In lumea antica din cauza exploatarii si conditiilor de viata insuportabile au avut loc mai multe rascoale.

La începutul secolului I î.Hr., sclavia a cunoscut o dezvoltare deosebit de mare în Italia. Războaiele purtate de Marius în Africa, împotriva cimbrilor şi teutonilor, precum şi cele duse de Sulla înOrient au făcut să sporească considerabil numărul sclavilor. Munca sclavilor era folosită în diferite ramuri ale economiei, înlocuind aproape pretutindeni mâna de lucru a micilor producători, care se ruinează.      Exploatarea sângeroasă a sclavilor nu mai avea margini. Muncile tot mai grele la care erau supuşi, precum şi condiţiile de viaţă neomenoase în care erau ţinuţi de către stăpânii lor i-au determinat să se răscoale.Pe linga robi o viata putin mai buna o duceau taranii. Aceste situatii provocau lupte impotriva exploatatorilor, dind nastere la rascoale in diferite regiuni ale Chinei. Ei fugeau cu miile in paduri si munti, atacind functionarii, proprietarii de sclavi si puneau stapinire pe arme.Pentru a putea fi deosebiti de ostasii regelui, rasculati isi vopseau sprincenele in culoarea rosie.

Toate acestea pregateau o rascoala mult mai puternica care era condusa de fratii Djang. Rasculatii purtau pe cap turbane galbene, ceea ce insemna lupta impotriva asupritorilor. Lupta durind 20 de ani, dupa care regele familiei Han a fost asasinat, statul farimitindu-se in regate mai mici, iar puterea familiei fiind zdrobita. Aici a fost pus capatul orinduirii sclavagiste din China.Rascoala "Turbanelor Galbene"si prabusirea dinastiei Han II (de est) au avut ca efect o noua divizare a tarii, ceea ce a provocat, implicit, atingeri grave aduse frontierelor. Granitele de nord si de vest sunt încalcate si noi neamuri se instaleaza dincoace de "Marele Zid", iar tara chineza se repliaza în limitele teritoriului ei de formare. Abia în secolul al XVII-lea va fi reluata politica de centralizare si de reconstituire a imperiului.

 Dintre toate categoriile de sclavi, sclavii gladiatori aveau situaţia cea mai grea. Viaţa cumplit de grea pe care o duceau sclavii gladiatori devenise de nesuportat; faptul acesta a făcut ca ei să se răscoale sub conducerea lui Spartacus.       In această şcoală, unde se instruiau sclavii cei mai voinici şi cei mai curajoşi, Spartacus a pus la cale răscoala, în acest scop, el a organizat în anul 73 î.Hr. un complot, la care au participat vreo 200 de sclavi. Complotul fiind descoperit, el a fugit împreună cu vreo 78 de sclavi şi s-a ascuns în apropiere, pe muntele Vezuviu.

Numărul sclavilor de pe Vezuviu se ridică la 10.000 de oameni, constituiţi într-o armată bine organizată.  Victoria obţinută de sclavii răsculaţi asupra armatei romane a avut un mare răsunet.

Bătălia decisivă a avut loc în anul 71 î.Hr., în apropierea oraşului Brundisium. Spartacus, voind să ajungă până la comandantul roman, a fost rănit în şold. El a continuat totuşi să lupte până ce, copleşit de lovituri, a fost ucis şi tăiat în bucăţi, încât trupul lui n-a mai putut fi găsit.      O mare parte din armata lui Spartacus a pierit pe câmpul de bătălie, însă mulţi sclavi au reuşit totuşi să se salveze şi au continuat, ani de-a rundul, după aceea, lupta împotriva proprietarilor de sclavi. Un grup numeros de răsculaţi s-au refugiat până în nordul Italiei, însă au fost şi ei nimiciţi de armata romană. Prizonierii, în număr de 6.000, au fost spânzuraţi de-a lungul Viei Appia, între Capua şi Roma.

Rascoala robilor in frunte cu Spartacus a servit un imbold pe robii din alte tari, dind nastere la alte rascoale.

Turbanele galbene este o societate secretă chineză fondată într-o perioadă de molimă (secolul II d.Hr.). Turbanele galbene ale rebelilor semnificau legătura cu elementele pământului, despre care credeau că vor învinge elementul focului (roşu) reprezentat de legea lui Han.