„Răul care-l spui despre altul nuproduce decât rău”

Nicolas Boileau

Una dintre cele mai pasionanteteme ale economiei, ale istoriei eco-nomice, este migraţia forţei de muncă,indifirent la ce nivel se exprimăaceasta din urmă: de la muncitori lamanageri. Dincolo de efectele econo-mi ce ca atare, pe un plan sentimen-tal, desigur important, în acest cadru

se modifică destine, se destramă familii, se constituie familii,sunt alte vieţi... De regulă, forţa de muncă, de cele maimulte ori fără să aibe graniţe, urmează mişcarea capitalului.Unde „merge” capitalul, acolo este, trebuie să fie, şi ea. Darsunt situaţii în evoluţia acestei migaraţii în care nu forţa demuncă urmează capitalul, ci invers, capitalul „vine” odată,vine îm preună cu forţa de muncă plecată. Aceasta fiind chiarpose soarea capitalului respectiv.

Translatarea conceptului dezvoltăriidurabile de la nivel macroeconomic

la nivel microeconomic

Aplicarea la nivelul companiei acon ceptului dezvoltării durabile are învedere tocmai responsabilitatea cor-porativă – rezultând din necesitateafirmelor de a se adapta pentru a su -pravieţui într-un context pe care glo -balizarea şi activismul civic tot maiintens îl modifică radical. Acest tip

de abordare a fost preluat la nivelul marilor firme de pe globcare îşi manifestă angajamentul faţă de dezvoltarea durabilăsau sustenabilă şi adoptă principii de raportare care suntbazate pe conceptul triplului bilanţ /sau obiectiv.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Pe cel mai înalt tronal lumii nu suntem aşe-zaţi decât cu posterio -rul nostru”

Montaigne

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 393 anul IX vineri, 13 septembrie 2013 1 RON

Conform teoriei lui Keynes, investiţa depinde de,ceea ce el numeşte, „eficienţa marginală a capitalu-lui” – adică, rata aşteptată a randamentului pentrucostul achiziţiei bunurilor de capital. Aceasta estecomparată cu rata dobânzii de pe piaţă. Dacă efi-cienţa marginală a capitalului este superioară rateidobânzii, investiţiile vor creşte; dacă este inferioară,investiţiile vor scădea. Keynes notează că „rata in -vestiţiilor va creşte până la punctul la care eficienţamarginală a capitalui în general este egală cu ratadobândii de pe piaţă” (Keynes, 2009). Având învedere „propensitatea spre consum” şi „stimulentulde a investii” (determinate în comun de eficienţamarginală a capitalului şi rata dobânzii de pe piaţă)

valoarea ratei de ocupare este unic determinată.

Dan POPESCU

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

11 septembrie 2001. Atentatele teroriste de la Washington şiNew-York - Turnurile gemene. Au fost circa 3.000 de victime.

Potrivit unor opinii, pentru prima oară a fost atinsă “inima” puterii americane.

Preferinţa pentru"nou” este susţinută înmare parte de ofer-tele avantajoase aleoperatorilor de telefo -nie la aparatele noi,dar şi de dorinţa dea deţine un telefonproaspăt ieşit din fa -brică, ca o garanţie aunei utilizări cât maiîndelungate şi fărăprobleme.

Conform datelor din cercetarea GfK Temax,valoarea totală a pieţei de telefoane mobile şismartphone-uri noi a crescut cu 18% în primultrimestru al lui 2013 faţă de aceeaşi perioadăa anului trecut, însumând 88 de milioane deeuro, valoare estimată nesubvenţionată.

Recenta intrare în procedura de fali-ment a uneia dintre cele mai mari agen-ţii de turism din România, care deţineapeste 15% din piaţa excursiilor exter -ne, este vorba de Kara Travel, atrage

un semnal de alarmă pentru evoluţiaturismului naţional în următoarea perioadă. Viitorul agenţiilorde turism “de mici dimensiuni” este incert, în condiţiile încare marii touroperatori vordori să domine şi sa-şi im -pună condiţiile pentru cei -lalţi participanţi de pe piaţă.În materialul de faţă, vomîncerca să facem o incursi-une în lumea touroperato-rilor care domină turismulmondial, care şi ei se con-fruntă cu probleme specificeşi încearcă să-şi diminuezepierderile însemnate acumu-late în ultimii ani.

continuare ^n pag. 4

continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 2 - 3

Wittenberg, 1536.

Martin Luther

Fran]a intereselor economice din vremea }i de dup@ revocareaEdictului de la Nantes. Toleran]@ }i intoleran]@.

Alungarea hugheno]ilor… (I)

Istoria actualit@]ii }i actualitatea istoriei

Londra

Turismul în vremuri de criz@

New-York

continuare ^n pag. 5

Dan POPESCU pag. 8

continuare ^n pag. 6 - 7

Companiile multina]ionale– strategii }i structuri

competitive în contextulglobaliz@rii (II)

dr. Răzvan Sorin

ŞERBU, ULBS

Virgil NICULA

Conform definiţiei date de OECD, fondarea unei întreprinderişi înfiinţa rea unei instalaţii de producţie într-o ţară străină estedenumită investiţie străină directă. Totodată, achiziţionarea uneicote de capitaluri proprii suficient de mari în o companiestrăină cu intenţia de a construi o relaţie de lungă durată este,de asemenea, considerată o investiţie străină directă.

Există două canale de bază prin care investiţiile străine di recteinfluenţează schimbările tehnologice, îmbunătăţeşte stocul de capi -tal fizic şi generează creştere economică.

Educa]ie ^n era digital@ (II)

- opinii -

ec.drd. Ioana MădălinaBUTIUC, ULBS

continuare ^n pag. 3

Investi]iile str@ine. Politica de atragere a acestora

în context interna]ional- Câteva coordonate -

Vedere din Sinaia

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Stimularea investi]iilor – premis@ pentru relansarea economic@

Bucureşti. Piaţa Victoriei, sediulGuvernului României.

Printre “Scilla” }i “Caribda”...

TURISM2 VINERI 13 SEPTEMBRIE 2013

urmare din pagina 1Vânturile de criză, care străbat încă

Europa, au accentuat o divizare a pie-ţelor emitente în două blocuri princi-pale. Pe de o parte, un nucleu durformat din Germania şi ţările nordice,care aproape că nu-şi schimbă tipa -rele de călătorie în 2013. Pe de altăparte, periferia de sud.

Aşa cum reflectă un sondaj al Euro-barometru, 75% dintre europeni inten -ţionează să se bucure de o vacanţăîn acest an – în propria lor ţară sauîn străinătate – deşi 34% recunosccă îşi vor modifica planurile iniţialepentru a se adapta la situaţia eco-nomică actuală. Mai mult decât atât,printre destinaţiile străine cele mai ci-tate de europeni pentru vacanţele lorîn 2013, cu un sejur minim de patrunopţi, se remarcă Spania (12%, cudoua puncte mai mult decât în anultrecut), Italia (8%) şi Franţa (7%). Defapt, principalul motiv pentru a plecaeste acela de a petrece un timp lasoare pe o plajă, recunosc 40% din-tre respondenţi. Alţi 36% spun că rea-lizează călătorii pentru a-şi vizita fa -milia sau prietenii.

Conform unor previziuni făcute deBanca Centrală Europeană (BCE), PIB-ul din zona euro va scădea între 0,9%şi 0,1% în 2013. Pentru 2014, prog-noza este de o creştere mai mică de2%. Cu toate acestea, Mario Draghi,preşedintele BCE, a declarat pe 7martie a.c. că “o redresare treptatăar trebui să înceapă în a doua jumă-tate a anului 2013”. Cuvântul “criză”nu are aceleaşi conotaţii în Germaniaca în Franţa, Marea Britanie sauSpania. La ITB 2013 din Berlin, preşe-dintele asociaţiei agenţiilor germaneDRV, Jürgen Büchy a declarat: “în Ger-mania trăim într-o insulă fericită. Eco-nomia merge bine. Şomajul rămânescăzut. Oamenii doresc să cheltuias -că mai mut decât anul trecut în urmă-toarele lor vacanţe”. De fapt, un raportdespre piaţa germană scoate în evi-denţă boom-ul pe care îl va înregis-tra această ţară în 2013. Impresia înGermania este că actuala criză va fide scurtă durată şi redusă în inten-sitate, astfel că PIB-ul va creşte. Creş-

terea prevăzută este de 0,4% în 2013şi de 1,6% în 2014.

Bazându-se pe rezervările a 1.200de agenţii de turism germane şi 30de operatori online, compania de studiide piaţă Gfk estimează ca în acest anva avea un loc o creştere semnifica-tivă a vânzărilor de călătorii, precumşi o creştere a cheltuielilor pe turist,de aproximativ 6%.

Un capitol separat este piaţa emiten-tă rusă, a cărei economie a recuperattraiectoria de creştere, după ce PIB-ul său a crescut cu 3,6% în 2012.

Conform sondajului Eurobarometru,problemele financiare sunt motivul prin-cipal cel mai des invocat de persoane -le care în acest an nu vor merge învacanţă. De exemplu, 61% din portu -ghezii care nu vor merge în vacanţăîn acest an citează ca şi cauză dificul -tăţile economice. În schimb, motiveleeconomice pentru a nu pleca în va -canţă sunt menţionate de 14% dinnorvegieni sau de 15% din suedezi.

Există însă un bloc de ţări undesituaţia economică actuală abia influ-enţează vacanţele pentru 2013: Ger -mania, Austria, Danemarca, Suedia,Norvegia şi Finlanda. În aceste ţări,majoritatea cetăţenilor îşi menţin ne -schimbate planurile de călătorie pen-tru acest an.

Secretarul general al OrganizaţieiMondiale de Turism anunţase deja deanul trecut că 2012 va fi anul miliar -dului de turişti. La sfârşitul lui 2012,cum a subliniat Taleb Rifai la ITB, “aşaptea parte a populaţiei mondiale vafi trecut o frontieră internaţională caturist, într-un singur an”. Această “cifrăextraordinară”, adăuga el, va contribuila crearea de locuri de muncă supli-mentare, venituri potenţiale mai marişi nenumărate posibilităţi de dezvol -tare, ceea ce este esenţial în acestevremuri de incertitudine economică.

“Creşterea implică şi responsabili-tate. Turismul, dacă se planifică şi segestionează în mod adecvat, poate fiuna din industriile cele mai promiţă-toare pentru a realiza un viitor sus -tenabil în plan economic, ambientalşi social”, a remarcat Taleb Rifai, exem-plificând sugestiv: “imaginaţi-vă cums-ar transforma modelele de afacereîn cazul în care un miliard de oamenicer practici durabile la hoteluri şi ope -

ratori de turism. Imaginaţi-vă cât demulţi oameni ar avea de câştigat dacăun miliard de persoane ar cum păraproduse locale sau ar angaja un ghidlocal. Acestea sunt acţiuni mici, daravând în vedere dimensiunea industrieinoastre, impactul poate fi imens”.

Cu toate acestea, turismul interna -ţional trebuie să facă faţă provocă -rilor şi barierelor pe care multe per-soane le întâlnesc când vor să călă-torească. Dificultăţile în obţinerea devize turistice, în opinia secretaruluigeneral al OMT, “nu sunt doar un ob-stacol pentru a călători, dar şi pentrucreşterea economică, crearea locurilorde muncă şi comerţului liber”.

Pentru a depăşi acest obstacol,conducerea OMT a cerut industrieituristice să caute modalităţi pentru afacilita călătoriile ca un mijloc de sti -mulare a cererii şi, ca urmare, pentrua crea locuri de muncă. Cu această

certitudine, OMT a unit vocile din in -dustrie, cum ar fi World Travel&Tou -rism Council (WTTC), International AirTrasnport Association (IATA), Interna-tional Civil Aviation Organization (ICAO)şi Forumul Economic Mondial (WEF),pentru a avansa în această chestiuneimportantă.

Ziua Mondială a Turismului, careva avea loc la 27 septembrie în Mal -dive, va fi dedicată “angajamentuluinecesar al industriei turismului pen-tru conservarea resurselor vitale deapă ale lumii”. Tema se potriveşte cudeclararea, de către Adunarea Gene -rală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, aanului 2013 ca An Internaţional deCooperare în Domeniul Apei .

Taleb Rifai afirma că “dacă se ges-tionează în mod durabil, turismul poategenera beneficii pentru comunităţilenaţionale şi locale şi ajută la conser-varea resurselor de apă. Încurajez petoţi cei care lucrează în sectorul turis -mului să se alăture campaniei noas-tre de Ziua Mondială a Turismului şisă continue să caute soluţii inovatoa -re pentru a garanta că turismul con-tribuie la accesul durabil la apă înîntreaga lume”.

Potrivit World Travel&Tourism Coun-cil (WTTC), în 2012 s-a atins miliar-dul de turişti pentru a ieşi din criză,iar contribuţia directă la economia glo-bală a depăşit pentru prima dată douămiliarde de dolari (1,5 miliarde de euro).

Pentru întreg anul 2013, este deaşteptat ca sosirile de turişti interna -ţionali să crească între 3% şi 4%, înconformitate cu prognoza pe termenlung a OMT, care estimează o creş -tere de 3,7% pe an pentru perioada2010-2020.

În primele patru luni ale anului2013, un total de 298 de milioane deturişti internaţionali au călătorit în în -treaga lume, cu 12 milioane mai multdecât în aceeaşi perioadă a anuluitrecut. Între ianuarie şi aprilie 2013,sosirile de turişti internaţionali au cres-cut cu 4,3%, ajungând la 298 de mi -lioane, comparativ cu aceeaşi perioadăa anului trecut, când cifra înregistratăa fost de 286 de milioane turişti.

Creşterea de 4% a numărului deturişti internaţionali care au trecut gra -niţele în primele luni din anul 2013,confirmă faptul că turismul, în prezent,

este una dintre industriile cu cea maimare creştere.

Turismul generează în prezent peste360 de milioane de locuri de muncăanual, din care peste 100 de milioa -ne vor fi directe. WTTC a făcut acesteestimări bazate pe o creştere de 2,8%în turism, puţin peste prognoza de2,5% pentru economia globală. Con -tribuţia totală a turismului la eco -nomie, inclusiv efectele sale directe,indirecte şi induse, va fi în acest ande 6,5 miliarde de dolari (aproapecinci miliarde de euro), după ce înanul 2012 s-a situat la 6,3 miliardede dolari (4,75 miliarde de euro),reprezentând 9% din PIB-ul Global.

Din cele 34 ţări care fac parte dinOrganizaţia pentru Cooperare şi Dez -voltare Economică (OCDE), Spania şiPortugalia sunt cele două ţări caredepind cel mai mult de turism.

Turismul în Spania reprezintă 10,2%din PIB şi 11,5% din ocuparea forţeide muncă, în timp ce în Franţa, turis -mul reprezintă 7,1% din PIB şi 4,9%din locurile de muncă.

În Portugalia, turismul reprezintă9,2% din PIB şi 8,2% din ocupareaforţei de muncă. De fapt, în destinaţiicum ar fi Portugalia, Noua Zeelandă,Mexic şi Islanda, turismul are o mareimportanţă în indicatorii de valoareadăugată, ocuparea forţei de muncăşi a balanţei de plăţi.

În schimb, Grecia, Cipru, Egipt şiTunisia au probleme diferite, dar îm -părtăşesc un interes comun: recupera -rea de turişti. Cu toate acestea, crizaeconomică şi criza turistică încep să sealimenteze reciproc în mod periculos înMediterana de Est şi Africa de Nord.

Prima avertizare o întâlnim în Grecia.Potrivit datelor furnizate de OrganizaţiaMondială a Turismului (OMT), venituriledin turismul internaţional în aceastăţară s-au ridicat la 10 miliarde de euroîn 2012, ceea ce reprezintă o scădereanuală de 11,6%.

Pentru o ţară precum Grecia, undeturismul contribuie cu 15% din PIB,o scădere de două cifre a veniturilordin turism este o lovitură pentru eco -nomia ţării, supusă deja la reduceridure în schimbul ajutorului european,reduceri care, la rândul lor, generea -ză nelinişte socială.

continuare în pagina 3

Turismul în vremuri de criz@Virgil NICULA

Spania. Castelul - reşedinţă regală de la Estoril, un splendid obiectiv turistic.

Franţa. Una din frumoasele destinaţii turistice: San-Mallo.

3INVESTI[II TURISMVINERI 13 SEPTEMBRIE 2013

urmare din pagina 2Turismul a dovedit capacitatea sa

de rezistenţă la efectele crizei econo -mice şi financiare mondiale. Din ce înce mai mult, guvernele percep turis-mul dezvoltat într-un mod raţional, cape o activitate economică cu capacita -te pentru a stimula ţările şi a le ajutala realizarea numeroaselor obiectiveeconomice naţionale. O strategie naţio -nală de turism, care să includă ostrategie de dezvoltare a forţei demuncă, este necesară pentru aborda -rea pe deplin a lipsei forţei de muncăşi a posturilor specializate.

Experienţa recentei crize economiceşi financiare care a lovit Europa în2009 şi 2010 arată modele de com-portament ale consumatorilor care s-arputea repeta acum.

În acest sens, 29% dintre euro peniiintervievaţi de Gfk au recunoscut căau redus bugetul lor pentru vacanţăîn timpul celor doi ani citaţi, faţă de

38% care au recunoscut că şi-au reduscheltuielile pe produse alimentare, bău-turi, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Cum se explică această diferenţă?Oamenii sunt mai puţini dispuşi sărenunţe sau să nu mai consume „unprodus emoţional”, cum ar fi o călă-torie. În acest sens, au crescut deexemplu vânzările de alte produsecum ar fi maşinile de cafea expres-so (creştere cu 16% în aceeaşi pe -rioadă de criză), vânzările de smart-phone-uril(+55%) sau tablete, PC-uri(+300%), deoarece consumatorii vădîn aceste gadget-uri, de asemenea, o“legătură emoţională”. Cu toate acestea,fiecare segment de piaţă are un com -portament diferit în vremuri de criză.

Pensionarii din nordul şi centrulEuropei, care au un nivel de veniturifix, s-au dovedit a fi, în anii 2009 şi2010, grupul de turişti cel mai rezistentla criză, potrivit datelor analizate de Gfk.

În schimb, segmentele cele maiafectate de criză şi care şi-au ajustatcel mai mult bugetul de vacanţă, “din

cauza nesiguranţei cu privire la veni -turile lor”, au fost colectivele cu sa -lariile sub cel mediu, persoanele cucontract de muncă recent şi familiiletinere cu copii. În aceste grupuri, scă -derea vânzărilor a variat între 9% şi 15%.

Concediul principal al anului con-tinuă să se facă, deşi se reduce nu -mărul de zile şi se observă, de ase -menea, o scădere puternică în “călă-toriile suplimentare”, adică micile excur-sii care în timpul boom-ului erau maifrecvente.

Potrivit Gfk, o altă tendinţă carese repetă în vremuri de criză estecreşterea de călătorii interne, în pro-pria ţară (o creştere de 6% în Ger -mania în ultimii ani) şi o cerere maimare de produse all-inclusive (+6%),“unde planificarea costului călă torieieste mult mai sigură”.

Pe primul loc la numărul de sosirituristice la nivel mondial se aflăFranţa cu aproape 83 milioane devizitatori în 2012. Franţa a finalizatanul 2012 cu o creştere de 6,3% a

veniturilor sale din turism extern,ajungând la 35,8 miliarde de euro,fiind primul rezultat pozitiv de cânda început criza economică în 2008,aşa cum a indicat Ministerul de Co -merţ şi Turism. Acest rezultat se da -torează numărului record de turişticare consolidează ţara ca lider în so -siri. Cea mai mare creştere a sosi -rilor a venit din ţările emergente dinAsia. Concret, sosirile turiştilor din Chinaau crescut cu 23,3%, dar reprezintăîncă un procent mic din totalul intră -rilor de turişti internaţionali.

Statele Unite ale Americii se si -tuează pe locul al doilea cu 62,3 mili -oane de vizitatori. China cu aproxi-mativ 57,6 milioane de turişti, ocupăpoziţia a treia, urmând Spania cu 56,7 milioane de turişti. Spania s-a conso -lidat în 2012 ca destinaţia de va can ţăpreferată de călătorii din UE, reprezen -tând 13% din sejururile în străinătate,potrivit datelor furnizate de Eurostat.

Statele membre UE care au alesSpania ca primă destinaţie de vacan -ţă au fost Portugalia (39% dintreportughezi şi-au petrecut vara în Spa-nia), Marea Britanie (21%) şi Franţa(18%). Mai mult decât atât, Spania afost printre primele trei destinaţii pen-tru belgieni (care au ales Franţa caprima destinaţie), danezi (care au alesGermania şi Suedia ca destinaţii fa -vorite), germani (în urma Austriei şiItaliei), irlandezi (care au ales Spaniadupă Marea Britanie), italieni (care auales Spania după Estonia şi Suedia),norvegieni (care au ales Spania ca adoua destinaţie, după Suedia) şi mal-tezi (după Italia şi Marea Britanie).

Italia ocupă poziţia a cincea cu46,1 milioane de turişti, urmată deTurcia cu 29,3 milioane de turişti, Ma -rea Britanie cu 29,2 milioane de tu -rişti, Germania cu 28,4 milioane detu rişti, Rusia cu 26 milioane, Malaie -zia cu 24,7 milioane de turişti şi Mexiccu 23,3 milioane de turişti .

În ceea ce priveşte Europa Occi -dentală, Germania este cea mai pu -ternică piaţă, dar pentru anul 2017nu se aşteaptă să sosească un mili -

on de turişti din această ţară, înschimb, este de aşteptat să atingămi lionul de călătorii, prin turiştii careprovin din China.

Rusia trezeşte interesul multor des-tinaţii europene, care lansează promo -ţii şi îşi adaptează ofertele pentru aatrage mai mulţi turişti din aceastăţară. Cu toate acestea, interesul pentruRusia ca şi destinaţie nu creşte înacelaşi mod.

Federaţia Rusă a înregistrat o creş -tere de 32% în 2012 a cheltuielilorsale în turismul internaţional, ajungândla 43 de miliarde de dolari, trecândde la al şaptelea, pe al cincilea locca piaţă emitentă de turism din lume.

Dar ce se întâmplă cu Rusia ca şireceptor de turişti? Numărul de so -siri de turişti nu se reduce, de faptanul trecut a avut loc o creştere so -lidă ajungând la 26 milioane de tu -rişti, potrivit Euromonitor International.Volumul principal de călătorii vine însăde la ţările vecine, în timp ce ţaraare nevoie de mari fluxuri de turiştidin SUA şi Europa Occidentală. Ucraina,Kazahstan şi Uzbekistan reprezintăţările de provenienţă a aproape jumă-tate dintre toţi vizitatorii.

Creşterea economică în 2011 (4%),împreună cu creşterea exporturilor depetrol fac din Rusia una din ţările încurs de dezvoltare dintre cele maistabile la nivel internaţional.

Turiştii ruşi au o medie a şederiiîn jurul valorii de 9,8 zile şi o mediea cheltuielilor pe turist pe zi mai maredecât alte naţionalităţi (145,7%). Eipreferă să stea la hoteluri clasificatela 4 stele cu demipensiune.

Anii 2011 şi 2012 au fost marcaţide intrarea definitivă a marilor opera -tori turistici europeni pe piaţa rusă.Intourist-Thomas Cook are o cotă de11,6% fiind liderul pe piaţă; Oti Rossiaeste al doilea (cum ar fi Travel Coralo Blue Ski) cu 10,2%; urmată de Na -talie Tours, cu 8,6%; TUI-VKO cu 7,1%,Neva cu 6,6%; şi S7 Tour cu 5,9%.

Jocurile Olimpice de la Soci din 2014vor reprezenta o oportunitate pentrucreşterea numărului de sosiri turistice.

urmare din pagina 1De obicei, ISD se efectuează de

către corporaţiile multinaţionale caresunt în fruntea activităţii de cercetareşi dezvoltare globală şi care aplicăcele mai avansate tehnologii. Prinînfiinţarea unei instalaţii de producţie,aceste firme angajează noi tehnologiide producţie în ţara gazdă. În cazul încare asemenea tehnologii de producţiesunt utilizate pentru producerea debunuri de capital intermediare, aces-tea pot adăuga în mod substanţial lastocul total de capital fizic în mai multemoduri: acestea pot creşte cantitateafizică a bunurilor de capital, precumşi calitatea şi varietatea bunurilor decapital disponibile în ţara gazdă. În spe-cial progresul tehnologic înregistrat,îmbunătăţirile în calitatea şi cantitateabunurilor de capital pot fi semnifica-tive şi pot general creştere economi -că pe cap de locuitor chiar şi pe ter-men lung. În literatura de specialitateprocesul este numit „canalul direct detrasmitere”. Dar şi simpla participarela proprietate însoţită de schimbareaindirectă de expertiză de managementşi de producţie de know-how poatefacilita, de asemenea, producţia de noitipuri de bunuri de capital în firmacare beneficiază de investiţiile străine

directe, cât şi pentru a favoriza ast-fel progresul tehnologic şi creştereaeconomică. Acest tip de transmiterea investiţiilor străine directe este re -cunoscut în literatura de specialitateca şi “canalul indirect de transmite -re”. Nivelul de impact asupra creşte -rii economice prin participarea capi-talului străin depinde de transferul decunoştinţe de la firmele străine careinvestesc la firmele locale. În plus, fa-ţă de aceste două canale de transmi -sie de bază, ISD conduc la un nourând de efecte în ţările în curs dedezvoltare. Prezenţa firmelor străineîn ţările în curs de dezvoltare face maiuşoară adoptarea de noi tehnologiiprecum şi creşterea producţiei totalepentru firmele locale.

Printre primii care au remarcatideea existenţei unui efect direct alinvestiţiilor străine directe asupra creş-terii economice este profesorul danezHans Brems. Acesta a considerat căinvestiţiile străine directe sunt un aldoilea factor de intrare în producţiea capitalului. Prin utilizarea modeluluistandard neoclasic, el a susţinut căinvestiţiile străine directe se adaugăla acumularea capitalului fizic şi, prinurmare, la creşterea economică. Pro -fesorul german Marco Neuhaus remar-că însă un important dezavantaj alabordării lui Brems. În general, acu-mularea de capital în modelul neocla-

sic de creştere a avut doar efectetranzitorii asupra creşterii pe cap delocuitor. Ratele de creştere pe cap delocuitor permanent pozitive ar puteafi realizate doar prin progres tehno-logic exogen. Conform modelului luiBrems, un asemenea lucru ar însemnacă efec tele investiţiilor străine directeasupra creşterii economice pe cap delocui tor sunt de şi ele tranzitorii, nici-decum permanente. Cu toate acestea,aşa cum investiţiile străine directesunt unul dintre cele mai importante“motoare” pentru transferul de teh -nologie, convingerea larg răspândităera că ele trebuie să contribuie laprogresul tehnologic şi, prin urmare, lacreşterea ratei de creştere economicăpe cap de locuitor.

Marco Neuhaus, pornind de la mo-delul lui Brems, a dezvoltat un noumodel care descrie exact „canalul di -rect de trasmitere” a investiţiilor străinedirecte asupra creşterii economice. Înplus faţă de modelul lui Brems, aces-ta va oferi, de asemenea, efecte pozi -tive pe termen lung ale ISD asupracreşterii economice prin intermediulunui flux permanent al schimbărilortehnologice. Similar structurii unei eco-nomii închise, se poate afirma faptulcă în modelul lui Neuhaus multinaţio -nalele joacă rolul unor firme interme-diare care fie produc bunuri de ocalitate superioară, fie produc noi ti -

puri de bunuri. După procesul de pro -ducţie ei vând aceste bunuri la pro-ducătorii finali. Faptul semnifică căacest model se bazează pe acelaşi ca-dru ca şi modelele standard de eco -nomii închise.

În vederea atragerii cât mai mul-tor investiţii, ţara gazdă trebuie sa uti -lizeze aşa numitele “stimulente pen-tru investiţii”. Ţările gazdă pot folosiaceste tipuri de stimulente atât pen-tru a atrage noi investitori, pentru aextinde o afacere deja existentă, pen-

tru a evita realocarea unei investiţiiîn tr-o altă ţară, etc.

Stimulentele pot fi utilizate în douămoduri:

- Pentru atragerea investiţiilor străinedirecte într-o anumită ţară

- Pentru a determina IMM să ac -ţioneze într-un anumit mod - stimu-lente pentru comportament

În general, în statele dezvoltate suntpreferate stimulentele financiare, în timpce statele în tranziţie, în curs de dez-voltare, preferă stimulentele fiscale.

Turismul în vremuri de criz@Virgil NICULA

ec.drd. Ioana Mădălina BUTIUC, ULBS

Investi]iile str@ine. Politica de atragere a acestora în context interna]ional- Câteva coordonate -

Marele zid chinezesc

România. O afacere de succes: uzinele Dacia, Logan şi produsele lor.

ISTORIE ECONOMIC~ VINERI 13 SEPTEMBRIE 20134

c my b

c my b

c my b

c my b

urmare din pagina 1Adică posesoarea banilor, a price -

perii manageriale, a unei munci decalitate, etc. Ne putem gândi astfel laceea ce pierd, sub raportul capitalului,dar şi al muncii, ţările slab dezvol ta -te, în tranziţie, etc, atunci când emigrea-ză specialişti, oameni cu înaltă pregă-tire sau foarte bine pregătiţi, tineretspecializat, cu potenţial nativ, cu dorin -ţă de muncă ş.a. Fenomenul este actu-al în Europa, mult în Statele Unite,chiar în zone modern dezvoltate dinAsia, etc. Dar ce ne spune istoria,din care trebuie să învăţăm pentru afi mai înţelepţi astăzi?

Cred că un exemplu, dintre celemai semnificative astfel, a fost şi estecel al efecte lor multiple pe care le auîn planul menţionat persecuţiile reli-gioase, dar şi cele politice sau de rasă,cu atât mai mult cu cât acestea seîmple tesc. Ne vom referi, în cele defaţă, la alunga rea hughenoţilor, dinFranţa, de după revocarea celebruluiEdict de la Nantes. De ce? Cum s-apetrecut? Ce urmări a avut un aseme -nea proces pentru eco nomia Franţeidar şi pentru economia statelor undehughenoţii au emigrat?

...Este foarte important să crezi, săcrezi în ceva, într-o divinitate, într-unsimbol, în ceva care să te îndemnela bine, care să te oprească să facirău, chiar dacă, de multe ori, „binele“şi „răul“ sunt noţiuni relative. Religiileîn acest sens sunt mai multe, iar, încadrul unei religii, curentele, doctrinelesunt şi ele numeroase. În sânul religieicreştine, protestantis mul nu ocupă de-loc un loc neglijabil. Nu intru prea multîn detalii, spun doar că, faţă de o seriede excese, de „pă cate” ale catolicismu -lui - putem nota pe un loc însemnatvânzarea „indulgenţelor”, „indulgenţe”,acele hârtii care în schimbul unor sumede bani, uneori mari, uneori mai mici,puteau ierta pe oricine de orice păcat– Martin Luther (1483-1546), teoreti-cian şi reformator german al bisericii,va promova, în 31 octombrie 1517 laWittenberg, celebrele sale 95 de tezecare, în parte, erau „eretice” faţă decatolicism. Ele marchează debutul Re-formei în creşti nătate. Va arde apoi totla Wittenberg, în mod public, „bula”care îl invita să re tracteze ca apoi săfie iertat. Ceea ce îi va atrage maimulte – să le spunem - excomuni -cări, dar va deschide drumul unui am-

plu curent cu diferenţe – unele impor-tante – în raport cu ca tolicismul. Seva naşte, dar, protestantismul, adepţiiReformei lui Luther fiind cei numiţiastfel. Şi protestan tismul va avea maimulte ramuri: lutheranismul, după nu-mele lui Martin Luther, profesat în Ger-mania, în ţările scandinave, în generalîn nordul european; b) calvinismul, dupănu mele celui care a propagat Reformamai ales în Franţa şi Elveţia, Jean Cal -vin (1509-1564). Calvinismul promo -vează reducerea religiei şi a fastuluireligios la o simplicitate – se spune– „primitivă”, din calvinism nutrindu-seapoi „puritanismul” şi cea mai mareparte a „bisericilor nonconformiste”, răs-pândite acestea, ulterior, în Americade Nord. Calvinismul se va extinde şiîn Olanda şi în Scoţia, iar, apoi, cumspuneam, în Statele Unite; c) angli-canismul, profesat în teritoriul deastăzi al Marii Britanii, etc. În general,oamenii acestor curente priveau, rela-tiv, liber spre viitor, nu vroiau să ac -cepte frâne ale - în sensul de verb -întreprinderilor lor. Erau oameni deacţiune şi se vădeau, mulţi dintre ei,prin spirit şi educaţie, buni, foarte buniîntreprinzători. Este marele sociolog şieconomist german Max Weber (1864-1920), promotor al „sociologiei înţele-gerii” cel care o afirmă. În zorii unuicapitalism în opoziţie cu o serie deteze şi structuri osificate ale unui EvMediu european târziu, subsumat cu„autoritate” şi fidelitate feudalismului,unui catolicism neînduplecat, era nevoiede ei pentru propăşiri economice pescena Europei şi a lumii. Acestea suntdoar câteva date de intrare în problemă...

... În 1589, Henri de Navara de -vine rege al Franţei. Se născuse laPau, în 1553 şi va muri sub pum-nalul asasin al lui Ravaillac, în 1610.Era fiul lui Antoine de Bourbon şi alJeanne-ei d’Alber. Devenise încă din1562, deci de când avea 9 ani, rege -le Navarei. În 1572, rege avut, bărbattânăr, frumos, cu faimă de om inteligent,cuceritor asidu al sexului slab, o va luaîn căsătorie pe Margueritte de Valois (ce-lebra regină Margot din romanul cuacelaşi ume al lui Alexandre Dumas,dar şi eroina filmului numit tot „ReginaMargot”, jucată de Isabelle Adjani).Fica regelui Franţei Henric al II-lea, subinfluenţa faimoasei Maria de Medicis,tânără frumoasă, inteligentă, poetă darşi „uşoară de picior”. Henric al IV-leaal Fran ţei era hughenot, protestantpractic, adept al Reformei. Atunci cânds-a suit pe tron, Franţa era sfâşiată de

răz boaie religioase, era sfâşiată de opo-ziţia feroce dintre două mari partide.Cel al Ligii, a cărui ideologie asocia re -galitatea şi catolicismul şi se opuneasuirii pe tronul Franţei a unui regehughenot, chiar dacă legile cutumiereerau în favoarea legitimităţii sale. Liga,cu membri proveniţi din mai toateorizonturile sociale, se identifica, defapt, cu marea familie de Guises, demare nobleţe, cu conducători precumducele Henri şi fratele său cardinalul,asasinaţi în 1588 şi purtând astfeleşarfa martiriului. Susţinută de Romaşi de Spania lui Filip al II-lea, Liga aveaadepţi într-o parte a Franţei, precumBourgogne, Bretania, Provence, Cham -pagne, deţinând şi controlul unor oraşeprecum capitala Paris, pe urmă Toulouse,Rouen, Marseille.

Cealaltă structură religioasă, Uniu -nea protestantă, susţinută de străină-tatea germană, engleză, olandeză, ge -noveză şi elveţiană, era constituită dinaderenţi aparţinând păturilor urbane, no-bilimii de robă şi spadă precum şi celorproveniţi din comerţ, din întreprindere,din pă turile ţărăneşti mai în stărite. Aveaca şef un prinţ de sânge, pe cel care l-am amintit, Henri de Navara. Iar geogra -fic hughenoţii aveau trecere în regiunipre cum Bearn, Cevenne, Neracais, Bas-Quercy, Bas-Languedoc. Oraşe con trola -te de hughenoţi erau mai ales La Ro -chelle, Montauban, Nimes, ş.a. Deşiaveau funcţiuni economice importante,hughenoţii erau oarecum minoritari faţăde Ligă. Între cele două forţe relativantagoniste, religioase dar şi politice,economice - activi spre capitalism seaflau mai mult hughenoţii - se vădeao „frontieră”. Mai mulţi din jurul Ligii

îl vor recunoaşte şi asimila pe Henride Navara, devenit astfel rege al Fran-ţei. Iar acesta va trece la ca tolicismdupă sângeroasa noapte a SfântuluiBartholomeu, în încercarea de a res -taura unitatea regatului în ju rul unuisuveran devenit catolic.

Ce s-a întâmplat însă în sânge -roasa noapte amintită? Din ordinul re -gelui în tron al Franţei, de asemenea,sub instigarea şi intrigile Mariei deMedicis, „mama” lui Margueritte (Margot),căsătorită foarte de curând cu Henride Navara, în noaptea de 23 august(iar faimosul 23 august, data eliberăriiParisu lui de sub nazişti şi a întoarceriiar melor de către România împotrivaGermaniei hitleriste) 1572, sub con-ducerea ducelui de Guises şi a unorcatolici înfocaţi şi temători faţă de ex-tinderea şi aprecierea de care se bu -curau hughenoţii, au fost masacraţi laParis şi aruncaţi în Sena peste 3.000de hughenoţi, printre care bătrânul şiviteazul amiral Coligny, mulţi dintreaceştia făcând parte din suita lui Henride Navara. De sângele celor ucişi arun-caţi de pe poduri, se spune că fluviulSena devenise roşu. Consecinţa directăa acestei nopţi cumplite a fost relua -rea, în Franţa, a războiului religios din-tre catolici şi protestanţi dar şi, întimp, prevestind „dezvoltări nedorite”,trecerea „consolidată“, cum am amintit,a lui Henri de Navara la catolicism în în-cercarea de a realiza unitatea regatuluiîmprejurul său de rege devenit catolic.

Oricum, gestul – să-i spunem ges-tul – lui Henri de Navara, devenit Henrial IV-lea rege al Franţei, de a-şi pă -răsi crezul său hughenot, reformist,i-a dezamăgit, i-a amărât şi i-a îngri-jorat pe foştii săi coreligionari. Carenu vroiau să renunţe la crezul lor. Eravorba nu doar de un recul religios,ci, mai ales, de pierderi economice im-portante, de pierderi la decizii, ceeaîi putea afecta mult pe hughenoţii po -sesori ai unei forţe economice de in -vidiat. Aceştia, chiar, urmăreau acumsă-şi găsească un nou şef, cel indicatfiind Wilhelm de Orania, celebrul „sta -thuder” al Provinciilor Unite. Necaz mare.Era doar un gest, au fost mai multeapoi, s-au cheltuit bani mulţi. Era chiarîn pericol unitatea unei puteri regale noipe cale să piardă sudul protestant...

Rege înţelept, Henric al IV-lea vaur mări reconcilierea dintre catolici şipro testanţi. Va concepe astfel unEdict tolerant, de împăcare religioasă şicon vieţuire paşnică, pe care-l va semnaîn aprilie 1598, la Nantes, oraş istoricunde, printre altele, se află castelul du-cilor de Bretania. La tot pasul în acestfrumos oraş, pe care l-am vizitat demulte ori, impune marea istorie a Fran-

ţei. Celebrul Edict de la Nantes ur mă-rea, aşadar deopotrivă, şi o conso li -dare economică a Regatului Franţei.

Detaliile, fireşte, sunt interesante.Edic tul de la Nantes, semnat în aprilie1598, patru ani, deci, de la suirea petronul Franţei a lui Henri de Navara,devenit Henric al IV-lea, a fost rezul-tatul unor negocieri de doi ani pur-tate de comisarii regelui cu deputaţiiprotestanţi organizaţi într-o Adunare per -manentă. Ei, deputaţii, pastori, notabi-li tăţi ale oraşelor, nobili de ţară, familiicu ascendenţă constituiau o însemnatăforţă de presiune cu care puterea re -gală a fost obligată să discute şi să seînteleagă. Deputaţii protestanţi, erau foar-te conştienţi de interesele lor, mai aleseconomice: proprietăţi, întreprindere, o-bli gaţii, beneficii, ş.a. Dacă nu le rea -li zau erau hotărâţi să utilizeze forţa ar me-lor, având pregătită o armată de 6.000de soldaţi care să lupte împo triva tro -nului Franţei. Au fost modifi cări deforţe, retractări, dar, finalmente, Edictultolerant ce se va semna la Nantes afost conceput de o aşa manieră încâtsă fie apro bat, îmbră ţişat şi de hughe -noţi şi de catolici.

Ce prevedea Edictul? Un preambulcompus din 92 de articole şi anexecu 56 de articole „secrete sau parti -culare”. Esenţialmente, erau tratate şirecunoscute locurile de culte, ale hu -ghe noţilor, o serie de „brevete”, subven-ţiile regale destinate atât „tratamentu-lui” pastorilor hughenoţi (protestanţi),cât şi funcţionării colegiilor şi acade -miilor protestante. Erau abordate, tot -odată, ţinutele religioase ale sinodu -rilor şi se specificau „locaţiile de sigu -ranţă” ale hughenoţilor, „locaţii” care nuputeau, sub niciun chip, să fie încăl-cate de regalitate. Edictul era calificat,încă în preambulul său, drept „perpetuuşi irevocabil”. De fapt, putem afirmacă – aşa cum scrie Janine Garrissonîn lucrarea „L’Edit de Nantes et sarevocation”, Editions du Seuil, Paris,1985, volum din care am luat maimulte din datele de faţă, desigur,însă, că şi din alte lucrări – aveamde-a face „cu o veritabilă constituţiepolitico-religioasă a unei minorităţierijată ca independentă în raport cuo populaţie majoritară”. În fapt, hu -ghe noţii dobândiseră siguranţa exis-tenţei lor şi a cultului lor, siguranţaunor drepturi care îi mulţumeau, sigu -ranţa statutului lor economic şi aaface rilor lor. Ceea ce nu înseamna,însă, că subiecţii catolici, şi în spe-cial şefii lor, erau la fel de mulţumiţişi nu vor acţiona pen tru anulareaacestui atât de faimos în timp Edictde la Nantes.

(va urma)

Fran]a intereselor economice din vremea si de dup@ revocareaEdictului de la Nantes. Toleran]@ }i intoleran]@.

Alungarea hugheno]ilor… (I)Dan POPESCU

Istoria actualit@]ii }i actualitatea istoriei

Henri de Navara Ducele de Guises

Noaptea Sfântului Bartholomeu. Aruncarea de către “soldaţii” catolici a cadavrelor şi răniţilor hughenoţi în Sena.

urmare din pagina 1Noile modele de smartphone-uri

lansate în ultima perioadă au contri -buit la creşterea acestui segment cu58%, în timp ce o scădere a cereriipentru telefoane mobile a produs orată de creştere negativă de -29%pentru aceste produse.

Tendinţa este similară şi pentruprodusele IT, 83% dintre românii caredeţin un computer (desktop sau lap-top) spun că l-au achiziţionat nou, oalegere influenţată de dorinţa de abeneficia de garanţie, evitând astfeleventuale probleme care pot apăreaîn cazul produselor IT second hand.Datele prezentate fac parte din GfKRomânia Omnibus şi sunt reprezenta -tive la nivel naţional pentru persoane -le cu vârsta de peste 15 ani, cu o marjăde eroare +/- 3%.

Partea de e-Learning din procesulde “blended learning” pe care profeso-rii trebuie să o pregătească, presupu -ne utilizarea tehnologiilor internetuluicare sporesc cunoaşterea şi perfor-manţa celor cărora le este destinată.

Aceste tehnologii oferă subiecţiilorcontrol pe conţinut, pe secvenţă deînvăţare, viteză de învăţare, timp, îngă-duind plierea experienţelor care sa răs -pundă obiectivelor personale de învă -ţare. În diverse contexte educaţio -nale, e-learning pare a fi cel putin totatat de eficace precum metodele deinstruire tradiţionale gen lectură. Stu -denţii nu văd e-learning ca înlocuitorpentru instruirea tradiţională ci com-plementând-o, formând o împletire destrategie a învăţării, de aici şi impor-tanţa procesului de „blended learning”.Dezvoltarea unei suprastructuri care săsprijine e-learning-ul în orice dome-niu de educaţie include biblioteci digi -tale care să dirijeze accesul la mate-riale e-learning în consens cu standar -dele tehnice şi metodele de a cercetaşi a examina revizuirea acestor resurse.Inovaţiile în astfel de tehnologii trimitcătre revoluţie în educaţie, permiţândindividualizare( învăţare adaptivă), spo-rind interacţiunile subiectului cu ceilalţi(învăţare colaborativă) şi transformândrolul profesorului. Integrarea în educa -ţie a acestui sistem poate cataliza miş -carea către aplicarea teoriei adulte undeprofesorii nu vor fi doar ca distibui -

tori de conţinut ci vor deveni impli-caţi prin utilizarea tehnologiilor moder -ne să încurajeje învăţarea şi să eva -lueze competenţele.

Se observă în ultimul timp o totmai mare înclinaţie spre e-learning prinincorporarea acestui proces direct încâteva domenii unde s-a realizat unsalt enorm în ultimii ani. E-learningeste deseori o expresie folosită sădescrie procesul de învăţare on-line.Însă în timp acesta s-a extins şi im -plică metode diverse de digitalizare aconţinutului audio, fotografii, anima -ţie, filme, etc.. Deşi cel mai cunos-cut mediu este cel al Internetului tre-buie mentionat că e-learning poatesă fie realizat şi cu ajutorului altui su-port: CD-uri, DVD-uri, radio, soluţii vi -deo on line , tv şi altele.

E-learning este eficient pentru uni-versităţi pentru că printre marile avan-taje ar include procese care să se plie-ze stilurilor diferite ale celor care do -resc să studieze. Deşi marea majori-tate a tinerilor stăpânesc cu mare mă-iestrie noile tehnologii de la vârste fra -gede, sistemul e-learning poate fi uti-lizat cu uşurinţă şi pentru tinerii care

nu sunt experţi în aceste tehnologii. Acest proces poate fi adresat unui

palier mare de vârste. Astfel permiteaccesul spre cunoaştere de la vârstefragede celor care nu ştiu nici săcitească (cu ajutorul imaginilor) pânăla cercetători avansaţi (cu ajutorul tex-tului şi a formulelor detaliate).

Voi enumera în continuare doar câ-teva dintre avantajele mai importanteale „blended learning”:

1. Viteza cu care poţi contacta mulţioameni chiar simultan fără restricţiide timp şi spaţiu.

2. Se pot accesa şi utiliza atât îndomeniul afacerilor dar şi al şcolilorutilizând la maxim tehnologiile şi alteresurse disponibile pentru a pregătimai bine angajaţii sau viitorii angajaţi,studenţii, putând astfel să satisfacă şieducaţia şi instruirea continuă.

3. Nu orice conţinutul poate fi trans -mis on line (chiar dacă există tehno -logie avansată 3D), şi pentru aceastăsituaţie este şi mai necesară o abor-dare „blended”.

4. Reducerea costurilor atît pentruinstituţie cât şi pentru studenţi prinanularea costurilor care decurg din că-

lătorie, cazare, alte cheltuieli legate detimp sau studii la faţa locului.

5. „Blended learning” permite celorcare studiază, flexibilitate în gestiona -rea timpului lor, putând astfel să re -zolve temele oricând şi oriunde pânăcând o întâlnire cu profesorul devineobligatorie.

6. Orele de prezenţă virtuală îi facemai accesibili pe profesori şi pe tutoridecât în cazul întâlnirilor „face to face”.

Dar să vedem şi reversul monedeiacum, adică vom enumera câteva din-tre dezavantajele procesului de „blen -ded learning”.

1. Pregătirea procesului „blendedlearning” necesită timp şi muncă su -plimentară, profesorul va consuma maimult timp în special pentru demara -rea cursului.

2. Dar nici studenţii nu sunt scutiţide acest efort, ei chiar simt că li se dămai mult de lucru când sunt folositemodalităţile e-learning.

3. Se pot pierde detalii ale întâlni -rilor „face to face”, fiind posibil să serealizeze doar un contact limitat întreprofesor şi student adică să se piardădin dinamismul care se poate declanşa

la întâlnirile „face to face”.4. Materialele pregătite de profesori

şi formatori, trebuie permanent refor-mulate pentru a ghida studenţii printr-un proces independent de studiu e-learning.

5. Dacă se are în vedere preferin -ţa studenţilor pentru materiale pe hâr-tie, şi faptul că multe dintre cursuriau să ajungă la ei în cele mai multecazuri online, atunci se poate spuneca întâlnirea „face to face” o să se bu-cure de o intensitate mai mare.

Folosirea acestor tehnologii digitaleprezintă foarte multe oportunităţi dea îmbunătăţii predarea, şi învăţareapentru o experienţă crescută vis avis de student şi pentru creştereaeficienţei şi un învăţământ flexibil. Caurmare tot mai multe universităţi ofe -ră „blended learning”, şi tot mai multecompanii oferă posibilităţi de pregă -tire „blended learning”, iar acest fe -nomen este departe de a fi ajuns laapogeu. Cine percepe importanţa, darşi necesitatea efortului pentru imple -mentarea cât mai rapidă şi corectă seva număra printre instituţiile câştigă-toare.

VINERI 13 SEPTEMBRIE 2013 5

c my b

c my b

c my b

PREG~TIRE %NV~[ARE

c my b

Educa]ie în era digital@ (II) - OPINII dr. Răzvan Sorin ŞERBU, ULBS

Bucure}ti. Universitatea, Rectoratul.

urmare din pagina 1Conceptul triplului bilanţ al firmei

(engl. "triple bottom line") – a fostlansat şi susţinut de către Elkington(1997. „Canibalii” la care se referăau torul în titlul lucrării sunt firmelecare operează în economiile capita -liste aflate în continuă evoluţie, undeintră în ordinea naturală a lucrurilorpentru corporaţii să îşi devoreze com -petitorii, în timp ce ”furculiţa” propu -să acestor canibali pentru a trece în -tr-o nouă fază a civilizaţiei este re -prezentată de afacerile durabile sausustenabile. Prin utilizarea furculiţeide către canibali, toţi vor avea de câş-tigat: afacerile, acţionarii, stakeholders,societatea şi mediul. Astfel, autorulare în vedere necesitatea firmelor dea se adapta pentru a supravieţui într-uncontext pe care globalizarea şi acti -vismul civic tot mai intens îl modi-fică radical. Prin conceptul tripluluibilanţ, autorul „îşi exprimă convinge -rea că afacerile nu urmăresc doar unsingur scop, adaosul de valoare, citrebuie să îşi asume şi alte respon-sabilităţi ecologice şi sociale, astfelîncât contabilitatea operaţiilor de mâineva cuprinde, pe lângă obişnuitele cal-cule financiare de eficienţă strict eco-nomică, şi un bilanţ al efectelor ac -tivităţii sale asupra mediului şi unulprivind consecinţele acestor activităţiasupra contextului social”. Ca urmare,autorul consacră câte un capitol în lu-crarea sa celor 7 dimensiuni în carese plasează conceperea şi realizareastrategiilor acelor firme care au adop-tat sau sunt pe cale să asimilezedezvoltarea durabilă sau sustenabilă(ca cerinţă a propriei supravieţuiri):pieţele, valorile, transparenţa, cicluriletehnologice, formele de parteneriat,timpul şi conducerea corporaţiilor.

Acest tip de abordare a fost pre-luat la nivelul marilor firme de peglob care îşi manifestă angajamentulfaţă de dezvoltarea durabilă sau sus -tenabilă şi adoptă principii de rapor -tare care sunt bazate pe conceptultriplului bilanţ/obiectiv. Astfel, rapoar -tele companiilor conţin acum informa -

ţii despre performanţele acestora întoate cele 3 zone de interes, ele de -venind parte integrantă a principiilorcălăuzitoare, a strategiilor şi operaţi-ilor implementate şi derulate. Concep -tului triplului bilanţ (3BL) a devenitrapid unul dintre cei mai populari ter-meni aplicabili în încercarea firmelorde a face „ceea ce trebuie”; astfel,au apărut: firme de consultanţă ceoferă servicii contabile cu respectarea3BL; firme aflate în top Fortune-500care se laudă cu abordarea de tip3BL în rapoartele lor anuale; variateorganizaţii non-guvernamentale ce în -curajează firmele să practice 3BL.Dar există şi autori care susţin căabordarea de tipul 3BL trebuie aban-donată, aceasta conducând la dena -turarea realităţii, ea fiind o practicăde natură controversată ce conducepână la urmă la urmărirea unei ace -leiaşi unice dimensiuni a performan -ţei, cea economică; pur şi simplu, seacordă atenţie impactului de naturăsocială şi ecologică al afacerii, fărăca aceasta să însemne, cu adevărat,o măsură a performanţei, ci doar opreocupare secundară celei a căutăriiperformanţei economice.

În anul 2003, Stephen Young, di -rector executiv al organizaţiei CauxRound Table (reţea internaţională carereuneşte lideri de afaceri principialice promovează capitalismul moral) pu-blică lucrarea Capitalism moral. O re -conciliere a interesului privat cu bi -nele public. Autorul consideră capi-talismul moral drept cea mai rapidăcale prin care economiile tradiţionaleşi cele preindustriale se pot dezvol-ta, pot crea prosperitate şi pot adop-ta tehnologii moderne de producţie.Creşterea capitalului, în toate formeleacestuia, asigură companiilor resur -sele necesare succesului pe termenlung. Prin asigurarea acestor resursede capital, timpul se transformă dininamic în aliat al companiilor. Acce -sul continuu la resursele de capitalpermite companiilor să înveţe din pro-priile greşeli, săşi depăşească dificul -tăţile, săşi construiască o reputaţie şisă-şi fidelizeze clienţii. Fără toateaceste resurse stabile de capital, atâtmediul de afaceri, cât şi economia

unei ţări sunt vulnerabile în situaţiilede criză, în cazul unor schimbări ne -faste ale pieţei sau, pur şi simplu, înfaţa neşansei. Autorul consideră că prin-cipiile capitalismului moral sunt vala-bile pentru orice tip de companie,mică sau multinaţională, şi pentru oricetip de economie, tradiţională sau post-industrială. Ideea centrală a capitalis-mului moral este aceea că succesulfinanciar sustenabil al unei companiidepinde de măsura în care modelulsău de afaceri încorporează principiulresponsabilităţii sociale şi al obligaţieide bună administrare. Capitalismul mo-ral se bazează pe acea teorie a firmeiconform căreia companiile genereazăcinci forme distincte de capital: repu -taţional, social, uman, financiar şi fix.Maximizarea impactului fiecărui tip decapital necesită abilităţi speciale, moraleşi interpersonale sau de relaţionare.Standardele etice sporesc valoarea tu -turor acestor capitaluri ale unei companii.

Argumentaţia cu privire la acesteprincipii şi justificarea lor au în ve -dere faptul că încrederea şi credibili -tatea sunt esenţiale pentrun bunafuncţionare a pieţelor libere, practicileetice de afaceri fiind premisa încre -

de rii şi a credibilităţii, lipsa de eticăşi de bune practici în guvernarea cor-poratistă sunt inacceptabile, riscândsă pună în umbră contribuţiile remar-cabile ale mediului de afaceri la ridica -rea standardelor de viaţă şi la emanci -parea indivizilor peste tot în lume.Orientată exclusiv către satisfacereaintereselor proprii şi ignorând aştep-tările celorlalte grupuri cointeresate,goana după profit conduce, în cele dinurmă, companiile la eşec şi, uneori,determină o reglementare contraproduc -tivă a mediului de afaceri. Ca atare,pentru a proteja fundamentele pros-perităţii sustenabile, este necesar ca li -derii de afaceri să-şi asume şi să-şiafirme întotdeauna angajamentele etice.Este la fel de evident faptul că, pen-tru ca sistemul capitalist de piaţă săfie demn de respect şi să poată contri -bui la prosperitatea globală, se impuneca mediul de afaceri să acţioneze res-ponsabil şi moral (Young, 2009).

Yunus (2010) merge şi mai departeîn lucrarea sa, în care afirmă necesi-tatea existenţei a două tipuri de afa -ceri: unele orientate către obţinereade beneficii personale şi altele dedica -te întrajutorării celorlalţi. Afacerile dinprima categorie au drept obiectiv maxi -mizarea profiturilor pentru proprietari,chiar dacă acest lucru ar putea pre-supune lipsa oricărui profit pentruceilalţi. Afacerile din cea de a douacategorie au în vederea crearea debeneficii exclusiv pentru ceilalţi, nu şipentru proprietari – aceştia rămânânddoar cu satisfacţia de a-i servi peoameni. Cel de al doilea tip, construitpe faţeta altruistă a naturii umane, afost denumit "afacere socială" şi estecomponenta care lipseşte din teorianoastră economică. Autorul amintitpropune astfel afacerea socială ca”noua formă a capitalismului, menităsă răspundă celor mai presante nevoiale umanităţii”. Afacerea socială esteuna în care investitorul are drept scopsprijinirea celorlalţi, fără a-şi rezervapentru sine câştiguri financiare. Aface-rea socială este, totodată, o afacereautentică, generând suficiente bene -ficii pentru a-şi acoperi costurile şifiind astfel capabilă să creeze resur -sele de care are nevoie orice com-panie de succes pentru a se susţine.Atunci când este obţinut un surpluseconomic, acesta este investit parţialîn extinderea afacerii şi parţial pentrua forma o rezervă care să acopereeventualele riscuri. Aşadar, o afaceresocială poate fi descrisă drept o

companie ce funcţionează după prin-cipiul ”fără pierderi, fără dividende”,fiind dedicată în întregime realizăriiunor obiective sociale.

Modele particulare ale abordărilor – între reglementare şi

autoreglementare

În prezent, tratarea în literatura despecialitate în domeniul eticii afaceri -lor (internaţionale) şi responsabilităţiisociale a firmei (Gini, 2005; Weiss,2006; Freeman et al., 2010; Smith etal., 2010) porneşte de la premisa căafacerile nu sunt responsabile pentrucea mai mare parte a problemelor aso -ciate cu, de exemplu, sărăcia extre -mă şi foametea, mortalitatea infantilăsau propagarea virusului HIV/SIDA,şi sunt (sau nu) indirect responsabilepentru cea mai mare parte a proble -melor legate de schimbările climati -ce. Totuşi, se clameaza des că aface -rile au o responsabilitate în a con-tribui la ameliorarea multora dintreproblemele de mai sus şi, într-ade-var, pot fi singurul tip de instituţiecapabil să se adreseze în mod efica -ce, cu succes, unora dintre ele. Drepturmare, responsabilitatea corporatistăa început să atragă atenţia liderilordin lumea afacerilor, celor politici şi aONG-urilor într-o măsură fără prece-dent. Iniţiativele din domeniul respon-sabilităţii corporative s-au multiplicat– incluzându-le pe cele ce au legăturăcu marketingul într-un fel sau altul (pre-cum promovarea unei cauze, marketin -gul legat de o cauză, marketingul so -cial), dar şi pe cele aflate de regulăîn afara funcţiunii de marketing tipicea firmei (voluntariatul din partea anga-jaţilor sau practici de afaceri respon-sabile social). În centrul dezbaterilorse află asimilarea celor mai bunepractici şi alegerea de către fiecarefirmă a celor mai potrivite demersuri:iniţiative care să aducă cel mai multbine problemei sociale în cauză, câtşi firmei; dezvoltarea şi implementareaplanurilor şi programelor de succes;evaluarea rezultatelor – versus efor-turile depuse. În esenţă, responsabili -tatea sociala desemnează o atitudineşi un comportament al companiei faţăde societate, prin care obţinerea succe -sului se realizează prin respectarea legii,prin asumarea unui comportament etic,prin acordarea unei atenţii deosebitemediului înconjurator şi prin luareaîn considerare a nevoilor şi interese -lor tuturor partenerilor. (va urma)

COMPANII DEZVOLTARE VINERI 13 SEPTEMBRIE 20136

dr. Lucian BELAŞCU, ULBS

Companiile multina]ionale – strategii }i structuricompetitive în contextul globaliz@rii (II)

Germania. Portul Hamburg.

Franţa. Portul Le Havre

urmare din pagina 1

Cantităţile, şi nu ajustareapreţurilor

Acesta era sloganul care conclu -ziona cel mai important punct alteoriei lui Keynes pentru generaţii destudenţi. Economiştii clasici au pre-supus că oferta agregată – costulpro ducţiei în unităţi monetare – seajustează repede şi flexibil la schim-bările aşteptărilor profitabilităţii vân -zărilor, păstrând economia la o ratăde ocupare totală. Negarea lui Keynes,că această necesitate se întâmplă,reprezintă punctul crucial al negăriilegii lui Say – conform căruia ofertaîntotdeauna îşi crează propria cerere.Presupunând că vânzările aşteptateale angajatoriilor, care provin din an -gajarea unui număr de N muncitori,scad sub costul de angajare al aceluinumăr, în modelul lui Keynes, produ -cătorii îşi reduc costul producţiei prindisponibilizări de personal. Acest as -pect reduce cererea totală în econo -mie. Nu scăderea salariilor, ci scă -derea ratei de ocupare este cea careelimină excesul ofertei de output/ieşiri. Acest lucru ar fi echivalent cuafirmaţia că excesul economiilor asu -pra investiţiilor este eliminat de scă -derea veniturilor.

Când investiţiile încep să scadă,ce împiedică economia de a fi încădere liberă? Răspunsul scurt estecă sărăcirea comunităţii tinde să eli -mine „excesul economisirii” compar-ativ cu investiţiile ce cauzează înce-tinirea creşterii, în primul rând. Dacăpropensitatea spre consum este cu -noscută – de exemplu, este în valoa -re de 90% din venitul curent – esteposibilă demonstrarea matematică prin-tr-un calcul artitmetic simplu cunos-cut ca şi multiplicatorul veniturilor carecunoaşte expansiuni şi contractări avenitului, convergent unui punct fixîn care economiile şi investiţiile suntegale. După cum Austin Robinson amenţionat „în echilibru... economiiletrebuie să fie egale cu investiţiile...dacă aceastea tind să nu fie egale,nivelul activităţii va fi schimbat pânăse restabileşte egalitatea.” Cantitateaşi nu ajustarea preţului este princi-palul mecanism prin care economiaîşi atinge poziţia de echilibru. Con -form unui student eminent aceasta afost „caracteristica majoră, cu gradde noutate” a Teoriei Generale. Estecu siguranţă partea teoriei cea maifolositoare pentru politici, pentru căface posibilă calcularea „lacunelor”out put-ului şi inflaţiei, un potenţialîndeplinit mai târziu prin dezvoltareastatisticilor venitului naţional şi chel-tuielilor. Keynes a folosit prima datămultiplicatorul veniturilor în manifes-tul său, „Mijloacele spre prosperita -

te”, publicat în 1933. Pentru a obţinemagnitudinea sa „trebuie doar să es -timăm... ce pondere a cheltuielilortipice devine venitul altei persoane şice pondere din acest venit este chel-tuit. Aceste două proporţii, multipli-cate împreună, ne redau raportul din-

tre prima repercusiune şi efectul pri-mar ...apoi, putem să adunăm întrea-ga serie de repercusiuni” (Keynes,2009). De asemenea, multiplicatoruleste un instrument înşelător deoarece„magnitudinea” multiplicatorului depin -de de aşteptările politicii guverna-

mentale. Conceptul de „echilibru cusubutilizare a forţei de muncă” cu -prinde teoria principală a lui Key nes,conform căreia economiei de piaţă îilipseşte un mecanism intern eficacepentru redresarea sa după o răsturna -re majoră.

BANVINERI 13 SEPTEMBRIE 2013 7

Stimularea investi]iilor – premis@ pentrurelansarea economic@

asistent univ. dr. Alin OPREANA,ULBS

J. M. Keynes J. B. Say

Londra, Tamisa.

PRINTRE “SCILLA” {I “CARIBDA”... VINERI 13 SEPTEMBRIE 20138

c my b

c my b

c my b

c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de

redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,

secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

15 septembrie 1935. Nuremberg. Promulgarea legilor care privau pe cei “nearieni”de orice drepturi civice, interzicând şi orice raport sexual între evrei şi neevrei.

„Substanţială” dezbaterea pentru„Roşia Montană“. Ie se la iveală, odată mai mult, întreaga mizerie ge -nerată de distrugere, de batjocorireaindustriei, economiei româ neşti de24 de ani încoace. Printre altele, înfolosul unor îmbogăţiţi peste noapteprin corupţie şi jaf. Desigur, cei dinlocalitate, oamenii de acolo, suntdisperaţi: nu au lo curi de muncă, nupot trăi aşa, copiii nu au cum sămear gă la şcoli, pe bătrâni nu arecine să-i ţină, tinerii nu au perspec-tive, bolile vin şi ele etc. Cu vorbecă „o să fie bine” dar fără nimicconcret, nu au cum să supravie -ţuiască. Dar nu doar la Roşia Mon -tană se întâmplă astfel, ci şi la Că -lăraşi, la Alexandria, la Reşiţa, la Hu -nedoara, chiar la Bucureşti, la Cluj,Braşov, Iaşi etc. Peste tot oamenii aumotive foarte serioase să fie gravnemulţumiţi. Li s-au distrus lo curilede muncă, nu au de mâncare, trăiescîntr-o mizerie vizibilă. Pe de altă parte,cei de la „Gold Corporaţion“ au „pro -iectul“, îl susţin cu hotărâre, dar nudau ga ranţii solide statului român căşi Ro mânia va avea de câştigat core-spunzător: bani şi un mediu curatconservat ca atare. În sfârşit, cei caresunt „contra“, în gene ral oameni, maiales tineri, bine intenţionaţi, prezintăargumente generale, unele şi punc-tuale: deteriorarea gravă a mediuluiprin tehno logiile cu cianuri, înstrăin -area, aproa pe pe nimic, a bogăţiilor

ţării, catastrofe ecologice care nu aucum să fie „înlăturate“, ş.a. Au şi eidreptatea lor.

Discuţia, în pofifa proiectului delege guvernamental, pare relativ su -perficială. Au fost şi sunt chemaţi să-şi dea cu părerea oameni stimabili,dar, care, dincolo de subiectivismullor ca atare, nu sunt în problemă.Unde sunt fizi cienii, chimiştii, eco -logiştii, biologii, geografii, economiş -tii, medicii, juriştii, inginerii, sociologiietc? În opinia mea, acolo lucrurilesunt cla re: „Gold Corporation“ nu iaîn calcul externalităţile negative dez-voltate de proiect, pentru mediu, pentrure surse, pentru oameni, pe termenmediu şi lung etc. Rămâne de văzutdacă luate în calcul şi internalizateacestea, aşa cum este normal, pro iec -tul mai este profi tabil. Desigur, „ca na -dienii“ au „încălzit“ acolo atmos fera, câş-tigul lor s-ar vădi imens, iar oameniimulţi „stimulaţi“ au început să sperereferitor la locurile de muncă: cu burtagoală şi bo găţiile în subsol, sau cusalarii pentru 10-15 ani şi bogăţiilespulbe rate în folosul „canadienilor“.Cei mai mulţi dintre localnici „merg“pe prima variantă.

Cel puţin cinci lucruri trebuie făcute:a) Studierea atentă a diferitelor

variante ale „Legii mi ne lor“ din pe -rioada interbelică şi a felului cum s-au so lu ţionat astfel de litigii atunci.De fapt, ne trebuie o lege adecvatăpentru toate resursele subsolului şi nudoar pentru Roşia-Montană. Sigur căe greu, mai uşor la tv, cu vorba, dar...

b) Concretizarea unor altenativepentru dezvoltarea zonei în condiţiileîn care proiectul „cade“. Ceea ce tre-

buia făcut şi până acum şi nu doar laRoşia Montană. Până la urmă, nu pu -tem exploata noi înşine aurul? Fărăcianuri? Specialiştii spun că da.

c) Mai este un lucru: decât dezba -terii amatoare şi la televizor, de cenu se ia în seamă Raportul respec-tiv făcut de Academia Română? Aceioameni de cel mai înalt profesiona -lism au lucrat degeaba?

d) Cine este acţionariatul societăţii„canadiene“? Cu ce alte asemenea

lucrări - şi cum - au avut succes înlume, ce a rămas după exploatare şicum au fost înlăturate neajunsurile? Cecâştig au avut statele respective, stă pâ-ne, proprietare în fapt ale subsolului?

e) Până la obţinerea avizului demediu, care nu a fost obţinut, discu -ţiile îmi par superflue...

Asemenea etape parcurse şi valo -rificate ar lumina şi câştigurile so -ciale, dar şi frunţile unor oamenicare nu mai pot trăi deoarece nu au

unde să lucreze, nu au unde să-şicâştige pâinea. Cum spuneam, suntimens de mulţi în ţară astfel. Ac ţio -nând şi aici potrivit intereselor con -crete ale unui sau altui politician, aleunei „societăţi” sau alta, cu preţul răniriiRomâniei, efectiv ne merităm, o datămai mult, soarta pe care o avem. Dardacă nu aflăm soluţii, ne apropiem şipe această cale, multiplicabilă, însă,la dimensiunile ţării, de un fel de„sfârşit al Terrei“...

„Ro}ia Montan@“: de la dezbateri spre solu]iiRoşia Montanăprof. Dan POPESCU

Premiul pentru economie „P. S.

Aurelian” al Academiei Române