Isaac Asimov - Sfarsitul noptii.pdf

12
Isaac Asimov SFÂRŞITUL NOPŢII (volumul de povestiri ÎNTREBAREA FINALĂ NINE TOMORROWS, 1959) Partea I-a Era aproape o întâlnire a absolvenţilor şi, cu toate că nu se putea vorbi despre accente de fericire, nu exista încă nici un motiv pentru care să se presupună tragedia finală. De-abia venit de pe Lună şi deocamdată lipsit de suportul antigra vitic, Edward Talliaferro îi întâlni pe ceilalţi doi în camera lui Stanley Kaunas. Kaunas se ridică să-l salute, aplecându-se politicos. Battersley Ryger se mulţumi să încuviinţeze din cap fără să se scoale. Talliaferro îşi lăsă grijuliu trupul masiv pe pat, extrem de conştient de greutatea lui neobişnuită. Se strâmbă puţin, iar buzele cărnoase se schimonosiră în masa de păr care -i înconjura gura, pe buza superioară, bărbie şi obraji. În ziua aceea, se întâlniseră ceva mai devreme, în circumstanţe mai oficiale. Acum, erau singuri pentru prima dată şi Talliaferro spuse: ― Este un moment aparte. Ne întâlnim pentru prima dată după zece ani. De fapt, prima dată după absolvire. Ryger strâmbă din nas. Acesta îi fusese spart cu puţin înainte de aceeaşi absolvire şi primise diploma în astronomie având faţa acoperită pe jumătate de un bandaj. Întrebă pe un ton morocănos: ― A comandat cineva şampanie sau altceva? ― Haide, haide! făcu Talliaferro. Prima mare conferinţă astronomică internaţională din istorie nu-i un moment pentru ranchiună. Ca să nu mai amintesc că este vorba numai despr e prieteni! ― Pământul este de vină, zise Kaunas. Nu mă simt bine. Nu mă pot acomoda. Clătină din cap, însă expresia de deprimare îi rămase pe chip. ― Ştiu, aprobă Talliaferro. Şi eu mă simt foarte greu. Mă vlăguieşte. În privinţa asta, tu stai mai bine decât mine, Kaunas. Pe Mercur, gravitaţia este patruzeci la sută din cea normală. Pe Lună, atinge doar şaisprezece la sută. ― Întrerupse tentativa lui Ryger de a adăuga ceva, spunând repede: Iar pe Ceres se folosesc câmpuri pseudogravitaţionale reglate la optzeci la sută. Tu n-ai probleme din astea, Ryger. Astronomul ceresian părea iritat. ― Este vorba despre cerul liber... Mă-nnebuneşte să ies din clădiri fără să port costumul spaţial. ― Aşa-i, zise Kaunas, şi cu soarele care să te bată-n cap... Fără nimic care să te apere. Fără să vrea, Talliaferro se simţi plutind înapoi în timp. Nu se schimbaseră prea mult. De altfel, se gândi, nici el nu se schimbase prea mult. Desigur, îmbătrâniseră cu zece ani. Ryger se mai îngrăşase, iar chipul uscăţiv al lui Kaunas părea cam tăbăcit, dar i-ar fi recunoscut pe amândoi chiar dacă s-ar fi întâlnit pe neaşteptate. ― Nu cred că Pământul este de vină, rosti el. Să fim sinceri. Kaunas îl privi scurt. Era un individ mărunţel, cu gesturi iuţi şi ner voase ale mâinilor, care obişnuia să poarte haine cu o măsură mai largi. ― Villiers! exclamă el. Ştiu... Mă gândesc uneori la el. ― Tăcu o clipă, apoi adăugă cu un aer de disperare: Mi-a trimis o scrisoare. Ryger îşi îndreptă brusc spinarea şi chipul măsliniu i se întunecă parcă ş i mai mult. ― Când? întrebă el energic. ― Acum o lună. Ryger se răsuci spre Talliaferro. ― Şi ţie? Talliaferro clipi calm şi încuviinţă tăcut din cap. ― A-nnebunit, spuse Ryger. Pretinde c-a descoperit o metodă practică de transfer masic prin spaţiu... V-a zis şi vouă? Asta-i atunci... Dintotdeauna, a fost niţel sărit. Acum, a luat -o razna complet. Îşi frecă nasul cu un gest apăsat şi Talliaferro se gândi la ziua când i -l fracturase Villiers. Vreme de zece ani, Villiers îi obsedase precum umbra vagă a unei vinovăţii care, de fapt, nu le aparţinea. Fuseseră împreună pe durata facultăţii, patru tineri aleşi cu grijă şi dedicaţi, instruiţi pentru o profesiune care atinsese noi culmi în epoca aceasta a călătoriilor interpla netare. Observatoare astronomice se inaugurau pe alte planete, înconjurate de vid, neînceţoşate de atmosferă. Exista astfel Observatorul Selena, de pe care puteau fi studiate Pământul şi planetele interioare; un corp ceresc tăcut pe cerul căruia atârna planeta -mamă. Observatorul Mercur, cel mai apropiat de Soare, se găsea la polul nordic al lui Mercur, acolo unde terminatorul de-abia se deplasa, iar Soarele rămânea fix pe orizont şi putea fi studiat în cel mai mic detaliu. Observatorul Ceres, cel mai nou şi mai modern, investiga spaţiul de la Jupiter până la galaxiile foarte îndepărtate. Linie de demarcaţie între zona luminată de Soare şi zona aflată în umbră a unei planete

Transcript of Isaac Asimov - Sfarsitul noptii.pdf

  • Isaac Asimov

    SFRITUL NOPII (volumul de povestiri NTREBAREA FINAL NINE TOMORROWS, 1959) Partea I-a Era aproape o ntlnire a absolvenilor i, cu toate c nu se putea vorbi despre accente de

    fericire, nu exista nc nici un motiv pentru care s se presupun tragedia final. De-abia venit de pe Lun i deocamdat lipsit de suportul antigravitic, Edward Talliaferro i

    ntlni pe ceilali doi n camera lui Stanley Kaunas. Kaunas se ridic s-l salute, aplecndu-se politicos. Battersley Ryger se mulumi s ncuviineze din cap fr s se scoale.

    Talliaferro i ls grijuliu trupul masiv pe pat, extrem de contient de greutatea lui neobinuit. Se strmb puin, iar buzele crnoase se schimonosir n masa de pr care-i nconjura gura, pe buza superioar, brbie i obraji.

    n ziua aceea, se ntlniser ceva mai devreme, n circumstane mai oficiale. Acum, erau singuri pentru prima dat i Talliaferro spuse:

    Este un moment aparte. Ne ntlnim pentru prima dat dup zece ani. De fapt, prima dat dup absolvire.

    Ryger strmb din nas. Acesta i fusese spart cu puin nainte de aceeai absolvire i primise diploma n astronomie avnd faa acoperit pe jumtate de un bandaj. ntreb pe un ton morocnos:

    A comandat cineva ampanie sau altceva? Haide, haide! fcu Talliaferro. Prima mare conferin astronomic internaional din istorie

    nu-i un moment pentru ranchiun. Ca s nu mai amintesc c este vorba numai despre prieteni! Pmntul este de vin, zise Kaunas. Nu m simt bine. Nu m pot acomoda. Cltin din cap, ns expresia de deprimare i rmase pe chip. tiu, aprob Talliaferro. i eu m simt foarte greu. M vlguiete. n privina asta, tu stai mai

    bine dect mine, Kaunas. Pe Mercur, gravitaia este patruzeci la sut din cea normal. Pe Lun, atinge doar aisprezece la sut. ntrerupse tentativa lui Ryger de a aduga ceva, spunnd repede: Iar pe Ceres se folosesc cmpuri pseudogravitaionale reglate la optzeci la sut. Tu n-ai probleme din astea, Ryger.

    Astronomul ceresian prea iritat. Este vorba despre cerul liber... M-nnebunete s ies din cldiri fr s port costumul

    spaial. Aa-i, zise Kaunas, i cu soarele care s te bat-n cap... Fr nimic care s te apere. Fr s vrea, Talliaferro se simi plutind napoi n timp. Nu se schimbaser prea mult. De altfel,

    se gndi, nici el nu se schimbase prea mult. Desigur, mbtrniser cu zece ani. Ryger se mai ngrase, iar chipul usciv al lui Kaunas prea cam tbcit, dar i-ar fi recunoscut pe amndoi chiar dac s-ar fi ntlnit pe neateptate.

    Nu cred c Pmntul este de vin, rosti el. S fim sinceri. Kaunas l privi scurt. Era un individ mrunel, cu gesturi iui i nervoase ale minilor, care obinuia s poarte haine cu o msur mai largi.

    Villiers! exclam el. tiu... M gndesc uneori la el. Tcu o clip, apoi adug cu un aer de disperare: Mi-a trimis o scrisoare.

    Ryger i ndrept brusc spinarea i chipul msliniu i se ntunec parc i mai mult. Cnd? ntreb el energic. Acum o lun. Ryger se rsuci spre Talliaferro. i ie? Talliaferro clipi calm i ncuviin tcut din cap. A-nnebunit, spuse Ryger. Pretinde c-a descoperit o metod practic de transfer masic prin

    spaiu... V-a zis i vou? Asta-i atunci... Dintotdeauna, a fost niel srit. Acum, a luat-o razna complet.

    i frec nasul cu un gest apsat i Talliaferro se gndi la ziua cnd i-l fracturase Villiers. Vreme de zece ani, Villiers i obsedase precum umbra vag a unei vinovii care, de fapt, nu le

    aparinea. Fuseser mpreun pe durata facultii, patru tineri alei cu grij i dedicai, instruii pentru o profesiune care atinsese noi culmi n epoca aceasta a cltoriilor interplanetare.

    Observatoare astronomice se inaugurau pe alte planete, nconjurate de vid, nenceoate de atmosfer.

    Exista astfel Observatorul Selena, de pe care puteau fi studiate Pmntul i planetele interioare; un corp ceresc tcut pe cerul cruia atrna planeta-mam.

    Observatorul Mercur, cel mai apropiat de Soare, se gsea la polul nordic al lui Mercur, acolo

    unde terminatorul de-abia se deplasa, iar Soarele rmnea fix pe orizont i putea fi studiat n cel mai mic detaliu.

    Observatorul Ceres, cel mai nou i mai modern, investiga spaiul de la Jupiter pn la galaxiile foarte ndeprtate.

    Linie de demarcaie ntre zona luminat de Soare i zona aflat n umbr a unei planete

  • Desigur, existau i dezavantaje. Deoarece cltoriile interplanetare continuau s fie dificile, prea puini oameni plecau, iar viaa ct de ct normal era practic imposibil. Totui, generaia lor fusese una norocoas. Urmtorii savani aveau s gseasc ogoarele cunoaterii bine nsmnate i, pn la inventarea unei propulsii interstelare, nu avea s se mai deschid un alt orizont la fel de vast ca acesta.

    Cei patru Talliaferro, Ryger, Kaunas i Villiers urmau s se afle n poziia unui Galilei care, deinnd prima lunet adevrat, n-o putea ainti asupra unui punct oarecare de pe cer fr s nu fac o descoperire important.

    Apoi, ns, Romero Villiers se mbolnvise i i se depistase un puseu reumatic. A cui fusese vina? Rmsese cu un cord afectat, care ddea rateuri.

    El fusese cel mai sclipitor dintre cei patru, cel mai plin de sperane i cel mai ncrncenat... dar nu putuse nici mcar termina doctoratul.

    Mai ru nc, nu putea prsi niciodat Pmntul; acceleraia produs de decolarea unei nave l-ar fi omort.

    Talliaferro se ndreptase spre Lun, Ryger spre Ceres, Kaunas spre Mercur. Numai Villiers rmsese locului, prizonier pe via al Pmntului.

    Ei ncercaser s-i exprime compasiunea, dar Villiers i respinsese aproape cu ur. i mprocase cu vorbe grele i njurturi. Cnd Ryger i pierduse cumptul i ridicase pumnii, Villiers srise asupra lui, rcnind, i-i sprsese nasul.

    Evident, Ryger nu uitase episodul acela, deoarece i mngia nasul cu vrful unui deget. Fruntea lui Kaunas prea complet acoperit de cutele concentrrii. tii c este la conferin, nu? Are o camer tot n hotelul sta la 405. Eu unul n-o s m duc s-l vd, mormi Ryger. Vine el. A spus c dorete s ne vad. M-am gndit... A zis c la ora nou. Ar trebui s-apar

    dintr-o clip n alta. n cazul acesta, se ridic Ryger, dac nu v suprai, eu m retrag. Stai puin, l opri Talliaferro. De ce te-ar deranja s-l vezi? Pentru c-i zadarnic. Tipu-i nebun. Chiar dac ai avea dreptate... Hai s dm crile pe fa. i-e team de el? Team! se strmb Ryger dispreuitor. Eti agitat. Ce motive ai s fii agitat? Nu sunt agitat! Ba eti. Cu toii simim o anume vinovie pentru soarta lui, dei n-avem nici un motiv.

    Nimic din cele ntmplate n-au fost din vina noastr. Era ns o autojustificare i el o tia prea bine. i cnd, n clipa aceea, soneria bzi ncetior, toi trei tresrir i se ntoarser ca s

    priveasc stingheri ctre bariera ce se ridica ntre ei i Villiers. *** Ua se deschise i Romero Villiers ptrunse n camer. Ceilali se scular rigizi, pentru a-l

    saluta, apoi rmaser n picioare, stnjenii, fr ca vreunui dintre ei s-i fi ntins mna. Villiers i privea cu un zmbet sardonic. "El s-a schimbat", se gndi Talliaferro. Era adevrat. Brbatul se micorase parc n toate privinele. Grbovirea umerilor l fcea s

    par chiar i mai scund. Pielea capului lucea prin prul rrit, iar dosul minilor i era brzdat de vene albastre proeminente. Prea bolnav. Aparent, nu exista nimic care s-l lege de amintirile din trecut, cu excepia ticului su de a-i duce palma pavz deasupra ochilor, cnd privea concentrat, i a baritonului egal, controlat, al glasului.

    Prietenii mei! exclam Villiers. Amicii mei, cltori prin spaiu! Nu ne-am vzut de atta timp! Salut, Villiers, rosti Talliaferro. Te simi bine? l privi cercettor Villiers. Destul de bine. i voi doi? Kaunas reui s surd vag i mormi ceva neinteligibil. Ryger se rsti: Bine, Villiers! Care-i treaba? Ryger, tipul mereu furios, chicoti Villiers. Cum merg treburile pe Ceres? Mergeau bine cnd am plecat eu. Cum merg treburile pe Pmnt? Poi vedea i singur, replic Villiers, ns tonul lui fusese unul ncordat. Sper c motivul

    pentru care voi trei ai venit la conferin este s auzii comunicarea mea de poimine. Comunicarea ta? Ce comunicare? ntreb Talliaferro. V-am scris despre asta... Metoda mea privind transferul masic. Ryger surse n colul gurii. Da, ne-ai scris, dar n-ai pomenit nimic despre o comunicare i nici nu-mi amintesc s te fi

    vzut n program. Numele tu mi-ar fi atras imediat atenia. Aa este. N-am fost trecut n program. De altfel, n-am naintat nici un material scris pentru

    comunicare. Villiers se nroise la fa i Talliaferro interveni linititor: Ia-o ncetior! Nu ari prea bine. Cellalt se rsuci spre el, cu buzele deprtate ntr-un rictus. Mulumesc foarte mult, dar inima-mi rezist. Ascult, Villiers, rosti Kaunas, dac nu eti n program i nici n-ai un material...

  • Ascultai voi! Am ateptat zece ani. Voi avei slujbe n spaiu, iar eu trebuie s fiu profesor pe Pmnt, dei sunt mai bun dect oricare dintre voi sau dect toi laolalt.

    Sigur c da..., ncepu Talliaferro. i n-am nevoie nici de condescendena voastr. Mandel a fost martor. Cred c-ai auzit de

    Mandel. Ei bine, el este preedintele seciunii Astronautic a conferinei i i-am demonstrat transferul masic. Era un prototip rudimentar i s-a ars dup o singur utilizare, dar... M ascultai?

    Te ascultm, rspunse rece Ryger, dac asta te bucur. O s m lase s-mi susin prezentarea, s fii siguri de asta. Nu va exista absolut nici o

    pregtire prealabil, nici un anun. Va fi ca explozia unei bombe pentru toi. Cnd o s le prezint relaiile fundamentale implicate, conferina va sri n aer! Toi vor fugi n laboratoare, ca s-mi verifice spusele i s ncerce construirea de aparate. i vor descoperi c-am avut dreptate! Un oarece viu a disprut dintr-un col al laboratorului meu i a reaprut n colul opus. Mandel a fost martor.

    i privi sfidtor, mutndu-i privirea de la unul la altul. Nu m credei, aa-i? Dac vrei s pstrezi surpriza, rosti Ryger, de ce ne spui nou? Voi suntei altceva. Suntei prietenii mei, colegii mei. Voi ai plecat n spaiu i m-ai

    abandonat aici. N-a fost alegerea noastr, obiect Kaunas cu glas ascuit. Villiers i ignor intervenia. De aceea, continu el, vreau s tii acum. Ceea ce a funcionat pentru un oarece va

    funciona i pentru un om. Ceea ce a deplasat materia organic trei metri ntr-un laborator, o va deplasa i un milion de kilometri n spaiu. Voi fi pe Lun i pe Mercur i pe Ceres, i oriunde doresc s ajung. Voi fi egalul fiecruia dintre voi i mai mult dect att. Aa, prednd la coal i gndind, voi face pentru astronomie mai mult dect voi toi, cu observatoarele, telescoapele, aparatura i navele voastre.

    Ei bine, zise Talliaferro, sunt ncntat! n felul sta, vei cpta mai mult putere. Pot vedea i eu relaiile fizico-matematice?

    Ah, nu! Minile lui Villiers se strnser n faa pieptului, de parc ar fi inut nite foi inexistente i le-ar fi ascuns de ochi indiscrei. Ateapt ca toi ceilali. Exist un singur exemplar al lucrrii i nu-l va vedea nimeni pn nu voi fi pregtit. Nici chiar Mandel!

    Un singur exemplar! exclam Talliaferro. Dac-l pierzi... N-o s-l pierd. Oricum, am totul n cap. Dac... Talliaferro fu ct pe aici s ncheie propoziia cu "mori", dar se opri la timp. Dup o pauz

    aproape imperceptibil, continu: ... ai ct de ct minte, cel puin scaneaz-l. Pentru orice eventualitate. Nu! i-o retez Villiers. M vei auzi poimine. Vei vedea cum orizontul omenirii se extinde

    brusc, aa cum nu s-a mai petrecut niciodat pn acum. i privi din nou, cu atenie, pe rnd. Zece ani, spuse el. La revedere! *** Este nebun! explod Ryger, privind ua de parc Villiers s-ar mai fi aflat nc acolo. Crezi? fcu gnditor Talliaferro. Mda, dintr-un punct de vedere, cred c este. Ne urte din

    motive iraionale. i nici mcar s nu-i scaneze lucrarea, ca simpl precauie... n timp ce vorbea, i pipi propriul su scaner. Era un cilindru cu aspect banal, de o culoare

    neutr, ceva mai gros i mai scurt dect un creion obinuit. n ultimii ani, devenise emblema oamenilor de tiin, n aceeai msur n care stetoscopul simboliza medicii, iar microcalculatorul pe economiti. Scanerul se purta n buzunarul hainei, prins de mnec, pus dup ureche sau atrnat de un nur.

    Uneori, n momentele sale mai filosofice, Talliaferro se ntreba cum fusese pe vremea cnd cercettorii trebuiau s-i ia notie amnunite, compilnd literatura de specialitate, sau s ndosarieze copii integrale ale unor articole. Ce metod greoaie!

    Acum ajungea s scanezi orice lucrare tiprit sau scris de mn, pentru a deine un micronegativ. Talliaferro nregistrase deja toate rezumatele incluse n broura-program a conferinei. Bnuia cu destul certitudine c i ceilali doi procedaser la fel.

    n asemenea circumstane, urm el, refuzul de a scana este o nebunie. Pe spaiu! izbucni Ryger. Nu exist nici o comunicare i nici o descoperire. Este n stare de

    orice minciun numai ca s ne fac n ciud. i atunci, ce va face poimine? ntreb Kaunas. De unde s tiu? Este un nebun! Talliaferro continua s se joace cu scanerul, ntrebndu-se ntr-o doar dac n-ar fi trebuit s

    scoat i s developeze o parte din microfilmele ce se aflau stocate n instrument. Decise s n-o fac deocamdat.

    Nu-l subestimai pe Villiers, rosti el. Este o capacitate. Poate c-a fost, acum zece ani, pufni Ryger. Acum e-un cnit. Eu v propun s-l dm uitrii. ncepu s vorbeasc repede i tare, ncercnd parc s-l alunge pe Villiers i tot ceea ce-l privea

    pe fostul lor coleg prin simpla for a discutrii altor probleme. Vorbi despre Ceres i despre munca lui acolo: cartarea Cii Lactee cu noile radiotelescoape capabile s disting rezoluiile stelelor individuale.

  • Kaunas ascult i ncuviin din cap, apoi veni cu informaii privind emisiunile radio ale petelor solare i propria sa lucrare, aflat pe punctul de a fi publicat, despre asocierea dintre furtunile protonice i giganticele flame de hidrogen de pe suprafaa Soarelui.

    Talliaferro interveni prea puin. Prin comparaie cu ceilali doi, munca pe Lun era lipsit de spectaculozitate. Ultimele informaii despre prevederile meteo pe termen lung prin observaiile directe asupra atmosferei terestre nu se comparau cu radiotelescoapele i furtunile protonice.

    n plus, gndurile sale nu se puteau ndeprta de Villiers. Villiers era o capacitate. Toi o tiau. Pn i Ryger, n ciuda mniei sale, trebuia s simt c dac transferul masic ar fi fost ct de ct posibil, atunci Villiers era descoperitorul logic.

    Discuia despre activitatea lor deveni n cele din urm admiterea stnjenit a faptului c nici unul nu fcuse mare lucru. Talliaferro le urmrise lucrrile publicate i o tia prea bine. Propriile sale comunicri fuseser minore. Ceilali nu iscliser nimic prea important.

    Trebuia s-o recunoasc: nici unul nu zguduise spaiul. Visele mree din zilele facultii nu se mpliniser; erau simpli lucrtori competeni, dar rutinieri. Att! Din nefericire, doar att. O tiau.

    Villiers ar fi ajuns mai departe. Ei tiau i asta. Tocmai tiina aceea, alturi de vinovie, i meninea nvrjbii.

    Talliaferro se simea tulburat de faptul c, n ciuda celor petrecute, Villiers avea s ajung mai mult dect era acum. Probabil c i ceilali gndeau la fel, iar mediocritatea putea deveni repede insuportabil. Comunicarea privind transferul masic va revoluiona tehnologia, iar Villiers va ajunge n cele din urm savantul faimos, aa cum i fusese hrzit dintotdeauna, n vreme ce fotii si colegi, cu toate avantajele de care beneficiaser, vor fi dai uitrii. Rolul lor se va limita la aplauzele din mijlocul mulimii.

    Simindu-i propria invidie i umilin, Talliaferro se simi ruinat, totui nu putea ndeprta acele sentimente.

    Conversaia se stinse treptat, iar Kaunas i drese glasul i rosti, ferindu-i privirea: Auzii, ce-ar fi s trecem pe la Villiers? Tonul vocii sale era fals un efort cu totul neconvingtor de a prea indiferent. N-are rost s rmnem suprai, adug el, aa... degeaba... "Vrea s se asigure n privina transferului masic", gndi Talliaferro. "Sper c-i doar comarul unui nebun i c astfel va putea dormi linitit la noapte." El nsui era curios, aa c nu obiect, ba chiar i Ryger ridic scurt din umeri i mormi: Chiar aa, de ce s nu trecem? Era cu puin nainte de ora douzeci i trei. ***

    Pe Talliaferro l detept bzitul insistent al soneriei. Se ridic ntr-un cot n bezn, simindu-

    se de-a dreptul iritat. Luminia blnd a plafonierei arta c nu era nici mcar ora patru dimineaa. Cine-i? strig el. Bzitul continu n rafale scurte, insistente. Mrind, Talliaferro i puse halatul pe umeri. Deschise ua i clipi naintea luminii puternice

    de pe coridor. l recunoscu pe brbatul care sttea n faa lui; l vzuse de suficiente ori n tridimensionale.

    Cu toate acestea, brbatul vorbi imediat, prezentndu-se n oapt: M numesc Hubert Mandel. Da, domnule, ncuviin Talliaferro. Mandel era unul dintre numele proeminente ale astronomiei, iar cel care-l purta era suficient

    de faimos ca s dein o important poziie de conducere n Biroul Astronomic Mondial i ndeajuns de activ ca s fie preedintele seciunii Astronautic din cadrul conferinei.

    Brusc, Talliaferro i aminti c Villiers afirmase c-i demonstrase transferul masic tocmai lui Mandel. Cumva, gndul la Villiers i domoli iritarea.

    Dumneavoastr suntei dr. Edward Talliaferro? ntreb Mandel. Da, domnule. V-a ruga s v mbrcai i s venii cu mine. Este vorba despre ceva foarte important,

    referitor la o cunotin comun. Dr. Villiers? Mandel clipi din ochi, scurt. Genele i sprncenele i erau att de blonde nct ochii preau

    cumva lipsii de ele. Avea prul mtsos i prea n jur de cincizeci de ani. De ce v-ai gndit tocmai la Villiers? Asear a amintit despre dumneavoastr. Nu tiu s avem alt cunotin comun. Mandel ncuviin din cap, atept ca Talliaferro s se mbrace i s se ncale, apoi se ntoarse,

    conducndu-l. Ryger i Kaunas ateptau ntr-o camer de la etajul de deasupra. Kaunas avea ochii injectai i o privire nelinitit. Ryger fuma nervos.

    Suntem cu toii aici, observ Talliaferro. Alt reuniune. Nimeni nu-i bg n seam remarca. Se aez i cei trei schimbar priviri. Ryger nl din umeri. Mandel ncepu s se plimbe prin camer, cu minile afundate n buzunare. V cer scuze pentru deranj, domnilor, ncepu el, i v mulumesc pentru cooperare. A dori

    s putem coopera i n continuare. Prietenul nostru comun, Romero Villiers, a murit. Acum o or, corpul i-a fost scos din hotel. Verdictul medicului a fost infarct.

    O tcere stupefiat se ls peste odaie. igara lui Ryger tremur la jumtatea drumului spre buze, apoi cobor lent, fr s fi ajuns la destinaie.

    Amrtul, murmur Talliaferro.

  • Oribil, opti Kaunas rguit. Era... Glasul i ced. Ryger i reveni primul. Ei bine, avea ntr-adevr probleme cardiace. Nu se poate face nimic. Se mai poate face ceva, l corect Mandel ncetior. Recuperarea. Ce-nseamn asta? ntreb Ryger. Cnd l-ai vzut dumneavoastr pentru ultima dat? Asear, rspunse Talliaferro. Trebuia s fie prima noastr reuniune dup zece ani. Din

    pcate, trebuie s recunosc c n-a fost o ntlnire plcut. Villiers a considerat c avea motive s fie furios pe noi i s-a manifestat ca atare.

    Asta pe la ce or s-a ntmplat? Pe la ora nou seara prima dat. "Prima dat"? Ceva mai trziu, ne-am revzut. Kaunas prea tulburat. Plecase furios. Nu puteam lsa lucrurile aa. Trebuia s-ncercm... Cndva, fuseserm cu

    toii amici. De aceea, ne-am dus la el i... Ai fost toi n camera lui? Da, ncuviin Kaunas surprins de ntrebare. Pe la ce or? Cred c era n jur de unsprezece seara. Privi spre ceilali i Talliaferro aprob din cap. Ct timp ai stat acolo? Dou minute, rspunse Ryger. Ne-a dat afar, de parc veniserm s-i furm comunicarea. Se opri, parc ateptnd ca Mandel s-l ntrebe despre ce comunicare era vorba, dar cellalt nu

    spuse un cuvnt, aa nct urm: Cred c-o inea sub pern. Cel puin, el era ntins pe pern, cnd a zbierat la noi s plecm. Poate c deja se simea ru, opti Kaunas vinovat. Nu la ora aceea, rosti scurt Mandel. Prin urmare, amprentele dumneavoastr exist n

    camer. Probabil, ncuviin Talliaferro. (ncepuse s-i piard din respectul iniial fa de Mandel i

    simea c-i revine iritarea. Era totui ora patru dimineaa!) De fapt, despre ce-i vorba? ntreb el. Ei bine, domnilor, spuse Mandel, decesul lui Villiers nu este att de simplu. Lucrarea lui, din

    cte tiu unicul exemplar, a fost introdus n scrumiera electric a camerei i din ea n-au mai rmas dect cteva bucele. Eu n-am vzut-o i nici n-am citit-o, dar cunosc destule date referitoare la subiect ca s fiu gata s depun mrturie n faa oricrui tribunal c bucelele acelea nearse fceau parte din comunicarea pe care inteniona s-o susin la conferin. Avei ndoieli, dr. Ryger?

    Ryger surse acru. M ndoiesc c ar fi susinut-o cu adevrat. Dac dorii prerea mea, domnule, era nebun.

    Vreme de zece ani, el a rmas prizonierul Pmntului i a visat c singura lui cale de evadare de pe planet ar fi transferul masic. Probabil c doar visul acesta l-a inut n via. A aranjat pn i un soi de demonstraie, fr ndoial frauduloas. Nu afirm c ar fi fost o fraud deliberat. Probabil c, n nebunia lui, era sincer. ntlnirea de asear a constituit apogeul. A venit la noi ne ura pentru c am prsit Pmntul i ne-a umilit. Pentru asta trise ultimii zece ani. Poate c scepticismul nostru a fost ocul care l-a readus la realitate. tia c, de fapt, nu putea susine comunicarea- nu avea ce s comunice. De aceea, a ars-o i inima i-a cedat. Pcat...

    Mandel l ascult pe astronomul de pe Ceres cu o expresie de dezaprobare evident. Foarte ingenios, dr. Ryger, coment el, dar cu totul eronat. Demonstraiile frauduloase nu

    m pot pcli cu atta uurin pe ct putei crede. Acum ns, conform datelor pe care am reuit s le examinez destul de superficial, dumneavoastr trei i-ai fost colegi de facultate. Corect?

    Ei ncuviinar din capete. La conferin mai particip i ali colegi de-ai dumneavoastr din perioada respectiv? Nu, rspunse Kaunas. n anul acela, doar noi patru am fost admii la doctorat. Am neles. n cazul acesta, unul dintre dumneavoastr l-a mai vizitat o dat pe Villiers, n

    camera sa, la miezul nopii. Se lsar cteva clipe de tcere, dup care Ryger vorbi sec: n nici un caz, n-am fost eu acela. Cu ochii larg deschii, Kaunas scutur energic din cap. Ce insinuai? ntreb Talliaferro. Unul dintre dumneavoastr a venit n camera lui la miezul nopii i a insistat s vad

    lucrarea. Nu cunosc motivul. S-ar prea c a existat intenia deliberat de a-i provoca un infarct. Cnd Villiers s-a prbuit, criminalul dac-l pot numi aa era pregtit. A luat lucrarea, care probabil se afla ntr-adevr sub pern, i a scanat-o. Dup aceea, a introdus-o n scrumiera electric, dar, fiind grbit, n-a ateptat s-o vad complet distrus.

    De unde tii toate astea? interveni Ryger. Ai fost martor? Aproape. Villiers s-a prbuit, ns n-a murit imediat. Dup plecarea criminalului, a izbutit

    s-mi telefoneze. A bolborosit cteva fraze suficient ca s descrie cele petrecute. Din nefericire, eu nu m gseam n camer, ci la conferin, aa c mesajul a fost nregistrat de robotul telefonic. Cnd m-am ntors i am ascultat caseta, l-am sunat imediat, dar murise.

    Perfect, continu Ryger, i n-a spus cine a fcut-o? Nu. Sau dac a spus, este neinteligibil. Un singur cuvnt a fost foarte clar: "coleg". Talliaferro i scoase scanerul din buzunarul interior al hainei i-l ntinse spre Mandel.

  • Dac dorii, rosti el ncet, putei developa microfilmul dinuntru. Nu vei gsi lucrarea lui Villiers.

    Imediat, Kaunas l imit, iar Ryger, strmbndu-se, proced la fel. Mandel lu cele trei scanere i coment sec:

    Probabil c asasinul a schimbat deja microfilmul. Totui... Talliaferro nl sprncenele. M putei percheziiona pe mine i camera mea. Stai aa, vorbi Ryger cu acelai rictus ntiprit pe chip, stai puin! Suntei cumva de la

    poliie? Dorii s chem poliia? l fix cu privirea Mandel. Dorii un scandal i acuzaie de crim?

    Dorii ca aceast conferin s fie mnjit i mass-media din ntregul sistem solar s-i bat joc de astronomie i de astronomi? Este foarte posibil ca decesul lui Villiers s fi fost un accident. Este bine tiut c avea probleme cardiace. Poate c acela dintre dumneavoastr care a fost n camer a acionat dintr-un impuls de moment. Nu este necesar s fi fost o crim cu premeditare. Dac persoana respectiv va napoia negativul, putem evita o sumedenie de necazuri.

    Chiar i pentru... criminal? ntreb Talliaferro. Mandel ridic din umeri. n nici un caz nu-i pot promite imunitate. Indiferent ns care vor fi necazurile, nu-l va

    atepta dizgraia public i nchisoarea, aa cum este de ateptat dac se anun poliia. Tcere. Este unul dintre dumneavoastr, adug Mandel. Tcere. Cred c pot deduce raionamentul vinovatului, continu Mandel. Lucrarea va fi distrus.

    Doar noi patru tim despre transferul masic i doar eu am asistat la demonstraie. n plus, dumneavoastr tii numai din cuvintele lui, poate afirmaiile unui nebun, c eu am asistat la ea. Cu Villiers decedat i lucrarea disprut, ar fi lesne de crezut teoria doctorului Ryger potrivit creia transferul masic n-a existat niciodat. Peste un an sau doi, criminalul, care deine datele transferului masic, le-ar putea dezvlui treptat, ar putea iniia experimente, ar publica articole atent formulate, sfrind n calitate de descoperitor al metodei, cu tot ceea ce implic aceasta ca bani i faim. Nici chiar propriii si foti colegi n-ar suspecta nimic. n cel mai ru caz, ei ar crede c afacerea Villiers l-a inspirat s nceap cercetri pe cont propriu n domeniul respectiv. Att i nimic mai mult.

    Mandel i plimb ochii de la unul la altul, fixndu-i cu atenie. Acum, ns, raionamentul cu pricina a fost invalidat. Cel care va aprea cu un transfer

    masic se va autodemasca. Eu am asistat la demonstraie i tiu c teoria se poate transpune n practic. Mai tiu c unul dintre dumneavoastr deine copia lucrrii lui Villiers. Ca atare, informaiile cuprinse n ea v sunt inutile. Renunai!

    Tcere. Mandel pomi spre u. n prag, se opri i se ntoarse: V-a fi recunosctor dac ai rmne aici pn voi reveni. Nu voi lipsi mult. Sper c, pn

    atunci, criminalul i va analiza situaia. Dac se teme c mrturisirea l va costa slujba, s nu uite c ancheta poliiei l poate costa libertatea plus Proba Psihic.

    Cntri n palm cele trei scanere, prnd abtut i obosit. M duc s developez microfilmele. Kaunas ncerc s zmbeasc. i dac n absena dumneavoastr fugim? Numai unul dintre dumneavoastr are motive s-o fac, replic Mandel. Cred c m pot bizui

    pe cei doi nevinovai s-l stpneasc pe al treilea, fie numai i pentru autoaprare. Iei din ncpere. ***

    Era ora cinci dimineaa. Ryger i consult indignat ceasul. La naiba! Vreau s dorm. Ne putem odihni aici, rosti Talliaferro. Intenioneaz cineva s fac o mrturisire? Kaunas i feri privirea, iar Ryger ridic buza superioar ntr-un rnjet. Nici nu m ateptam. Talliaferro nchise ochii, i ls ceafa masiv pe sptarul scaunului

    i vorbi cu glas obosit: Pe Lun, este sezon mort acum. Noaptea dureaz dou sptmni, i atunci avem treab pn peste cap. Dup aceea, urmeaz dou sptmni de Soare i nu facem dect calcule, corelri i edine de analiz. Aia-i perioada grea, o detest. Dac-ar fi mai multe femei, dac-a putea aranja ceva permanent...

    n oapt, Kaunas le povesti c, deocamdat, era imposibil s prind ntregul Soare deasupra orizontului i n raza vizual a telescopului de pe Mercur. Dac s-ar fi instalat ali trei kilometri de ine pentru Observator, ca s fie tractat este drept c ar fi necesitat un consum uria de energie, dar beneficiau de destul din partea Soarelui , chestiunea ar fi fost rezolvat. Cu siguran!

    Pn i Ryger accept s vorbeasc despre Ceres, dup ce ascult murmurele celorlali. Acolo, problema se datora perioadei de rotaie de dou ore, care fcea ca viteza unghiular a stelelor s fie de dousprezece ori mai mare dect pe cerul Pmntului. O reea alctuit din trei telescoape clasice, trei radiotelescoape i cte trei din toate celelalte echipamente acoperea bolta cereasc.

    Nu putei folosi unul dintre poli? ntreb Kaunas. Te gndeti tot la Mercur i la Soare, replic Ryger. Cerul se deplaseaz chiar i la poli, iar

    acolo jumtate din bolt ar fi venic ascuns. Dac Ceres ar fi ndreptat permanent cu aceeai fa

  • spre Soare, ca Mercur, am avea un cer de noapte permanent, cu stelele rotindu-se lent la trei ani o dat.

    Afar ncepuse s se crape de ziu. Talliaferro aipise pe jumtate, totui se strduia s fie ct de ct vigilent. Nu inteniona s

    adoarm butean i s-i lase pe ceilali treji. Fiecare dintre ei, se gndi, se ntreba "Cine? Cine?" mai puin vinovatul, desigur.

    *** Talliaferro deschise brusc ochii, cnd Mandel i fcu apariia. Dincolo de geam, cerul se zrea

    albastru. Talliaferro era fericit c fereastra rmnea nchis. Desigur, hotelul deinea instalaie de climatizare, totui ferestrele puteau fi deschise n anotimpurile clduroase de ctre pmntenii care se amgeau cu iluzia aerului curat. Obsedat de vidul selenar, Talliaferro se nfior la ideea respectiv.

    Vreunul dintre dumneavoastr are ceva de spus? ntreb Mandel. l privir inexpresiv. Ryger cltin din cap. Am developat filmele din scanerele dumneavoastr, continu Mandel, aruncnd scanerele i

    microfilmele pe pat. Nimic! M tem c vei avea nite probleme n colaionarea imaginilor i-mi cer scuze pentru asta. n felul acesta, revenim la problema microfilmului lips.

    Dac se poate vorbi despre aa ceva, csc deliberat Ryger. Domnilor, spuse Mandel, v propun s coborm n camera lui Villiers. Kaunas pru surprins. De ce? Ce-i sta, fcu Talliaferro, un truc psihologic? l aducei pe criminal la scena crimei, creznd

    c remucrile i vor smulge mrturisirea? Motivul mult mai puin melodramatic, explic Mandel, este c a dori ca aceia doi dintre

    dumneavoastr care sunt nevinovai s m ajute s gsesc filmul cu scanarea lucrrii lui Villiers. Credei c este acolo? se mir Ryger. Posibil. Este un nceput. Dup aceea, putem percheziiona camerele dumneavoastr.

    Seciunea Astronautic i ncepe lucrrile de abia mine la ora zece. Avem timp berechet. i dac nu obinei nici un rezultat? S-ar putea s apelez la poliie. Intrar ncetior n camera lui Villiers. Ryger era rou la fa, iar Kaunas palid. Talliaferro

    cuta s-i pstreze calmul. Cu o sear n urm, vzuser odaia n lumina artificial, cu un Villiers iritat i rvit,

    strngndu-i perna n brae, fulgerndu-i din priviri i poruncindu-le s plece. Acum, ea prea ptruns de izul inodor al morii.

    Mandel acion polarizatorul ferestrei pentru a lsa lumina s ptrund, dar l deschise prea mult i soarele dimineii apru n toat splendoarea sa.

    Kaunas ridic braele pentru a-i proteja ochii i rcni: Soarele! Toi ceilali ncremenir. Chipul lui Kaunas prea terorizat, ca i cum ar fi fost orbit de razele astrului, aa cum se vedea

    el pe Mercur. Talliaferro i aminti de propriile sale reacii naintea cerului liber i scrni din dini. Toi erau

    afectai psihologic de cei zece ani petrecui departe de Pmnt. Kaunas alerg spre fereastr, bjbind n cutarea polarizatorului, apoi icni sonor. Ce s-a-ntmplat? veni Mandel lng el i ceilali doi li se alturar. Oraul se ntindea dedesubt i spre orizont; cldirile de piatr i crmid scldate de lumina

    dimineii i proiectau umbrele spre ei. Talliaferro le arunc o cuttur furi i tulburat. Cu pieptul aparent contractat dincolo de punctul n care putea rcni, Kaunas privea ceva aflat

    mult mai aproape. Pe pervazul exterior al ferestrei, cu un col fixat ntr-o neateptat fisur a betonului, se afla o bucic de pelicul lptoas, din care se reflectau razele de soare.

    Cu un strigt furios i incoerent, Mandel ridic geamul i smulse filmul de pe pervaz. l strnse n pumn i privi n jur, cu ochi injectai de oboseal i mnie.

    Rmnei aici! mri el. Nu era nimic de adugat. Dup plecarea lui, cei trei se aezar i se uitar prostete unul la

    altul. Mandel reveni dup douzeci de minute. Cu glas calm, pe un ton ce transmitea cumva impresia

    c era linitit doar pentru c depise cu mult furia dement, rosti: Colul care a rmas n fisura betonului n-a fost supraexpus. Am putut descifra cteva

    cuvinte. Este lucrarea lui Villiers. Restul a fost distrus i nu mai poate fi salvat nimic. S-a dus... i acum? ntreb Talliaferro. Mandel ridic obosit din umeri. n clipa de fa, nu-mi mai pas de nimic. Transferul masic a disprut pn va fi redescoperit

    de cineva la fel de sclipitor ca Villiers. O s ncerc i eu, dar nu-mi fac iluzii n privina propriilor mele capaciti. Dac lucrarea nu mai exist, bnuiesc c nu mai conteaz care dintre dumneavoastr este vinovatul. Oricum, e zadarnic.

    ntregul lui corp prea s se fi nmuiat i prvlit n disperare. Glasul lui Talliaferro cpt ns accente dure. Stai puin! n ochii dumneavoastr, oricare dintre noi poate fi vinovatul. Eu, de pild.

    Suntei o persoan important n domeniu i nu vei spune niciodat o vorb bun despre mine. Se

  • va putea nate ideea c sunt incompetent, sau chiar mai ru. Nu intenionez s-mi distrug cariera din cauza prezumiei de vinovie. Chestiunea trebuie rezolvat.

    Nu sunt detectiv, opti Mandel epuizat. Atunci, chemai poliia, fir-ar s fie! Stai aa, Tal, interveni Ryger. Vrei s zici c eu a fi vinovatul? Am spus doar c eu sunt nevinovat. Kaunas rosti cu glas piigiat de team: Asta nseamn Proba Psihic pentru toi! Ne putem alege cu leziuni... Mandel ridic ambele brae, cernd linite. Domnilor! Domnilor, v rog! nainte de a chema poliia, mai putem face ceva. Avei dreptate,

    dr. Talliaferro, n-ar fi corect pentru nevinovai s clasm cazul n punctul acesta. Cei trei se rsucir spre el cu diverse expresii de ostilitate ntiprite pe chipuri. Ce sugerai? se interes Ryger. Am un amic pe nume Wendell Urth. Poate c ai auzit de el sau poate c nu. A putea

    aranja s ne ntlnim desear. i ce dac? pufni Talliaferro. Cu ce ne poate fi de folos? Este un individ bizar, rspunse Mandel ovind, foarte bizar. i, n felul lui, sclipitor. A mai

    ajutat poliia n cteva cazuri i poate c ne d o mn de ajutor i acum. Partea a II-a

    Lui Talliaferro i era imposibil s nu priveasc uluit odaia i pe ocupantul ei. Preau s existe

    n afara lumii i s nu fac parte din vreun univers recognoscibil. Zgomotele Pmntului lipseau n acest cuib bine izolat fonic i fr ferestre. Lumina i aerul Pmntului fuseser nlocuite de lumina artificial i de aerul condiionat.

    Era o ncpere mare i ticsit. i croiser drum peste podeaua acoperit de felurite obiecte, pn la canapeaua de pe care videocrile fuseser strnse fr menajamente i ngrmdite ntr-un teanc, pe jos.

    Proprietarul camerei avea chip rotund i masiv i un corp bondoc i rotund. Se deplasa rapid pe picioruele scurte, zvcnind din cap n timp ce vorbea, astfel nct ochelarii cu lentile groase tresreau, ameninnd permanent s cad de pe proeminena minuscul care-i slujea drept nas. Ochii bulbucai i cu pleoape crnoase sclipeau cu o voioie mioap spre cei patru vizitatori, cnd se aez pe scaunul dinapoia biroului luminat direct de singurul bec puternic din odaie.

    M bucur c ai venit, domnilor. V rog s scuzai aspectul apartamentului meu. i flutur degetele grsue ntr-un gest larg, cuprinztor. Am nceput catalogarea numeroaselor artefacte extraterestre pe care le-am acumulat. Este o munc impresionant. De pild...

    Sri de la locul su i se ngrop pe jumtate ntr-un maldr de lng birou, din care reapru cu un obiect fumuriu, semitransparent i aproximativ cilindric.

    Acesta, spuse el, provine de pe Callistan i poate fi relicva unei civilizaii de entiti inteligente nonumane. Deocamdat, nu-i clar. S-au descoperit doar o duzin i acesta este cel mai perfect pe care-l cunosc.

    l azvrli n lateral i Talliaferro tresri. Brbatul grsu privi n direcia lui i spuse: E incasabil. Se aez din nou, i ncruci degetele dolofane peste abdomen, lsndu-le s

    se ridice i s coboare ncetior, o dat cu respiraia sa. Cu ce v pot ajuta? ntreb el. Mandel fcu prezentrile i Talliaferro czu pe gnduri. Auzise de un anume Wendell Urth, care

    recent publicase o lucrare intitulat Procese evoluioniste comparate pe planetele tip ap-oxigen, dar n nici un caz nu putea fi vorba despre individul din faa lor.

    Dr. Urth, ntreb el, suntei cumva autorul Proceselor evoluioniste comparate? Un surs fericit se li pe chipul lui Urth. Ai citit-o? Nu, dar... Expresia lui Urth deveni brusc sever. Atunci, ar trebui s-o citii. Imediat. Poftii, am un exemplar... Sri din nou de pe scaun i Mandel strig: Ateapt, Urth, avem alte probleme mai nti! Este vorba despre ceva cu adevrat serios. Practic, l mpinse pe cellalt n scaun i ncepu s vorbeasc iute, parc pentru a mpiedica

    alte divagaii. Relat ntreaga poveste cu un minim remarcabil de cuvinte. Pe msur ce asculta, Urth se mbujora la fa. i mpinse ochelarii mai sus pe nas. Transfer masic! exclam el. Am vzut cu ochii mei, ncuviin Mandel. i nu mi-ai suflat o vorb! Am jurat s pstrez secretul. Individul era... ciudat. Am explicat asta. Urth lovi cu pumnul n mas. Cum ai putut ngdui ca o asemenea descoperire s rmn proprietatea unui excentric?

    Dac era nevoie, cunotinele trebuiau extrase din el cu Proba Psihic! L-ar fi ucis! protest Mandel. ns Urth nu-l asculta, ci se legna nainte i napoi, cu palmele apsate puternic peste obraji. Transfer masic! Singura modalitate prin care ar trebui s cltoreasc o persoan decent,

    civilizat. Singura! Singura modalitate acceptabil. Dac a fi tiut! Dac a fi putut s fiu aco lo! Dar hotelul este la aproape cincizeci de kilometri...

    Ryger, care pn atunci ascultase cu o expresie de nemulumire pe chip, interveni:

  • tiu c exist un traseu de metrou direct. N-ai fi fcut mai mult de zece minute. Urth se ncord i-l privi straniu pe brbat. Obrajii i se umflar. Sri n picioare i prsi grbit

    odaia. Ce dracu' a fost asta? fcu Ryger. La naiba, mormi Mandel. Am uitat s v avertizez. Despre ce anume? Dr. Urth nu cltorete cu absolut nici un mijloc de transport. Este o fobie. Se deplaseaz

    numai pedestru. Kaunas clipi de cteva ori, nedumerit. Totui, este un xenolog, nu? Un expert n formele de via de pe alte planete... Talliaferro se ridicase de la locul su i se apropiase de macheta galaxiei instalat pe un

    piedestal. Privea scnteierile sistemelor stelare. Pn atunci, nu mai vzuse o machet galactic att de mare, sau de detaliat.

    Da, ncuviin Mandel, este xenolog, dar n-a pus niciodat piciorul pe planetele n privina crora este expert, i nici n-o va face vreodat. n treizeci de ani, m ndoiesc c s-a ndeprtat cu mai mult de un kilometru de camera asta.

    Ryger izbucni n rs. Poate c vi se pare amuzant, se nroi Mandel, dar v-a fi recunosctor dac ai avea grij

    cum v exprimai fa de el. Peste cteva clipe, subiectul discuiei reapru n odaie. M scuzai, domnilor, opti el. Iar acum s abordm problema noastr. Poate c unul dintre

    dumneavoastr dorete s fac o mrturisire. Buzele lui Talliaferro se strmbar acru. Xenologul cel grsu i agorafob nu era deloc att de

    impresionant pentru a sili pe cineva s fac vreo mrturisire. Din fericire, nu va fi nevoie de talentele lui de detectiv, dac acestea existau cu adevrat.

    Dr. Urth, ntreb el, avei legturi cu poliia? O anumit ngmfare pru s acopere faa rocovan a xenologului. Nu am legturi oficiale, dr. Talliaferro, ns legturile mele neoficiale sunt excelente. n cazul acesta, v voi oferi unele informaii pe care le putei transmite poliiei. Urth i supse abdomenul i trase de poala cmii. Aceasta iei de sub curea i brbatul i

    lustrui atent ochelarii cu ea. Dup ce termin i repuse ochelarii n poziia instabil de pe nas, ntreb:

    Care anume? V voi spune cine a fost prezent alturi de Villiers n clipa morii sale i cine i-a scanat

    lucrarea. Ai soluionat misterul? M-am gndit la el toat ziua i, da, cred c l-am rezolvat. Talliaferro se simea ncntat de senzaia pe care o crea. Ei bine? Talliaferro inspir adnc. N-avea s fie deloc uor, dei repetase totul vreme de cteva ore. n mod evident, spuse el, vinovatul este dr. Hubert Mandel. *** Mandel se holb la Talliaferro cu o indignare sufocat. Doctore, ncepu el cu glas rsuntor, dac avei vreun temei pentru asemenea afirmaii

    ridico... Vocea de tenor a lui Urth se nl, ntrerupndu-l. Las-l s vorbeasc, Hubert, s-l auzim! Tu l-ai suspectat i nimic nu-l oprete s te poat

    suspecta la rndul su. Mandel amui furios. Fr a ngdui cel mai mic tremur al vocii, Talliaferro relu: Este mai mult dect o suspiciune, dr. Urth. Dovezile sunt evidente. Existau patru indivizi

    care tiau de transferul masic, dar numai unul dintre noi, dr. Mandel, asistase la o demonstraie. El tia c era o realitate. El tia c exista o lucrare teoretic asupra subiectului. Noi trei tiam doar c Villiers era mai mult sau mai puin nebun. Sigur c da, ne-am fi putut gndi c n vorbele lui exista i un dram de adevr. Cred c motivul pentru care l-am vizitat la ora unsprezece noaptea a fost tocmai de a verifica acest aspect, dei nici unul dintre noi n-a spus-o ca atare... ns el s-a comportat mai nebunete ca oricnd.

    Talliaferro i drese glasul i urm: Aadar, cunotinele temeinice i motivaia trec de partea doctorului Mandel. Gndii-v acum

    la altceva. Necunoscutul (pentru moment, s-i pstrm anonimatul) care a fost n camera lui Villiers la miezul nopii, care l-a vzut prbuindu-se i i-a scanat lucrarea, trebuie s fi fost extrem de surprins s-l vad pe Villiers aparent renviind i s-l aud vorbind la telefon. n panica de moment, criminalul a neles un lucru: trebuia s scape de dovada acuzatoare, de microfilm. n plus, trebuia s-o fac ntr-un asemenea mod nct microfilmul s nu poat fi descoperit de altcineva, pentru ca el s-l poat recupera, dac rmnea nesuspectat. Pervazul exterior al ferestrei constituia locul ideal. A ridicat rapid fereastra, a pus microfilmul afar i a plecat. Acum, chiar dac Villiers ar fi supravieuit, sau dac apelul su telefonic ar fi avut vreun rezultat, problema s-ar fi redus la o confruntare ntre ei doi, i nu i-ar fi fost deloc greu s demonstreze c Villiers era dezechilibrat.

    Talliaferro tcu triumftor. Demonstraia fusese impecabil. Urth clipi spre el i-i roti degetele mari ale minilor sale ncruciate, pn cnd ajunser s ating plastronul cmii.

    i care ar fi fost semnificaia acestei aciuni? ntreb el.

  • Foarte simplu: fereastra a fost deschis i filmul a fost plasat afar, sub cerul liber. S nu uitm un detaliu Ryger triete de zece ani pe Ceres, eu pe Lun i Kaunas pe Mercur, cu excepia unor scurte i rare vizite pe Pmnt. Chiar ieri am comentat de mai multe ori despre dificultatea reaclimatizarii cu Pmntul. Corpurile cereti pe care trim noi sunt lipsite de atmosfer. Nu ieim niciodat din cldiri fr a purta costume spaiale. Nici prin cap nu ne trece s ne expunem unor spaii care s nu fie etane. Nici unul dintre noi n-ar fi acionat n mod reflex, deschiznd fereastra. Pe de alt parte, dr. Mandel a trit numai pe Pmnt. Pentru el, deschiderea unei ferestre nu implic doborrea unui obstacol psihologic, ci doar un mic efort muscular. El o putea face, pe cnd noi nu. Prin urmare el a fcut-o.

    Talliaferro se ls pe spate, zmbind. Pe Spaiu, asta-i! strig Ryger entuziast. Nu-i deloc adevrat! tun Mandel, ridicndu-se pe jumtate de la locul su, parc ispitit s

    sar asupra lui Talliaferro. Neg rspicat toat aceast demonstraie mizerabil. Cum se explic atunci apelul telefonic al lui Villiers, pe care l-am nregistrat pe band? A folosit cuvntul "coleg". Este clar...

    Era pe moarte, spuse Talliaferro. Singur ai recunoscut c majoritatea spuselor lui erau neinteligibile. Dr. Mandel, eu n-am auzit banda aceea, dar v ntreb: nu-i aa c glasul lui Villiers este distorsionat i practic de nerecunoscut?

    Ei bine..., ncepu Mandel derutat. Sunt sigur c aa-i. Prin urmare, nu avem nici un motiv s nu presupunem c

    dumneavoastr ai pregtit banda din vreme, incluznd cu grij i cuvntul acela acuzator: "coleg". Dumnezeule, fcu Mandel, de unde s fi tiut c la conferin aveau s participe colegii lui?

    De unde s fi tiut c ei aveau habar despre transferul masic? Este posibil s v fi spus Villiers. Cred c a fcut-o. Uitai ce este, la ora unsprezece seara, dumneavoastr trei l-ai vzut pe Villiers n via.

    Medicul care i-a examinat corpul la ora trei dimineaa a declarat c murise de cel puin dou ore. Acesta este un fapt indubitabil. Ca atare, momentul morii a fost ntre orele douzeci i trei i unu. Asear, eu am participat la o edin de comunicri ce s-a prelungit pn trziu. O duzin de martori cu totul demni de crezare pot depune mrturie c ntre orele douzeci i dou i dou noaptea m-am aflat la kilometri buni de hotel. V mulumete?

    Talliaferro tcu pre de cteva clipe, dup care urm ncpnat: Nu. S presupunem c ai revenit la hotel la ora dou i jumtate. V-ai dus la Villiers ca s

    discutai despre comunicarea lui. Ai gsit ua deschis, sau poate c aveai o cheie. Oricum, l-ai gsit mort. Ai profitat de ocazie ca s scanai lucrarea...

    Dar dac el ar fi fost deja mort i n-ar fi putut telefona, de ce a fi ascuns microfilmul? Ca s nlturai orice suspiciuni. Poate c deinei o a doua copie, despre care nu tim nimic.

    La urma urmelor, ne bizuim doar pe cuvntul dumneavoastr c lucrarea ar fi fost distrus. Ajunge! strig Urth. Ajunge! Este o ipotez interesant, dr. Talliaferro, dar se scufund sub

    propria-i greutate.

    Asta-i poate opinia dumneavoastr, se ncrunt Talliaferro. Ar fi opinia oricui ar auzi-o. Mai exact, a oricrei persoane nzestrate cu darul gndirii. Nu

    vedei c Hubert Mandel a fcut prea multe ca s fie criminalul? Nu. Urth surse binevoitor. n calitate de savant, dr. Talliaferro, cunoatei fr ndoial riscul de a te ndrgosti de

    propriile ipoteze n asemenea msur nct s excludei unele fapte sau raionamente. A fi ncntat dac, n calitate de detectiv, ai ine seama de acest risc. Gndii-v ct de puine ar fi avut de fcut dr. Mandel dac l-ar fi gsit pe Villiers mort i ar fi profitat de acest lucru! De ce s scaneze lucrarea, sau mcar s pretind c altcineva ar fi fcut-o? Ar fi putut pur i simplu s-o ia. Cine mai tia de existena ei? De fapt, nimeni. Nu exist nici un motiv pentru a crede c Villiers mai povestise altcuiva despre ea. Villiers era patologic de secretos. Cel mai probabil este c n-a spus nimnui. Nimeni nu tia c Villiers urma s susin o comunicare, cu excepia doctorului Mandel. Comunicarea nu fusese anunat i nici rezumatul ei n-a fost inclus n broura conferinei. Dr. Mandel putea pleca linitit cu lucrarea.

    Xenologul privi n jur i continu: Chiar dac ar fi aflat c Villiers le povestise fotilor colegi despre descoperirea sa, ce

    importan ar fi avut? Ce dovezi ar fi avut aceti colegi, cu excepia declaraiei unui individ pe care ei nii l considerau pe jumtate nebun? Pe de alt parte, anunnd c lucrarea lui Villiers fusese distrus, declarnd c moartea lui nu avusese cauze naturale, cutnd o copie scanat pe scurt, prin tot ceea ce a fcut dr. Mandel , el a trezit suspiciuni, dei ar fi fost suficient s rmn tcut ca s fi fost o crim perfect. Dac el ar fi fost criminalul, ar fi fost mai imbecil dect orice alt persoan pe care am cunoscut-o vreodat. Iar dr. Mandel nu-i deloc aa.

    Talliaferro czu pe gnduri, ns nu gsi nimic de spus. Atunci, cine a fcut-o? ntreb Ryger. Unul dintre dumneavoastr trei. Este evident. Dar care anume? Ah, i asta-i evident. Am tiut vinovatul din clipa n care dr. Mandel a terminat de relatat

    evenimentele. ***

  • Talliaferro l privi nemulumit pe xenologul grsu. Cacealmaua acestuia nu-l speria, dar i afectase pe ceilali doi. Ryger uguiase buzele, iar maxilarul inferior al lui Kaunas rmsese cobort. Amndoi semnau cu nite peti scoi pe uscat.

    Atunci, cine-i fptaul? ntreb el. Spunei-ne. Mai nti, clipi Urth, a dori s fie limpede c lucrul cel mai important este transferul masic.

    nc poate fi recuperat. Despre ce naiba vorbeti acolo? se strmb Mandel. Individul care a scanat lucrarea s-a uitat probabil la ceea ce scana. M ndoiesc c a avut

    timpul necesar sau prezena de spirit ca s citeasc, i chiar dac a fcut-o, m ndoiesc c i-ar putea reaminti mare lucru... contient. Exist ns Proba Psihic. Dac mcar a privit lucrarea, ceea ce i-a atins retina poate fi recuperat.

    Toi se foir tulburai. Nu trebuie s v fie team de Prob, continu Urth. Utilizarea corect nu implic riscuri, mai

    ales dac subiectul se ofer voluntar. Eventualele vtmri sunt cauzate, dup cum bine tii, de rezistena inutil, care produce, ca s spun aa, o sfiere mental. De aceea, dac vinovatul mrturisete de bunvoie i se las pe minile mele...

    Talliaferro izbucni n rs. Hohotul neateptat rsun ascuit n tcerea ncperii. Psihologia era att de transparent, att de rudimentar!

    Urth pru aproape surprins de reacia lui i-l examin pe deasupra ochelarilor. Am destul influen n poliie, preciz el, ca s pstrm totul strict confidenial. N-am fcut-o eu! izbucni Ryger. Kaunas cltin din cap. Talliaferro refuz s ofere vreun rspuns. Atunci, suspin Urth, va trebui s-l indic eu pe vinovat. Va fi traumatizant i va ngreuna

    situaia. i strnse minile pe abdomen i degetele i tresrir. Dr. Talliaferro a artat c microfilmul a fost ascuns pe pervazul exterior al ferestrei pentru a nu fi descoperit i deteriorat. Sunt pe deplin de acord cu el.

    Mulumesc, replic Talliaferro sec. Cu toate acestea, de ce ar crede cineva c pervazul exterior al unei ferestre este o

    ascunztoare att de sigur? n mod clar, poliia ar cuta imediat acolo. De fapt, a fost descoperit chiar i fr poliie. Cine ar gndi c exteriorul unei cldiri este un loc ct se poate de sigur? Evident, o persoan care a trit mult timp pe un corp ceresc lipsit de atmosfer i creia i s-a inculcat regula c nimeni nu iese dintr-o incint etan fr respectarea anumitor precauii. De exemplu, pentru cineva care locuiete pe Lun, orice obiect ascuns n afara unui dom selenar s-ar gsi ntr-o relativ siguran. Oamenii ies rareori, i numai cu misiuni specifice. Ca atare, el i-ar fi nvins bariera psihologic a deschiderii ferestrei i a expunerii la ceea ce subcontientul su ar fi considerat ca fiind viciul cosmic, pentru o ascunztoare sigur. L-ar fi pclit gndul reflex: "Exteriorul unei cldiri locuite este o ascunztoare sigur."

    De ce ai amintit Luna, dr. Urth? uier Talliaferro printre dini. Doar ca exemplu. Tot ceea ce am spus pn acum se aplic la toi trei. Acum, intervine ns

    punctul crucial: sfritul nopii. Chiar dac am accepta c pervazul exterior al ferestrei ar fi constituit o ascunztoare, care dintre dumneavoastr ar fi fost att de nebun s-o considere sigur pentru un microfilm nedevelopat? Desigur, microfilmele scanerului nu sunt foarte sensibile i pot fi developate n tot soiul de condiii dificile. Lumina difuz din timpul nopii nu le afecteaz serios, dar lumina difuz a zilei le-ar distruge n cteva minute, iar razele directe ale soarelui n cteva clipe. Toi tiu asta.

    Continu, Urth, l ndemn Mandel. Unde vrei s-ajungi? Vrei s m grbeti, se bosumfl Urth, dar eu intenionez s nelegei foarte limpede.

    Criminalul dorea, mai presus de orice, s salveze microfilmul. Era singura nregistrare a unui lucru extrem de valoros, pentru el i pentru lume. De ce l-a pus acolo unde, inevitabil, avea s fie distrus de rsritul soarelui? ...Pentru c nu se atepta ca soarele s rsar dimineaa. Ca s zic aa, el credea c noaptea era etern. ns nopile nu sunt eterne. Pe Pmnt, ele las loc zilei. Pn i nopile polare de ase luni las loc, n cele din urm, zilei. Pe Ceres, noaptea dureaz numai dou ore, iar pe Lun dureaz dou sptmni. Ea las de asemenea loc zilei, iar dr. Talliaferro i Ryger tiu c ziua urmeaz n mod inevitabil nopii.

    Stai puin..., se scul Kaunas. Urth se rsuci spre el. S dm crile pe fa, dr. Kaunas. Mercur este singurul corp din Sistemul Solar care arat

    mereu Soarelui aceeai fa. Chiar innd seama de libraie, trei optimi din suprafaa sa este permanent ntunecat i nu are parte niciodat de lumina soarelui. Observatorul Polar se gsete la limita acelei poriuni ntunecate. Timp de zece ani, v-ai obinuit cu faptul c nopile sunt eterne, c o regiune ntunecat rmne venic n bezn, i de aceea ai scos microfilmul nedevelopat afar, uitnd n surescitarea dumneavoastr c nopile se sfresc...

    Stai puin..., bolborosi Kaunas. Urth continu inexorabil: Mi s-a spus c atunci cnd Mandel a reglat polarizatorul din camera lui Villiers, ai rcnit

    vznd lumina soarelui. A fost oare teama dumneavoastr nrdcinat de Soarele vzut de pe Mercur sau brusca nelegere a ceea ce nsemna lumina pentru planurile dumneavoastr? V-ai repezit nainte. Ai fcut-o pentru a regla polarizatorul sau pentru a privi microfilmul distrus?

    Kaunas czu n genunchi. N-am vrut! Voisem doar s discut cu el... s discut, dar el ipat i s-a prbuit. Am crezut c

    murise, iar lucrarea era sub pern i... totul a decurs de la sine. nainte de a realiza ce se ntmpl, n-am mai putut da napoi. Dar n-am avut nici o intenie criminal! V-o jur!

  • Alctuiser un semicerc n jurul su i Urth l privea cu ochi comptimitori. *** O ambulan venise i plecase. n cele din urm, Talliaferro se apropiase de Mandel i rostise

    sec: Sper, domnule, c nu vor exista motive de ranchiun pentru cele rostite aici. Mandel i replicase la fel de sec: Cred c ar fi preferabil ca toi s uitm cele petrecute n ultimele douzeci i patru de ore. Stteau acum n prag, gata de plecare, cnd Urth i aplec privirea zmbitoare i rosti: tii... mai este o problem: onorariul meu. Mandel pru surprins. Nu-i vorba de bani, urm imediat xenologul. A dori ns ca atunci cnd se va pune la punct

    transferul masic pentru oameni, s-mi fie acordat o cltorie. Stai puin, replic Mandel ncruntat, mai e destul pn la cltoriile prin spaiul cosmic! Nu m refeream la spaiul cosmic, scutur din cap Urth. Vreau s ajung n localitatea Lower

    Falls din statul New Hampshire. Da... sigur, nu cred c va fi nici o problem. Dar n ce scop? Urth ridic ochii. Spre uimirea lui Talliaferro, pe chipul xenologului era ntiprit o expresie de

    timiditate combinat cu dorin. Ei bine... odat... cu destul timp n urm... am cunoscut o fat de acolo. Au trecut ani

    muli... totui, uneori m-ntreb... ------------------------