Isop – planta sfântă

Isop şi Cedru nu sunt repere întâmplătoare: fac parte dintre plantele bineplăcute Domnului

Isopul este prezent dintotdeauna în mediul eclezial. La greci era folosit pentru purificarea templelor. De altfel, cuvântul grecesc din care se trage cea mai răspândită denumire europeană, care transcede limbile, înseamnă „plantă sfântă”(vezi wikipedia).

Purificarea rituală a caselor fiilor lui Israel se făcea cu ajutorul unui „mănunchi de isop” înmuiat în sângele mielului pascal (V.T., Ieşirea 12:22, BVA, pag.91). Şi în complicatul ritual de purificare a leprosului era folosit Isopul (V.T., Leviticul 14:4-6 şi 49-52, BVA, pag. 137-138). Aşa cum încredinţează Dumnezeu Însuşi, persoana care se atinge de un mort sau de obiectele lui riscă să rămână necurată timp de şapte zile cât necurate vor fi cele atinse. De aceea, Dumnezeu Însuşi prescrie un ritual de purificare cu „apă care curăţă întinarea” sau „apă vie”. Purificarea se face şi de această dată cu ajutorul Isopului: „Pentru cel necurat se va lua din cenuşa jertfei arse pentru curăţire şi se va turna peste ea, într’un vas, apă vie; un om curat va lua isop, îl va muia în apă şi va stropi casa, lucrurile şi oamenii câţi vor fi acolo, ca şi pe cel ce s’a atins de os omenesc sau de om ucis cu sabia sau de mort sau de mormânt.” (V.T., Numerele 19:17-18, BVA, pag. 179).

Când se vorbeşte despre înţelepciunea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Solomon, Cedrul şi Isopul sunt citaţi în Sfânta Scriptură ca un fel de repere ale vastelor lui cunoştinţe de botanică: „Înţelepciunea lui Solomon era mai multă decât a tuturor celor din vechime. (…) El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la isopul de pe ziduri.” (V.T., 3 Regi 5:10, 13, BVA, pag. 383). Cedrul şi Isopul nu sunt repere întâmplătoare: ei fac parte dintre plantele bineplăcute Domnului.

În Psalmul 50, considerat de-a lungul secolelor o impresionantă rugăciune personală de căinţă şi umilinţă, cel mai popular dintre cei 150 de psalmi, trăit şi rostit de miriade de inimi şi de guri, Isopul apare pentru îndătinata lui funcţie purificatoare:”Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai alb decât zăpada mă voi albi.” (V.T., Psalmul 50, verset 7, BVA, pag. 672).

ISOPUL are multiple utilizări:

• În afecţiunile aparatului respirator, în special în bronşitele cronice şi în astmul bronşic;• Se recomandă şi în afecţiunile aparatului digestiv ca tonic-amar, pentru proprietăţile carminative şi uşor astringente;• Infuzia din fructe uscate dă rezultate bune în flatulenţă, dureri de stomac, infecţii ale tractului respirator superior, tuse la copii.Aromaterapia recomandă uleiul esenţial de Isop în numeroase afecţiuni: arsuri, tăieturi, dermatite, eczeme, inflamaţii; în astm, bronşite, catar, tuse, tonsilite, tuse convulsivă; în afecţiunile aparatului genito-urinar, în amenoree şi leucoree; în sistemul imunitar, în guturai şi gripă; în sistemul nervos, în anxietate, oboseală, tensiune nervoasă şi stres.

Frunzele şi vârfurile tulpinilor tinere se pot mânca crude sau pot fi adăugate la supe şi salate, pentru a le da gust mai bun. Şi florile pot fi mâncate crude sau în salate. De asemenea, uleiul esenţial are utilizări culinare.

Pentru rafinamentul său, uleiul de Isop este folosit în industria parfumurilor.

Mod de administrare Isop :

• Sub formă de infuzie 1-2 linguriţe plantă la o cană de apă, din care beau 2-3 căni pe zi;• Sub formă de cataplasmă, pentru vindecarea unor răni;• În diferite preparate fitofarmaceutice.

Contraindicaţii pentru Isop :

• Este interzis în sarcină, deoarece poate provoca avortul, în epilepsie (atenţie la uleiul esenţial!) şi în hipertensiunea arterială.• Isopul poate irita membranele mucoase; de aceea, se recomandă ca preparatele din Isop să fie administrate după ce infecţia a atins punctul culminant.