Dealulpe care monumentul de la Adam-Clissi [Adamclisi] l’ar domina ar putea s\ slujeasc\ drept punct de reper laorizontul ora[ului [i ar trebui s\ se aleag\ în a[a fel ca monumentul s\ sevad\ de pe dealul Mitropoliei, unde este Parlamentul.

Arcul de triumf de pe [oseaua Kiseleff

întrebuin]ate decât în cazuri excep]ionale [i de prosperitate. (C. SFIN}ESCU, Ibi-dem, p. 44-45)

Martha Bibescu a adresat, în 1931, Prim\riei Municipiului Bucure[ti un mem-oriu pe teme urbanistice [i edilitare, pledând pentru înmul]irea zonelor verzi,pentru crearea unui muzeu na]ional, care s\ strâng\ laolalt\ giuvaerurile artis-tice [i istorice ale ]\rii, precum [i pentru alte m\suri cu un caracter inovatordintre cele mai îndr\zne]e. (Cristian POPI{TEANU, Nicolae MINEI, Studiu introductivla: Martha Bibescu, Jurnal Politic, ianuarie 1939-ianuarie 1941, Editura Politic\,Bucure[ti, 1979, pag. 17, Nota 1)

Textul de mai jos a fost g\sit în colec]ia personal\ a inginerului urbanist Cincinat I. Sfin]escu(1887-1952), profesor la {coala de Arhitectur\ [i Director general al Serviciului Sistematiz\riila Prim\ria Municipiului Bucure[ti. Acesta a strâns mai multe lucr\ri de mici dimensiuni într-un volum unitar care poart\ pe cotor titlul Bro[uri Urbanistice [i semn\tur\ C.I. Sfin]escu.Între aceste lucr\ri se g\se[te un text de 19 pagini dactilografiate, copiate la [apirograf, cutitlul Sugestiuni pentru înfrumuse]area ora[ului Bucure[ti. Textul este împ\r]it înurm\toarele capitole: P\durile de pini (p.1); Servitu]ile (p.2); Arcadele (p.4); Folosirea dealurilor(p.5); Arcul de Triumf de pe [oseaua Kiseleff (p.6); Cinstea în întreb uin]area materialelor (p.8);

8 Este vorba despre Palatul Domnesc, supranumit «Curtea Veche».

185

Gre[elile celor cari au conceput [i au executat Arcul de Triumf dela [oseasunt de mai multe feluri. S\ începem cu a[ezarea sa. Este evident c\ unul din defectelede cari sufer\ mai ales ora[ul nostru, este lipsa de perspective vaste. Spa]iul este luxulcel mai mare al ora[elor, luxul regal. Ideea de a izola ceea ce vrei conste[ti [s\ constru-ie[ti] este la începutul tuturor ceremoniilor omene[ti. Aceasta este atât de adev\rat încâttrena hainelor regilor [i cardinalilor n’are alt\ origin\. Arcul de Triumf de l’Etoileeste frumos, nu numai prin propor]iile lui, ci poate [i prin spa]iul liber care seîntinde de la Louvre, prin Jardin des Tuileries, pân\ în culmea aleii Champs Elysées,printr’o pant\ aproape neobservat\ cu ociul [ochiul], dar care sluje[te de minune scop-urilor lui de onoare [i în\l]are. Edilii no[tri aveau de-aface, cu o perspectiv\ mult maimodest\, pe {oseaua Kiseleff. Totu[i, era dela sine în]eles c\ trebuie cel pu]in s\ seserveasc\ de ea în întregime. Ce au f\cut ei?9

Au a[ezat arcul lor, nu la Hipodrom10, ci în mijlocul [oselei. Prin aceasta aucomis o gre[eal\ de estetic\ de neiertat [i dac\ ora[ul reu[e[te s\ scape de acest mon-ument de meschinerie [i de îndr\zneal\ [i simbol totodat\ de preten]ie [ide neputin]\, arcul va trebui s\ fie a[ezat la Hipodrom sau în pia]a Victoriei. Aceast\pia]\ e vast\ [i are o perspectiv\ suficient\ în sensul invers. Dac\ arcul ar fi a[ezat laHipodrom, ar trebui s\ se ob]in\ o nivelare a [oselei, care s\ ridice u[or ultima parte aei, în a[a fel încât arcul s\ fie vizibil din calea Victoriei. Tot astfel, ar trebui cur\]a]i copacii

Pie]ele publice (p.10); Dâmbovi]a (p.13); Lacurile (14); Fundenii Doamnei (p.14); Tei (p.15);Crearea unui muzeu unic (p.15); Rezumat (p.19).

Sub titlu sunt scrise cu creionul ro[u cuvintele «Autor d-na Martha Bibescu» [i tot cucreionul ro[u sunt subliniate unele idei din text; nu ne îndoim c\ adnotarea asupra autorului[i sublinierile au fost f\cute de prof. C.I. Sfin]escu.

Putem deci afirma c\ ne afl\m în fa]a unei copii dactilografiate a memoriului despre careavem date numai din scrierile prof. C.I. Sfin]escu [i din nota editorilor Jurnalului Politic.Datarea manuscrisului în anul 1931 ni se pare a fi exact\, fiind confirmat\ de o aluzie a autoareila un monument inaugurat în anul 1930 [i de citatele din memoriu cuprinse în lucrarea dinanul 1932 a prof. C.I. Sfin]escu.

Red\m textul în forma în care se g\se[te în volumul sus-numit; ad\ugirile [i sublinieriledatorate prof. C.I. Sfin]escu sunt scrise cu caractere înclinate, iar ad\ugirile noastre carel\muresc anumite inadverten]e (datorate fie dactilografierii manuscrisului, fie autoarei) suntintroduse între paranteze drepte. Ad\ug\m [i câteva explica]ii care pot ajuta în]elegerii unoridei din text; explica]iile sunt marcate cu cifre arabe.

{ERBAN POPESCU-CRIVEANU

9 Autoarea se refer\ la construc]ia primului Arc de Triumf, amplasat în acela[i loc cu cel deacum. Arcul a fost realizat în anul 1922 pentru a permite defilarea armatei române; graba în care s-au f\cut preg\tirile a condus la realizarea unei construc]ii provizorii, din lemn, paiant\ [i stuc (arhi-tect prof. Petre Antonescu). Construc]ia a fost demolat\ în anul 1935 când în locul ei s-a ridicatactualul Arc de Triumf, inaugurat în septembrie 1936 (noua construc]ie, executat\ din materiale dura-bile, este proiectat\ tot de c\tre arhitectul prof. Petre Antonescu).

10 Actualmente Pia]a Presei Libere, din care se accedea la Hipodromul B\neasa, pe terenul undeast\zi este ansamblul Târgului Interna]ional Bucure[ti.

186

de unele cr\ci, ca s\ se vad\ mai bine cerul. Nu e nimic mai important pentru fru-muse]ea unui ora[ decât spa]iul liber în jurul monumentelor sale. Este secre-tul cel mare al Parisului [i a fost [i cel al Petrogradului, de pe vremea împ\ra]ilor. Câtdespre Arcul de Triumf, dac\ formula e p\strat\ din motive patriotice, trebuie înainte detoate s\ se ia model dup\ arcul de triumf din antichitate, cari mai exist\ [i acum laRoma. Prostia arhitectului care a construit arcul de triumf dela [osea e ar\tat\ prinacest singur fapt: a vrut s\ inoveze în materie de arc de triumf! Napoleon el însu[i a puss\ se copieze arcul de triumf al lui Constantin care este la Roma, mul]umindu-se s\ fac\s\ apar\ statuetele grandierilor francezi în locul centurionilor [i lictorilor romani. Aceas-ta e destul ca s\ fac\ din Arc du Carrousel un arc francez. Casa ]\r\neasc\, de a[azis stil românesc, coco]at\ de domnul Antonescu în culmea unui arc umflatde amândou\ p\r]ile, ca o corabie pe vârful muntelui Ararat, nu e una din urâ]eniilemai neînsemnate ale Arcului Na]ional dela [osea. Ea tr\deaz\ o stare de spirit agotist\[?], care a predominat în epoca celei mai grave dec\deri artistice pe cari ]ara noastr\ acunoscut-o. Milioanele cheltuie pentru cl\direa [i ruina imediat\ a acestui monumental mediocrit\]ii, sunt pedeapsa prostului gust [i al necinstei intelectuale.

Cinstea în întrebuin]area materialelorUna din principalele cauze de urâ]enie a Bucure[tiului modern este lipsa de cin-

ste în întrebuin]area materialelor de construc]ie.Ca o buc\t\reas\, care ar ascunde o bucat\ de carne de calitate proast\, acoperind-

o cu sos, arhitec]ii au c\utat s\ p\c\leasc\, ascunzându-[i c\r\mizile, pe cari le-au con-siderat pe nedrept, printr’un fel de snobism, ca un material inferior care trebuia ascunscu orice pre]. S’a pretins chiar c\ în România c\r\mizile aparente nu rezis-tau climei. Bisericu]a Biserica de Argint [?], din Ia[i, Bisericu]a din B\lteni, în jude]ulIlfov, Turnul din Brebu, lâng\ Câmpina, r\mas de pe vremea lui Matei Basarab, sunt probeevidente de neadev\rul acestei aser]iuni. Necinstea intelectual\, dorin]a de a p\reaaltceva decât ceea ce e[ti, au invadat Bucure[tii [i România întreag\, într’o epoc\ dedec\dere. Atunci arhitec]ii celor boga]i au început s\ acopere cu o spoial\ groas\ [i urât\toate cl\dirile lor de c\r\mid\ cu speran]a de a face s\ se cread\ c\ sunt de piatr\ sauchiar de marmor\. Prea numeroasele muluri [i ornamente de calitate proast\,cari împodobesc casele mai însemnate din Bucure[ti, tr\deaz\ urâ]enia sentimentelor cariau f\cut ca acest gen s\ fie adoptat de aproape tot ora[ul, fiindc\ s\racii au imitat pe ceiboga]i, cum au putut, [i nimeni n’a avut curajul s\ m\rturiseasc\ c\ într’o ]ar\ lipsit\ decariere de piatr\, toat\ lumea avea case de c\r\mid\. Ora[e foarte frumoase, ca Vicence[Vicenza], Toulouse, Stockholm [i Vene]ia în parte, se f\lesc cu cl\diri admirabile în caric\r\mida este întrebuin]at\ cinstit [i pe fa]\.

Trebuie s\ vindec\m pe Bucure[teni de prejudecata ridicul\ care-i face s\ considerec\r\mida drept un material inferior [i care-i duce la acest mare p\cat împotriva esteti-cei: parodia unui material prin altul, c\r\mida deghizat\ în piatr\. Trebuie s\ înv\]\m pecet\]eni s\ cugete cinstit arhitectura lor [i modelul unei str\zi, sau al unei pie]e compuse

187

în întregime din construc]ii de c\r\mid\, (întrebuin]ând c\r\mida pu]in ro[iatic\, care eîn tradi]ia României, cum e la B\lteni, Brebu, Mogo[oaia)11 ar fi de mare folos pentrueduca]ia estetic\ a popula]iei bucure[tene.

Lipsa de cariere de piatr\ în împrejurimile ora[ului, îl sile[te s\ nu întrebuin]eze pia-tra cioplit\ decât într-o vreme de prosperitate public\ care n’a sosit înc\. Când ora[ul vafi bogat, vor trebui s\ afle cet\]enii c\ pot avea din carierele de marmor\ din Tran-silvania marmora mai frumoas\ decât cea din Italia, fiindc\ e tot atât defrumoas\ ca cea din Grecia. O minunat\ inova]ie ar fi atunci, pentru palate sau edi-ficii publice, s\ fie îmbr\cate cu marmor\. Pân\ acum românul, chiar bogat, nu se gânde[tela marmor\ decât când e vorba s\-[i comande mormântul. El nu [tie c\ marmora e unmaterial, care poate fi întrebuin]at pentru scopuri mai pu]in triste.

În rezumat, trei feluri de materiale ar trebui întrebuin]ate în viitoarele construc]ii aleBucure[tilor: c\r\mida, piatra (sunt cariere de piatr\ în Dobrogea [i la Cumpulung) [Câm-pulung] [i marmora, dar toate trei, pe fa]\. C\r\mida poate fi considerat\ ca un materi-al tot atât nobil ca celelalte dou\, dar cu o singur\ condi]ie: s\ fie întrebuin]at\ f\r\ ipocrizie.

11 Palatul construit la Mogo[oaia de c\tre Voievodul Constantin Brâncoveanu a fost tencuit atâtla interior cât [i la exterior. Restaur\rile din sec. XX au condus la înf\]i[area actual\ a acestui palatale c\rui ziduri exterioare sunt din c\r\mid\ aparent\.

188

Tot astfel trebuie s\ se întrebuin]eze c\r\mida din ]ar\ s\ nu se imite c\r\mida ]\rilornordice, care e de un ro[u viu, [i care nu se potrive[te nici cu cerul, nici cupeisagiile noastre. C\r\mida ro[ie e preferat\ de arhitec]ii germani. C\r\mida ro[iatic\este c\r\mida noastr\ na]ional\. Cl\dirile din c\r\mid\ ro[ie sunt totdeauna urâte [i parstreine în România. Un sentiment care a provenit dintr’o estetic\ de parveni]i, a f\cuts\ fie dispre]uit\ c\r\mida îngust\ [i de culoare deschis\, care e în tradi]ianoastr\. Acei cari ar consim]i s-o întrebuin]eze ar realiza o economie, fiindc\ e modul decl\dit cel mai pu]in costisitor [i ar contribui în mare m\sur\ s\ dea ora[ului un caracterde autenticitate care-i lipse[te cu totul. Un palat de marmor\ [c\r\mid\] poate fi tot atâtde frumos ca unul de marmor\, totul e o chestiune de inteligent\, [i mai ales de cinstespiritual\. A[i vrea s\ v\d ap\rând pe ecran, pentru educa]ia estetic\ a masselor, casteluldin Ferrare [Ferrara], un monument l\sat Italiei de c\tre prin]i foarte boga]i cari n’au dis-pre]uit c\r\mida aparent\ într’o cl\dire monumental\. Reabilitatea c\r\midei aparentear trebui s\ fie pe primul plan al preocup\rilor acelor cari se ocup\ de viitoareleînfrumuse]\ri ale ora[ului Bucure[ti. Dac\ arcul de Triumf ar fi fost f\cut din c\r\mizi [idup\ date clasice, largi [i simple, ar fi putut a[tepta vreme de o jum\tate de secol saumai mult, o îmbr\c\minte de marmor\, f\r\ a deveni b\taia de joc a trec\torilor, ceeacee ast\zi în atâtea privin]e.

Pie]ele publiceCrea]iunea de pie]e publice se impune la Bucure[ti, unde ele sunt inexistente.

Nimic nu serve[te mai mult la înfrumuse]area unui ora[ [i definirea caracterului s\u decâtpie]ele publice bine în]elese. Paris, Londra [i Roma ofer\ exemple str\lucitoare: Placede la Concorde, Place Vandome [Vendome], Place des Pyramides, Place de la République,Place de l’Etoile, toate acestea dau Parisului aerul s\u de m\re]ie. Tot astfel la Roma,unde pie]ele sunt nenum\rate, la Floren]a, la Vene]ia.

Bucure[tii n’au înc\ pie]e publice. Ceeace ar putea s\-i ]ie loc de pia]\ public\, e deo-camdat\ o r\spântie. {i totu[i, tradi]ia pie]ei publice, care este în acela[ timp un târg,s’ar putea reg\si chiar în origina ora[ului Bucure[ti.

Deocamdat\ v\d trei pie]e mari, cari ar putea fi creiate. Întâi, pia]a Victoriei, caredeocamdat\ nu exist\ fiindc\ e înconjurat\ de monumente urâte [i nepotrivite c\rora lis-a ad\ogat de curând un grup de statui concepute [i executate f\r\ nici o grijede armonia general\ a pie]ii12.

Nu se poate organiza pia]a Victoriei decât dac\ un plan de ansamblu ar supune acestspa]iu unei ordonan]e hot\râte din’nainte.

O serie de colonade în hemiciclu, foarte simpl\ [simple] de piatr\ [,] dec\r\mid\ sau marmor\, dar dup\ un desen simplu [i îndr\zne], ar trebui s\ serveasc\drept patru paravane pentru a ascunde urâtele cl\diri ale palatului func]ionarilor13 [i palat-

12 Autoarea desemneaz\ Monumentul Eroilor Corpului Didactic, realizat în anul 1930 de ArturVerona [i Ion Jalea. Monumentul, amplasat între {oselele I. Jianu [i P. Kiseleff, a fost distrus cândîn locul s\u a fost amplasat Monumentul Solda]ilor Sovietici.

189

ului Sturza14, [i str\zile învecinate, care se sfâr[esc prin col]ul Muzeului Antippa [Antipa].Aceste colonade ar putea s\ fie dep\rtate printr’o distan]\ destul de mare de mon-umentele de care e vorba, în a[a fel încât s\ nu le ia nici aerul [i nici lumina.Dac\ s’ar stabili aceast\ întocmire bine conceput\ [i executat\, aceast\ pia]\ ar oferi unaspect pl\cut ochilor.

A doua, din pie]ele publice de pe calea Victoriei de care ar trebui s\ ne ocup\m, estePia]a Palatului Regal. Limitat\ cum este de Palatul Regal [i Funda]ia Carol nu se poateface mare lucru, pentru estetica ei, dar s-ar putea ridica acolo un monument RegeleCarol I. Prin aceasta s-ar pune cap\t acestei particularit\]i ridicule a ora[ului,care de vre-o 60 ani înal]\ statui mini[trilor [i oamenilor politici chiar medioc-ri, care au slujit în timpul domniei lui Carol I [i n’are nici o statue a fondatoruluiDinastiei [i comandantului Suprem al Armatei române, care a câ[tigat ]areineatârnarea sa pierdut\ de patru veacuri [i jum\tate. Aceast\ statue a Regelui Carol arputea fi o mare înfrumuse]are a pie]ei dac\ ar fi bine conceput\ [i încredin]at\ unui sculp-tor care s\ cunoasc\ dinainte propor]iile pie]ei c\reia îi este destinat\. Ar fi bine s\ fie ostatue echestr\ [i cu acest prilej s\ se revie la o veche tradi]ie care adaug\ un gând debinefacere [i de frumuse]e monumentelor de felul acesta ridicate în ora[ele de odinioar\15.Ni[te fântâni, ca la Roma în pia]a Quirinalului, ar putea înfrumuse]a aceast\pia]\ ad\ugându-i r\coare vara [i calitatea ornamental\, pe care numai apa poates’o dea pie]elor pe cari le învioreaz\ [i le înfrumuse]eaz\ mai mult decât orice. Pentru aceast\statue a Regelui Carol, care ar trebui s\ fie totodat\ decorativ\, monumental\ [i pro-por]ionat\ cu cadrul ei, ar trebui s\ fie luate de model statuile [i fântânile din Roma, cariocup\ [i m\re]ie [i cu gra]ii foarte restrânse. Nu trebuie s\ ne ferim de inspira]ii streinedin motive de na]ionalism strâmb [i r\u în]eles, na]ionalism, care a fost pricina atâtor eroriarhitecturale, cari s’au comis în Bucure[ti în ultimii 40 ani. Influen]a italian\ la Luvru [i încastelele de pe Loire, influen]a greac\ [i egiptean\ la Roma, influen]a roman\ [i francez\la Petersburg [i la Odessa, au creiat decoruri urbane minunate. Lumina ]arei [i climasa sunt destul de puternice ca s\ na]ionalizez monumente, cari apar]in ci-viliza]iei în general. Dar se cade ca fiecare s\-[i aleag\ inspira]ia în mod ra]ional [i s\ nuintroduc\ în Bucure[ti un fals gotic sau Louis XV, sau un fals stil moresc. Bunul sim] [igustul dau putin]a s\ te inspiri f\r\ slug\rnicie [i [tiind s\ alegi cu socoteal\ isvoarele deinspira]ie. Tot ce ]ine de arta clasic\ se potrive[te întotdeauna în mod des\vâr[it cu nece-sit\]ile monumentale ale unui ora[.

A treia din pie]ele publice care ar trebui create [i înfrumuse]ate este pia]a Bibes-cu-Vod\16, care e acum ocupat\ de Halele Centrale. Ea ar trebui s\

13 Palatul Societ\]ii Func]ionarilor Publici, amplasat pe terenul dintre Bd. Lasc\r Catargiu [i CaleaVictoriei, distrus de bombardamentele din anul 1944 (arhitect Nicolae C. Mih\escu, mozaicuri de{tefan Luchian).

14 Vezi nota 5.15 Statuia ecvestr\ a Regelui Carol I, amplasat\ în axul cl\dirii Funda]iei Universitare cu acela[i

nume, a fost realizat\ la sfâr[itul deceniului 4 de c\tre sculptorul I. Mestrovici [i a fost distrus\ în1948.

190

serveasc\ de drum de intrare la Mitropolie. Înconjurat\ cu arcade [i împodobit\cu patru fântâni, ea ar putea primi în mijlocul ei statuea Regelui Ferdinand. Figuri de piatr\înf\]i[ând provinciile României unite ar trebui s\ [se] ridice pe un vast basso-relief lapoatele statuei regelui, care [a] înf\ptuit unirea na]ional\. Trebuie s\ fie evitat\ gre[ealade estetic\ comis\ de sculptorii mediocri, cari au ridicat pe piedestalul diferitelor statuiale mini[trilor regelui Carol I atâtea figuri alegorice ridicule, cari contribuiesc laurâ]enia lor prin poza lor teatral\ [i formele lor exagerate [i importan]a pe care o iau îndauna figurii centrale. Statuia Regelui Ferdinand, purtând mantila de la încoronare, coroanape cap [i sceptrul în mân\, ar trebui s\ fie a[ezat\ pe un soclu vast pe care n’ar aparenimic în haut-relief, dar unde figurile Munteniei, Moldovei, Transilvaniei, Bucovinei, Basara-biei, Banatului [i Dobrogei ar ap\rea în basso-relief, ca femeile sculptate pe tronulVenerei Aldobrandini, la Roma. Aceasta ar da statuei Regelui Ferdinand I toat\ m\re]iavoit\.

Pentru ca aceast\ pia]\ s\ fie frumoas\, ar trebui s\ fie îng\duit numai la dou\feluri de negustori s\ ocupe locuin]ele din spatele arcadelor, care ar facedin ea un fel de pia]\ San-Marco. O ordonan]\ ar închiria aceste locuin]e numai librar-ilor [i florarilor. Regele prieten al c\r]ilor s-ar g\si astfel printre lucrurile, cari i’au fostdragi: c\r]ile [i florile17.

Dâmbovi]aDâmbovi]a [i cheiurile ei sunt una din p\r]ile cele mai urâte ale

Bucure[tilor. Acest râu cu ap\ pu]in\, cuprins\ între cheiuri, cari te împiedic\ s’o vezi[i ale c\rei [c\rui] maluri sunt acoperite cu o iarb\ s\rac\, merit\ s\ dispar\. Ar puteafi acoperit\ cum s’a f\cut la Paris pentru râu[orul La Bievre [i pentru al]i afluen]i neînsem-na]i ai Senei. În cazul acesta, s’ar putea amenaja un bulevard, care s\ serveasc\ de locde plimbare în mijlocul s\u, având la dreapta [i la stânga copaci planta]i în linii drepte [idou\ [osele paralele pentru circula]ia tr\surilor. Dac\ s’ar înf\ptui proectul de a aducela Bucure[ti apa Ialomi]ei sau a Arge[ului sau a amândorura, Dâmbovi]a arputea fi cru]at\, deoarece ar fi cru]at\ [se repet\ în manuscris], deoarece ar fi trans-format\ în fluviu. Dar matca sa actual\ ar trebui s\ dispar\.

S\ n\d\jduim c\ va fi executat în curând canalul de [aptezeci de kilometri legândBucure[tii cu Dun\rea [i în cazul acesta va trebui s\ se amenajeze un port care s\se armonizeze cu ansamblul decorativ al unei p\r]i a ora[ului18. Fluviile [icanalurile contribuiesc totdeauna la înfrumuse]area unui ora[ [i pân\ acum ora[ul nos-tru e pu]in înzestrat în direc]ia aceasta.

16 Acum Pia]a Unirii, vezi nota 7.17 Statuia Regelui Ferdinand, realizat\ tot de sculptorul I. Mestrovici, nu s-a amplasat în Pia]a

Unirii, ci pe {os. Kiseleff [i a avut aceea[i soart\ cu statuia Regelui Carol I.18 Au existat mai multe proiecte, datorate unor ingineri importan]i ai vremii, pentru realizarea

unui canal navigabil între Bucure[ti [i Dun\re [i pentru amenajarea unor porturi fluviale în ora[ul

191

LacurileUna din frumuse]ile naturale ale împrejurimilor ora[ului nostru [i care pân\

acum n’a fost deloc luat\ în seam\ este alc\tuit\ de [irul de lacuri care, m\rgine[te ora[ulîn mai multe locuri. Ar trebui cur\]ate de trestiile, care le acoper\ [i prin aceasta s-ar descoperi adev\rata lor mass\ de ap\. Aceste lacuri ar trebui puse în leg\tur\ unelecu altele ca s\ îng\duie canotajului s\ se desvolte. }\rmurile acestor lacuri ar trebuiplantate cu pini, cum s’a spus mai sus. Ele ar trebui s\ fie cuprinse, în parte, în Par-cul Na]ional, care va fi creiat înspre B\neasa [i pentru care cred c\ s’au f\cut planurile.

Fundenii DoamneiAr fi bine s\ ne ocup\m [i de cele câteva mân\stiri [i biserici, care se afl\ în apropierea

Bucure[tilor [i s\ facem în a[a fel încât s\ se poat\ ajunge u[or pân\ la ele. Voi lua capild\ fermec\toarea bisericu]\ Fundenii Doamnei al c\rei exterior e acoperit cu struc-turi remarcabile în genul persan. Aceast\ bisericu]\ care este foarte frumoas\ se g\se[tela o dep\rtare de trei km. de Bucure[ti, dar nici un str\in nu [tie de ea [i pu]ini românib\nuiesc existen]a ei, drumul care duce la ea este un [ir de gropi. Acest drum ar tre-bui reparat cu scopul de a face cunoscut\ acest\ comoar\ arhitectural\cru]at\ pân\ acum de sinistra oper\ de restaurare a c\rei victime sunt cele mai multedin bisericile noastre ca biserica Stavropoleos, desfigurat\ acum vre-o dou\zeci de ani19.Pentru Fundenii Doamnei nu este altceva de f\cut decât s\ se scoat\ geamlâculcel urât, care nu face deloc cinste tindei bisericii [i pictura în ulei, care mâzg\le[te pia-tra sculptat\ a frumosului cadru al u[ii.

Ni[te t\bli]e pentru semnalizare ar trebui puse pe drumul care duce la Fundenii Doam-nei, care ar trebui s\ fie plantat cu plopi din Italia.

TeiProprietatea teilor [Teilor], care apar]ine familiei Gjika [Ghica], ar putea fi amenajat\

în a[a fel ca s\ serveasc\ de scop de plimbare c\l\torului doritor de a cunoa[te trecutul]\rii.

Tot astfel [i B\lteni.

capital\; unele dintre aceste proiecte prevedeau m\rirea debitului râului Dâmbovi]a [i transformareaacestuia într-un canal navigabil. În acela[i timp al]i ingineri importan]i ai vremii au elaborat proiectepentru transformarea râului Dâmbovi]a într-un mare colector de ape uzate, pentru acoperirea lui cuun plan[eu carosabil [i pentru executarea unor linii de cale ferat\ subterane pe ambele maluri alerâului; o parte a acestui plan[eu s-a realizat între Podul Senatului [i Podul {erban Vod\ [i a fostdemolat\ în deceniul 9, o dat\ cu executarea liniei 1 de metrou [i a noii amenaj\ri a râului Dâm-bovi]a în ora[.

19 Biserica Stavropoleos a fost restaurat\ la sfâr[itul secolului trecut de c\tre Comisiunea Mon-umentelor Istorice, restauratorul fiind arhitectul prof. Ion Mincu.

Crearea unui Muzeu unicCând se vorbe[te de Paris, se spune «Luvru»; despre Londra «British Museum»;

despre Madrid «Muzeul Prado».Unul din marile goluri, în caracterul ora[ului Bucure[ti, este lipsa unui Muzeu Na]ional

cuprinzând totalitatea comorilor artistice ale României, care nu e prea bogat\ compara-tiv cu m\rimea ]\rii [i cu importan]a sa politic\ actual\. Consider ca o adev\rat\ ru[inena]ional\ aceast\ neputin]\ în care ne afl\m de a ar\ta turistului str\in un loc,unul singur în care s\-[i fac\ o idee despre ansamblul civiliza]ieii române[ti. Sunt desig-ur pres\rate prin Bucure[ti, o puzderie de muzee, institu]ii particulare sau publice, carise intituleaz\ toate cu fal\ «muzee». E greu de p\truns în aceste localuri, împr\[tiate prinora[ [i a c\ror adrese numai câ]iva ini]ia]i le cunosc: Muzeul Kalindoru [Kalinderu], MuzeulCasei Bisericii, Muzeul Simu, Muzeul Thoma [Toma] Stelian, Muzeul Teodor [Theodor]Aman, Muzeul Antippa [Antipa], Muzeul Tigara-Samurca[ [Tzigara-Samurca[],Muzeul Academiei etc. Nimeni nu poate s\ ias\ din încurc\tur\, nici c\l\torul strein, niciprovincialul [i nici cet\]eanul din Bucure[ti. Aceast\ mul]ime nu e justificat\ de prea mul-tele bog\]ii artistice [i din nefericire numai de vanitatea copil\reasc\ [i r\u în]eleas\ aamatorilor sau a directorilor institu]iilor publice. O campanie de pres\ ar trebui început\f\r\ întârziere în aceast\ privin]\. Ar trebui numaidecât creat un singur muzeu, care s\ia numele, rangul [i locul unui muzeu na]ional, vast [i în stare s\ con]in\ toate colec]iileîmpr\[tiate prin ora[ [i chiar în ]ar\. Acest muzeu ar cuprinde[,] afar\ de colec]iile depictur\ str\in\[,] manuscrise ca la «British Museum», s\li consacrate arheologiei[,] alteleconsacrate etnografiei, preistoriei, artei religioase, etc. Ar fi de dorit pentru gloria dinas-tiei [i pentru str\lucirea ora[ului, ca acest muzeu s\ cuprind\ în mijlocul s\u [i la loculde cinste coroana regal\. Împ\ra]ii Austriei [i regi [regii] Spaniei au în]eles aceast\ nece-sitate moral\, de a încuraja gustul pentru arte [i au d\ruit muzeului din Capital\ tablourilemarilor mae[tri, chiar când înf\]i[au pe str\mo[ii familiei suverane. La Madrid, la muzeulNa]ional se g\sesc tablouri apar]inând coroanei înf\]i[ând pe str\mo[ii M.S.Catolice picta]ide Tzitzian [Tizian] [i Velasquez sau de Goya. Tot astfel e [i la Viena sala numit\ Velasquez.Tablourile din colec]ia regal\ actualmente împr\[tiate parte în palatul dinCalea Victoriei, parte la Pele[, parte la Cotroceni [i chiar la Bran, nu prezint\ nici unfolos pentru educa]ia estetic\ a României [i pentru prestigiul artistic al ]\rii fa]\de str\in\tate. Dac\ pilda ar veni de sus prin creierea acestei s\li regale, care ar trebuis\ poarte numele fondatorului ei Regele Carol I, f\r\ îndoial\ colec]iile particulare ar luacurând calea muzeului na]ional. Donatorii ar putea fi îndemna]i cu îndemânare s\ imited\rnicia regal\. Amorul-propriu al fiec\ruia ar putea fi satisf\cut prin numele dat s\liicuprinzând operele l\sate muzeului prin testament, cum sunt, la Louvre, dona]ia Rothchild,sau dona]ia Visconti, etc.

În România [i chiar în Bucure[ti, sunt destule bog\]ii artistice pentru un muzeu cen-tral, dar desigur nu sunt destule pentru atâtea muzee mici, r\u în]elese, r\u concepute[i ne[tiute de public. Statul ar trebui s\ centralizeze cu îndr\zneal\, sub impulsia uneisingure direc]ii. O adev\rat\ economie ar putea fi realizat\ prin creierea unui muzeu unic,

192

prin vânzarea imobilelor [i terenurilor muzeelor individuale ca muzeul Tigara [Tzigara](neterminat înc\), muzeul Aman (cas\ particular\), muzeul Kalinderu, etc. Pentru creiareaacestui muzeu na]ional, unic [i complet, în care toat\ via]a artistic\, veche [i modern\ar putea fi centralizat\, locul cel mai potrivit mi se pare vechea mân\stire V\c\re[ti,ast\zi pref\cut\ în închisoare de Stat. –M\rimea cl\dirilor, interesul lor arhitec-tural, frumuse]ea locului care domin\ Bucure[tii cam în felul cum Escurialul domina mun]iiCastiliei, se potrive[te de minune acestui proiect. Pentru Stat, restaurarea acestei cl\diriar fi u[urat\ prin economia realizat\ asupra muzeelor de ast\zi, cu înc\lzirea [i între]inerealor [i prin beneficiile realizate prin vânzarea lor sau întrebuin]area lor drept case de raport.O linie de tramvay [i un bulevard ar fi suficiente pentru ca s\ se poat\ ajungeîn zece minute din centrul ora[ului la V\c\re[ti. Valea Plângerii, care se întindela poalele mân\stirii, ar putea fi pref\cut\ cu pu]in\ cheltuial\ într’un parcminunat care s\ poat\ con]ine sarcofagiile [i fragmentele de monumente romane,cari încurc\ ast\zi s\lile înguste ale muzeului Academiei. Curtea interioar\ a mân\stirii,atât de vast\, [i descurcat\[,] desb\rat\ de baracele cari o desfigureaz\ ast\zi, ar puteas\ ad\posteasc\ câteva din sarcofagiile romane împr\[tiate prin ]ar\. S\li vaste ar puteafi amenajate în cl\dirile cari ast\zi servesc drept închisori [i s’ar putea degaja elegantelearcade cari sunt zidite [i reda astfel mân\stirii V\c\re[ti vechea ei splendoare.

Paraclisul [i biserica cari se afl\ în mijlocul cur]ii [i turnul de intrare suntmonumente admirabile din secolul XVII-lea [XVIII-lea] românesc. Ar fi pu]in lucru de f\cutca s\ fie puse în valoare [i aceste trei frumoase exemple de arhitectur\ ar m\ri interesulmuzeului care s’ar g\si într-un cadru armonios, dovedind prin el însu[i c\ în aceast\ ]ar\a existat o veche tradi]ie respectabil\ [i respectat\.

Expozi]iile anuale cari ar aduce la Bucure[ti comorile [i moa[tele de pe la mân\stir-ile dep\rtate, ar putea atrage pe mul]i str\ini [i dac\ muzeul ar fi definitiv instalat laBucure[ti, colec]ia regal\ din muzeu ar atrage desigur pe to]i amatorii deGreco de pe lume. Valoarea universal\ a acelor tablouri atr\gând aten]ia amatorilorde art\ din toate ]\rile, ar face cunoscute comorile artistice propriu zis române[ti.

Lipsa unui muzeu na]ional în capitala unei ]\ri ast\zi tot atât de mare ca [i Italia, esteo adev\rat\ ru[ine [i b\taia de joc a vecinilor r\uvoitori, ca Ungurii, de pild\, cari nu uit\s\ atrag\ aten]ia str\inilor asupra acestei lacune fatale pentru bunul renume al Bucure[tilor[i în consecin]\ al întregei ]\ri.

Ideea de a strânge toate bog\]iile artistice, estetice [i arheologice ale ]\rii într’un sin-gur loc este înc\ atât de departe de concep]ia [i de preocup\rile concet\]enilor no[tri [iale guvernan]ilor lor, încât ar fi fost nevoe de o adev\rat\ campanie de pres\ care s\interese [intereseze] opinia public\ [i s\ ob]in\ adesiunea publicului la proectul acestacare ar trebui realizat cât de curând dac\ voim s\ câ[tig\m de partea noastr\ opinia lumeicivilizate.

Printre numeroasele idei de la cari s’ar putea inspira pentru alinierea gr\dinilor dinValea Plângerii, o alee amintind Aliscany din Provence [Les Alyscamps din Arles] ar fifoarte frumoas\ [i u[or realizabil\. Sarcofagii [i fragmente de pietre funerare romane sunta[ezate la dreapta [i stânga unei alei formate din copaci din Iudeea ale c\ror

193

flori trandafirii a[tern prim\vara un covor parfumat sub pa[ii trec\torilor [i, c\zând pepiatra sarcofagiilor, amintesc vechile ofrande de flori aduse Proserpinei [i zeilor din Infern.

Rezumat1) Bucure[ti. Împrejurimile lui. Împ\durirea jude]ului Ilfov – p\durile de pini. 2) Ora[ul pe arcade. Solidaritatea împotriva individualismului; rânduielile; servitu]ile

necesare.3) Punerea în valoare a dealurilor din Bucure[ti.4) Arcul de Triumf dela [osea luat ca tip de monument anti-estetic.5) Cinste în întrebuin]area materialelor. C\r\mida [i marmora – materiale române[ti.6) Pie]ele publice.7) Regimul Apelor: Dâmbovi]a, lacurile.8) Împrejurimile pitore[ti. Fundenii. Tei9) Creiarea unui muzeu unic.

194

ALEXANDRU BELDIMAN

Filaretul

Ceea ce îmi propun în cele ce urmeaz\ este s\ schi]ez o posibil\ tem\ pentru revi-talizarea unui cartier bucure[tean, Filaret. A[a cum rezult\ din în[iruirea seac\ a datelorprezentate mai jos, desprinse din Istorii ale Bucure[tiului – Ionescu-Gion, Iorga, Giures-cu, Potra, Berindei etc. – Filaretul a avut momentele lui de m\re]ie, dar [i de dec\dere,a[a cum este [i cel de ast\zi când cartierul pare c\zut în uitarea de sine. Parcurgându-lîn mai multe rânduri am avut, în ciuda st\rii în care se afl\, sentimentul a ceea ce numescun important poten]ial de revitalizare. Acest sentiment mi-a fost indus de prezen]aînc\ majestuoas\ a Parcului Carol; de existen]a unor construc]ii frumoase [i interesantecu ridicate posibilit\]i de refunc]ionalizare – Gara Filaret [i Arenele Romane –, de prezen]aconstruc]iilor industriale care nu mai au viitor în aceste locuri [i care pot fi reînvestite cufunc]iuni noi; precum [i de existen]a unor terenuri libere sau eliberabile [i nu în ultimulrând de apropierea de perimetrul opera]iei Bucure[ti 2000, care, în urma concursuluiinterna]ional de urbanism a devenit o prioritate pentru Municipalitatea Bucure[tiului.

Opera]iuni similare se fac în marile ora[e ale Europei1, la Berlin de exemplu, dar mod-elul la care am s\ m\ refer este ... Parisul. M\ gândesc la o realizare relativ recent\,început\ în anii ’70 [i terminat\ – dac\ se poate vorbi de un ora[ terminat – foarte decurând, în anii ‘90; este vorba de cartierul La Villette situat în nord-estul ora[ului de peSena, lâng\ Porte de Pantin. Aici se aflau abatoarele Parisului [i alte industrii conexe,dec\zute ca urmare a schimb\rii modului de produc]ie a c\rnii.

G\sim ast\zi în aceste locuri un splendid parc, pres\rat cu foarte mediatizatele folies– ambele desenate de celebrul arhitect elveto-franco-american Bernard Tschumi – Cen-trul Muzicii [i al Dansului, concepute de superstarul Christian de Portzamparc, Premi-

195

1 Practica urbanismului în Europa are notele sale specifice care difer\ destul de categoric decel al ora[elor din America sau Asia.

2 Echivalentul Nobelului pentru arhitectur\.

ul Pritzker2 în 1995, Muzeul Tehnicii [i celebra Geod\, al c\ror arhitect este AdrienFeinsilber. Nu mai vorbesc de frumoasa restaurare a Pavilionului V\mii3 datorat\ luiBernard Huet, situat pe Canal de l’Ourq, la extremitatea de vest a ansamblului [i de restau-rarea [i reconvertirea uneia dintre halele industriale p\strat\ ca martor, ce a fost trans-format\ într-un centru cultural. Aici au avut loc spectacole cu Trilogia lui Andrei {erban,în anul 1990 sau 1991.

Aceast\ transformare a unei zone dec\zute a Parisului a fost posibil\ gra]ie existen]eiunei voin]e politice conjugate, aceea a Pre[edin]iei Fran]ei, a Guvernului [i a Prim\rieiParisului, care avea ca ]el refacerea (imaginii) ora[ului lumin\, dup\ o lung\ perioad\gri, în care calitatea arhitectural\ [i urbanistic\ nu a interesat societatea francez\.

Instrumentele alese pentru buna ducere la sfâr[it a opera]iei au fost calitatea pro-gramului (alegerea func]iunilor) [i valoarea proiectelor de arhitectur\. Men]ionez c\ aces-tea au fost selec]ionate de cele mai multe ori în urma unor Concursuri.

* * *Pentru stabilirea programului, cred c\ trebuie început cu o informare asupra istoriei

locului. Rezultatul, chiar dac\ nu are un impact direct în stabilirea acestuia, se insinueaz\în program, generând o continuitate necesar\ la nivelul structurii urbane [i locuirii.

Iat\ deci o posibil\ fi[\ a locului:— Urme de locuire în epoca fierului.— În perioada Evului Mediu zon\ viticol\, pe care Gh. Bari]iu o mai g\se[te la 1832.— La începutul secolului al XVII-lea, domnitorul Radu {erban construie[te aici un

iaz, cunoscut ca Iazul lui {erban Vod\, men]ionat în acte la 1632, 1668 [i 1672.— 1792-1793 Mitropolitul Filaret al II-lea construie[te o fântân\ celebr\ în epoc\.

Ea avea forma unui chio[c cu parter [i etaj; la parter, dintr-un perete de marmur\ ie[eau8, dup\ al]ii 12 ]evi ce captau 4 izvoare din dealul vecin. Tavanul era tot din marmur\; laetaj se accedea pe o scar\, din marmur\ [i ea, la un loc de priveal\, m\rginit de 7 coloanedin piatr\ sculptat\ [i acoperit cu olane. De strea[in\ erau ag\]a]i clopo]ei de sticl\ cescoteau sunete cristaline, cum erau pân\ nu de mult la Vila Minovici.

— În secolul al XVIII-lea aici era loc de petrecere unde l\utarii cântau: Frunz\verde de cicoare/ La Filaret la izvoare/ Mult e umbr\ [i r\coare/ {i ap\r\coritoare. Domnii fanario]i î[i aduceau apa pentru b\ut fie de la Pantelimon, fie de laFilaret.

— În timpul Domnitorului Mavrogheni (1786-1790), aici se afl\ un important cîmpde instruc]ie.

196

3 Lucrarea original\ este opera arhitectului Claude Nicolas Ledoux(?).

— La 1825 Kioskul cu fântân\ este transformat în Fabric\ de testemele (basmale).Probabil la aceast\ epoc\ face referire Ion Ghica când spune «apa din ci[meaua Filare-tului era totodat\ un izvor de s\n\tate [i de bog\]ie. Vara câmpia era acoperit\ delucr\toare, fete [i neveste, me[tere, calfe [i ucenice, care limpezeau testemelurile la fân-tân\, dup\ ce mai întâi fixau culorile cele vii, muindu-le în piatr\ acr\, le întindeau la soarepe iarb\ cântând doinele noastre....».

— O parte din canalizarea ora[ului este deviat\ c\tre lacul Filaretului.— 1843 – Societatea politic\ secret\ Fr\]ia este întemeiat\ de c\tre B\lcescu, Ion

Ghica, A.G.Golescu [i Cristian Tell prin jur\mânt pe Câmpia Filaretului.— 1848 – pe Câmpia Filaretului se ]in marile întruniri ale Revolu]iei. Aici, pe o tri-

bun\ ridicat\, marcat\ la fiecare col] de un steag tricolor, vorbesc oratorii, aici au locmarile manifesta]ii de la 15 iunie [i 25 august, aici depun steagurile [i jur\mântul decredin]\ delega]ii din toat\ ]ara, [i tot aici este primit trimisul Înaltei Por]i, Suleiman Pa[a.

— Pe parcursul secolului al XIX-lea Câmpia Filaretului a fost locul de petrecere alpoporului în zilele de s\rb\toare. Arn\u]ii din cur]ile boiere[ti f\ceau aici exerci]iile dec\l\rie dar o parte din teren nu era decât o mocirl\ unde se sc\ldau bivolii [i p\[teauboii. În mijlocul câmpului se afla o fântân\, în jurul c\reia se adunau sacagii care vin-deau ap\ prin ora[, în mahalalele unde nu se g\seau ci[mele.

— 1859 – la Filaret [i în Pia]a Unirii se strâng partizanii unioni[ti preg\ti]i pentru ainterveni în eventualitatea nealegerii lui Cuza de c\tre boierii munteni.

— 1869 – se construie[te pe dealul Filaretului prima gar\ bucure[tean\.— 1871 – se inaugureaz\ Uzina de gaz pentru iluminatul ora[ului.— 1879 – se înfiin]eaz\ Fabrica de chibrituri.— 1883 – se înfiin]eaz\ Uzinele metalurgice Wolff.— 1906 – are loc celebrarea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Se organizeaz\

marea expozi]ie interna]ional\ în Parcul Carol, care este creat pentru s\rb\torirea aces-tui eveniment. Lucreaz\ la realizarea parcului [i a pavilioanelor expozi]iei, printre al]ii, arhi-tectul peisagist francez E. Redont, arhitec]ii români {tefan Burcu[, Victor {tef\nescu, I.D.Berindei, sculptorii Dimitrie Paciurea, Frederik Storck, Filip Marin, inginerii Elie Radu [iGrant, comisar general al manifest\rii fiind Dr. Constantin Istrati. La inaugurarea aces-tui eveniment primarul Romei, contele de San Martino, aduce în dar Bucure[tiului sta-tuia reprezentând Lupoaica Capitolin\.

Cu aceast\ ocazie se fac o serie de cercet\ri geologice, aici realizându-se cel mai adâncsondaj – 1009 m; din care rezult\ c\ pe acest teritoriu se afl\ cel mai gros strat de argil\– 12 m – de pe teritoriul Bucure[tiului.

Se construie[te, în dreapta G\rii Filaret, cartierul Inter.— 1913 – se construie[te Fabrica textil\ Filaret.— 1921 – expozi]ie interna]ional\ de mari propor]ii.

197

— 1935 – cu ocazia “Lunii Bucure[tiului” se organizeaz\ ultima mare manifestare înzona Filaret, Expozi]ia Urbanistic\. Cu aceast\ ocazie se construie[te la intrarea în parc,dup\ proiectul arhitectului Octav Doicescu [i al sculptorului Mac Constantinescu, fântâ-na Zodiacului.

— 1958 – se construie[te mausoleul eroilor comuni[ti de c\tre un colectiv condusde arhitectul Horia Maicu.

Ce concluzii se pot desprinde din aceast\ în[iruire de date:1) Filaretul a fost tot timpul prezent în istoria Bucure[tilor.2) Ca [i istoria urbei [i a ]\rii, are, a[a cum aminteam la începutul acestui text,

momente de grandeur et décadence. Superba fântân\ a lui Filaret devine, la relativscurt timp de la darea ei în folosin]\, fabric\ de testemele, Iazul lui {erban Vod\ devineégout, Câmpia Filaretului este loc de instruc]ie militar\ [i de plaisance, dar mla[tinanumai bun\ pentru bivoli era parte integrant\ a locului. Pe Câmpia Filaretului se depunejur\mântul de credin]\ Revolu]iei, dar tot aici este primit [i emisarul Por]ii sosit s\ jugulezerevolu]ia. În fine, frumosul parc Carol, mândrie a Capitalei la începutul secolului, intr\într-un con de umbr\ dup\ 1935, iar sub comunism este obligat s\ suporte mausoleulmai sus men]ionat.

3) Acest teritoriu a avut func]iuni diverse: politice, economice, de agrement, cultur-ale.

4) Locul are for]\.

198

* * *Înc\rcate de istorie, Dealul [i Câmpia Filaretului sunt ast\zi, la sfâr[itul mileniului al

II-lea, ca atâtea alte p\r]i ale ora[ului, într-o stare de cvasi-abandonare. Gara Filaret, remar-cabil monument de inginerie, oper\ a lui Anghel Saligny, este mai mult sau mai pu]in unloc p\r\sit! Importanta zon\ industrial\ nu pare a fi foarte activ\, [i, oricum, restructur\rilece încearc\ s\ pun\ ast\zi economia româneasc\ în mi[care vor atinge într-un fel saualtul aceast\ veche a[ezare industrial\ a Bucure[tiului, determinând dezafectarea multo-ra dintre fabrici [i mutarea celor poluante.

Parcul Carol [i-a pierdut caracterul ini]ial o dat\ cu apari]ia în anii ’50 a monumentuluieroilor comuni[ti prin demolarea celebrei grote [i pare ie[it din circuitul major de loisiral bucure[tenilor. Arenele Romane sunt folosite de una-dou\ ori pe an. Numai InstitutulMeteorologic este activ în aceast\ zon\, fiind singurul care mai face s\ se pomeneasc\numele Filaret în mass-media.

Frumoasa lotizare Inter sau interesantele locuin]e de pe str. Fabrica de Chibrituri sunt,ca mai toate construc]iile ora[ului, într-o stare în care numai ochiul avizat mai poate vedeacalitatea arhitectural-urbanistic\ ini]ial\.

Partea de sud a Bucure[tiului are tendin]a s\ decad\. Dezvoltarea ora[ului în secolulal XX-lea, mai ales c\tre nord, a f\cut ca centrul s\ migreze din zona Pie]ei Unirii-Sf. Ghe-orghe c\tre miaz\noapte. Perimetrul care define[te centrul de ast\zi fiind cel cuprins întreCalea Victoriei cu zona adiacent\ c\tre vest, Pia]a Victoriei – poart\ de intrare în centrulora[ului, la nord, [irul de bulevarde Lasc\r Catargiu, Magheru, B\lcescu, Br\tianu [i zonaadiacent\ la est [i Bulevardul Unirii ca punct terminus la sud. {i pentru a fi riguro[i, tre-buie s\ includem axul est-vest (bulevardele Carol [i Elisabeta, între pia]a cu fântâna luiPache Protopopescu [i Facultatea de Drept) care genereaz\, intersectîndu-se cu axul nord-sud, la grande croisée4 a Bucure[tiului în Pia]a Universit\]ii.

* * *Este un fapt îndeob[te cunoscut c\, pentru ca arhitectura s\ mearg\, trebuie ca

economia s\ mearg\.Admi]ând c\ acest lucru se va întâmpla, ce ar trebui f\cut pentru a lumina harta

Bucure[tiului în aceast\ zon\?

199

4 Modelul este înc\ o dat\ cel parizian, unde la grande croisée este generat\ de intersec]iaRue de Rivoli pe axa est-vest, cu Boulevard de Sébastopol [i Boulevard Saint Michel pe direc]ia nord-sud.

În primul rând ar trebui pus în oper\ proiectul câ[tig\tor al Concursului Bucure[ti2000 datorat echipei hamburgheze condus\ de arhitec]ii Meinhard VON GERKAN [i Volk-win MARG, declarat f\r\ echivoc de c\tre juriul interna]ional câ[tig\tor al premiului întâi.

Guvernul României [i Prim\ria Bucure[tiului au la îndemân\ un excep]ional instru-ment [i au datoria moral\ fa]\ de bucure[teni s\ treac\ cât se poate de urgent la fazeleurm\toare, prima având ca scop elaborarea [i aprobarea unei legi care s\ acorde un statutterenului supus concursului5.

Revitalizarea Filaretului situat în proximitatea zonei «Bucure[ti 2000» ar prelun-gi spre sud refacerea ora[ului, consolidându-l. Ea ar trebui s\ înceap\ cu Parcul Carolînsu[i. Fa]\ de acest subiect se pot adopta, grosso-modo, dou\ pozi]ii; prima ar cons-ta în aducerea parcului la forma sa ini]ial\, variant\ scump\, c\ci necesit\ demolarea mon-umentului din granit ro[u de Carelia, mai sus citat. A doua presupune regândirea par-cului plecând de la starea sa actual\, [i ea scump\ c\ci necesit\ reconversia monu-mentului eroilor comuni[ti, într-o func]iune care s\ aduc\ public în parc – de exem-plu un observator astronomic popular – care s\ transforme parcul într-un loc atractiv [iviu, ceea ce nu este ast\zi.

O a doua categorie de interven]ii ar trebui f\cute asupra zonei industriale, care î[i vapierde, din motivele ar\tate mai sus, voca]ia. Halele industriilor ce se vor dezafecta vortrebui reconvertite. Vor putea ap\rea astfel programe precum:

— spa]ii de înv\]\mînt universitar – un prim pas este deja f\cut prin implantarea Uni-versit\]ii Româno-Americane în zon\;

— ateliere pentru arti[ti plastici, arhitec]i, studiouri pentru muzicieni, scriitori, oamenide teatru [i cinema, – cum la Paris este la Cité des Arts, – ateliere pentru artizani, dar [istudiouri de televiziune, spa]ii specializate pentru produc\torii free-lance de imaginivideo, cum exist\ la Bruxelles [i Amsterdam, s\li de expozi]ie, studiouri de teatru, s\li

de cinematograf, centre de fitness, birouri[i chiar hoteluri.

Terenurile r\mase libere sau foarte prostutilizate – [i ele sunt numeroase la sud deGara Filaret – vor trebui învestite cu func]iunidiverse a c\ror mixitate s\ fac\ cartierul activo perioad\ a zilei, dar [i a s\pt\mânii, cât maiîndelungat\.

O lotizare care s\ presupun\ în egal\m\sur\ locuin]e sociale [i apartamenteavînd un standard ridicat, cum tradi]ia locu-

200

5 Vezi articolul despre Concursul Interna]ionalde Urbanism Bucure[ti 2000.

lui o arat\ prin exemplele deja men]ionate, cluburi, discoteci pentru tineri, restaurante,bistrouri, cafenele etc.

Un alt capitol ar consta în refunc]ionalizarea unor spa]ii arhitecturale valoroase careast\zi sunt impropriu utilizate. În aceast\ situa]ie se afl\ Gara Filaret ale c\rei peroanesunt acoperite cu o frumoas\ structur\ metalic\, [i Arenele Romane. Prima ar putea devenio sal\ de teatru, un muzeu sau un centru cultural. Cea de a doua, primind un acoperi[demontabil [i dot\ri anexe, amplasate subteran pentru a nu impieta asupra frumoaseiarhitecturi datorate lui Victor {tef\nescu, nu ar mai fi supus\ aleas-urilor vremii. Aicise vor putea organiza tot timpul anului concerte, spectacole de teatru [i cinema, anumitecompeti]ii sportive, expozi]ii etc.

Realizarea opera]iilor mai sus men]ionate ar avea [i rostul de a activa, economicvorbind, deci implicit edilitar [i arhitectural, întregul areal. La Paris, opera]ia din zona LaVillette a generat o revitalizare în profunzime a cartierului. Pe lâng\ func]iunile deja prezen-tate aici s-au construit imobile elegante de locuin]e [i dot\rile aferente, concepute [i elede nume mari ale arhitecturii, precum Aldo Rossi, Carlo Aymonino, Bernard Huet, Chris-tian de Portzamparc [.a. Ast\zi, gra]ie unei serii de opera]ii precum cea descris\ mai sus,dublate de investi]ii de mare prestigiu precum Marele Luvru, Arche de la Défense,La grande bibliothèque, Parisul a devenit capital\ mondial\ a arhitecturii, la concuren]\cu mândra Barcelon\.

Bucure[tiul trebuie reconstruit temeinic, pentru ca situa]iile contrastante pe care le-am pus în eviden]\ mai devreme s\ fie pe cât posibil eliminate. Programe atent studiatela scara întregului ora[ care s\ aib\ în sprijin un Regulament, lege pentru edilii s\i, tre-buie s\ apar\ în cel mai scurt timp.

201

Nu cred în valabilitatea tezei conform c\reia ora[ul trebuie l\sat s\ se dezvolte la voiaîntâmpl\rii, exclusiv conform legilor pie]ei. Realiz\rile pariziene din ultima vreme îmi con-firm\ acest punct de vedere; ele s-au f\cut ca urmare a unei politici prestabilite, urm\rit\pas cu pas. Propunerea pe care o fac nu presupune îns\ numai implicarea statului. {tiufoarte bine c\ toate democra]iile occidentale î[i regleaz\ via]a public\ func]ie de cuplulmotor: Stat – Economie de Pia]\. Istoria, tradi]ia fac diferit\ ponderea unuia sau a celuilaltdintre termeni. (Din acest punct de vedere tradi]ia Fran]ei este foarte diferit\ de cea aMarii Britanii de exemplu).

Cât timp îns\ regulile democra]iei participative sunt respectate, adic\ locuitorii [i uti-lizatorii sunt implica]i în luarea deciziilor, [ansele reu[itei r\mân intacte, indiferent c\ruiadintre cei doi factori societatea îi acord\ mai mare greutate.

Felul în care s-a f\cut schimbarea în Noiembrie ‘96, este semnul cel mai sigur aldorin]ei românilor de a tr\i în democra]ie, dar exerci]iul acesteia trebuie f\cut pân\ încele mai mici detalii.

Realizarea unei opera]ii ca aceea propus\ mai sus, poate fi o excelent\ [coal\ ademocra]iei dac\ transparen]a [i interesul public vor fi puse înaintea interesului de grup[i a celui personal.

În Europa mileniului trei, în care aproape ne afl\m, Bucure[tiul trebuie s\-[i g\seasc\locul; Comunitatea European\ care va cuprinde mai devreme sau mai târziu [i Româniava fi un organism destul de diferit de cel pe care îl cunoa[tem ast\zi. Rolul marilor metro-pole polarizatoare de energii [i generatoare de civiliza]ie [i cultur\ va cre[te în propor]iigeometrice. Înaint\m c\tre o Europ\ a polis-urilor. Bucure[tiul este bine plasat în aceast\parte a continentului [i personal cred cu t\rie c\ are for]a interioar\ s\ devin\ mareametropol\ a Europei de sud-est. Istoria lui, atât de bine surprins\ [i cu c\ldur\ redat\ înstudiul lui {erban Cantacuzino de la începutul acestui volum, precum [i indicibile semnede ast\zi, m\ fac s\ cred în destinul s\u.

Schi]a de tem\ propus\ mai sus, care este mai degrab\ – pentru a folosi jargonularhitec]ilor – , o schi]\ de schi]\ de tem\, se vrea un semnal c\tre societatearomâneasc\ în sensul celor mai sus enun]ate.

Este necesar îns\ ca puterea politic\ [i societatea româneasc\ de ast\zi s\ con[tien-tizeze acest fapt [i s\-[i propun\ acum s\ fac\ din Bucure[ti marea metropol\ de mîine.

202

ÎÎNNTTÂÂMMPPLL||RRII CCUU SSTTRR||ZZII {{II PPIIEE}}EE

204

MIHAI ZAMFIR

Un col] de Bucure[ti

E adev\rat sau vis? E prim\var\ sau doar un vis cu prim\var\, cu cea]a albastr\ plutindpeste pomii abia înverzi]i, un vis cu str\zi bucure[tene m\rginite de case vechi, boiere[ti,u[or d\r\p\nate [i atât de frumoase cum nu pot fi decât în amintire? Probabil c\ e totu[iadev\rat: nu visezi, ci chiar calci pe str\zile familiare din centrul Bucure[tilor, treci cuadev\rat prin fa]a caselor închise [i t\cute, acelea[i de ani de zile [i totu[i altele. E poateo visare cu mult mai mare, în care sunt acum cuprin[i to]i cei din jur, nu doar tu, ci [iprietenii, cunoscu]ii [i necunoscu]ii, viii [i mor]ii, într-o lume mai adânc\ [i mai clar\decât lumea noastr\. Totu[i via]a a început s\ mearg\ altfel, de câteva luni de zile [i-aschimbat cursul. To]i vis\m, to]i viseaz\ – ce bine ar fi s\ nu ne mai trezim niciodat\!

Ame]eal\, de oboseal\ [i de fericire; cea]a verde-albastr\ a lumii din jur s-a învârtitpentru câteva clipe într-o mi[care lent\. }i-ai pierdut echilibrul. Zidul de care te sprijinie din piatr\ gri, solid\, în\l]at acolo poate cu mai bine de o sut\ de ani în urm\. Î]i revii,ai ame]it doar de prea-plinul care urcase în tine sufocându-te, de entuziasm t\cut, a[acum ]i s-a întâmplat de mii de ori, din iarn\ pân\ acum. Timpul a trecut încet [i gâlgâi-tor, dar a trecut, copacii din jurul Pie]ei Rosetti s-au acoperit iar de verde crud ca în primaprim\var\ a lumii.

Cât s\ fie ceasul? E diminea]\ în zori, cu lumina abia sosit\ dinspre r\s\rit, sau esear\? F\r\ s\ te ui]i la ceas, f\cându-]i doar pu]in\ ordine în minte, î]i dai seama c\ eînceputul dup\-amiezii, cam cinci [i jum\tate; [i c\ ai ame]it, f\r\ s\ [tii prea bine de ce,în cunoscuta pia]\ din Bucure[ti, la începutul prim\verii. Se sfâr[e[te aprilie, luna flo-rilor. Nu vezi nici o floare, doar vârfuri de iarb\ fraged\ în gr\dini]a din jurul statuii. A[ezatpe acela[i piedestal unde l-ai g\sit de când te-ai n\scut, b\trânul Rosetti pare mul]umit,fixeaz\ cu capul întors u[or spre stânga, dar cu privirea ager\, bulevardul din fa]\: «Vezic\ am avut dreptate? Nu ]i-am spus eu de atâtea ori s\ nu-]i pierzi speran]a? Uite, lib-ertatea a învins, greu dar a învins. Toat\ via]a am crezut în libertate, mi-am închinat-oei, nu regret; aici, pe str\zile acestea desfundate, la Paris, la Londra, pretutindeni, am

Fragment din romanul Educa]ie târzie.

205

spus-o [i am repetat-o: libertatea învinge întotdeauna, e s\dit\ în fiin]a uman\ de însu[iDumnezeu».

C.A. Rosetti î[i termin\ discursul, redevine t\cut. Trage iar cu coada ochiului la bule-vard, prive[te pân\ dincolo de Universitate, pân\ dincolo de Ci[migiu, departe, peste sta-tuia prietenului s\u Kog\lniceanu [i peste Cotroceni, acolo unde se sfâr[e[te ora[ul [iîncepe câmpia. Gata, la drum! Ocole[ti statuia prin stânga, doar n-ai s\ r\mâi la nesfâr[itsprijinit de col]ul de granit întunecat, solid ca o stânc\ în mijlocul valurilor. }i-ai revenitcomplet, e diminea]\ când sun\, dep\rtat, ceasul de[tept\tor, iar imaginile somnuluiplutesc înc\ pe apa verzuie înainte de a intra definitiv în perna cald\, computer f\r\ mem-orie. Pace lor! La[i în urm\ Pia]a Rosetti, de aici pân\ acas\ nu mai e mult, un sfert deor\ dac\ mergi încet – dar ce sfert de or\… Str\ba]i cartierul cel mai frumos al ora[ului,ai descoperit c\ e cel mai frumos când erai copil [i te jucai pe strad\; acum o [tii cuadev\rat din în\l]imea anilor a[eza]i pe nesim]ite unul peste altul, formând o piramid\destul de înalt\. Din în\l]imea ei nu te contempl\ patruzeci de secole, ca pe Napoleon [ipe solda]ii s\i ajun[i în Egipt, te contempl\ doar patruzeci [i ceva de ani, sedimenta]iacolo nu se [tie cum, pe nesim]ite, pe durata unui vis ceva mai lung cu multe scene desuferin]\, dar cu [i mai multe de bucurie. Pe str\zile vechi [i familiare, nu pa[ii te ducînainte, ci casele cunoscute pe dinafar\ – nici una la fel cu cea de al\turi, panopticum,decor pentru o pies\ cu Anton Pann erou principal, un decor întins pe sute de metri.Imediat ce ai cotit la stânga din bulevard, intri în Cartierul Frumos (a[a i-ai spus dintot-deauna în gând): este de fapt Cartierul Vechi, cu str\zi sucite [i nume ciudate, care auavut cândva leg\tur\ cu oamenii ce locuiau acolo, dar care acum au r\mas ca ni[te perga-mente în culori stinse, piese de muzeu. Strada Armeneasc\, Sp\tarului, Arcului, Inocen]ei,Speran]ei, Pasului… De ce «Strada Arcului»? Ce arc medieval s-o fi aflat aici cândva? Unde-i sunt ruinele? În fundul unei cur]i vaste, n\p\dit\ de b\l\rii, construit\ în urm\ cu o sut\[i ceva de ani, dar acum cu fa]ada cr\pat\, de nerecunoscut, mai bântuie umbra Sp\taru-lui.

Oricât de mult ai ocoli, pierzându-te pe str\du]ele în semicerc, încârligate unele cualtele, pân\ la urm\ tot ajungi pe Strada Silvestru [i apoi în pia]a din fa]a bisericii; pestr\du]a din stânga, la doi pa[i, se afl\ casa ta. Te apropii acum de ea f\r\ strângere deinim\. Din gheara care î]i r\sucea pe din\untru pieptul a r\mas doar o amintire dureroas\,repede în\bu[it\ de fericirea recent\, în care abia î]i vine s\ crezi. Pân\ la Cr\ciunul tre-cut, erai convins c\ str\du]ele din jurul bisericii Silvestru urmau s\ fie d\râmate; o dat\cu ele, [i casa ta, înghi]it\ de gura lacom\ venit\ dinspre Calea Mo[ilor. Acum, înaintede a intra pe porti]a din fa]\, te ui]i curios la propria ta cas\, te freci la ochi, nu-]i vines\ crezi c\ mai e în picioare, la locul ei, c\ nu va mai fi demolat\, ci se va scofâlci [i vaputrezi lent, ca toate lucrurile de pe lumea asta; [i c\, într-un târziu,va fi d\râmat\ cumil\. Dar asta se va întâmpla peste mul]i ani. A[a cum arat\ – modest\, pu]in afundat\în p\mânt, dar cu col]urile zidurilor de piatr\ rotunjit\ înc\ întregi, asemeni unor turnuride ap\rare, casa ta are toate [ansele s\-]i supravie]uiasc\. A avut noroc [i gata! A]i avutnoroc amândoi, pentru c\, dac\ ]i-ar fi d\râmat-o, cea mai mare parte din via]a ta s-arfi pr\bu[it. Tot mai rar, în nop]ile rele, te bântuie co[marul ultimilor ani, mereu acela[i:

206

locuie[ti într-un bloc imens [i sordid, cu multe intr\ri, la marginea noroioas\ a Bucure[tilor,[i de fiecare dat\ când te întorci acas\ te r\t\ce[ti. Nu mai g\se[ti blocul, nu mai g\se[tiscara.

Din iarn\, pacea s-a l\sat peste cartier. Vântul nebuniei a c\zut brusc. În seara asta,te întâmpin\ o lini[te c\ldu]\, cu cea]\ de prim\var\, muguri pe crengi [i primul uguitde porumbei. Albastrul înser\rii s-a închis la culoare [i a coborât la în\l]imea acoperi[urilor.Treci prin fa]a por]ii tale, ca s\ mai întârzii un minut, [i împingi plimbarea pân\ la col],unde casa aurie a arhitectului Avramescu închide strada. Cas\ impozant\: e mai în vârst\decât proprietarul ei, dar nu cu mult. Somptuoas\ [i scrijelit\ de timp, cu ferestre simet-rice [i luminoase, palat nezugr\vit de când s-a construit; lanternele mansardei sunt laîn\l]imea etajului trei al unui bloc de ast\zi. E neverosimil de aurie – din ce material o ficonstruit\? Pare mândr\, surd\ [i de neclintit, ca [i domnul Avramescu. Poate s-au molip-sit unul de la altul. Vezi de departe chelia lucitoare, încadrat\ de smocuri albe, rebele; îndreptul por]ii, arhitectul pânde[te strada cu ochi verzi-sc\p\r\tori:

– Bun\ ziua ori bun\ seara, maestre! Sunt fericit s\ v\ v\d, n-am mai avut de multbucuria…

– Salut, Sandi! «N-am mai avut bucuria» – las\ salamalecurile! Eu te-am v\zut demai multe ori. M\ uit la televizor – ce poate s\ fac\ un b\trân singur toat\ ziua! Te-amv\zut [i te felicit, mi-ai pl\cut.

– Chiar v-am pl\cut?– Sigur, altfel nici n-a[ fi adus vorba. Ai idei, ba chiar prestan]\ [i talent. E[ti f\cut

pentru televiziune, ascult\-m\ pe mine. Nu ]i-a mai spus-o nimeni?– Ultima dat\ – ultima dat\ înainte de Revolu]ie, vreau s\ zic – am ap\rut la televi-

zor dou\ minute la o mas\ rotund\, sunt de atunci vreo zece ani. N-am avut cum s\-miobserv talentul. {i nici al]ii.

– Sigur c\ n-aveai cum s\ apari, e[ti b\iat sub]ire, doar nu era s\ te bagi în troacalor… Bine c-a trecut! De-acum, drumul ]i-e liber.

– Chiar crede]i?– Cred. Ascult\-m\ pe mine, e p\cat s\ nu te ar\]i mai des [i s\ nu vorbe[ti despre

ce [tii tu, despre art\. E[ti cel mai de[tept dintre to]i. Dintre to]i cei de vârsta ta, adaug\prudent b\trânul arhitect, gândindu-se probabil c\ el e înc\ în via]\ [i c\ nimeni nu-l vadep\[i vreodat\.

– V\ mul]umesc. Venite din partea dumneavoastr\, asemenea elogii…– Sandi, f\r\ fasoane! Nici prea mult\ modestie nu-i bun\. Succes!Avramescu se întoarce pe c\lcâie cu o sprinteneal\ nea[teptat\ [i se retrage în cas\,

dup\ ce a cules ceva de pe jos. Audien]a s-a terminat. Îl vezi cum deschide încet u[a,parc\ trist, cu triste]ea b\trâne]ii. Îl pare r\u c\ pe el nu-l mai cheam\ nimeni la Tele-viziune, c\ lumea a [i uitat de Avramescu, aflat înc\ în via]\, pe o str\du]\ ascuns\ dinBucure[ti.

«{i, totu[i, e unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat România în secolul \sta,arhitect [i mai mult decât atât, artist adev\rat. Câ]i am avut ca el? Poate pe G.M. Can-tacuzino, dar acela era prea sofisticat. Uite, Avramescu îmb\trâne[te singur [i p\r\sit.

207

Asta va fi via]a noastr\, a tuturor? Probabil, când treci de optzeci, e ca [i cum ai fi muritpentru ceilal]i. Tr\ie[ti prin accident. Câ]i ani s\ aib\ Avramescu? Optzeci [i trei sau optze-ci [i patru?»

Cuvintele b\trânului te-au f\cut fericit o clip\. {tii precis ce înseamn\ fericirea: o fur-nic\tur\ în întreg corpul, ca un mic [oc electric, pl\cut [i a]â]\tor, din cre[tet pân\-n t\lpi.L-ai încercat în studen]ie, când luai zece [i profesorii î]i spuneau c\ «e[ti cel mai bun»;l-ai mai avut când ]i-a ap\rut primul studiu, erai abia în anul cinci, [i toat\ lumea credeac\ e vorba de un specialist în vârst\, de un profesor universitar necunoscut. În ultimiizece ani l-ai sim]it tot mai rar. De un timp disp\ruse cu totul. A reap\rut brusc, de laCr\ciun încoace, când via]a ]i s-a schimbat pe nea[teptate. În acea zi de 8 ianuarie, erao luni, la începutul s\pt\mânii [i al noii tale vie]i, tot personalul Muzeului unde lucrezis-a repezit pe sc\ri vociferând, peste cincizeci de oameni furio[i, ajun[i la cap\tul r\bd\rii;au trântit de perete u[a cabinetului de la primul etaj [i au aruncat pe fereastr\, în curte,hârtiile de pe biroul intangibil al directorului. Doi cercet\tori, cam be]ivi [i cam scandalagii,i-au tras directorului n\ucit scaunul de sub el [i l-au împins la perete din câteva ghion-turi, înjurându-l; te-ai gr\bit s\-l aperi, i-ai rugat s\ se potoleasc\ – [i oamenii, naivi, s-au lini[tit în câteva secunde, ca ni[te copii la apari]ia profesorului. {eful se lipise de perete,era alb la fa]\, ai fi zis c\ în clipa urm\toare o s\ le[ine. Acolo, pe loc, într-o h\rm\laiede nedescris, ai fost s\ltat pe bra]e, aclamat prin urale [i proclamat nou director. Te-aiîntors s\ vezi ce se întâmpl\ cu puternicul tovar\[ Siminie, patronul în fa]a c\ruia tremuras-er\]i cu to]ii zece ani, zi de zi: disp\ruse, intrase în p\mânt.

Cabinetul elegant, cu mas\ florentin\ de stejar [i draperii de plu[ ro[u, a stat gol treizile; n-ai vrut s\ crezi în acea mic\ revolu]ie ca în Caragiale [i ai r\mas înc\p\]ânat înc\m\ru]a ta de la mansard\, ap\rat contra intru[ilor de cele câteva rafturi de enciclope-dii [i dic]ionare de art\, îngr\m\dite pe m\su]\ [i pe podea. Dar, peste trei zile, cândsecretara ]i-a adus triumf\toare hârtia de numire, isc\lit\ «Dan Petrescu, adjunct al Min-istrului Culturii», n-ai mai avut încotro: te-ai mutat, oftând, în biroul de la etajul întâi undeintrase[i pân\ atunci doar de câteva ori, când erai chemat; [i ai început s\ semnezi, caîn trans\, mai întâi încrez\tor, apoi febril, primele zeci de hârtii care f\ceau dreptate înMuzeu, o dreptate dup\ care tânjeau to]i de ani de zile. Iluzionism? Scamatorie? Sem-nai o hârtie, ceva important se schimba, un om sau mai mul]i ie[eau din biroul t\u feri-ci]i. {i asta în fiecare zi. Unu, doi, trei oameni ie[eau mereu din biroul t\u ferici]i, uniiintraser\ la tine cu lacrimi în ochi [i, înainte de a pleca, te îmbr\]i[au. Parc\ pluteai. Aiaflat c\ î]i po]i numi colaboratorii direc]i, [efii de sec]ii [i de sectoare, [i i-ai numit rapid,în câteva zile, pe cei mai buni. Atunci a reap\rut furnic\tura voluptuoas\, uitat\ din tinere]e,acum din nou prezent\ în clipele de agita]ie fericit\.

Pân\ la sfâr[itul lui ianuarie, fe]ele colegilor t\i din Muzeu înfloriser\: p\reau mân-dri c\ f\cuser\ în sfâr[it dreptate, c\ aveau acum director pe savantul cu nume de dom-nitor valah. Lucrurile reintrau într-o ordine de mult uitat\.

(E[ti prea lucid ca s\ nu-]i dai seama de ce te-au ales, acum câteva luni, tocmai petine: volumele tale despre barocul transilv\nean au avut importan]a lor, dar c\r]i bunepublicaser\ [i al]ii; treceai drept un opozi]ionist t\cut [i discret, care nu scrisese nicio-

208

dat\ vreun rând despre expozi]iile omagiale, dar exista totu[i un mic grup de asemeneaoameni. De ce tocmai pe tine? Hot\râtor a fost probabil faptul c\ locuie[ti de trei gen-era]ii în aceea[i cas\ din centrul vechi al Bucure[tilor, c\ tat\l t\u a fost profesor de isto-ria artelor, c\ ai un nume frumos, Alexandru {erban, nume ce-i face pe to]i s\ viseze laun trecut nobil care n-a existat, probabil, niciodat\. Cercet\torii de la Muzeul Municipalsunt, ca pretutindeni în lume, snobi; doar snobismul lor, mai puternic decât judecata oriiubirea, te-a f\cut director – ai fi gata s-o recuno[ti cu voce tare în fa]a întregii lumi, darasta nu intereseaz\ pe nimeni. Acum e[ti pentru toat\ lumea directorul Muzeului [i nimeninu-[i mai pune întrebarea cum ai ajuns acolo.)

Tot «Bucure[tiul bine», pentru c\ exist\ [i a[a ceva, ]i-a spus dintotdeauna pe numelemic, Sandi. Niciodat\ Alexandru, Alexandru e bun doar pentru semnat studiile din revistesavante sau pentru copertele c\r]ilor tale, mereu cu o biseric\ ruinat\ în fundal. Pentruc\ a[a î]i zicea tata, pentru c\ a[a te-a strigat întreaga familie, apoi colegii de Facultate,Sandi a fost primit cu cinste [i la Muzeu. Lumea nu e un haos, e o gr\mad\ cu aparen]einforme, dar compus\ de fapt din mici nuclee, interesate, solidare pe principiul simpati-ilor secrete. Numele Sandi a coagulat în jurul lui o mic\ lume de cercet\tori [i profesori,de muzeografi [i de arti[ti, bucuro[i s\ fie primi]i în casa str\veche din Silvestru, s\ vizitezeacolo umbra lui George {erban, fosta glorie a Academiei de Belearte. La început n-ai fostdecât fiul tat\lui t\u, dar apoi, mult mai mult decât asta: i-ai luat locul în mintea ultimelorgenera]ii, pentru care Sandi {erban l-a [ters discret pe b\trânul {erban. Fiu al profesoruluimort în condi]ii obscure, dup\ ce suferise câ]iva ani de domiciliu for]at, toat\ lumea s-asim]it datoare s\ te protejeze ca un fel de r\scump\rare pentru suferin]ele p\rintelui t\u.Lumea muzeelor [i a expozi]iilor, lumea publicului de la Cinematec\, lumea studen]ilorde la Arte Plastice (în urm\ cu zece ani, te l\saser\ s\ ]ii un curs facultativ de Istoria arteiromâne[ti, te pl\teau cu ora, dar ]i l-au luat repede, speria]i de num\rul mare de audi-tori [i de limbajul neobi[nuit pentru un curs universitar) a continuat s\-]i spun\ Sandi,mimând o intimitate iluzorie («Ai citit articolul lui Sandi?», «Se pare c\ vor fi da]i afar\mai mul]i de la Muzeu, e o list\ lung\ cu Sandi în frunte», «Pentru baroc, cite[te maiîntâi c\r]ile lui Sandi, ale lui Sandi {erban, desigur»): aceste fraze au fost rostite de sutede ori în ultimii ani, de persoane necunoscute sau vag cunoscute, figuri pe care n-ai puteapune nici un nume. Dar cu to]ii sunt mândri c\ îl cunosc ori cred c\ îl cunosc pe Sandi{erban [i c\ fac parte deci din lumea cultural\, din biata elit\ bucure[tean\ aproape muri-toare de foame.

Statuia din fa]a bisericii. O fi existând în tot ora[ul vreo statuie mai nefericit\ decâtasta? La poalele unei Românii corpolente îmbr\cat\ în catrin]\ [i ]inând în mân\, falnic,un drapel de legiune roman\, soldatul r\nit expir\ teatral, ca într-o oper\ italian\. Româ-nia nici nu se uit\ la el, pu]in îi pas\ de nenorocirea individual\, ea prive[te seme] spreviitor. Spre noi? Ce imagina]ie sau, mai bine zis, cât\ lips\ de imagina]ie! Ridicolul î]i d\lacrimile, noroc c\ nimeni nu mai examineaz\ grupul insolit din gr\dini]a de la Silvestru,oamenii trec pe lâng\ el de ani [i ani f\r\ s\-l mai bage în seam\. Un singur lucru te-aînduio[at mereu la statuia din fa]a bisericii, echipamentul soldatului: r\nitul are o pu[c\str\veche [i cartu[iere, a trecut prin r\zboiul de la ‘77, a slujit [i în Marele R\zboi, în

209

toate r\zboaiele la care armata român\ a participat, serve[te [i acum la înf\]i[area sol-datului ve[nic. Salve, biet o[tean! Ai c\zut în toate r\zboaiele noastre, la fel de prostînarmat, dar ai ap\rat de distrugere biserica Silvestru [i, o dat\ cu ea, toate str\du]eledin jur. Ce s-ar fi întâmplat cu tine dac\ [i strada Silvestru ar fi fost d\râmat\? Disp\reaila fiare vechi sau în fundul unei pivni]e. Pentru art\ n-ai fi fost o pierdere ireparabil\, darce bine c\ ai sc\pat! Un soldat ca tine iese întotdeauna victorios, în curând se va facesear\, noapte, r\mâi s\ înfrun]i întunericul pân\ mâine în zori.

Te opre[ti o clip\ în dreptul por]ii [i te ui]i înc\ o dat\ la casa sc\pat\ de la dezas-tru. E b\trân\, parc\ din zi în zi mai mic\, se afund\ în p\mânt cu câ]iva milimetri în fiecarean; ai observat c\ asta se întâmpl\ cu toate casele bucure[tene f\r\ etaj, construite acumun veac: se trag înapoi, cufundate în mâlul invizibil al ora[ului; doar cine le urm\re[te cuprivire atent\ [i iubitoare observ\ dezastrul. Mai r\u ca la Vene]ia! Cine [tie ce fluviunev\zut circul\ pe dedesubt, râuri astupate în grab\ când s-a construit vechiul ora[, cine[tie ce b\l]i primejdioase [i st\tute, cu apa neagr\? Blocurile rezist\, dar casele miciîmb\trânesc pe an ce trece, scrijelindu-se [i coco[ându-se. Uite, la casa ta nimic nu maie nou – ferestrele de la strad\, dou\, cu chenarele mâncate, te privesc îngrijorate, jum\tateachenarului din stânga a c\zut complet; marchiza dinspre curte are aproape toate gea-murile hârbuite; burlanul de la col], înfundat cu frunze din anii trecu]i, ar trebui înlocuit,pentru c\, de la jum\tatea lui, pornesc râuri [i râule]e verzui ce vor cuprinde toat\ fa]ada.Zugr\vit\ din nou, în frumosul ei gri-argintiu, casa ta ar ar\ta altfel. O [tii prea bine, darde ani de zile tot amâni, n-ai avut niciodat\ bani pentru zugr\veal\, [i apoi la ce bun s\repari o cas\ oricum sortit\ d\râm\rii! Da, dar lucrurile s-au schimbat, acum…

Împingi poarta ta de lemn cu un gest automat, lemnul scâr]âie prietenos, plin debucurie re]inut\, fericit [i el c\ nu va mai fi aruncat, transformat în lemn de foc. Intri prinvechea marchiz\, p\strat\ numai pentru c\ protejeaz\ camera mare, sufrageria, de friguliernii. La stânga marchizei, singurul lucru nou din toat\ casa, cutia po[tal\ din metal argin-tiu, mare, str\lucitoare, închis\ cu lac\t. Aici ar fi trebuit s\ soseasc\ – [i câteodat\ chiarsoseau – mesajele din lumea întreag\; o deschizi de dou\ ori pe zi, cu aceea[i emo]ie deacum dou\zeci [i cinci de ani, când g\seai acolo prima scrisoare trimis\ din str\in\tate.Încrustat în metal, cu frumoase litere ronde, numele t\u, cadou al sculptorului Tomoioag\,dup\ o vizit\ f\cut\ în Silvestru, unde r\m\sese încântat de vechimea casei. Alexandru{erban, nume de domnitor, de fapt numele unor mocani de lâng\ Sibiu adus aici din întâm-plare.

Intri în sufrageria întunecoas\, luminat\ doar de fereastra ce d\ spre marchiz\.Îmbr\cat\ într-o rochie neagr\ de lân\, cald\, mulat\ pe corp, Silvia pune masa; cândscâr]âie u[a, femeia tresare brusc [i î[i duce mâna la inim\; ochii mari, negri, au în jurullor cearc\ne de întuneric [i privesc lumea cu o neîncredere uimit\.

– Doamne, ce m-ai speriat! S\ nu mai faci asta! N-am auzit u[a de la intrare…– Alt\dat\ am s\ sun.– Nu, f\r\ glum\, am tot timpul inima-n gât, nu [tiu ce-i cu mine.– Te rog s\ m\ ier]i.

210

Silvia e în doliu, de fapt amândoi sunte]i în doliu, dar la ea se vede. Pantofi negri cutoc mic, colant negru cu desen discret, rochie neagr\, benti]\ neagr\ în p\rul tuns scurtcare începe s\ înc\run]easc\. Ochii imen[i cuprind o bun\ parte din fa]a palid\. Ce binec\ [i-a pus un [or]ule] de buc\t\rie alb-roz, cu vol\na[e! O pat\ de veselie pe uniformaîntunecat\.

– V\d c\ e[ti obosit\, las\-m\ s\ te s\rut.– Sunt doar enervat\, spune Silvia ferindu-[i buzele. A fost adineaori la televizor o

porc\rie de emisiune, n-am mai suportat, am închis, îmi venea s\-l sparg.– Despre ce?– Despre alegeri, despre ce altceva! Într-o jum\tate de or\ l-au ar\tat [i pe Ra]iu vreo

zece secunde, î]i dai seama? Doar zece secunde! {i asta se cheam\ televiziune inde-pendent\. M\ întreb de ce se mai obosesc s\ fac\ ni[te alegeri aranjate dinainte.

– Mai d\-l încolo pe Ra]iu al t\u, începe s\ m\ enerveze cu papionul [i cu pronun]ialui caraghioas\. D\ tot timpul o lec]ie de englez\, vrea s\ ne arate ce înseamn\ accentulbritanic: înv\]a]i limba englez\ morm\ind. Parc\ e propria lui caricatur\.

Silvia te prive[te alarmat\:– Sper c\ glume[ti.– Pe jum\tate.– Vorbe[ti ca un…– Director. P\i asta [i sunt! Înc\ nu m-am obi[nuit cu gândul, dar poate c\ vine [i

obi[nuin]a.– Vorbe[ti ca un tovar\[ director, ca un director dinainte…– To]i directorii din lume seam\n\, indiferent de timp [i de loc. Observ pe propria

mea piele. Da’ hai s\ l\s\m subiectul. Mânc\m ceva? Sau ]i-ai [i ciugulit mica ta por]iede canar?

– Te-am a[teptat. Nu-mi place s\ m\nânc singur\.– Poate c\ ar trebui s\ te obi[nuie[ti, un director mai are [i [edin]e.– M\nânc cu tine dup\ ce vii de la [edin]\. Cât conteaz\ pentru mine mâncarea… Acum

gata, spal\-te pe mâini, în cinci minute aduc friptura.Arunci o privire în jur, ceva nu-i în regul\, parc\ a[tep]i pe cineva care n-a venit înc\

[i trece câtva timp pân\ î]i dai seama c\ nu mai vine. Oftezi, ridici din umeri, te îndrep]ispre baie.

– La ce te gândeai?Când e nelini[tit\, vocea Silviei sun\ metalic.– N-are importan]\.– Totu[i…– Nimic, la masa asta, unde mânc\m acum numai noi doi.Silvia în]elege [i fuge spre buc\t\rie; f\r\ s-o vezi, [tii c\ are lacrimi în ochi. În baie,

î]i s\pune[ti îndelung mâinile prinvindu-te în oglind\, dar nu mai e nimic de f\cut, ve]imânca amândoi în t\cere.

În urm\ doar cu câteva luni, toamna trecut\, era]i patru sau cinci în jurul mesei. Cândsoseai de la Muzeu, prânzul întârziat te a[tepta, Silvia î]i striga vesel\ s\ te speli pe mâini,

211

iar din buc\t\rie se auzea vocea cânt\toare a lui Mami. B\trâna se bucura melodios devenirea ta. G\tea atât de bine, c\ ]i se f\cea foame doar la auzul glasului ei. Mami a ]inutîn mâini toat\ casa, conducând corabia tot mai [ubrezit\ pe marea furtunoas\ a s\r\ciei;datorit\ chibzuin]ei lui Mami, casa voastr\ nu s-a scufundat, n-a]i suferit de foame, camajoritatea colegilor de la Muzeu. Silvia o iubea ca pe propria ei mam\, o mam\ adop-tiv\ mult mai adev\rat\ decât cea adev\rat\, pierdut\ [i uitat\ de mult\ vreme. Mami v-a crescut copilul, v-a crescut [i pe voi; scutindu-te de toate grijile casnice, ea ]i-a l\sattimp s\ lucrezi; e de fapt coautoarea tuturor studiilor [i c\r]ilor pe care le-ai publicat,de[i n-a]i [tiut asta decât voi doi. Toamna trecut\, când Mami s-a stins în câteva zile,nimeni nu-[i închipuia c\ peste trei luni co[marul se va sfâr[i. Dar pe Silvia nici m\carRevolu]ia n-a mai reu[it s-o scoat\ din triste]ea neagr\, pentru c\ ceva în sufletul ei s-afrânt atunci definitiv.

Peste câteva minute, sta]i al\turi t\cu]i. Fa]a de mas\ e a[ternut\ doar pe jum\tatedin suprafa]a de stejar, întins\ [i întunecat\; nu ]i-e deloc foame. De undeva, de sus, laacest moment sfânt al prânzului, Mami v\ prive[te probabil cu triste]e.

– Sorin nu m\nânc\ cu noi?– Nu.Ai întrebat inutil, doar ca s\ întrebi [i s\-]i auzi vocea; [tii prea bine c\ Sorin nu mai

d\ pe acas\ cu zilele, c\ acum mânca]i împreun\ cel mult o dat\ pe s\pt\mân\, de obi-cei duminica.

– Ai vorbit cu el?– Da, m-a sunat acum vreo or\.– {i ce spunea?– Nimic special.Trebuie s\ te apuci de mâncat, nu mai e nimic de spus; melodia domestic\ a lingurilor

afundându-se în farfuria de sup\. Silvia m\nânc\ indiferent\, cu ochii în farfurie. Dar frip-tura e cald\ [i moale, bine p\truns\, fr\gezit\ de sosul în care a z\cut câteva ore; pulpade purcel, rumenit\ deasupra cu o coaj\ aurie, sub]ire [i crocant\, poart\ semn\tura inviz-ibil\ a lui Mami, care [i-a transmis [tiin]a intact\, de data asta. Înainte de Cr\ciunul tre-cut, ceea ce ai în farfurie reprezenta, pentru majoritatea cunoscu]ilor t\i, un vis – ca [ipâinea proasp\t\, aproape cald\, greu de t\iat pentru c\ e prea pufoas\.

– Sorin nu [tie ce pierde.– Ba da, dar nu-i pas\, r\spunde Silvia.– Totu[i îi pl\cea s\ m\nânce…– Pentru el, altceva e acum important.Dup\ moartea lui Mami, b\iatul vostru s-a retras discret de la masa comun\: stu-

dent la Medicin\ în ultimul an, prins între zeci de obliga]ii reale sau inventate, a plecatde acas\. Principalul motiv se cheam\ Anca, iubita [i colega lui, cu care-[i petrece, prob-abil, cea mai mare parte a timpului. Unchiul Petri[or, v\rul lui Mami ([i, poate, iubitul eidin tinere]e – cine mai [tie?), falnic colonel pensionar, drept ca un brad, nelipsit de lamasa voastr\ în anii de lipsuri, a disp\rut [i el. Venea pesemne doar pentru Mami. Untimp, pân\ pe la Cr\ciun, a mai ap\rut din când în când, dar acum st\ retras în c\m\ru]a

212

lui din Balta Alb\ [i nu mai iese aproape deloc din cas\. Devenit\, brusc, prea mare, masade nuc din sufragerie v\ ad\poste[te acum doar pe voi, p\r\si]i unul lâng\ altul, ca doiorfani. Ar trebui s\ v\ ]ine]i de mân\. Dar gândul la Sorin nu-]i d\ pace:

– Afar\ de Anca, mai exist\ pe lumea asta ceva important pentru el?– Da, destule: începe ultima sesiune, are examenul de licen]\, îl repartizeaz\ la sta-

giatur\ cine [tie unde, toate mult mai importante decât Anca. Dar v\d c\-i inutil s\ deschi-dem a suta oar\ acela[i subiect.

Durerea ei de acum câteva clipe s-a transformat brusc în iritare, a[a cum se întâm-pl\ de obicei.

– Dar gânde[te-te [i tu, pentru Dumnezeu! E ditamai omul, mâine-poimâine e doc-tor: are [i el dreptul, la vârsta lui, s\ stea cu logodnica lui, s\ înve]e, f\r\ s\ dea socoteal\nim\nui, nu crezi?

Adop]i tonul cel mai conciliant din lume:– Ai dreptate, o s\ aib\ în curând dou\zeci [i patru de ani, e om mare. Îl cunosc de

ajuns ca s\ [tiu c\ acolo, acas\ la Anca, în primul rând înva]\, nu face altceva; dar m\sup\r\ stilul \sta – dispari]ie f\r\ urm\ [i f\r\ s\ lase o vorb\.

– Mai bine adu-]i aminte cum erai tu la vârsta lui, cum eram noi. Î]i p\sa chiar a[ade tare de p\rin]ii t\i?

– Mai mult decât lui, în orice caz. Dar nu ne compar\m. E un copil f\cut la studen]ie,de-aia e atât de studios [i de r\zb\t\tor. Nu prea seam\n\ cu noi. Tu ce crezi?

– Cred c\ nu l-ai iubit niciodat\ prea tare [i c\, în ultimul timp îl iube[ti [i mai pu]in.Rivalitate masculin\, ai auzit de asta? Îl invidiezi f\r\ s\-]i dai seama.

– Eu? S\-l invidiez? {i mai ales în ultimul timp, cum spui tu? N-am de ce, e viitorulmedic de tip nou.

– Ce-]i spuneam eu! Doar ironie [i dispre]. M-am s\turat.Ve[nicul subiect de ceart\: acum a r\mas singurul, a[a c\ îl exploata]i amândoi cât

pute]i de tare. O fi crezând sincer c\ nu-l iube[ti pe Sorin? Ori spune a[a, doar ca s\ teenerveze? Bineîn]eles c\ nu-i adev\rat, Sorin o [tie foarte bine, exist\ între tine [i el oîn]elegere care scap\ celorlal]i, dar cum s\-i explici asta Silviei când e pornit\?

– Parc\ n-ar fi copilul t\u, parc\ ar fi al altuia!Silvia [i-a recâ[tigat energia, vorbe[te clar [i puternic, mama care-[i ap\r\ puiul. M\car

i-au trecut gândurile negre! L\sându-[i friptura pe jum\tate în farfurie, sup\rat\ î]i maiarunc\ o privire iute [i se scoal\ de la mas\, cu o mi[care nea[teptat de tinereasc\.

– M\ duc s\ pun de cafea.«Copilul meu, copilul nostru… Sun\ frumos, dar e mai degrab\ copilul întâmpl\rii. Ai

uitat ce nenoroci]i am fost când ai r\mas îns\rcinat\ la doar câteva luni dup\ c\s\torie?Am fi f\cut orice ca s\ sc\p\m de n\past\, dar nu se putea, faimosul decret de interz-icere a avorturilor abia ap\ruse, medicii erau îngrozi]i, a[a c\ Sorin a trebuit s\ vin\ pelume. Ce bine c\ s-a întâmplat a[a [i ce bine c-ai uitat!»

Te duci dup\ ea în buc\t\rie; aici î[i consum\ enervarea în gesturile din jurul ibricu-lui de cafea. Ca [i tine, Silvia pare pierdut\ aici: e prea mic\ pentru buc\t\ria mare [i

213

veche, plin\ cu dulapuri scrijelite, cu masa scobit\ de vreme [i înfundat\ în podea. Cuprinzidup\ umeri trupul zgribulit:

– Iart\-m\, spun prostii. Pentru c\ am r\mas numai noi doi. {tiu c\ lui Sorin îi e maibine acolo, în viitoarea lui cas\. Îl admir, [tie ce vrea, de[i eu n-am nici un merit. Nu dela mine a înv\]at s\ se descurce.

– Nici de la mine.Vorbe, vorbe… Ai tot interesul s\ n-o la[i pe Silvia sup\rat\, pentru c\ ce-i mai greu

abia începe.– F\-mi cafeaua tare [i f\r\ zah\r, te rog, plec imediat.– Da’ de abia ai venit!– Trebuie s\ m\ întorc la Muzeu, am pu]in\ treab\, cel mult o or\.– Nu po]i s\ dai un telefon [i s\ te scuzi c\…?– Nu pot. F\r\ mine, vin to]i degeaba.– Cum vrei. Dar ai s\ pierzi dezbaterea cu Câmpeanu, începe peste o jum\tate de

or\.– Nu-i nimic, mi-o poveste[ti tu.Înghi]i cafeaua fierbinte, î]i frigi limba, te treze[ti din nou în strad\, unde respiri adânc.

Statuia e înv\luit\ în cea]\ [i fum de gunoaie arse. Seara a înaintat pe nesim]ite, str\zilesunt pustii; e clipa când oamenii de zi s-au retras obosi]i în case, iar cei de noapte înc\n-au ie[it. Între dou\ lumi, între dou\ nop]i, o iei pe drumul obi[nuit spre Pia]a Rosetti.Traseul str\zilor încânt\toare, unde nici o cas\ nu seam\n\ cu celelalte [i toate seam\n\între ele prin aerul lor misterios, începe s\ defileze calm în sensul invers celui de acumo or\. Pe m\sur\ ce te dep\rtezi de cas\, gr\be[ti pasul; ]i-e fric\ s\ nu fi întârziat la oîntâlnire pe care n-ai fixat-o, dar pe care o por]i în suflet înc\ de diminea]\, din clipa încare ai deschis ochii la sunetul de[tept\torului. Gândul nem\rturisit te trezise cu câtevasecunde înaintea soneriei.

Totu[i, te gr\be[ti prea tare. Acolo, în Pia]a Universit\]ii, timpul e anulat, oamenii vorsta ore în [ir cântând [i strigând. Acolo nu exist\ ore fixe. În cur]ile din dreapta [i dinstânga, atât de cunoscute, vor izbucni curând primii trandafiri, chiar mâine sau poimâine,poate.

– De ce nu te ui]i, domnule, pe unde umblii?– Scuza]i-m\, nu v-am v\zut.– A, dumneata erai, domnule Sandi, îmi pare r\u, sunt [i eu obosit\.– Eu sunt de vin\, nu mai v\d bine, mii de scuze… Ce mai face domnul Alexandres-

cu?– Cum îl [ti]i… are zile mai bune, zile mai rele, azi a avut o zi rea.– Transmite]i, v\ rog, ur\ri de s\n\tate din partea mea.Biata b\trân\ se dep\rteaz\ [chiop\tând, î]i continui drumul: nu mai e mult, în cinci

minute ajungi la Rosetti, centrul ora[ului [i centrul lumii tale. Ani de zile, Pia]a Rosetti areprezentat ]inta expedi]iei de sear\; iarna, ie[eai din cas\ o dat\ cu întunericul. Scopulexpedi]iei – s\ g\se[ti ceva de mâncare, un pachet de unt, niscavai mezeluri, o bucat\de brânz\ în zilele norocoase, când întâmplarea oarb\ intra în joc [i de partea ta. Cronome-

214

trai cu aten]ie ie[irea: trebuia s\ fii cu o jum\tate de or\ înaintea închiderii, când maha-lagiii obi[nui]i ai cozilor î[i pierdeau r\bdarea dup\ o zi întreag\ de a[teptare, iar camione-ta salvatoare mai putea sosi pe nea[teptate. Atunci se forma o coad\ gr\bit\, fericit\,oamenilor nu le venea s\ cread\ [i în cel mult o or\ totul se termina. O dat\ din zece, odat\ din cincisprezece – victoria! Te întorceai acas\ voios, cu pas de înving\tor, pe str\zileredevenite pustii. Vizita la cele [apte-opt magazine din jurul Pie]ei Rosetti ]i-a ritmat aniîntregi existen]a. Orice ai fi adus, Mami, îmbujorat\ [i fericit\, te s\ruta pe amândoi obra-jii; un pachet de unt ori de mezeluri dobândit de un doctor în istoria artei! Un pachet cuatât mai pre]ios.

La apropierea de pia]\, aceea[i emo]ie pe care n-o po]i controla. Vuietul ei se audede departe; faci ultimii pa[i pe str\du]ele cufundate în lini[tea de provincie (Armeneasc\,Italian\, Speran]ei) pentru a intra în vâltoarea marelui ora[. Marele ora[ începe peste câ]ivapa[i, la col], mul]imea nev\zut\ fo[ne[te deja, ca apa la dig. Tragi aer în piept [i te la[ipurtat de val.

– S\ tr\iasc\ domnul director!Individul a ap\rut pe nea[teptate, ie[it ca din p\mânt, [i rânje[te cu p\l\ria neagr\

în mân\.– Salut! Ce mai face]i?– Nu a[a de bine ca dumneavoastr\, continu\ lipicios semi-necunoscutul. V\ v\d tân\r

[i plin de succese.– Vi se pare din cauza întunericului.– Eu v\d bine [i pe-ntuneric, domnule director, [i m\ bucur de ce v\d.– E[ti dumneata prea amabil.– Da’ de unde! V\ urez în continuare noi realiz\ri. S\ ne tr\i]i!O nou\ fâlfâire amical\ a p\l\riei, p\l\ria r\mâne în urm\. Cine o fi fost? }i-l aminte[ti

prin birourile comitetelor de partid, în prezidiile [edin]elor de analiz\; [i atunci zâmbea,dar triumf\tor [i amenin]\tor. Acum zâmbetul i s-a l\]it, e masca pe care n-o mai scoate.Totu[i, ce repede [i cât de firesc a înv\]at s\ ]i se adreseze cu «domnule»!

«O fi b\nuind unde m\ duc? Absurd! Sunt înc\ prea departe de Universitate. Sau,cine [tie, m-o fi v\zut acolo zilele trecute.»

Din fund, se aude vuietul Pie]ei Universit\]ii, ca o cascad\ al c\rei urlet ajunge la tinecu mult înainte de a o z\ri. Pia]a Universit\]ii s-a rev\rsat dincolo de matc\, [uvoaieleajung pân\ pe Italian\, Vasile Lasc\r, pe str\zile de obicei întunecate [i de[arte; fluviuluman dep\rtat se r\sfir\ aici sub forma unor râuri [i pâraie, în care intri f\r\ s\ vrei. Teciocne[ti cu tineri care poart\ stegule]e tricolore g\urite la mijloc; au prinse în piept micifotografii ale Regelui, sunt în tricouri [i c\m\[i ca în plin\ var\. Nimeni nu se gr\be[te,to]i par preg\ti]i pentru o chermez\ ce va dura noaptea întreag\. Instalat pe nea[teptateîn Pia]\ acum vreo zece zile, spectacolul a continuat tot; acum, atinge paroxismul spremiezul nop]ii, când publicul va cânta la unison acela[i refren despre golani, sclavie, lib-ertate [i moarte.

În fund, cl\direa cenu[ie a Universit\]ii, p\tat\ de steaguri [i de lozinci, ornat\ cuportretul lui Eminescu, e decorul unic al piesei jucate în Pia]\. Centrul cazanului fierbe.

215

Gândul pe care l-ai ]inut ascuns de diminea]\ devine acut, ca o durere de inim\ ap\rut\brusc; nu mai are în el nimic pl\cut.

De data asta unde-o fi? În care grup s-o fi ascuns? Pia]a e de-acum plin\ de lume,de[i momentul delirului e înc\ departe. Pe paji[tea din fa]a Teatrului Na]ional, acolo undes-au ridicat corturile pentru grevi[tii foamei, ]ig\nu[ii vând ciocolat\ [i coca-cola. S-austrâns aici mai ales b\rba]i între dou\ vârste, ca tine; mai bine ar fi s-o porne[ti încet, lapas, f\r\ s\ cobori prea adânc în Pia]\, [i s\ te ui]i atent la valurile umane care se despart[i se unesc la nesfâr[it.

În balconul din col]ul Universit\]ii vorbe[te acum un b\rbos îndesat; las\ între cuvintepauze lungi, ca [i cum ar vrea ca mesajul lui s\ str\bat\ cât mai departe, dincolo de mar-ginile Pie]ei, în tot ora[ul. Se opre[te brusc, se înclin\ în fa]a mul]imii [i p\r\se[te bal-conul; lumea aplaud\, nu prea tare, dar cu convingere, poate chiar cu bucuria de a auziadev\ruri la care se gândise mult\ vreme, dar pe care nimeni nu îndr\znea s\ le rosteasc\în public. E o mic\ pauz\; ajungi, la pas, pân\ dincolo de strada Bati[tei, dar nu g\se[tice cau]i.

– Sandi, iubitule, ce faci tocmai tu aici?Din stânga, o voce groas\, vesel\, mirosind a vin; te întorci [i te ciocne[ti de Nicu

(Nicu [i mai cum?), un fost coleg de liceu, gras [i transpirat.– Exact ce faci [i tu.– Bravo ]ie, bravo nou\, bravo la to]i. Cine ar fi zis acum un an c-o s\ ne vedem toc-

mai aici în Pia]\, ca doi revolu]ionari de profesie? D\-mi voie s\ te pup!}oc-]oc, damf mai tare de vin, dar nu nepl\cut, un vin alb-t\mâios.– Ce-am auzit? E[ti directorul Muzeului?– Ai auzit bine.– Ia te uite, [i director, [i de-ai no[tri. Nici nu-]i închipui cât m\ bucur. Doamne, nici

nu-mi vine s\ cred, mereu am impresia s\ visez. Uite, [i întâlnirea cu tine e un vis.– Nici mie nu-mi s\ cred, câteodat\ m\ ciupesc, s\ v\d dac\ n-am halucina]ii.La ultima întâlnire cu colegii de liceu, acum câ]iva ani, înghesui]i într-un restaurant

din centru, sufocat de fumul de ]igar\, fusese vorba, în [oapt\, [i despre Nicu, absent;aflase[i atunci c\ încercase s\ fug\ în str\in\tate, s\ treac\ frontiera sârbeasc\; îl prins-eser\, era arestat. Acum, în blugi [i c\ma[\ în carouri, a întinerit, a dat jos cel pu]in zecekilograme.

– Cine [tie, continu\ Nicu, dac\ cercetezi bine, mai g\se[ti pe-aici câ]iva directori.Apropo, [tii c\ m-am l\sat de inginerie? M-am apucat de ziaristic\.

– Felicit\ri. {i merge?– N-ai s\ crezi – mai bine decât speram. Nu vrei s\ treci pe la revist\ într-o zi? St\m

de vorb\, c\ avem despre ce, poate m\ aju]i [i cu o colaborare, c\ e[ti om de condei…S\ [tii c\ pl\tim bine, vorbesc serios! Toat\ diminea]a sunt acolo, câteodat\ [i dup\-masa.

Nicu î]i strecoar\ în mân\ un cartona[ de vizit\ [i dispare în mul]ime cu gesturi largide bucurie. A scos cartona[ul dintr-un teanc; are probabil preg\tite câteva zeci, pentruorice eventualitate, [i le distribuie zilnic în cele patru vânturi.

216

Traversezi încet bulevardul. «Iar o zon\ de b\trânei, ca mine, iar femei trecute depatruzeci, cu lacrimi în ochi. Trebuie s\ caut mai departe, prin dreptul restaurantuluiDun\rea, dar acolo e puhoi.»

În balcon, o fat\ cu bluz\ alb\ vorbe[te r\stit, îngro[ându-[i vocea; nu în]elegi preabine ce spune, megafoanele î[i amestec\ vuietul. Pe nea[teptate, ca la un semnal, Pia]aîncepe s\ cânte «imnul golanilor», to]i [tiu cuvintele pe dinafar\ [i le cânt\ hot\rât, ca[i cum ar intona un imn religios. Pia]a a devenit o singur\ fiin]\. Nimeni nu seam\n\ maimult cu un om care cânt\ decât alt om care cânt\. Trebuie s\ a[tep]i câteva minute pen-tru ca melodia s\ înceteze [i s\-]i continui c\utarea. Refrenul e reluat o dat\, [i înc\ odat\.

De când ma[inile [i autobuzele nu mai circul\ pe aici, bulevardul pare de dou\ orimai lung. Spa]iu imens, doar pe jum\tate ocupat. Tinerii sunt a[eza]i pe caldarâm. Teplimbi încet pe marginea trotuarului, te ridici pe vârfuri, m\turi cu privirea marea de trupuri– încet, încet, f\r\ grab\; nu trebuie s\ te amesteci cu ei, dac\ ai intrat în mul]ime e[tipierdut, te r\t\ce[ti, nu mai vezi decât la doi pa[i [i po]i trece pe lâng\ cineva f\r\ s\-lobservi.

«Poate c\ în seara asta nici n-a venit. Poate a renun]at, pur [i simplu, iar eu cautacul în carul cu fân.» Ceva î]i spune îns\ c\ e aici, la doar câ]iva metri dep\rtare, c\ avenit [i în seara asta, a[a cum a venit în fiecare zi de o s\pt\mân\ încoace. O fi sub bal-con, ca s\ aud\ mai bine ce se spune, o fi printre sutele de tineri care stau gr\mad\ lâng\tribuna improvizat\. Te dep\rtezi de restaurantul Dun\rea, mergi pân\ la col]: numai fig-uri necunoscute se profileaz\ pe pere]ii de sticl\ ai blocului. O dat\, de dou\ ori, pe aicisigur nu e! Lâng\ zidul de piatr\ al Universit\]ii, sim]i un nod în gât; apare cu preciziematematic\ ori de câte ori treci pe aici, de la Cr\ciun încoace. L-ai sim]it prima oar\ înnoaptea de 21 decembrie [i de atunci n-a mai disp\rut; te-ai obi[nuit cu el, e ca o boal\u[oar\.

(În noaptea de la Inter, când pia]a era deja cuprins\ de mul]imea înfuriat\, ai stat aicicâteva ore, lipit de zidurile de la Dun\rea [i de la Pescarul. «Mai stau cinci minute [i plec»,]i-ai spus la un moment dat, când te-a prins frica. Î]i fusese fric\ tot timpul, de când aiplecat de acas\ f\r\ s\-i spui nimic Silviei, pe furi[, [i dup\ ce te-ai asigurat c\ Sorin st\în camera lui [i ascult\ radioul. Ai venit pân\ aici pe drumul cunoscut, pe drumulcump\r\turilor din Pia]a Rosetti la c\derea nop]ii, [i ai trecut u[or de cordonul de mili]ienicare opreau ma[inile. Când primele trasoare au început s\ br\zdeze cerul dinspre hotelulIntercontinental, te-ai tras înapoi, cu un grup de oameni între dou\ vârste, în ochii c\rorase aprinsese groaza. I-ai întov\r\[it pân\ la col], ]i-a fost ru[ine, te-ai întors înapoi, pia]avuia, tinerii începuser\ s\ urle; n-ai ajuns chiar pân\ în fa]\, la Sala Dalles, acolo undecamioanele [i blindatele barau drumul, iar mul]imea [i scutierii st\teau fa]\-n fa]\.

Într-un târziu au r\p\it [i focuri adev\rate de arm\; pe sus, zburau înc\ trasoare, darjos, în întuneric, solda]ii începuser\ s\ trag\. La intrarea în restaurantul Pescarul, închis[i cufundat în întuneric, ai v\zut un vl\jgan înjurând, stropit de sânge: glon]ul îl lovise înum\r, din câte ]i-ai dat seama, dar poate c\ era r\nit mult mai grav, pentru c\ s-a cl\tinat[i a c\zut. }i s-au împ\ienjenit ochii. Într-o frac]iune de secund\ ai priceput c\ toat\ pia]a

217

e înconjurat\, c\ ai sc\pat adineauri ultimul moment în care mai puteai fugi; urma s\ fi]iuci[i acolo, fiindc\ de acum solda]ii vor trage din plin.

Te-ai strecurat înnebunit pe lâng\ zidul restaurantului pân\ la Arhitectur\. O clip\, aiavut senza]ia c\ e[ti chiar pus la zid, c\ nu mai ai sc\pare, dar cei doi mili]ieni care tefixaser\ amenin]\tori s-au întors cu spatele, pentru c\ la Dalles se tr\gea din nou. Dintr-un salt, ai ajuns la mijlocul str\zii Edgar Quinet, nu te mai uitai înapoi, te a[teptai doars\ auzi, din clip\-n clip\, pârâitura de acum familiar\ îndreptat\ spre tine. Dar n-ai auzitnimic. Aproape de Academiei, strada era blocat\ de alt cordon militar; te-ai strecurat într-un grup mic de oameni ceva mai calmi, erau cinci sau [ase (ce-or fi fost? securi[ti încivil?) [i ai pornit-o cu ei, în pas lent, spre Cercul Militar. Inima î]i sp\rgea pieptul, î]ispuneai c\ doar mersul f\r\ grab\, ca la plimbare, te mai poate salva. Cum de-ai trecut[i de cordonul de lâng\ Cap[a? Nici azi nu [tii, micul grup a luat-o spre Palat, tu te-aif\cut una cu zidul, în întuneric. Pe Calea Victoriei, un alt cordon, din nou încol]it; norocc\ acum erau ceva mai mul]i oameni, a[a c\ te-ai prelins pe lâng\ Telefoane, în jos, f\r\s\ te opreasc\ cineva. Î]i vârâse[i capul între umeri, cu aer preocupat, doar-doar s\ nuie[i în eviden]\, s\ fii la fel ca ceilal]i, un biet om nimerit din gre[eal\ pe frontul de lupt\.Ai luat-o la fug\ abia când mul]imea s-a r\rit [i când ai început s\ cobori str\zile în pant\.Mar[ for]at, nu te mai vedea nimeni; pe m\sur\ ce te apropiai de Ci[migiu, înte]eai pasul.În urechi î]i r\m\sese sunetul împu[c\turilor, îl auzeai clar, cine [tie, poate c\ începuses\ se trag\ din nou. În tot corpul, din cre[tet pân\-n t\lpi, o unic\ dorin]\, dureroas\: s\ajungi cât mai departe de Universitate, la cinci ori la zece kilometri, oriunde, dar în afaracursei de [oareci în care intrase[i de bun\ voie [i din care nu mai puteai ie[i.

Te-ai întors acas\ târziu, pe cel mai ocolit drum. Nici nu mai [tiai cât era ceasul (cad-ran întunecat [i mut), î]i st\tuse probabil de emo]ie. Ai t\iat scurt, cu mâna, primul valde întreb\ri al Silviei [i te-ai pr\bu[it îmbr\cat în pat. Din camera lui Sorin se auzea radioultransmi]ând [tiri neclare, rostite cu voce alarmat\: era Europa Liber\ ori BBC, dar sfâ[iereadin pieptul t\u se transmisese crainicilor, ale c\ror voci – devenite familiare de-a lungulanilor – erau acum alterate de groaz\. Ai adormit un somn de plumb vreo zece minute,sau poate ai le[inat. Te-a trezit acela[i aparat cu tranzistori din camera al\turat\, caretransmitea continuu [i pe care Sorin l-a pus deodat\ mai tare, ca [i cum nu i-ar fi venits\ cread\ ce auzea. Nu mai ]ii minte ce-ai f\cut pân\ diminea]\.)

Aici, sub balconul din Pia]\, vocile tânguitoare ce intoneaz\ imnul se aud mai pu]instridente: ecoul megafoanelor r\zbate pân\ departe. Ca s\ dai un ocol complet, ar trebuis-o iei încet spre Palatul {u]u, s\ traversezi întret\ierea celor dou\ bulevarde, s\ treci pela Col]ea [i s\ ajungi din nou pe paji[tea din fa]a Teatrului. }i-ai revenit complet, gata, înPia]\ nu mai trage nimeni, în Pia]\ e acum chermez\. La drum!

Vocile t\r\g\nate, dup\ ce au reluat a treia oar\ refrenul, tac, pe rând, mare ce selini[te[te pe nea[teptate. R\mâne vuietul de fond al Pie]ii, rumoarea indistinct\ a miilorde glasuri din care se ridic\ pe nea[teptate câte un hohot de râs sau câte un strig\t. Vocile]ig\nu[ilor vânz\tori ambulan]i se aud, [i ele cânt\toare, în ton minor fa]\ de corul put-ernic, de slavi, care se jeluise pân\ acum. În dreptul Spitalului Col]ea [i în fa]a Teatrului– tot mai mul]i gur\-casc\, oameni care au venit s\ asiste la spectacol.

218

Seara a trecut în noapte. Te cuprinde o descurajare adânc\, oboseala picioarelor setransmite sufletului. Nu-]i mai r\mâne decât s\ iei pia]a în piept, traversând-o pe la mijloc,[i s\ vezi dac\ nu cumva lâng\ troi]a din centru vei avea mai mult noroc.

Cobori cu grij\ spre mijlocul cazanului care clocote[te. Te izbe[te mai întâi c\ldurasufocant\ a mul]imii: brusc, mirosul de tutun ieftin [i un alt miros, pe care nu vrei s\-lrecuno[ti – duhoare de corpuri înc\lzite [i nesp\late – te înv\luie din toate p\r]ile. Ce s\faci, acum e aproape var\… În jur, masa compact\ de tineri, polipi ale aceleia[i fiin]e imense:grupuri de adolescen]i discutând cu voce tare, fete înl\n]uite de b\ie]i care le strângmijlocul cu mân\ indiferent\, în timp ce trag cu sete din ]igara Carpa]i, b\rba]i de treize-ci de ani cu priviri întunecate, gospodine între dou\ vârste cu sclipiri de nebunie în ochi.Lâng\ troi]\, departe de felinarele trotuarelor, întunericul e compact; te strecori printreumbre, printre siluete ce cap\t\ form\ doar atunci când ]igara aprins\ le lumineaz\ fa]a,o frac]iune de secund\. Umbrele strânse unele într-altele vorbesc între ele f\r\ s\ ridicevocea. E[ti în centrul Pie]ei, care este acum [i al Bucure[tilor, al ]\rii [i al universului t\u.Te mi[ti greu, parc\ dansând; n-ai sabie ca s\ dai în l\turi trupurile ce se aga]\ de tine,le îndep\rtezi cu mi[carea blând\ a bra]ului, cu «m\ ierta]i» sau «permite]i». Panic\. Câte-va secunde crezi c\ te vei sufoca pân\ s\ ie[i de aici, înotând printre trupuri, str\b\tândmul]imea îndesat\ pân\ la mal. Aproape ai ajuns; un hohot cristalin de râs în spate –întoarcere rapid\, ]i s-a p\rut c\… Nu, e altcineva.

În balcon s-a instalat silueta vag cunoscut\ a unui poet înalt. Nu-i vezi bine fa]a darparc\ l-ai mai z\rit undeva, poate la televizor – s-au perindat pe acolo, în ultimele luni,atâtea fe]e necunoscute, figuri ce se amestec\ între ele. Poetul recit\. E cineva de-acumcelebru, pentru c\ ultimele versuri sunt reluate în cor de un grup aflat în preajma ta.

Ar fi fost mai bine s\ fi stat într-un singur loc [i s\ a[tep]i: mul]imea se mi[c\ încet,dar se mi[c\, grupurile î[i schimb\ locul, se ciocnesc [i se despart; cu pu]in noroc, arfi trecut prin fa]a ta. La gradul de oboseal\ [i de lehamite de-acuma, nici nu-]i mai r\mânealt\ solu]ie; te a[ezi pe marginea fântânii arteziene secate, exact în clipa când corul Pie]eiintoneaz\ din nou «imnul golanilor». Pauz\.

(Când ai v\zut-o, de fapt, prima oar\? Acum o s\pt\mân\. A venit aici în fiecare zi,afar\ de vineri, când a trebuit s\-[i duc\ b\ie]elul cine [tie unde. Pentru c\ are un b\ie]el.Acum o s\pt\mân\, ai vorbit pentru prima oar\ cuiva în Pia]\, de[i aici toat\ lumeavorbe[te cu toat\ lumea, ca [i cum s-ar cunoa[te dintotdeauna. St\tea lâng\ tine, ]ineade mân\ un copil [i privirile vi s-au întâlnit. Formulele de ceremonie au disp\rut de multîn jurul Pie]ei Universit\]ii. A]i început s\ vorbi]i ca [i cum v\ cuno[tea]i deja, doar cuto]ii era]i «golani», nu-i a[a? Te-ai adresat mai pu]in fetei din fa]a ta, cât ochilor ei ciuda]i,albastru-închis, safire sc\p\rând sub casca de p\r castaniu, în dezordine. {i de atunci v-a]i v\zut în fiecare zi. Din întâmplare? A[a s-ar p\rea, de[i niciodat\ doar din întâmplare.)

În balcon vorbe[te acum un necunoscut cu barb\ blond\, înalt [i solid, corp de glad-iator roman. Se cam bâlbâie, dar îl sprijin\ aplauze [i urale; în spatele oratorului, stu-dentul de[irat, organizator al spectacolului, d\ tonul aplauzelor, apoi se adreseaz\ mul]imiicu voce înalt\, criticând-o, parc\, pentru lips\ de entuziasm. Toate astea ]i se par cunos-cute. Î]i vine în minte cenaclul Flac\ra, cu uralele lui [i cu tot tacâmul: s\racii, dac\ nu

219

[tiu altceva, fac [i ei ce-au înv\]at! … La drept vorbind, câte feluri de a-]i exprima entuzi-asmul exist\? Foarte pu]ine, chiar dac\ entuziasmul este trucat.

Cenaclul Flac\ra… Fapte petrecute parc\ în urm\ cu un secol, în alt\ existen]\. Cândap\reau toate astea la televizor? De mult, foarte de mult, când tr\iai o alt\ via]\, cu mul]iani în urm\.

Alt discurs, o nou\ strof\ cântat\, refrenul reluat în cor. Pe m\sur\ ce întunericul seface mai adânc, mul]imea din Pia]\ cre[te. {ansele de a întâlni pe cineva scad cu fiecareminut, cu fiecare nou venit pe aceast\ uria[\ scen\. Deja distingi cu greu fetele de b\ie]i,figurile tinere de alte figuri tinere, siluetele îmbr\cate în aceia[i blugi decolora]i, cu ace-lea[i sandale [i acelea[i tricouri. De ce te-ai a[ezat tocmai aici? Pentru c\ aici v-a]i întâl-nit prima oar\, î]i dai seama abia acum. Timpul consacrat Pie]ei din seara asta s-a scursde mult, dar tot nu-]i vine s\ te ridici [i s-o porne[ti spre cas\; e oboseala, e greutateade a te ridica, e [i gustul înfrângerii care-]i r\mâne în suflet. Te va înso]i pân\ mâinediminea]\.

– A]i venit de mult?Ochii de culoarea safirului te privesc de sus, cu un fel de curiozitate miloas\. De unde-

o fi r\s\rit? A venit prin spate, dinspre Arhitectur\ – [i tu care te uitai doar în fa]\, lamul]imea de sub balcon.

– Nu prea de mult. Adic\… totu[i… de aproape o or\. Îmi pierdusem speran]a.– Ce speran]\?– C\ o s\ te întâlnesc.– De asta a]i venit? Nu pentru miting?Te ridici cam anevoie în picioare; fata zâmbe[te. A avut, probabil, o zi obositoare, dar

zâmbetul [terge tot, într-o clip\.– Sigur c\ [i pentru miting, m\ intereseaz\ ce se petrece aici, dar, de la un timp –

cum s\-]i spun? – povestea asta a început s\ m\ cam plictiseasc\: mereu acelea[i cân-tece, mereu acelea[i discursuri… Nu vi se pare? Dac\ nu m-a[ fi gândit c\, poate, ap\re]idin nou aici, în seara asta a[ fi renun]at.

– Da? În]eleg…– Dumneavoastr\ de ce veni]i?– Azi am avut un motiv special: s\-l v\d pe Mihai, [tiam c-o s\ vorbeasc\.– Mihai? Care Mihai?– Mihai Stângaciu, actorul de la Na]ional. Nu l-a]i auzit? Adineaori a terminat.– De ce tocmai pe el?– Pentru c\ e so]ul meu.Deci asta era!… Te ui]i în jur, pia]a e plin\ de gunoaie, de hârtii [i de cartoane arun-

cate aiurea. O mizerie dezgust\toare.– Nu [tiam… nu [tiam c\ sunte]i c\s\torit\.– Sunt… am fost. E fostul meu so], bineîn]eles. A vorbit cam prea teatral, cu cuvinte

mari, a ]inut un discurs, cel pu]in a[a mi s-a p\rut mie. Ca to]i cei care se perind\ peaici, pe la tribun\, parc\ vorbesc pe scen\, nu într-o pia]\. Mihai a vorbit la fel, dar el celpu]in e actor.

220

– Pia]a asta seam\n\ pân\ la urm\ cu o scen\.– Dac\ vre]i… în fine, m-a cam deziluzionat. Dar de când s-a deschis Pia]a Univer-

sit\]ii, Mihai parc\ a ren\scut: î[i petrece aici tot timpul, azi a vorbit a treia oar\ din bal-con, cred c\-i face o pl\cere nebun\. S\racul, vizavi, la Na]ional, nu prea are parte deroluri…

– Mihai Stângaciu? Eu nu prea cunosc actorii, de Mihai Stângaciu cred c\ n-am auzit.Sigur, \sta nu-i un argument, dac\-i un actor foarte tân\r nici n-aveam cum…

– Fi]i lini[tit, nu-l putea]i cunoa[te! N-a jucat pân\ acum în ceva mai ca lumea, de[ie de cinci ani la Na]ional. Îi pare r\u c\ nu s-a dus la Boto[ani, unde-l repartizaser\ dup\absolvire. Peste câteva luni, face treizeci [i cinci, cam prea mult pentru o tân\r\ sper-an]\… Asta a fost [i asta a r\mas.

– Cunoa[te]i a[a de bine via]a de actor?– Mai bine decât a[ fi vrut. Dac\ nu m\ m\ritam… cu un actor, dac\ dup\ aia n-ar fi

trebuit s\ lucrez, probabil c\ ajungeam [i eu actri]\. Mai bun\ decât multe, v\ asigur!– De unde [ti]i?– Fac tot timpul compara]ii – cu Mihai [i cu prietenii lui. {i îmi dau seama. Crede]i

c\ m\ laud? Nici gând! Acum i-am v\zut din nou pe ace[ti actora[i, de când cu Pia]aUniversit\]ii. {i mi-am dat seama ce-i cu ei. Pe Mihai îl [tiam, de[i nu-l mai v\zusem deluni de zile.

– Nu vorbi]i la telefon?– N-are telefon acas\, a[a c\ vorbim doar când m\ sun\ el. I se întâmpl\ destul de

rar, s\ [ti]i, trece [i câte o jum\tate de an f\r\ nici un semn… Dar m-am obi[nuit.– Ciudat.– Lumea e mai ciudat\ decât v\ închipui]i. Acum, c\ Mihai [i-a f\cut num\rul, eu

plec…– Merg cu dumneavoastr\.– Nu cred c\ merit\ s\ mai st\m, discursurile s-au terminat, or s\ mai fie doar corurile

[i gata. S\ mai st\m pu]in, pân\ se termin\ cântecul \sta… V\ rog…Ochii fetei [i-au schimbat culoarea în lumina becului de neon: sunt albastru-str\luci-

tor. Fata cânt\ [i ea plin\ de convingere, intoneaz\ just, cu voce vibrant\, ca [i cum arfi f\cut în tinere]e canto. («În tinere]e… Ce înseamn\ asta pentru ea? Când cânt\, seam\n\cu un copil; trebuie s\ aib\ vreo 25 ori 26 de ani, cel mult, de[i b\ie]elul ei e m\ri[or.Oare câ]i ani avea când s-a m\ritat? Destul de misterioas\ fiin]\, mi-e cam fric\, n-a[vrea s\-i descop\r secretele; s\ nu fie prea sordide. Ar fi mai bine s-o pornesc chiar acumspre cas\, s-o las aici cu Mihai al ei, sub un pretext oarecare – un telefon pe care-l a[tept,un telefon pe care trebuie s\-l dau. Acum ar fi momentul, cât înc\ se cânt\, cât înc\ eprins\ în joc…»)

Corul înceteaz\ t\r\g\nat, r\mâne doar rumoarea de fond care nu se potole[te aiciniciodat\. Întreb\tori, ochii alba[tri se uit\ acum spre tine.

– Mai ave]i ceva de f\cut?– Eu? Nu. Presupun c\-l a[tepta]i acum pe Mihai, a[a c\ eu am s\ plec.– De ce s\-l a[tept?

221

– Nu [tiu… Ca s\ sta]i de vorb\. N-a]i venit împreun\?– Da de unde? N-are el nevoie de compania mea, îl a[teapt\ ga[ca lui de b\ie]i veseli,

merg sigur la o bere.– Chiar a[a?– Bineîn]eles, haide]i s\ facem câ]iva pa[i. Am amor]it în locul \sta. Duce]i-m\ m\car

pân\ la troleibuz, s\ zicem c\ spectacolul s-a terminat.– Mai degrab\ liturghia. Ite missa est.– Ce-a]i spus?– Nimic, o glum\ proast\. S\ mergem.Strada Edgar Quinet, Universitatea, zidurile ei pline de amintiri recente, întunericul,

ca un culoar pân\ la cap\tul str\zii. Pe lâng\ voi trec zeci de tineri care se îndreapt\ sprePia]\, al]ii pleac\, balet uria[ de fete [i b\ie]i degaja]i în gesturi [i în voci. Toate feteleseam\n\ cu cea de lâng\ tine: svelte, în blugi vechi, strân[i pe corp, cu formele bine sub-liniate în aceast\ uniform\ a libert\]ii.

– Cum v\ cheam\?– Cornelia… Cora. Cora Stângaciu, mi-am p\strat numele de acum câ]iva ani, ar fi sunat

frumos într-un program de sal\, la teatru.– Cora? E un nume curios. Îmi dai voie s\-]i spun pe nume? În seara asta, abia acum

încep s\ respir în voie. Eram destul de nec\jit, credeam c\ nu mai vii, îmi pierdusem oricespran]\.

– Vede]i? Nu trebuie s\-]i pierzi niciodat\ speran]a.

222

ION MANOLESCU

Alexandru

S\ coborâm totu[i cu picioarele pe p\mânt: mai precis, între Teatrul Na]ional [i Pia]aCosmonau]ilor, în cartierul de secol nou\sprezece asfixiat de blocurile lui NicolaeCeau[escu. Pe vremuri, traversând zona într-o coloan\ de ma[ini blindate, P\rintele Tutur-or ar fi fost mârâit de unul din cei doi labradori ai s\i [i silit astfel s\ admit\ c\, dac\oamenii [i casele i se ploconeau de mai bine de-un deceniu în cale, asupra animalelornu avea nici cea mai mic\ autoritate. În fa]a unei revela]ii de o asemenea importan]\, aoprit coloana [i, sco]ând din buzunar pistolul (acela[i cu care avea s\ fie arestat nou\ani mai târziu), a împu[cat câinele pe loc. Apoi, dând cu ochii de aleile la cap\tul c\rorase arcuiau marchize trandafirii, a f\cut gestul acela omnipotent (pe care unii îl asociaz\ast\zi cu trasul apei) [i le-a r\cnit înso]itorilor: «Aicea s\ v\d o linie dreapt\!» Din pre-cau]ie, celui de-al doilea câine i s-ar fi injectat acas\ o doz\ corespunz\toare de morfin\,sub supravegherea direct\ a medicului preziden]ial.

Pe str\du]ele acestui cartier timid, ad\postind verdea]\, pisici [i chio[curi sp\late cupetrosin, se dezmor]e[te ast\zi Alexandru Robe împreun\ cu noul s\u prieten, Vlad Donca.Dac\ ar fi s\ ne lu\m dup\ ei, s-ar fi cunoscut la ultimul bal al Universit\]ii, în timpulunei discu]ii despre b\utur\ [i colege; dar cine poate explica pân\ la urm\ cum de pri-etenii lui Alexandru apar mereu din senin, câte unul pe rând, ca ni[te gemeni imperfec]iai unei perechi denaturate?! {i, în fond, de când taciturnul nostru pictor s-a hot\rât s\-[i înece mizantropia în vânzoleala petrecerilor universitare? Oricum, atunci ar fi aflat c\lui Vlad nu-i plac femeile reci, cafelele încinse [i [ampania trezit\ [i c\ locuie[te într-ocas\ mo[tenit\ de la un unchi pe strada Toamnei, lâng\ un fost bordel. Mai târziu, cuocazia vizitelor stropite cu ]uic\ de pere [i c\p[unic\, Alexandru avea s\ descopere poftaaproape boln\vicioas\ a lui Vlad de a-[i da pasien]e [i a pomeni despre destinul te miricui, dar mai ales al s\u. Era înalt, blond [i cu ochii vioi, de[i cam sp\l\ci]i. TerminaseLiterele imediat dup\ c\derea lui Ceau[escu [i se considera de aceea[i parte a baricadei

Fragment din romanul omonim, în curs de apari]ie la Editura Univers.

223

cu Alexandru: «Ei, ce mi-e scrisul, ce-mi sunt desenele; tot într-o sap\ de lemn ajungem!»Înaintea unor asemenea m\rturisiri despre viitorul fiec\ruia, Vlad îmbr\ca treningul unchi-ului [i, cu ajutorul unei sc\ri, î[i poftea prietenul pe acoperi[, de unde Alexandru puteaz\ri prin oceanul de castani turla Bisericii Armene[ti [i balcoanele «Intercontinentalului».Dincolo de copaci, în groapa Cosmonau]ilor, îl b\nuia pe generalul Lahovary agitându-[i sabia pe soclu, dezbr\cat de uniforma de bronz [i vârât cu tot cu cal într-un echipa-ment etan[, care s\-i asigure supravie]uirea în spa]iu…

Înapoi pe strad\, Vlad îl opre[te pe Alexandru [i îi arat\ un b\trânel: «Îl vezi? |sta-iunul din nebunii cartierului. Spune c\-l cheam\ Mircea Eliade [i, cu toate c\ n-are unban [i nici vreun loc de dormit (se-ad\poste[te sub stre[ini sau te treze[ti cu el în gr\din\,mo]\ind la umbra tufi[urilor), semneaz\ de diminea]\ pân\ seara autografe pe ziare [iambalaje, zicând c\ face milioane cu ele. Dac\-l rogi frumos, în schimbul unei ]ig\ri î]iarat\ o carte de vizit\ cu chenar aurit, în mijlocul c\reia [i-a imprimat numele: MirceaEliade R\dulescu.» B\trânelul dispare într-o curte, unde cei doi mai apuc\ s\-l vad\cotrob\ind prin gunoaie [i împ\turind cu grij\ jurnalele.

Despre cartierul înghesuit [i prost luminat (care îi aminte[te atât de bine de cel alcopil\riei), Alexandru [tie tot felul de pove[ti, care mai de care mai ghidu[e. Într-o noapte,un necunoscut ar fi deschis o u[i]\ într-un zid, sub privirile câtorva ]igani aburi]i; de acolo,a ie[it un cuf\r. De câte ori ]iganii încercau s\-l trag\ afar\, cuf\rul s\rea înapoi în perete,sub râsetele necunoscutului. Alt\dat\, un copil s-a împiedicat de-o pung\ cu bani; a luat-o acas\, unde a ascuns-o sub pat. A doua zi, a g\sit în pung\ numai cotoare [i l\turi. Însfâr[it, o a treia relatare pomene[te de ispr\vile nea[teptate ale cer[etorilor locali: dup\ce-au b\ut la «{arpele Ro[u» (una din acele bodegi soioase, cu tabureturi [ubrede [imuzic\ l\ut\reasc\), au pus mâna pe sifoane [i-au încins în strad\ o b\taie pe cinste.R\cnetele lor s-au auzit de la mai toate cârciumile vecine, dar când clien]ii [i osp\tarii s-au apropiat, n-au mai descoperit pe nimeni; doar o javr\ cu limba scoas\ [i ochii sticlo[i,în jurul c\reia se v\ic\rea un puradel: «M-a crescut orfelinatu’/ Nu p\rin]ii mei ci Statu’;/Lacrimi am în ochi[ori:/ Parc\ sunt f\cut din flori…»

«Hai în\untru…», zice Vlad, rupând f\r\ voia lui vraja amintirilor. Se apleac\ s\ intreîn sufragerie, unde-i a[teapt\ binecunoscuta priveli[te a c\r]ilor risipite pe covor [i atablourilor cu naturi moarte de pe fiecare perete. S\ omori natura nu-i o afacere, segânde[te Alexandru, cu atât mai pu]in când o închizi într-un castron de fructe sau îi suce[tigâtul ca unui fazan! Cine se mai intereseaz\ ast\zi de tu[ele grele [i depresive ale peisaju-lui infirm, când reproducerea lui pe calculator e chiar mai vie decât originalul?

«Stai s\ pun de-un [pri] [i-]i zic una nou\, pe care am auzit-o prin târg zilele astea.»Uneori Alexandru Robe se întreab\ de unde [tie prietenul s\u atâtea pove[ti, pres\ratecu a[a de multe am\nunte; dincolo de pl\cerea de-a le asculta, presupune c\ ele nici m\carn-au existat vreodat\ altfel decât seara, la un pahar. În timp ce Vlad umple carafa cu vin,privirea lui Alexandru se opre[te pe o fotografie: un b\rbat înalt, între dou\ vârste, c\ruia

224

nu i se vede chipul din cauza unei mi[c\ri nefire[ti a capului (pe trei sferturi întors sprespate, ca al unui lup). Poza st\ pe scrin, între samovar [i vasul Gallé cu flori uscate: intrusgrobian în desenul Jugendstil de început de secol. Alexandru î[i apropie n\rile de pis-tiluri, pentru a sim]i c\ împr\[tie miros de fosfor [i mucegai.

«Lucrurile s-au petrecut de curând la Agapia. Un tip care fusese numit de câtevas\pt\mâni înv\]\tor în sat s-a îndr\gostit de-o c\lug\ri]\; l-a pl\cut [i fata, a[a c\ auînceput s\ se întâlneasc\ pe-ascuns. Într-o noapte, traversând biserica (ob]inuse cuu[urin]\ cheia de la m\icu]\), tipul a v\zut o mul]ime de lumân\ri aprinse [i câ]iva preo]ipe care nu-i cuno[tea ]inând o slujb\ în fa]a unui sicriu. Intrigat, s-a apropiat de unul dinei, întrebându-l pentru cine se face slujba. „Pentru dumneata!“, i-ar fi r\spuns preotul;la fel [i ceilal]i. Pierindu-i cheful s\-[i mai viziteze iubita, tipul a întins-o spre cas\; lapoart\, l-au luat în primire trei dul\i [i, pân\ s\ apuce s\ se dumireasc\, au terminat cuel. Asta-i isprava!» Aici Vlad a gustat din c\p[unica lui fermecat\, dup\ care i-a zâmbitoaspetelui: «Numai c\, vin eu [i te întreb acum, frate Alexandre, cui a reu[it individul s\povesteasc\ întâmplarea, din moment ce a murit înainte s\ intre în cas\?»

Într-o alt\ sear\, hoin\rind prin cartierul de buzunar, Alexandru descoper\ o str\du]\.F\r\ îndoial\ c\ întâmplarea n-ar fi r\mas decât banal\, iar str\du]a o simpl\ [i eficient\cale de acces între dou\ cârciumi, dac\ ea n-ar fi fost pietruit\ în prima jum\tate [i asfal-tat\ în cealalt\; mai mult, fiecare locuin]\ era desp\r]it\ de urm\toarea printr-un terenviran, ca [i cum peste noapte oamenii s-ar fi gândit s\ scape de ni[te vecini incomozi.

«Ce mai înseamn\ [i asta?»«Nimic misterios, b\trâne.», îi r\spunde Vlad. «Doar pu]in absurd, în variant\ bal-

canic\. E cea mai veche strad\ din ora[; dac\ sapi, o s\ g\se[ti probabil fesuri [i izmenefanariote… Dup\ r\zboi, se mai vedea pavajul cu butuci de lemn; Dej i-a tras un strat depiatr\ cubic\ pe deasupra, iar nea Nicu [i-a zis c\ n-ar fi r\u s\ pun\ [i el um\rul la mod-ernizarea zonei – a[a c\ a încercat s\ lipeasc\ vreo jum\tate de metru de asfalt pesteopera predecesorului. Noroc c\ n-a mai apucat; dou\ zile dac\ mai întârzia lovitura luiIliescu [i te d\deai acum cu rotilele pe-aici.»

«Bine, dar ce-i cu g\urile dintre case?»«A, asta-i alt\ poveste. Tot de nea Nicu se leag\, dar mai demult. {tii c\ dup\ cutremur,

tipul a început s\ se plimbe în halat [i cizme prin ora[, cic\ s\ observe personal amploareacatastrofei. Praf în ochi pentru str\ini: îl ar\tau toat\ ziua la televizor printre salv\ri [ima[ini de pompieri, dând din mân\ în fa]a unor mormane de moloz. Ai fi jurat c\-i sin-gur, dac\ n-ai fi [tiut c\ dup\ camioane se bulucesc securi[tii, iar pe blocuri pândescindivizi în salopete negre; aceia[i luneti[ti de elit\ care le-au zburat creierii manifestan]ilorîn decembrie. M\ rog, altceva vroiam s\ spun: departe de-a purta de grij\ r\ni]ilor [i celorevacua]i, nea Nicu a profitat s\ vad\ ce cartiere putea s\ mai bubuie: consolidarea ora[uluiîncepea cu distrugerea caselor boiere[ti! Dup\ aia, cine [tie cum, i-a tr\znit prin mintec\ n-ar strica s\ rad\ [i ni[te biserici [i cimitire, s\ mai înveseleasc\ atmosfera: a interzis

225

cuvintele astea la televizor (ca [i pe cele ale cântecului «Nicu[or avea o tob\»), a mutatAntimul pe role [i a dat cu bila în V\c\re[ti, pân\ i-a f\cut lui Nicolaescu teren pentrufilm\rile lui cu legionari. Întâi am crezut c\ demoleaz\ la întâmplare, îi veneau nervii, bâ]âiade câteva ori din mânu]\, [i gata cu locuin]a de vizavi… Apoi, când au pus la p\mânt casalui Giurescu de pe {tirbei-Vod\ [i, a doua zi, pe-a arhitectului-[ef al capitalei, lumea aintrat la idei: cum? de ce tocmai pe \[tia? {i-au ap\rut imediat [i r\spunsurile: p\i, nuGiurescu a protestat în scris împotriva demol\rii Hanului Ro[u? Nu L\z\reanu s-a opussistematiz\rii? De altfel, când s-a v\zut cu buldozerul la poart\ [i actul de evacuare pebirou, arhitectul a f\cut infarct. În drum spre spital, a murit. Totul i s-ar fi tras de la fap-tul c\ fusese ascultat în cas\ cum critic\ planurile de modernizare ale lui nea Nicu: ba c\Victoria Socialismului e supradimensionat\, ba c\ Sfânta Vineri trebuie p\strat\, ba orna-mentele lui Brâncu[i nu se potrivesc cu blocurile muncitore[ti, c\ stau ca dracu’… La noi,a avut alt\ idee: s\ nu turteasc\ totul dintr-odat\ [i în orice caz nu f\r\ consim]\mântulproprietarilor (ar fi ie[it scandalul prea gros [i nu-i convenea s\ se-aud\ afar\); a[a c\o cas\ a r\mas, o cas\ a terciuit-o, pân\ a trecut strada prin ciur! Unora le zicea c\-id\râm\ în câteva zile, s\ fie cumin]i [i s\ semneze hârtiile, dup\ care s\-[i ia catrafuse-le [i valea; oamenii împachetau [i plecau blestemând. O vreme, casa r\mânea pustie, apoimuncitorii se-apucau s\ crape plan[eul [i s\ smulg\ tocurile de la u[i [i ferestre. Dup\dou\-trei s\pt\mâni, proprietarilor le venea în[tiin]area c\ s-au sistat demol\rile. Se mutaucu mic cu mare înd\r\t [i începeau repara]iile la ultimele stric\ciuni. Când s\-[i aduc\ [imobila, se trezeau din nou cu echipele de interven]ie la u[\ [i cl\direa era d\râmat\ de-a binelea. În alte vile, f\râmau numai parterul, în timp ce la etaj înc\ se mai aflau locatari!Î]i imaginezi ce pl\cere s\ tr\ie[ti în fiecare clip\ cu teroarea c\ ori ]ie, ori vecinului poates\-i vin\ rândul… Nici ast\zi nu [tim de ce dementul n-a ispr\vit treaba: n-a vrut, n-a maiavut r\gazul sau pur [i simplu a uitat?!»

«De-aia or fi ap\rut [i pove[tile alea cu locul, c\-i gol pe dedesubt, c\ s-ar afla penu [tiu ce plac\ tectonic\ în miniatur\ [i-a[a mai departe.»

«Pove[ti? S\ zicem. Cic\ am sta totu[i pe-un [vai]er: un fel de pung\ imens\, carepreia orice mi[care [i-o arunc\ la suprafa]\ cu for]\ înzecit\. Prin cârciumi se spune c\jos mi[un\ omule]i negricio[i, p\zind comori pe care le transport\ dintr-un cotlon într-altul. De[i nimeni nu i-a v\zut, se pare c\ ei zguduie temeliile caselor, stârnesc furtunile[i se-amuz\ iarna s\ trag\ clopotele la Armeneasc\…» Aici Vlad face un gest de lehamite,ca [i cum, plictisit de propriul discurs, refuz\ s\-l mai ia în serios. «Poate reu[im vreo-dat\ s\ prindem câ]iva…»

Noaptea târziu, Alexandru pleac\ acas\ cu inima împ\cat\; nu de spiridu[ii p\mân-tului îi depinde via]a, nu ei sunt în m\sur\ s\-i explice e[ecurile pe care s-a obi[nuit s\le contemple aproape cu voluptate: tablouri de duzin\, vândute clandestin; prieteni pu]ini[i circumstan]iali; iubiri nefericite, ascunse în carapacea amintirilor. O existen]\ înscris\în arhivele Cosmosului [i la spitalul «Filantropia»; o biografie fluid\, sc\ldat\ în gelatina

226

pântecului matern [i-n marmitele de cristal ale memoriei, la cap\tul c\reia r\mâne doaro carcas\ moale de cuvinte [i imagini pe care securi[tii o vor rechizi]iona, f\r\ a-i desciframesajul. Tr\ie[te între umilin]\ [i arogan]\, prin] cibernetic [i cer[etor al lumii a treia,purtând în spate povara unor genera]ii sleite de egoism: un drum frustrant, în opinci [icostum na]ional, care se-opre[te la por]ile Mittel-Europei.

Pe bulevard, încetine[te pa[ii pân\ când pierde contactul cu asfaltul. De acolo, dinpunctul acela dezlipit de p\mânt [i totu[i stabil, prive[te cum din corpul s\u se desprindtrei Alexandri ce iau în st\pânire ora[ul. Primul se întoarce spre locuin]a lui Vlad, al doileastr\bate cartierele în c\utarea Dianei, iar al treilea sare un gard [i se ridic\ pe terasa «Inter-continentalului» la fel de u[or cum c\l\re]ii lui Magritte î[i iau zborul, iar îngerii lui Mar-quez se pr\bu[esc. Alexandru observ\ în acela[i timp (dar din unghiuri diferite) capul luiVlad aplecat deasupra unei fotografii, pe Diana dormind sub plapum\ [i luminileBucure[tilor desenând conturul unui aeroport: [iruri de becuri cu halogen, reclamepâlpâind, farurile ma[inilor, petele de fosfor ale mansardelor – totul r\sucit spre bra]elereci ale lui Orion. Îl vede pe Vlad ha[urând poza [i-i aude înjur\tura. Diana viseaz\ c\ s-a trezit într-o camer\ str\in\, cu perne [i a[ternuturi amenin]\toare. Înoat\ într-un întuner-ic vâscos [i, pe nea[teptate, nu mai reu[e[te s\-[i dea seama dac\ tr\ie[te sau a murit;bra]ele pip\ie bezna, sângele azvârlit prin vene face ca inima s\ bat\ din ce în ce mairepede, creierul intr\ în alert\. Alexandru o simte cum trece dintr-o fâ[ie de întuneric într-alta, c\utând cu disperare un reper; îi mi[c\ veioza de pe noptier\ [i atunci Diana deschideochii [i ]ip\.

De pe teras\, ultimul Alexandru coboar\ în spirale spre marile bulevarde ale ora[ului;cel\lalt iese pe nev\zute din bloc, iar întâiul se retrage din sufrageria lui Vlad, l\sându-ls\-[i picteze fotografiile. Se întâlnesc to]i trei în dreptul cofet\riei «Cap[a», unde t\lpileating în acela[i timp asfaltul.

SSTTRR||IINNUULL BBUUCCUURREE{{TTEEAANN

228

PAUL MORAND

Bucure[ti,ora[ vesel

Mai mult decât o capital\, Bucure[tiul este un loc de întâlnire. Este o pia]\ public\unde vii s\-]i pui la punct afacerile, s\ protestezi sau s\ ceri, s\ ba]i la u[i, ieri, la celeale lui Vod\, ast\zi, la cele ale statului. Î]i gole[ti punga dar te umpli de idei [i de apuc\turioccidentale. Mult\ vreme, cele mai frumoase re[edin]e nu au fost decât casele celor dela ]ar\. În zadar vei c\uta mozaicurile de la Muntele Athos, bol]ile Sfintei Sofia, aurul Kie-vului, cupolele Vienei. Nu vei g\si nici urbanismul francez, bulevardele noastre drepte,pie]ele ca ni[te saloane de conversa]ie unde monumentele stau ca mobilele de familie,în aceea[i ordine, neschimbat\ de trecerea timpului. Vezi în schimb zgârie-nori al\turi dedezolantele ruine ale Orientului. Ace[ti fii ai Romei nu au mo[tenit rigiditatea roman\; laei nimic nu e drept, totul e anapoda, [i politica [i str\zile, [i îmbr\c\mintea [i ma[inile;trotuarele sunt v\lurite, [oselele se ridic\ asemeni dalelor din Judecata de Apoi; se con-struie[te [i se demoleaz\ în apropierea unor cartiere inerte sau vioaie.

Bucure[tiul nu a avut niciodat\ spirit de cetate, cu libert\]ile [i tradi]iile corporativebine ap\rate în interior [i în exterior a trebuit s\ vin\ un prin] german ca s\-i constru-iasc\ primele fortifica]ii, inutile de altfel. Lipsesc din Bucure[ti trepida]ia occidental\ [ifigurile crispate ale speculan]ilor: pe cei care conduc pia]a financiar\ la Bucure[ti îicunoa[te toat\ lumea, sunt numai doi, [i sunt str\ini. Ritmul de burs\ care ne-a intrattuturor în sânge nu s-a transmis pân\ aici, iar dac\ bucure[teanul parcurge dintr-o privirepagina financiar\ a ziarelor, e ca s\ se vaite ni]el de amor]eala schimbului valutar [i deagonia valorilor petroliere. Nu e un loc unde oamenii s\ tr\iasc\ în încordare nervoas\.Bulevardul scânteiaz\ din toate firmele-i luminoase [i seam\n\ o clip\ cu strada 42, darnu e decât o glum\: pe o distan]\ de o sut\ de metri a vrut s\ se joace de-a New Yorkul.La Bucure[ti, ziua de ieri e repede dat\ uit\rii, cea de ast\zi nu face doi bani [i singurulcuvânt primit ca r\spuns, pe care pân\ la urm\ îl [i înva]\ cu mânie în suflet, dup\ lungia[tept\ri prin ministere, americanul sau suedezul r\t\ci]i pe acolo în speran]a vreuneiconcesion\ri sau a vreunei adjudec\ri, este mâine [în român\, în text].

Lec]ia pe care ne-o ofer\ Bucure[tiul nu este una de art\, ci una de via]\; te înva]\cum s\ te adaptezi la totul, chiar [i la imposibil. În aceast\ privin]\, întruchipeaz\ sufle-

229

tul unui popor a c\rui r\bdare e nesfâr[it\, sublim\ precum cea a animalelor [i din a c\ruioptimist\ indulgen]\ s-a n\scut zicala: «Mare e gr\dina lui Dumnezeu». Capital\ a unuip\mânt tragic unde totul se sfâr[e[te adeseori comic, Bucure[tiul s-a l\sat în voia eveni-mentelor f\r\ înc\p\]ânat\ împotrivire, f\r\ fragilitatea pe care o pricinuie[te mânia. Iat\de ce, pe parcursul sinuos al unui destin picaresc, Bucure[tiul a r\mas vesel.

Bucure[ti, decembrie 1934.Versailles, iunie 1935.

La Cap[aBucure[ti, capital\ administrativ\ Cap[a. Cap[a e inima ora[ului, atât din punct de

vedere topografic cât [i moral. Cap[a înseamn\ patru lucruri deodat\: un hotel, o cofet\rie,un restaurant [i o cafenea. Închipui]i-v\, ad\postite într-o singur\ cas\ cu aspect mod-est, patru dintre str\vechile glorii europene: restaurantul Fayot, cofet\ria Rumpelmeyer,cafeneaua Florian de la Vene]ia [i hotelul Sacher de la Viena. Cap[a e un stil, o tradi]ie,un obicei, un organ, un decor, o sal\ a Pa[ilor-Pierdu]i, un monument, o cocard\. Cap[aeste timpanul acestei uria[e urechi – Bucure[tiul, ora[ al bârfei.

Mai întâi cofet\ria. Cofet\riile bucure[tene au r\mas ceea ce trebuie s\ fi fost ale noas-tre acum o sut\ de ani: saloane unde se cron]\ne praline [i reputa]ii. Pariziene prin fur-securi [i limba care se vorbe[te, vieneze pentru c\ ofer\ indianer krapfen [i [trudelcu mere, ruse[ti prin pl\cintele calde cu carne servite diminea]a, [i care cad greu la stom-ac, grece[ti prin dulce]uri, turce[ti prin baclavale [i [erbeturi, cofet\riile Bucure[tiului tedesfat\ într-o recrea]ie de dulciuri, cu un popas de zah\r. Înc\ de la prânz î[i fac apari]iaacele b\trâne doamne, pe care în provincia francez\ le vezi ie[ind de la liturghie; doamneni]el mai îng\lbenite, ni]el mai înnegrite, mult mai s\race, dar f\cute din aceea[i esen]\(abanos cu încrusta]ii de baga [i alam\) în care au fost sculptate [i bunicile noastre; aizice c\ e[ti la Chiboust sau la Gloppe, duminica diminea]\; numai soba de faian]\, prinexotismul ei, te face s\ te sim]i str\in. Domni[oarele care servesc, îmbr\cate în negru,cu gulera[e albe, dup\ cea mai autentic\ tradi]ie Boissier, stau la post, lâng\ pr\jiturilelucind de ciocolat\, lâng\ drajeurile viu colorate, lâng\ fondantele cu nuan]e pastel.Înf\[urate în bl\nuri, care nu sunt doar de frumuse]e ca în Occident ci indispensabile caîn Rusia, superioarele lor transmit comenzile în francez\. Pe la dou\sprezece [i jum\tateî[i fac apari]ia [i burlacii, prietenii din copil\rie ai doamnelor; e ora micului-dejun(Bucure[tiul a r\mas, dup\ Madrid [i Buenos-Aires, ultimul ora[ unde mai po]i întâlnitrântori tip 1900, b\ie]i de familie bun\, care nu [tiu s\ se rad\ singuri [i se scoal\ laprânz). Nu se serve[te alt\ b\utur\ în afar\ de ]uica de prune fiart\ [i foarte îndulcit\,aromat\ cu cui[oare, b\utur\ na]ional\ care te înc\lze[te iarna; doamnele ron]\ie tot felulde delicatese, foitaje turce[ti cu miere, t\iate buc\]i sau r\sucite în cornete. Mai sunt [ialte cofet\rii celebre la Bucure[ti: Nestor, pentru fri[ca [i pateurile sale, Zamfirescu, pen-tru fructele confiate, La Palat, pentru uria[ele sale cornuri cu migdale, dar cea mai rafi-nat\ dintre toate, de]in\toarea adev\ratelor secrete, este Cap[a. Mâncând un sandvi[ cu

230

caviar, la geam, lâng\ tejghea, trebuie neap\rat s\ prive[ti defilarea tinerilor militari cugrade superioare, a ata[a]ilor de la Externe, a politicienilor, a avoca]ilor celebri, a mini[trilor[i a altora precum nobilele literate, b\trânele doamne celebre, actri]ele, spioanele («toat\lumea [tie c\ e de la poli]ie» se spune adeseori la Bucure[ti), frumuse]ile între]inute demagna]i ai petrolului; dup\ ce ai v\zut cum to]i ace[ti oameni [i-au primit ploaia de com-plimente, dup\ ce ai v\zut cum toate aceste planete cu sateli]ii lor au fost observate, cat-alogate, luate la bani m\run]i de cum au intrat în unghiul vizual al celor de la Cap[a, în]elegic\ Bucure[tiul nu e decât o singur\ [i mare familie. «S-a schimbat mult Bucure[tiul… Pevremuri toat\ lumea se saluta… Acum e[ti înconjurat de necunoscu]i.» Nici n-a apucatbine s\ spun\ aceste cuvinte, c\ interlocutorul meu [i-a [i scos de [ase ori p\l\ria.

Cap[a a fost un bucure[tean, ucenic cofetar la Boissier de la care a înv\]at cofet\rie[i tot ce se lega de aceast\ art\ pe atunci: re]etele de dulce]uri, lichioruri, siropuri [i fructeconservate în alcool. Întors în ]ar\, a deschis o fabric\ de ciocolat\ [i o cofet\rie, carefunc]iona dup\ nobilele tradi]ii pariziene ale torturilor uria[e, ale conduitei la tejghea, alefundelor de zah\r pentru decorarea meselor, ale hârtiei dantelate pentru ambalarea fur-securilor, lucruri pe care nu le po]i vedea f\r\ emo]ie perpetuându-se pân\ ast\zi a[adeparte de noi; în timpul r\zboiului ruso-turc din 1855, discipolul lui Boissier a devenitcofetarul ata[at al statului-major moscovit, de unde a împrumutat [i alura mar]ial\ a gene-ralului Durakin, pe care a p\strat-o toat\ via]a; când era pe punctul s\ fac\ avere, cazaciii-au jefuit într-o zi toate proviziile de caramel, praline, bomboane, dropsuri, jeleuri [i dra-jeuri. Tân\rul Cap[a se întorcea a[adar ab\tut [i ruinat peste câmpurile de trandafiri dinBulgaria de unde Istanbulul î[i aducea esen]a de parfum, când i-a venit o idee salvatoare:s\-i înve]e pe bulgari s\ fac\ dulcea]\ de trandafiri. A[a c\ s-a întors bogat în ora[ul natal.

Restaurantul nu este cu nimic mai pu]in distins decât cofet\ria: tavan de culoareaciocolatei, covoare purpurii, dulapuri str\lucind de argint\rie marcat\, carafe gravate,canapele de culoarea supei de raci, coloane de stuc cu frunze de acant, bufet rece, b\trânimaîtres d’hôtel (plecarea francezului Aimé, mobilizat în 1914, a prilejuit la Cap[a o maremanifestare de francofonie), ierarhie impus\ în Europa de marii restauratori francezi, adic\,chelnerii la zece pa[i dup\ maîtres d’hôtel, maîtres d’hôtel la zece pa[i în spatelepatronului, [i în fund de tot, b\iatul de la garderob\ încovoiat sub greutatea bl\nurilor [iaiurit de dezordinea galo[ilor, to]i asem\n\tori, pe care încearc\ s\-i numeroteze cu cret\…Separeurile de la Cap[a sunt într-un sublim stil clasic: totul e capitonat, catifea verde,sobe ruse[ti, canapele de abanos, oglinzi cu ram\ aurit\, unde mai multe genera]ii [i-aureflectat destinele… toate pariurile, toate duelurile, toate adulterurile, toate combina]iilepolitice, toate paraliziile princiare, toate intrigile diplomatice ale secolului al XIX-lea auavut drept leag\n aceste separeuri.

Camerele hotelului Cap[a dau spre str\zi zgomotoase; mai exist\ înc\ pl\pumi,lumân\ri [i oale de noapte, tot confortul 1978, pe care nu-l mai întâlne[ti decât pestedrum, la hotel Bulevard unde pân\ mai ieri clientela diplomatic\ era poftit\ s\ se a[ezeîn fotolii de plu[ galben, cu ciucuri [i bumbi. Cât despre cafeneaua Cap[a, vizavi de Cer-cul militar, acolo aproape c\ nimeni nu consum\ nimic; singurele b\uturi sunt Timpul

231

[i Journal des Débats; se citesc [tirile externe din Universul, articolul social dinDiminea]a, editorialul din Adev\rul, cronica din Lupta, informa]iile din Epoca, Argus,l’Indépendance, Viitorul; deputa]ii, cu barba t\iat\ à la Br\tianu, urzesc acolo com-ploturi politice, tot acolo î[i primesc agen]ii electorali [i le distribuie sarcini. Ziari[tii î[iascut creioanele pe marmur\, iar bucure[tenii b\trâni, din inima clubului lor preferat,privesc însp\imânta]i [i dezaprobator, prin geamul vitrinei cum se înal]\ primii zgârie-nori americani. {i auzi mereu acelea[i replici:

– {i pân\ la urm\ ministrul a semnat!– Ordinul de plat\, ce p\c\leal\! Visteria e goal\!– Comisia de verificare a averilor? Pove[ti de adormit copiii…– Oare statul va pl\ti?– Dac\ v\ spun c\ statul va pl\ti.– {i statul n-a pl\tit!

De la iarn\ la var\Dou\ anotimpuri [i nu patru.O toamn\ târzie în care bonc\luiesc cerbii. Dup\ cursele de cai din Moldova [i o dat\

cu primele focuri din vetrele caselor pierdute în fundul Bucovinei, vine iarna. Flori nu maisunt decât în ]es\tura de lân\ a covoarelor [i pe cuferele pictate. Cerul se va face galbenînainte de a redeveni albastru. Bucure[teanul, care m\nânc\ prea mult\ carne [i nu poatemerge la Vittel, sufer\ din toate m\dularele. Z\pada coboar\ pân\ la jum\tatea Carpa]ilor,ra]ele triunghiulare pleac\ în Delt\ iar lupii ies din p\dure. Peste o câmpie f\r\ nici unobstacol, vântul de iarn\ vine din Rusia, de unde România nu a[teapt\ niciodat\ decâtve[ti proaste: e criv\]ul, iar în popor se spune c\ e cu din]i. Termometrul coboar\ dintr-o dat\ cu treizeci de grade. Frigul lustruie[te asfaltul la fel de bine ca ceara, iar pe tro-tuare t\lpile r\sun\ cu zgomot de sabo]i. Cei boga]i î[i scot bl\nurile, oamenii de rândscurteicile cu buzunare verticale, cusute pe burt\, iar ]iganii se îmbrac\ în ziare. To]i î[iînfund\ peste urechile vinete c\ciulile de oaie sau de astrahan din Basarabia. La inter-sec]ii, b\rba]ii de stat români, imortaliza]i de sculptori francezi, stau gutur\i]i în redin-gotele lor de bronz. Caii tremur\, acoperi]i cu câte un sac vechi de cartofi, [i scot aburipe n\ri. Aburi ies [i din gurile oamenilor, [i din case. Peste tot se simte mirosul urât alp\curii la mod\ sau parfumul vechi [i pl\cut al lemnelor arse. Prin antreuri, ca la u[ilemoscheelor, se îngr\d\mesc cizmele de cauciuc [i galo[ii.

Z\pada.Din galben, cerul s-a f\cut negru. Diminea]a toate zgomotele ora[ului au disp\rut de-

ai zice c\ e[ti pe fundul apei. Un clinchet nou: clopo]eii s\niilor. În curte, zgomotul înfun-dat pe care-l face servitoarea despicând surcele cu topori[ca. Iat\ albul absolut carev\tuie[te toate suprafe]ele, lumineaz\ toate chipurile ca un reflector care nu iart\ nici unrid. Cu excep]ia bulevardelor, z\pada e peste tot neatins\; aici, z\pada e un fenomen nobil[i prietenos: nu e mizerie ca pentru parizienii care o dau la o parte cu lopata. Numai tram-

232

vaiele o brutalizeaz\ împingând-o cu ridicolele lor pluguri de lemn. Tr\surilor li se ruposiile. Copacii, din care nu se mai v\d decât linii firave, urmeaz\ un traseu sinuos. Prinparcuri, fotografii ambulan]i î[i sufl\ în mâini ca s\ developeze pozele la minut, deasuprasobei cu c\rbuni. Automobilele, construite pentru o clim\ mai blând\, str\nut\ bizar. (…)}ig\ncu[ele vând sorcovele pentru Anul Nou, cu trandafira[i [i margarete de hârtie, î]iarunc\ grâu [i î]i ureaz\ «S\ tr\ie[ti, s\-mb\trâne[ti/ Ca un m\r, ca un p\r». Pu[tii masca]itrag dup\ ei câte un c\rucior cu un brad, sun\ din clopo]ei [i colind\ din cas\ în cas\,cu z\pada pân\ la genunchi. Trenurile ajung în ora[ dup\ cum d\ Dumnezeu. Cazaneles-au spart, iar lan]urile atelajelor s-au rupt din cauza gerului; uneori plesnesc [inele, iarc\l\torii r\ma[i în plin câmp nu au alt\ solu]ie decât s\ se îngr\m\deasc\ to]i într-unsingur vagon, ca s\ nu moar\ de frig.

Dup\ trei zile, viscolul se potole[te [i, în lumina soarelui ren\scut, ora[ul va fi maivesel ca oricând. Nu, nici spuma m\rii, nici florile de prun nu aduc o asemenea bucurieorbitoare, atâta aer în piept [i lacrimile de fericire pe care le aduce z\pada. Paralel cumarile artere, pe str\du]ele cu pensiuni, trec\torul singuratic î[i aude zgomotul propri-ilor pa[i [i se uit\ în urm\ nelini[tit. În apusul prelungit de atâta albea]\, Bucure[tiul nuva fi niciodat\ mai înduio[\tor prin aspectul lui b\trânicios, prost pavat, niciodat\ nu vaîntruchipa mai bine atmosfera provincial\ dintr-un prim capitol de Gogol. Iar noaptea,când farurile ma[inilor se aprind, surprinzând în lumina lor silueta disperat\ a vreuneibiete cer[etoare îmbrobodite, urmat\ de un câine scurt în picioare, niciodat\ pl\cerea dea fi departe [i dorin]a de a duce o via]\ misterioas\ nu sunt a[a de vii. Te prinde o poft\nebun\ s\ valsezi pe ligheanul argintat alCi[migiului unde apa s-a f\cut bloc deghea]\ pân\ la fund [i unde z\pada de pecrengile copacilor se scutur\ la cea mai mic\adiere în gulerele patinatorilor. Frig s\n\toscare treze[te nevoia de singur\tate la gurasobei, sobe prea încinse a c\ror faian]\miroase a lut, frig care a]â]\ pofta de ospe]eîmbel[ugate în feluri grase, cu pe[te greu,cu dulce]uri care conserv\ în zah\r binefac-erile verii, cu b\uturi tari înc\lzite cu cle[telede t\ciuni, [i aromate cu cui[oare. {i dac\în toate astea se amestec\ [i luna…

Cuvintele nu pot fi traduse pentru c\ nutrezesc acelea[i imagini. Prim\vara noastr\francez\ este cel mai firav anotimp, se na[te din z\pad\ [i se sfâr[e[te în ap\; înceat\ca [i tinere]ea noastr\, îi trebuie patru luni ca s\ se împlineasc\. Frühling este trezireavesel\ [i melodioas\ a Europei germanice. Prim\vara româneasc\ e trezirea brutal\ dinamor]eala de peste iarn\; explodeaz\ ca un obuz. La Bucure[ti, pleci de acas\ în primazi însorit\, copacii sunt înmuguri]i, iar pân\ seara, când te întorci, le-au [i dat frunzele.

233

Toate animalele sunt pline: c\]elele vagaboande se duc s\ fete prin casele p\r\site [i nisetriiîngreuna]i abia urc\ în susul Dun\rii. B\canii ieftinesc icrele negre cu o treime. Ursul iesedin bârlog pe bâjbâite, [i sub florile prunilor de ]uic\ povârni[ul mun]ilor se face roz.

Dezghe].Cartierele m\rgina[e ale Bucure[tiului se întorc în mla[tina primordial\ pe care ade-

seori o ultim\ r\bufnire a frigului o împietre[te din nou pe negândite; atunci, sub stelelescânteietoare, poleiul e a[a de stra[nic încât trec\torul nocturn nici nu se poate ]ine pepicioare. În sfâr[it, fortifica]iile de z\pad\ se pr\bu[esc definitiv [i noroiul, omagiat deto]i c\l\torii de odinioar\, îneac\ mahalalele p\rând a dizolva chiar [i pavajul; împro[catde autobuze, m\tur\ trotuarele [i plesne[te casele pân\ la acoperi[. Trec\torii se ferescde tr\surile care stârnesc adev\rate explozii înghe]ate. La prima raz\ de soare, ma[inilese transform\ în [ni]ele de noroi. Totul se tope[te, totul curge [i canalele umflate revars\un miros c\ldu] [i infect.

Prim\vara nu e decât vestitoarea, scurt\ ca un cântat de coco[, a verii, a grâului secer-at înc\ din iunie, a florilor din Ci[migiu [i din parcul Carol, florile acestea române[ti deneînfrânt, care se ca]\r\ peste tot [i rezist\ la orice, la praful înec\cios [i la soarele dogori-tor. Se deschid larg ferestrele. Dup\ târgul de Mo[i, dup\ parada militar\ de 10 mai,Bucure[tiul devine irezistibil. Pl\cerea [i verdea]a sunt frumuse]ile lui îndr\cite. Nimeninu mai doarme pe asemenea nop]i senine. E[ti beat de praf, de zgomot, de miresme.Abia dac\ ]i-ai revenit din tulburarea pricinuit\ de liliac c\ mirosul salcâmului – acest copacromânesc prin excelen]\ – te [i ia de nas. Lalele, stânjenei, bujori [i trandafiri se succed

în parcuri asemeni dinastiilor. Gentlemanicongestiona]i, veni]i la câte un consiliu deadministra]ie, telegrafiaz\ la Londra c\ mair\mân, [i z\bovesc la barul Athénée Palace.G\inile ciugulesc pe sub ro]ile tr\surilor, iartramvaiele ridic\ stoluri de porumbei.Func]ionarii solicit\ un avans pe lunaurm\toare, studen]ii î[i amaneteaz\cojoacele, copiii î[i dau to]i banii pe sirop-uri cu sifon de la ghea]\, fetele împrumut\bani de la guvernante, avoca]ii se îneac\ îndosare pentru c\ divor]urile se înmul]esc,cunoscând o ame]itoare curb\ ascendent\.Nu po]i [ti dac\ te împiedici din cauza ten-siunii provocate de primenirea sângelui sau

dac\ se v\lure[te trotuarul sub presiunea r\d\cinilor plesnind de sev\. Ce pl\cute suntserile la cinematografele în aer liber. La tot pasul se deschide câte o crâ[m\, iar perechilese a[az\ la mesele de sub bol]ile de verdea]\ ca în separeuri. De la marile restaurantevieneze de pe [oseaua Kiseleff, cu tarafuri de ]igani cu ]ambale, pân\ la cârciumile mod-

234

este cu farfurii de lemn, fe]e de mas\ de hârtie [i câte dou\ viori, totul a devenit feeric.Lumea cron]\ne semin]e de floarea-soarelui [i bea [pri]uri.

Când c\ldura e în toi, casele î[i trag jaluzelele de lemn [i dorm parc\ ucise de somn.Dar dup\ siesta grea, lumea d\ n\val\ pe strada mare, pe Calea Victoriei. Mul]i b\rba]isinguri, ale c\ror neveste au plecat la Sinaia, [i pe care parfumul iasomiei îi înnebune[te,se ]in scai dup\ femeile mai mult dezbr\cate în rochi]ele lor imprimate. Tinerii de la Lidosau de la Strand se cânt\resc [i se m\soar\ din priviri sub lumina necru]\toare, adev\ratmagneziu solar. E un du-te-vino de ma[ini pân\ la câmpul de avia]ie [i pân\ la p\dureadin apropiere, pân\ la apele grele ale lacului B\neasa, unde se îneac\ primele lumini. Miro-sul gr\tarelor sub cerul liber d\ ghes stomacului obosit, de[teapt\ ficatul somnoros. Câtezece pui se învârt pe o singur\ frigare, galbeni de unt [i de praf. Din r\citoarele mari câtni[te dulapuri î]i alegi carnea, pe[tele, de la crapul roz-auriu, pân\ la cega uria[\,sângerând\, în vreme ce se las\ umbra propice. }iganii cu fe]e verzui, cu ochii bulbu-ca]i, vin s\-]i cânte cu vioara la ureche. Toat\ lumea trage de ei, fiecare le cere melodiapreferat\, [i a[a încep scandalurile; banale certuri, pentru c\ românul e pacifist; lumearâde, face cuno[tin]\, clasele se amestec\; unii dau fuga la telefon s\-[i trezeasc\ pri-etenii adormi]i [i s\ le comande cafea cu lapte pentru dou\zeci de persoane.

Vara este vremea chefului, scufundare imobil\ în muzic\, lene [i ore târzii, chef, fer-mec\tor cuvânt turcesc pe care la noi încearc\ s\-l aclimatizeze fum\torii de opium. Darla Bucure[ti î]i «faci» cheful cu mijloacele cele mai cinstite, singurul drog e vara, e noapteaalb\, e floarea dulce de tei, e sufletul dionisiac al învecinatei Tracii. Cheful este voluptateade a te sim]i înconjurat de oameni foarte naturali, s\n\to[i, cu o sexualitate rudimentar\,care se împreuneaz\ naiv, dar nu s\lbatic, este bucuria de a tr\i într-un anotimp care-[iîntinde toate capcanele, când rasa cea mai prolific\ din Europa z\misle[te cei mai mul]icopii.

Apoi te întorci acas\, treci prin gr\dina care fusese a[a de urât\ sub cerul de iarn\,dar pe care o înfrumuse]eaz\ acum parfumul florilor [i umbra copacilor; plopul ca o san-tinel\ î]i ureaz\ bun-venit; servitoarea, care-[i face în sfâr[it apari]ia, parc\ vine de la sabat,iar [oferul a adormit cu capul pe volan. Abia atunci î]i dai seama c\ e[ti în smoking [i c\se apropie de amiaz\.

Iat\ Bucure[tiul pe timp de var\, când însu[i marele Pan, deghizat în ]igan, cânt\ dinnai…

În române[te de Marina VAZACA

235

NORBERT DODILLE

Après Morand

1. S\ începem cu Irina. Prima imagine a ei o am dintr-o var\. St\tea pe o banc\, înCi[migiu poate, sau mai degrab\ în Her\str\u.

E a[ezat\ cu fa]a la soare, are ochii închi[i [i î[i întinde chipul c\tre cer. E o femeiemic\, de dou\zeci [i cinci de ani, pu]in cam gras\. E profesoar\ de filosofie. De aceeafa]a ei e atât de tensionat\. Se strâmb\ un pic, gura îi e crispat\, pleoapele închise cuîndârjire. O actri]\, un manechin sau o vânz\toare dintr-un magazin ar profita cu totul deacest soare, expunându-[i cât mai eficace posibil întreaga suprafa]\ a pielii, dar ea, pro-fesoar\ de filosofie, î[i for]eaz\ pu]in propria natur\. Gambele stau încruci[ate sub banc\,c\lcâiele sunt ridicate, iar picioarele întoarse spre interior. Rochia e u[oar\, ceva camstrâmt\ pentru ea, probabil c\ s-a îngr\[at [i ]es\tura st\ s\-i plesneasc\ pe piept. Pu]inmai înainte, mi-a spus c\ ar vrea s\ purt\m o discu]ie filosofic\, dar c\, f\r\ îndoial\,acest lucru nu este posibil. A[a c\ s-a a[ezat pe banc\, ca s\ termin\m [i cu chestia asta.

Când vorbe[te despre filosofie, are o voce foarte p\trunz\toare, exact acea voce desprecare spunem c\ vine din cap, [i nu vocea ei natural\, aceea cu care ar comanda o înghe]at\de cafea. Vorbe[te repede, [tiind c\ asta m\ irit\, [i se exalt\ de una singur\ evocându-i pe Hegel, Kirkegaard [i Kant. Are mereu în geant\ dou\ sau trei c\r]i împrumutate dela biblioteca Institutului francez, pe care mi le arat\, plin\ de încântare, ca [i cum ar fivorba de ou\ sau de carne cump\rate într-o perioad\ de penurie. Consider\ c\ în ora[ulacesta nu g\se[ti nimic [i s\ trebuie s\ te lup]i ca s\ nu devii idiot.

Ora[ul, ]ara asta o exaspereaz\. G\se[te c\ oamenii sunt vulgari, str\zile mizerabile[i trotuarele desfundate. Î[i scoate un pantof [i-mi arat\ tocul rupt. Î[i flutur\ pantofulîn aer cu gesturi de tragedian\ precum Salomea capul însângerat al Sfântului IoanBotez\torul: [tii cât cost\ s\-]i repari asta la cizmar?

Atunci, ora[ul întreg, cople[it în acea zi de c\ldura teribil\ din miezul verii, înv\luitîn praf [i bântuit de mu[te, p\rea s\ se pr\bu[easc\ sub acuza]iile Irinei. Aveam impre-sia c\ aud în dep\rtare, pe str\zile din apropierea parcului, ecoul unei lamenta]ii, un clax-on tânguitor.

236

{i apoi, uite, îmi spune ea, ambalându-se singur\, purtat\ de elanul propriilor salev\ic\reli, uit\-te la mâinile mele!

Bra]ul îi cade pe lâng\ corp [i pantoful e acum la nivelul b\ncii. Îmi arat\ pielea eialb\, mai alb\ pe partea interioar\ a bra]ului, [i eu privesc cu aten]ie, ne[tiind ce s\ spun,ce s\ gândesc [i neîndr\znind s\ formulez un compliment, dat\ fiind solemnitatea momen-tului. Ai v\zut, da, ai v\zut?! Da, am v\zut, îi r\spund eu, absolut la întâmplare.

}ân]arii! izbucne[te ea. Preaplinul urii sale fa]\ de acest ora[ vine de aici, din faptulc\ exist\ ]ân]ari, ]ân]ari care te devoreaz\, te împiedic\ s\ dormi [i mai ales s\ lucrezi.În]eleg c\ pentru ea senza]ia odioas\ a în]ep\turilor lor, zgomotul insuportabil al bâzâi-tului lor, ideea c\ î]i sug sângele [i î]i transmit tot felul de boli, toate acestea fac din ]ân]ariinamicii filosofiei, încarnarea îns\[i a urii fa]\ de filosofie. Or, ]ântari nu exist\ decât înBucure[ti. În toate ora[ele civilizate, spune ea, din lumea întreag\, chiar în capitalele Africii,unde nici nu se face filosofie, sunt trimise elicoptere care zboar\ pe deasupra acoperi[urilor[i împr\[tie, în fiecare s\pt\mân\ insecticide eficiente, care elibereaz\ toate ora[ele lumii,exceptând desigur Bucure[tiul, de aceste oribile insecte.

O întreb de unde are toate informa]iile acestea întrucât eu nu am avut niciodat\ prile-jul s\ v\d asemenea elicoptere. E adev\rat c\ n-am c\l\torit prea mult. Cu un gest larg[i cu o figur\ dispre]uitoare, îmi subliniaz\ ignoran]a: bine, dar toat\ lumea [tie asta!

Nu o mai v\zusem pe Irina de mult timp, când, într-o zi, mi-a dat un telefon ca s\m\ invite s\-i v\d noul apartament. Gra]ie unor binevenite legi sociale, ea [i-a pututcump\ra, pentru o sum\ derizorie, o mic\ locuin]\ în apropierea Lipscanilor. A trebuits\ completeze tone de formulare, s\ mearg\ în zeci de birouri, s\ stea sute de ore pe lacozi [i s\ suporte tot felul de toane, dar a sfâr[it prin a avea câ[tig de cauz\, iar tenaci-tatea sa a fost recompensat\.

Era un imobil mare, care cunoscuse desigur vremurile lui de glorie, dup\ cum odovedeau holul spa]ios [i existen]a celor dou\ lifturi, ceea ce e practic, îmi spunea ea,pentru c\ se întâmpl\ adesea ca doar unul dintre ele s\ func]ioneze. Am urcat pân\ laultimul etaj [i m-a poftit s\ intru în palatul s\u. Era var\. Fereastra larg deschis\ d\deaspre ni[te acoperi[uri. Jos, îmi vedeam ma[ina parcat\ între dou\ pubele. Cu toate c\era înc\ devreme, domnea o lini[te maiestuoas\. Cerul era luminat de luminile de pe bule-vardul Victoriei [i, în dreapta, se z\reau acoperi[urile înv\luite în umbr\ ale Palatului Par-lamentului.

Mai erau câteva zile pân\ la plecarea mea [i aveam inima strâns\. Câ]iva ani din via]\se petrecuser\ în acest ora[ [i se spulberaser\ deja în lini[tea acestei nop]i indiferente.Irina îmi propuse s\ bem ceva, un suc, r\mas pe fundul unei cutii de carton, sau unNescafé. O auzeam bomb\nind în buc\t\rie pentru c\ nu curgea apa; m\ asigur\ totu[ic\, în aceast\ cl\dire, se întâmpla rar ca apa s\ lipseasc\.

Un vânt u[or [i c\ldu] mi[ca perdeaua [i l-am sim]it cum mi se strecura pe sub c\ma[adescheiat\. M\ gândeam la unul din acele jocuri de societate în care spiritul de competi]iese bazeaz\ pe cuno[tin]ele enciclopedice ale juc\torilor. La drept vorbind, acum nu mai[tiu dac\ nu va fi fost vorba de un vis pe care mi-l voi fi reamintit, un vis în care planul

237

ora[ului Bucure[ti era desf\[urat pe un carton lucios. Diverse figurine st\teau prizoniereaici în p\tr\]ele înguste, iar acestea erau chiar amintirile mele. Str\zile, monumentele,parcurile frem\tau de vorbe [i de gesturi, de priviri, de sentimente, de repro[uri, de cuvinteamare, de încerc\ri lipsite de vlag\, de eschiv\ri [i st\ruin]e, [i toate aceste fantome m\agasau cu atâta impertinen]\, iar eu nu [tiam cum s\ reac]ionez.

2. A fost o vreme când nu cuno[team nimic despre Bucure[ti [i când, venit\ s\ m\ia de la aeroport cu o ma[in\ a ambasadei, o student\ francez\ foarte instruit\ mi-a prezen-tat Arcul de Triumf drept o oper\ a lui Ceau[escu, care, spunea ea, construise aceast\oroare pentru a concura Champs-Elysées. Aceast\ student\, care î[i petrecea jum\tatede timp pentru a prelua de la aeroport diver[i vizitatori, a contribuit, f\r\ îndoial\, la exager-area nelimitat\ a operei Conduc\torului, care nu a avut totu[i preten]ii chiar atât de mari.Presupun c\ studenta îi atribuia acestuia [i Palatul Guvernului, [i desigur Palatul Tele-foanelor. Nu sunt favoriza]i decât cei înst\ri]i, se spunea, [i aceast\ zdrobire a Istorieidup\ traumatismul Revolu]iei avea [i ea circumstan]ele sale atenuante. În ochii str\inilor,nu exista nimic în România care s\ nu poarte amprenta, mai mult sau mai pu]in recent\,mai mult sau mai pu]in adânc\, a tiranului. Vizitatorii veneau în autocare pline ca s\ seindigneze în fa]a Palatului s\u imens ca în fa]a unei excrescen]e ireparabile a nebunieiunui comunism abia izgonit.

Am putut vizita, împreun\ cu câ]iva privilegia]i, invita]i ai ambasadorului, faimosulmonument aflat în plin\ reconstruc]ie. Parterul era ocupat deja de birourile Parlamentu-lui. Am luat un lift, înso]i]i de un ghid care l\uda maiestuozitatea edificiului, cu un pro-fesionalism ce smulgea strig\te, fie de admira]ie (toate aceste sc\ri sunt de marmur\ [ilemn\ria e numai din esen]e pre]ioase!), fie de indignare (cum a fost posibil ca atâ]iamuncitori, noii sclavi muritori de foame, s\ munceasc\ zi [i noapte pentru acest faraonmodern). Am ajuns pe acoperi[ unde ne-au fost ar\tate pista destinat\ elicopterului prezi-den]ial [i antenele care spionau pe toat\ lumea. Am coborât apoi la etajele neterminate,unde ne-am plimbat printre gr\mezile de moloz, uimi]i de m\rimea [i de cantitatea mate-rialelor pe care Ceau[escu le utiliza înfometând poporul. În acest timp, ghidul nostru deve-nea tot mai nelini[tit: în lipsa unui buton de apel, d\dusem întâlnire liftului la o anumit\or\, la etajul [ase, [i îl a[teptam degeaba de un sfert de or\. Am v\zut ap\rând în sfâr[ittrei muncitori foindu-se de colo-colo: erau pe acoperi[ul ascensorului, care se ridica încet,[i manevrau cablurile. Unul dintre vizitatori, un tip solid, înfofolit într-un palton, cu gâtulînf\[urat într-un fular ro[u [i care se v\ic\rise deja din cauza riscurilor neluate în seam\care ne pândeau, umblând prin aceste locuri, a p\lit la vederea muncitorilor, con[tiin-cio[i totu[i, [i nu a vrut cu nici un chip s\ ia din nou liftul. A trebuit deci s\ coborâm pesc\rile periculoase care se terminau dintr-o dat\ la marginea unui gol [i ne obligau s\facem cale întoars\. Dup\ ce am r\t\cit o or\ întreag\, istovi]i de aceast\ coborâre îninfernuri inedite, ne-am oprit gâfâind. Ghidul era îns\ sigur c\ am coborât cu adev\rat:[i-a lipit urechea de un perete [i a auzit voci. A d\râmat cu fermitate acest zid, ajutân-du-se de ni[te pietre, [i ne-am trezit din nou pe culoarele administra]iei parlamentare.

238

G\rzile care-[i f\ceau atunci serviciul ne-au înso]it politicoase pân\ la ie[ire, f\r\ s\ pun\vreo întrebare. În acea epoc\, nu mai aveai de ce s\ te miri.

La extremitatea opus\ Palatului se întindea un [antier fantastic, împânzit cu macar-ale imobile [i cu cl\diri aflate în întuneric. Sute de hectare de construc]ii, la care nu semai lucrase de la Revolu]ie, a[teptau în ploaie, în vânt [i chiciur\ pe cineva s\ vin\ s\ lerepare burlanele sparte, s\ le înlocuiasc\ în sfâr[it grupurile sanitare [i s\ le pun\ u[i,toate fiind furate la începutul lui ianuarie 1990. Aceste cartiere lugubre [i pustii erau totu[imai pu]in periculoase decât periferiile noastre franceze: pe aici puteai circula f\r\ s\ tetemi c\ e posibil s\ întâlne[ti pe cineva, în afar\ de cei care cotrob\iau dup\ veceuri înve-chite [i care se întorceau, la cap\tul unei nop]i de c\utare în van, cu coada-ntre picioare.Cu siguran]\ c\ o bucat\ de burlan putea oricând s\ te r\neasc\ la picior, c\zând de laetajul opt, iar sc\rile de sprijin se puteau pr\bu[i chiar sub pa[ii t\i. Dar cum s\ rezi[tiatrac]iei pe care o exercitau aceste plimb\ri nebune[ti [i aventuroase printre umbrele deciment ale implacabilului Ceau[escu?

Ast\zi, aceste cl\diri au fost vândute, pe por]iuni, [i au fost terminate, într-o m\sur\mai mic\ sau mai mare, în urma vânz\rii lor. Mai circul\ înc\ povestiri de-alecump\r\torilor jecm\ni]i: când l-am cump\rat, apartamentul meu nu avea nici u[i, niciferestre! – Al meu nu avea o bucat\ de zid. – P\i, de asta v\ plânge]i voi! Eu, când amintrat pentru prima dat\ în apartamentul meu de trei camere, am fost pe punctul de a-mi pierde via]a: nu avea nici pic de podea!

3. Nu [tiu cine-mi spunea c\ Bucure[tiul nu este un ora[. Cred c\ era un prieten careî[i petrecuse aici ceva timp [i îmi vorbea, în termeni de coeren]\ arhitectural\, desprespa]iu [i despre structur\; potrivit concep]iei sale estetice asupra unei a[ez\ri urbane,Bucure[tiul, într-o anumit\ m\sur\, nu-l satisf\cea. Insista pe lipsa de suflet a acestuiora[, ar\tându-mi un plan care, de fapt, nu spunea nimic. Dar ce înseamn\ un ora[ real,unul în care ai tr\it câ]iva ani de zile, un ora[ din care, mai ales, ai plecat, a[a cum aipleca dintr-un apartament. Exist\ str\zi, pie]e, parcuri pe care le-ai privit de-atâtea ori,prin care ai trecut de-atâtea ori, cu tot felul de gânduri [i de proiecte în cap, de nemul]umiricare te tulburau [i care ast\zi î]i par atât de neînsemnate. Aceste str\zi pe care nu le veimai reg\si decât în propriile amintiri [i care au disp\rut, ca s\ spunem a[a, pentru c\ peele nu mai merg aceia[i oameni cu gândurile lor trec\toare – aceste str\zi s-au golit depersoana ta [i de cei care mergeau o dat\ cu tine, întrucât str\zile sunt drumurile regaleale timpului.

{i tocmai în jurul acestui drum îngust al pove[tii tale se ordoneaz\ str\zile [i pie]ele[i parcurile Bucure[tiului. Ele cap\t\ str\lucire datorit\ unor momente din via]a ta [i suntînscrise astfel în succesiunea anotimpurilor, prin c\ldura ap\s\toare din miezul verii, prinlumina crud\ r\spândit\ de z\pad\, într-o diminea]\ de iarn\. Într-o zi, pe lacul Snagov,înghe]at pân\-n str\funduri, am v\zut îndep\rtându-se ni[te ]\rani care târau dup\ ei câte-va m\nunchiuri imense de stuf. Frecând ghea]a, stuful scotea un fel de [uierat lugubru,prelung [i nuan]at, un sunet pe care nu-l mai auzisem niciodat\ [i care sem\na proba-

239

bil cu cel produs de arcu[ul unui violonist beat care ar plânge astfel moartea celei pecare a iubit-o prea mult. Cea care st\tea al\turi de mine, [i pe care nu [tiam s-o iubesc,privea lacul, ]\ranii [i îmi spuse dintr-odat\ c\ trebuia s\ plec\m de acolo pentru c\,l\sându-te prad\ reveriei în fa]a unui asemenea spectacol, puteai s\ te îndr\goste[ti, f\r\s\ vrei.

La Bucure[ti lucram [i mergeam în fiecare diminea]\ la ambasad\ [i în tot felul delocuri unde se d\deau recep]ii, unde eram chemat pentru diverse întâlniri, mergeam lateatre, la concerte. Eram un str\in, un fel de aparat care lua pulsul acestor mondenit\]ifebrile, un individ care bântuia uneori noaptea prin periferii imposibile conducând acas\vreo prieten\. La întoarcere, r\t\ceam cu voluptate prin cartierele cele mai sumbre,înfundându-mi ro]ile ma[inii pe drumuri noroioase. În sfâr[it, în apropierea unei ghereteunde se vindea Marlboro, un [ofer amabil de taxi îmi ar\t\ care era drumul cel bun.Bucure[tiul îmi ap\rea ca un ora[ imens: puteai vagabonda prin el la nesfâr[it, luând-ope str\zi c\rora nu le [tiai cap\tul: unele se terminau dând spre un teren viran, altele într-o balt\ sau în fa]a unui zid pe jum\tate d\râmat. Trebuia s\ faci din nou cale-ntoars\ [ip\rea c\ niciodat\ noaptea nu va lua sfâr[it.

Printre vizitatorii pe care meseria mea de atunci m\ obliga s\-i primesc nu erau decâtpis\logi. Un director de galerie, mic [i chel, cu nasul ca un pumnal de apa[, m\ purtadup\ el în nop]ile reci de noiembrie. Odat\ b\user\m împreun\ prin discoteci pustii pân\aproape de venirea zorilor: în fundul s\lii goale pe unde mai pluteau înc\ valuri din fumulalb care inundase pista de dans, o chelneri]\ cu fust\ scurt\ încerca s\ fac\ câ]iva pa[ide vals, în jurul t\vii sale. Dup\ ce am ie[it, am mers pân\ la poarta cur]ii de la VechiulPalat, care era în curs de restaurare. }ipând, înso]itorul meu a reu[it s\-l fac\ pe gardians\ se arate la fa]\, gardian pe care, în mod straniu, îl cuno[tea pentru c\ îl întâlnise înajun sau poate în timpul c\l\toriei sale precedente. Prin urmare, am vizitat ruinele, ame]i]ide somn [i de bere, ascultând, f\r\ s\ credem o iot\, comentariile gardianului con[tiin-cios. În sfâr[it, am ajuns la cap\tul acestei vizite ini]iatice: într-un [an] pe jum\tate inun-dat, orbit\ de lumina crud\ a lanternei noastre, st\tea o c\]ea cu ]â]ele pline de lapte,culcat\ în mijlocul câtorva c\]ei abia f\ta]i. O cheam\ Baba, îmi spuse prietenul meu.

Da, spuse [i gardianul, o cheam\ Baba.

În române[te de Svetlana CÂRSTEAN

240

AXEL BARNER

Imaginea Bucure[tiului în literatura german\ contemporan\

Lucrarea de fa]\ este [i o contribu]ie la o direc]ie de cercetare care se nume[teimagologie. Obiectul imagologiei este dat de imagini «care pot fi explicate ca fiind acelemesaje care se refer\ la na]iuni, popoare [i performan]ele lor culturale [i spirituale, pecare doresc s\ le tipizeze în totalitatea lor cu preten]ia valabilit\]ii generale a mesajelor.»1

[…] Intervalul de timp cercetat cuprinde ultimii zece ani (1986-1996).

Rev\zând textele despre Bucure[ti care au ap\rut în ultimii zece ani, de la bun începutsare în ochi neomogenitatea atât a coordonatelor biografice ale autorilor, cât [i a tex-telor. Pe lâng\ autori cunoscu]i, ca Hans Magnus Enzensberger [i Herta Müller, apar al]inecunoscu]i ca Rüdiger Wischenbart ori Max Blaeulich; pe lâng\ ace[ti doi autori aus-trieci numi]i la urm\ se situeaz\ unul crescut în Germania (Enzensberger), al]ii care auemigrat din România în Germania (Müller, Schlesak, Söllner, Frauendorfer), precum [iWittstock, care tr\ie[te în România. La fel de diferite ca [i biografiile autorilor sunt cat-egoriile de text la care ace[tia recurg; ele merg de la grotescul fantastic-absurd (Blaeulich)[i reportajul de tip science-fiction (Enzensberger) pân\ la forma subiectiv\ a jurnalului(Schlesak) [i la texte scrise în stilul marilor reportaje (Müller). Dincolo de tema lor,Bucure[tiul, toate acestea au în comun anumite elemente ale unei «imagini» a acestuiora[, pe care o alc\tuiesc.

«Bucure[tiul» lui Enzensberger este un loc fictiv, – dar interesant la acest text e fap-tul c\ viziunea pe care o propune, a[ternut\ pe hârtie în 1984, devenise m\car în parterealitate când autorul a vizitat pentru prima oar\ ora[ul în martie 1990.2 Enzensbergerdescrisese deja ora[ul înainte de momentul de cotitur\ în stilul unui reportaj de tip sci-

1 Fischer M.S., Imaginea na]ional\ ca obiect al istoriei comparate a literaturii.Cercet\ri cu privire la apari]ia imagologiei comparatiste, Bonn, 1981, p. 20.

2 Într-un interviu nepublicat cu redactorii revistei bucure[tene Neue literatur, datând din mar-tie 1990, – autorul de]ine interviul înregistrat pe o caset\ –, Enzensberger spune: «(…) {i astfel soar-ta m-a purtat prin diferite col]uri ale lumii, dar din p\cate pân\ acum niciodat\ în România.»

241

ence-fiction: în anul 2006, reporterul american Taylor se confrunt\ cu realitatea de dup\c\derea comunismului. Ceau[escu a fost ucis de propriii oameni, iar investitorii str\iniduc, pe baza marilor lor profituri, la instaurarea în ora[ a unei atmosfere de c\ut\tori deaur.

Textul «Bucure[ti» face parte din epilogul volumului Ah, Europa! ap\rut în 1987,[i care reune[te reportaje ale autorului despre [apte ]\ri, reportaje ce ap\ruser\ înainteîntre anii 1982-1985 ocazional în revista Die Zeit. Doar epilogul «Boemia la mare»,cuprinzând articole fictive de ziar, nu mai fusese pân\ atunci publicat. Reportajele imag-inare îl poart\ pe cititor prin Ramstein, Haga, Helsinki, Berlin, Bucure[ti [i mai departec\tre Praga.

În fragmentul s\u, Mauer los (C\derea zidului), Dieter Schlesak relateaz\ desprevizita lui Enzensberger la Bucure[ti în martie 1990: «18 martie. Seara, Enzensberger acitit din operele sale la Institutul Goethe. Enzensberger are un sim] special pentru lucrurileîn curs de formare; la Institutul Goethe a citit un text din Ah, Europa! Scris în anul Orwell1984, acest text fusese pîn\ atunci science-fiction pur: executarea lui Ceau[escu [i amer-icanizarea României. Literatur\ a subcon[tientului vremii, senzor pentru ceea ce era posi-bil (...)»3

Dieter Schlesak a fost în ultimii ani de mai multe ori în România. Prima sa c\l\toriedup\ momentul de cotitur\, efectuat\ în martie 1990, l-a purtat prin Transilvania, ]inutulîn care se n\scuse [i crescuse, precum [i în Bucure[ti, unde fusese redactor la NeueLiteratur în anii [aizeci. Textele sale despre Bucure[ti au prins via]\ ca rezultat al aces-tor c\l\torii. Textul «Vina totalitar\»4 se reg\se[te în voluminosul eseu intitulat Cîndlucrurile cad afar\ din nume, ap\rut în 1991. (...)

El analizeaz\ temeiurile surmont\rii fricii în momentul r\sturn\rii [i func]ia [i rolulteleviziunii în timpul zilelor din decembrie: «Dar revolu]ia de la sfâr[itul epocii con]ine [ipropria ei negare ca telerevolu]ie [i în[el\ciune prin mijloacele de informare în mas\. Nus-a întîmplat oare c\ televiziunea nu s-a aflat doar în slujba revolu]ionarilor, devenind peascuns unealta acelei clici, formate din nomenklaturi[ti, securi[ti [i militari, care preg\tiselovitura de stat?»5

Un alt text despre Bucure[ti al aceluia[i autor se reg\se[te în opera sa conceput\sub form\ de jurnal «Eul stând într-un timp alergând»6, în care autorul comenteaz\ [ireflecteaz\ în leg\tur\ cu evenimentele de dup\ «momentul de cotitur\ a timpului». Prinaceast\ cronic\ personal\ a anilor 1989-1993, Schlesak urm\re[te evenimentele dintr-o perspectiv\ mai pu]in distan]at\ decât în eseul s\u. Aici cititorul îl înso]e[te pe autor

3 Schlesak D., C\derea zidului în Revista germani[tilor din România, 1-2 (3-4), Bucure[ti,1993, p. 136.

4 Schlesak D., Când lucrurile cad afar\ din nume, Editura Rowohlt, 1991, p. 35-38.5 Ibidem, p.2.6 Schlesak D., Eul stând într-un timp alergând, Editura Reclam, Leipzig, 1994; despre

Bucure[ti mai ales în paginile 118-128 [i 131-133.

242

prin ora[ c\tre locuri [i pie]e pe care le [tie din vremuri trecute, [i în vizite la vechi pri-eteni [i cunoscu]i.(...)

Schlesak, Söllner, Müller [i Frauendorfer nu sunt lega]i numai de faptul c\ provin cuto]ii din rîndurile minorit\]ii germane din România, ci [i prin biografiile lor asem\n\toare,care mai exercit\ înc\ o mare influen]\ asupra scrisului lor. To]i ace[ti patru autori aup\r\sit România din cauza constrângerii politice, devenit\ insuportabil\. Schlesak a ple-cat înc\ din 1969, Söllner în 1982, Müller [i Frauendorfer în 1987. De[i tr\iesc a[adarde ani de zile în Germania, ]ara pe care au p\r\sit-o continu\ s\ r\mân\ pentru ei o tem\central\. Ca mai to]i autorii care au emigrat din România în Germania, ei sunt ata[a]i deoriginea lor cu o distan]are plin\ de angajament, p\strând leg\tura cu locurile de care s-au desprins [i a c\ror evolu]ie politic\ o urm\resc cu un ochi critic binevoitor.(...)

Werner Söllner face parte din genera]ia acelor tineri scriitori a c\ror crea]ie este con-siderat\ de c\tre mul]i fiind ultimul, ori poate chiar singurul vârf al literaturii de expresiegerman\ din România: la începutul anilor [aptezeci, s-au strâns laolalt\ câ]iva studen]iai sec]iei de germanistic\ de la Universitatea din Timi[oara, ale c\ror texte au fost apoireceptate [i în spa]iul german de un public cititor mai numeros. Richard Wagner, WilliamTotok, Ernest Wichner, Johann Lippet, Rolf Bossert [i al]ii au alc\tuit un cerc literar foarteproductiv pe care l-au numit «Aktionsgruppe Banat». Orientarea lor era literar\ [i politic\.«Al\turi de cei într-un gând cu mine», scrie Richard Wagner. «Am înfiin]at în 1972 „Aktion-sgruppe Banat“. Idei ale Prim\verii de la Praga [i ale {colii din Frankfurt au c\zut de-avalma peste formele labirintice ale grupului de la Viena, Bertold Brecht s-a întâlnit cu RolfDieter Brinkmann, Volker Braun cu Helmut Heissenbüttel. A[a cum era în firea lucrurilor,am fost în]eles gre[it. Nu numai de c\tre stat, ci [i de c\tre compatrio]i. Ceea ce f\ceamera nemaiauzit [i ne pl\cea(...) Tr\iam provocarea.»7 «Estetica era pl\cere [i provocare[i pl\cere. Multe dintre lucrurile pe care „Aktionsgruppe“ le f\cea pe la începutul anilor[aptezeci nu au fost documentate [i nici nu pot fi descrise. Pur [i simplu nu era nimicprecis conturat. Iar acest fapt reprezenta noutatea în cadrul acestei minorit\]i.»8

De[i nu era implicat în «Aktionsgruppe Banat», Werner Söllner f\cea parte din cer-cul de prieteni strân[i în jurul lui Richard Wagner [i al lui Bossert: studiase la Cluj, lucrândapoi ca profesor, iar mai târziu ca lector de editur\ la Bucure[ti. A p\r\sit România, sta-bilindu-se în Germania la începutul anilor optzeci. (…)

Impresiile lui Söllner despre Bucure[ti9 au ap\rut în 1993 în suplimentul ziaruluiFrankfurter Allgemeine Zeitung [i se bazeaz\ pe o vizit\ efectuat\ în anul l992. Cuo simpatie [i în]elegere, nu îns\ f\r\ semitonuri critice, el descrie atmosfera ora[ului dup\alegerile din toamna lui 1992. Reportajul este un instantaneu al unei situa]ii dificile: infla]ie,penurie de bunuri de consum, primele concedieri în mas\ [i dec\derea unor institu]ii

7 Wagner R. «Semnifica]ia marginilor» în Neue Literatur (seria nou\), 1/1994, Bucure[ti, p.36.

8 Ibidem, p. 44.9 Söllner W., «Bucure[tiul, o capital\ între la[itate [i grandomanie», în magazinul publica]iei

Frankfurter Allgemeine Zeitung, 678/26.2.1993, p. 23-33.

243

sociale [i culturale care fuseser\ înainte subven]ionate de stat au creat un climat de nesig-uran]\ [i suspiciune: «Romantismul revolu]ionar din decembrie 1989 a disp\rut (...)»10

– dar [i t\cerea paralizant\ pe care o observase Schlesak în cursul vizitei sala din mar-tie 1990.

Volumul de proz\ al Hertei Müller, Niederungen (Depresiuni), ap\rut în 1982 înRomânia [i în 1984 în Germania, a fost cel care întâi de toate a adus în con[tiin]a unuipublic cititor mai larg din spa]iul de limb\ german\ literatura de expresie german\ dinRomânia. Textele Hertei Müller, care au revoltat minoritatea german\ care oscila între ar\mâne [i a pleca, au fost primite cu entuziasm de sistemul editorial german. Ast\zi HertaMüller, de]in\toarea premiului Kleist pe anul 1994, se num\r\ printre cei mai plini de suc-ces scriitori contemporani. {i opera ei se afl\ în leg\tur\ cu autorii de la «AktionsgruppeBanat». Herta Müller s-a întâlnit cu membrii grupului la Timi[oara unde a studiat ger-manistica [i româna (…) Textul «El [i Ea. S\r\cia îi mân\ pe oameni la mormântul luiCeau[escu» face parte din volumul de eseuri Foame [i m\tase11, dar a fost publicatpe 28 decembrie 1993 în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Cu o exactitate poetic\ aimaginilor, care a f\cut-o celebr\, autoarea descrie o vizit\ la Bucure[ti, întreprins\ laînceputul anilor ‘90: «Scurtul moment de respiro ce a urmat c\derii dictatorului a tre-cut»12. }ara [i capitala se afund\ din nou în vechile încremeniri, iar revenirea fricii [i avechilor amintiri ale unui timp crezut disp\rut ies la iveal\ în cadrul unei vizite la cimi-tirul unde «este absolut sigur, probabil, ori total imposibil s\ zac\ Nicolae [i ElenaCeau[escu». E 6 decembrie, Sfântul Nicolae, zi liber\ pentru copii [i totodat\ ziua ono-mastic\ a dictatorului. {i în vreme ce oamenii se adun\ la mormântul s\u, vechile mituridespre bunul p\rinte [i în]eleptul conduc\tor al poporului par a fi reînviat.

Helmuth Frauendorfer a p\r\sit România în 1987. Teroarea regimului Ceau[escu îidevenise [i lui insuportabil\. În mai 1996 a vizitat Bucure[tiul din îns\rcinarea revisteide arhitectur\ Bauwelt: În articolul s\u13 el relateaz\ impresii despre un ora[ în careoamenii n-au reu[it nici dup\ [ase ani s\ dep\[easc\ trauma dictaturii [i în care libert\]ilede curând câ[tigate prin lupt\ amenin]\ deja s\ se restrâng\ dup\ o scurt\ perioad\ derespiro [i uitare.

{i textul Henriettei Schroeder a fost conceput în 1996 pentru edi]ia special\ despreBucure[ti a revistei Bauwelt. Aproape ca la cafeneaua lui Rick, (din filmul «Casablan-ca», n.red.) ast\zi la restaurantul «La Premiera» se întâlnesc actori, arti[ti, intelectuali,noi îmbog\]i]i [i politicieni. Oaspe]ii restaurantului situat în spatele Teatrului Na]ionalreprezint\ o imagine oglindit\ a dezacordurilor din sânul elitei române[ti de dup\ momen-tul de doctrin\.

Dac\ ceilal]i autori de expresie german\ din România (Schlesak, Söllner, Müller,Frauendorfer) tr\iesc acum în Germania, Joachim Wittstock, n\scut în 1939 la Sibiu, con-

10 Ibidem, p.32.11 Müller H., Foame [i m\tase, Eseuri, Editura Rowohlt, 1995, p. 127-135.12 Ibidem, p. 128.13 Frauendorfer H., «Bucure[ti, mai 1996», în: Stadt Bauwelt 131, p. 2032-2033.

244

tinu\ s\ locuiasc\ în România, în ora[ul s\u natal, unde lucreaz\ ca istoric literar la Insti-tutul de Cercet\ri al Academiei Române. Începând din 1972, mai multe culegeri de textecuprinzând liric\, schi]e de proz\ [i povestiri i-au ap\rut la Frankfurt [i la edituri române[ti.Ultima sa oper\ este volumul de proz\ Sala oglinzilor, ap\rut în 1994 la Editura Krite-rion din România. Volumul reune[te dou\zeci [i cinci de schi]e [i povestiri, care au ap\rutdeja în parte în presa de limb\ german\ din România. Unul dintre ele este textul intitu-lat «Blocul puterii», care îns\, la fel ca alte dou\ texte scurte, care se grupeaz\ la rândullor în jurul temei Schimb\rii, este tip\rit aici pentru prima oar\. Wittstock scrie în prefa]\c\ acest text ar schi]a centrala, aflat\ pe atunci în construc]ie, a despotismului dictator-ial, redând prin câteva tr\s\turi perioada maximei [i ultimei concentr\ri a voin]ei comu-niste de conducere.14 Teama [i frigul îngrozitor care eman\ de la Blocul Puterii îi face pecei care privesc cl\direa s\ se dea înapoi speria]i, pornind buim\ci]i mai departe. Toatesperan]ele într-un viitor mai bun sunt în\bu[ite. Plimbarea prin apropierea «Casei Poporu-lui» este datat\ cu precizie: 9 decembrie 1989. În primele rânduri ale textului autorul facealuzie la revolta popular\ care avea s\ izbucneasc\ dup\ câteva zile la Timi[oara, pentrua duce în cele din urm\ pe 22 decembrie la c\derea dictaturii.

Dac\ Enzensberger [tie s\ trateze mai degrab\ în joac\, satiric, negurile realit\]iiromâne[ti recente, Wittstock prezint\, ca unul implicat, imagini precise [i exacte asuprarealit\]ii îngrozitoare. (…) «Palatul lui Ceau[escu – O cas\ f\r\ tablouri»15 este o partedintr-un reportaj mai amplu despre România de Martin Mosebach, ap\rut în suplimen-tul publica]iei Frankfurter Allgemeine Zeitung la un an [i jum\tate dup\ c\derea dic-tatorului.

În ciuda unor erori topografice, descrierea «Lume veche, ora[ nou»16, de RüdigerWischenbart ofer\ un portret mental exact al Bucure[tiului la câ]iva ani înainte de c\derearegimului comunist. Textul autorului austriac se reg\se[te în jurnalul de c\l\torie «Teamalui Cannetti – Cercet\ri la marginea Europei», care reconstituie itinerariul autoru-lui pe Dun\re de la Viena în jos. În vara anului 1992, când r\zboiul din Iugoslavia blocaruta direct\, Wischenbart a c\l\torit prin Budapesta, Oradea, nordul României, Ia[i,Bucure[ti [i Veliko Târnovo c\tre Istanbul. Observa]iile sale sunt relat\ri despre o grani]\:«Aceast\ grani]\ trebuie s\ se afle pe undeva între Viena (…) [i Istanbul – dup\ cum s-aîntâmplat atât de des în istoria s\lbatic\ a acestei regiuni (…). Mi-am pus problemagrani]elor, [i aveam în gând o întrebare simpl\: Dac\ ast\zi ia na[tere o Europ\ unit\ [iintegrat\, atunci aceast\ Europ\ trebuie s\-[i formeze o grani]\ în spatele c\reia nu maipoate fi Europa (…).17

14 Wittstock J., Sala oglinzilor, Editura Kriterion, Bucure[ti, 1994, p. 9.15 Mosebach M., «Palatul lui Ceau[escu – O cas\ f\r\ tablouri», în magazinul publica]iei Frank-

furter Allgemeine Zeitung, 601/6.9.1991, p. 59-62.16 WischenbartR., Teama lui Cannetti – Jurnalul de c\l\torie al marginilor, Editu-

ra Wieser, Klagenfurt, Salzburg, 1994, p. 115-168.17 Ibidem, p. 10.18 Blaeulich M., Povestiri din Bucure[ti, Editura Wieser, Klagenfurt-Salzburg, 1994.

245

Ca [i «Bucure[tiul» lui Enzensberger, Povestirile din Bucure[ti18 ale scriitoruluiaustriac Max Blaeulich sunt texte fictive. În cele [apte buc\]i de proz\ grote[ti, Bucure[tiuldevine o capital\ a Absurdului (Absurdien). Textele sunt un «omagiu negru dedicatBucure[tiului» [i poetului român Urmuz. Povestirile lui Blaeulich par a fi îns\ [i o con-tinuare modern\, anarhic\ a Povestirilor maghrebinice, de Gregor von Rezzori,apropierea fiind sugerat\ înc\ din titlu.

În toate aceste texte se g\sesc anumite imagini c\l\uzitoare ale Bucure[tiului, carese repet\. În cele ce urmeaz\ vom prezenta pe scurt câteva dintre cele mai uzuale.

Hans Magnus Enzensberger s-a pronun]at deja cu privire la problema rela]iei dintreimaginea (stereotip\) [i realitate în deja men]ionatul interviu nepublicat, luat de redac-torii de la Neue Literatur, când a venit pentru prima oar\ în România în martie 1990.Întrebat fiind de interlocutorii s\i români dac\ [i în viitor România va fi v\zut\ în Occi-dent conform [abloanelor acestuia, Enzensberger a r\spuns: «M\ tem c\ da. Va trebuis\ ne a[tept\m la asta. Nu cred c\ oamenii î[i pot schimba atât de repede modul de avedea lucrurile. Acesta va fi întotdeauna unul simplificat.» În continuarea discu]iei, poe-tul î[i spune p\rerea în leg\tur\ cu con]inutul [i importan]a stereotipiilor occidentale, pebaza unui exemplu: «Dac\ este s\ lu\m numai cuvântul Balcani» (…), «Balcanii» sunt ometafor\. Nu e vorba de vreo realitate (…). Cel mai mare pericol const\ în confirmareaacestui cli[eu. Balcanii de pild\ sunt considera]i ca fiind o vatr\ a nelini[tilor. Acesta esteunul dintre vechile cli[ee (…) La stereotipii, cel mai îngrozitor este faptul c\ ele nu suntniciodat\ cu totul neadev\rate. Întotdeauna e [i o urm\ de adev\r. (…) Nu se pune prob-lema minciunii, ci problema recept\rii care este condi]ionat\ de semidoc]ii [i sfertodoc]iide tipul celor dinainte. (…) {i Bucure[tiul lui Enzensberger se constituie într-o metafor\,iar dac\ cercet\m mai am\nun]it aceast\ metafor\, «Bucure[ti», este clar c\ [i ea estefolosit\ ca fiind sinonim\ cu «Balcanii». Imagina]ia lui Enzensberger în leg\tur\ cu Româ-nia devine interesant\ datorit\ contrastului cu imaginea european\ a Americii, prin con-trastul fa]\ de cultura unitar\ american\: în vreme ce reporterul fictiv Timothy Taylor iamasa în anul 2006 într-un restaurant cu specialit\]i americane din Bucure[ti, patronulamerican Woolstone cutreier\ România. «Stilului american» atotcuprinz\tor i se opuneimaginea Bucure[tiului [i a României de «Est s\lbatic»19: descrierea listei meniurilor dela restaurantul american, – «(…) Long Island Lobster, Baked Virginia Ham, Lemon MeringuePie, chiar [i vinurile vin de la San Francisco (…)»20 –, este întrerupt\ de observa]ia lui Wool-stone: «Nici carne, nici becuri, nici curent. (…) Cu numai 15 ani în urm\ românii mai erauadev\ra]i arti[ti ai foametei.»

Dac\ protagoni[tii americani prosl\vesc România ca pe o ]ar\ a miracolelor, româniipretind c\ poporul nu s-ar fi schimbat, în ciuda tuturor transform\rilor exterioare. Ei sub-liniaz\, mereu cu insisten]\ caracterul static al mentalit\]ii lor, fiind mult mai pesimist\

19 Enzensberger H.M., Ah, Europa!, p. 486.20 Ibidem, p. 485.

246

decât cu a americanilor atunci când este vorba despre viitorul ]\rii: în cele din urm\, amer-icanizarea României r\mâne în ochii lor doar o fa]ad\.

În timp ce Taylor c\l\tore[te ca un reporter, cu sufletul la gur\ dintr-o ]ar\ european\într-alta, dind\r\tul unor culise neschimbate ale metropolelor europene i se prezint\ ovarietate a caracterelor etnice care îl uluie[te. În compara]ie cu America, aceast\ imag-ine pestri]\ i se pare haotic\. Iat\ cum comenteaz\ un în]elept finlandez mirarea ameri-canului: «Ceea ce numi]i haos este cea mai important\ resurs\ a noastr\. Noi (europenii)tr\im din diferen]\. (…) Cât despre societatea european\, s\ [ti]i c\ e neregulat\ mergândpân\ în microstructura ei. Talme[-balme[ul este structura noastr\ definitiv\.»21 V\zânda[adar latura pozitiv\ din scepticismul protagoni[tilor români, textul ofer\ o perspectiv\cât se poate de optimist\: particularit\]ile europene, individualit\]ile na]iunilor, varietateaacestui continent, tot aerul pestri] al culturilor [i mentalit\]ilor posed\ o for]\ de rezis-ten]\ îndeajuns de mare spre a se opune globaliz\rii culturale de c\tre America. Ele s-armen]ine [i în caz c\ ar fi acoperite cu fa]ade unitare [i culise americane. În aceasta vedeEnzensberger for]a continentului nostru.

În timp ce Enzensberger merge pe urmele «balcanismului» din felul de a fi al românilor[i din afirma]iile acestora cu privire la înapoierea popula]iei de la ]ar\, câ]iva autori descriulocurile din Bucure[ti care oglindesc situa]ia geografic\ [i mental\ a ora[ului. Desigurc\ strada Lipscani este cel mai des citat\ în acest context: «Numai cine joac\ poate câ[tiga!Aici ]i se oferea norocul. Un automat de jocuri în mul]imea de oameni. Al\turi, lumea setocme[te în gura mare pentru ni[te blugi de provenien]\ necunoscut\. La câ]iva pa[i maiîncolo un vânz\tor g\l\gios vinde haine [i pantofi de dam\. Cel mai mult zgomot e acolounde sunt c\uta]i cump\r\tori pentru casetele cu muzic\. (…) Al\turi, un om vinde vat\de zah\r, o femeie ofer\ semin]e de floarea-soarelui, îmbulzeal\, g\l\gie, ]ip\te (…)» A[adescrie Frauendorfer strada Lipscani; [i iat\ cum o descrie Wischenbart: «Aici totul arat\ca într-un bazar algerian (…) casetofoane coreene [i taivaneze, casete video, detergen]idin Occident, bere din Ungaria [i ]igarete de la Istanbul.» Rezumând, în toate aceste textebalcanismul apare ca un element dezordonat, labirintic [i de nep\truns, în care se oglin-desc mizeria [i s\r\cia. E un mediu al schimbului valutar, al ]iganilor [i al figurilor dubioase,un mediu care vine s\ se opun\ ra]ionalismului occidental.

Pretutindeni Bucure[tiul apare ca un ora[ al contrastelor. Astfel, strada Lipscani, cuagita]ia ei balcanic\-oriental\, contrasteaz\ cu str\zile mai lini[tite ale ora[ului vechi, caresunt [i ele cutreierate de vizitatorii din Occident. Aici, din spatele fa]adelor p\r\ginite, mairespir\ înc\ [armul vechii burghezii bucure[tene: «Amestecul bizar dintre modul de via]\balcanic-bizantin, pe de o parte, [i tendin]a intelectualilor de a-[i însu[i valorile cultur-ale ale Occidentului, pe de alt\ parte, e vizibil la Bucure[ti mai mult decât oriunde», scrieFrauendorfer. Mosebach observ\, cu ocazia unei plimb\ri prin unul dintre cartierele vechi:«Cândva aici locuiau oameni înst\ri]i, burghezi cumsecade, care priveau cu fantezia nos-talgiei c\tre Paris [i ]ineau cu inima la Constantinopol. Chiar [i în starea lor actual\, de

21 Ibidem, p. 483.

247

distrugere exterioar\, aspectul caselor face s\ se i[te în fa]a ochiului interior o form\ devia]\ care îl n\ucea [i îl captiva pe orice str\in ajuns în vechiul Bucure[ti.» Wischenbartvorbe[te de o «burghezie surogat albit\ în s\r\cie», care ar ie[i din nou la iveal\, punân-du-se în fa]a comer]ului [i kitschului din Occident. Vilele acestui ora[, «pe jum\tateor\[ene[ti [i pe jum\tate europene (…) tr\dând pe jum\tate ecoul Orientului», eman\ unaer cultivat [i un mod de via]\ plin de cump\tare; ele sunt «semne ale unei intimit\]i bur-gheze». Ora[ul pe care burghezia bucure[tean\ [i-l luase ca model era însu[i Parisul, iarstr\lucirea acestei clase sociale mai poate fi imaginat\ [i ast\zi.

A[a cum acest [arm morbid se oglinde[te în vechile cartiere de vile, a[a cum «bal-canismul» se manifest\ în strada Lipscani, [i amintirea dictaturii ceau[iste î[i are topografiaei în ora[. Autorii prezenta]i aici descriu mereu Casa Poporului, bulevardul Unirii [icartierele cu blocuri cenu[ii de locuin]e care înconjoar\ vechiul centru. Sare în eviden]\verdictul negativ comun al autorilor germani fa]\ de arhitectura «Palatului», în mod intere-sant, germanii sunt contrazi[i în aceast\ privin]\ de multe voci de provenien]\ american\,francez\ [i italian\. Pentru Mosebach «Palatul Parlamentului», cum este el numit ast\ziîn limbaj oficial, este «un co[mar din beton, sticl\ [i marmur\ care nu s-a pierdut în neantcând inventatorul s\u a murit». Wischenbart este de p\rere c\ acest nou stindard alBucure[tiului ar «isca îndoieli cu privire la ra]iunea omului». Wittstock, originar din Sibiu,descrie foarte am\nun]it frigul care iradia pân\ în 1989 dinspre acest monument: «Dac\într-una dintre aceste hale s-ar în\l]a un altar [i preo]ii ar face s\ r\sune strig\tul lor dede[teptare [i rug\ciunea lor, totul, pân\ la ultimul sunet, ar fi înghi]it de amenin]\toareat\cere. Dac\ de pere]i ar atârna tablouri cu sfin]i [i oamenii s-ar ruga dispera]i de ace[tia,curând le-ar pieri cuvintele de pe buze. (…) Dac\ cineva ar îngenunchea pe acest covormagnific, nev\zând alt\ speran]\ decât de a cer[i îndurare, el ar fi c\lcat în picioare». (…)

Construc]ia aceasta gigantic\ este comparat\ de Mosebach cu Domus Aurea, palat-ul de aur al împ\ratului Nero, situându-l astfel pe dictatorul român în succesiunea neb-unului împ\rat roman, care î[i pierduse min]ile într-atât încât, v\zând Roma în fl\c\ri, arfi apucat lira [i ar fi cântat. «Probabil», spune Mosebach, «c\ [i calit\]ile palatuluibucure[tean s-ar revela cel mai bine în vâlv\taia unui foc mistuitor.»

Ca o replic\ arhitectonic\ la dorin]a dictatorial\ de a st\pâni, exprimat\ de grandioase-le cl\diri din centrul ora[ului, apar zonele cenu[ii cu blocurile de locuin]e de la periferie,care se afl\ [i ele în aten]ia autorilor: «{i exist\ locuin]e neînc\lzite pentru cei mul]i înv\g\unile numite blocuri de locuit», opunându-se construc]iilor pentru «cel unic», scrieHerta Müller. «Cenu[iu pe cenu[iu», afirm\ Frauendorfer, «a luat na[tere un labirint încare nimeni nu se descurca». Wischenbart subliniaz\ faptul c\ aceste cartiere cu locuin]elelor cât ni[te bordeie [i lipsite de c\ldur\ «reprezentau tocmai pandantul la arhitecturagrandioas\ din centru.» Demolarea par]ial\ a cartierelor ora[ului vechi [i construirea unornoi cartiere cu blocuri de locuin]e cenu[ii din prefabricate constituiau r\spunsul realist-socialist la dezordinea balcanic\, un r\spuns care se dorea «sistematizarea» [i mareaunificare; acestea trebuiau s\ pun\ frâu haosului. Era util\ distrugerii «polisemiei într-oscurt\ perioad\ de tranzi]ie civil\.»

248

A[a cum observ\ Werner Söllner, acum «majoritatea bucure[tenilor locuiesc în BaltaAlb\, în Militari ori în Pantelimon: în uria[ele zone cu noile construc]ii care arat\ noapteaca ni[te peisaje lunare râpoase.»

În cele patru decenii care au urmat dup\ al doilea r\zboi mondial, popula]ia Bucure[tiu-lui s-a triplat. Au venit la ora[ îndeosebi ]\ranii care [i-au g\sit aici în marile uzine noilocuri de munc\. Ei au adus modul lor de via]\ rustic într-un ora[ cu dou\ milioane [ijum\tate de locuitori, a c\rui imagine o determin\ [i ast\zi. Frauendorfer relateaz\ desprevizita sa la un b\trân de 73 de ani care tr\ie[te într-o garsonier\: «Ioni]\ Constantin esteun ]\ran [i nu poate tr\i altfel decât un ]\ran (…) De dulap se reazem\ o biciclet\. Dea-supra ferestrei se afl\ o lad\ cu cartofi, al\turi e a[ezat\ o g\leat\ cu m\lai, în fa]a tele-vizorului e pus un sac cu f\in\ (…)»

În grote[tile Povestiri din Bucure[ti ale lui Max Blaeulich apar ]\rani dansând, pecare autorul i-a întâlnit cu siguran]\ în cursul vizitei sale de dinaintea Cr\ciunului, pen-tru c\, urmând o veche tradi]ie, în aceast\ perioad\ ace[tia cânt\ [i danseaz\ pe str\ziîn costume [i m\[ti: «Prim\vara, înainte de Pa[te, [i uneori vara, înainte de culesul fânu-lui, vin la Bucure[ti ]\rani simpli din regiunile de munte, care încep s\ danseze în pie]elepublice. Anul acesta au întârziat. Au venit în decembrie. (…) Din cauza unui eveniment oare-care fuseser\ smul[i din tradi]iile lor, pierzând rânduiala datinilor [i umblând bezmeticila vremea necuvenit\.»

Al]i autori au cuvinte de laud\ despre ceea ce a r\mas din atmosfera idilic\ [i rus-tic\ a vechilor cartiere de vile. «Aceste uli]e înc\ nu fuseser\ luminate pân\ în toatecol]urile, nivelate [i deschise larg oric\rui trec\tor. (…) Lumina soarelui era filtrat\ de frun-zi[ul verde al platanilor. Chiar [i la prânz acoperi[urile erau înv\luite de un întunericumbros» (Wischenbart) «Cu deosebit\ pregnan]\ continu\ s\ se remarce dup\ deceniiimaginea bucure[tencelor, care, din perspectiva german\, duc mai departe aceea[i via]\u[uratic\, dac\ nu chiar desfrânat\», scrie jurnalistul bucure[tean Gruenwald desprefemeile ora[ului.22 Ajun[i în acest punct, ni se pare potrivit s\ ne întoarcem privirea înacel timp23, c\ci impresia despre femei24 este interesant\ în m\sura în care, v\zut\ istoric,ea este în mod izbitor constant\: pe de o parte, atât autorii mai vechi cât [i cei contem-porani g\sesc mereu cuvinte de pre]uire pentru frumuse]ea româncelor, pe de alt\ parteîns\, le consider\ r\u famate [i nu foarte virtuoase. Hudo Fromholz scria în 1890: «Maiales damele din familiile boiere[ti trec toate drept nem\surat de desfrânate!»25 În aceea[ivreme, Paul Lindau observa: «Ochii mari, înfoca]i cu sprâncenele negre [i puternice, arcuiteprecum secera lunii, talia rotund\ (…) [i str\lucirea toaletelor pariziene de bun gust ofer\

22 Gruenwald H., «Bucure[tiul în oglinda jurnalelor de c\l\torie germane», în StadtBauwelt36, p 2073.

23 Privitor la imaginea înr\d\cinat\ în Germania despre România vezi: Heitmann K., «ImagineaRomâniei în spa]iul de limb\ german\», 1775-1918 (Studia Transylvania 12), Köln 1985.

24 Cu privire la imaginea româncei în ochii germanilor vezi Gruenwald, (nota 22) [i Heitmann,p. 164-180, «Morala sexual\, c\snicia [i via]a de familie la români.»

25 Citat dup\ Gruenwald H., p. 2072.

249

ochiului o imagine pl\cut\, de o frumuse]e limpede (…) Ce-i drept, nu arat\ ca ni[te doamnefoarte virtuoase.»26 O sut\ de ani mai târziu, Rüdiger Wischenbart descrie bucure[tean-ca modern\: «B\rba]ii purtau ochelari de soare; nevestele fuste scurte de piele. Apari]iilelor erau inspirate din filmele americane de mâna a doua. (…) De la elementele de recuz-it\ ivite deodat\ ca prin minune porneau ni[te vibra]ii care umpleau tot ora[ul. O femeiest\ jos, î[i ridic\ tivul [i-[i leag\n\ piciorul (…) Între coapse intuie[ti perle de sudoare.Pl\cerea este adus\ la lumin\. Un lucru nou în Bucure[ti.»

Trebuie spus în acest context c\ în toate textele la care ne-am referit se reg\sescaluzii conform c\rora Bucure[tiul poate fi comparat cu Parisul nu numai din punct devedere arhitectonic, ci [i sub aspectul modului de via]\ al locuitorilor s\i. Cli[ee la mod\în Germania, despre o moral\ sexual\ lejer\ a francezilor, par s\ se fi extins [i asupracapitalei române[ti, textele expuse pomenind mereu de anumite «dame care a[teapt\ peholurile hotelurilor». «Târfele (…) p\reau s\ [ad\ în barul de la etajul dou\zeci [i unu deo ve[nicie, observ\ Wischenbart, iar Enzensberger pune în gura protagonistei sale cuvin-tele: «În Bucure[ti singurul lucru demn de v\zut sunt târfele.»

«Cea mai mare obsesie a acestui ora[ este credin]a colectiv\ potrivit c\reia în spatelefiec\rei semnifica]ii s-ar mai ascunde alte realit\]i neb\nuite. Strict vorbind, nu este vorbade o credin]\, ci de o certitudine pe care o are toat\ lumea. Nimic din ceea ce este la vederenu poate fi numit adev\r», scrie Wischenbart. Bucure[tiul continu\ s\ r\mân\ ora[ulzvonurilor, al legendelor, al miturilor [i miracolelor, – începând de la miturile dacilor,devenite ni[te cli[ee, [i de la legenda lui Dracula, citate desigur de c\tre mul]i autori, [ipân\ la legendele moderne iscate de pr\bu[irea unui avion al companiei TAROM în mar-tie 1990:

«Am aflat vestea la o or\ dup\ pr\bu[ire, într-un hotel bucure[tean. Dup\ înc\ o or\,la televizor au fost transmise primele imagini. Dar nu la Televiziunea Na]ional\ TVR; unuldintre pu]inele posturi private, Antena 1, a dat primele imagini (…) dar acest fapt nu aîmpiedicat televiziunea de stat s\-[i dea mult\ importan]\, relatând seara despre acci-dent. Esen]ialul: nu putea fi vorba de vreo gre[eal\ a pilo]ilor români [i cu atât mai pu]ina companiei române de avia]ie TAROM. {i cu un profesionalism neobi[nuit a fost real-izat\ o documenta]ie despre deficien]ele ap\rute pân\ atunci la Airbus A 310. A doua zi,o gazet\ bulevardier\ a anun]at c\ ar fi vorba de un atac terorist. Altele, printre care [iziare considerate serioase, au luat [tirea de bun\. «Bomb\ la bord – da. Eroare de pilotaj– nu.» Directorul companiei TAROM d\dea interviuri: «Nici m\car nu concep c\ ar fi posi-bil ca pilotul s\ fi gre[it». {i au început s\ curg\ superlativele despre inginerii [i pilo]iiromâni, care ar fi cei mai buni din lume. «Nu se poate ca aceasta s\ fi fost o moarteromâneasc\», scria un alt ziar. {i toat\ lumea, inclusiv Serviciul Român de Informa]ii (SRI)î[i b\tea capul în leg\tur\ cu motivele terori[tilor de orice coloratur\ de a fi s\vâr[it unastfel de atentat. Terori[tii – iat\ cuvântul magic pentru tot ceea ce este negativ în ochiiopiniei publice. E un cuvânt cu tradi]ie. Înc\ din momentul c\derii lui Ceau[escu, ca [i

26 Ibidem.

250

dup\ aceea, când în decembrie 1989 se mai tr\gea înc\ în popula]ie, se spunea c\ ar fiterori[tii. (…) Dar în cele din urm\ a fost vorba totu[i de o eroare de pilotaj.»27

Faptul c\ «în spatele fiec\rei semnifica]ii s-ar mai ascunde alte realit\]i neb\nuite»demonstreaz\, într-un alt plan al realit\]ii, o mic\ anecdot\ pe care o red\ Martin Mose-bach: La Cap[a, un restaurant cândva plin de str\lucire, oaspetelui occidental i se puneîn fa]\, cu tot fastul, caviar, pe care îl pl\te[te în dolari – beneficiind [i de toat\ servia-bilitatea cuvenit\ a osp\tarului: «Gesturile sale nu s-au deosebit cu nimic de cele care arfi fost potrivite pentru un caviar autentic. (…) Clientul are ce-a c\utat, când cite[te: „DeutscheSeehasenrogen“ (icre germane) (…)», dup\ ce a îndep\rtat eticheta lipit\ pe pretinsa con-serv\ de caviar.

{i Herta Müller face referiri la Bucure[tiul zvonurilor [i al legendelor atunci când relateaz\despre o vizit\ la mormântul lui Ceau[escu: «Oare El este cu adev\rat îngropat aici? Vocilese întrep\trund: cu siguran]\, probabil, în nici un caz.»

Cli[eele vestice [i [armul realist morbid al hazardului se amestec\, formând un tabloupar]ial colorat de mituri [i hr\nit de istoriile fantasmagorice ale oamenilor, care tr\iescîn aceste locuri de la marginea Europei. Astfel, [i autori care se str\duiesc s\ creeze oimagine realist\ a ora[ului cad prad\ scornelilor [i fanteziei îmbog\]ite prin stereotipii,zvonuri [i legende. Acest lucru trebuie v\zut desigur în contextul modalit\]ii de receptarea bucure[tenilor, pentru care adesea zvonurile sunt mai adev\rate decât realitatea: «(…)În fa]a Comitetului Central, poetul vest-german (Enzensberger, n.n.) a privit cu interesintrarea c\tre sistemul subteran de tuneluri; (…) aici cenu[iul politicii putea fi v\zut la nivelde dormitor prin intermediul televiziunii: acest tunel d\dea exact în dormitorul dictatorului,spunea Herbert C.: era accesul c\tre co[marurile sale».28

Bucure[tiul r\mâne un loc situat la marginea continentului, unde realitatea [i imag-ina]ia pot fi cu greu separate, îmbinarea lor exercitând asupra vizitatorului occidental ofor]\ de atrac]ie c\reia acesta cu greu îi poate opune rezisten]\: «Dup\ lectura Pove-stirilor din Bucure[ti de Blaeulich, scrie publica]ia Tageszeitung într-o recenzie, «vreis\ mergi neap\rat [i imediat acolo»29. În textele lui Blaeulich, Bucure[tiul a devenit cap-itala ]\rii numite Absurdien (}ara Absurdului), care pare a pluti între realitate [i fantezie,– precum palatul lui Ceau[escu la Martin Mosebach ori bisericile bucure[tene în pove-stirile lui Blaeulich: «(…) de n-a[ fi v\zut c\ atât ]\ranii prin[i în dans cât [i biserica pluteauîn acest moment critic cu circa zece pân\ la dou\zeci de centimetri deasupra solului (…)».

«Bucure[tiul r\mâne un loc (…) unde mai po]i pluti în legend\.»30

În române[te de Vasile V. POENARU

27 Frauendorfer H., p. 2028.28 Schlesak D., Bucure[ti, martie 1990, p. 122.29 Citat dup\: Editura Wieser, Catalogul complet al apari]iilor, 1996, Klagenfurt-Salzburg,

1996.30 Gruenwald H., p. 2072.

251

HANS MAGNUS ENZENSBERGER

Bucure[ti

Cin\ la «Super Nova», în nou-nou]ul restaurant de lux la 66 de etaje deasupraacoperi[urilor capitalei României. Prin uria[a cupol\ transparent\ poate fi v\zut întreg-ul cer de stele. Muzica lui Mozart din difuzoare nu se repet\ niciodat\; microprocesorulcompune necontenit noi concerte pentru pian. Mickey Woolstone, [eful de afaceri, e mân-dru de edificiul lui cel nou.

«Totul American Style!», spune. «E bine c\ în acest col] de lume ne arbor\m, în sfâr[it,stindardul».

{i Tudor, secundul s\u român, un profesionist al jocului de golf, care s-a decis s\fac\ carier\ în bran[a hotelier\, arat\ în costumul s\u mulat, semitransparent, de parc\ar veni din California. Meniul etaleaz\ tr\s\turi patriotice: Long Island Lobster, Baked Vir-ginia Ham, Curcan à l’americaine, Lemon Meringue Pie. Chir [i vinurile sunt aduse de laSan Francisco.

«În esen]\ Bucure[tiul este un loc ideal», constata Woolstone [i ar\ta panorama de-afar\. Arhitectura este f\r\ m\sur\: blocuri din metale u[oare [i fibre carbonice, c\rorali se deslu[e[te semn\tura designerilor spanioli. Aici triumf\ moda gotic\ bizar\. «|sta-i Estul s\lbatic!», exclam\ Mickey. »Un ora[ de c\ut\tori de aur! Concuren]a european\cu trucurile ei murdare a încercat bineîn]eles totul, pentru a ne ]ine pe dinafar\, dar dedata asta am cotit-o la timp. Prescrip]iile constructive sunt necunoscute aici. Româniisunt bucuro[i dac\ le d\râm\m co[meliile vechi. Oricum nu mai erau multe de salvataici.»

«Ori[icât», interveni Tudor, «avem bisericile noastre, Stavropoleos, biserica patriarhal\[i Curtea Veche trebuie neap\rat s\ le vede]i, Mr. Taylor». «Dar Ceau[escu, acest b\trângangster – presupun c\ sunte]i în tem\ – a d\râmat tot ce-a putut înainte ca oamenii luis\-l mazileasc\ în sfâr[it. {i marele cutremur a rezolvat mai apoi restul. Timp de cin-cizeci de ani – pot spune asta, nu-i a[a Tudor? – România a fost curul Europei. Singu-rul lucru care a func]ionat a fost securitatea, poli]ia secret\. Tot restul era în g\leat\. Nutu carne, nu becuri, nu curent. Iarna oamenii au degerat în locuin]ele lor. Cu cincisprezeceani în urm\, românii înc\ erau mae[tri în a face foame. De neimaginat. Iar azi… Desigur,

252

pute]i observa ce se întâmpl\ aici. Un miracol economic ca pe vremuri. Necesar de recu-perat pentru dou\zeci de ani! Pia]a european\ este un butoi f\r\ fund.

Bineîn]eles c\ în primul rând nem]ii au fost cei care au luat fri[ca de pe pr\jitur\,nem]ii [i francezii. În ziua ce-a urmat KO-ului suferit de regim, b\gaser\ deja piciorul înprag cu al lor al doilea plan Marshall – numai c\ de data asta au încheiat afacerea f\r\noi.

Vede]i, mai încolo, tipii în bej, sunt ingineri din Germania r\s\ritean\ la lucru în mon-taj. Nu [tiu de ce poart\ mereu costume bej, iar românii care [i i-au pescuit, nu sunt niciei chiar bomboana de pe coliv\. La masa de-al\turi, italienii de la s\pt\mâna modei. Acoloîn spate un consor]iu din Luxemburg, nu [tiu ce vând pe nimic. Iar apoi bineîn]eles ru[ii,cei de colo de la fereastr\. Pân\ la zece seara ru[ii întorc fiecare b\nu] pe toate fe]ele,dar atunci când intr\ în vrie, arunc\ banii pe fereastr\.»

«Bine pentru dumneavoastr\», am spus.«Totu[i m\ nec\je[te», morm\ia hotelierul.«Ce voiam s\ spun? A da… Ne-am l\sat înc\leca]i de europeni. Un scandal incredi-

bil.»Am râs. «Dragul meu Mickey, imperiul nu mai este de fapt tocmai ceea ce-a fost.

Dac\ joci poker trebuie s\ [tii [i s\ pierzi. {i în m\sura în care pot eu aprecia, „SuperNova“ este o min\ de aur.»

Când se aduse cafeaua – chiar [i aceasta era american\, adic\ sub]ire [idecofeinizat\ –, Woolstone s-a scuzat, [i observam cum î[i prezenta onorurile, întâi ital-ienilor, apoi ru[ilor care urlau un cântec. Bancherii francezi, arogan]i ca întotdeauna, sef\ceau c\ nu în]eleg engleza. Mi s-a f\cut deodat\ mil\ de Mickey. Mi se înf\]i[a deo-dat\ ca un om al cauzelor pierdute. Mi-am adus aminte de ata[atul din Bad Godesberg[i am în]eles obsesia lui de-a se sim]i urm\rit. Niciunde un american nu se putea sim]imai str\in decât aici.

Secundul lui Mickey m\ privea din col]ul ochiului, de parc\ ar fi ghicit ce gândeam.«Ce vre]i», spunea încet, «\[tia-s Balcanii. Noi suntem [i r\mânem ceea ce am fost. Culise-le de-afar\ pute]i s\ le neglija]i. De-acolo de unde vin eu, cale de-o or\ cu trenul deBucure[ti, totul a r\mas neschimbat.»

«Eu cunosc ]ara d-voastr\ numai din filmele cu Dracula», am spus.«Dac\ ar fi doar vampirii! Nu, pentru scenarii ]inutul î]i ofer\ pu]in. Câ]iva poli]i[ti,

un cazac, care ]ine tot satul sub teroare, câini adormi]i, boli de copii, bar\ci. Într-un cuvânt,Lumea a treia. Miracolul românesc este doar o alt\ form\ a bancrutei. Dar, te rog, nici ovorb\ despre asta lui Mickey. L-ar deprima doar.»

A doua zi am avut noroc. Cafeneaua Alt-Wien (B\trâna Vien\) din Bulevardul Repub-licii era supraaglomerat\. Tejgheaua de marmur\ în stilul anilor 1890, l\mpile de biliard,[or]ule]ele [i scufi]ele fetelor care serveau, toate acestea erau bineîn]eles nou-nou]e; arhi-tectul cu decora]iunile interioare se gândise chiar [i la suporturi din lemn pentru ziare,[i nu m-ar fi mirat s\ g\sesc printre ele facsimile de pe vremea Habsburgilor. Printreantichit\]ile nemaniabile erau în]epenite doar imprimate scoase pe calculator ale celormai recente cursuri de la burs\. În timp ce violonistul care st\tea în picioare intona un

253

vals, o tân\r\ fat\ s-a a[ezat la masa mea. Dup\ un minut de small-talk am constatatc\ studia americanistica. O coinciden]\ neverosimil\; pentru c\ aceast\ disciplin\ era aiciconsiderat\ ca fiind un lux. În tot Bucure[tiul existau, conform asigur\rilor ei, doar nou\americani[ti, dintre care «[apte bezmetici, care au vizat doar o burs\».

Carola era o persoan\ palid\, dr\gu]\, voluntar\. Atunci când se gândea la ceva, ridi-ca sprâncenele stufoase [i încre]ea fruntea. Dup\ cum am fost nevoit s\ constat foartecurând, era nemaipomenit de prompt\ în replici. Am invitat-o la o cea[c\ de Gold. Pr\jitu-ra dulce a refuzat-o.

«V-a[ angaja cu pl\cere ca translatoare», am spus. «Deoarece nu [tiu o boab\române[te, a[ dori s\ v\ rog s\-mi ar\ta]i ora[ul.»

«Asta-i complet inutil», mi-a r\spuns. «În tot Bucure[tiul exist\ doar un singur obiec-tiv, adic\ prostituatele, iar pentru a le frecventa nu ave]i nevoie de translatoare.»

«Asta nu-i o informa]ie foarte patriotic\», am zis.A ridicat din umeri.«Dac\ nu v\ place Bucure[tiul, atunci de ce r\mâne]i aici?», m-a întrebat.«De ce nu? Am vizitat [i Parisul [i New Yorkul, dac\ la asta v\ referi]i. Dar dac\ tot

vorbim de corup]ie, e preferabil\ cea proprie. Recunosc, e cea mai rea, dar, în schimb,pe asta [tim s-o facem. În rest, în ceea ce prive[te str\in\tatea, suntem la picioarele eidar o [i urâm. Îi urâm pe ru[i [i pe nem]i, îi urâm pe to]i vecinii no[tri, bineîn]eles maiîntâi pe unguri. {ti]i de ce suntem atât de [ovini? Pentru c\ România nici nu este o na]iuneîn adev\ratul sens al cuvântului. Se pretinde c\ putem privi înapoi asupra unei istorii dedou\ mii de ani, cel pu]in a[a gr\iesc c\r]ile de [coal\. Totu-i pur\ imagina]ie! Un romantrivial, ridicol, pe care ni[te scrib\l\i oarecare [i l-au supt din degete. {i pentru c\ nu[tim cine suntem, putem fi [i tra[i oricând pe sfoar\. În fond pentru asta nu avem nevoiede str\ini. Propriii no[tri regi, parlamentele noastre, armata noastr\, fasci[tii no[tri, comu-ni[tii no[tri au atins o virtuozitate considerabil\ în materie, [i lips\ de c\l\i n-am dus nicio-dat\.»

«Chiar [i regimul cel mai cumplit este r\sturnat într-o bun\ zi.»«De-acord. Dar atunci ce rost are? Avem zece mii de mor]i, se achit\ câteva poli]e

vechi, îns\ trei zile mai târziu toat\ ]ara se întoarce la ordinea de zi. Anchetele personaleaterizeaz\ în fl\c\ri, ordinele se arunc\ la gunoi, se deschide un mic magazin, se trecela adunat cu bobul [i se face comer] ambulant cu buc\]ica. Cum r\mâne atunci cu oameniilui Ceau[escu? Procesele s-au risipit toate în vânt! Câteva amenzi ridicole, apoi amnis-tia. Iar ast\zi ace[ti criminali sunt trata]i ca ou\le cu coaj\ sub]ire! Noi le garant\m vilele,pensiile. Aten]ie s\ nu sup\r\m pe nimeni! Aparatnicii oricum fac 8-10% din popula]ie,trep\du[ii 60%. N-ai voie s\-i a]â]i, dimpotriv\, trebuie s\-i îndopi ca s\ stea în bancalor. Deci vede]i c\ se poate tr\i [i f\r\ [ira spin\rii. {i ca to]i ologii, românii sunt [ire]i,înc\p\]âna]i, obtuzi. Timp de cincizeci de ani comuni[tii au încercat s\ ne reeduce. Privi]irezultatul!» Ea ar\t\ spre afar\, spre bulevard. «Nici urm\ de Sverdlovsk sauPetropavlovsk. Totu-i în zadar. Noi suntem [i r\mânem noi în[ine. Asta-i nenorocirea.»

Am privit-o prudent dintr-o parte. Treptat m\ încerca b\nuiala c\ î[i b\tea joc de mine.Carola râdea. «N-o lua]i atât de în serios. {ti]i ce? O s\ v\ dovedesc c\ avusesem

dreptate. Dac\ vre]i, în seara asta mergem la operet\.»

254

«Vre]i s\ sus]ine]i c\ aceasta exist\ înc\? Credeam c\ opereta a sucombat de mult.»«La noi nu. Asta trebuie s-o fi v\zut!»Într-adev\r, câteva ore mai târziu Carola m-a condus la un teatru în stilul celor din

turt\ dulce, care era înghesuit între o cl\dire guvernamental\ ca o pu[c\rie [i un garaj,situat pe-o strad\ l\turalnic\, întunecat\. Figurile din stuc ale fa]adei p\strau urmele unorvechi lupte de strad\. O uria[\ aglomerare de oameni asedia casa de bilete, dar Carolaa scos triumf\toare din buzunar dou\ bilete de intrare.

«Nu v\ speria]i,», a spus, «edificiul e destul de jalnic. Nici un guvern nu bag\ baniîn acest teatru: trupa trebuie s\ se descurce f\r\ nici o subven]ie. Totu[i Cr\iasa dingrajdul de porci se joac\ deja de patru ani cu toate biletele vândute.»

Scenografia înf\]i[eaz\ un delirant secol XIX, în parte Freischütz, pe de-alt\ parteMoulin Rouge. În afara capului de afi[ feminin, au evoluat; un fierar de ]ar\, o contes\rea, un primar beat [i negustor veros de ii, de bun\ seam\ evreu, în plus prin]ul traves-tit în porcar, care la început a ap\rut într-un sac de cartofi, mai târziu în frac [i cilindru.Un cor de fete în tutuuri roz de balerine fragmenta încontinuu ac]iunea, pe care nu reu[eams-o urm\resc. Cuvânt\ri bombastice alterneaz\ cu cea mai mare dezinvoltur\ cu obscen-it\]i salutate cu entuziasm. Mirosul naftalinei pentru molii, viorile dulci [i must\]ile enormeînfl\c\rau publicul. {i Carola p\rea a fi uitat de sarcasmul ei, râdea [i aplauda de atâtentuziasm.

Dup\ ce cortina c\zu, s-a aplecat spre mine [i mi-a [optit la ureche: «A]i v\zut? Ei,v-am promis prea mult?»

În române[te deGheorghe PASCU

Copyright Suhrkamp Verlag, prin amabilitatea editurii

255

GREGOR VON REZZORI

Dup\ cincizeci de ani

Dup\ decembrie ‘89 nu m-am întors în Bucovina ci la Bucure[ti – locul evenimenteloristorice, ca s\ zicem a[a. Nu m\ aflam acolo în c\utarea urmelor mele ci pe urmele a[a-zisei revolu]ii. Dar fire[te c\ la tot pasul d\deam peste mine însumi. Nu puteam sc\pade propriul meu trecut la Bucure[ti ( tot a[a cum nu pot sc\pa de el nic\ieri). Desf\[uramo ridicol\ procesiune de-a lungul propriei mele umbre. P\[eam ca o stafie al\turi de pro-pria mea stafie care-mi vorbea neîncetat. Tr\nc\nea despre deosebirea dintre simul-taneitate [i prezent.

M\ aflam aici dup\ o jum\tate de secol – dup\ o jum\tate de secol, cu doar dou\întreruperi, fulger\tor de rapide [i târzii – în ]ara trecutului meu mai mult decât îndep\rtat,din al c\rui steag albastru-galben-ro[u îmi f\cusem un drapel al mitului meu. P\[eampe un asfalt pe care îmi tocisem t\lpile pantofilor ca tân\r flâneur cu garoaf\ la butonier\.Treceam pe lâng\ locurile viselor [i împlinirilor, bucuriilor [i durerilor, succeselor [ie[ecurilor, cuceririlor [i înfrângerilor de odinioar\... [i toate mi se întâmplau deodat\,într-o dimensiune a timpului care nu era nici trecut nici prezent. Nimic nu trecuse; totulse petrecea în mine acum [i aici [i totu[i nu era prezent. Îmi ridicam ochii spre steagulalbastru- galben – ro[u din care fusese decupat\ emblema sistemului comunist [i m\gândeam: gaura din mijloc sunt eu. [...]

[...] La Bucure[ti nu venisem singur, în acel ianuarie, ci înso]it de prietenul meu, ziaris-tul [i scriitorul T.S. Nici pe el nu l-am cru]at de vorb\ria despre mitica mea ]ar\ de ba[tin\.România, îi spuneam, nu apar]ine întru totul Europei ci [i fabuloaselor imperii aleotomanilor [i ale ]arilor (chiar [i ale celor de culoare comunist\). E mai aproape de Bizan]decât de romanii de la care se revendic\ cu atâta pl\cere. Poporul are uneori ie[iri de oviolen]\ asiatic\ fiind totodat\ marcat de un fatalism slav. Alte tr\s\turi care merg mân\

Fragmente din Greisengemurmel de Gregor von Rezzori, Bertelsmann Ver-lag, München, 1994.

256

în mân\ cu acestea sunt oportunismul f\r\ scrupule, inteligen]a, [mecheria, generozi-tatea, nep\sarea, luciditatea prozaic\ [i spiritul suprarealist. Un popor care-[i vede mereuideile invalidate, inten]iile z\d\rnicite, aspira]iile puse sub interdic]ie nu crede în unidi-mensionalitatea lumii faptelor. Are sim]ul absurdului. Al irealit\]ii realit\]ii. Dar toate asteanu sunt nout\]i. [...]

[...] Am poposit la un cuplu de arti[ti, Silvia Radu [i Vasile Gorduz. Locuiesc într-unul din atelierele unei colonii de arti[ti care a fost construit\ prin anii ‘50, într-un extazde promovare a culturii al regimului de atunci ( înainte s\ izbucneasc\ voin]a de trans-formare urban\ a Conduc\torului). De cealalt\ parte a str\zii se înal]\ complexul Tele-viziunii (Cultura trage la cultur\). Deoarece se [tia c\ soarta a[a-zisei revolu]ii depindeade Televiziune, în jurul cl\dirii avuseser\ loc luptele cele mai violente. Atelierele arti[tilorau fost prinse între focurile securit\]ii [i ale militarilor care vroiau s\ o înlocuiasc\. L\ca[ulmuzelor ar\ta deci corespunz\tor. C\lcam pe gr\mezi de cioburi, intram pe u[i care atâr-nau strâmb de câte o balama în ateliere care trecuser\ printr-o schimbare la fa]\ datorit\gloan]elor de diferite calibre [i ar\tau ca operele de pre-conceptual art ale lui Fontana.O anumit\ înv\lm\[eal\ care domnea printre lucr\ri, instrumente de lucru, haine de lucru,mobile stricate, vesel\ descompletat\, putea fi pus\ în seama stilului de via]\ (à la bohême(à la roumaine). Dar distrugerile dep\[eau orice închipuire. Era evident c\ e nevoie de [imai mult curaj ca deobicei pentru a supravie]ui iernii bucure[tene printre ruine. Dauneleaduse operelor de art\ nu erau la fel de grave peste tot. La unul dintre vecini, primelesalve reu[iser\ doar s\ str\pung\ coarda de care atârnau tablourile. C\zuser\, pr\bu-[indu-se peste alte lucr\ri neterminate; se deterioraser\, desigur, dar, odat\ culese dinmoloz, puteau fi ref\cute. În schimb, atelierul colegului lor întru sculptur\, Ovidiu Maitec,fusese distrus în întregime de fl\c\ri. Cu tot ce crease de-a lungul vie]ii. Dar arta, se [tie,are capacit\]ile P\s\rii Phoenix. Erau cu to]ii plini de o încredere dezn\d\jduit\ [i lipsit\de umor. Supravie]uiser\ [i nu mai aveau nimic de pierdut.

T. adusese cafea, un salam de un metru, mai multe pachete de ciocolat\. Oîmbun\t\]ire temporar\ a hranei (care hran\?) care ar fi putut dura mai multe zile. Dargenerozitatea românilor (pe deasupra, mai erau [i arti[ti) nu a cedat acestui impuls ego-ist. Cafeaua s-a f\cut la g\leat\ [i s-a oferit tuturor, ciocolata a fost rupt\ buc\]ele [iîmp\r]it\, salamul t\iat felii pentru toat\ lumea.S-au adunat vecini [i prieteni [i a urmatun du-te-vino animat. Nimeni nu a plecat nemâncat. St\pânul casei f\cuse din struguriide pe spalierul s\u (înghe]at [i ciuruit de gloan]e acum) un soi de vin. Ne-am adunat înjurul sobei în care ardeau cadrele de lemn ale ferestrelor [i alte fragmente arhitectoniceasem\n\toare. Se vorbea, fire[te, despre omul care avea pe con[tiin]\ cea mai recent\catastrof\ din istoria româneasc\, [i a[a plin\ de catastrofe: Nicolae Ceau[escu, Con-duc\torul (în nem]e[te der Führer).

Sem\na pân\ [i în cele mai mici detalii (gr\mezile de cioburi u[ile atârnând strâmbede câte o balama frigul generozitatea în momente grele încrâncenata lips\ de umor [idezn\dejdea curajo[ilor supravie]uitori), cu Trümmerzeit, perioada ruinelor din Germaniaimediat dup\ terminarea a ceea ce a r\mas, deocamdat\, ultimul mare elan de a îndepli-

257

ni condi]ia facerii noastre: distrugerea. {i atunci , în aspra iarn\ a anului ‘45- ‘46, oameniise ghemuiau în jurul micilor sobe de font\ în care ardeau r\m\[i]e de obiecte casnice,sufereau de foame, beau rachiu de sfecl\ f\cut de ei [i încercau s\-[i explice ceea ce seîntâmplase, ceea ce era monstruos [i de neîn]eles prin psihograma unui duh r\u supradi-mensional. Adolf der Führer. Conduc\torul german. Fusese nebun? Putea fi R\ul prezentîntr-o form\ atât de inimaginabil de intensificat\ într-un om în carne [i oase, ca tine [ica mine? Se poate concentra demonicul, dr\cescul în asemenea m\sur\ monstruoas\într-o singur\ persoan\ care, în orice alt\ privin]\, e perfect mediocr\? Sau a fost acestindivid, datorit\ unor împrejur\ri misterioase, focarul tuturor iradierilor noastreluciferice? Le-a atras ca o lentil\? Cel ales pentru a ne îndeplini menirea? Un adev\ratconduc\tor spre solu]ia final\? Îmi venea s\ chicotesc. Tinerii din jurul meu nu [tiau câtde veche e lumea. Cât de profund împlântat\ în noi voin]a de a nu vedea adev\rul. M-amferit s\ dau glas acestor banalit\]i de mo[neag în]elept. Conform uneia dintre ele, lucrurileasem\n\toare nu sunt neap\rat identice de[i, pân\ la urm\, au acelea[i ra]iuni [i acela[iscop. Situa]ia din Bucure[tiul anului 1990 [i cea din Hamburgul anului 1946 sem\nauca dou\ pic\turi de ap\. Totu[i, cea dintâi avea ceva specific românesc: Sim]ul realit\]ii.Non[alan]\ în plin\ confuzie. Nep\sare în fa]a bestialit\]ii existen]ei. În timp ce [edeamacolo, sorbind din ucig\torul vin de cas\ [i punând întreb\ri vechi de când lumea [i p\mân-tul, care se diluau imediat dup\ ce erau rostite în aceea[i ve[nic\ flec\real\ f\r\ rost, ne-am trezit c\ de fa]\ mai era [i un copil: un pu[ti de vreo opt nou\ zece ani. Nimeni nu[tia al cui era [i de unde venea. Se mi[ca foarte dezinvolt printre noi, de parc\ prezen]alui acolo era de la sine în]eleas\. Se uita cu mult interes la tablouri [i sculpturi, urm\reaconversa]ia (tocmai se spunea c\ a venit vremea s\-[i elibereze to]i telefonul de micro-foane a c\ror existen]\ o presupusese fiecare dar de care nu putuse sc\pa din motivebine întemeiate), lua f\r\ nici o sfial\ câte o felie de salam sau o bucat\ de ciocolat\,mesteca, înghi]ea [i privea. Când a fost întrebat cum îl cheam\ [i dac\ locuie[te prin veci-ni, a r\spuns, netulburat: îl cheam\ Vasile [i st\ prin apropiere. Deocamdat\. Tat\l s\umurise în acele zile confuze iar mama avea treab\ undeva prin centru. Da, avea fra]i [isurori, dar nu [tia pe unde sunt. S-a mai învârtit ce s-a mai învârtit prin atelier, apoi adisp\rut tot atât de discret precum ap\ruse. Când am remarcat c\ mi se pare cam ciu-dat, gazda noastr\ mi-a r\spuns: «Da, [tiu. Dar tot ce ne-a povestit poate fi, la fel de bine,adev\rat.» Adev\rat\ era, în orice caz, scurta lui epifanie. Urma[ul ireveren]ios al uneiciviliza]ii distruse. Copilul martir al interven]iei suprarealismului în lumea în care tr\im.[...]

[...] Colonia de arti[ti [i complexul televiziunii se afl\ într-o parte a ora[ului care, pevremea mea – adic\ la începutul anilor ‘30 – nu era foarte populat\. O periferie a cartieru-lui diplomatic dintre cele dou\ alei fastuoase care porneau radial din Pia]a Victoriei,{oseaua Kiseleff [i {oseaua Jianu. Dincolo de ele se întindeau terenuri virane. Acolo undeast\zi se înal]\ blocuri gola[e, se ghemuiau odinioar\ c\scioare, pe sub ramurile bogateale ulmilor [i frasinilor în frunzi[ul c\rora gângureau porumbei s\lbatici. La fiecare pas

258

d\deai peste o grataragerie. Aerul era saturat de mirosul de usturoi pârlit al micilor [i alcârna]ilor. L\utarii ]igani cântau la vioar\. B\teau tactul pitpalacii, în colivii de nuieleîmpletite, ag\]ate de acoperi[uri de paie cu un singur versant. Lumea bea [pri] [i îngâ-na cântecele l\ut\re[ti. Îmi dai o litr\ [i un sifon. Era o margine de ora[ care nufusese cuprins\ înc\ de râie. {oseau proiectat\ grandios de guvernatorul rus prin 1840,în timpul ocupa]iei (dou\ piste de c\l\rie de-a lungul amplei p\r]i carosabile dou\ aleiîntre [iruri de tei [i de platani masivi în spatele lor vile impozante în gr\dini umbroase)traversa un teren viran, începând de la Pia]a Victoriei (unde blindatele urma[ului Con-duc\torului str\juiesc cetatea guvernului o construc]ie în stil stalinist) pân\ departe, laun Arc de Triumf (care se pr\bu[ise odat\ când solda]ii m\r[\luiser\ prea energic pededesubt). Acolo, dincolo de el, mai existau înc\ vechi caravanseraiuri de pe vremea tur-cilor, ale c\ror grajduri ad\posteau cai pur sânge. Aveam [i eu un cal printre ei care, fire[te,nu câ[tigase niciodat\ nici o curs\. Dar participam cu mult zel la antrenament. Dis-de-diminea]\ plecam disciplinat c\lare pân\ la hipodromul care a disp\rut între timp fiindînlocuit de giganticul complex al «Palatului Presei». În amintirile mele ovalul gazonuluiînconjurat de p\dure nu reprezint\ doar terenul unor întâmpl\ri ecvestre care f\ceau s\-mi creasc\ inima de bucurie ci [i întruchiparea epocii mitice ro[u-galben-albastru din exis-ten]a mea. Acum, cu o jum\tate de secol mai târziu, fac anticamer\, împreun\ cu T.S.,pe sc\rile de marmor\ roz [i pe culoarele kilometrice ale colosului care nu slujise la nimicaltceva decât la r\spândirea mincinoas\ a legendei superiorit\]ii istorice omene[ti spir-ituale a unui fost cârpaci [i activist de partid carierist, Nicolae Ceau[escu [...]

[...] Mi-am întors privirea spre geam [i m-am uitat afar\. Pe tabla de [ah a cur]ilor[i a caselor, pe suprafa]a care acum [aizeci [i cinci de ani era verde proliferau pe atun-ci, pe vremea hipodromului, ciupercile datorit\ balegii de cal risipit\ pretutindeni cu gen-erozitate. Un b\trân jocheu, care se cam ]icnise dup\ ce se lovise la cap, în urma unei

259

c\z\turi foarte grave, pierzându-[i [i licen]a cu acest prilej, le culegea pe înserat. Le duceamapoi la una din nenum\ratele cârciumioare ca s\ ni le pun\ pe gratar, beam o litr\ [i unsifon, ascultam scripcarii [i pitpalacii care ]ineau isonul sub acoperi[ul cu un singur ver-sant. (Parc\ am mai scris despre asta în alt\ parte, în leg\tur\ cu altceva?) Dar sunt sigurc\ nu am descris nic\ieri încrederea minunat\ [i naiv\ în viitor care domnea pe atunci.Nu vorbesc numai de mine. Toat\ lumea a[tepta o lume nou\. Mai bun\. Perfec]ionat\,indiferent cum [i cu ce pre]. Asemenea constela]iilor, r\s\reau numeroase proiecte. Elemen]ineau firmamentul ideologic într-o tensiune bogat\ în conflicte. Pe vremea aceea eramun analfabet cu diplom\. Singura mea preocupare intelectual\ erau caii, cre[terea lor [icum s\-i fac s\ alerge mai repede. Cu toate astea, a[teptam [i eu s\ întâmpin lumea nou\.Mi-era f\g\duit\ [i mie în acele seri de var\ de acum aproape [aizeci de ani. Când cerulse f\cea albastru ca cerneala [i se în\l]a o lun\ galben\ peste b\l]ile [i iazurile de la B\neasa„miriade de broa[te î[i scuturau atât de delicat [i de neobosit zurg\l\ii din tabl\ de argintîncât p\rea c\ un v\l acustic se l\sa peste peisaj“. (Autocitat: la b\trâne]e te repe]i). Num-a[ încumeta s\ vorbesc despre cum s-a sfâ[iat v\lul iluziilor mele – al tuturor de fapt,în afar\ de una. Una la care omenirea ]ine mor]i[: Credin]a c\ ar putea s\ tr\iasc\ altfeldecât a hot\rât destinul [i s\ construiasc\ o lume mai bun\ decât aceasta pe care e des-tinat\ s\ o distrug\. (Fire[te c\ e concluzia unui om foarte b\trân). ...Dar poate c\ b\taiamiilor de ma[ini de scris ale propagandei ceau[iste au f\cut s\ amu]easc\ broa[tele [ib\l]ile [i iazurile de la B\neasa au fost cimentate. Nu puteam s\-mi dau seama dac\ a[ase petrecuse fiindc\ era o iarn\ crunt\ când mi-a fost îng\duit s\ mai fiu o dat\ acolo,în ianuarie 1990. Criv\]ul pusese o aspr\ st\pânire asupra ]\rii anilor mei de tinere]e.A[a cum spunea un colind englezesc din copil\ria mea. Earth stood like iron, waterlike stone. [P\mântul era de fier, apa de piatr\]. Numai c\ cimentul nu se tope[te. Nuurma nici o prim\var\. T\cerea broa[telor era definitiv\. [...]

[...] În ianuarie 1990 nu venisem pentru prima oar\ în România, de unde plecasemîn 1937. Mai fusesem de dou\ ori: o dat\ cu patru ani în urm\(1986) foarte scurt, pen-tru câteva zile; alt\ dat\ cu zece ani în urm\, pentru o s\pt\mân\ (1980). Ambele vizitese petrecuser\ în zilele cele mai reci ale r\zboiului rece. Ceau[escu se afla în culmea ascen-siunii sale. Lumea întreag\ îl l\uda ca pe un mare om de stat (datorit\ a[a-zisei sale inde-penden]e fa]\ de Moscova; pe Madam Elena o l\udau pentru meritele ei [tiin]ifice; Regi-na Angliei l-a primit ca pe un [ef de stat de rang egal; universit\]i renumite au acordatdoctorate onorifice omului de [tiin]\, eminentei Elena, cea pe jum\tate analfabet\). Înc\de pe atunci nu se prea g\sea de mâncare în patria mea iar cu c\ldura era [i mai r\u [iiernile erau aspre cum nu sunt decât în acea parte a lumii. Între îndr\gosti]i circula o vorb\:«Iube[te-m\, dar nu m\ dezbr\ca!» {i totu[i, nu sim]eam compasiune. Fra]ii [i surorilemele din Sud – Estul european î[i tr\iau minciuna cu atâta îndârjire demonstrativ\ încâtnu mai în]elegeam pe cine vor s\ conving\: pe mine sau pe ei în[i[i. Ei [tiau care e reg-ula empiric\ a poli]iei: Toat\ lumea este suspect\ ; cel mai suspect e cel care bate maipu]in la ochi. Prin urmare î[i purtau minciuna oficial\ tot atât de evident pe chip cum î[i

260

poart\ doamnele din ordinul Crucii de stele crezul catolic la procesiunea din Joia Verde.{tiam c\ ceea ce v\d este numai de suprafa]\. {i mai [tiam c\ nu voi întâlni decât jum\t\]ide adev\ruri de o culoare sau alta [i c\ numai din întâmplare voi percepe, poate, câteceva dincolo de ele. Numai o dat\ m-am confruntat cu adev\rul [i anume în timp ce tre-ceam pe o strad\ bucure[tean\. Era o pereche care p\rea o viziune dostoievskian\: Ob\trân\ în ultimul hal de dec\dere; încovoiat\ , se sprijinea de un tân\r de o frumuse]eromantic\ [i s\lbatic\; nas vulturesc ochi ca doi t\ciuni palid ca ceara numai piele [i os;drept protec]ie jalnic\ împotriva frigului n\prasnic doar urzeala tocit\ a unui palton vechicare-i atârna pân\ la picioare [i împletitura sub]ire a unui [al de lân\ înf\[urat în jurulgâtului. Pe pletele castanii care-i c\deau princiar pe umeri purta sfid\tor seme] o c\ciul\r\p\noas\ de blan\, scoas\ parc\ dintr-o lad\ de gunoi. Perechea se plimba lent ca [icum ar fi fost filmat\ cu încetinitorul prin valul de trec\tori care treceau nep\s\tori pelâng\ ei. (La Bucure[ti, e mereu puhoi de lume pe str\zi). La fiecare al doilea pas m\runt,b\trâna se oprea s\-[i trag\ sufletul. Tân\rul se adapta r\bd\tor [i plin de grij\ la ritmulei; era un dispre] atât de profund în profilul lui vulturesc în felul în care mergea drept calumânarea cu privirea îndreptat\ înainte f\r\ s\ -[i coboare o clip\ ochii la cineva din jurîn mândria cu care o ducea pe b\trâna [ubred\ de bra] ca [i cum ar fi purtat o frumuse]ede femeie prin sala de bal încât mi-a frânt inima. Era imaginea îns\[i a dispre]ului fa]\de specie. Ura fa]\ de oameni în forma ei cea mai pur\. Ura fa]\ de sine în demnitateasa deplin\. [...]

[...] Atunci, în 1990, la Bucure[ti, am avut revela]ia legitimit\]ii satanice a puterii.De ce tocmai tovar\[ul Ceau[escu [i nu altul? Ce avea el în plus? Am umblat pe str\zileora[ului înghe]at [i cenu[iu, urm\rit de ecoul inexplicabilului. Puterea exercitat\ tiranicmai putea fi sim]it\ în fiecare ungher, în fiecare privire, în fiecare cuvânt, în fiecare gest[i în fiecare sunet – chiar [i în t\cere. Acolo unde se surp\, ea se ridic\ [i îmbib\ aerulînsu[i pe care-l respiri, la fel ca praful cl\dirilor demolate. Chiar rupt\ de realitatea fap-tic\, ea acoper\ lumina zilei. La Bucure[ti domnea un frig malefic. Nu eram chiar atât destupid încât s\ m\ a[tept ca, peste noapte, dup\ c\derea tiranului [i – cum se spera – asistemului comunist, ora[ul s\ înfloreasc\ pentru a redeveni ce fusese odat\ (odat\ caniciodat\, adic\ pe vremea mea). Dar z\pada de pe str\zi, înghe]at\, murdar\, tare [i uscat\ca un os, pe care-]i rupeai picioarele, era o m\rturie ironic\ a continuit\]ii s\r\ciei, a fricii,a ap\s\rii [i a dezn\dejdii dinainte. Aici nu sim]eai nici un fel de eliberare, de vindecare.Nici urm\ de euforie, de mândrie, de înfiorare sfânt\ dup\ uciderea tiranului. Singurulsemn de schimbare era dezordinea. Nu cea româneasc\ obi[nuit\. Aceea are stilul[leamp\t al omenescului prea omenesc [i, fiind înn\scut\, condi]ionat\ genetic, ca s\zicem a[a, e dezarmant\. Un fel de cosmopolitism neglijent, îns\ luminos, datorit\ imper-fec]iunii sale care te face s\-l îndr\ge[ti, [i anume inocen]a lui «a nu avea încotro». Nicigând de a[a ceva în prim\vara lui 1990. Universul era plumburiu. Ora[ul fusese dezb\rat[i de ultima aparen]\ de urbanism: un conglomerat întâmpl\tor de foste case mic-burgheze, de actuale blocuri urâte, pustii, unele neterminate, altele confec]ionate din pre-fabricate. Printre intervalele gola[e dintre ele se întret\iau alei aproape impracticabile din

261

cauza gr\mezilor de gunoi [i de z\pad\. Chiar [i acolo unde, nu de mult, aceast\ metropol\balcanic – socialist\ mai f\cea încerc\ri stângace de a se comporta ca un mare ora[ –în vitrinele agen]iilor de turism [i ale magazinelor de stat de proast\ calitate – domneaupustia [i lipsurile. A[a-numita revolu]ie l\sase în urma ei mult mai pu]ine m\rturii decâtsistematizarea r\posatului Conduc\tor. Fantoma lui bântuia pretutindeni. Pretutindenid\deai de urmele sfâr[itului s\u mâr[av [i lipsit de glorie. Pe unele cl\diri ciuruite degloan]e se în\l]au, deasupra g\urilor care se c\scau acum în locul ferestrelor, urmele defuningine ale limbilor de foc; ici-colo pe bulevarde, pe mici insule pentru pietoni, ardeaulumân\ri pe paturi de flori înghe]ate, în amintirea celor c\zu]i. În jur [i printre ele mi[unauoameni. Roiau nelini[ti]i, într-o îmbulzeal\ decerebrat\, asemenea furnicilor c\rora unpicior uria[ le-a distrus cu brutalitate mu[uroiul. Nici ma[inile [i nici pietonii nu p\reaus\ aib\ un scop precis sau s\ se îndrepte într-o direc]ie anume. Ceea ce -i mâna era onelini[te [i o panic\ tâmp\ care-i n\ucea ca un narcotic, pân\ la emasculare. Singuriivioi [i plini de via]\, r\s\ri]i parc\ din sedimentul str\zii, erau cer[etorii ]igani. Adolescen]ijerpeli]i care f\ceau rost de taxiuri în fa]a unor hoteluri în stare de faliment. Trafican]i devalut\ insisten]i [i periculo[i. Translatori dubio[i. Intermediari sumbri. Holurile hotelurilorerau pline ochi de tipi din provincie cu care nu ]i-ar fi f\cut pl\cere s\ te întâlne[ti în p\dure.Poate intraser\ doar ca s\ se înc\lzeasc\, cu încrederea naiv\ c\ nu vor fi da]i afar\, acum,în noul sistem democratic. Întreprinz\torii sini[tri din Vest care se repeziser\ lacomi, înprimele ore ale a[a- zisei eliber\ri, nu ar\tau nici ei mai bine; la fel [i jurnali[tii f\r\ scrupulecare a[teptau un nou scoop.

Popula]ia fo[g\ind orbe[te pe str\zi avea aceia[i ochi stin[i ca înainte de schimbare.Nomazi ai ora[elor în c\utare de hran\: urban hunter gatherers; chipuri vl\guite pesub c\ciuli de blan\ ponosite, la fel de anemici ca [i culorile de anilin\ ale confec]iilor demass\ în care sunt înfofoli]i. În afara zgomotului ma[inilor, era o lini[te stranie. În ciudaoamenilor în perpetu\ mi[care. Cei oprima]i p\reau s\ fi r\mas mu]i, sub ap\sarea uneiamenin]\ri care acum nu mai avea nume [i contur clar: risipit\ misterios în aerul cenu[iuînc\rcat de z\pad\. M\ întrebam dac\ aerul acesta li se p\rea tot atât de greu ca [i mie,sau le p\rea mai u[or decât cel dinainte, a c\rui ap\sare avea pentru ei un nume [i oimagine: Conduc\torul. Der Führer. Pu]ini dintre ei respiraser\ un aer mai pu]in ap\s\tor,mai pu]in greu. Majoritatea nu respiraser\ din copil\rie decât aerul sufocant al puteriitotalitare. Aerul arbitrarului desfrânat al terorii, al fricii, al constrângerii la minciun\. Seobi[nuiser\ cu el. Se adaptaser\ plini de ur\ la acest aer, scrâ[nind din din]ii cu care nuputeau s\ mu[te. {i chiar dac\ acum se întâmplase ca în basmele lor – dintre cele treidoage de fier cu care fuseser\ strâns încin[i în jurul pieptului, una se frânsese – o maisim]eau înc\, din obi[nuin]\, pe lâng\ cele dou\ r\mase, pe a treia. Era explicabil c\ nur\suflau u[ura]i dup\ cele câteva zile zguduitoare de schimburi de focuri (între cine [icine?), de incendii pe care nimeni nu se încumetase s\ le sting\, dup\ zeci de mor]i uci[imai degrab\ la întâmplare decât în asalturi eroice. Cred c\ am în]eles: Când puterea numai are nume, o exercit\ soarta. Asta îi f\cea pe oameni s\ fie sminti]i [i n\uci. {tiau c\soarta le rezerv\ întotdeauna numai lucruri înfior\toare. Dar nu-[i d\deau înc\ seama ce

anume îi a[teapt\. Erau dezorienta]i fiindc\ pierduser\ obiectul concret al urii lor. Uraare nevoie de o coeren]\ persectival\: un punct de fug\. Un scop. Altfel se îndreapt\împotriva celui care ur\[te. Po]i urî un tiran; nu po]i urî soarta. Soarta e anonim\. Cât\vreme nu a prins un contur, nu se poate revolta nimeni împotriva ei, f\r\ a se pune sin-gur sub semnul întreb\rii. Românii sunt mari mae[tri în înjur\turi. Din limba lor ]â[nescflori tropicale, inventivitatea lor atinge genialul atunci când variaz\, parafrazeaz\, nuan]eaz\forma tradi]ional\ a înjur\turilor lor. Cu alte cuvinte: pe un tiran po]i s\-l înjuri. Are mam\,tat\, str\mo[i, fra]i, surori, copii, copii ai copiilor pe care îi po]i combina într-o Polonez\de afurisenii. E cu neputi]\ s\ faci la fel cu soarta. Soarta e abstract\. Cea mai exterioar\abstrac]iune a puterii. Arbitrarul total inatacabil. Omenirea îi e supus\ de la începutulînceputurilor. Individul e la cheremul ei. E ridicol s\ o acuzi, s\ o blestemi. Oamenii depe str\zile Bucure[tiului mi s-au p\rut a fi castra]i colectiv în acele zile din ianuarie 1990fiindc\ nici m\car nu mai înjurau. Li se r\pise identitatea fiindc\ nu mai puteau spune,referindu-se la un adversar concret : Bag\-l în p... m\-sii. [...]

[...] {i la Bucure[ti e îngropat un cuplu important care a fost odinioar\ mitic. Nu împre-un\ ca «sfin]ii» din Pondicherry, ci la o distan]\ de dou\zeci de metri unul de altul. Nue un loc ospitalier ca acela al boga]ilor proprietari de cavouri. Mormintele sunt relativrecente [i – spre deosebire de cele din jur – f\r\ lespede [i f\r\ statuie funerar\. Numaiini]ia]ii [tiu cine zace în ele; într-unul, conduc\torul Ceau[escu [i în cel\lalt, so]ia lui, Elena.Geniul Carpa]ilor [i savanta. Uci[i mi[ele[te [i cu sânge rece, tot a[a ca [i victimele lor.Buchete modeste de flori sunt pres\rate pe p\mântul înc\ negru. În schimb exist\ unmonument în ora[. Se înal]\ pe un deal construit artificial, în fa]a c\ruia se întinde o pia]\uria[\, pustiit\ [i nivelat\ cu compresorul. E cea mai mare cl\dire din Europa [i a douaca m\rime din lume, dup\ Pentagon. O monstruozitate care combin\ stilul clasicist al luiSpeer cu cel american de la sfâr[itul secolului într-un stalinism gigantoman postmod-ern. (Tovar\[ul de convingeri, Hitler ar fi dat mul]umit din cap). Câte mii de s\li, camere,cabinete, vestibule, sc\ri, coridoare con]ine aceast\ dihanie arhitectonic\ sub acoperi[urileei plate, în trepte; câte megatone de marmur\, jasp, onix, lemn pre]ios, bronz, aur, mobilede ciclop, lustre de cristal, covoare de dimensiunea unui teren de fotbal au fost folositepentru configura]ia spa]iului ei interior; cât de adânc sub p\mânt se întind bunkerele,ad\posturile antiatomice, înc\perile g\rzilor, depozitele de arme, de muni]ii, garajele, refugi-ile pentru trupe – toate acestea vor figura în viitorul ghid al capitalei române[ti. (Proba-bil înso]ite de prezentarea contrapunctic\ a temperaturii arctice cunoscute pân\ la satu-ra]ie [i a luminii chioare care ardea doar câteva ore pe zi din casele supu[ilor a c\rorînfometare [i mizerie au f\cut posibil\ aceast\ m\rturie însp\imânt\toare a megalomaniei:ziarele mele – trei cotidiane, patru hebdomadare [i [ase lunare – s-au delectat ani de zilecu descrierea acestei mizerii; ilustrarea concret\ a suferin]ei omene[ti este avantajoas\pentru turism. Pia]a dincolo de care se înal]\ construc]ia mamut a fost cândva centrulBucure[tiului vechi: str\zi întortocheate cu case joase mic-burgheze de la sfâr[itul sec-olului XIX [i începutul secolului XX, a[ezate ca la ]ar\, cu frontonul lateral de-a lungulcur]ii, înconjurate de gr\dini, printre ele biserici intime ca ni[te capele, al\turi de relicve

262

arhitecturale din zilele principilor valahi, din vremea turcilor [i de vilele Louis Philippe aleboierilor pitore[ti. În imediata lor apropiere, cartierele populare cu mici ateliere de mese-ria[i, dughene cu m\run]i[uri, magazine de covoare, birturi, str\du]e cu cocioabe pestri]e[i carnavale[ti, cartierul evreiesc frem\tând de via]\. Acolo [i-a trimis conduc\torulCeau[escu buldozerele cele mai turbate. Nu i-a ajuns c\ d\râmase în jur p\r]i întregi dinora[ ca s\ cultive pe ele, rânduri, rânduri, ca într-un mohorât cimitir de solda]i, blocuridin prefabricate. [...]

[...] Monumentul geniului din Carpa]i, monumentul vie]ii lui e numit, ironic, CasaPoporului. Acoper\ orizontul [i o bun\ parte din cerul de deasupra.

M\ oprisem fascinat în fa]a lui. Paralizat (...) Palatul mamut e mai mult decât nes-pus de urât, mai mult decât monstruos; mai mult decât dement în dimensiunea lui fab-uloas\. E o reprezenta]ie atât de intens\ a puterii încât devine întruchiparea ei palpabil\.Rupt\ de manipul\rile, mijloacele, c\ile, scopurile, motiva]iile ei. Rupt\ chiar de cei careî[i exercitau puterea acolo [i de cei care o vor exercita în curând iar\[i acolo. Rupt\ demonstruozitatea constructorului ei. Este puterea în [i pentru sine care [i-a în\l]at aici unmonument monstruos.

În române[te deCatrinel PLE{U

263

DDEE LLAA OORROOAARREE

LLAA EEXXOORRCCIIZZAARREEAAEEII

265

MARIANA CELAC

Pe latura dinspre Dâmbovi]a a cur]ilor Casei Poporului

Pe latura dinspre Dâmbovi]a a cur]ilor Casei Poporului s-a p\strat o strad\ veche[i care se cheam\ [i ast\zi la fel ca înainte: Izvor. De pe chei pe Izvor se ajunge u[orpeste un fel de islaz foarte mare, acum plin de p\p\dii, t\iat în patru de alei asfaltate, cub\nci [i felinare de bronz pe margine. Copacii sunt pu]ini, foarte firavi [i cresc încet, semnc\ au la r\d\cin\ mai mult beton decât p\mânt. Cei care traverseaz\ parcul nu o iau pealeile drepte [i luminate ci pe ni[te c\r\ri b\t\torite, cu margini incerte, un fel dedrumeaguri de p\mânt galben, când mai late când mai înguste, strâmbe, [erpuitoare,ref\când încetul cu încetul ]es\tura ini]ial\ a cartierului.

Înainte strada Izvor nu se vedea dinspre cheiul râului: pornea din Uranus, dincolode poarta Arsenalului [i Arhivele Statului de pe colina Mihai Vod\ [i urca spre Dealul Spiriipe o curb\ larg\. Relieful natural al locului a disp\rut, o dat\ cu el vegeta]ia, parcelele,arhitecturile, col]urile, cotiturile, perspectivele, toate semnele tenace ale vie]ii urbane. Înlocul lor este acum un câmp neted cu câ]iva pomi fragili [i, dincolo de strad\, volumuluria[, de zigurat asimetric cu fa]ada mereu în umb\, al Casei. Singurul lucru care a r\masîn picioare din vechiul cartier este axa str\zii Izvor [i fragmente din malul ei drept. Dup\dughene recente se ascund cur]i [i garduri improvizate r\mase dup\ demol\ri. Conteinereruginite au r\mas în mijlocul str\zii, multe case p\r\site de cei care nu au suportatamenin]area demol\rii [i au plecat, acela[i p\mânt b\t\torit [i pr\fos, b\l\rii, gunoaie.

Pe partea stâng\ a str\zii, trotuar nu mai este, asfaltul se opre[te direct în împrej-muirea Casei. E din zid\rie solid\, cu înt\rituri în contrafor]i, dar f\r\ mulurile decora-tive de la intr\rile oficiale. Aici se construie[te un parcaj subteran: beneficiar – CameraDeputa]ilor, autoriza]ie – din 25 decembrie 1995 – scrie pe un panou mare instalat pezidul de împrejmuire. Dincolo de zid, prin deschiz\tura unei por]i de grilaj, se vede curteadin dos a Casei în [antier, p\mântul r\v\[it, totul p\zit de câinii credincio[i ai pazni-cilor uita]i cu anii în posturi de paz\ unde nu mai e nimic de p\zit.

Am intrat odat\ pe aceast\ poart\ în curtea Casei. Era într-o sear\, târziu, în ianuarie1990. În întunericul rece, în b\taia sumar\ a farurilor, am recunoscut «intrarea Izvor» la

266

ANEF, fa]ada în casetoane ro[iatice a stadionului [i fanta continu\ a geamurilor la coamaconstruc]iei. Am trecut prin galeria de sub tribune [i am ajuns, nea[teptat de data aceas-ta, într-o hal\ uria[\, scund\, cu stâlpi de[i de beton brut. Ma[ina trecea printre trunchi-urile de beton ca printr-o p\dure ars\, pe coridoare interminabile, urcând sau coborândpe rampe la etaje. La un cap\t, drumul se bloca oprit de un perete curb în redane maripierdute sub marginea plan[eului. Pe treptele late [i înalte, prinse cu buloane în beton,mai r\m\seser\ b\nci [i sp\tare de lemn în [iruri ordonate. R\t\cisem prin stadionul inva-dat de un parazit cu o alc\tuire îngrozitor de simpl\, repetitiv\, identic\ în toate direc]iile.Am descoperit cu oroare c\ sunt martorul unui experiment morbid, prin care un polip pro-lific, pornit dintr-o celul\ ini]ial\ de beton armat, rezistent\, cu matura]ie rapid\ [i diviz-iune activ\, fusese plantat în nava stadionului. Odat\ treaba f\cut\, ar fi trebuit s\ creasc\mai departe, c\tre Cotrocenii de peste drum, de acolo spre ora[ul medieval [i cartierulnegustoresc, c\tre bulevardele [i cartierele din nord, peste lacuri, gropi, mahalale saumla[tini. În hruba macabr\ din arena stadionului se preg\tise proiectul pilot pentru noulCentru Civic al ora[ului [i, mai departe, pentru restructurarea total\ a Bucure[tiului.

Cine ajunge pe întuneric în Centrul Civic îmi va da poate dreptate. Noaptea, dup\ce magazinele de la fântâni s-au închis, firmele [i-au terminat ziua de afaceri [i cinovniciiministerelor au plecat acas\, în lumina p\c\toas\ a felinarelor prea înalte, obâr[ia bol-nav\ a locului iese la iveal\. Scenografia sa excesiv\ devine eficace, întunericul [tergeam\nuntele, scursorile [i gropile nu se v\d iar dimensiunile enorme suprim\ toat\ detali-ile. În golul silen]ios, Calea, Axa, Exedra, Zidul Împrejmuitor, Casa se compunpentru a func]iona conform menirii: cetate total\, sediu exclusiv al misiunilor istorice,teritoriul liderului maxim, locul devo]iunii [i al solemnit\]ii. Calea este iremediabil liniar\,pe laturile sale, cincizeci de metri la stânga [i la dreapta, blocurile sumbre izoleaz\ loculde ora[ul impur [i delimiteaz\ canionul strict care duce la Pia]a ceremonial\ în hemi-ciclu, f\r\ ocoli[uri, f\r\ meandre, f\r\ locuri de popas. Dincolo de zid este dealul artifi-cial, divizat în trei registre succesive, platforma [i Casa. Cenotaf de dimensiuni colos-ale, Casa încheie parcurgerea axei, la poalele dealului este locul final, mai departe nupo]i merge.

Ziua lucrurile stau îns\ cu totul altfel. La lumin\ mesajul arhitectural se descompune[i r\stoarn\ iluzia funebr\. {i chiar dac\ tot arsenalul compozi]iilor ceremoniale este folositaici – axialitate strict\, dimensiuni ie[ite din obi[nuit, transform\ri esen]iale ale sitului,cl\direa central\ [i compozi]ia de riguroas\ simetrie, structuri în stare s\ reziste oric\rorîncerc\ri – Centrul Civic bucure[tean nu are nimic a face cu exemplele clasice în materie.Compara]ia cu opera]iile urbanismelor imperiale de la începutul secolului, cu planurilelui Speer pentru Berlin sau cu EUR-ul mussolinian nu poate fi sus]inut\. Modelele pen-tru discursul arhitectural al Casei trebuie c\utate în alt\ parte, anume în clasa op]iunilorlui Marcos, Bocassa, Kim II Sung. Elementele de stil, de referin]\ istoric\, chiar de ped-agogie doctrinar\ sau de mesaj na]ional sunt culese la întâmplare [i interpretate în manier\de Disneyland. {i Calea [i Casa au pus în oper\ un limbaj totodat\ excesiv [i degra-

267

dat. Aceea[i distan]\ care separ\ costumul autentic de curte de delirul deghiz\rilor pen-tru carnavalul din Rio se interpune între discursul marilor ansambluri solemne [i colec]iaextravagant\ de citate proprie Centrului bucure[tean. Iar dac\ ne gândim la ruina unordestine omene[ti, la dezmembrarea ora[ului, la pierderea reperelor sale simbolice, esen]ialepentru compozi]ia [i demnitatea sa urban\, la economia exangvinat\, carnavalul arhi-tectural al Centrului Civic ni se arat\ ca nimic altceva decât o petrecere macabr\.

Sentimentul c\ Bucure[tiul nu are un centru [i c\ modernizarea lui nu poate trecepeste aceast\ misiune nu e nou\ [i nu dictatorul a formulat programul remodel\rii dras-tice a ora[ului. Un ora[ cu un farmec infinit, cu un apel special dar lipsit de arogan]amarilor capitale. F\când sumarul frustr\rilor genera]iilor care au început modernizarea]\rii, G.M. Cantacuzino vede mereu în Bucure[ti cupolele de tinichea, un loc calm, t\cut,domesticit, o a[ezare cu contururi incerte, cu uli]e nesemnificative, ora[ al ulucilor, allipsei de ini]iativ\ [i energie. Locul este condus – crede G.M.C. – de sentimentul româ-nesc al popasului [i de t\cere ca r\spuns la chemarea voin]ei, ce afl\ în trecutul bogatîn sfor]\ri neizbutite justific\ri pentru oboselile de azi – loc predestinat pentru «un des-tin de inevitabil\ efemeritate». «Lenevie – iat\ cuvântul care se ive[te în minte când negândim la acel ora[ care se desprinde din minte f\r\ o siluet\ determinat\, cu lungi str\zit\cute, mergând în sinuozit\]i de be]iv… pe care birjele r\sun\ nostalgic [i prelung pe cal-darâm… (iar) bulevardele noi î[i pierd perspectivele în pustiu…» scria acela[i G.M. Can-tacuzino cu mai bine de 60 de ani în urm\. Dar este un ora[ neobi[nuit, un loc unde arhi-tectura (a[a cum i se p\ruse tân\rului Le Corbusier) se bucur\ de o libertate «ce trans-form\ orice zi în duminic\», unde pavajele sunt fierbin]i iar chemarea ora[ului – insu-portabil\, atât de intens\ c\ «noaptea nu se poate dormi». Nici modernizarea rapid\, nicischimbarea brusc\ a dimensiunilor [i ambi]iilor Bucure[tiului, nici accelerarea timpiloristorici [i nici interven]ia devastatoare a C\ii [i Casei nu au putut disloca natura sa atâtde special\. Bucure[tiul [i-a p\strat structura din straturi întrep\trunse, toate lizibile, toateaparente.

Loc al contagiunilor rapide, unde natura [i memoria au avut mereu ascendent asupratenacit\]ii constructive, Bucure[tiul a supravie]uit rupturii din ultimele decenii. Dar ce vafi trebuit f\cut pentru a-i p\stra bizara alc\tuire, singular\ în familia marilor ora[e, f\r\a bloca devenirea sa viitoare?

268

AUGUSTIN IOAN

Dup\ ArmaghedonO cercetare dual\ a arhitecturii «noului centru civic»

Scopul textului care urmeaz\ este de a defini rolul arhitecturii construite în perioadapostbelic\ în Bucure[ti – mai cu seam\ în anii ‘80 – în alterarea comunit\]ii pe care aagresat-o. Deja se poate urm\ri siajul unei anume exasper\ri din vocabularul pân\ aicifolosit. Cum se explic\ el? Nu putem fi «obiectivi» fa]\ de trauma ora[ului. Scos din ros-turile devenirii sale, agresat prin gesturi de putere continuu înc\ din a doua jum\tate asecolului al XIX-lea, dar mai cu seam\ începând din anii ‘30, ora[ul nu î[i mai poate reg\siritmurile interioare.

Ora[ul de gips: o viziune postmodern\Am folosit, pentru în]elegerea arhitecturii «noului centru civic», concepte împrumu-

tate din arsenalul postmodern, f\cându-m\ partizanul unei atitudini decrispate în raportcu datul real: un ora[ delabrat, odinioar\ viu, peste care a fost placat\ mecanic oscenografie – modelul nord-coreean de Ierusalim ceresc. Gigantic, aveam în ora[ un posi-bil Disneyland comunist. Propusesem – texte publicate în revistele Contrapunct (1991),Arhitectura (1992), în cartea Arhitectura [i Puterea (1992) stau m\rturie – imag-inea de carnaval a unui Bucure[ti str\puns în centru de o lipsc\nie urie[easc\; cu LunaParks în Pia]a Unirii [i în fa]a celui mai mare casino din lume – Casa Republicii; coloanero[ii, capiteluri trasformate în reclame, felii din tortul totalitar individualizate de feluri]iilor proprietari; joc, entertainment, advertising; adic\ exact opusul dictaturii ce se doreacelebrat\ acolo.

Dac\, împins dincolo de limit\, kitschul se poate transforma în opusul s\u, am fi pututspera ca zona infectat\ de proiectul totalitar, distopic, s\ devin\ simpatic\ în felul în caretoler\m ast\zi [i alte icoane ale culturii de mass\: sitcoms, fast-food cu m\sc\rici [istegule]e, reclamele ce-l r\pesc filmelor de serie B pe cet\]eanul numai ochi. S-ar fi pututcola o identitate – fragmentat\, pestri]\, abulic\ – peste încremenirea scenografiei înfiptepân\ în pr\sele în centrul vechiului ora[.

269

{i totu[i, cei [apte ani au dovedit c\, de[i realitatea – l\sat\ în firea sa – se regenereaz\,în sensul individualiz\rii prin genera]ie spontanee, informat\ de cultura de mass\, aces-tui ansamblu – «noul centru civic» – nu i se va îng\dui totu[i normalizarea. Pentru c\nu arhitectura lui fascineaz\, cât dimensiunea simbolic\. Construit la mahala, ar fi fostla el acas\: un EUR ‘42 degradat; l-ar fi p\scut caprele [i l-ar fi c\inat criticii. Problemaeste îns\ alta: mahalaua a luat în st\pânire cu silnicie centrul. «Noul» centru, cel nevred-nic, s-a instaurat prin reprimarea celui autentic. Monumentele (ce s-au dus în neantultuturor zidirilor irosite de nemernicia puternicilor1, o cutremur\toare fresc\ în documentea epocii când ne demolam propria memorie înzidit\, st\ descris\ [i tr\darea de neiertatîn veac a monumentelor religioase, a fostului Patriarh Iustin. Într-o antologie a ru[inii,numele s\u ar trebui scris între cele dintâi, spre neuitare. Nici un ierarh important nu arfi p\]it nimic, fizic vorbind, de se împotrivea demol\rii bisericilor [i mân\stirilor dinBucure[ti [i din sate; mai mult îns\, Iustin ve[tejea cu mânie proletar\ tentativele de ale salva – slabe cum erau – iscate de câ]iva, prea pu]ini, intelectuali, de a salva V\c\re[tii)sau neîmpotrivirea celor slabi), ele trebuie plânse. Multe nu mai pot fi re(in)staurate2,dar trebuie pomenite, ca pe mor]i, c\ci nu le-am meritat.

În chip cu totul straniu, noile structuri de putere nu v\d în Casa Republicii o stupaa ultimului lider comunist, nici semnul opresiunii organismului urban. Dimpotriv\, cuvoio[ie, putere [i opozi]ie întreolalt\ s-au mutat în edificiul p\strat ca atare, sub cuvântc\ exorcizarea s-a produs prin schimbarea func]iunii. Deopotriv\ putere [i opozi]ie – cuexcep]ia d-lui Alexandru Paleologu3. Proiectul este continuat cu aceea[i arhitect\-[ef\,cu un buget astronomic, la fel de pauper ca proiectare [i execu]ie4. Edificiul nu a fostgândit s\ dureze – ca orice decor. El trebuia predat la termen – 21 ianuarie 1989, se pare– [i atât. Neexistând probleme financiare pe atunci [i nici considerente de eficien]\ eco-nomic\, problema între]inerii ulterioare nu a existat. În descenden]a logicii lui Fredric Jame-

1 În recenta carte a d-lui Gheorghe Leahu (Demolarea Mân\stirii V\c\re[ti, Bucure[ti, ArtaGrafic\, 1997).

2 Inginerul care a str\mutat Mihai Vod\, printre alte edificii religioase, declara dup\ revolu]iec\ nu va avea somn pân\ când nu va readuce biserica pe vechiul s\u amplasament. Restitutio inintegrum, din nefericire, nu este îns\ posibil\ nici în arhitectur\.

3 «Sîntem martorii unei cumplite polu\ri a culturii [i civiliza]iei, a unor fenomene de dezonoaremoral\, social\ [i civilizatorie; (...) parlamentul, cel pu]in o parte din el, deocamdat\, este mutat într-o hardughie demoniac\ [i sinistr\, de cel mai mare prost gust, care ne compromite pe plan mon-dial. Cel pu]in s\ nu fie acolo parlamentul. Un secol [i jum\tate, marii oratori ai României, de laBarbu Catargi la Alexandru Lahovari, la Maiorescu, la Carp, au vorbit în cl\direa de pe DealulMitropoliei. Acolo este istoria adev\rat\ a democra]iei române. Abandonarea ei este un act de van-dalism. Iar prezen]a parlamentului în acea cl\dire kafkian\ – nu [tii cum s\ ie[i, nu [tii cum s\ intri– este o insult\, o batjocur\, o sfidare [i o dezonoare.» (în 22/Plus nr. 45/11 martie 1997, pag. IV)

4 Pavajele sunt distruse; interioarele s-au degradat, scenografia crap\ la cus\turi: «Cupola s\liide [edin]e de la Palatul Parlamentului a început „s\ curg\» în capul deputa]ilor/Din tavanul s\lii de[edin]\ au început „s\ curg\» buc\]i fierbin]i de plexiglas» (România Liber\, vineri 14 martie 1997).

270

son, cel din «Is Space Political?», pare c\, f\r\ urm\, stupa dictaturii s-a surpat în sine,spre a face loc – printr-o conversie f\r\ rost – unui nou edificiu politic, care are în comuncu precedentul «doar» aparen]a morfologic\. Suntem îndemna]i mul]umit\ caracteruluiludico-politic al demersului – s\ credem în exorcizarea f\r\ rost a «cuvintelor în piatr\»pe care le-a edificat precedentul regim. Conversia s-a petrecut la nivelul limbajului – sevorbe[te despre Palatul Parlamentului în loc de «Casa Republicii/Poporului» – îns\ nimicdin spiritul congelat al Super-Edificiului na]iunii nu a fost atacat.

Nu printr-o întâmplare: lucrurile s-au petrecut explicit. D-l Adrian N\stase, ex-pre[edinte al Camerei Deputa]ilor, artizanul transferului acesteia de pe dealul Mitropolieipe fostul deal al Arsenalului [i (doar din motivele ar\tate) membru de vaz\ al comitetu-lui de onoare al Concursului Bucure[ti 2000, a amenin]at cu veto-ul s\u orice rezultat alconcursului care ar fi pus în discu]ie integritatea fizic\ [i caracterul (azi opresiv) al «Palat-ului» dumisale. Nici la nivelul intelighen]iei arhitecturale lucrurile nu stau altfel. Concur-sul interna]ional de urbanism Bucure[ti 2000 pare deja prins în insectarul memoriei colec-tive a puterii, ca o fantazie cultural\ f\r\ urm\ri practice. Paradoxul este c\ juriul – emi-namente interna]ional, mânat de nostalgii contextuale, nevaccinat dinaintea realit\]ii post-totalitare [i, deci, fascinat de Edificiul Absolut al comunismului european – a impusp\strarea ca atare a casei, neatins\, în numele memoriei urbane c\reia îi apar]ine [i aeviden]ei c\ ea este deja un monument pentru viitorime. Inclusiv membrii români ai juri-ului, mai an cuprin[i de furii sacre împotriva edificiului, s-au «l\sat convin[i» – întrist\torde repede – de «juste]ea» unui asemenea punct de vedere, castrând a priori rezultatulfinal de virtuale propuneri privitoare la recuperarea casei [i altfel decât prin baricadareaei între noi construc]ii. Concluzia perioadei în care am avut viziuni «postmoderne» la adresaCasei Republicii este, de aceea, dezesperant. Nu vom avea, genera]ii deja infectate, dez-involtura [i libertatea interioar\ necesare – la scara unei întregi comunit\]i, ce nu exist\– pentru ca, ludici, s\ stingem fantasmele propriului trecut traumatic.

A fi în lume: o perspectiv\ fenomenologic\M\ voi m\rgini aici s\ transfer asupra realit\]ii cercetate câteva din tezele fenome-

nologice ale lui Christian Norberg-Schulz5 (CNS), reluând pe drum [i critici formulate laadresa arhitecturii de bürolandschaft de c\tre un alt fenomenolog, Kenneth Frampton.Ele sunt nutrite de Heidegger, cel din «Construire, Locuire, Gândire», cu privire la spa]iuldiscontinuu [i neomogen calitativ. Raum, adic\ «zon\ f\cut\ liber\ pentru a[ezarea uneicolonii sau a unei tabere», înseamn\ pentru autor «ceva rânduit, cedat, eliberat [i anumeîn vederea unei limite» (Heidegger, 1995, 185). Firea omului se v\de[te în locuirea v\zut\ca îngrijire a cre[terii, ocrotitoare (179). Raportul biunivoc se stabile[te între situl aflatsub privirea divinilor cu templul (i.e. arhitectura par excellence) îng\duind, prin toc-mai limitarea lui, atare hierofanii (65) – pe de o parte – [i fiin]a uman\, a c\rei esen]\ nu

5 Habiter, Milano/Paris, Electa Editeurs, 1985.

271

se poate neascunde (în sens aletheic) decât dac\ este cultivat\ (lat. colere, cultura; germ.herstellen: 178) într-un spa]iu edificat – pe de alt\ parte. Perspectiva fenomenologic\ prop-une a[adar o interpretare critic\ a modernit\]ii, care instituie un spatium centrat pe exten-sio; in(de)finit, omogen [i ubicuu în lipsa lui de densitate a firii. Fiin]a nu poate fi vreo-dat\ acas\ într-un asemenea spa]iu, în absen]a limitei, i.e. a acelui «loc din care un lucruî[i începe esen]a sa» (Heidegger, 1995, 185)6.

Dar iat\, rezumat\ la maximum, privirea lui CNS asupra locuirii (13-30). Aceasta pre-supune patru moduri de a fi ale fiin]ei în lume (i.e. echivalentul pentru Heidegger al locuirii,a[a cum am amintit deja) [i dou\ aspecte. Modurile firii în lume sunt urm\toarele:

1) (Im)plantarea arhitecturii în mediul natural, care implic\ scrutarea topografiei,contextului, climei, luminii (Frampton, 1982, 26) mai înainte de a plonja cu edificiul celnou într-un anume sit; adeseori, este necesar\ chiar «construirea unui sit» (Mario Botta),adic\ proiectarea sa în acela[i fel în care ulterior (ca o consecin]\ a proiect\rii amplasa-mentului) se va proiecta [i edificiul, adic\ acea celebrat\ «eliberare» a noii zidiri din inde-terminarea natural\. Ea presupune îns\ c\ arhitectura se afl\ imanent\ în sit, de vremece stânca (situl) este originea templului (arhitecturii). Originea, potrivit lui Heidegger, nuîncepe doar opera de art\, dar o [i informeaz\, proiectând asupra acesteia esen]a sa, acelnucleu de atribute f\r\ de care ea ar înceta s\ mai existe.

2) Habitatul colectiv, a[adar mul]imea întâlnirilor semnificative, a confrunt\rii pro-priilor diferen]e [i a negocierilor între membrii unei colectivit\]i, a c\rei imagine edificat\este spa]iul urban.

3) Habitatul public, în care membrii colectivit\]ii proiecteaz\ asupra unui edificiupublic valorile sau inten]iile care îi motiveaz\ [i care d\ «o explica]ie vizibil\ unei lumicomune» (13). [i, în fine,

4) habitatul privat, locul retractilului, intim [i introvertit, locul celebr\rii memoriei,întrupat în cas\.

Cât prive[te cele dou\ aspecte ale locuirii, ele sunt: a) identificarea cu lucrurile dim-prejur (r\spunde la întrebarea «cum locuim?“) [i b) orientarea, adic\ raportul tensori-al al fiin]ei cu spa]iul existen]ei (r\spunzând celeilalte întreb\ri esen]iale: «unde locuim?“).Ambele implic\, a[adar, o perspectiv\ eminamente calitativ\, asupra dipolului fiin]\/împre-jurul s\u.

a) Identificarea presupune memorie [i afec]iune între om [i mediul, deopotriv\ nat-ural [i artificial, al locuirii. «[Habitatul] consist\ în aproprierea unei lumi de lucruri» (17),crede CNS, în vreme ce b) orientarea ]ine fix acel spatium printr-un centru semnifica-tiv, întemeietor în ordine ontologic\, prin care trece osia lumii, verticala care adaug\ relief(profunzime) unor peisagii existen]iale altfel coplanare. Prin buricul spa]iului trec axelecare îl împart în domenii, inegale ca densitate a fiin]ei, instituind limitele [i ordonând ceeace e cuprins înl\untrul lor. Cât prive[te ceea ce e dincolo de limit\? – este extra muros,

6 Sau, tradus în Norberg-Schultz: «limita este locul de începere a prezen]ei unei forme» pag.29.

272

la barbari, în plin haos: po]i s\ (de)cazi de pe harta lumii cunoscute, date fiind faliile cal-itative care despart domeniile. De asemenea, orientarea presupune trasee, adic\ vector-izeaz\ modul în care în]elegem [i travers\m spa]iile. Plec\m de undeva [i ne îndrept\mc\tre un anume loc aflat sub privirea divinilor, în rela]ie cu centrul [i în interiorul orizontului(circulus finalis).

Iat\ cum CNS poate deja defini atributele unui limbaj arhitectural bazat pe celebrareaintensit\]ii gesturilor edific\rii. Temeiurile unui asemenea limbaj ar fi atunci i) morfolo-gia; ii) topologia [i iii) tipologia

i) Morfologia trateaz\ modul în care sunt articulate formele construite. Astfel, pozi]iaindic\ locul unei construc]ii pe p\mânt, eleva]ia – raportul s\u cu cerul, iardeschiderea – fluiditatea spa]iului acelui edificiu7 (în rela]ia interior/ exterior. Ea este«sintaxa» acestui limbaj al spa]iului saturat de fiin]\.

ii) Topologia trateaz\ ordinea spa]ial\ [i se traduce într-o oper\ arhitectural\ ca«organizare spa]ial\» (29). Geometria – care define[te un spatium – devine un caz par-ticular al topologiei – care define[te un Raum [i este o geometrie însufle]it\ [i vector-izat\; topologia este m\sura calitativ\, de intensitate a fiin]ei în spa]iile în care ea esteocrotit\ – sau nu. Este «semantica» noului limbaj.

iii) Tipologia se ocup\ [i cu acele «manifest\ri ale modurilor locuirii» (29) dejaamintite – situl, spa]iul urban, edificiul public, casa – dar [i cu «substantivele» arhitec-turii: fronton [i coloan\, cupol\ [i muri, intrare [i arc triumfal. Pentru CNS, limbajul ast-fel alc\tuit «nu serve[te doar comunic\rii, ci reveleaz\ structurile fundamentale ale exis-ten]ei» (30). Entit\]ile tipologice sunt mai mult decât cuvintele unui vocabular. Ele devinarhetipuri, adic\ «situa]ii esen]iale ale existen]ei» (30), sau modele exemplare (Eliade).

Proiectul neterminatSuntem acum înarma]i metodologic spre a scruta datul edificat mai cu seam\ în anii

optzeci, în centrul Bucure[tilor [i raporturile sale cu fiin]a individual\ [i colectiv\. S\folosim pe rând conceptele introduse de CNS, spre a vedea în ce m\sur\ ne afl\m în fa]aunor spa]ii «bune» din perspectiv\ fenomenologic\: adic\, în stare s\ ocroteasc\ fiin]apentru ca aceasta – entitate individiual\ sau colectiv\ – s\ se dezvolte potrivit esen]eisale. Sau, dimpotriv\, dac\ nu cumva privim haosul, entropia, spa]iul (spatium) aflat extramuros, la barbari, dincolo de marginea h\r]ii, de lumea locuit\, indiferent de faptul c\lucrul acesta se petrece chiar pe locul unde, odinioar\, se va fi aflat Centrul ora[ului.

1) Implantarea s-a produs nu prin flatarea condi]iilor oferite de sit, a contextuluiedificat [i a celui cultural, ci dimpotriv\. Dealul Arsenalului a fost ras, nivelat, când bunulsim] al proiect\rii ar fi dictat o solu]ie arhitectural\ care s\ neascund\ ceea ce – virtual

7 Care, propune Renato de Fusco, poate fi interior, exterior edificiului [i exterior al edificiului,adic\ aura sa.

273

– el ar fi putut s\ ofere8 – o perspectiv\ ascendent\, premisele pentru o siluet\ monu-mental\ nu prin mas\, ci prin pozi]ia în chip natural dominatoare în raport cu ora[ul.

2) Nici contextul cultural nu a introdus nici un bemol la cheia proiect\rii, care estenu doar indiferent\, ci [i opresiv\ asupra mediului urban, ca expresie a locuirii colec-tive. Era exclus\ posibilitatea interac]iunilor semnificative pe care spa]iul urban le-ar impli-ca. Mediul edificat ar fi trebuit controlat pân\ la nivelul intimit\]ii «locuin]elor» de servi-ciu de pe bulevard. Circula]ia pe bulevard, accesele la Casa Republicii, intrarea [i ie[ireaîn blocurile cu vedere la traseul preziden]ial erau ordonate f\r\ rost. Confruntarea pro-priilor diferen]e? Negocieri? Identitatea individului trebuia dizolvat\ în mass\, aflat\ «din-colo» de Putere; lucru era v\dit deopotriv\ de structura urban\ [i de arhitectura sa. Spa]iulera desp\r]it schizoid: pretutindeni blocuri asemenea, de o parte [i de alta a acelei viaregis ducând c\tre Edificiul Absolut, desp\r]it de restul realit\]ii printr-o fractur\ de nivel.

3) «Edificiul public» se refuz\ scrut\rii publice, el este izolat definitiv în «tran-scendentul» cadrului urban. De[i este de v\zut aproape de pretutindeni (de)asupra urbei,nu poate fi accesat. Cercet\ri ulterioare, între care cele ale Mariei Cavalcanti pentru OxfordBrookes University, dar [i contemplarea c\r]ii de impresii deschise în 1990, pentru ceicare vizitau Casa Republicii devenite în sfâr[it «a Poporului», dau seama îns\ despre nivelulde identificare a indivizilor cu edificiul. Pentru ace[tia, el reprezint\ un condensator de«virtu]i na]ionale», care a meritat sacrificiile f\cute în numele lui. De la tribuna Parla-mentului s-a elogiat «geniul constructiv al poporului român»; de la televiziunea na]ional\– prin barbi[onul unui fost pentru o clip\, al ei, pre[edinte/ editorialist – s-a celebrat capac-itatea rrromânilor de a întrece în m\re]ie bietul Versailles; ilustratele despre Bucure[ti îlpream\resc; «studii» New Age l-au identificat cu templul Noului Ierusalim, pogorât pemalurile regularizate ale Dâmbovi]ei; în fine, puterea post-1989 s-a recunoscut aproapeomogen în centrul edificat al ]\rii.

4) Nu aveau s\ existe în zon\ spa]ii ale domesticit\]ii netulburate. Spa]iul anti-privat– f\r\ ca prin aceasta s\ devin\ public – ca expresie a politicului domina trama edificat\.Lucrul acesta l-a observat cu asupra de m\sur\ G.M. Cantacuzino când a luat contact cuarhitectura stalinist\ la Odessa, ca reporter de front: «Un mare spa]iu este destinat pro-pagandei.(...) Ast\zi arhitec]ii sovietici nu întrebuin]eaz\ spa]iile, dar le pierd. Pie]ele lorsunt maidane. Dup\ un exces de spa]iu pierdut, vine în interioare o s\r\cie de spa]iu“9.

Locuin]ele de pe «Bulevardul Victoria Socialismului», integral de serviciu, erau des-tinate doar birocra]iei m\runte a regimului. Smuls\ din spa]iile locuirii sale de pân\ atun-

8 «It is self-evident that the tabula rasa tendency of modernization favors the optimum use ofearth-moving equipment inasmuch as a totally flat datum is regarded as the most economic matrixupon which to predicate the rationalization of construction. (...) The bulldozing of an irregular topog-raphy into a flat site is clearly a technocratic gesture which aspires to a condition of absolute place-lessness, whereas the terracing of the same site to receive the stepped form of a building is an engage-ment in the act of „cultivating“ the site» – Frampton, 26.

9 «Note despre Basarabia [i Transnistria» în Simetria IV/1941-1942.

274

ci – vile na]ionalizate cu prec\dere – ea trebuia s\ depind\ exclusiv de regim, inclusiv însfera privat\. Nu altul era gândul cu care se demolau satele pentru a fi «sistemati-zate».Distrugerea locuin]ei ]\r\ne[ti însemna transformarea ]\ranului din proprietar închiria[ [i, deci, subordonarea lui f\r\ putin]\ de evadare – chiar [i interioar\, prin spa]iulprivat – de sub calota de control a statului. În acela[i loc, G.M. Cantacuzino observa: «Separe c\ regimul comunist împinge pe individ spre promiscuitate, idealul regimului fiind,peste tot [i în toate, cazarma.“

a) Identificarea cu aceast\ arhitectur\ nu se poate produce decât la nivel colectiv.«Propor]iile sunt meschine [i materialul mediocru. Se simte o lips\ total\ de imagina]ie[i de sensibilitate.», scria G.M. Cantacuzino în acela[i reportaj de front, presim]ind car-acterul scenografic al arhitecturii produse de regimurile totalitare: «Dintr-o parte, aces-te construc]ii pretind a fi strict utilitare. Dintr-alt\ parte, ele vor s\ se impun\.» Arhitec-tura centrului civic este un elogiu al fa]adei urbane. De îndat\ ce p\r\sim fa]ada princi-pal\, c\tre bulevard, d\m de promiscuitate, de «curtea din spate» a arhitecturii. Lucrulacesta se observ\ în chiar alc\tuirea Casei Republicii: privit\ de jur împrejur, se observ\c\ ea are trei fa]ade c\tre ora[, controlate, în vreme ce a patra, care nu ar fi fost vizibil\nici pentru «locatarii» s\i, este doar expresia coerci]iilor pe care celelalte trei le-au impusorganiz\rii interne. Amfiteatre [i s\li apar «brutalist» în «fa]ada din spate», în[urubateîn ecranul oficial, singurul care se vede.

Ne afl\m dinaintea unor machete la scara 1:1 «încremenite în proiect», nu a unoredificii reale. De altfel, parte din cas\ a [i fost elaborat\ în regim de machet\ cu materi-ale reale, distruse [i ref\cute pân\ când expresia satisf\c\toare era g\sit\. Ceau[escu nuîn]elegea nici reprezent\ri ortogonale, nici machete. Jocul cu macheta este jocul cu real-itatea (urban\) supus\ în sfâr[it, trasformat\ în juc\rie. «Machetita» a fost o boal\ comun\dictatorilor bolnavi dup\ gesturi urbane. Hitler însu[i era fericit înaintea machetei nouluiBerlin [i, când totul era pierdut, în fa]a machetei a ceea ce ar fi trebuit s\ devin\ Linz.

Aerul de increat, de nefinit al casei [i al bulevardului se datoreaz\ în primul rândinten]iei scenografice explicite. Casa [i bulevardul nu credeau s\ înve]e a îmb\trâni vre-odat\. Dar câte edificii ale modernit\]ii au îmb\trânit cu stil? Timpul nu este nic\ieri blândcu ele. Nu doar c\, în cazul nostru, execu]ia este proast\ (ceea ce, în ciuda realiz\rii ful-ger\toare, nu era cazul cancelariei Reich-ului, realizat\ de Speer); dar nici proiectarea nua avut în gând devenirea edificiilor: factorul timp. Intemperiile, detaliile slabe, materialulde finisare pauper – toate au corodat eroismul de gips, virginal.

Aerul operetistic li se trage îns\ acestor edificii din chiar (pre)istoria genului. Pavil-ioanele na]ionale ale dictaturilor la expozi]iile universale ale anilor treizeci, de[i arhitec-tur\ efemer\, erau edificate din materiale «definitive“: placaje de piatr\ – granit, marmur\– alabastru, metale pre]ioase. Nu altfel st\teau lucrurile cu macheta Palatului Sovietelor,prezentat\ la o asemenea expozi]ie în pavilionul sovietic: ea era încrustat\ cu pietre semi-pre]ioase, ca relicvariile.

275

b) Orientarea este o problem\ cheie pentru în]elegerea centrului civic. Proiectulurm\rea desfiin]area unor centri secunzi ai ora[ului, eminamente sacri. Dac\ este adev\rat\ipoteza Danei Harhoiu privind triunghiul sacru, ombilical, al capitalei, atunci str\mutareabisericii Mihai Vod\ a tulburat îns\[i ordinea dinl\untrul locului de generare a ora[ului.Casa Republicii trebuia s\ înfiin]eze un nou centru al ora[ului, în afara celor deja con-sacrate: Pia]a Sf. Gheorghe, rondul de la Universitate, Pia]a Palatului Regal.

Apoi, interven]ia urban\ a sec]ionat trasee pre-existente, pentru a înfiin]a unul carenu duce nic\ieri. Nivelând siturile, a readus în ora[ul distrus indefinitul spatium, numitla noi maidan. În fine, destructurarea s-a extins la nivelul orient\rii toponimice, la hartasimbolic\ a ora[ului. Peste noapte, str\zi cu nume de sfin]i c\p\tau altele, din flor\ saudin fauna partidului comunist. Cum a sc\pat chiar strada Maica Domnului, din Tei? Sef\ceau rocade de nume, disloc\ri ale unora «tradi]ionale», permut\ri. Boala aceasta con-tinu\ [i ast\zi, când prim\ria ne tulbur\ periodic orientarea, de data asta – cred ini]iatorii– pentru a «repara» onomastic drame istorice, sau pentru a lingu[i orgolii str\ine, decare, putem zice, depindem. Efectul – cel de confuzie dezesperat\ – este îns\ perfect simi-lar cu cel dinainte de 1989, iar solu]ia ar fi doar aceea de a trece pe aceea[i t\bli]\ denume [i amprentele trecute, spre a marca astfel istoria onomanstic\ a locului: B-dul Elis-abeta, fost Kog\lniceanu, fost 6 Martie; Sau Pia]a Drumul Taberei, fost\ Moghioro[; sauPia]a de Gaulle, fost\ Aviatorilor; Iuliu Maniu, fost P\cii.

Ce fel de limbaj arhitectural a fost vehiculat în edificarea unei atare butaforii, [tiindc\, pentru Frampton, butaforiei îi este opus\ forma tectonic\, cea care d\ seama desprerezisten]a ei [i a tuturor componentelor sale împotriva gravit\]ii? Din perspectiva mor-fologiei: colajul a fost tehnica preferat\. Elementele de vocabular eclectic nu sunt îns\importate ca atare, ci «interpretate». Fa]adele urbane sunt atârnate de structuri, ca dra-paje. Fa]adele spre bulevard nu îng\duie diferen]ierea; înl\untrul unui discurs ubicuu, elese continu\ una pe cealalt\ [i se infecteaz\ reciproc. Iat\ de ce a vorbi despre unele fa]ade«mai postmoderne» este riscant, pentru c\ doar unele accente de inteligen]\ a compuneriinu pot fractura omogenitatea discursului.

În ce prive[te casa îns\[i, ea este o «megastructur\» care se ignor\: în întreita fa]ad\oficial\ sunt în[urubate (plugged-in) volumele auditoriilor din spate. Edificiul este dez-voltat pe orizontal\ [i mizeaz\ pe gigantism, nu pe silueta vertical\, în a domina ora[ul.Absen]a dimensiunii ascendente – cupole, fle[e, turnuri – a fost resim]it\ [i de partici-pan]ii la concursul Bucure[ti 2000. Mul]i finali[ti au propus înfiin]area în/al\turi de cas\a unor verticale – turnuri de cele mai felurite forme [i destina]ii, mergând de la un citype latura de nord-vest, spre Dâmbovi]a (von Gerkhan), pân\ la sub]iratice hi-tech «giz-mos» – antene de sateli]i, amintind de turnul cibernetic al lui Nicolas Schoffer – în chiarincinta edificiului (Sir Richard Rogers).

Topologia iar\[i este greu de urm\rit. Modific\rile aduse mediului merg în sensuldesfiin]\rii de topos-uri, a regresiei mediului de la Raum la spatium. Pie]ele nu suntdestinate negocierii [i confrunt\rii identit\]ilor între cet\]eni, ci defil\rii masselor dinain-

276

tea Edificiului Absolut al puterii române[ti. Între 1989 [i 1996 pia]a din fa]a Casei Repub-licii chiar a[a a [i fost folosit\ – pentru defil\ri ale armatei – dac\ nu ar fi fost – sporadic– entertainment-ul s\ o umanizeze: festivaluri rock, dansuri ]ig\ne[ti etc. Edificiul nu esteunul public, în sensul ar\tat de CNS: el nu exprim\ nici viziunea despre lume a colectiv-it\]ii care l-a finan]at [i edificat, nici dezideratele acestuia. Spunând acestea, sunt con-vins c\ afirma]ia mea este chestionabil\, dat fiind faptul c\ edificiul a fost adoptat de ima-ginarul colectiv românesc. Ce vreau s\ spun? Mi se pare simptomatic faptul c\, de[i nul-a purtat – oficial – niciodat\, acesta este numele sub care edificiul absolut al Românieieste cunoscut: Casa Poporului.

Casele de pe bulevard – domicilii de serviciu – nu sunt destinate locuirii, ci supraveg-herii vie]ii private: «pentru a-l educa pe subiect, el trebuie despuiat de înveli[urile saleprotectoare. Numai astfel i se poate aplica ceea ce se nume[te, de la Lenin încoace, con-trolul (...) Arhitectura sovietic\ contribuie mult la colectivizarea locuin]ei familiale».(Besançon, 1992, 58; italice în original)10

Tipologia, cu excep]ia deja amintitelor moduri ale locuirii, este dificil s\ reveleze unadev\r esen]ial al firii. Fa]adele ecran ale blocurilor de locuin]e g\zduiesc, e drept, o întreag\panoplie de «substantive» arhitecturale caricaturizate: arce moi, frontoane sparte, capiteluri«hathorice».F\r\ consisten]\ îns\: toate sunt «decorative» – scenografie – [i, în fruntecu coloanele, atârnate de structur\, în loc s\ dea seama despre desc\rcarea tectonic\ afor]elor spre teluric. «Substantive» au fost importate [i din alte discursuri: parte din frizelemân\stirilor demolate au fost «salvate», exclama «arhitecta-[ef\», prin copierea lor îndecora]ia edificiului care le-a înlocuit. Nimic nou: [i la Casa Scânteii s-au folosit «deco-ra]ii române[ti», spre pilda tezei staliniste a formei na]ionale cu con]inut socialist. Aces-tor «fraze» le lipsesc «semnele de punctua]ie»: sunt un delir «textual», care nu se maitermin\...

În loc de încheiereDe[i cu semn schimbat, prefacerile de dup\ 1989 nu sunt mai pu]in dramatice. În

vreme ce bruma de edificii cu valoare istoric\, arhitectural\ [i ambiental\ sunt l\sate s\cad\ de la sine, se ridic\ o arhitectur\ comercial\ cu chip de turnuri. Trufa[a lor siluet\este semnul unei profunde disfunc]ii a comunit\]ii care le îng\duie. Problema nu estedac\ sunt sau nu necesare turnuri în centrul Bucure[tilor, ci modul în care ne imagin\mdezvoltarea ora[ului. Nu exist\ predic]ii, nu exist\ un program de inten]ii, legisla]ie sauregulamente de urbanism pentru ora[ în ansamblu. Nu sunt l\murite nici situa]ia terenurilorrevendicate de fo[tii proprietari, nici a celui public, pe care s-ar putea stabili zone de con-cesionare c\tre investitori pentru locuin]e sociale, bun\oar\.

10 Nu ne afl\m dinaintea unei observa]ii «noi»: exact acest control al massei dirijate politic asupraindividului a fost scopul proiectelor de «case comune» ale constructivi[tilor ru[i. Distopia social\explicit\ din care se hr\ne[te avangarda arhitectural\ istoric\ face [i ea parte din acela[i proiect unic,estetico-politic, de reformare a realului.

277

Putem fi oare în acela[i timp responsabili fa]\ de profesiunea [i con[tiin]a noastr\[i adep]ii «deregul\rii», «liberaliz\rii» în materie de urbanism? Este posibil transferul de«liberalism» din politic în ]esutul urban? Poate proprietarul s\ construiasc\ absolut oricepe terenul s\u, întru celebrarea libert\]ii [i a propriet\]ii f\r\ de opreli[ti? Arhitectul estedoar un consilier al clientului, netezindu-i inten]iile auctoriale, oricare ar fi acelea, sau areresponsabilit\]i [i fa]\ de comunitate în acela[i timp? Iat\ întreb\ri asupra c\rora nu numaivoci izolate – [i la propriu [i la figurat – din breasla «demiurgilor secunzi» trebuie s\cugete, ci [i comunitatea care este afectat\ de gesturile de putere urban\. O face îns\?O va putea face înainte ca tot r\ul s\ se fi petrecut?

Bibliografia textului:Alain Besançon, Anatomia unui spectru, Bucure[ti, Humanitas, 1992.Frampton, Kenneth, „Towards a critical regionalism: Six points for an architecture of resis-

tance», în The Anti-Aesthetic, NY, Bay Press, 1982.Modern Architecture – A Critical History, London: Thames and Hudson, ed.

a III-a, 1992.Dana Harhoiu, Bucure[ti între Orient [i Occident, Bucure[ti, Simetria, 1997.Martin Heidegger, Originea operei de art\, Bucure[ti, Humanitas, 1995.Christian Norberg Schulz, Habiter, Electa Moniteur, Milano-Paris, 1985.

CONCURS BUCURE{TI – 2000P E R S P E C T I V E

279

ALEXANDRU BELDIMAN

Refacerea ]esutului urban

Bucure[tiul, capitala României, este ast\zi neîndoielnic un ora[ unic în felul s\u înEuropa, prin faptul c\ «beneficiaz\» în partea lui central\ de o mare suprafa]\ de terenliber [i de una [i mai mare de zone destructurate, rezultat al interven]iei f\r\ noim\ dintimpul [i din cauza dictaturii.

Singurul ora[ care poate fi eventual comparat, din acest punct de vedere, cuBucure[tiul, este Berlinul: din cauza Zidului, este traversat [i el de o enorm\ ran\, înc\nevindecat\, dar în curs de vindecare – c\ci berlinezii organizeaz\ din 1990 mai multemari concursuri interna]ionale de urbanism [i arhitectur\, care, iat\, acum încep s\ fieexecutate.

Început\ imediat dup\ devastatorul cutremur din 1977, «opera]iunea Centrul Civic»avea s\ demoleze sute de hectare, reprezentând o suprafa]\ echivalent\ cu aproximativdou\ arondismente ale Parisului.

Au disp\rut cu aceast\ ocazie unul dintre cartierele cele mai vechi [i pitore[ti aleora[ului, peste 20 de biserici – în marea lor majoritate monumente istorice [i de arhi-tectur\ –, gr\dini, scuaruri, statui; dar faptul cel mai grav este c\ a fost distrus\ o struc-tur\ urban\ tipic\ Bucure[tiului tradi]ional, care purta pecetea începuturilor ora[ului.

Evident, sistemul dictaturii a vrut o capital\ care s\ poarte exclusiv marca sa, a a[a-numitei «epoci de aur». Acele elemente care reprezentau istoria ora[ului [i însemnelesale trebuiau s\ dispar\. Ele erau simbolurile societ\]ii ce construise România modern\,ajuns\ la apogeu în perioada interbelic\.

Acel Bucure[ti, devenit unul din reperele Europei [i numit atunci «Le Paris de Balkns»,fusese sortit distrugerii.

Problema central\ ce trebuie rezolvat\, credem noi, pentru ca ora[ul s\ redevin\ ceeace a fost între cele dou\ r\zboaie mondiale – o important\ capital\ european\ – este cealegat\ de refacerea ]esutului urban. Pentru ob]inerea acestui rezultat am considerat c\

280

solu]ia cea mai potrivit\ este organizarea unui concurs interna]ional, care s\ ofere un câtmai larg evantai de solu]ii, vizionare [i realiste în acela[i timp.

Societatea româneasc\ avea nevoie de o astfel de manifestare de for]\ care s\ pun\în circula]ie numele Bucure[tiului, iar arhitec]ii români aveau nevoie de un contract laacest nivel cu elita mondial\ a profesiunii. Suntem convin[i c\ dincolo de rezultatele ime-diate ale concursului de care vor beneficia Bucure[tiul [i locuitorii s\i, roadele acestuiase vor citi în timp. Repercusiunile sale asupra arhitecturii române[ti [i, nu în ultimul rând,a înv\]\mântului de arhitectur\, vor fi benefice [i vor marca o relansare a acestora, pre-cum [i rena[terea interesului societ\]ii române[ti fa]\ de problemele ora[ului [i ale arhi-tecturii.

O echip\ de speciali[ti care cuprindea printre al]ii personalit\]i de prim\ m\rime aledomeniului – precum Kenneth Frampton, Vittorio Gregotti, Dan Hanganu, Fumihiko Maki,Josep Martorell, Claude Vasconi [i al]ii – a analizat cele 235 de proiecte prezentate din35 de ]\ri de pe toate cele 5 continente, atribuind cinci premii [i cinci men]iuni.

A fost declarat aproape în unanimitate câ[tig\tor al premiului I proiectul prezentatde echipa german\ condus\ de Meinhard von Gerkan [i W. Marg, considerat\ ast\zi unadintre cele mai puternice team-uri de arhitectur\ [i urbanism din Europa.

Solu]ia propus\ de echipa câ[tig\toare mut\ cu subtilitate centrul de interes de peCasa Poporului pe o grupare de construc]ii înalte din o]el [i sticl\ amplasate în spatele[i în dreapta sediului Parlamentului.

Solu]ia a fost de asemenea apreciat\ pentru felul în care a în]eles s\ reaminteasc\bucure[tenilor traseele str\zilor demolate, marcând prin pasaje pietonale, acoperite saunu, vechile linii de for]\ ale cartierului.

La terminarea lucr\rilor, juriul a felicitat organizatorii pentru calitatea proiectuluicâ[tig\tor, recomandând cu insisten]\ punerea în oper\ a acestuia, fapt de care, vreaus\ cred, Prim\ria Bucure[tiului a luat not\.

281

Gmp, HamburgMEINHARD VON GERKANJOACHIM ZAIS

Proiect

Studiul pentru reconstruc]ia centrului civic din Bucure[ti este una din provoc\rile celemai mari în domeniul urbanismului din zilele noastre. Prin tran[area liniar\ a spa]iuluide-a lungul unei axe s-a distrus omogenitatea structural\ a cartierelor ini]iale din con-textul urban, creându-se, ca urmare a destina]iei monofunc]ionale [i a deform\rii uria[ea dimensiunilor produse de aceast\ ax\, o forma]ie urban\ izolat\ în textura fireasc\ aora[ului.

ConceptProiectul accept\ axa [i palatul ca pe o mo[tenire istoric\ preferând s\ ob]in\ cali-

tatea urban\ prin ad\ugarea unor elemente noi de urbanism, în loc s\ distrug\ prin elim-inare. Tema monostructural\ a axei se împarte în unit\]i spa]iale [i func]ionale adaptateconcret la condi]iile contextuale ale respectivelor zone, astfel încât axa este p\strat\ caelement liniar pentru realizarea unei continuit\]i spa]iale care s\ uneasc\ între ele diferiteleunit\]i. În acest sens, proiectul dezvolt\ ca tem\ principal\ suprapunerea sistemelor deordine ale spa]iului axial, înc\rcat de amintirea unei structuri istorice pierdute dar [i dematricea noii concep]ii democratice.

Terrains vaguesCrângul de stejari aminte[te de p\durea originar\, pe locul c\reia a fost construit

Bucure[tiul, impunând stejarul ca simbol na]ional al puterii [i continuit\]ii. Ca mijloc urban«de refacere», crângul umple spa]iul gol, al r\nilor, de pe harta ora[ului, provocate deplanul de sistematizare din vremea lui Ceau[escu. Acesta reduce la nivelul axei vulnera-bilitatea spa]ial\ cople[itoare, creând atât o zon\ de protec]ie printr-o secven]\ liniar\ deparcuri, cât [i o congruen]\ func]ional\ [i spa]ial\ la nivelul zonelor de trecere dintre nor-malitatea ora[ului vechi [i noile construc]ii de pe linia axei. Pe aceast\ paji[te, verdele

282

ora[ului realizeaz\ un echilibru flexibil între spa]iile libere [i noile zone de construc]ie alecentrului în curs de extindere.

Din acest punct de vedere, a[a-numitele terrains vagues vor fi reactivate în ceeace prive[te rolul lor urban prin intermediul unui [ir de parcuri func]ionale, ambientale [ipoetice, ele fiind men]inute totodat\ ca terenuri disponibile pentru viitoare dezvolt\riurbane. În economia spa]iilor verzi ale ora[ului, evocarea vechilor zone urbane precum[i anticiparea celor viitoare se constituie în puncte de lumin\. Crângul de stejari va fi deciun loc al «amintirilor din viitor».

Zone/SegmenteSpa]iile libere din jurul Casei Poporului constituie un poten]ial pentru construirea noului

centru al ora[ului. Structura dens\ a blocurilor permite implementarea unor caracteris-tici urbane rezultate din propor]iile modulelor construite, care asigur\ flexibilitatea nece-sar\ pentru asimilarea unor influen]e viitoare, imprevizibile, ce pot s\ apar\ în rasterulbidimensional. Constituindu-se într-o magistral\ principal\, bulevardul a[ezat diagonal,leag\ noul cartier de partea nordic\ [i sudic\ a ora[ului vechi, definind orientarea struc-turii construc]iilor. Se impune, astfel, o deplasare a secven]elor individuale care marcheaz\caracteristicile contextuale ale periferiei, evitându-se prin aceasta monotonia rezultat\ dinmonostructurile ordonate prea riguros. Blocul, ca modul individualizat, iese în eviden]\câ[tigând o identitate proprie, constituindu-se într-un spa]iu liber bine determinat, prop-ice pentru realizarea unor proiecte cu caracteristici dintre cele mai diverse în ceea ceprive[te densitatea, forma sau func]ionalitatea.

Spa]iile libere din re]eaua de str\zi istorice [i fostele spa]ii verzi sunt integrate în nouastructur\ permi]ând activarea terenurilor dintre blocuri prin pasaje etc. Imaginea ante-rioar\ unitar\ a blocului se îmbog\]e[te prin arhivarea amintirilor legate de ora[ul disp\rut,c\p\tând personalitate [i caracter specific. Prin aceast\ strategie proiectul nu se impuneca o limitare a posibilit\]ilor în perspectiva unor construc]ii viitoare, ci creeaz\ un plusde vocabular pentru modelarea unei personalit\]i complexe, proprii fiec\rei zone în parte.În noul centru, dealul «arsenalului» [i fostul stadion r\mân spa]ii libere, ca locuri pen-tru medita]ie [i aducere aminte.

Siluetele profilate în înaltul cerului ale noului centru comercial – situat de-a lungulmagistralei diagonale, cu blocurile a[ezate asimetric fa]\ de ax\ – diminueaz\ monu-mentalitatea totalitar\ a volumului prin care Casa Poporului [i-a marcat prezen]a în peisajulurban. Spa]iul din fa]a «Casei» este ocupat de construc]ii destinate institu]iilor trans-parente, d\t\toare de speran]\ [i lipsite de balast istoric, înfiin]ate în timpul noii democra]ii,iar cl\direa în sine prime[te o tripl\ destina]ie: un centru pentru congrese, un muzeu [ibirouri ale administra]iei Parlamentului, garantându-se astfel accesul public pentru ori-care cet\]ean român în acest edificiu-martor al unui trecut ap\s\tor.

283

Pe aceast\ ax\ imens\, reperul dominant îl constituie refacerea contextului urbanomogen al ora[ului vechi. În locul în care ar trebui reconstruite structurile distruse, crân-gul de stejari devine func]ional preluând rolul de etalon al unui mediu adaptor. Parcul,având dimensiuni reduse, preia aici func]iile secundare ale vechilor cartiere urbane(gr\dini]e de copii, localuri, pr\v\lii).

Sco]ând la suprafa]\ în zona Pie]ei Unirii, cursul subteran în prezent al râului Dâm-bovi]a, pia]a bine conturat\, dar supradimensionat\, este transformat\ în aparen]\ într-un lac artificial, plasat în inima Bucure[tiului. Leg\turile în spa]iu cu dealul Patriarhiei,mutarea halei disp\rute într-o nou\ pia]\ plasat\ între lac [i Hanul lui Manuc, precum [iintersectarea axei cu spa]iile verzi formeaz\ în acest loc un sistem complex de stratifi-care urban\. Suprafa]a neted\ a lacului artificial concentreaz\ func]iunile pie]ei la perife-ria spa]iului [i amplific\ polarizarea func]ional\ a acestei periferii. Prin pasaje subteranese asigur\ o leg\tur\ fireasc\ între func]ionalitatea pie]ii [i intensitatea caracteristic\ acircula]iei în acest punct nodal al traficului urban.

Zona lacului, flancat\ de p\durea de stejari aflat\ de-a lungul axei, se constituie într-o zon\ pentru promenad\, care face trecerea c\tre forumul cultural din partea de est.

Noul centru «city-est» intersecteaz\ spa]iul axei pe direc]ia nord-sud [i împrosp\teaz\sec]iunea transversal\ a acestuia prin includerea unor cl\diri pe linia spa]iului verde ap\durii de stejari. Plasarea ici-colo a unor construc]ii marcheaz\ în configura]ia urban\o zon\ proeminent\ plasat\ între forumul cultural, noul centru [i segmentul estic maipu]in eviden]iat. Aceast\ demarca]ie asigur\ în viitor dezvoltarea noului centru civic dinperspectiva poten]ialului economic [i politic.

Colaboratori: Wolfram Putz, Olaf Schlüter, Angelika Schneider, Stefan SchwappachArhitec]i peisagi[ti: Wes und Partner, Hamburg; Hinnerk WehbergColaboratori: Michael KaschkeInginer de trafic: Rainer Feiertag

În române[te de Christina {TEF|NESCU

(DDiinn Bauwelt 1996 Heft 36/ Bukarest 2000 – Internationaler städten-baulicher Ideenwettbewerb zur Neugestaltung der Innenstadt/S. 2078 –

2079)

284

FLORIN BICIU{C|

{ansa

De fapt, concursul «Bucure[ti 2000» înseamn\ o puzderie de [anse:– [ansa ora[ului de a-[i g\si centrul;– [ansa schimb\rii la fa]\;– [ansa de a avea un model;– [ansa anihil\rii monstruozit\]ii numite (jignitor pentru noi) Casa Poporului;– [ansa arhitectului român de a se lua la trânt\ dreapt\ cu confra]ii s\i de aiurea;– [ansa de a ne face cunoscu]i;– [ansa [omerilor de a munci;– [ansa industriei orizontale de a se înviora;– [ansa electoratului de a vedea dac\ oamenii politici în]eleg ce [ans\ imens\ li se

ofer\.Acum s\ le lu\m pe rând.

{ansa ora[ului de a-[i g\si centrulCentrul nu înseamn\ acolo unde e greu de g\sit un loc de parcare [i totul e foarte

scump, ci axul în jurul c\ruia se ordoneaz\ spa]iul.Pentru a cuprinde cât mai bine semnifica]ia centrului ne ajut\ analiza pe care o face

Mircea Eliade legendei lui Persifal [i a Regelui Pescar.«V\ aduce]i aminte misterioasa boal\ ce-l imobiliza pe b\trânul Rege, de]in\torul

secretului Graalului. De altfel, suferea nu numai el; totul împrejurul lui c\dea în ruin\, sep\r\ginea: palatul, turnurile, gr\dinile; animalele nu se mai înmul]eau, pomii nu mai d\deauroade, izvoarele secau. Medici nenum\ra]i încercaser\ s\-l vindece pe Regele Pescar –f\r\ nici un rezultat. Zi [i noapte soseau la curte cavaleri, [i to]i, de cum ajungeau, între-bau de s\n\tatea Regelui. Unul singur – s\rac, necunoscut [i chiar pu]in caraghios – î[iîng\dui s\ nu respecte ceremonialul [i polite]ea de rigoare. Se numea Persifal. Ne]inândseama de eticheta de curte, se îndrept\ direct spre rege [i, apropiindu-se de el, îl întreb\

285

f\r\ ocol: Unde se afl\ Graalul? În clipa aceea, totul se transform\: Regele se ridic\ dinpatul de suferin]\, râurile [i izvoarele reîncep s\ curg\, vegeta]ia rena[te, castelul î[irecap\t\ ca prin minune vechea înf\]i[are. Cele câteva cuvinte ale lui Persifal fuseser\suficiente ca s\ regenereze Natura întreag\. Dar aceste câteva cuvinte con]ineau proble-ma central\, singura care-l putea interesa nu numai pe Regele Pescar, ci [i Cosmosul înîntregul lui: Unde se afl\ realul adev\rat, sacrul, Centrul vie]ii [i izvorul nemuririi? Undese g\sea Sfântul Graal? Nimeni nu se gândise pân\ la Persifal s\ pun\ întrebarea lui, cen-tral\, iar lumea pierea din cauza acestei indiferen]e…»

Indiferen]a [i ignoran]a au condus [i la dev\lm\[irea Bucure[tilor. Distrugerea cen-trului a însemnat descompunerea întregului ora[.

Programul de peticire lansat de administra]ia local\ este perfect ineficient datorit\simplului fapt c\ organismul urbei nu poate func]iona având extirpat organul s\u vital –centrul.

{i ca în mit, atunci când centrul va rena[te, tot ora[ul î[i va rec\p\ta str\lucirea dealt\dat\.

{ansa schimb\rii la fa]\Orice cas\ este f\cut\ dup\ chipul [i asem\narea celui care o va locui, indiferent dac\

acesta vrea sau nu, tr\dându-i adev\rata fa]\.Casa Poporului (sau cum i se spune mai nou: Palatul Parlamentului) denot\ tr\s\turi

nu tocmai flatante: mitoc\nie, megalomanie, paranoia, parvenitism, incultur\, stupizenie,arogan]\.

Asumarea numitei case înseamn\ asumarea numitelor conota]ii.Nu mi-ar p\sa c\ Parlamentul a dat buzna acolo dac\ n-ar fi vorba de o institu]ie

reprezentativ\ iar imaginea cu care se asociaz\ n-ar deveni un stigmat pentru noi to]i.Imaginea noastr\ pe care o transmitem prin intermediul imaginii «Palatul Parlamentu-lui» nu e deloc convenabil\.

Construindu-i ora[ului un nou centru ne construim nou\ o alt\ «fa]\». Vom putea fipercepu]i ca un neam cu o cultur\ serioas\, cu bun gust, cu bun sim] [i nu ca neamuriproaste.

{ansa de a avea un model

286

… sau mai bine zis «[ansa de a avea un alt model», c\ci Casa Poporului este, din neferi-cire, un model ce s-a împuiat într-o veselie.

Nu po]i intra în casa unui om s\-i smulgi «r\pirea din serai» de pe perete [i s-o puipe foc, pentru c\ bietul de el nu va deslu[i motiva]ia gestului. În mod normal, oricineîn]elege c\ dac\ demnitarii s-au mutat în Casa Poporului, înseamn\ c\ ea e frumoas\;doar nu l\sau a[a oameni finu]i s\ fie g\zdui]i într-o oroare.

R\pirile din serai, cerbi[orii, buche]elele de bujori de pe fa]ade, crenelurile [i turnule]elede pe turnule]e sunt consecin]e fire[ti ale «Palatului Parlamentului».

Schimbarea acestui model care perverte[te gustul cu un model care educ\ gustuleste singura form\ de lupt\ împotriva kitsch-ului. Formarea gustului maselor prin instru-ire este o biat\ iluzie. Singura [ans\ oferind-o exemplu.

{ansa anihil\rii monstruozit\]iiPrezen]a în ora[ a mormanului de beton este cople[itoare. Chiar dac\ este oribil, nu-

i putem contesta, totu[i, o calitate: e enorm. El poate fi z\rit cam de oriunde. {i oriunde,apari]ia sa este la fel de surprinz\toare [i la fel de nepl\cut\.

Palatul parlamentului (zis Casa Poporului) domin\ un spa]iu considerabil exhibân-du-[i, cu o curioas\ pl\cere, bete[ugurile. Prin mobilarea împrejurimilor cu construc]iidecente, se va ob]ine o reducere considerabil\ a zonei sale de impact. Apoi, apari]ia unuisnop de cl\diri înalte va ameliora [i silueta întregului ansamblu.

Astfel, dac\ nu anihilat, m\car minimalizat, «obiectul» î[i va ocupa în ora[ [i în isto-rie locul s\u firesc: acela de accident nefericit.

{ansa arhitectului românParadoxal, cei care au pornit cu un handicap au fost concuren]ii români, proiectele

autohtone excelând prin încrâncenare [i patetism.

287

Firesc.Confra]ii str\ini (sau români din str\in\tate), neavând motive de a se implica emo]ional,

au abordat aceast\ tem\ cu o luciditate vecin\ cu cinismul. Deta[\rii lor i s-a opusîmp\timirea noastr\, iar rezultatul înfrunt\rii e bun pentru ora[ [i ilustreaz\ perfect motivulpentru care a fost neap\rat necesar un concurs interna]ional.

{i poate, pentru noi, cel mai important câ[tig a fost faptul c\ am înv\]at c\ nu e nevoies\ scrâ[nim din din]i la plan[et\.

{ansa de a ne face cunoscu]iAici, în general, se folose[te cli[eul: «arta este cel mai bun ambasador, care face

cunoscut întregii lumi geniul poporului român…»Trebuie s\ recunoa[tem c\ cele mai cunoscute «opere» române[ti care au fost

«ambasadorii» realit\]ilor noastre r\mân vestitele tablouri: «Mineri plantând flori» [i«Despot luminat cu o lumânare». {i mai trebuie s\ recunoa[tem c\ orice sondaj f\cutpe orice «e[antion reprezentativ» ar ar\ta c\ 80% din popula]ia globului a auzit primaoar\ de România în ‘89, iar 20% mai auziser\ odat\, dar nu-[i amintesc în ce context.

Printr-o expozi]ie sau printr-un spectacol nu ne adres\m «unui popor», ci putem damâna doar cu acea component\ a sa cultivat\ [i influent\.

Prin concursul «Bucure[ti 2000», ne-au cunoscut foarte mul]i arhitec]i [i foarte mul]imari arhitec]i. Prin ochii arhitec]ilor care au participat la concurs ne-au cunoscut prieteniilor, dar [i investitorii dup\ care l\crim\m atât de tare.

Prin revistele de arhitectur\ care au publicat rezultatele concursului ne-a cunoscutîntreaga breasl\, care a devenit brusc interesat\ s\-[i etaleze talentele aici.

Pe scurt: concursul ne-a f\cut cunoscu]i acolo unde trebuie, [i nu oricum, ci într-olumin\ favorabil\, iar materializarea proiectului câ[tig\tor ne va catapulta pe o pozi]ie lacare nici nu visam.

{ansa [omerilor de a munciPeste 100.000 de [omeri î[i vor g\si un loc de munc\ aici. {i asta doar la început.

{ansa industriei orizontale de a se învioraPoten]ialul zonei este de 4-5.000.000m2 construi]i.Tradus în bani, asta înseamn\ câteva miliarde de dolari investi]i numai în construc]ii.

Ba[ca lucr\rile edilitare. Dar mai înseamn\ [i milioane de metri p\tra]i de mochet\, par-chet, gresie, faian]\, marmur\, granit, tapet, geamuri [i mun]i de obiecte casnice [i mobili-er. S\ dea Dumnezeu s\ fim în stare s\ le facem cum trebuie, ca s\ nu le aducem petoate de prin alte p\r]i.

{ansa electoratului de a vedea c\ politicienii în]eleg ce [ans\enorm\ li se ofer\

Ar trebui ca politicienii s\ saliveze în fa]a acestei oportunit\]i, c\ci ea înseamn\ [ialtceva: [ansa de a acumula capital politic.

Exist\ deja semne c\ proiectul va fi demarat, dar sper s\ nu rat\m prin t\r\g\nareînc\ o {ANS|.

288

SSAATTUULL PPLLAANNEETTAARR

20 spre 21Z E S T R E A V I I T O R U L U I

290

ARGUMENT

De[i simpl\ conven]ie calendaristic\, sfâr[itul unui mileniudilat\ [i înfierbânt\ con[tiin]ele, pân\ la limita extazelor saua disper\rilor colective. Acum o mie de ani, o mul]ime de cre[tiniau tr\it cu o intensitate indescriptibil\ teroarea sfâr[itului lumii,încercând s\-[i f\ureasc\ o pedagogie de ultim\ or\ a mân-tuirii. Secolul care încheie acest mileniu este parc\ mai pu]inexaltat, de[i demoniile istoriei sale au fost multiple. Dac\ între-barea cu privire la un nou milenarism poate c\p\ta un r\spunscategoric negativ, nu înseamn\ nicidecum c\, pentru o con[tiin]\lucid\ a vremilor noastre, nu se pun cu aceea[i stringen]\ omul]ime de probleme. Cu gândul la ceea ce va începe pestecâ]iva ani, orice om poate s\ se întrebe: ce zestre vom l\saviitorului, noi – oamenii secolului al XX-lea? Oare obsesia dis-trugerii atomice a planetei, care a dominat perioada «r\zboiu-lui rece», va persista? Oare nelini[tea privind explozia demogra-fic\ se va accentua? Pân\ unde va merge incon[tien]a ecolog-ic\ a popoarelor? Dar mai ales va trebui s\ ne întreb\m dac\politica secolului nostru – în care r\zboaiele au l\sat, pare-se,locul terorismului, iar pacea e continuu pus\ în pericol de intol-eran]a unora – î[i va g\si un remediu.

Nu e vorba, desigur, s\ rezolv\m rapid [i practic vreo prob-lem\. Probabil c\ for]ele în conflict î[i au, fiecare, motiva]iilelor: ba chiar c\, dincolo de voin]a oamenilor, destinele multorpopoare î[i vor urma neab\tut cursul. E vorba, îns\, de ridi-care – prin dialog [i dezbatere public\ – a tuturor acestor prob-leme, [i a altora, la pragul de con[tiin]\, care s\ fac\ din elepreocup\ri active [i constante ale indivizilor, popoarelor, oame-nilor de stat. Fire[te, întâi de toate ale individului: c\ci omulde rând a devenit ast\zi germen fertil al realiz\rii uneiadev\rate doxocra]ii – for]\ a opiniei publice, prin care soci-etatea civil\ poate s\ contracareze un stat abuziv.

Mileniul al treilea nu trebuie l\sat s\ debuteze exclusiv cuobsesiile [i amenin]\rile secolului al XX-lea, ci [i cu preocu-parea înfrigurat\ de a le fi f\cut pe deplin con[tiente m\carpentru cititorii no[tri. Suntem convin[i c\ singurul «exorcism»modern, eficient, împotriva lor, este acela al lucidit\]ii.

SOLOMON MARCUS

Centru [i periferie

Distinc]ia dintre centru [i periferie se estompeaz\. În Europa, ]\ri cu o cultur\ put-ernic centralizat\ nu au mai r\mas decât câteva, Fran]a fiind exemplul cel mai frapant.România se afl\ acum într-un proces de descentralizare, dar cultura româneasc\ r\mâneînc\ ferm orientat\ spre capital\.

Compar momentul actual cu cel din anii ‘30. Dac\ adolescentul de azi este proiectataproape spontan într-un orizont planetar, adolescentul care eram prin ‘37-’38 a avut nevoiede un foarte lung itinerar pentru a dobândi o viziune global\. În primele clase de gim-naziu, eram coleg, într-un ora[ de provincie (observa]i c\ acest din urm\ cuvânt sefolose[te tot mai rar), cu unii copii care p\r\seau atunci pentru prima oar\ satul lor natal[i erau intimida]i de via]a de la ora[, care le dezv\luia, prin contrast, periferia de caretocmai se desp\r]eau. Dar mai târziu, când dup\ o lung\ excursie prin locuri aproapeneumblate ajungeam la o caban\, chiar [i aceast\ caban\ îmi ap\rea ca un fel de centru,un centru care nu devenea periferie decât dup\ ce, la cap\tul unei alte lungi preumbl\ri,ajungeam într-un c\tun, care era fire[te un centru mai mare decât cabana. De la caban\la c\tun, de la c\tun la sat [i de la sat la comun\, iat\ trei etape care arat\ c\ centrali-tatea nu este un predicat binar, ci o chestiune de grad.

În anii de [coal\, la Bac\u, mediul în care am tr\it mi-a între]inut mitul capitalei, toatefirele duceau spre centrul ]\rii, acolo erau guvernul [i parlamentul despre care citeammereu în ziare, de acolo emitea postul românesc de radio, acolo se aflau principalele insti-tu]ii de înv\]\mânt superior, marile teatre [i marile edituri. Bucure[tiul era numit creierul]\rii, o metafor\ care înc\ se justific\. Stabilirea la Bucure[ti era, în mentalitatea multorcet\]eni ai urbei mele, un semn al realiz\rii în via]\, al parvenirii la o treapt\ superioar\.Ce se întâmpl\ la Bucure[ti ? Ce scriu cei de acolo? Ce povestesc cei întor[i de acolo ?Iat\ întreb\ri insistente atunci.

Dac\ pentru copilul de ]\ran venit din M\rgineni sau Valea Seac\, Bac\ul era un felde limit\ a lumii, pentru mine aceast\ limit\, pe care mult\ vreme nu speram s-o potatinge, era Bucure[tiul. Am tr\it cu aceast\ stare de spirit pân\ în toamna lui 1944, când,

291

20s p r e

21

proasp\t bacalaureat, am devenit imediat student la Universitatea bucure[tean\. Amdescoperit atunci c\ mirajul capitalei era foarte r\spândit (pentru mul]i tineri, universi-tatea era un simplu pretext de a putea locui în Bucure[ti). În ciuda dificult\]ilor de totfelul, Bucure[tiul nu m-a dezam\git; dar treptat au început s\ capete propor]ii dorin]ehr\nite în mine înc\ din adolescen]\, când pasiunea pentru literatura român\ era urmat\îndeaproape de pasiunea pentru literatura francez\. Manualul de francez\ abunda în imag-ini ale marilor monumente ale Parisului [i ale marilor personalit\]i ale istoriei Fran]ei. Dar,mai presus de orice, doream s\ v\d locurile evocate de marii poe]i ai Fran]ei, de marii eigânditori. Aceast\ orientare francofon\ s-a înt\rit în anii de facultate, când mul]i dintreprofesorii care m\ captivau erau de forma]ie francez\, cu doctorat la Sorbona, [i aflasemc\ tradi]iile noastre culturale [i universitare erau puternic asociate cu Fran]a. Bucure[teanfiind, dorin]a mea de a vizita Parisul devenea tot mai intens\, dar aceasta se întâmplaîntr-o perioad\ în care simplul fapt de a imagina o atare c\l\torie putea fi considerat ridi-col. Devenisem izola]i de lume.

În 1967, când, dup\ insisten]e ale profesorilor mei pe lâng\ unii [efi politici ai momen-tului, am reu[it s\ ajung la Paris (unde tocmai îmi ap\ruse o carte), totul acolo st\teapentru mine sub semnul vrajei; umblam fericit pe str\zile Cartierului Latin [i mi se p\reac\ totul cânt\ în jurul meu, c\ m\ aflu la sursa valorilor supreme ale umanit\]ii. Dar, trep-tat, aceast\ vraj\ s-a destr\mat, chiar dac\ interesul cultural pentru Paris nu a încetatnici o clip\. Înc\ din anii ‘50 [i ‘60, prin traducerile în rus\ ale c\r]ilor americane de matem-atic\, m\ apropiam încet-încet de marea cultur\ de peste ocean. În 1970, ca urmare arelativului dezghe] ideologic, mi s-a aprobat s\ dau curs unei invita]ii primite din parteaUniversit\]ii din Toronto, unde, pe parcursul lui 1971, am func]ionat ca profesor vizita-tor. Beneficiam acolo de o mare libertate, care mi-a permis s\ m\ deplasez, pentru con-ferin]e, în vreo 20 de universit\]i canadiene [i americane. Familiarizarea cu limba englez\[i noul orizont care mi se deschidea m-au condus la o alt\ imagine a centralit\]ii: descop-eream în marile campusuri universitare americane centrul [tiin]ific al lumii.

Periplul american mi-a dat pentru prima oar\ sentimentul de a fi ajuns la o percep]ieplanetar\ a culturii, chiar dac\ anumite lacune, privind lumea asiatic\ (în special cea extremoriental\) [i cea latino-american\, aveau s\ fie înl\turate mult mai târziu. Eram, într-unfel, în situa]ia acelui personaj glume] care constata c\ a terminat aceast\ planet\ [i arenevoie de o alta. La sfâr[itul lui 1972, reveneam la Bucure[ti, dup\ un an canadiano-amer-ican [i o lun\ în universit\]ile Europei Occidentale (rectorul Unversit\]ii din Bucure]ti m\somase între timp s\ m\ întorc imediat) [i aveam impresia, atât de în[el\toare, c\ itin-erarul s-a încheiat [i c\ nici o modificare a reprezent\rii centralit\]ii nu mai este posibil\.

Neglijam îns\ un aspect esen]ial. Datorit\ restric]iilor foarte severe din anii ‘50 [i dinprima parte a anilor ‘60, noi am sesizat cu întârziere emergen]a paradigmei informa]ionalecare se producea chiar atunci, cu toate consecin]ele ei sociale [i culturale. Re]inuser\aten]ia noile medii de comunicare, toat\ lumea discuta despre c\r]ile, atunci proaspete,ale lui Marshall McLuhan, impactul televiziunii era recunoscut [i foarte comentat, dar cam

292

20 s p r e 21

atât. Abia în anii ‘70 începeam a în]elege, la dimensiunile ei reale, ce însemna era infor-ma]ional\ în care intrasem. Progresul informaticii, culminând cu re]eaua internet de carebeneficiem azi, r\sf\]a]i de deliciile po[tei electronice [i ale paginilor web, modific\ rad-ical comunicarea noastr\ cu lumea. Distan]a comunica]ional\ nu mai are aproape nimiccomun cu distan]a geografic\. Aducem în cas\ biblioteci de la cel\lalt cap\t al lumii [icitim în California revistele culturale române[ti, înainte de apari]ia lor la Bucure[ti. Acce-sul la sursele de informa]ie devine mai u[or [i mai rapid, în ciuda dep\rt\rii lor uneoriimense. Din punct de vedere geografic, întreaga lume, sub aspect comunica]ional, esteun sat, dar aceasta numai pentru cei care dispun de cultura corespunz\toare [i de acce-sul la mijloacele comunica]ionale necesare; pentru ace[tia, distan]a comunica]ional\ din-tre Tokio [i New York este considerabil mai mic\ decât aceea dintre locuitorii unui satlipsit pân\ [i de telefon. Diferite calamit\]i, naturale sau artificiale, pot face imposibil\comunicarea dintre persoane care locuiesc pe aceea[i strad\ [i chiar în acela[i bloc.

Au fost suficiente câteva decenii pentru ca oamenii s\-[i dea seama c\ ceea ce p\reas\ fie numai o nou\ unealt\, mai perfec]ionat\, de tratare a informa]iei (ne referim la cal-culator), este în realitate un nou mod de a ne apropia de lume, care schimb\ chiar aceast\lume [i ne schimb\ [i pe noi. Aceast\ muta]ie în domeniul comunic\rii se asociaz\ cu oalta, în domeniul vitezei de deplasare. În decurs de o zi, ne putem modifica pozi]ia în carene afl\m pe planet\, trecând într-o pozi]ie diametral opus\. Etapele prin care s-a ajunsla aceast\ performan]\ au fost resim]ite ca o adânc\ frustrare, oamenii au tr\it, de fiecaredat\, sentimentul c\ ceva din esen]a lor uman\ se pierde. La 1 ianuarie 1829, pe timpulcând se preg\tea introducerea trenurilor în S.U.A., guvernatorul statului New York a adresato scrisoare pre[edintelui american, atr\gându-i aten]ia asupra marilor primejdii pe carele implica noul mijloc de transport [i cerându-i s\ fac\ tot posibilul pentru a împiedicaintroducerea sa. Argumente? Trenurile vor circula cu viteza ame]itoare de 15 mile pe or\,vor speria copiii [i animalele prin zgomotele produse [i vor înstr\ina fiin]a uman\ de des-tinul pe care i l-a h\r\zit Dumnezeu, de a tr\i în ritmurile fire[ti ale naturii în mijlocul c\reias-a dezvoltat. Acum zâmbim aflând despre aceste lucruri, dar nu cumva vor râde la felurma[ii no[tri când vor citi lamenta]iile atâtor umani[ti de la sfâr[itul mileniului al doilea,fa]\ de pretinsa amenin]are la adresa fiin]ei umane pe care o reprezint\ progresul [tiin]ific[i tehnologic (al calculatoarelor în mod special) al aceleia[i perioade istorice? În oricecaz, în m\sura în care ideea de periferie se asociaz\ cu aceea a unui loc în care se ajungegreu, revolu]ia în domeniul transporturilor se asociaz\ cu revolu]ia în domeniul comu-nic\rii, în a sabota diferen]a dintre centru [i periferie.

Întreaga istorie a omenirii poate fi privit\ ca o succesiune de [ocuri pe care oameniiau înv\]at s\ le st\pâneasc\, s\ le transforme în normalitate [i s\ descopere apoi în eleo nou\ surs\ de creativitate [i progres. De fiecare dat\, un element nou, perceput ini]ialca un fenomen patologic, destinat a fi marginalizat, evolua spre unul de normalitate, decentralitate. În contrast cu aceste muta]ii care s-au produs în rela]ia centru-periferie, lumeade azi, o lume de mari contraste, actualizeaz\ mai toate etapele de dezvoltare a omenirii.

293

20 s p r e 21

Exist\ înc\, pe planeta noastr\, popula]ii primitive, dominate de mituri, popula]ii care comu-nic\ [i se deplaseaz\ f\r\ a face apel la nici unul dintre mijloacele puse la dispozi]ie deciviliza]ia modern\, dup\ cum exist\ insule ale conserv\rii diferitelor etape ulterioare aleistoriei. La inegalitatea în domeniul bunurilor materiale, se adaug\ acum tot mai impor-tante (dac\ nu cumva acestea trec pe primul plan) inegalitatea comunica]ional\ [i ine-galitatea privind capacitatea de deplasare. Putem observa acest fenomen chiar în interi-orul aceleia[i familii; unii membri ai ei au înv\]at s\ foloseasc\ po[ta electronic\, al]ii aur\mas la po[ta tradi]ional\. Exist\ [i categoria celor care dispun de accesul la internet,dar nu prea îl folosesc. Ei nu au înv\]at înc\ faptul c\ nu trebuie s\ a[tep]i s\ vin\ infor-ma]ia la tine, trebuie s\ te duci în întâmpinarea ei, s\-]i descoperi interlocutorii poten]iali.Capacitatea de a ie[i din periferie [i de a te apropia de centru este foarte diferit\ de la opersoan\ la alta, ea se poate [i înv\]a, dac\ exist\ voin]a necesar\.

Distinc]ia centru/periferie sau centru/margine apare în domeniile cele mai variate: eco-nomic, social, politic, religios, [tiin]ific, artistic etc. Chiar acest fapt arat\ c\ ea se impuneca o distinc]ie esen]ial\ în orice evaluare uman\, este o adev\rat\ paradigm\ universal\,cum sunt timpul, spa]iul, criza, limbajul, imprecizia, metafora [i atâtea altele. Centrul [iperiferia sunt un aspect particular al nevoii de ordonare, de ierarhizare a lucrurilor dup\importan]a lor. Pentru a putea în]elege [i st\pâni multitudinea de situa]ii care cad subobserva]ia noastr\, este necesar s\ le organiz\m, s\ le a[ez\m în raport cu relevan]a lor.Proced\m astfel atât cu lumea înconjur\toare cât [i cu propriile noastre gânduri. Centrul[i periferia apar ca extreme în aceast\ opera]ie de ordonare, ele sunt sugerate de pro-pria noastr\ alc\tuire, de organizarea sistemului nostru nervos, disociat în sistemul ner-vos central [i cel periferic; cosmosul repet\ [i el o alc\tuire asem\n\toare, foarte clar\în structura sistemului solar, iar «infinitul mic» se supune aceleia[i organiz\ri (a se vedeastructura atomului [i a nucleului s\u). Edward Shils crede c\ lumile politice au nevoiede un centru deoarece oamenii î[i extind ac]iunea mult dincolo de propriul lor trup [i vors\ aib\ contact cu simbolurile centrale ale realit\]ii ultime. Centrul este simbolul celorcare tr\iesc mai intens. Pentru Mircea Eliade, centrul este sediul sacralit\]ii.

Modul în care se atenueaz\ distinc]ia centru/periferie cere o analiz\ pentru fiecarecaz în parte. Dac\ în domeniul comunica]ional lumea tinde s\ aib\ un centru peste tot [inic\ieri, s\ observ\m c\ aceast\ situa]ie poate fi subordonat\ alteia, mai generale, pro-movat\ de viziunea sistemic\, în virtutea c\reia se stabile[te o solidaritate între aspectelelocale [i cele globale. Unde este centrul unui foc? El este în fiecare punct al s\u [i chiarprin aceasta el nu este nic\ieri. Scânteia permite reconstituirea focului. O situa]ie simi-lar\ o prezint\ oglinda; orice ciob al ei îndepline[te func]ia întregului. Viziunea sistemic\proiecteaz\ modelul focului [i al oglinzii asupra lumii fizice, biologice, umane [i sociale.Apare o solidaritate a localului [i globalului, care saboteaz\ distinc]ia centru/periferie. Înaceast\ ordine de idei, trebuie s\ evoc\m holografia, descoperit\ în urm\ cu 50 de anide D. Gabor în domeniul fotografiei. Proprietatea fundamental\ a unei holograme (con-struit\ abia în 1965, cu ajutorul fasciculelor laser) este faptul c\ orice parte a ei recon-

294

20 s p r e 21

struie[te întreaga imagine. Modelul matematic al structurii holografice fusese creat înc\în secolele trecute, sub forma func]iei analitice, al c\rei comportament în vecin\tatea unuisingur punct decide comportamentul ei global. Karl Pribram (1971) a extins ipoteza holo-grafic\ în domeniul biologic (structura holografic\ a creierului) iar David Bohm (1971,1973), fost colaborator al lui Einstein, a propus ipoteza structurii holografice a întregu-lui univers. Ideea poate fi urm\rit\ departe în trecut, la Plotin [i la Leibniz (cu ale salemonade), de exemplu. În Scrisori despre logica lui Hermes (Cartea Româneasc\,1986), Constantin Noica, f\r\ nici o referin]\ la firul istoric pe care tocmai l-am evocat,este preocupat de aceea[i problem\ [i încearc\ s\ schi]eze o logic\ în care partea d\ seam\despre întreg: «se poate numi câmp logic acea situa]ie în care întregul este în parte, iarnu numai partea în întreg» (p.20). Mai departe, Noica î[i propune s\ identifice o unitatea ra]iunii: «Materia are o unitate: atomul. Via]a are o unitate: celula. F\pturile au o uni-tate: s\mân]a ori principiul lor germinal. Ra]iunea ar putea avea [i ea o unitate de la cares\ înceap\ exerci]iul logic: individual-generalul. L-am numit holomer, adic\ parte-tot, partece reflect\ în ea totul; l-am putea numi eventual mai bine “holofor”, realitate ce poart\cu ea întregul» (p.38). Dup\ cum se vede, Noica reconstruie[te pe cont propriu ideea deholografie, dar absen]a referirilor la tradi]ia [tiin]ific\ r\pe[te reconstruc]iei sale capaci-tatea necesar\ de sintez\. S\ mai ad\ug\m [i faptul c\ logica rela]iilor parte-întreg (încontrast cu aceea a rela]iilor de tipul element-mul]ime) a fost studiat\ înc\ din deceniulal doilea al secolului nostru, de Stanislaw Lesniewski, care i-a dat numele de mereolo-gie; în aceast\ perspectiv\ au fost studiate în a doua jum\tate a secolului nostru biolo-gia, fonologia, sintaxa [i semantica. Un domeniu prin excelen]\ al structurii holograficeeste cel al operei de art\, unde clipa trebuie s\ dea seam\ despre eternitate iar parteaurm\re[te s\ exprime întregul; nu este aceasta func]ia figurilor de tip metonimic? {tiin]a[i arta au în numitorul comun al lor capacitatea de a exprima infinitul cu ajutorul finitu-lui, de a reduce invizibilul la vizibil, deci ele se prevaleaz\ esen]ial de principiul holografic.Recunoa[tem aici un fel de centralitate ascuns\, pe care [tiin]a [i arta o dezv\luie, fiecarecu mijloacele ei proprii. Metafora efectului de fluture, în virtutea c\ruia o schimbare local\a climei poate avea o influen]\ important\ asupra celor mai îndep\rtate puncte ale plan-etei, exprim\ semnifica]ia principiului holografic în meteorologie. Relevan]a global\ afenomenelor locale, în domeniul social [i politic, a fost [i ea subliniat\ [i analizat\. Înaceea[i ordine de idei, s\ aducem în aten]ie [i holonomia, cuvânt care vine de la «holon»,termen adoptat din biologie de Arthur Koestler, pentru a exprima entit\]ile contradictorii,de tipul lui Janus cel cu dou\ fe]e: un holon este un sistem care se comport\ simultanca subsistem [i ca suprasistem, cu alte cuvinte, el este în acela[i timp întreg [i parte.Intr\ aici [i dubla ipostaz\ de centru (ca suprasistem) [i periferie (ca subsistem). Aceast\linie de gândire ar putea fi fructificat\ ca o nou\ perspectiv\ în rela]ia centru/periferie(folosindu-se cartea «Janus» din 1978, a lui Koestler, [i sec]iunea respectiv\ din S. Mar-cus, «Timpul», Albatros, 1985, p. 327-334).

295

20 s p r e 21

Periferia pare sinonim\ cu marginea, dar distinc]ia centru/margine evoc\ [i uneleaspecte pe care distinc]ia centru/periferie le ascunde. Marginea este frontiera care separ\dou\ medii distincte, este zona de singularitate la care se refer\ René Thom, zona de«catastrof\», simptomatic\ pentru trecerea de la o calitate la alta. Privit\ în acest fel, mar-ginalitatea devine o centralitate, deoarece la margine se întâmpl\ lucrurile cele mai sem-nificative. Un exemplu important este, în aceast\ privin]\, arta abstract\, bazat\ pe struc-turi geometrice, a lui Kandinsky, Malevich [i Mondrian. Laturile figurilor geometrice careapar în lucr\rile lor definesc marginea (în sensul frontierei topologice) figurilor respec-tive, dar, ca frontier\ comun\ a unor domenii distincte, aceast\ margine devine central\,fiind de fapt unica surs\ de semnifica]ie. S\ mai amintim c\ între «a în]elege» [i «a vedea»se stabile[te o rela]ie conflictual\, deoarece vedem numai ceea ce este continuu (domeni-ile la care ne-am referit) [i în]elegem numai finitul, care e o forma particular\ a discre-tului (la care se reduce descrierea frontierei domeniilor în discu]ie, deci a marginii lor).Desigur, marginea la care ne referim este pur conceptual\, reprezentarea ei grafic\ fiindnumai o aproximare a ei (laturile unui p\trat nu au grosime, dar reprezentarea grafic\ alor are o oarecare grosime, chiar dac\ foarte mic\). Conflictul dintre «a vedea» [i «aîn]elege» men]ine echilibrul dintre continuu [i discret, acestea aproximându-se unul pealtul, fapt valabil în art\ [i în [tiin]\ (a se vedea distinc]iile vorbire – limb\ în lingvistic\,und\ – particul\ în fizic\, numere reale– numere întregi în matematic\ etc.). S\ observ\mc\ marginea unei figuri geometrice regulate, adic\ frontiera ei topologic\, poate fi car-acterizat\ printr-un num\r finit de parametri, necesari pentru a caracteriza un num\r finitde segmente de dreapt\ [i un num\r finit de arce de curbe cunoscute. Modul în care mar-ginea devine central\ este simptomatic pentru actuala evolu]ie a culturilor. În particular,cultura româneasc\, o margine care se constituie în frontier\ a unor culturi atât de diversecum ar fi cea latin\, cea central-european\, cea balcanic\ [i cea bizantin\, î[i hr\ne[techiar prin aceasta ipostaza ei de centralitate. Mai este apoi [i posibilitatea simultaneit\]iicontinuului [i discretului, ca în cazul statutului dublu, de und\ [i particul\, al obiectelorcuantice, sau al timpului în acela[i timp continuu [i discret, modelat în analiza nonstan-dard a lui Abraham Robinson. Transformarea marginii în centru [i marginalizarea cen-trului îmbrac\ frecvent în secolul nostru haina surprinz\toare a deplas\rii paradoxului dinperiferia în care îl împinseser\ Georg Cantor [i Bertrand Russell spre centrul, spre inimalumii, a logicii, limbajului [i comportamentului nostru. Mult\ vreme, paradoxul a avut unstatut vecin cu cel al gre[elii, fiind considerat un fenomen patologic, care trebuie pus încarantin\, deci împins la marginea vie]ii [i societ\]ii, la marginea [tiin]ei [i artei. Treptatîns\, paradoxul (considerat sub toate aspectele semiotice posibile: logic (sintactic, seman-tic [i pragmatic) a explodat, acaparând centrul ac]iunii [i gândirii umane, al logicii [i lim-bajului nostru. Dintre etapele acestei evolu]ii a paradoxului de la margine spre centru,vom men]iona mi[c\rile literar-artistice de avangard\, principiul de complementaritateal lui Bohr, principiul de incertitudine al lui Heisenberg, teorema de incompletitudine alui Gödel, structurile disipative ale lui Prigogine, «noul roman» francez, literatura lui Borges,

296

20 s p r e 21

a lui Italo Calvino [i a lui Nichita St\nescu, structurile autopoietice ale lui Maturana [iVarela, rizomul atât de profund comentat de Deleuze [i Guattari, hipermul]imile lui Aczel[i Barwise. Pentru japonezul Yoshiaki Ushida (care s-a ocupat de rolul marginalit\]ii înistorie), marginalitatea este o premis\ general\ în formarea unei gândiri noi. Într-un fel,marginalitatea marcheaz\ o zon\ de dezagregare a în]elesului, deoarece acolo se cioc-nesc mentalit\]i, în]elesuri diferite, care se bruiaz\ reciproc. Tocmai de aceea, margineadispune de o deosebit\ poten]ialitate de generare a unei gândiri novatoare, ca reac]ie laun centru anchilozat. În acest sens, Max Weber discut\ importan]a zonelor culturale peri-ferice în ini]ierea unor noi orient\ri în domeniul religiei. Un exemplu similar îl constituiemodul în care culturile est-europene, relativ periferice fa]\ de cele ale Europei Occiden-tale, devin o surs\ de prospe]ime [i de inovare de care avea nevoie o europenitate obosit\.O mi[care similar\ poate fi observat\ [i pe harta cultural\ a României. Marginea, «provin-cia» î[i creeaz\ propriile ei centre, atenuându-se mereu contrastul centru/periferie. Întorsîn ora[ul meu natal Bac\u, nu mai recunosc imaginea sa de alt\dat\, nu numai sub aspectedilitar, ci [i sub aspectul capacit\]ii comunica]ionale. Sunt tot mai mul]i b\c\uanii careî[i transform\ biroul într-un centru comunica]ional interna]ional, prin afilierea la re]eauainternet, prin folosirea telefonului, a televizorului [i a mijloacelor rapide de transport.Putem chiar extinde acest statut [i asupra unui sat m\runt al României, cel pu]in capoten]ialitate slab actualizat\. Dac\ alt\dat\ hiperperiferia unui c\tun se a[eza în violent\opozi]ie cu hipercentralitatea New York-ului, ast\zi situa]ia tinde s\ se echilibreze. Cen-tralitatea fiec\ruia va deveni echivalent\ cu centralitatea nim\nui.

Pentru alte aspecte ale periferiei [i marginalit\]ii, vom men]iona aici, dintr-o literatur\foarte bogat\, dou\ lucr\ri remarcabile: Mircea Florian, Recesivitatea ca structur\a lumii (Ed. Eminescu 1983) [i Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului (Ed. Univers,1997; versiune original\ în limba englez\ la Johns Hopkins University Press, Baltimore1989).

297

20 s p r e 21

AUGUSTIN IOAN

Ubicuitatea s-a n\scut la sat?

De la Usonia la global village«Satul global» – o sintagm\ dintre cele menite s\ fac\ o carier\ mai

lung\ decât fenomenul pe care îl descriu. De la fraternitatea întru modelideal – Ierusalimul ceresc – pe care o împ\rt\[eau ora[ele medievale [ipân\ la politizare/trivializare – It takes a village to raise a child (Hillary Clinton)– întregul spectru de în]elesuri a fost sau îi poate fi atribuit prin inter-pretare. De la enun]area sa de c\tre Marshall MacLuhan, realitatea mul-tiform\ – sau poate virtualitatea? – pe care sintagma dorea s\ o acoperea devenit în chip uluitor altminteri.

Pe de o parte, modul în care oamenii locuiesc laolalt\ [i concepteleacestei locuiri s-au schimbat. Satul global va fi însemnând poate altcevaacum decât la vremea conceperii sale. Pe de alt\ parte, ma[in\riile – [ire]elele care le interconecteaz\ – destinate producerii, transmiterii, stoc\riide informa]ie (text, dar mai ales imagine) erau doar fantazie la data scrieriiGalaxiei Gutenberg. Voi încerca în cele ce urmeaz\ s\ fac un laviu al peis-agiilor care preced conceptual, în istoria arhitecturii, dezideratul acestuisat ubicuu, dar [i starea lui în contemporaneitate. F\r\ a fi specialist îninformation super-highways [i realitate virtual\, voi glosa asupra încerc\rilorconceptuale la care ele supun lumea arhitecturii, îndeosebi asupra mod-ului în care în]elegem realitatea supus\ proiect\rii [i statutul nou, de proiec-tant de informa]ie, pe care îl au arhitectul [i designer-ul ast\zi.

Satul: autarhie vs universalism În cele ce urmeaz\ trebuie l\murite parte din urmele semantice pe care le las\ cei

doi termeni ai sintagmei. Împotriva ora[ului: solu]ia se afl\ la sat, unde e când ve[nicia,

298

20s p r e

21

când, dimpotriv\, venitorele. Alternativa împotriva ora[ului – târf\ a Vavilonului – area[adar la rândul s\u dou\ variante: satul de odinioar\, sau satul de mâine. Primul sub-întinde un mod de a fi în lume al fiin]ei seduse înc\ de vârsta de aur, aflat\ în trecut; areun caracter organic1, este o structur\ social\ mai simpl\; este mai «pur» pentru c\ maiaproape de începuturi.

Primul model este a[adar un alt nume dat dorului de indistinc]ie care îi soarbedeopotriv\ pe eremi]i [i pe poe]i. Pentru societ\]ile supuse violent [i, deci, traumatic trans-form\rii, nostalgia unor st\ri «fetale» este de în]eles. De la monahii medievali, privind cudezgust agita]ia vermin\ a ora[elor de negustori, bancheri [i me[te[ugari [i pân\ la exem-ple din propriul nostru trecut cultural (Eminescu, Blaga, s\m\n\torism [i gândirism;neoromânism sau «specific na]ional» în arhitectur\; «statul ]\r\nesc» de la Dobrescu-Arge[ la Mihalache), satul este, chiar dac\ evanescent, celebrat ca o întruchipare auro-ral\ a unor virtu]i înc\ dezirabile.

Al doilea model îl reprezint\ «satul» proiectat în viitor, ca utopie; satul global pareaici a avea solu]ia (de regul\ protezat\ tehnologic) la problemele din ce în ce mai greude controlat ale mediului urban. De regul\ asociate cu o dimensiune ideologic\, aseme-nea utopii «entropice» (în care entropia este v\zut\ ca m\sur\ manipulabil\ a dezordiniiunui sistem) î[i sprijin\ critica anti-urban\ pe necesitatea, sau posibilitatea iminent\ dea (re)instaura ordinea în sistem. Controlul total asupra mediului fizic este cel mai ade-sea scopul unor atare utopii regresive: ora[ul este r\u pentru c\ este discontinuu [i, deci,pentru c\ spa]iul fizic apare ca neomogen, ne-ra]ionalizat, imprevizibil. De îndat\ ce ostructur\ ordonatoare [i-l va apropria în întregime, disfunc]iile sale vor disp\rea. Aces-te structuri, dup\ iluminism [i revolu]ia tehnic\, pot fi calea ferat\2, re]elele edilitare,megastructurile, feluritele info-nets (re]ele de transport a informa]iei numerice).

În sintagma «satul global», satul este aici mai degrab\ o metafor\, accentul c\zândpe cel de-al doilea termen. Global înseamn\ ast\zi deopotriv\ [i necentrat, deregulat –o structur\ «slab\». Odinioar\ îns\, controlul era nu doar dezirabil, dar [i explicit, ca îndezurbanism, sau asumat ca un r\u de neocolit, dar oricum preferabil altora, ca în cazulmegastructurilor.

299

20 s p r e 21

1 Natura fiind un mediu necorupt, f\cut nemijlocit de Dumnezeu, sau cel pu]in în sens platon-ic, o copie mai aproape de realitate a lumii ideilor decât cea care o imit\ neizbutit: edificarea.

2 Statele Unite ale Americii din secolul trecut sunt exemplul privilegiat de luare în posesie a ter-itoriului prin proliferarea malign\ a c\ii ferate. La o cu totul alt\ scar\, nu altfel se petrec lucrurilecu România apropriindu-[i Dobrogea dup\ 1877, bun\oar\. Merit\ în context a fi men]ionat\ opozi]iadintre calea ferat\ «totalitar\» (deplasare controlat\; cu pu]ine grade de libertate; în comun, adic\supraveghere statal\/societal\ a individului; emblem\ a statelor na]ionale) [i autostrada «democ-ratic\» (celebrare a autonomiei de mi[care necenzurat\, adic\ a libert\]ii individuale).

Usonia [i dezurbanismulUtopia anti-urban\ a arhitectului american Frank Lloyd Wright precede, în ordine

istoric\, pe aceea a «dezurbani[tilor» constructivi[ti ru[i. Usonia era o celebrare a mod-ului în care America pionierilor [i-a apropriat teritoriul. P\rea c\ – dublu ou-topos3 –Usonia dore[te s\ duc\ la bun sfâr[it visul american al individu\rii extreme, p\strând îns\elemente necesare de control [i inter-rela]ionare: [osele, tehnologie, comunicare. În vremece «casele de preerie» – spa]ii intricat asamblate, precum cuburile Rubik (Baudrillard),împrejurul centrului de foc/axis mundi din centru – sunt introvertite [i destinate protej\riicelulei sociale (i.e. familiei de fermieri), ansamblul lor va fi dispersat în peisaj astfel încâts\ reprezinte «axoni» într-o «re]ea cerebral\» controlând întreaga zon\ a acelor nesfâr[ite«b\r\gane» agricole. Naiv\ poate, utopia lui Wright este doar una din formele în care ela reac]ionat împotriva marilor ora[e. În fond, întreaga sa arhitectur\ este una retractil\,care întoarce fa]ade aproape oarbe c\tre strad\ – de la spirala Muzeului Guggenheim laturnuri de zid (Johnson-Wax), ori suficient de înalte (o mil\) pentru a nu mai apar]inecontingentului – sau se exileaz\ practic din ora[ spre a celebra teluricul – de la Talliesin[i vilele californiene din de[ert la Casa Kaufmann (vila de pe cascad\ de la Bear Run,Pennsilvania).

De[i motivat\ de aceea[i necesitate de a controla un teritoriu cople[itor de mare,distopia dezurbani[tilor ru[i este mai pu]in inocent\ politic decât Usonia, dar, retrospecivvorbind, mai naiv\: ea se baza nu pe o realitate, ci pe o fic]iune: homo sovieticus, «elib-erat» de condi]ion\ri. Mai mult, dezurbanismul era cu adev\rat ou-topos, de vreme cepropunea deopotriv\ abolirea marilor ora[e [i a fermelor individuale, o «dez]\rare» acet\]eanului. Acesta nu ar mai apar]ine nici unui loc [i, deci, nici sie însu[i. Se [tie c\amintirile au nevoie de obiecte care s\ le fixeze [i s\ le condenseze/amplifice. Dac\ aces-tea sunt distruse, «reziduurile», cum ar fi memoria, pot s\ dispar\ mai lesne din caleanoii societ\]i. Casa este un astfel de rezonator al memoriei individuale [i cetatea – unulal memoriei colective.

În cartea sa din 1929 Uniunea Sovietic\ în cincisprezece ani – o ipotez\pentru un plan general de construc]ie a socialismului în URSS (citat\ de S. Frederick Starr în studiul s\u «The Stalinism anti-utopian utopias»), Leonard Moise-vici Sabrovici este un târziu critic al ora[elor URSS: «Curând ora[ele noastre cele maimari vor fi cele mai înapoiate spa]ii destinate locuririi în URSS» (apud Starr, 280); iat\de ce, credea autorul, «toate ora[ele vor fi m\turate de pe fa]a p\mântului» (ibidem).Ce vor înlocui ora[ele damnate [i înapoiata, neproductiva gospod\rie agricol\ individ-

300

20 s p r e 21

3 Situat\ adic\ deopotriv\ într-o utopie geografic\ («Indiile» columbiene) [i una socio-religioas\(sit al multor new-havens protestante)

20 s p r e 21

ual\? Târguri comunitare de patruzeci-cincizeci de mii de cet\]eni ai noii societ\]i bazatepe electricitate [i pe servicii sociale comune: sp\l\torii, b\i, buc\t\rii, [coli etc.

Sabrovici nu era un vis\tor, ci un «traduc\tor» al politicii partidului: membru al Gos-planului, el putea s\ prefigureze date ale cincinalelor ce vor urma. Într-adev\r, ora[e agro-industriale au ap\rut în URSS în special împrejurul exploat\rilor de resurse naturale: dindatele furnizate de Starr, rezult\ c\ procesul, f\r\ a avea consisten]a [i entuziasmul dinanii leninismului (când se puteau construi chiar realit\]i alternative de felul falansterelorreligioase [i al blocurilor dom-komuna), a fost totu[i constant. Dac\ judec\m dup\ celepetrecute dup\ r\zboi în statele-satelit, a fost chiar unul longeviv. Pân\ în ultimii ani airegimului comunist, [tergerea diferen]elor dintre sat [i ora[ [i înfiin]area de noi ora[eagro-industriale au fost o tem\ major\ a sistematiz\rii române[ti.

De asemenea, s\ observ\m c\ planul lui Sabrovici este «leninist», ca [i cel contem-poran lui, al lui M. Ochitovici: ambele se bazau pe electricitate ([i, desigur, pe «putereasovietelor»). Re]eaua de putere unic\, centralizat\, manipulabil\ ar fi fost singura sta-bil\. De la ea se puteau al\pta consumatorii «elibera]i», f\r\ a mai fi nevoie s\ fie locuitoriai unui sat sau ora[.

Ce propunea în schimb Ochitovici este «ora[ul linear» (asem\n\tor Planului Obuspentru Algiers, propus de Le Corbusier [i Jeanneret în 1930 – un ora[ sub autostrad\,dar [i re]elelor lui Wright): nici ora[, nici sat, ci o «dispersie socialist\ a a[ez\rilor» (Starr,284). Dac\ îns\ în cazul planurilor lui Sabrovici [i Ochitovici se mai poate vorbi desprea[ez\ri, un ideal de entropie maxim\ îl reprezint\ desfiin]area total\ a oric\rei forme destabilitate. În locul lor, dispersia [i mobilitatea maxime: cu casa pliabil\ în spate, cet\tean-ul sovietic avea de flanat prin URSS spre a se cupla dup\ necesit\]ile patriei la re]elelede putere, atotdominatoare. Celule individuale propuse de Moise Ginzburg (constructivistautentic, convertit ulterior la realism socialist), sau «garsoniere» ale lui Iurii Larin (nou\metri p\tra]i, pat [i lavabou), «ma[inile de locuit» (Le Corbusier) abia sugerate de doc-trina Ochitovici ar fi trebuit s\ devin\ casa de mâine a «satului planetar» bol[evic. Ea eradescris\ de Starr ca fiind «o structur\ standardizat\, motorizat\, u[or de transportat, mic\[i deci ieftin\» (216). În planurile dezurbani[tilor ru[i g\sim resursele unei alte utopii acontrolului: megastructura.

Cu toate acestea, politicul nu era de partea dezurbani[tilor. În Revolutionary Dreams(OUP, 1989), Richard Stites citeaz\ drept contra-argumente puternice tocmai pozi]iile lid-erilor bol[evici, care p\reau a fi unanimi în a condamna aceast\ paradoxal\ direc]ie con-structivist\. Lenin anun]a înc\ din 1913 c\ «ora[ele sunt centrele vie]ii economice, politice[i intelectuale sau spirituale a poporului [i constituie principalul promotor al progresu-lui». La rândul s\u, Starr îl citeaz\ pe Kaganovici, virulent împotriva cercet\rilor între-prinse de constructivi[tii din VHUTEMAS (Academia de arhitectur\ a avangardei) asupraa tot soiul de ora[e «atârnând, plutind, zburând» (Stites, 197). Liderul sovietic va aver-

301

tiza sever pe dezurbani[ti la Plenara din iunie 1931 asupra «nonsensului privitor la reduc-erea, sau auto-abolirea largelor centre urbane» (Starr, 238). Reprimarea (anti)urbani[tiloravangardei începuse îns\ deja: înc\ din 1930, ei au fost califica]i drept stângi[ti [idevia]ioni[ti, îngropa]i fiind de calificativul lui Stalin asupra «rolului conduc\tor al ora[uluisocialist fa]\ de satul mic-burghez» (ibidem).

Cu alte cuvinte, de vreme ce revolu]ia a învins anume în marile centre urbane,înseamn\ c\ ele au fost exorcizate prin tocmai acest gest [i au devenit port-stindardulrevolu]iei. De altfel, Tro]ky avertizase înc\ din 1920 c\ «dac\ renun]i la ora[ (...) nu mair\mâne nici urm\ de Revolu]ie» (Stites, 197).

Megastructuri [i echivalente est-europeneArhitectura postbelic\ vest-european\ s-a revoltat împotriva integrit\]ii, finitudinii, car-

acterului s\u definitiv, împotriva permanen]ei [i coeren]ei interne. Suntem martorii unuiproces de disolu]ie continu\ [i progresiv\, de pierdere a m\surii interne (Michelis, 1982,200-8). Aceasta s-a petrecut pe dou\ c\i oarecum diferite: pe de o parte vr\jitoriile obiec-tuale ale arhitecturii High-Tech ( apoteoz\ [i zenit al revolu]iei industriale); pe de alt\ parte,acea cyborg-architecture a metaboli[tilor japonezi, postulat\ de Kisho Kurokawa: arhi-tectura cu referin]\ «biologic\», protezat\ îns\ de tehnologie, despre care am mai vor-bit în Secolul 20. Este ceea ce repro[eaz\ întreaga fenomenologie arhitecturii moderniste:cu vorbele lui Heidegger, este dec\derea arhitecturii (care ocrote[te cre[terea fiin]ei) lastadiul de «ustensil» [i a spa]iului-ca-Raum la spa]iu-ca-spatium/extensio.

Arhitectura ca un corp unic, compact [i unitar, a explodat. Pe de o parte, structurilesale interne/sus]in\toare, au devenit interconectate. Apoi au proliferat malign, devenindra]iunea de a fi a arhitecturii. În fine, au condus la apari]ia unui concept «totalitar», celde megastructur\, care a avut drept echivalent est-european «sistematizarea teritoriului(na]ional)». Pe de alt\ parte, celulele – unit\]ile obiectului arhitectural – au devenitautonome, (inter)[anjabile, mobile chiar, mergând pân\ la acele bubbles4 ale lui Rein-er Banham, la capsul\ în metabolism, sau – apoteotic – pân\ la disposable archi-tecture (pe care Cook o numea «throw-away») ceva mai târziu.

Între ideologiile func]ionalismului identificate de Benjamin Handler (1970, 5) organi-cism-ul era de departe cel mai înglobator [i, de asemenea, cel mai radical teoretic prinfertilitatea analogiei. Sloganul lui Sullivan sufer\, în opinia autorului citat, un proces deanamorfoz\: el devine «identitatea între form\ [i func]ie» (Handler, 9). Forma era în]eleas\ca rezultat, ca expresie extern\ a unui proces interior de func]ionare. Potrivit teoriei sis-temelor, pe baza c\reia Handler î[i construie[te de altfel e[afodajul teoretic, «forma estefunc]ionarea întregului» (ibidem).

302

20 s p r e 21

4 În «A Home is not a House» (1965, retip\rit în Design by Choice, 1981) cu desene deFrançois Dallegret.

Modernismul postbelic s-a jucat cu corpul s\u – sau cu ceea ce a mai r\mas din eldup\ dezmembrare – într-un mod straniu. Arhitectura a încetat s\ mai fie gândit\ ca uncorp unic, coerent. Brutalismul a transformat «corpul» arhitectural în «ecor[eu». Arhi-tectur\ f\r\ anvelopanta ocrotitoare care s\ ]in\ împreun\ întreaga cl\dire într-un sistemde rapoarte reciproce, ea nu mai protejeaz\ interiorul de agresiunea – fie ea [i vizual\doar – a exteriorului. Pare c\ nu mai este nevoie de o (unic\) fa]ad\ care s\ drapeze casa.În locul acesteia, fiecare parte a unei cl\diri trebuie exclamat\, dislocat\ din sistemul/struc-tura sa [i l\sat\ prad\ vederii. Pentru so]ii Smithson, «forma urmeaz\ func]iei» a devenit«fiecare func]iune în parte trebuie exprimat\ printr-un volum exterior individual». Bru-talismul, îng\duind revolta p\r]ilor, a atras aten]ia asupra func]ion\rii cl\dirii ca stare pro-cesual\. Mecanismul intern este esen]ial. Sistemele vitale, de sus]inere sau de între]inerea func]ion\rii, devin importante în configurarea formelor exterioare: circula]iile, conductelede alimentare [i evacuare, electricele – dar mai cu seam\ structura portant\.

Mai r\m\sese un singur pas de f\cut c\tre conceptul de megastructur\ (care poatefi privit drept întrupare arhitectural\ a teoriei sistemelor). Acest pas a fost f\cut de Archi-gram [i utopi[ti ca Yona Friedman, de metaboli[tii japonezi, de grupul Urbanisme Spa-tial din Fran]a [i de Città Territorio din Italia. Dispari]ia corpului a cedat locul unei deveniribivalente. Pe de o parte, a[\ cum aminteam, apar (conceptual) mega/metaorganisme careputeau prolifera (de)asupra unui întreg ora[ [i a unui întreg teritoriu (chiar na]ional) –metapolis-ul lui Kurokawa (1977, 80). Conteaz\ func]ionarea mecanismului biologic,mi[carea [i dispozi]ia «atomilor» s\i în sistem. Walking Cities (ale celor din Archigram)«puteau» traversa oceanul, dup\ dorin]a locuitorilor încastra]i în burta lor troian\. Prim-ii moderni[ti, precum Le Corbusier, erau fascina]i de hangare, silozuri [i automobile.Arhitec]i din a doua er\ a ma[inii («the Second Machine Age»: Martin Pawley) erau sedu[ide uzinele chimice [i de mecanismele navelor cosmice prezente [i viitoare, all cannedin exposed lattice frames, NASA style (Colquhoun, 1986:17). Motivul? Acesteaserveau, prin gradul de «dezmembrare» a p\r]ilor fa]\ de întreg, argumentuluiarhitec]ilor aminti]i.

Anii ‘60 [i ‘70 reprezint\ apoteoza conceptului de megalopolis. Eram avertiza]i c\marile ora[e ale coastei de est [i ale celei californiene se vor uni într-un continuum, cao pecingine ra]ional(izant)\. De[i lucrul s-a petrecut fizic, procesele interne ale marilorora[e americane – cu o excep]ie poate: Los Angeles – continu\ s\ diferen]ieze centrii deperiferie [i ora[ele ca entit\]i. «Ora[ul global» a murit deodat\ cu modernismul, nu înaintede a genera în ultimii ani un mutant: centrul de la periferie. Din pricina crizei de spa]iu,a presiunii infrac]ionale produse de zonele peri-centrale – inner cities – apar]inând

303

20 s p r e 21

5 Recent reproiectat integral de c\tre o echip\ sco]ian\ în rândurile c\reia îl putem remarca pearhitectul de origine român\ Vasile Toch.

declasa]ilor [i minorit\]ilor, centrele de afaceri [i comer] s-au deplasat spre circumferin]\,chiar [i în unele ora[e europene.

În absen]a corpurilor care s\ îl con]in\, mecanismul intern putea prolifera nedefinit.De la cas\ la ora[, sistemele se puteau extinde asupra întregului mediu fizic. Toate aces-te structuri maligne pot fi interpretate ast\zi ca fiind sisteme de manipulare a texturii urbane[i a mediului în ansamblul s\u. Ele s-au extins, fascinând la un moment dat discursularhitectural. Mediul vestic a fost scutit îns\ de edificarea megastructurilor. Cu excep]iaexemplului interesant, dar incomplet, de la Cumbernauld5, ele au r\mas constructe teo-retice, a[a cum îi [ade bine oric\rei utopii.

În Est îns\ – «[i în Cuba», adaug\ Banham (1976, 10) – megastructura a proliferatsub forma «sistematiz\rii teritoriului». «Terraformarea» socialist\ (sistematizarea teri-toriului) a reprezentat o asemenea tentativ\ de a institui megastructuri – nu doar arhi-tecturale, ci [i urbane, capabile de control la scar\ macro. În ora[ul est-european, acelaal locuirii colective, al prefabric\rii, al absen]ei propriet\]ii [i al re]elelor edilitare supra-centralizate, megastructura a devenit o realitate eficient\ a controlului societal. Acestmacro-concept privea teritoriul na]ional ca pe un sit pe care controlul central urma s\ seextind\, luând forma mediului proiectat, cu propriet\]i ubicue. Din ce în ce mai popular\începând cu a doua jum\tate a anilor ‘50, sistematizarea teritoriului î[i va devora gazda– ora[ul – treizeci de ani mai târziu. Cazul Bucure[tilor deceniului al nou\lea [i, în genere,al ora[elor române[ti de dup\ 1968 este l\muritor în acest sens.

Faptul de mai sus a fost posibil deoarece megastructura nu era acea «neutral grid»(Colquhoun, 1986, 121) închipuit\ de Yona Friedman pentru Universitatea din Berlin, saude Le Corbusier în proiectul s\u acromegalic pentru un spital la Venezia, nici în în]elegereasa ini]ial\, nici în versiunea estic\. Se observ\ de îndat\ c\ «grila» este permanent\, fix\,structurant\, adic\ dominatoare. Pe cale de consecin]\, pornind de la atributele de maisus, aceast\ «gril\» structural\ trebuia exprimat\ în chip monumental, ceea ce excludea priori neutralitatea sa vizual\. «Grila» celebrat\ de Colquhoun nu era menit\ a fi unfundal nutritiv, pe care s\ se proiecteze func]ionarea ora[ului, ci func]ionarea mecanis-mului acestuia, transformat\ în esen]\ a ora[ului/mediului.

Pe de alt\ parte se vorbe[te dup\ r\zboi din nou despre unitatea prim\, celula delocuit/capsula, deta[abil\ din megastructur\ [i, deci, transferabil\. Metafora corporal\ serefugiaz\, dezmembrat\, în celul\/capsul\: înl\untrul unei «grile permanente [i dominantesunt con]inute „ad\posturi“ tranziente [i subordonate.»6 Se în]elege imediat c\ «neu-tralitatea» megastructurii înceteaz\ de îndat\ ce raporturile se statuteaz\ între ceva per-manent [i dominant pe de o parte [i altceva tranzient, respectiv subordonat, pe de alt\parte. Kisho Kurokawa, promotor al metabolismului arhitectural, vedea în capsul\ uncyborg al arhitecturii, a[adar o metafor\ futuristic\ [i mai pu]in o reminiscen]\ a tradi]iei

304

20 s p r e 21

6 Fumihiko Maki, 1964, citat de Alan Calquhoun, 1986, 120.

medievale japoneze sau chiar proto-moderne ruse[ti. Dup\ chipul [i asem\narea omu-lui contemporan, care a cedat tehnologiei multe din sarcinile gestuale ale trupului s\u,casa lui trebuie s\ abandoneze în bra]ele tehnologiei ceea ce ea [tie s\ fac\ mult mai efi-cient.

«A house is not a home», declama Reiner Banham în 1965, proclamând dispari]iacasei înzidite [i na[terea, mul]umit\ tehnologiei, a acelei environmental bubble. Ori-care dintre func]iile sale interne putea fi înlocuit\ de un mecanism. Expresia fizic\ a caseidevine nerelevant\ [i, o dat\ cu dispari]ia ei, înceteaz\ s\ existe [i estetica. Ziduri defin-itive, solide, ferestre, mobilierul-ca-monument «burghez» (Baudrillard, 1968) – toate devinbrusc inconsistente, dac\ sunt comparate cu exigen]a ultim\, aceea a func]ion\rii casei.Ele pot fi înlocuite cu o membran\ gonflabil\, în care toate sistemele de sus]inere a vie]ii[i de entertainment sunt concentrate într-un super-mecanism. Casa nu are un amplasa-ment fix, poate fi transportat\ oriunde. Nu are fa]ade, deci nu mai este for]at\ s\ comu-nice cu exteriorul. Nici nu ar avea cu cine, de vreme ce spa]iul comunic\rii – strada –este [i ea abolit\ deodat\ cu ora[ul.

Real/virtual: arhitectul ca proiectant de informa]ieConceptul de global village a devenit tot mai consistent teoretic în contemporaneitate

pe m\sur\ ce realitatea virtual\ [i comunicarea prin re]ele de computere a pulverizat dis-tan]ele (f\r\ îns\ ca tehnologia comunic\rii s\ m\reasc\ în vreun fel apropierea dintrefiin]e, avertiza Heidegger). Exist\ deja ora[e virtuale, muzee de arhitectur\ virtual\7. Maimult, programele de modelare Sim-City permit studii elaborate de dezvoltare [i admin-istrare virtual\ a unui ora[: probleme curente sau calamit\]i, variabile controlabile sauinsondabile, toate sunt prezente [i actualizabile.8

Problema extrem\ pe care virtualitatea «arhitecturii» unui spa]iu care nu «exist\» însens fizic o pune dinaintea designerilor este: cine va proiecta «spa]iile» virtuale? Suntacestea asimilabile arhitecturii, a c\rei ra]iune întemeietoare este tectonica? Trebuie aban-donate ele divertismentului gotic/horror cu dragoni, schwarzeneggeri [i pu[coace? Sau,probabil, «arhitectul» va trebui s\ înceteze a fi doar form-giver pentru mediul fizic, alrealit\]ii, devenind proiectant de info-realitate virtual\? S\ încerc\m a desena peisajul –

305

20 s p r e 21

7 Un muzeu virtual Palladio pe Internet ridic\ probleme serioase de judecat\ a arhitecturii. În else pot vedea [i contempla, inclusiv prin anima]ie, vilele a[a cum sunt reprezentate în «Quatro Libri...»,în variantele lor virtuale, inclusiv cele care nu au fost construite niciodat\, sau s-au în\l]at cu serioasemodific\ri. Nu vom [ti niciodat\ cât din acele modific\ri îi apar]in lui Palladio însu[i, de vreme cenu le-a renegat explicit. {i ce este arhitectur\ atunci: proiectul reprezentat prin proiec]ii, sau obiec-tul edificat?

8 Este citabil studiul despre Sim-City al lui Ron Kenley publicat în revista Universit\]ii de art\[i design din Helsinki, 1995.

9 Design Studies, vol.14, nr.2, aprilie 1993.

virtual înc\ pentru arhitec]ii români – în care mâine se va petrece meseria de arhitect [ide designer, pe cyberspace.

În eseul s\u Design as Problem Solving? Or: Here Is The Solution –What Was The Problem?9, Wolfgang Jonas se întreab\ cum pot fi rezolvate dilemeleprocesului de proiectare, încercând s\ ob]in\ algoritmi deriva]i din epistemologia recent\[i din critica praxis-ului. Paralele fertile pot fi trasate între acest eseu [i Knowledge andDesign, scris de Bill Hillier, John Musgrove and Pat O’Sullivan. Acest din urm\ textprive[te deopotriv\ modul în care gestul de proiectare se petrece, cât [i configura]ia saintern\, procesual\. Jonas crede c\ a proiecta obiecte, ca o activitate specializat\ înl\untrulindustriei manufacturiere, este o activitate cu dou\ domenii diferite de specializare: a)prima, în care mijloacele tehnologice determin\ nemijlocit obiectul [i b) cea de-a doua,în care considerentele tehnologice sunt secunde în raport cu cele formale – bun\oar\mobilierul. În ambele cazuri totu[i designerul este «f\uritorul de forme». Aceasta este ocategorie mai ampl\, în care încap deopotriv\ me[te[ugarul care decoreaz\ [i stilistul,carosierul, i.e. designerii dependen]i de mod\. Or, Jonas este hot\rât împotriva acestei«estetici minimale aplicate» (158). Homo faber este înlocuit de generatorul de forme,deconectat îns\ de la implica]iile sociale ale obiectelor pe care le «caroseaz\». O estet-ic\ orientat\ exclusiv asupra produsului [i a vânz\rii acestuia îi alieneaz\ – produs [i autordeopotriv\ – de rolul lor în societate. În primul capitol al lucr\rii sale, Jonas prezint\ activ-itatea de proiectare ca fiind înc\ rezolvatoare de probleme; înl\untrul ei proiectan]ii «nuau dificult\]i în (...) a traduce un catalog de cerin]e – fixate mai cu seam\ verbal – într-un obiect concret, în vreme ce ignor\ condi]iile sociale [i alte aspecte marginale» (ibi-dem). Pornind [i de la al]i cercet\tori, Jonas prefer\ în loc termenul de sistem socio-tehnic.

Deosebirea central\ dintre cele dou\ texte prezentate mai sus ar fi c\, ([i) datorit\diferen]ei de dou\ decenii ce le desparte, aten]ia lor se focalizeaz\ pe ]inte diferite. Ca [iîn Dup\ dou\zeci de ani, paradigma interpretativ\ a «mu[chetarilor» cercet\tori s-a schimbat radical. Nu se mai poate discuta acum doar despre omul care (con)formeaz\un obiect, a[adar doar despre materie. Omul face [i proiecteaz\ acum [i informa]ie – unprodus virtual [i ciudat, între materie [i energie, care se r\spânde[te exponen]ial. Proiec-tantul dialogheaz\ acum cu o societate care trebuie s\ î[i reduc\ num\rul de obiecte decare depinde (nu în ultimul rând din motive ecologice), care î[i va schimba în consecin]\rela]ia cu obiectele r\mase [i care tinde s\ consume «nu bunuri, ci informa]ie» (Jonas,159). A proiecta informa]ie este o întreprindere mai riscant\ decât proiectarea materiei.Cu siguran]\ nu este o simpl\ activitate de procesare a datelor, ci, mai degrab\, una care«atribuie form\ informa]iei astfel încât ea s\ poat\ fi consumat\ de oameni» (Van de Boom,citat de Jonas, 159).

306

20 s p r e 21

Cealalt\ cauz\ a separ\rii pozi]iilor lui Hillier et comp [i Jonas este ecologizarea activ-it\]ii de proiectare, pe care Jonas o consider\ implicit\ atât în producerea de obiecte, i.e.o ecologizare a societ\]ii (post)industriale, cât [i o ecologizare a proiect\rii informa]iei.Aceasta din urm\ este v\zut\ ca un obiectiv realist doar dac\ «elite extrem de compe-tente din domeniul proiect\rii, tehnologiei [i al lumii afacerilor lucreaz\ la un obiectivcomun» (Jonas, 160).

Cât despre metodologia folosit\ în ambele lucr\ri aici comparate, este evident c\, pen-tru a dialoga cu obiectul investiga]iei lor, ambele folosesc un demers hermeneutic. «Pre-structurarea problemei», pe care o folose[te Hillier, aminte[te de un Heidegger timpuriu.Jonas se ridic\ [i el împotriva urm\toarelor aser]iuni: mai întâi, c\ subiectul cunoa[teriieste un observator exterior [i, în al doilea rând, c\ exist\ «adev\r obiectiv», recognosci-bil ca atare prin «descifrare» [i «str\-vedere» a fenomenelor (ibidem). Astfel, ambii autoricritic\ vechea paradigm\ epistemologic\ în chip v\dit [i explicit. Nuan]a ar fi c\ Jonaseste gata s\ vad\ în percep]ie «accesul esen]ial c\tre lume» într-o manier\ mult mai agre-siv\ decât îns\[i interac]ia heideggerian\ dintre subiect [i obiect ar fi preg\tit\ s\ o accepte.Percep]ia ar fi a[adar aici interpretarea obiectului, adic\ realitatea mediat\ mai întâi [imai ales prin sim]urile celui ce interpreteaz\. Mai mult, Jonas îl citeaz\ aprobator pe Luh-man, când acesta noteaz\: «Con[tiin]a interpreteaz\ procesele corporale ca fiind lumeaîns\[i», în vreme ce harta cognitiv\ presupus\ de Hillier este fundat\ mai degrab\ pecultur\ [i experien]\ decât pe sim]uri.

Jonas se apropie de problema produc]iei de cunoa[tere în termenii unei auto-poiesis– o continu\ activitate de «neascundere», de dezv\luire (chiar în sensul aletheic atribuitde Heidegger) [i de comunicare între sisteme bazate pe activitate (Von Glaserfeld, Piagetand Vico) [i pe informa]ie. Comunicarea este v\zut\ ca un sistem autopoietic, determi-nat structural, [i cunoa[terea se face prin apel la comunicare. Organismul, con[tiin]a[i comunicarea sunt de aceea cele trei sisteme autopoietice, conectate structural, cucare Jonas dialogheaz\. Scopul ultim al proiect\rii, ca proces înscris în interior sistemuluicomunica]ional, are rolul de a men]ine autopoiesis-ul, de vreme ce «întregul ciclu alproiect\rii, nu doar produsul ei final, este o component\ a procesului de comunicare [ireproducere (a cunoa[terii)» (167). În chip similar tipurilor de solu]ii întrev\zute de Hilli-er, Jonas accept\ existen]a unei prestructur\ri a problemelor proiect\rii, care iau la elforma «solu]iilor deja existente» (ibidem); scopul ultim al proiect\rii nu ar fi a[adar pro-ducerea unei «optime solu]ii», cât mai degrab\ neîntreruperea autopoiesis-ului.

Aceast\ abordare a proiect\rii poate fi caracterizat\ ca o critic\ acerb\ a pozi]iei pre-dominante ast\zi, aceea c\ proiectantul este cel al c\rui ultim scop este rezolvarea prob-lemelor. Centrându-se asupra procesului proiect\rii, mai degrab\ decât asupra produc]ieide solu]ii, «optime» sau par]iale, Jonas proclam\ men]inerea autopoiesis-ului ca scopadev\rat al proiect\rii. A nu întrerupe lan]ul acesta, parte a re]elei comunica]ionale a soci-

307

20 s p r e 21

et\]ii, este datoria celui ce proiecteaz\, de vreme ce scurt-circuitarea lui «ar întrerupecomunicarea [i ar avea efecte negative asupra altor sisteme conectate structural, ale soci-et\]ii...» (ibidem). Ceea ce ne aduce aminte de «solu]ia de principiu» a lui Hillier, o solu]iepar]ial\ [i asumat imperfect\, care nu este r\spunsul ultim la problemele propuse.

Chiar dac\ folosesc metode relativ similare de investigare a aceluia[i obiect,proiectarea, (cu deosebirea c\ proiectarea la Hillier este investigat\ cu scopul declaratde a produce un model acceptabil pentru adev\ratul s\u obiect, i.e. cercetarea în arhi-tectur\) [i chiar dac\ ambele texte au perspective asem\n\toare asupra modului în carese înnoie[te paradigma epistemologic\, ele sunt esen]ial diferite.

{i iat\ cum: Jonas pune accentul pe proiectarea informa]iei, ca fiind stadiul actu-al al proiect\rii, mai degrab\ decât cel de «carosare» a lucrurilor supuse acestui proces.Mai mult, proiectarea informa]iei este v\zut\ ca parte a sistemului comunica]ional al soci-et\]ii [i, de aceea, este implicat\ în auto-poiesis – un proces semantic care asigur\func]ionarea acestei societ\]i. Orientat c\tre informa]ie [i ocrotirea mediului, textul luiJonas recupereaz\ diferen]a temporal\ dintre sine [i textul echipei RIBA (Hillier & comp)prin schimbarea accentului de la producerea de lucruri «noi» c\tre auto-reflec]ia asupraunui proces necesar în sine devenirii societ\]ii de azi.

CodaTermenul de «sat global» are, urbanistic vorbind, o ereditate înc\rcat\ [i ambigu\.

La fel de oximoronic ca [i cel de realitate virtual\, acest termen a intrat în vocabularulpolitic la fel ca [i acela de dezvoltare durabil\, cu toate vulgariz\rile pe care aceast\adoptare o implic\. Trebuie doar s\ mai remarc\m c\, în tinderea sa trans-frontalier\ (deorice natur\ ar fi grani]ele), el tinde s\ devin\ tot mai mult global [i tot mai pu]in vil-lage, adic\ locuire întreolalt\ a fiin]elor sociale.

Asociat\ de regul\ cu mari proiecte social-politice, mondializarea (care include în sub-text tu[e egalitariste [i suprimarea alterit\]ii identitare) revine periodic în aren\, doar c\ast\zi ea coexist\ cu puseuri autarhice, anti-«cosmopolite», etnicist/na]ionaliste etc. Numai exist\ un singur adev\r: putem fi în acela[i timp, f\r\ a fi scinda]i înl\untrul nostru,cet\]eni ai lumii [i fiin]e ale contextului imediat. Ba chiar suntem într-o postur\ privile-giat\ fa]\ de vremea când pluteam în supa indistinc]iei na]ionaliste. De îndat\ ce accept\mca neconflictual\, netraumatic\ aceast\ aparent\ schizoidie a naturii noastre prezente,putem pulsa între cele dou\ naturi, bucurându-ne ludic de ambiguitatea rela]iei dintre ele.

308

20 s p r e 21

FREDERICK TURNER

O nou\ cosmologie a artelor

Dizolvarea dualismului ordine – dezordine: Haosul care se ordoneaz\

Avangarda pretinde c\ respinge orice dualism care ar conduce la privilegierea ier-arhic\ a unuia dintre termenii dualit\]ii; cu toate acestea, ea îns\[i este predispus\ la dual-ism dup\ cum este oricare sistem de gândire al omului. Unul dintre cele mai discret par-alizante dualisme este aparent inofensivul dualism ordine/dezordine. Ideea speran]ei caeliberare, care ne-a c\l\uzit ac]iunile timp de mul]i ani, este cu atât mai predispus\ laalter\ri provocate de acest dualism. De exemplu, dac\ ordine înseamn\ previzibilitate,previzibilitate înseamn\ predeterminare, predeterminare înseamn\ obligativitate iar oblig-ativitate înseamn\ lips\ de libertate, singurul mod în care putem fi liberi este în stareade dezordine. Speran]ele e[uate ale ultimelor dou\ secole s-au bazat pe un sentimentprofund de stinghereal\ fa]\ de ideea de ordine [i de tot ceea ce presupune ea: ierarhii,fundament\ri, norme [i esen]e – acest sentiment se manifest\ chiar [i fa]\ de no]iuneade valoare, dac\ valoarea este conceput\ ca fiind orice altceva decât preferin]a individ-ual\ de moment. Logica dualit\]ii a obligat avangarda s\ aleag\ la întâmplare dezordinea,arbitrarul, actul gratuit, necondi]ionatul, imponderabilul, neîncadratul. În cele din urm\,care ar fi fost alternativele? Ele s-ar fi supus Semnificatului Transcendental, b\trânul cubarb\ alb\, T\ticul-Nimeni Însu[i, figura autorit\]ii ancestrale care pune opreli[te privi-legiului, poten]ialului de împlinire, jocului liber al artelor, sexualit\]ii, identit\]ii politice [iexpresiei individuale. Sau ele ar fi putut accepta ideea lumii ca ma[in\rie moart\, fiin]eleumane fiind doar componente liniare [i deterministe ale acestei ma[in\rii. Astfel ele arfi fost condamnate la o ordine social\ mecanicist\, determinat\ de gene, de fizicaeconomiei noastre energetice, de necesitatea economic\ ori de impulsurile psihologice.

Într-adev\r, se p\rea c\ a doua variant\ era numai un nou avatar al celei dintâi, patri-arhii cu b\rbi albe [i asupritorii rasiali fiind, de fapt, deghiza]i în oameni de [tiin]\, psi-hologi, sociologi, oameni de afaceri [i comisari predicatori ai determinismului material-

309

20s p r e

21

ist. Determinismul psihic al secolului XIX, care se dovedise atât de convenabil atunci cândera util s\ se argumenteze imposibilitatea oric\rei alte alegeri decât urmarea dorin]ei, aputut fi folosit [i la consfin]irea discrimin\rii sexuale. Determinismul social al secoluluiXIX a justificat oprimarea, determinismul istoric al secolului XIX a justificat r\zboiul iardeterminismul biologic al secolului XIX a justificat convingeri privind superioritatea rasial\.Aceast\ situa]ie a avut ramifica]ii adânci.

De exemplu, problema fundamental\ a oric\rei filosofii naturale este timpul. În ceeace prive[te rela]ia dintre trecut [i viitor, avangarda s-a confruntat cu trei variante, alegereauneia dintre ele fiind dificil\: conform uneia, o voin]\ divin\ inefabil\ [i exercitat\ din exte-rior guverneaz\ rela]ia f\când-o par]ial inteligibil\ [i semnificativ\; o alt\ variant\ estecea a rela]iei deterministe, trecutul cauzând viitorul într-o manier\ liniar\ [i mecanicist\;a treia prezint\ rela]ia ca fiind esen]ial accidental\, având sens numai în propria noastr\,percep]ie a ei. Problema voin]ei divine este de a da na[tere imediat unei întreb\ri: cum[tie Dumnezeu ce s\ decreteze, ce este bun [i valoros? Poate fi voin]a lui Dumnezeuliber\ în mod semnificativ dac\ starea ei viitoare este numai pur\ întâmplare fa]\ de tre-cut? Dac\ libertatea este numai întâmpl\toare, în absen]a unei garan]ii divine superioarea validit\]ii voin]ei lui Dumnezeu (garan]ie care s-ar supune aceleia[i obiec]ii), nu esteaceasta un simplu capriciu autocratic, arbitrar în cel mai r\u sens al cuvântului? Nu arfi [i mai r\u dac\ starea viitoare a lui Dumnezeu ar fi guvernat\ în mod determinist destarea Lui din trecut? În cazul acesta, cum poate fi Dumnezeu liber în orice sens al cuvân-tului? Ar trebui s\ d\m ascultare unui Dumnezeu mai pu]in liber, prin urmare mai pu]indecât un om, deci decât noi în[ine? Aceasta a fost întrebarea lui Socrate: o ac]iune estebun\ pentru c\ zeii o vor sau zeii o vor pentru c\ ea este bun\?

Nimeni nu vrea un univers întâmpl\tor sau unul determinist, deoarece libertatea, val-oarea [i sensul par imposibile în ele (cu toate c\ mari filosofi, în tradi]ia lui Nietzsche,au încercat, totu[i, s\ le impun\). Dat fiind poten]ialul de eroare inerent pozi]iei deter-ministe, p\rea mai sigur s\ se opteze pentru o rela]ie mai mult sau mai pu]in întâmpl\toareîntre trecut [i viitor, în ciuda faptului c\, în acest caz, memoria [i experien]a ar devenitotal inutile. Cel pu]in, evenimentele ar fi percepute individual ca având sens [i valoare.Percep]ia unei persoane ar fi la fel de valabil\ cu a alteia, a[a încât nu s-ar manifesta nicio represiune politic\. În definitiv, rela]ia întâmpl\toare începea s\ par\ promi]\toare: uni-versul ar fi de necunoscut pentru c\ ar fi incoerent în esen]a sa, orice [tiin]\ [i cunoa[tereobiectiv\ ar putea fi expediate ca nerelevante sau ca simple mijloace de ra]ionalizare aintereselor politice, la îndemâna celor puternici. Oare nu acela[i lucru îl afirma teoria cuan-tic\, ajustat\ într-o oarecare m\sur\, împreun\ cu minunatul ei sistem matematic? Oarenu se condamnau ei în[i[i, cercet\torii de laborator, cu propriile lor cuvinte?

Pe de alt\ parte, avangarda se încurca în multe [i complicate i]e, atunci când încer-ca s\ profeseze asemenea convingeri. Se descoperise un nou p\cat: ipocrizia involun-tar\ – ipocrizia, atunci când se încerca evitarea ei cu disperare. În timp ce se opta pen-

310

20 s p r e 21

tru simpla dezordine [i pentru hazard, avangardi[tii se confruntau cu problemele mod-ului de a semnifica distrugerea semnifica]iei. Cum s\ publici discreditarea publica]iei [ia publicului? Cum s\ ajungi la o pozi]ie institu]ional\, s\ presupunem la Universitateadin Paris, în condi]iile în care institu]iile sunt mo[tenire a trecutului [i, astfel, bazate peo represiune sadic\? Cum s\ ataci ierarhia într-un limbaj cu arbore sintactic [i subor-donare gramatical\? Cum s\-]i fie pl\tit dreptul de autor, când plata trebuie f\cut\ în mon-eda dorin]ei mimetice iar dreptul de autor este chintesen]a transform\rii în m\rfuri deconsum? Mai mult, cum s\ ac]ionezi cu un trup având un sistem imunitar de rigoareaproape militar\ [i cu un sistem nervos izbitor de unitar sub control centralizat? Poatefi libertatea, serios vorbind, aceea[i cu accidentalul sau comportamentul dezordonat? Con-form fizicii clasice, universul devine mai dezordonat, o dat\ cu trecerea timpului, prinurmare mai pu]in inteligibil [i mai pu]in capabil s\ func]ioneze. Este, atunci, libertateanumai contribu]ia omeneasc\ la procesul universal al entropiei în cre[tere? Este rolulfiin]elor libere s\ contribuie la distrugerea acestui frumos univers ordonat? Inten]ia pre-supune o minte foarte bine organizat\; poate, oare, simpla inten]ie liber\ s\ tind\ spredezorganizarea min]ii [i s\ demonteze inten]ia îns\[i? Ce r\mâne din responsabilitate dac\libertatea este întâmpl\toare? }i se poate, oare, atribui vreun merit pentru faptele bunedac\ nu exist\ responsabilitate? Oare exist\ justi]ie, de exemplu, dac\ nu po]i fi f\cutr\spunz\tor pentru actele tale?

Pân\ de curând, lucrul cel mai bun pe care avangarda l-a f\cut cu instrumentele int-electuale avute la dispozi]ie în încropirea unei explica]ii rezonabile a universului [i a lib-ert\]ii personale, a fost combinarea între ordine [i accidental, determinism liniar [i zgo-mot dezordonat. Titlul c\r]ii lui Jacques Monod despre evolu]ia biologic\, Întâmplare[i necesitate, red\ ideea foarte bine. Poate c\, atât apari]ia speciilor noi, cât [i origi-nalitatea [i libertatea min]ii umane ar putea fi descrise ca o combina]ie de muta]ii întâm-pl\toare cu o selec]ie relativ determinist\, clinamen al abaterii întâmpl\toare [i anankeal supravie]uirii celor mai bine adapta]i, combina]ie reflectat\ într-un genom care i-ar înreg-istra [i reproduce rezultatele. (…)

Acelea[i probleme se ridic\ dac\ modelul întâmpl\rii [i necesit\]ii se aplic\ la modulde func]ionare a creierului uman. Ca [i în cazul muta]iei [i selec]iei care sunt, într-adev\r,numai coordonate primare exterioare ale sistemului biologic, [tiin]a modernist\ s-a ori-entat, evident, în direc]ia bun\; dar, [i mai evident, ceva esen]ial lipsea. Poate c\ «natu-ra [i cre[terea» nu epuizeaz\ coordonatele primare. Se poate vorbi de coordonate pri-mare interioare sau forme care atrag un creier uman preg\tit în mod adecvat, într-oanumit\ competen]\ cum este limbajul? S-a întors, oare, fantoma lui Platon ale c\rui formeideale fuseser\ eliminate pentru totdeauna de c\tre [tiin]ele materialiste? Marele om de[tiin]\ Sir John Eccles a observat modific\ri în creier ce p\reau s\ anticipeze stimulii carear fi trebuit s\ le provoace. El s-a sim]it obligat s\ postuleze existen]a unui Suflet umancare se putea desprinde de fiin]a omeneasc\. Primele încerc\ri de a crea inteligen]a arti-

311

20 s p r e 21

ficial\ au folosit programe deterministe. Când acestea au e[uat, cercet\torii au încercats\ «u[ureze» sau s\ elibereze sistemul ad\ugându-i elemente la întâmplare. Nici aceast\metod\ nu a dat rezultate, ob]inându-se doar un calculator mai pu]in eficient. S-au ar\tatmai promi]\toare modelele cibernetice de re]ele neurale aplicate creierului uman, carefolosesc procese ale controlului de stare neliniare [i repetitive [i ale c\ror opera]ii nu potfi considerate deterministe ori întâmpl\toare. Totu[i, o mul]ime de legi [i principii endo-gene pe care abia am început s\ le în]elegem par s\ se manifeste în aceste sisteme. Deunde vin ele a[a, dintr-odat\?

Dualismul ordine/dezordine intrase în impas. Totu[i, ura tradi]ional\ a avangardei îndomeniile umaniste fa]\ de orice esen]ializare, ierarhizare [i fa]\ de Ordinea totalizatoare,cu semnificant transcendental [i determinist\ în sfera biologicului, era atât de bineînr\d\cinat\, încât a f\cut ca, în ciuda [ubrezirii dualismului, acesta s\ fie sus]inut cumult\ patim\. Problema cu care am început aceast\ sec]iune, aceea a dualismuluiordine/dezordine este implicat\ în alte dualisme: natur\ [i umanitate, natural [i artificial,animale cu caracter [i oameni f\r\ caracter. Problema pe care avangarda a încercat s\o rezolve cu onestitate este cea a unei alternative la ordinea represiv\, care p\rea a fidezordinea întâmpl\toare iar la nivel psihologic, capriciul.

S\ presupunem c\ am încerca s\ ar\t\m cum ar fi evadarea din acest dualism dinperspectiv\ filosofic\. Va trebui s\ distingem între dou\ tipuri de ordine: unul represiv[i determinist [i un altul care nu ar avea aceste dezavantaje. Va trebui s\ mai facem dis-tinc]ia între dou\ tipuri de haos: unul care ar fi pur\ întâmplare, nul [i neinteligibil, [i unaltul care ar purta germenii creativit\]ii [i libert\]ii. Dac\ am fi noroco[i cu adev\rat, aldoilea tip de ordine s-ar putea v\di a nu fi antiteza celui de al doilea tip de haos; ele arputea chiar coexista în acela[i univers; cel mai bine, ar putea fi chiar acela[i lucru!

Întors\tura extraordinar\ a evenimentelor – un noroc surprinz\tor, o adev\rat\ sper-an]\ pentru viitor – o reprezint\ faptul c\, într-adev\r, se pare c\ exist\ al doilea tip deordine [i al doilea tip de haos. {i ele par a fi acela[i lucru. Acest nou tip de ordine sauhaos pare s\ fie în miezul unei categorii de probleme interesante care au ap\rut atuncicând filosofii, matematicienii, oamenii de [tiin]\ [i tehnicienii ciberneticieni au încercats\ stoarc\ ultimele pic\turi de imponderabil din disciplinele lor. Ele cuprind problemeleinteligen]ei biologice [i artificiale la care s-a f\cut deja referire, precum: modul în cares\ se descrie schimb\rile catastrofice [i singularit\]ile cu ajutorul matematicii continue;anticiparea st\rilor viitoare ale proceselor controlului de stare pozitiv; paradoxul lui Gödelcare distinge ceea ce este adev\rat de ceea ce este demonstrabil; descrierea schimb\rilordefazate din cristalografie [i electrochimie; fenomenul turbulen]ei; dinamica sistemelordeschise [i a proceselor neliniare; problema observatorului într-o diversitate de discipline;e[ecul modelelor sociologice [i economice predictive datorat criticilor [i a[tept\rilor deordin ra]ional ale subiec]ilor umani reali; limitele teoretice ale ma[inilor Turing (în anu-mite cazuri nu se pot opri singure); modul de a încadra geometria fractelor a lui Benoit

312

20 s p r e 21

Mandelbrot în matematica tradi]ional\; clasificarea semi-cristalelor [i a romburilor lui Pen-rose; întreaga chestiune a propriei reflect\ri, a controlului [i corect\rii [i, în general, acontrolului de stare pozitiv; dar cea mai tulbur\toare este problema naturii timpului. (…)

Alegând termenul «haos» pentru a descrie aceast nou t\râm al intelectualit\]ii [i imag-ina]iei, descoperitorii s\i au dat oarecum o lovitur\ în domeniul rela]iilor publice, prob-abil f\r\ inten]ie. Ar fi putut s\ îl numeasc\ «antihaos», un termen la fel de adecvat, defapt, chiar mai bun, pentru c\ implica]ia dublei nega]ii – «ne-dez-ordine» – sugereaz\ceva din profunzimea lui repetitiv\. Totu[i, «antihaos» ar fi adus prea mult cu «lege [iordine» iar academicienii avangardi[ti ar fi repudiat termenul ca o alt\ mistificare occi-dental\. Într-adev\r, câ]iva teoreticieni ai disciplinelor umaniste [i-au însu[it termenul de«haos», a[a cum o f\cuser\ odat\ cu expresia «incertitudine cuantic\», pentru a marcafavorizarea accidentalului [i dezordinii.

Pentru a în]elege caracterul profund eliberator al teoriei haosului (sau antihaosului),va trebui s\ analiz\m diferen]ele între ordinea liniar\, determinist\ [i ordinea n\scut\ dinhaos [i pe cele dintre simplul hazard [i haosul creator. S\ supunem aten]iei un mic exper-iment de gândire mai neobi[nuit care s-a propus la o conferin]\ [tiin]ific\. S\ presupunemc\ am încerca s\ prelucr\m un sonet de Shakespeare în ordinea cea mai termodinam-ic\, [i anume, cu gradul cel mai mic de entropie. Nu putem rupe cuvintele în litere sauliterele în segmente liniare, în scopul demonstra]iei. Primul lucru pe care l-am face estesingurul pe care l-ar putea face un specialist în termodinamic\, [i anume, am ordona cuvin-tele dup\ criteriul alfabetic: «Asem\n de s\ te unei var\ zi?». Din punct de vedere ter-modinamic, un astfel de aranjament ar fi mai ordonat decât «S\ te asem\n unei zile devar\?» a[a cum l-a conceput Shakespeare. Acest exemplu condenseaz\ diferen]a întreordinea liniar\ determinist\ [i ordinea n\scut\ din haos. (…)

Cu toate c\ la conferin]a respectiv\ nu s-a mers mai departe cu experimentul, amputea s\ test\m ordinea termodinamic\ a primei prelucr\ri a versului, printr-un exerci]iumental. S\ presupunem o codificare a cuvintelor sub forma unor molecule de gaz în[iruite,cele mai fierbin]i corespunzând începutului de alfabet, cele mai reci finalului, [i tot a[a,în ordine aflabetic\. Dac\ s-ar închide într-un vas, datorit\ cre[terii entropiei, în timp, mol-eculele s-ar re-a[eza la întâmplare, a[a încât cele fierbin]i [i cele reci s-ar amesteca. Lafel cu un motor cu abur în care gradientul de energie între aburul cald [i aburul rece sauîntre aburul cald [i aerul rece este utilizabil, mi[carea moleculelor «sonetului» alfabeti-zat ar putea îndeplini vreo m\runt\ sarcin\ mecanic\. Pentru re-a[ezarea moleculelor înordine alfabetic\ ar fi nevoie de ceva mai mult\ energie, din cauza celei de a doua legi atermodinamicii.

A[a cum sunt ele în[iruite în Sonetul 18, cuvintele sunt deja într-o ordine alfabet-ic\ mai mult sau mai pu]in întâmpl\toare. Totu[i, majoritatea oamenilor ar considera, înmod just, secven]a sonetului infinit mai ordonat\ decât ordinea alfabetic\, liniar\ [i denatur\ termodinamic\.

313

20 s p r e 21

În teoria informa]iei, conform defini]iei unui sistem cu ordine termodinamic\ înalt\(entropie sc\zut\) este necesar un num\r minim de bi]i pentru a-l specifica, în timp ceun sistem cu entropie înalt\ [i ordine termodinamic\ sc\zut\ are nevoie de mul]i bi]i pen-tru acela[i lucru. Într-adev\r, ar fi necesar un num\r mic de bi]i pentru a specifica ordineaalfabetic\ [i un num\r mult mai mare în cazul ordinii ini]iale a sonetului: s-au scris sutede c\r]i despre sonetele lui Shakespeare, [i se vor mai scrie. Pentru cititorul de poezie,aceasta nu este un semn al caracterului întâmpl\tor al poeziei, dimpotriv\, este o marc\a ordinii sale de excep]ie. Cu alte cuvinte, poezia pare s\ aib\ caracteristicile ordinii.

Dac\ a fost afectat\ mult de experimentele anterioare, ar putea fi reconstituit\ aproapeperfect de c\tre cineva care cunoa[te celelalte sonete ale lui Shakespeare, regulile gra-maticale, pe cele ale logicii [i, mai ales, metrica poeziei. I-ar trebui, poate, numai un frag-ment al originalului pierdut care s\ îi arate metrica [i o rim\. Toate acestea, împreun\ cunum\r\toarea silabelor întregii lucr\ri, ar fi mai mult decât suficient pentru a se recon-stitui sonetul. Acesta a jucat un rol activ, influen]ând profund cultura uman\ [i contribuindla transformarea vie]ilor multor studen]i [i iubi]i. Este o for]\ dinamic\ în lume tocmaipentru c\ nu are simplismul entropiei sc\zute a ordinii alfabetice care i-ar permite s\ fac\lucru mecanic. Primordial, în aceasta const\ distinc]ia între «putere», în sensul mecanic[i politic, [i influen]a creatoare, misterioas\ a artei.

Un alt mod de descriere a acestei distinc]ii este în termenii determinismului [i lib-ert\]ii. Vechea paradigm\ a avangardei putea distinge numai dou\ solu]ii: ordinea deter-minist\ [i libertatea întâmpl\toare. În cazul multor sisteme neliniare care se organizeaz\de la sine, precum organismele vii supuse dezvolt\rii foetale [i sonetele în proces de com-punere, este extraordinar faptul c\ nu exist\ destul\ putere de estimare în universul fizicpentru a le putea anticipa starea urm\toare, cu toate c\ în teorie aceasta se poate facecu mare exactitate. Astfel, sistemul î[i alege sau chiar î[i creeaz\ propria lui stareurm\toare, în parametrii unui câmp de atrac]ie extrem de bogat. Aceast\ descriere coin-cide cu defini]ia exhaustiv\ a libert\]ii. Prin urmare, exist\ atât ordinea determinist\ cât[i cea liber\, iar aceasta din urm\ este solu]ia ie[irii din impasul avangardei.

Totu[i, chiar dac\ am f\cut distinc]ia între cele dou\ tipuri de ordine, este la fel denecesar s\ distingem cele dou\ tipuri de haos. Altminteri, ne-am putea afla in situa]ia luiStanley Fish, teoreticianul «r\spunsului cititorului», pe care dualismul «ordine/dezordine»l-a obligat s\ sus]in\ ideea conform c\reia orice secven]\ întâmpl\toare de cuvinte, chiar[i cea n\scut\ din r\sfoirea la întâmplare a paginilor unui dic]ionar, ar avea un poten]ialbogat de interpretare, similar cu cel al sonetului. Astfel, îns\[i ideea de text ar fi f\r\ senssau aplicabil\ oric\rui lucru din univers. Dac\ teoreticienii r\spunsului cititorului ar în]elegeteoria informa]iei, ar fi de ajuns s\ le ar\t\m confuzia pe care o fac între «brum» [i «sune-tul constant». Brumul este alc\tuit din cantit\]i întâmpl\toare de energie pe toatefrecven]ele. Ne-am putea imagina auzind marea atunci când avem de a face cu brumul.Exist\ chiar dispozitive care combat insomnia cu ajutorul lui. Dar nu se pune nicidecum

314

20 s p r e 21

problema de a în]elege sau interpreta brumul. Pe de alt\ parte, sunetul constant, care nupare foarte diferit de brum, este «sunetul» pe care îl produce un sistem ordonat în sine[i, în acela[i timp, foarte instabil, care se adapteaz\ din interior, prin procesul controlu-lui de stare. Un bun exemplu este cel al unei gr\mezi de nisip peste care se picur\, încet,alte boabe de nisip. Sunt multe c\deri ale câte unui bob de nisip, un num\r mai mic depr\v\liri ale mai multor boabe de nisip, înc\ [i mai pu]ine avalan[e în mas\ [i numai acci-dental se produc surp\ri ale gr\mezii. Chiar dac\ ]ine de teoria probabilit\]ii [i este denatur\ statistic\ mai curând decât determinist\, secven]ialitatea acestor c\deri urmeaz\anumite legi [i formeaz\ anumite structuri de fracte atunci când este transpus\ în dia-gram\.

Sunetul constant este combina]ia acestor secven]e. La o analiz\ atent\, se poate chiardetermina dimensiunea boabelor de nisip, intervalul depunerilor, [i a[a mai departe. Încazul acesta se poate ajunge la sensuri reale. Teoreticianul r\spunsului cititorului refuz\îns\ demersul.

Sunetul constant nu este doar «zgomotul» f\cut de gr\mezile de nisip. Este [i ceeace ob]inem atunci când «ascult\m» sisteme organice foarte complexe. De exemplu, s\presupunem c\ lu\m temperatura unui animal: citirea ei este sunet constant. Temper-atura este o combina]ie de procese metabolice complicate [i cu un grad extraordinar deorganizare. Cu toate acestea nu poate fi distins\ de temperatura unei simple reac]ii chim-ice sau a unui amestec întâmpl\tor de procese f\r\ nici o leg\tur\ între ele, în cazurileacestea temperatura trebuind s\ produc\ brum. Problema este c\ termometrul este uninstrument foarte rudimentar. Nu este de ajuns s\ facem precum teoreticienii r\spunsu-lui cititorului care ar acorda precizie caracterului rudimentar [i ar compensa aceast\ con-cesie inventând tot felul de semnifica]ii exotice pentru temperatura animalului, semnifi-ca]ii care nu ar avea nici o leg\tur\ necesar\ cu metabolismul organic. Ceea ce d\ car-acterul rudimentar acestui instrument este tocmai faptul c\ nu ]ine seama de gradul deorganizare a ceea ce el m\soar\. Aceea[i este [i problema teoriilor de interpretare a lit-eraturii, artelor sau istoriei, care fac abstrac]ie de inten]iile personale [i sensurile autoru-lui, de atitudinea sa de a încuviin]a sau nu ca o poezie, o lucrare muzical\, un tablou sauun tratat de istorie s\ fie f\cut public. Ne]inând cont de aceste semnifica]ii personale,poate chiar folosind m\sura statistic\ rudimentar\ («temperatura») a genului, rasei sauinteresului de clas\, putem sc\pa de spaima Auctorial\ dar pierdem orice capacitate dea în]elege ceea ce analiz\m, astfel neputând face deosebirea între un organism viu [i opiatr\ [i fiind în mare pericol de a le aplica acela[i tratament.

Un alt exemplu de sunet constant este ceea ce se «aude» atunci când unui craniu ise aplic\ o pereche de electrozi, dac\ semnalul electric se converte[te în sunet. Ne-amputea închipui c\ diversele sunete sunt asem\n\toare cântecului balenei cu cocoa[\, daraceasta nu înseamn\ c\ sunetul «este» scos de ea sau c\ cel c\ruia i s-au aplicat elec-trozii nu se gândea la ceva anume sau c\ nu am putea afla la ce se gândea el sau c\ orice

315

20 s p r e 21

c\utare a unui sens absolut este f\r\ noim\ sau c\ suntem îndrept\]i]i s\ interpret\msunetul ca fiind gânduri despre balenele cu cocoa[\. (…)

Democra]ia îns\[i poate fi definit\ ca formalizare a unui sistem operator eficient pen-tru ierarhia natural\ evolutiv\ care se na[te din interac]iunea uman\, atunci când dez-voltarea ei nu este oprit\ de o ideologie egalitar\ a «filierelor», apar]inând Voin]ei Pop-ulare [i consensului total. Institu]ii democratice precum mandatele fixe, libertatea pre-sei, separa]ia puterilor [i federalismul îndep\rteaz\ blocajele comunic\rii cu sistemul [iîmpiedic\ rigidizarea [i tiranizarea oric\rei configura]ii ierarhice. Votul popular este o form\primar\ de sistem numeric care asigur\ o reprezentare a tuturor participan]ilor [i, prinaceasta, un control de stare politic autentic. Fire[te c\ aceste institu]ii sunt, de obicei,inutile în micile comunit\]i precum grupurile de vân\tori [i pot fi considerate substitutestângace [i neadecvate pentru discu]iile intime, conducerea neformal\, acordul bazat peîncredere [i deciziile rapide ale unui asemenea grup.

Am putea formula aceast\ idee mai radical, afirmând c\ toate comunit\]iletradi]ionale sunt, deja, mai mult sau mai pu]in democratice în mod neformal. Comunit\]ifoarte mici pot fi, în absen]a institu]iilor democratice, mai eficiente în exerci]iul democra]ieidecât na]iunile democratice. O constitu]ie legal\ democratic\ poate fi numai un mod dea extinde principiul asupra unor grupuri mai mari de oameni, a[a cum banii sunt un instru-ment formal de extindere, în economiile mari, a reciprocit\]ii unui schimb de daruri prac-ticat în micile comunit\]i. Poate c\ descrierea aceasta diminueaz\ str\lucirea democra]iilormoderne dar stabile[te, în miezul democra]iei, un principiu mai profund, al controluluide stare [i al influen]ei reciproce repetitive care duce la na[terea unor ierarhii complexe[i flexibile, devenite legitime prin consens. Institu]iile noastre democratice existente, chiardac\ sunt cele mai bune pe care le-am putut crea, nu sunt, în mod necesar, modalitateaperfect\ de a asigura procesul politic neliniar [i anti-haotic pe care îl dorim. Idei politicenoi [i o nou\ tehnologie ar putea duce la o aproximare mai exact\.

Sociologi ca Emile Durkheim [i Max Weber au preconizat [i, implicit, au deplânsdec\derea comunit\]ii tradi]ionale în statul modern cu economia sa ra]ional\. Poate c\exist\ un nou stadiu, acela al comunica]iilor moderne imediate [i atotcuprinz\toare, altrecerii de la produc]ia de mas\ la manufactura de comand\ controlat\ prin mijloace ciber-netice [i al unor instrumente financiare mai discrete [i complexe. Acesta va deschide oer\ în care multe institu]ii democratice vor disp\rea treptat devenind inutile sau se vorestompa transformându-se într-un sistem de rezerv\ în caz de urgen]\. S-ar putea, ast-fel, ca într-o zi democra]ia statului modern s\ apar\ ca o încercare stângace a liniarit\]iide a imita bog\]ia organiz\rii umane neliniare [i doar ca o etap\ în drumul spre un noutradi]ionalism ierarhic dinamic. No]iunea de «societate civil\» a lui Vaclav Havel [i filosofiacomunitar\ a lui Amitai Etzioni sunt semne încurajatoare ale acestei configura]ii politiceemergente.

316

20 s p r e 21

În sfera economicului, putem presupune c\ genera]ia bun\st\rii este tot o form\ aordinii care se na[te din sistemele activit\]ii [i schimbului uman, autoreglatorii [i cu ungrad înalt de neliniaritate. Problema socialismului este obstruc]ionarea comunic\rii întrepre]uri, salarii, cerere, dividende, dobânzi, deprecierea cursului de schimb [i a[a maideparte, prin interpunerea, de sus în jos, a unor no]iuni liniare, abstracte, precum justi]iasocial\, no]iuni marcate de imagina]ia economistului socialist, de tehnologia existent\ [ide posibilitatea îndeplinirii speran]elor [i dorin]elor. Astfel se în\bu[\ autocontrolul iarbun\starea r\mas\ în aceste sisteme începe s\ urmeze legile ordinii termodinamice.Opereaz\ într-un mod din ce în ce mai determinist, î[i pierde inventivitatea [i, concomi-tent, sec\tuie[te topindu-se într-o vibra]ie a pierderii inutile. Rezultatul este infla]ia [idec\derea pie]ei de capital a economiei. În contrast, pia]a vie este creatoare [i nedeter-minist\. Fire[te c\ suntem departe de o asemenea pia]\ perfect\. Ea ar trebui s\ reflectecerin]ele culturale [i ecologice într-o mult mai mare m\sur\ [i i-ar trebui mecanisme detransformare a investi]iilor necesare pe termen lung în educa]ie, art\, asisten]\ social\[i protec]ia mediului în profit atr\g\tor, care s\ fie ob]inut în termen scurt, f\r\ distor-siuni liniare inoportune.

Marx a gre[it atunci când a tratat banii în termenii posesiei lor – aceasta fiind o rela]ieliniar\ a puterii –, banii, de fapt, având sens numai în termenii datoriei [i obliga]iei, bazelemorale ale schimbului. Posesia unei sume mari de bani nu înseamn\ nimic altceva decâtfaptul c\ mul]i oameni sunt obliga]i sau îndatora]i posesorului. Chiar dac\ obliga]ia arenumai rolul de a amâna anularea unei obliga]ii, în schimbul unui beneficiu (prin platadobânzii), obliga]ia este real\. Bineîn]eles c\ banii nu func]ioneaz\ întotdeauna perfectca m\sur\ a obliga]iei, mai ales atunci când obliga]ia mea fa]\ de o persoan\ «bogat\»este indirect\ [i ascuns\ de faptul c\ sunt obligat altora care, la rândul lor, sunt obliga]iacelei persoane. Chiar atunci când fluxul direct al obliga]iei se ascunde în spatele aces-tor meandre, el trebuie s\ existe dac\ moneda r\mâne stabil\. Dac\ banii nu m\soar\precis obliga]ia, curând aceasta î[i va pierde valoarea obiectiv\. Dar ura fa]\ de creditorieste în natura uman\. În mare m\sur\, din cauza aceasta lumea i-a urât pe evrei, întrecele dou\ r\zboaie mondiale, pe americani, dup\ al doilea r\zboi mondial, [i acum pejaponezi. Suntem dispu[i s\ gândim orice r\u despre cineva c\ruia îi suntem îndatora]i[i gata s\ redefinim [i s\ justific\m datoria noastr\ conform oric\rui principiu care arp\rea s\ ne absolve de povara acesteia.

Ura noastr\ fa]\ de creditori are r\d\cini [i mai adânci, poate chiar religioase, sug-erate de îns\[i deriva]ia cuvântului «creditor». Creditorul este cineva care crede în noi,fiind, în acela[i timp, binef\c\torul nostru. Cu cât vedem, în jurul nostru, mai multe roaderemarcabile ale muncii, inteligen]ei [i generozit\]ii japonezilor, cu atât ne sup\r\m maimult. Totu[i, ce anume din ceea ce este «al nostru» au «ei» în compensa]ie? În mareparte numai încrederea în buna credin]\, sim]ul obliga]iei [i h\rnicia noastr\. Aceacredin]\ [i obliga]ie sunt simbolizate [i diagramate sub forma banilor. Dar ce sunt banii?

317

20 s p r e 21

Buc\]i de hârtie înscrise cu promisiunile noastre sau, mai r\u, structuri intangibile de câm-puri electromagnetice semnificând acela[i lucru în memoria computerului. Vinajaponezilor este de a crede în noi, lucrul acesta asem\nându-se cu credin]a în Dumnezeu.Aceast\ credin]\, a c\rei tensiune o resim]im, ne ru[ineaz\ amintindu-ne de abjec]ia [ide lipsa noastr\ de merit. Dac\ am putea, ne-am descotorosi de cei care cred în noi. {i,probabil, acela[i sentiment al îndator\rii pentru încrederea pe care al]ii o au în noi, seafl\ la baza antisemitismului (pentru c\ evreii au dat lumii atât de mult [i au crezut cuatâta candoare c\ lumea î[i va pl\ti datoria cu aceea[i moned\) [i a atâtor alte prejudec\]iadânc înr\d\cinate, precum cele ale lumii a treia fa]\ de ]\rile dezvoltate [i ideile pre-concepute ale acestora din urm\ fa]\ de lumea a treia. Orice parte a lumii simte dar î[ireprim\ sim]ul datoriei. Prin urmare, nimeni nu este în stare s\ transforme [i, prin aceas-ta, s\ anuleze aceste datorii una fa]\ de cealalt\. Faptul c\ aceste sim]\minte antice [i desacrificiu sunt simbolizate acum de bani [i de instrumentele financiare, [i ascunse dematematica economiei [i de perdelele de fum ale ideologiei marxiste, nu le distruge efec-tul.

Ca [i pe teritoriul valorii economice, ideea sistemelor neliniare generatoare de formeale ordinii poate fi edificatoare pe t\râmul valorii spirituale. În procesul îndep\rt\rii desociet\]ile tradi]ionale [i apropierii de statul modern s-au abandonat vechi no]iuni reli-gioase [i esen]iale precum suflet, frumuse]e, virtute, valori superioare, onoare, adev\r,izb\vire, divin, [i a[a mai departe, ceea ce a constituit o adev\rat\ pierdere. Poate c\,într-adev\r, justificarea teoretic\ a acelor no]iuni, care este un Dumnezeu etern, omni-scient [i omnipotent, nu s-ar fi putut sus]ine din perspectiv\ filosofic\ [i din punct devedere politic. Probabil c\ acum am putea refundamenta o parte din acele frumoase no]iunipe o baz\ nou\ [i veche în acela[i timp. Factorul straniu de induc]ie a unui sistem haot-ic sem\na cu o Form\ Ideal\. Cu toate c\ orice ipostaz\ a rezultatului unui astfel de sis-tem în func]iune este numai par]ial [i aparent întâmpl\toare, atunci când ne afl\m în fa]atuturor ipostazelor, începem s\ detect\m o form\ frumoas\, chiar dac\ incomplet\ [ineclar\. Dac\ memoria este stocat\ ca atractor al circuitelor Hebb, oare n-ar putea vir-tutea, etica, valorile [i chiar fiin]ele spirituale s\ fie p\strate la fel? {i ar putea oare s\existe sisteme [i mai mari, inclusiv un num\r mare de creiere [i toate interac]iunile dinnatur\, care s\ aib\ atractori ce nu se deosebesc de zeii din vechile noastre religii?

Astfel, noua [tiin]\ neliniar\ tinde s\ resping\ existen]a dualismului avangardei –ordine/dezordine – [i s\ rup\ leg\tura între ordine [i determinism. Ea acord\ un sprijinnea[teptat multor moduri tradi]ionale de a privi lumea, cu toate c\ a înlocuit esen]ele eternecu atractorii dinamici.

În române[te de Ruxandra TODIRA{

(DDiinn Cultura speran]ei. O rena[tere a spiritului clasic, New York, The Free Press, 1995)

318

20 s p r e 21

JEAN BAUDRILLARD

Patafizica anului 2000«O idee sup\r\toare: dincolo de un anumit moment al timpului,istoria a devenit ireal\. Ca [i cum, f\r\ s\ î[i dea seama, omenireaîntreag\ ar fi p\r\sit realitatea. Tot ce s-ar fi întâmplat de atuncinu ar mai fi adev\rat, dar noi nu avem cum s\ ne d\m seama.Sarcina [i datoria noastr\ ar fi acum s\ descoperim acest moment[i, atâta vreme cât nu îl vom fi g\sit, ar trebui s\ persever\m îndistrugerea actual\.»

Elias CANETTI

În privin]a acestei dispari]ii a istoriei, diferite ipoteze sunt plauzibile. Fraza lui Canet-ti : «omenirea întreag\ ar fi p\r\sit realitatea» evoc\ irezistibil viteza de eliberare nece-sar\ unui corp pentru a sc\pa de for]a de gravita]ie a unui astru sau a unei planete. Con-form acestei imagini, am putea presupune c\ accelerarea modernit\]ii, tehnic\, eveni-men]ial\, mediatic\, accelerarea tuturor schimburilor economice, politice, sexuale ne-auadus la o asemenea vitez\ de eliberare încât am ie[it din sfera referen]ial\ a realului [i aistoriei. Suntem «elibera]i» în toate sensurile termenului, într-atât de elibera]i încât amie[it dintr-un anumit spa]iu-timp, dintr-un anumit orizont în care realul este posibil pen-tru c\ gravita]ia este înc\ destul de mare ca lucrurile s\ se poat\ reflecta [i s\ aib\ decio cât de scurt\ durat\ [i minime consecin]e.

O anumit\ încetineal\ (adic\ o anumit\ vitez\, dar nu prea mare), o anumit\ distan]\,dar nu prea mare, o anumit\ eliberare (energie de ruptur\ [i de schimbare), dar nu preamult\ – toate acestea sunt necesare pentru a se produce acea condensare, cristalizaresemnificativ\ a evenimentelor, numit\ istorie, acea desf\[urare coerent\ a cauzelor [iefectelor, numit\ realitate.

Dincolo de acest efect gravita]ional care men]ine corpurile pe orbit\, to]i atomii sen-sului se pierd în spa]iu. Fiecare atom î[i urmeaz\ propria traiectorie la infinit [i se pierdeîn spa]iu. Este exact ceea ce tr\im în societ\]ile noastre actuale, care se str\duiesc s\accelereze toate corpurile, toate mesajele, toate procesele în toate direc]iile [i care, cumijloacele de comunicare de mas\ moderne, au creat pentru fiecare eveniment, fiecarepovestire, fiecare imagine, o simulare a traiectoriei la infinit. Fiecare fapt – politic, istoric,cultural – este înc\rcat cu o energie cinetic\ ce îl smulge din propriul s\u spa]iu [i îlpropulseaz\ într-un hiperspa]iu în care î[i pierde întregul s\u sens, deoarece de acolonu se va mai întoarce niciodat\. A recurge la [tiin]ifico-fantastic este inutil : de azi înainte,

319

20s p r e

21

noi avem aici [i acum prin informatica noastr\, prin circuitele [i re]elele noastre, acel accel-erator de particule care a distrus definitiv orbita referen]ial\ a lucrurilor.

Cât despre istorie, povestirea ei a devenit imposibil\, pentru c\ ea este prin defini]ie(re-citatum) reluarea posibil\ a unei secven]e de sens. Or, fiecare eveniment, prin impul-sul de împr\[tiere [i de circula]ie total\, este eliberat în parte – fiecare fapt devine atom-ic, nuclear, [i î[i urmeaz\ traiectoria în vid. Pentru a fi difuzat la infinit, el trebuie s\ fiefragmentat ca o particul\. Astfel el poate atinge o vitez\ f\r\ întoarcere care îl îndep\rteaz\definitiv de istorie. Fiecare ansamblu cultural, evenimen]ial, trebuie s\ fie fragmentat,dezarticulat pentru a intra în circuite, fiecare limbaj trebuie s\ se exprime în dispozitivebinare pentru a circula nu în memoria noastr\, ci în aceea electronic\ [i luminoas\ a ordi-natoarelor. Nici un limbaj uman nu rezist\ la viteza luminii. Nici un eveniment nu rezist\la împr\[tierea lui pe întreaga planet\. Nici un sens nu rezist\ la accelerarea lui. Nici oistorie nu rezist\ la centrifugarea faptelor sau la scurtcircuitarea lor în timp real (în aceea[iordine de idei : nici o sexualitate nu rezist\ la eliberarea ei, nici o cultur\ nu rezist\ lapromovarea ei, nici un adev\r nu rezist\ la verificarea lui etc.).

Teoria nici ea nu mai este capabil\ s\ «reflecte» ceva. Nu mai poate decât s\ smulg\concepte din zona lor critic\ de referin]\, f\cându-le s\ dep\[easc\ un punct f\r\întoarcere, ea îns\[i trece în hiperspa]iul simul\rii, prin care î[i pierde orice validitate«obiectiv\», dar câ[tig\ considerabil în apropiere real\ cu sistemul actual.

Cea de-a doua ipotez\ în privin]a dispari]iei istoriei este opus\ celei dintâi, ea nu mai]ine de accelerare, ci de încetinirea proceselor. {i ea, la rândul ei, vine din fizic\.

Materia întârzie trecerea timpului. Mai precis, timpul de la suprafa]a unui corp foartedens pare s\ mearg\ în «ralenti». Fenomenul cre[te dac\ densitatea cre[te. Efectul aces-tei încetiniri va fi prelungirea lungimii de und\ a luminii emise de acest corp, a[a cum vafi ea recep]ionat\ de c\tre observator. Dup\ o anumit\ limit\, timpul se opre[te, lungimeaundei devine infinit\. Unda nu mai exist\. Lumina se stinge.

Analogia este evident\ cu încetinirea istoriei când aceasta atinge corpul astral al«majorit\]ilor t\cute». Societ\]ile noastre sunt dominate de acest proces de mas\, nudoar în sensul sociologic [i demografic, dar [i în sensul de «mas\ critic\», de dep\[irea unui punct f\r\ întoarcere. Aici este evenimentul lor cel demn de luat în considera]ie :apari]ia, în chiar timpul mobiliz\rii lor, a procesului lor revolu]ionar (ele sunt toate rev-olu]ionare fa]\ de secolele trecute), a unei for]e de iner]ie echivalente, a unei imense indifer-en]e [i a puterii t\cute a acestei indiferen]e. Aceast\ materie inert\ a socialului nu rezult\dintr-o lips\ de schimburi, de informa]ie sau de comunicare, ci, dimpotriv\, din multi-plicarea [i saturarea schimburilor. Ea se na[te din hiperdensitatea ora[elor, a m\rfurilor,a mesajelor, a circuitelor. Este astrul rece al socialului [i, în jurul acestei mase, istoriase r\ce[te. Evenimentele se succed [i se aneantizeaz\ în indiferen]\. Neutralizate, imu-nizate de cantitatea de informa]ie, masele neutralizeaz\ la rândul lor istoria [i joac\ rolul

320

20 s p r e 21

unui ecran de absorb]ie. Ele însele nu au istorie, nu au sens, nu au con[tiin]\, nu au dorin]\.Ele sunt reziduul poten]ial al oric\rei istorii, al oric\rui sens, al oric\rei dorin]e. Toate aces-te lucruri frumoase, desf\[urându-se în modernitatea noastr\, au suscitat o contrapartid\misterioas\, a c\rei ignorare deregleaz\ ast\zi toate strategiile politice [i sociale.

De aceast\ dat\, este contrariul: istoria, sensul, progresul nu mai ajung s\-[i g\seasc\viteza de eliberare. Ele nu mai ajung s\ se desprind\ de acest corp prea dens care le înce-tine[te traiectoria, care încetine[te timpul în a[a fel încât, începând de acum, percep]ia,imaginarea viitorului ne scap\. Orice transcenden]\ social\, istoric\, temporal\ esteabsorbit\ de aceast\ mas\ în imanen]a sa silen]ioas\. Deja, evenimentele politice nu maiau o energie autonom\ suficient\ pentru a ne emo]iona [i deci se deruleaz\ ca un filmmut de care nu suntem responsabili în mod colectiv. Istoria ia sfâr[it aici, nu din lips\de actori, nici din lips\ de violen]\ (violen]\ va fi întotdeauna în cre[tere), nici din lips\de evenimente (evenimente vor fi întotdeauna mai multe, mul]umire s\ fie adus\mijloacelor de comunicare în mas\ [i informa]iei !), ci prin încetinire, indiferen]\ [i stu-pefac]ie. Istoria nu mai ajunge s\ se dep\[easc\, s\ î[i prevad\ propria finalitate, s\ visezela propriul sfâr[it, ea se acoper\ cu efectul ei imediat, se epuizeaz\ în efecte speciale,face implozie în actualitate.

În fond, nici nu se poate vorbi de sfâr[itul istoriei deoarece ea nu va avea r\gazul s\î[i întâlneasc\ propriul sfâr[it. Efectele sale se accelereaz\, dar sensul se încetine[te, inex-orabil. Ea va sfâr[i prin a se opri [i a se stinge, asemeni luminii [i timpului în apropiereaunei mase de o densitate infinit\...

Umanitatea, la rândul ei, a avut «big bang»-ul s\u: o anumit\ densitate critic\, o anu-mit\ concentrare a oamenilor [i a schimburilor comand\ aceast\ explozie pe care o numimistorie [i care nu este decât dispersia nucleelor dense [i hieratice ale civiliza]iilor ante-rioare. Ast\zi, avem efectul opus: dep\[irea pragului masei critice, în termeni de popu-la]ii, evenimente, informa]ie, comand\ procesului invers de iner]ie a istoriei [i a politic-ului. În ordinea cosmic\ nu [tim dac\ am atins aceast\ vitez\ de eliberare în a[a fel încâtam fi într-o expansiune definitiv\ (…). În ordinea uman\, ale c\rei perspective sunt mailimitate, este posibil ca îns\[i energia de eliberare a speciei (accelerarea na[terilor, a tehni-cilor [i a schimburilor de-a lungul secolelor) s\ creeaze o supracre[tere de mas\ [i derezisten]\ care dep\[e[te energia ini]ial\ [i ne antreneaz\ într-o mi[care nemiloas\ decontrac]ie [i de iner]ie.

Depinde de masa critic\ (asupra c\reia specula]ia îns\[i este infinit\, în func]ie deinven]ia particulelor noi) dac\ Universul este în expansiune infinit\ sau în retragere c\treun nucleu infinit de dens sau infinit de mic. Tot astfel, depinde de masa critic\ a uman-it\]ii dac\ istoria noastr\ uman\ este evolutiv\ sau involutiv\. Istoria, mi[carea specieia atins oare viteza de eliberare necesar\ pentru a triumfa asupra iner]iei masei? Suntemnoi prin[i, precum galaxiile, într-o mi[care definitiv\ care ne îndep\rteaz\ pe unii de ceilal]i

321

20 s p r e 21

cu o vitez\ prodigioas\, sau aceast\ dispersie la infinit este destinat\ s\ se sfâr[easc\,iar moleculele umane sunt prev\zute s\ se apropie unele de altele dup\ o mi[care invers\de gravita]ie ? Masa uman\, care cre[te în fiecare zi, poate comanda o pulsare de acestgen ?

A treia ipotez\, a treia analogie. Dar este vorba tot de punctul de dispari]ie, de punc-tul de evanescen]\, de vanishing point, de aceast\ dat\ îns\ în muzic\. Voi numi acestlucru efectul stereofonic. Suntem cu to]ii obseda]i de înalta fidelitate, de calitatea «red\rii»muzicale. Pe consola combinei noastre muzicale, înarma]i cu radioul nostru, amplifica-toarele [i difuzoarele noastre, mix\m, regl\m, multiplic\m pistele, în c\utarea muziciiinfailibile. Mai este îns\ vorba de muzic\ ? Care este pragul de înalt\ fidelitate dup\ caremuzica dispare ? Ea nu dispare din cauza muzicii, ea dispare pentru c\ a dep\[it acestpunct limit\, dispare în perfec]iunea materialit\]ii sale, în propriul s\u efect special. Din-colo de acest punct, nu mai este nici judecat\, nici pl\cere estetic\, este extazul muzi-calit\]ii [i sfâr[itul s\u.

Dispari]ia istoriei este de acela[i fel : [i aici, am dep\[it aceast\ limit\ în care, dincauza sofistic\rii evenimen]iale [i informa]ionale, istoria ca atare înceteaz\ s\ mai existe.Difuzarea imediat\ în doz\ mare, efectele speciale, efectele secundare, fading – [i acelfaimos efect Larsen, produs în acustic\ de apropierea prea mare dintre o surs\ [i un recep-tor, în istorie de proximitatea prea mare, [i deci de interferen]a dezastruoas\, a unui eveni-ment cu difuzarea sa – provoac\ un scurt-circuit între cauz\ [i efect, ca între obiectul [isubiectul experimentator în microfizic\ ([i în [tiin]ele umane!). Toate aceste lucruri antre-neaz\ o incertitudine radical\ asupra evenimentului, a[a cum prea înalta fidelitate antre-neaz\ o incertitudine radical\ asupra muzicii. Elias Canetti spune bine: dincolo, nimic numai este adev\rat. Aceasta face ca ast\zi mica muzic\ a istoriei s\ ne scape [i ea, disp\rândîn microscopie sau în stereofonia informa]iei.

Chiar în inima informa]iei, istoria este obsedat\ de propria-i dispari]ie. În inima înal-tei fidelit\]i, muzica este obsedat\ de dispari]ia ei. În inima experimentului, [tiin]a esteobsedat\ de dispari]ia obiectului s\u. În inima pornografiei, sexualitatea este obsedat\de dispari]ia sa. Peste tot, acela[i efect stereofonic, de proximitate absolut\ a realului:acela[i efect de simulare.

Prin defini]ie, acest vanishing point, acest punct înaintea c\ruia era istorie, eramuzic\, este de nereperat. Unde trebuie s\ se opreasc\ perfec]iunea stereo ? Limitelesunt în mod constant date mai înapoi, deoarece sunt acelea ale obsesiei tehnice. Undetrebuie s\ se opreasc\ informa]ia ? Nu putem s\-i facem acestei fascina]ii a «timpuluireal», echivalent cu înalta fidelitate, decât o obiec]ie moral\, care nu prea are sens.

Dep\[irea acestui punct este deci ireversibil\, contrar a ceea ce pare c\ sper\ Canet-ti. Nu vom mai reg\si muzica dinaintea stereo-ului (poate doar printr-un efect de simu-lare tehnic\ suplimentar\), nu vom mai reg\si istoria de dinaintea informa]iei [i amijloacelor de informare în mas\. Esen]a original\ a muzicii, conceptul original al isto-

322

20 s p r e 21

riei au disp\rut, pentru c\ nu vom mai putea s\ le izol\m de modelul lor de perfec]iune,care este în acela[i timp modelul lor de simulare, de în\l]are for]at\ într-o hiperrealitatecare le aneantizeaz\. Nu vom mai [ti niciodat\ ce erau socialul [i muzica înainte ca eles\ ating\ perfec]iunea lor inutil\ de ast\zi. Nu vom mai [ti niciodat\ ce era istoria înainteca ea s\ ating\ perfec]iunea tehnic\ a informa]iei – nu vom mai [ti niciodat\ ce erau toatelucrurile înainte ca ele s\ dispar\ prin înf\ptuirea modelului lor.

Dintr-odat\, situa]ia redevine original\. Faptul c\ ie[im din istorie pentru a intra însimulare este consecin]a faptului c\ istoria îns\[i nu era în fond decât un imens modelde simulare. Nu în sensul în care ea nu ar fi existat decât în povestirea pe care o facemdespre ea sau în interpretarea pe care i-o d\m, ci fa]\ de timpul în care ea se desf\[oar\,acest timp linear care este totodat\ acela al sfâr[itului [i al unei suspend\ri nelimitate asfâr[itului. Singurul timp în care o istorie poate s\ ocupe un loc, adic\ o succesiune defapte cu sens, înl\n]uindu-se de la cauz\ la efect, dar f\r\ necesitate absolut\ [i toate îndezechilibru fa]\ de viitor. Atât de diferit de acela al societ\]ilor rituale, în care toate lucrurilesunt terminate de la origine [i în care ceremonia reface perfec]iunea acestui evenimentoriginar. Prin opozi]ie cu aceast\ ordine a timpului îndeplinit, eliberarea timpului «real»al istoriei, producerea unui timp linear [i decalat poate s\ apar\ ca un proces pur artifi-cial. De unde vine acea suspendare, de unde ideea c\ ceea ce trebuie s\ se îndeplineasc\(Judecat\ de Apoi, mântuire sau catastrof\) trebuie s\ fie la sfâr[itul timpurilor [i s\-[ipropun\ nu se [tie ce termen incalculabil ? Acest model de linearitate probabil c\ a p\rutcomplet fictiv, absurd [i imaterial culturilor care nu d\deau nici un în]eles termenului deca-lat, înl\n]uirii succesive [i finalit\]ii. Un scenariu care va avea de altfel multe dificult\]is\ se impun\. Începuturile cre[tinismului vor fi marcate de o rezisten]\ vehement\ careva amâna venirea Împ\r\]iei Domnului. Acceptarea acestei perspective «istorice» a mân-tuirii, adic\ neîndeplinirea sa în imediat, s-a f\cut cu violen]\, [i toate ereziile vor reluaacest leit-motiv al îndeplinirii în imediat a promisiunii. O provocare adus\ timpului. Colec-tivit\]i întregi au ajuns s\-[i impun\ moartea pentru a gr\bi venirea Împ\r\]iei Cerurilor.Deoarece aceasta le-a fost promis\ la sfâr[itul timpurilor, trebuia oprit timpul deîndat\.

Toat\ istoria a fost înso]it\ de o provocare milenar\ (milenarist\) adus\ temporalit\]iiistoriei. Perspectivei istorice, care deplaseaz\ continuu mizele unui final ipotetic, i s-auopus dintotdeauna o exigen]\ fatal\, o strategie fatal\ a timpului, care vrea s\ ard\ etapele[i s\ treac\ dincolo de sfâr[it. Nu se poate spune c\ una din aceste tendin]e a trecut înfa]a celeilalte, întrebarea r\mânând arz\toare de-a lungul istoriei : trebuie sau nu trebuies\ a[tept\m ? Dup\ convulsia mesianic\ a primilor cre[tini, dincolo de erezii [i de revolte,a existat întotdeauna dorin]a anticip\rii sfâr[itului, eventual prin moarte, printr-un fel desinucidere seduc\toare care are ca scop s\ îl întoarc\ pe Dumnezeu de la istorie [i s\ îlplaseze în fa]a responsabilit\]ilor sale, cele de dincolo de sfâr[it, cele ale împlinirii. Ceface, de altfel, terorismul decât s\ provoace în felul s\u sfâr[itul istoriei ? El încearc\ s\

323

20 s p r e 21

z\d\rniceasc\ puterea printr-un act imediat [i total. F\r\ s\ a[tepte termenul final, seplaseaz\ în pozi]ia extatic\ a sfâr[itului sperând s\ introduc\ condi]iile Judec\]ii de Apoi.Provocare iluzorie, bineîn]eles, dar care fascineaz\ întotdeauna, deoarece, în profunzime,nici timpul [i nici istoria nu au fost vreadat\ acceptate. Fiecare r\mâne con[tient de arbi-trarul, de caracterul artificial al timpului [i al istoriei. Iar noi nu ne l\s\m niciodat\ în[ela]ide cei care ne cer s\ sper\m.

Îns\ în afara terorismului, nu exist\ oare o speran]\ a acestei exigen]e a celei de-adoua veniri a lui Iisus în fantasma global\ catastrofal\ care planeaz\ asupra lumii con-temporane ? Exigen]\ de rezolvare violent\ a realit\]ii, când aceasta ne scap\ într-o hiper-realitate f\r\ sfâr[it ? Deoarece hiperrealitatea pune cap\t chiar scaden]ei Judec\]ii deApoi, sau a Apocalipsei, sau a Revolu]iei. Toate sfâr[iturile întrev\zute ne scap\, iar isto-ria nu are nici o [ans\ s\ le realizeze, deoarece ea va fi luat sfâr[it între timp. (…)

Totul – obsesia noastr\ a timpului real, a simultaneit\]ii informa]iei – corespunde unuimilenarism secret: anularea duratei, timpul decalat, anularea spa]ialit\]ii evenimentului,anticiparea sfâr[itului s\u prin exceptarea timpului linear, perceperea faptelor aproapeînainte ca ele s\ fi avut loc. În acest sens, timpul real este un artificiu mult mai maredecât acela al timpului decalat, fiind totodat\ negarea lui – dac\ vrem s\ avem bucuriaimediat\ a evenimentului, dac\ vrem s\ îl tr\im într-o clip\, ca [i cum am fi acolo, o facempentru c\ nu mai avem nici o încredere în sensul sau finalitatea evenimentului.Recunoa[tem aceea[i negare în comportamente aparent inverse – nevoia de a istoricizatotul, de a arhiva totul, de a memora tot trecutul nostru [i al tuturor culturilor. Nu esteacesta oare simptomul unui presentiment colectiv al sfâr[itului, c\ s-a terminat cu eveni-mentul [i cu timpul viu al istoriei [i c\ trebuie s\ ne înarm\m cu toat\ memoria artifi-cial\, cu toate semnele trecutului, pentru a înfrunta absen]a viitorului [i timpurile glacia-re care ne a[teapt\ ? Structurile mentale [i intelectuale nu sunt ele oare pe cale s\ seîngroape, s\ se ascund\ în memorii, în arhive, în c\utarea unei învieri improbabile? Toategândurile se îngroap\ cu pruden]a Anului 2000. Ele amu[in\ deja teroarea Anului 2000.Ele adopt\ din instinct solu]ia celor criogeniza]i care sunt scufunda]i în azot lichid îna[teptarea g\sirii modalit\]ii de a-i face s\ supravie]uiasc\.

Aceste societ\]i – care nu mai a[teapt\ nimic de la a doua venire a lui Iisus [i careacord\ din ce în ce mai pu]in\ încredere istoriei, care se îngroap\ în spatele propriilortehnologii prospective, în spatele stocurilor de informa]ie [i în re]elele alveolate ale comu-nic\rii, în care timpul este în fine pulverizat prin circula]ia pur\ – nu se vor trezi poateniciodat\, îns\ nici nu î[i vor da seama de aceasta. Anul 2000 poate c\ nici nu va avealoc, ele nu vor [ti îns\ nimic.

În române[te de Sofia OPRESCU

(DDiinn L’Illusion de la fin ou La grève des événements, Galilée, 1992)

324

20 s p r e 21

SSAATTUULL PPLLAANNEETTAARR

20 spre 21Z E S T R E A V I I T O R U L U I