T a x a poştală plăt i tă în numerar , conform aprobări i Nr . 13.837/1942, Preţul unui număr 5 Lei

lai, Ba 7 Martie 1943

a ....

7 5

Cenzurat Nr. 10

»a.r,%,

ABONAMENTUL; Pa un an 260 Lei; pe un jumătate

« • E n 130 Lei; pe un sfert 80 Lei; i c3 o lună 25 Lei. I Abonamentele «e plătesc nn-jaai înainte!

înscrisă in registrul publicaţiunilor periodice al Tribunalului Târnava-Mică sub Nr. 3—1933.

întemeietorii f x A l . Lupeanu-Melin şi Iuliu Maior Proprietar şi director: IULIU MAIOR

Redactor: SEVER BARBU

IRCEA CEL BATRAN — 5 2 5 ele ani dala moartea sa —

„Eu ? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul Şi de aceea tot ce mişei'n (ara asta, răul, ramub Mi-e prieten numai mie iară fie duşman este; Duşmănit vei fi de toate, făr'a prinde chiar de veste, N'avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se'nfiorează dea ta faimă, Batard.'"

(Mihail Eminescu : Scrisoarea lll-a).

Lunga şi sbuciumata poveste a neamului nostru a fost brăz/ dată — din când în când, — de ivirea unui conducător luminat, care, prin faptele sale măreţe, poate sta cu cinste alături de alte capete încoronate ale lumii eu/ ropene. O astfel de figură glo/ jrioasă a poporului român — dela |a cărui moarte s'au împlinit, în ziua de 31 Ian. (13 Febr, stil nou) 11943, 535 de ani — a fost Mir-\cea cel Bătrân, sau Mareea cel I Mare. j Era fiul lui Radu, din familia Basarabilor, şi ocupă tronul Munteniei la moartea frat'iui său Dtn, în anul 1386 . Deşi era tânăr, a ştiut totuşi să conducă Ţara Românească cu atâta înţe lepciune, încât a putut sâ o păs/ treze întreagă, în valul furtuni­lor cari s'au abătut asupra ei.

Toată domnia lui e străbătută ca un fir roşu de o singuri pro/ blemă : primejdia turcească.

Turcii — acest ultim val de năvălitori asiatici, — prin putere nica forţă armată de care diV puneau, ameninţau Europa. Cele dintâi state cari au simţit în coasta lor pericolul păgân, au fost Serbia şt Bulgaria. Amân' două, in curs de numai câţiva

v o r cădea sub stăpânirea t urcilor, lucru care nu se va

întâmpla niciodată cu ţărişoarele române.

Cucerind întreaga Peninsulă Balcanică şi ajungând la Dunăre, furcii vor căuta, prin lupte, să cucerească şi Tara Ro manească, Pedepsind pe Mircea cel Bătrân, Pentru ajutorul dat Sârbii or în | u Pta dela Cossovo (1389). In •"untea armatei turceşti, care ve-

n e a ^potr iva voevodului român, s e afla însuşi Sultanul Baiazid,

"învingătorul Sârbilor. Lupta ho/ târâtoare între armata româ­nească şi armata turcească are Ioc la Rovine (lângă Craiova), în ziua de 10 Oct. 1384. Deşi Românii erau cu mult mai pu­ţini decât Turcii, totuşi au făcut minuni de vitejie. Un cronicar din veacul al XVI-lea scrie des' pre lupta dela Rovine: „fi fu răiboi mare, cât se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulţimea săgealelor,.., asa de sâ vărsa sânte mult, cât erau văile, crunte Turcii au avut pierderi mari. Dar din cauza numărului lor mare, Mir­cea a trebuit să se retragă peste munţi în Transilvania, de unde, cu ajutorul pr mit alungă pe pă/ gâni peste Dunăre, încât şi cu această ocazie mulţi si/au găsit

' moartea înghiţiţi de valurile spu-megoase ale marelui fluviu. V i e toria lui Mircea a fost astfel deplină.

In 1396, făcându/se o mare alianţă creştină împotriva Tur/ cilor, cu scopul de a-i scoate din Europa, Mircea se alătură acestei expediţii cruciate, în care s'au înrolat floarea cavalerilor apuseni: Francezi, Germani, Ita/ lieni. Dar, spre nenorocirea creş/ tinilor, această încercare se ter­mină printr'un mare dezastru, câci Baiazid — viteazul sultan al Turcilor — câştigă la NicopoU (în Bulgaria) una din cele mai strălucite biruinţe ale sale.

De aceea, în anul următor (1397) , Turcii vin din nou în Ţara Românească, pentru a pe­depsi pe Mircea, dar sunt în/ frânţi şi alungaţi cu ruşine peste Dunăre In 1400 o altă expedu ţie de pradă se abate asupra ţării, dar şi de astă data Turcii sunt respinşi.

Pentru faptele sale de arme şi în special pentru biruinţele sale asupra păgânilor, Mircea se bucura de o mare faimă şi numele învingătorului trecuse demult peste graniţele ţării sale Înşişi duşmanii lui — Turcii — aveau un deb ;ebit respect pen/ tru el. Acest lucru se vede chiar din faptul că un istoric — Leun/ clavius — care era în slujba sul­tanului, îl numeşte: „principe între creştini, cel mai ager si cel mai viteaz"'.

Că se bucura de un mare res/ pect în aceste părţi ale Europei, reiese ri din faptul că la 1402, murind Baiazid sultanul Turci ' lor şi fiii săi certându'se pen/ tru tron, Mircea se amestecă în aceste neînţelegeri dintre fraţi, sprijinind când pe unul când pe altul dintre moştenitori. Aceasta, numai şi numai cu scopul de a trăi liniştit, profitând de des-binările produse în cel mai pu­ternic stat vecin şi duşman ţării sale.

La sfârşitul vieţii, Mircea a trebuit să se împace cu Turcii şi s'a obligat, să le plătească o sumă de bani, ca dar anual, nu/ mai pentru a fi lăsat în linişte.

Sn anul 1418 (31 Ian.-13 Febr.) s'a stins, plin de bătrâneţe, după o domnie .lungă de 32 ani şi bogată în fapte glorioase.

Nici când, Ţara Românească n'a fost aşa de întinsă ca pe vremea lui, stăpânind Amlasul şi Făgăraşul în Ardeal, toată Ol­tenia şi Muntenia, precum şi sudul Basarabiei şi Dobrogea până la M. Neagră. Singur Mi-hai Viteazul — două veacuri mai târziu — va lărgi aceste hotare ale Ţării-Româneşti.

Mircea cel Bătrân a fost „un mare voevod şi domn", un în/ ţelept gospodar şi organizator de ţară, şi un militar desăvâr/ şit, ieşind mereu învingător asu/ pra duşmanilor săi. Dar a fost şi un domn creştin, fiind ctito/ r u l a o mulţime de biserici şi mănăstiri, dintre care, desigur, cea mai frumoasă este M'tirea Cozia, unde a fost înmormântat.

Figura marelui voevod este o

ANUNŢURI ŞI RECLAME Un şi' Corp V, adică de lărgimea e doi milimetri, Lei 12. Lărgimea de

1 centimetru Lei 60.

Nun|iul apostolic intre prizonieri

Nrul 837 din 18 24 Februarie 1943 al revistei „Realitatea Ilus­trată" ce apare Ia Bucureşti pu­blică la pagina 4 un articol foarte frumos luat din re «ista „EcUsih" dela Roma, in care arată, cum a vizitat Escelenţa Sa Dr. Andrea Cassulo Ugîrele de prizonieri roşi, afiându-le In deplină ordine* iar pe prizonieri bine trataţi,

Re?ista publică şi cinci chipuri; interesante: 1. Monseniorul An-

-dreo Cassulo stă de vorbă ce fiecare prizonier In parte şi con­stată că suf/etul lor a rămas de­votat credinţei în Damne zeu. 2. Nunţiul Apostolic viz tează infir­meria unui lagăr pe câre o gă­seşte admirabil îngrijită de au­torităţile româneşti. 3, frixionerii mat trecuţi în revistă şi bine­cuvântaţi de Nunţiul Apostolic. 4. Nunţiul Apostolic părăsind cel de a! treilea lagăr de pri­zonieri pe care I a vizitat. 5 . Careul prizonierilor dintr'un lagăr îs timpul visitei pe care o face. reprezentantul Vaticanului.

In rapormi către Slântul Pă­rinte, Nunţiul Apostolic a scris următoarele „ Am trecut pelâcgă ei, dându ie mâas ji vorbiadu-le despre Dumnezeu. Au plecat frunţile şi unii dintre ei, răscoliţi în suflet, au eăzut în gennehi. Sufletul le-a rămas creştinesc şi credinţă nu este atinsă".

icoană măreaţă a trecutului nos<-tru istoric, şi care cu mândrie va sta pururea alături de cea a lui Ştefan cel Mare, Mihai V i ­teazul, Carol I. şi Ferdinand I. Mircea cel Bătrân a fost un erou al neamului românesc şi al creş/ tinătăţii întregi.

Prof. Teodor Selceanu

Pag. 2 O N I R E A P O P O R U L U I

G R Ă U N Ţ E S U F L E T E Ş T I

Crucea sarc'na noastră Am auzit abunăseama de

multe ori cuvintele Domnului dela Matei 10 ,38 : „Celce nu-şi ia crucea sa şi nu vine după mine, nu este vrednic de mine". Mi-se pare însă că nu le-am prea înţeles ori nu am Voit a le înţelege, pentrucă tot mereu cârtim împotriva1 greutăţilor, ne­cazurilor şi durerilor vieţii ace­steia şi nu voim să înţelegem că

fără de cruce nu se poate trăi

Crucea şi-o poartă fiecare: ] •domnitor şi cerşitor, bogat şi sărac, învăţat şi simplu, bătrân şi tânăr, frumos şi urît, bărbat şi femeie.

Cel dintâi ,care şi-a purtat crucea a fost însuşi Mântuitorul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Cine nu-i cunoaşte viata? Cine nu-i admiră sufe­rinţa şi răbdarea? Dar suferinţa sa n'a fost numai cea din Vi­nerea mare. O nu. Dela naştere şi până la moarte viaţa sa a fost un lung şir de suferinţe, precum bine ştie oricare creştin.

Dar Preacurata Vergură Măria oare nu a fost numită cu drept cuvânt Maica Durerii? Cine a suferit mai mult decât e a ?

Să luăm apoi pe rând apo stolii: Cât au suferit ei pentru

Isus? Priveşte-1 pe Petru răs­tignit cu capul la vale pe cruce , pe Bartolomeiu cu pielea trasă de pe trup, pe Pavel cu capul tăiat, pe Ioan legat şi a-runcat în căldarea cu uleiu fier­binte. Apoi i-ai pe. rând pe toţi martirii, priveşte-le chinurile şi te convinge, că este vreo su­ferinţă pe care să n'o fi suferit şi vreun chin cu care să nu fi fost chinuiţi.

Priveşte Biserica noastră, da sfânta noastră Biserică Unită, şi te convinge, cetindu-i istoria, cât a avut de suferit, începând cu anul 1700 şi până astăzi. Câte persecuţii, câte nedreptăţi şi câte batjocuri, când dela străinii cari ne asupreau, . . . .

Abonamentul se p l ă t e ş t e î n a i n t e

Şi în sfârşit cercetează toate palatele şi colibele, atât pe ale Regelui, cât şi pe ale celui din urmă cerşitor, şi convinge-te că cu tofii ne avem crucea noastră, cu toţii, fără deosebire.

Cum să ne purtăm însă crucea ?

Când în călătoria sa pe pă­mântul făgăduinţei poporul e-vreesc a ajuns în pustia Gen Mara, iară apa fiind amară nu

a putut-o bea, s'au dus la Moise şi i-s'au plâns. Atunci Moise s'a rugat lui Dumnezeu, şi acesta i-a arătat un lemn, pe care a-runcându-1 Izraelitenii în apă, s'a făcut dulce şi bună de beut. Acest lemn închipueşte crucea lui Isus, care singură e în stare să îndulcească marea sărată şi amară a acestei vieţi.

Şi Mântuitorul s'a îngrozit mai întâiu de suferinţele pe cari avea să le supoarte. De aceea s'a rugat pe muntele măslinilor zicând: „Tată , de vrei, treacă paharul acesta dela mine, însă nu voia mea. ci a ta să fie". Şi i-s'a arătat înger din cer întă-rindu-1 — dupăcum cetim la Luca 22, 4 3 - 4 4 .

întocmai aşa să facem şi noi, când ne vedem ameninţaţi de o cruce prea grea. Să mer­gem la biserică, să îngenunchem în faţa Domnului şi să repetăm şi noi cuvintele Iui. Iar dacă Domnul nu ne ridică crucea, să o purtăm ca şi el, cu răbdare: „Oa o oaie la junghiere s'a adus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-1 tunde "pe ]el, aşa nu-şi deschide gura sa".

Să luăm pildă dela dreptul şi îndelungrăbdătorul lob şi să zi­cem şi noi: ,Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat, fie numele Domnului binecuvântat".

Să ne gândim mai ales la îm­prejurarea că Domnul nostru Isus Cristos n'a avut nici o vină, şi totuşi a suferit cu atâta răb­

dare; pe când noi suntem de păcate şi cu tot dreptm luăm pedeapsa încă aici pe

mânt, dupăcum a decl a r a t

f

tâlharul cel dea dreapta; noi cu dreptul, căci primii, \ vrednice de faptele noastre-acesta nici un rău nu a \L (Luca 23 , 41) . 1

Chiar de aceea, să ne rugj să zicem şi noi cu sf. Augusj „Aici arde-mă, aici taie-màt mai în veşnicie crută-ms Doamne". ' 1

Să purtăm deci cu răbl crucea noastră şi să nu.u| de cuvintele Domnului: „Ci nu-şi ia crucea sa şi nu vi după mine, nu este vrednic mine" (Matei 10, 38).

Par ia te l e lulli

L a n d a P a p e i

în Nr. 5393 de Dumineca', Februarie 1943 al ziarobi fj reatul" delà Bu ;ureşîi cttvrcu articol scris de scriitorul şi i rectorul ziarului, dl Pamlil Şîica întitulat: „Arhiepiscopul New \ kului la Vatican", in care K cuvinte fosrte frumoase Ia adu Sfântului P ă r / n e dela Roma.

Intre altele spune câ Sti! Pdipal de aceea nu are frontif ca sa se arete universaliti! !u<, ca Bă înfăşure cu privirea iubire creştină omenirea sukm

Interesant e că, cu toate cestea, la aoi atâtea are de f ferit biserica oblăduită de aci Sfânt Părinte,

FOIŢA „UNIRII POPORULUI"

Cântec la înmormântare Din fruntaşa parohie Straja,

jud. Alba, opt tineri credincioşi, fii iubiţi ai bisericii noastre, şi-au găsit moartea pe câmpul de bă­taie până în prezent. Pentru fiecare s'a slujit în biserica din Ioc slujba sf. înmormântări de către Păr. N . Puşcă, cântându'Se 4e către tineret pentru fiecare erou câte un cântec duios. Iată unul din aceste cântece compus de tinerii: Todorica Manciulea şi Ioan Dăian, pentru eroul Ma­rian Şuşman:

Aflaţi toţi de soarta mea Chiar aici în Rusia, Că al vostru scump şi drag A rămas la Staîingrad.

Că eu greu am fost rănit De un brand ce-a rătăcit, Am murit cu mare chin Şi eram de sânge plin.

O grenadă rătăcită Dela bolşevic venită, Lângă mine a picat Şi pe loc a explodat.

Schijele din ea veniră P e m i n ' rău mă răniră, Şi când m'au lovit în cap Din suflat am încetat.

Au venit trei camarazi Cari m'au ridicat pe biraţ, Dar eu atunci mort eram Nimic nu le mai spuneam.

Dragi părinţi, soţia mea, Amar mi'a fost viaţa; Pe sărmanul tău bărbat Bolşevicii l-au puşcat.

Rămas bun, scumpă nevastă, Că eu nu mai vin a c a S I ; Că mi-a fost soarta aşa Să rămân in Rusia.

Dar să n'ai inimă rea, C'aşa a fost soarta mea, Ca să mor fără tămâie Departe de-a mea soţie,

Frate, sor', ai mei părinţi, De mini sunteţi părăsiţi; Iertaţi-mă ce-am greşit Acuma la despărţit.

Dragi de socri şi cumnaţi Pe mine să mă iertat.; S ă mi grijtţi a mea soţie Pe car'-am lăsat-o pustie.

T u , scumpul meu nepoţel, Am murit cu dorul tiu, Să'mi dai cuvânt de iertare Când vei creşte şi tu mare.

Şi voi scumpii mei nana şi Căci mi-aţi fost atât de dragi; Iertaţi-mă, din inimă Că s'a stins a mea lumină.

Dacă vreţi să mă găsiţi Pân' la Staîingrad veniţi, Că aici am murit doară Luptând pentru neam şi ţară.

NiCOLAE p. MUGUR

Când scrieţi ori trimiteţi o ani, arâtaţi-ne totdeauna şi ™ a £ d r a t 9* ITr. din stânga fâşii, cu care vă merge gazeta Altfel nu putem rezolvi soriso Hle I). Voastre.

T r a i ţ i g ă n e s c (Continuare şl sfârşit.)

— Griji, mo, că-ţi pierii dreaţa de nădragi — Jea la beof Ai tu grijs de chepeneagul t*

Bibu incepu să dea din<s mulţumit.

Are dada doi purdei, D«»8

Se miră lumea de ei, bengi U trnmoşi şi curajioşiVi'l"' Şi se bat ca doi cocoşi, ţ°f Birca nu se lasă mai pe )f

Inoepn şi ea să descânte: Are baba doi purdei, dic,* Domni mari s'orfacedio ei,0'1

Ofiţîri şi ghinărari, ţupai! . Şi plotoneri de jendan, toii Aci J că i destul din gălăgie I'

strigă Bibu, aşezându-se IM ciare.

—- Nai Unde naiba mi ai» îărţile? — întreabă Birca, răsC îind grămada dc sdrenţe. — ie găsii. D c şoşoi 1..

— Bine, mo, dar merge cu ghicitul ?

— Prost, mo, Babuîe De <J m'or bătut j an darii pentru J nu cotez să dau de noroc. ^ vorbă, mai găsesc eu câte-0

meie proastă, care crede 1°

Nr'. io- T O P O R U L U I Pag. 3

il mS&M

<W»W ^ frontul rusesc

Pe măsură ce ne apropiem de primăvară, marea ofensivă ru­sească pierde din putere. Ştirile cari vin de pe frontul răsăritean

: spun că hi zilele din urmă ata-1 curile bolşevicilor, au slăbit mult. \ Această ^iăbire este pe întregul ' front, tncepând cu ţinuturile dela Marea îngheţată şi; până jos în Caucaz . . - • * In ţinuturile- dela Volkov, la­

cul linieri;' Lâdoga; şi i a Rjiev, în zilele din urmă .."nu., s'a pe­trecut nimic de însemnătate. Toate atacurile bolşevicilor au fost.respinse......

Lupte mai mari s'au dat între Doneţ, Nipru, în ţinuturile din­spre Ucraina şi Crimeia, unde Germanii au început o contra­ofensivă puternică, nimicind şi încercuind numeroase trupe bol­şevice. Această contraofensivă a fost ca o lovitură de ciocan pentru armatele bolşevicilor, cari au pierdut numai în zilele din­tre 22 ş'<26Februarie, 4 3 4 tancuri, 470 tunuri, 14 mii de morţi şi foarte mulţi prizonieri.

Deasemenem sunt înverşunate

luptele din ţinutul Harkov, Orei şi Kursk.

In ţinutul Caucazului au fost respinse toate atacurile bolşe­vicilor.

Pe frontul din Africa In Tunisia, trupele mareşalu­

lui Rommel au deslănţuit atacuri puternice împotriva trupelor ame­ricane şi engleze ale generalului Montgomery, pricinuindu-le pier­deri grele. Acest lucru a fost re­cunoscut chiar de ministrul de răsboi al Americii, dì Stimson, care a declarat că pierderile a-mericane sunt. destul de grele.

Pe acest front vor urma lupte mài grele, după cé Rommel îşi va grupa toate trupele şi le va uni cu cele debarcate în Tuni­sia, mai în zilele viitoare.

Rusia şi Statele Unite Deşi tovarăşe de răsboi, aceste

două ţări nu se prea înţeleg. Americanii au întrat în cârdăşia bolşevică numai de teama Ger maniei. La rândul lor nici bol­şevicii nu-s prea bucuroşi de tovărăşia cu bogătaşii americani şi englezi. Tovarăşul Stalin, ca unul care poartă singur greul

răsbolulul, se gândeşte ca să facă singur pacea şi nu-i prea vin la socoteală planurile şi rânduelile dlor Roosevelt şi Churchill. Din această cauză nu a primit să meargă la conferinţa dela Casa-blanca din Africa. Pentru a a-dortniînsă bănuelile aliaţilor săi, tovarăşul Stalin face acum sme­rite declaraţi, despre gândurile-i paşnice pe care le are. Aşa la sărbătorirea armatei roşii, Dom­nia Sa a spus că armata bol­şevică nu se gândeşte decât să apere pământul rusesc. Armata roşie, a mai spus dl Stalin, nu a atacat niciodată vreun stat strein, pentru a-i răpi libertatea.

înfăţişarea aceasta smerită, de motan pocăit, a tovarăşului Sta­lin nu are darul să liniştească pe nimenea şi cu atât mai puţin pe noi. Ştim doar, cum armatele roşii, cele atât de paşnice, s'au grăbit să ocupe Polonia, Leto­nia, Lituania, Estonia şi au ata­cat apoi Finlanda şi România.

Proclamaţia dlui Hitler

Cu prilejul serbării întemeierii partidului hitlerist, fuhrerul Hit­ler a adresat o inimoasă procla­

maţie către poporul german. In această proclamaţie Domnia Sa a arătat voinţa neînfrântă a Ger' maniei de a învinge. Poporul german, a spus dl Hitler, îşi dă seama de soartea pe care i au hotărât-o duşmanii săi şi de a-ceea este hotărât să învingă. Lupta, pe care Germania va des-lănţui-o acum, va fi aşa de mare, cum lumea n'a mai văzut vree-datâ, în vre-un răsboi

S ă p t ă m â n a

înainte cu vreo v 16 ani apărea la Bistriţa o foaie cu numele — Săptămâna. — După câţiva ani a murit. După cedarea Ar­dealului de Nord un preot tinăr — loan Costan — a reînviat-o. Azi se tipăreşte iar la Bistriţa o foaie- românească Săptămâna.

Dupăcum arată şi numele, iese odată pe săptămână. E scrisă foarte bine şi cuprinde şi arti­cole religioase şi istorie şi poezii. Păr. loan Costan a tipărit şi câteva cărţi- la Bistriţa Prin munca Părintelui Costan Bistriţa se numără printre puţinele oraşe din Ardealul de Nord de azi, în cari se tipăresc cărţi româneşti. Tinărul Părinte loan Costan este şi conducătorul Căminelor Culturale rămase în Ardealul de Nord.

Ne pare nespus de bine, când auzim că un preot tinăr de al nostru rămas în ArdealuldeNord, e atât de harnic. Se mai ocupă şi de cooperativele din ţinutul Năsăudului. Este un tinăr cu foarte rodnică activitate pe t«ate tărâmurile.

coaaej dar înainte vreme, treaba mergea muit mai bine. Ca vră­jitul scoteam şi haine şi bîni şi ds-alc gurii, dar dc când m'or bătut jandsrii... nu prea merge.

— Ta. Biroă, ta nu ştiam că ' te-or bltat. Când s'a întâmplat .asta? - — Na şt:i, c i stanei când m'or bătut, ,tu şedeai la răcoare.

Sachrres? şedeam la răcoare? *' M-ds, şedeai h răcoare, în puşufcric. • — T h i i ! .

— 1 h I Ştii, mo, Babale, când l-ai furat pe „Sasu*.

—- Aha! So, Devia! Adecă tot am. fost eu noroaos. D*că nu şc-

'deara la răcoare, aş fi plecat şi c u la concentrare, ba poate ctiar la ;Stiligărd" şi acolo mi ar fi putrezit ciolanele. Dir aozî, tu BircS, tc-or bătut rău jand&rii ? ' . ^ ^ . A ia iai ! "" — "Şi de ce te or bătut?

— M'a pârât o femeie că i- am '«rat hainele.

T~, lhîm...:Dar..încaltea... hainele J ' a u rărms?

— Au rămas câteva. Le-am T?Şţ; ascuns intr'un loc, unde nici sfântul Haralambie n'at fi putut »4 Ic afle, Ehe, nu s eu proastă.

— Na-ni, te cred! Răscolind printre sdrenţe. pu­

radeii scoaseră ia iveală un clo­poţel. Amândoi se rcpez'ră să 1 apuce.

— Dă mi ţingălăul, mo Piţule, câ-i a! meu.

— Jea, mo, că eu l-am aflat, — C-m 1 ai aflat, rr o oioroiuîe?!

Ăsta i am furat ieri noapte dm-tr'ua grajd.

— Ba eu 1 am furat. — Tulai. dadăl — Mo, Piţule, dă-i ţingălăul,

— interveni Babu. — Zău, dadă, să mă calce roata

d*că nu l-am furat cu! — Dă- mi ţingălăul, mo râiosule,

câ te cârpesc! — Bs-io, nu ţi-l dtu! Puradeii se luară la scărmă-

reală, imbrâocindu-se şi strigând fare de care:

— Tolai, dadă! Aulco, babă! Birca începu sâ i lovească cu

trai'ta. — Jea, rro, Ciutele! S*i, mo,

Babale, că sc omoară puradeii I Aceştia, nimerind în îmbrân­

ceală lângă B<bu, îi căzu în cârcă. Babu se rostogoli răcnind:

— Jaa la binga, mo! — apoi

ridicându-sr, îi lovi pe peradei cu piciorul în dos —Na, balmoş, mo Ţufole ! . Na şi ţie o plăcintă, mo Piţule I . ,

Ss întoarse acom spre B r c a : — Cocoite chele, tu Bircă. lea traista în spate şi drumu, cl pu­radeii ăştia or bolonzit!

Birca îşi luă traista pe umăr şi porni spre uşa bordeiului. Puradeii o urmară.

— Auzi, mo, pa rpange i — strigă Babu, — dacă cioras variso, paştache, pafmanghr:

— Ce spui, mo, Babuie? în­treabă B rep, vârându-şi capul pe uşă.

— Le spuneam puradeilor, că dacă or putea şterpeli una-alta, să Impărţcască intre ei.

— Aţi auzit, mo, parpangei? — râse Birca.

— I hi! — Dar tu, Bibole, nu vii? — Ba iacă viu, — spuse Babu,

luând ciurele în spinare. Şi toată hada porni spre sat,

şă-şi încerce norocul. Sabin G. Truţia

Psalm 137 La râul Babilonului, Acolo am şezut şi/am plâns, Adusune/am aminte de Sion şi jalea nc/a cuprins. Harfele cu cari cântarăm La ţărm de sălci l cam spânzurat. „Cântaţi, cântaţi, voios!" au zis, Cari în robie ne-au cărat. Şi ne-au cerut, ca să cântăm, Cântări ale Sionului, Să cântăm, noi despoiaţii? O vai de soartea robului!

Cum v'om cânta lui Dumnezeu Cântare pe pământ străin? Să te uit pe tine ţară Şi frumos Ierusalim! De te voiu uita eu, harfă Dreapta mea nu mai strunească Şi de cerul gurii mele Limba mea să se lipească! Culmea bucuriei mele Te voiu pune cu pe tine Şi te voiu ţinea în minte; Nu te uit Ierusalime! Şi fiilor Edemului Doamne tu le pomeneşte,

Pag. 4 U N I R E A P O P O R U U H Nr.

Biserica creştină în „Paradisul iui Sîalin" Impresii din campania anului 1942/43

Era Duminecă... O zi frumoasă de iarnă cu zăpadă

multă şi un soare strălucitor. Mă hotărîsem, împreună cu alţi

doi camarazi, să mergem la biserică. Eram de mult pe front şi simţeam

nevoia de a asculta o slujbă, cu atât mai mult, că aceasta se întâmpla a' colo, unde crucea însemna pieirea, a' colo unde crucea era calea care te ducea în faţa călăului.

Colindăm câteva străzi în căutarea lăcaşului sfânt şi în sfârşit, îndru­maţi de câţiva bătrâni, ne pomenim în faţa unei clădiri care nu lasă să se ghicească câ este biserică decât prin faptul că la Intrare, în vârful coperişului avea stângaciu aşezată o cruce.

„Oare pe unde are intrarea?* — gândeam noi.

In sfârşit apare o bătrână care ne arată calea...

La început ne introduce într'o sală mare cu parchet pe jos, care sală a fost cândva salon de dans. De aici ne urmăm drumul într'o altă ase­mănătoare, care era biserica propriu zisă.

In fundul acestei săli, în partea de răsărit, era improvizat altarul, care lăsa de dorit prin felul lui de organizare.

Plătim câteva mărci şi cumpărăm lumânări pe care Ie aprindem, cu gândul îndreptat spre cei dragi, cari poate în acele momente făceau ace' laş lucru pe pământul scump al R e mâniei.

Toate privirile erau îndreptate spre noi, spre trei militari români, trei ostaşi din armata de ocupaţie, care preamăreau pe Dumnezeu acolo unde ştiam că credinţa era cel mai mare motiv de prigonire. Acolo unde tuturor li'se spusese că a crede în Dumnezeu este dăunător intereselor Statului Sovietic.

Ne admirau când vedeau că ne închinăm la fel cu ei şi par'că ne iubeau mai mult ca pe alţii. Ba, câ' teva băbuţe se alăturaseră de noi, pentru a ne studia mai bine

In tot timpul slujbei am arătat o vie simpatie preoţilor şi credincios şilor

Am fost şi m'am miruit, şi atunci am vrut să sărut mâna preotului,

C'au surpat Ierusalimul Şi l/au robit mişeleşte! Ş i au zis cu duşmănie: „Sâ'l surpăm din temelie!"

— Văd Babilonul pustiit, Pentru toate răsplătit Fericit care ţ w 'ntors Durerea, ce din noi ai stors. Fericit este duşmanul, Care bine t e a răzbit Ş i pe pruncii tăi cu capul B l de peatră w zdrobit.

Pr. I. O.

aşa cum se obişnueşte ia noi. M'a oprit însă, cu foarte mult bun simţ. Mw spus că nu merită această a' tenţie, deoarece atunci, când a fost osândit, pentrucă era preot, s'a lă' pădat de Dumnezeu.

L-am întrebat: „Pentruce ai făcut aceasta?' şi mi'a răspuns: „Pentru că eram convins în suf etul meu că, odată şi'odată, voiu putea arăta po­porului pe adevăratul Dumnezeu şi voiamsă mă păstrez pentru atunci".

Am discutat apoi cu el despre ere' din,a ere,tină aşa cum o înţelegem noi. Şi m w spus cum înţeleg ei:

„Prin credinţă suntem fraţi şi nu trebue să uităm aceasta", m w spus.

Am tăcut ^i I-am privit lung şi semnificativ,

Când am eşit afară, am fost în' conjuraţi de băbuţe şi bătrâni.

Mi s'au pus o muliime de între' bări despre religia ireştină la-noi.

Le-am vorbit pe limba lor, de Dumnezeu, de biserică şi atunci ne^au arătat cruciuliţele pe care le purtau la gât, spunându'ne că k'au păstrat cu foarte mare greutate şi risc tot' deodată. Ba, culmea, o băbuţă, şi acum purta cruciuliţa la brâu.

Şi aşa în mijlocul lor am fost conduşi la o casă micufă ţărănească.

Intrăm înăuntru şi ne întâmpină o bătrână de vre'O 70 de ani, care ne spuse povestea soţului ei, un bă trân preot, care fusese omorît pen' truca propovăduise religia creştină. Soţia lui atunci a luat toate icoanele care compuneau altarul şi le-a în' gropat în pământ, până acum, când armata desrobitoare a infipt crucea în pământul lor păgân.

Şi spunând aceasta, ne introduce într'o cameră, unde erau toate icoa­nele aşezate în chip de altar şi unde ardea o frumoasă candelă de bronz.

Mi'a spus că uleiul este pe ter' minate şi că după aceea nu ştie, ce va face. I am oferit un kg. de ulei şi mi-a dăruit în schimb o iconiţă, cu rugămintea, ca s'o păstrez şi să spun „fraţilor noştri creştini" că a-ceasta este din Rusia, dela creştinii, cari deşi au suferit aşa mult după urma religiei lor, tot nu au uitat'O.

Am fost viu mişcat de această ma/ nifestare de simpatie şi am plecat cu făgăduiala că am fă mai reviu.

Dar Dumnezeu a vrut să plecăm de acolo. înainte de a^mi realiza fă­găduiala.

Dar aceasta nu înseamnă câ i-am uitat.

Să-i aibe Dumnezeu în paza Iui! George Sto icescu

tribuna Ardealului. Zi de zi citi n gazeta „Tribuna Ardeainlm" a fraţilor din Ardealul de Nord. Ni bucurăm ori de câte ori ailăm de aco'o vreo veste bună Citim acum că la Cluj s'a fă ut o ex­poziţie frumos să de picturi ro mâneşti, vizitată de foarte mulţi. Gazeta fraţilor de dincolo de graniţă mai ere săptămână de săptămî. câtt o pagină re'igioa ă In care se scriu numai lucrări bisericeşti. Ne busură nespus de mu't această pagină.

.Un jubileu La Blaj s'a sărbătorit jubileul

de 5 0 ani al canonicului Du­mitru Neda. Cercul prietinilor şl al admiratorilor Sfinţiei Sale a sărbătorit cu acest prilej o energie în plină desfăşurare, un vieţuitor după pravila Domnului şi un propovăduitor neobosit al cuvântului lui Dumnezeu.

Apărut în lume la 22 F e ­bruarie 1893 în Nevrincea (jud. Severin). Urmează cursul primar în satul natal şi în Ţtpariu, iar cel secundar la Blaj (cu ex ­cepţia clasei a Vl-a pe care o face la Lugoj). Studiază teologia la Budapesta şi la Innsbruck Iubind viaţa contemplativă, s'a făcut călugăr bazilitan, luând numele de Grigorie. In tinereţe a fost preot la ţară, la Ohaba şi Isgariu în Banat Remarcân-du-se prin muncă neobosită cu graiul şi cu condeiul, e numit secretar al Episcopiei din Lugoj, de unde e chemat să fie pro' fesor la Academia Teologică din Blaj. Ani dearândul a fost dascăl de bogoslovie, pâ.iă în 1939, când a fost ales canonic al Capitlului din Blaj

Ţin să remarc cu acest prilej că Părintele Neda este un foarte abil mânuitor de condeiu bise­ricesc. A coleborat la: „Cuvântul Adevărului", „Unirea", „Cultura Creştină", „Unirea Poporului", „Calendarul dela Blaj*, etc A publicat şi vreo 10 lucrări dintre cari pomenim: 1. Fides intre-pida; 2. Bolşevism şi creştinism; 3. Sfântul în redingotă; 4. F o c nestins; 5. Educaţia tinerimii, etc.

Predicator şi scriitor neo­bosit, Păr . Neda lucrează cu tot elanul sufletului său pentru Biserică. Redactează şi „Uni­rea* şi „Cultura Creştină", cele mai importante publicaţii greco-catolice din ţară.

Nu vreau să fiu indiscret, dar cred totuş că la jubileul de 50 de ani pot pomeni că Păr. Neda are în locuinţa sa un adevărat internat. In fiecare an dă casă, luminat şi încălzit la 10 elevi de liceu şi adesea dă şi alte a-jutoare. Iată un gest nobil de mecenat! Acest fel de mecena-tism face parte din tradiţia Bla­jului. Aşa făcea şi Vasile Suciu şi Ion Micu Moldovan şi a-proape toţi demnitarii blăjeni. Păr Neda adăposteşte în casa sa ospitalieră mulţi copii orfani cari altfel n'ar putea urma liceul/'

La jubileul de 50 ani e în plină activitate. Aceeaş energie î-o urăm şi pentru viitor.

Iosif E. Naghiu

' Din Hosrrtan^ In ziua de 1 Febr. 1943 s'a ti*,, ,

— I... - "ilţ, t

fost ale» On. Păr. Cornel H a ţ e g ^ ună cn 9 membrii. Preşedintele a t W > explicat rostul acestei asociaţii culta,• f1'

noului comite t al Asociaţiei Caltoti] * de către ad. gen , în care ca m ^ K

Tot in ziua de 7-II s'a înfiinţat U preoţilor C. Haţegan gr.-cat şi y r-ort. rom .Şcoala Tărânească«,'CondBiJ de arabii preoţi, inscriinduse 4Q ^

Joia. La prima şedinţă a cursuril0*!'! 40 femei. Cursmile s'au fixat Dma'.

aleşi ca dir. al acestei şcoli Dl tia nea Dumitru şi D-nele înv. 0 Cinei/' Asmenciu. c , l

In ziua de 12-11 a. c. populaţia rort% din Hasman la stăruinţa preoţilor au tribuit cu alimente pentru răniţii d«|âj! Altfel în ziua de Dum. lf F eţ,r. j' părţit la răniţii dclr spitalul Regina j | din Sibiu; 60 Kg. cozonaci, Î5 ^ |' 600 buc. ţigarete, şi 4 kg. slănini; fcj oreotul C Haţegan, ajutat de 3 | W Reuniune.

De amntit că 300 buc. ţigarete a« j date de Safta S mea, membră şi vieţii Recniunii de femei gr. cat. din Homh

Aducem mulţumiri tuturor celor ai contribuit cu daruri.

Hosman ia 20 Febr. 1943, A. rUŢEGAN<7, p f M

Serbarea exfraşcolat! din Cerghid

Vremurile de azi cer fiecărui bun. rut: sâ muncească mai mulc dtcut altăditl|i tru nevoile ţării.

Pătrunşi ds acest gSnd doi tineri mm lişti Ştefan Botoy, şi Traian Dragoş,f; pricticanţi In com. Cerghid, au orginizi serbare In 20 Febr. 1943 in cadrele ptţ tirii extraşcolare cu venitul destinat opi pentru Palatul Invalizilor şi alta pentrue tina ş:olară.

Sprijiniţi de bunăvoinţa comandările:.! Ludovica Neamţiu, şi ajutaţi din toatlli de d. Şara Nicolaie, directorul scoale!,! a lucrat alături de ei îndrumlndn-1, munca drpusă zi de zi cu fetele şi 1:1 din sat, s'a închegat un bogat ţi variitf gram, tSspUtlnd toate aşteptările.

Şei barca a fost deschisă prin cmi cald al pâr. I. SărmSghiţan şi prin pi' ,Pentru invalizi" a colaboratorului Mi Traian Dragoş, declamată de Măria Drff terminând cu acest mare şi frumosîodt'

Daţi banii voştri! sunători şi goi Pentru alinarea mari'or eroi.

Programul a fost înflorit cu feloriteî tece. Poeziile recitate de d-şoareie : A* Milea, Aurita Drago?, Doinita Vods, A« Oprea ş. a. au aprins sufletele.

Dintre oaspeţii veniţi au ţinut să i»K ţească programul tinerii Iustin Mno!(i

prin o declamare şi Gilu Pop prin ri'1

cântece duioase. intelectualii satului au dat exemplul'

şi frumos pe care trebue să-i dea ori« minator al satelor, prezentândo-ss ?i dând fără precupeţire ajutoiul !<"' nesc şi spiritual, în frunte cu cei i* mandanţi şi cu Pr. Oct. Dragos, ceanu notar, Aug. Pop înv. peni., & Milea plutonier, d şoara Aurica Mor0?13' cretară. D-tru Şara înv., Şt. Cioban ele'!.

Programul s'a terminat im'o bun* şl(' atmosferă familiară.

Abia terminată rnunc?, cei doi tiBCt' pateri înzecite au pornit din cop, cu l { t

înalt scop, o altă serbare, în csdrejn»11,1

pentru sărbătorile sfintelor Paşti. „„ CORE'f

Mai avem, calendar*. Ad^!

la cunoştinţa cetitorilor f tri că mai avem calert^. şi că le vindem cu 50 K exemplarul + 10 Lei tî poştal. Cine mai doreşte?) calendare, să ne triifrW 60 până mai avem.

Nr. 10 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5

Ştirile săptănr\âqiî

Reuniunea „Sf Jtfaria" din *RuCUr<2Sti- Citim ui Buieunul Pa iotîino. 'f-mâac-unitc din Bucu­reşti, câ Reuniunea SI. Mana de acolo lucrează cu mult suflet. Io strada Xenopol Nr. 15 există nn atelier pentru ornate preoţeşti, condus de Reuniune. Ia 18 De­cemvrie 1942 s'a ţinut o serbare măreaţa, cu prilejul Împlinirii unui an de activitate.

jVClădife. ba Blaj apare de 6 an» revis'd — Mlâdiţe — a so­cietăţii de ie;tar» a ele»ilor dela Liceul Sfântul Vasiîe cel Mare. Este o revistă bună, in care ci­tim încercări ale elevilor. Z Iele acestea a apă.ut numărul pe O tom vrie—Decemvrie 1942 E în­chinat marelui ieraih — Mitro­politului Dr. Ioan Vancea de Butea sa, dela a cărui moarte s'au împlinit anul trecut 50 de ani. E'cvul L. I. Boilă scrie des­pre Mitrop. Vancea nn articol frumos. Elevul C. N. Suciu, pre­şedintele societăţii literare, scrie an articol frumos despre matele povestitor ardelean Ion Agâibi-ceana. Revista e redactată cu multă griji. O citeşti cu plăcere.

Cazanie veche. Se împlinesc 3 0 0 dc ani de când a tipărit la Iaşi Mitropolitul Varlaam „Car­tea Românească de Învăţătură swa Cazanie". Cartea aceasta, cu un cuvânt înainte de Va sile Vodă Lupu, Domnul Moldovei, s'a răs­pândit în toate provinciile roma neşti. [a multe părţi ale Ardea­lului găsim H biserici Cazanii de ale Iui Varlaam. Tipăriturile bise­riceşti sc răspândeau în toate ţi­nuturile româneşti. Am găsit in multe biserici din Basarabia cărţi de slujbe tipărite la Blaj, în tim­pul păstoririi Ep'scopului Bob.

astrişti — eroi ai patriei. t/iticorii noşti! şiiu că A. S T.

U. e asociaţia studenţilor ro mâni uniţi şi că această societate se ocupă de creşterea creşti­nească a tineretului dela Univer­sitate. D ntre fruntaşii acestei so cietâţi au murit pe front, luptând pentru nea in şi pentru cruce, Sa-lustiu Tardeaau şi Augustin Tai-ţia. In veci pomenirea lori

"Protopopul Victor /tfaior. Io Ardeaiu» de Nord a răposat dis­tinsul paroh din Remeţi, pioto Popul onorar Victor Maior. A păstorit 41 de ani credincioşii din acea comună. Dumnezeu să-i facă parte cu drepţii!

d Cel dintâi gazetar francez. Cel

'«Qiâi france* care s'a pandit să *acâ o gizetâ este TheVjphraste Kenaudot (ci eşte Teofrast Re-podo). S'a născut în 1584, Lui i*s reuşit să facă cea dintâi gazetă arancetă.

păstor îngeresc. Centrul catolic de cinematografe a dat un film nou — Pastor Aogelicus, sau pe româneşte P*storul îngeresc. Ne arată vinţa Sfântului Părinte fspa Pius Xd, capul văzut al Bisericii lui Hristo-s,

"plantele de leac. Ştim cu toţii câ sune «numite hnruieni cari se pot Întrebuinţa ca leacuri. Coope­rativa R>mânea8că din Cluj a început să adune astfel de bu­ruieni de leac şi să le vândâ. Sunt adunate sub supravegherea Dl ai Dr. Victor Chirilă.

f ăca t greu. Vieaţa ne a dat-o Dumnezeu şi de acesa nu avem dreptul să ne o luăm singuri. Ss întâmplă adesea ca unii să pă-cătaiască greu, luâadu-şi vieaţa. La Bocăreşti cismarul Alexandru Boshiu, de 60 ani s'a spânzurat.. Nu se ştie care e cauza acestei fapte.

Perjtru mai marii noştri. Au­zim u» •'. S. Sa Episcopal Dr. Ioan Bilan ai Lugoj a fost operat la ochi. Sâ ne rugăm pen­tru îasăaătoşirea marelui nostru Păstor!

pentru postul Paştilor. Să nu uite ni.ti un bun creştin câ spre a ss raga lui Dumnezeu ii tre­buie şi o carte de rugăciuni! Să nu lipsească din nici o casă cartea de rugăciuni!

fântâni model. Ia Basarabia b'a hotarit ca in fiecare sst să se facâ câte o fântână model, pe cheltuiala lor. Fântâna rea este un izvor foarte periculos de boale. Din apă se pot primi multe boli!

0 preoteasă bătrână. Aplecat dintre ROI, acolo unde nu este durere, nici scârbi, nici întristare preoteasa văduva Măria Pecuîea născută Hulea. A murit în 3 Fe­bruarie şi a fast Înmormântată în cimitirul bisericii unite din Cergăul Mare. Era fiica preotului Mi>x m Halea din Cistărău, fost prefect în timpul revoluţiei din 1848, de ssb conducerea marelui erou Avram lancu.

fapt îmbucurător. Sfânta Bi­serica ne îavaţa cs căsătoria este taină, dar trăire® împreună farâ de a avea Sfânta Taină a Căsă­toriei e păcat foarte greu. Atât Sfânta Biserică cât şi Statal luptă din răsputeri Împotriva acestei nelegiuiri. In comuna Ticvanul Mic de lângă Oraviţa în 7 Fe-brua'ie s'au cununat Ia Biserică 26 de perechi dc concubini. E dureros că în Banat sunt multe cazuri de acestea. Dacă mai continuă fărădelegea, în acel colţ frumos de ţară, ne piere neamul. Să ne ragăm pentru stârpirea acestei fărădelegi atât de păgâ-neşti şi de stricătoare!

ajutor la gazetă am primit dc astă dată dela următorii cetitori ai noştri: Dr. Zeno Roşu Braşov

500 LM , Petru Pop Petroşeni Lei 240. Vasile Moga I. llie Mi-căBasa 100 Lei d. Onoriu Suciu Blaj Lei 740, dna văd. Hortensia Suciu Blaj Lei 100, dela un bine voitor din Huuedoara Lei 140, Trifon Zaheiu Şercaia Lei 50, Dr. Eigeo Sânpetrean advocat Braşov Lei 170 şi Ioan Colcer Codreni Lsi 40. Le mulţumim dn toată inima. Bunul Dumnezeu sâ le răsplătească înmiit.

Comuria Cut Bătrânul proto potj Dr. Efie Qâianu, scriitor şi gazetar iscusit, s'a ocupat de tre­cutul comunei Cat din judeţul Alba. Aflăm dn ce scrie Pâr, Dâianu că comuna Cut are peste 600 de ani şi multe alte lucrări frumoase. E foarte bine că so scru cătţi şi articole despre sate, căci Ia sate a fost totdeauna t ă ­ria neamului nostru. .

13 fraţi sub drapel. Familia Chnsuan âahuhţnacliKr dinKossau (Germania) are Io prezjnt 11 fii sub drapel, dintre cari 8 pe ftontul din Răsărit. Anul viitor încă doi fii îşi vor face serviciul militar, astfel încât numărul fraţilor se va ridica la 13

0 mare danie a Statului. Statul Român, a făcut de curând o mare danie mânastsriior ortodoxe. Şi anume cele 18 800 hectare de pădure dăruite lor în 1838 au fost sporite şi rotunjite la 20 000. Io aceeaş vreme mănăstirile unite na au primit nici un hectar. Asta pentruca sâ se ştie.

Profesor din. J3laj controlor al meseriilor. Ministesu'- Muncii, cu Decizia N . 96102—943 a dele­gat dc controlor ta legea pregă­tirii profesionala şi exercitarea meseriilor, in raza Inspectoratului Muncii Sibiu, ps d. prof. Poenaru Emil, directorul Şcoalei de Uce­nici din Blaj.

Osîndit la 25 ani muncă sâl-nică » 'ost şoferii) liie Boşneag din Bucureşti caia şi a oaiont concubina în noaptea de 3—4 Iulie 1942, în curtea căsii din Calea Victoriei 190. S'a consta­tat la proces că şoferul a omo-rlt-odin răzbunare şi după moarte i a luat şi 7000 Iei, ce-i avea în poşetă. Urîtă crimă şi grozavă 1

Populaţia î?omâniei In Ianuarie 1942 a t'oBt de 16.805 388 lo­cuitori, dintre cari 13 302.275 locuesc la sate şi 3.503 113 la oraşe. Muntenia avea 4 525 533 locuitori, Moldora 2 805.911, Basarabia 2 847.731, Transilvania 1.736 307, O-tenia 1.676.904, Ba­natul 955.269, Bncovi^a 795.434, Crişana-Maramureş 642 821, şi Dobrogca 519 478.

f Ungurean £manoil, fost în­văţător ia Optaian- Alba, a ador­mit în Domnul depă &reîe sufe­rinţe suportate iu resemnare creştinească şi împărtăşit fiind cu Sf. Taine ale muribunzilor, în ziua de 23 Februarie, In al 75-iea

an al vieţii şi al 44 tea an al că­sătoriei, înmormântarea s'a făcut în cimitirul gr.-car. din Câptălan Joi în 25 Februarie 1943. II de­plânge soţia, 2 fe;io:i, 4 fete şi 12 nepoţi. In veci pomenirea lui!

f Sabin pop. Cetim în gazeta „Tribuna Ardea'ului" dela Oluj câ a încetat din viaţă advocatul Sabin Pop din Lozoa. Avea nu­mai 36 de «ni. Prin moartea sa traţii de di acolo pierd cn luptător. Dumnezeu să-1 ierte!

Parastas pentru doi eroi la Pui (Hunedoara)

In săptămâna trecută s'a ofi< ciat afară, înaintea bisericii, în prezenţa autorităţilor locale şi a locuitorilor de aici, (indiferent de confesiune) precum şi a co ' munelor din jur cari au luat parte în nuxiăr mare, parasta­sul pentru doi eroi din Pui, morţi pe câmpul de onoare al frontului bolşevic.

Pe primul erou, Ioan, unicul copil, îl deplânge familia îndu' rerată Dan Becuş; iar pe al doi' lea erou, Viorel, îl deplânge mamă'sa adânc întristată, văduva Maria Dumitrescu.

Parastasului i-au premers, sf n*-ţirea alor două cruci de marmoră în valoare de 20 000 Lei câte una, ridicate înaintea bisericii din

ţ partea celor două familii, în amin­tirea acestor eroi. Slujba religi­oasă & fost o'.iciată de către Păr. Nicolae Stoica preot local şi Păr. Ioan Mihu preot în Galaţi. Amândoi preoţii în cuvântările lor au alinat durerea acestor două familii prin balsamul tă' măduitor al cuvintelor sf. Scrip*-turi.

In numele autorităţilor au vor ' bit domnii Petre I. Berceiu şef judecător şi Corneiiu Tecău se ' ere tar de plas§. Răspunsurile la parastas şi sfinţirea crucilor au fost date de către corul cărtura­rilor din comuna Pui condus de dl V . Onac directorul şcoaleî primare. Corul tineretului din Galaţi, înrolat în Asociaţia „Astra" de sub conducerea Pă­rintelui Ioan Mihu, a cânta t 4

şi de data aceasta cântece pa­triotice şi de morţi.

A fost foarte interesant, cum cei doi brazi lungi de 15 metrii, ridicaţi lângă fiecare dintre eele două cruci de marmoră, au fost aduşi dela o distanţă de 15 klm., pe umeri, de către premilitarii din Pui şi alţi prieteni dcai eroilor ce se aflau în concediu medical, suportând şi acum în corpul lor schijele primite pe fontul bolşevic.

Răspândiţi „Unirea Poporului"

Pag. 6 TTMTRF.A P O P O R U L U I

DOCTORUL S ñ T E L O R

Malaria — Frigurile de baltă —

Malsria sau iriganie da baltă sunt o boală des întâlnită în ja­rul bălţilor, In locurile cu miros răn al băltoacelor, de unde şi ere dinţa între oamenii neştiutori, tâ această boală s'ar căpăta din aie-rnl răn, că „malaria" înseamnă aier râu.

Malaria este o boală foarte greu chinuitoare. Cel cuprins de această boală are fierbinţeli dă 40 de grads şi mai mult — nn om sănătos are 37 grade — şi totuşi bolnavului îi clănţănesc dinţii în gură, fiind scuturat de friguri I

Mihris se ia din cauza bălţi­lor, nu însă din cauza mirosului rău din bălţi, ci din causa ţân ţarilor cari trăiesc în bălţi.

Ţânţarii, un fel de ţSnţar de­numit „anofel" este vinovatul în-bolnâvirii cu malarie; că aceat ţânţar sugând sânge dela un bol­nav cu malarie, odată cu sângele din bo'nav suge şi semâoţa bolii sale; suge „hemstozoarul pslu-stm** cam se numeşte semâoţa, microbul malariei. Ţânţsrul, care a supt sâcgek; cu semânţa bolii dela un om cu maiarit, înţepând mai apoi pe un altul, de pe gura ţânţarul, din balele înveninate ale ţânţarului va ajunge boala în omul muşcat şi după zece zile va fi şi el scuturat de friguri.

Cum ne păzim de m a l a r i e ?

Malaria nu se ia dela om la om, chiar dacă ss sârută ui:ul cu alta!, mâoâncâ din aceîaş blid ori dorm în aceiaş pat. Maiarife dela om ia om este dusă de ţânţar şi numai de ţânţar. Se înţelege dela sine câ dacă vrem sâ ne păzim de malarie, trebue să ne păzim sşa cam vom pu­tea de a fi pişcaţi dc ţânţari.

Malaria este o boală foarte grea şi foarte rea.

Cât e de grea, o putem vedea "n faţa acoperita ca sudori reci a celui cuprins de es, aprins de călduri focului lăuatric — 40 grade şt mai mult —, şt e't se vaită de frig.

Cât de rea este, se vede mai târziu că semânţa malariei, trăind din sângele omului, sărăceşte pc.

Lecuirea malariei Ţâaţaru' na poate îmbolnăvi

pc un om sănătos, daca an suge mii întâi sânge dintt'un om bol-niv. • .

Statul chchueşre an de an bani grei cu leacmi'e, co chinina $i alte leacuri cari sunt bune pentru malarie. Cine are malarie, în interesul sănătăţii sale de a fi vindecat şi a celor din satul său de a nu-i îmbolnăvi, trebue sfă­tuit ori obligat, sâ meargă ia medic, la sp*tal, iară m;dicul dela dispensar ori dela spital să i deie leacurile gratis — fără bani — ca bolnavul să se vin­dece şi cel sâoStoâ să r.u fie îmbolnăvit de ţânţarii, cari nt vor năpădi cum atâtea rele şi năcazuri ne-an năpădit.

Dr. Ioan F r ă ţ l l ă

Cunoştinţe folositoare

Culîivafi viermi de măîasă!

Msi ales a-îtâz, când mătssa e atât de scumpă şi se găseşte atât de :sr, iar duzi sau frăgari avem destui, ar trebui ca în fie­care sat să se cultive viermi de mătasă. Lucrul nu e greu, iară timpul în care se desvoltă este de abis 5 săptămâni.

Chiar de aceea cetiţi cu malta atenţruce cele d« mai jos:

Staţiunea Sericicola Bucureşti, face cenoscut că preţui seminţei ds viermi de mătavă este de 20 (douăzeci) iei gramu', plus con trbuţia dc 5o/0

Distribuţia seminjti de viermi de mătase ?e face numai prin C a m e r e l e Agricole judeţene, unde crescătorii urmessâ sâ se în;crie, ach tSndşi castul seminţei.

Staţiunea nu face înscrieri de­cât namai pe.ot.ra cei c&ri se în­gălează aă ridice sămânţa direct dela Staţiune.

Manda te l e poşta'e adresate Staţiune', contrar acestor hotar'ri vor fi retezate.

care a cumpârat-o Statul este cu mult mai mare.

De aceea sămânţa de lucerna să se cumpere numai dela Ca­merele de Agricultură, căci a-ceasta este garantată fără cus-cută (torţei).

Nici un cetitor de al nostru să nu cumpere sămânţă de lu­cerna nedecuscutatâ, adică din aceea care se vinde dela o mână la alta prin sate, căci a-ceasta conţine cuscută, care ni­miceşte lucerna din primul an.

O â r ţ i n o u ă 2 5 ( 1 - 1 }

Judecătoria de pace mixtă Târnăţ

Nr. G. 2C 01—1940.

Publiccţro da iicîfaţ,Q

Subsemnatei portărel prin aceasta ca in baza eciziunii No. G. 2001/I94Q"U"? decătoriei Târnă veni, în favorul reda 11

tului Emil Fr8ncu, repr. prin adv. Dr " - « - — din Târnăveni pentru încasa""1

de 7637 Lei şi ace, se nxeajs licitaţie pe ziua de 6 Martie ut

Frâncu din Târnăveni ereanfei men de

Pr. losif Tulmăcel franciscan : O floare rara. Tipografia „Serafic*.' Săbouanl-Roman 1942. 224 poglni t pirite pe hârtie de format 20113 cm. preţ-1 Lei 150.

In această carte Păr. călugăr losif Tăl-măce! ne da viaţa unei tinere elvede liceu, Fiorentina-Alexandrina Bartic, născută la7 Msrtie 1924 ?i răposată in Domnul Ia 27 Februar e 1942. întreagă cartea e Inchloată ¡ubiienlui de 25 ani de episcopat a sfântu­lui Părinte Papa Pius XII. E scrisă drăguţ şi cu malta dragoste creştinească.

Ne dă viaţa acestei copile, care a trăit şl a murit ca o sfântă şi din via{a căreia atât elevele cât «i elevii şcolilor noastre pot învâţa multe Jucruri frumoase.

Cattea este împodobită cu nenumărate «hipuri, înfăţişându-ce pe acea floare ra ă, începând din anii fragezi ai copilăriei, până laskriu. Afară de aceasta mai dă şi multe alte chipuri sfinte cari trezesc eviavie In nor.

Părinţii ar trebui să cumpere această carie şi să o dăruiască copiilor cu prilejul marilor sărbători creştineşti şi familiare.

era 16 In comuna Bâgaciu Nr. unde vor vinde prin licicitaţlune publici; IQC ^ de fân, 1 teasc din lemn, 10 care aatrtţ care pae, 1 car pentru cai, 1 z\\ dm pt. căruţă, l pendulă (ceas de peret^ t

maşină de cusut, 2 dulapuri şi 2 butca In valoare de 24.500 lei.

In caz de nevoie şi sub preţul de estima Târnăveni, 17 Februarie 1943.

portărel, delegat, Gh, Oansş t l

Cultivaţi lucerna Lucerna este fără îndoială cea

mai bună şi cea mai complectă plantă de nutreţ. De aceea n'ar

1 îi iertat să lipsească din gospo-om d« sârge, !j dă dureri mari \ d ă r i a n j d u n u i ţ ă r a n . C e l puţin de cap, i-se umflă splina şi poate cu timpul cââea ia oftiaa — tu­berculoză — la plumânt.

MaUria se ia din ţânţari. Ţân­ţarii tiăcsc »n băltoace. Ca să scăpăm de ţâcţari, ar trebui sâ secăm toate băltoacele, ca ţân ţarii să nu aibă «nde-şi puae ouăle lor ca sâ se înmulţească; dară bsicoace atâtea mst, că numai voia Domnului le poatp, seca. At«-"ti ? Ce rămân* de *§cnt?l

câte un jumătate de jugăr de lucerna ar trebui să samene şi cel mai sărac ţăran.

Ministerul Agriculturii a înv părţit chiar pentru aceasta Ca­merelor de Agricultură 4 5 0 mii kilograme de sămânţă de lucerna

-decuscutată şi plombată. A ceasta sămânţă se vinde cu nu-mai 400 Lei kgr., deşi preţul cu

Poşta gazetei Lengher losif 61 ¡2. Am primit toţi banii

trimiji de Dvoasiră, Sunteţi achitat pe 1943. Păr. Teodor Lungu, Ciuleni. Am primit

baDii şi V'ăm trimis 6 calerdare in contul celor 300 Lei plus 1 gratuit ca abonat.

Of. paroh. Drăgoteni. Cei 400 Lei trimişi pentru calendare i-am trecut la abon. 9581, Lei 200 pe 1942 şi Lei 100 pe 1943, iar la abon. 9580 Lei 100 pe 1943.

Păr I Olteana 4924. Sunteţi achitat pe anui 1942.

lancău N; Poezia: „Aşa vrea să fiu* nu se poate publica. Iacearcă a aduna poezii poporale din popor.

Păr. I Borza, Sâncrai. Am controlat abo­naţii. Le taerge tuturor regulat gazeta. Am reclamat la post?. Noi ne dăm toată silinţa,

dnr totuş nu leujim a muiţami Inttu toate pe jbonaţi. Bagseama fiindcă vremuriie sunt prea grele.

Nicolae Anca, Miceşti. Primit Lei 260 Re­partizat Lei 100 pentru restanta din 1912 ş, 160 pe 1943.

Tănasie Dâmbian, Sărmăşel. Primit Le; 260. Repartizat 200 pe 1942, iar 60 pe 1943.

Nicolae Fanea, Găureni-Vlădeni. Primit Lei 130. Repirtizat 50 restanţa din 1942 iar 80 pe 1943. '

Ioan Brancu, 5752. De aici ziarul Vă merge regulat. Calendar nu putem trimite numai la aceia cari au plătit şi pe anul 1943 în întregime. Dvoasttă mairestati încă pe 1942 Lei 100, şi p 8 2943 m a t i a c h i t a t

nimic.

Sâncrăian Marcu, 51)25, Am primit toii bsnii şi i-am repartizat pe anii cari aţi scris.

Nr. G. 2 4 6 0 - 1 9 4 2

Publicajie de licifajie

Subsemnatul Portărel prin aceasta publici că Ia baza deciziunii Nr. G. 2460/19« x

jadecStorlei de ocol Blaj In favorul recla. mantulu» Banca Naţională agenţia S'ghlşoira repr. prin advocatul Dr. V. Bârna pentru încasarea ereanfei de 175 589 Lei şi ace. se fixează termen de licitaţie pe ziua <fetg Martie 1943 orele 15 d. m. la faţa l'octflm In Blaj, in atelierul Dlul Virgil Moldons nnde se vor vinde prin licitaţiune publici judiciară un locomobil marca E I J O Magyar In valoare de 15.0C0 Lei.

In caz de nevoie şi sub preţul de estimate, Blaj, la 24 Februarie .'943.

23 ( l - l ) portărel ss. I. Gherghef

Oficiul Parohial Rom. Unit Abuş Filia Păucişoara

Concurs Cu data dc 7 Martie 1943 se

publica concurs pentru compir tarea locului de cantor în filia Păucişoara.

Retributi»: 3 jog. arâtor cai-tatsa mijlocie şi (/ 2 jugar cositor calitatea 1-a.

Venitele 3tolsre îndatinate. Doritorii vor înainta cereri to'

soţite de. extras de boîez pâni la data de mai sus.

primeurator, preot SUCIU CORNEL VICTOR BALTA?

24 ( 1 - 1 )

Cumpărăm Sămânţă de cânepa şi Sămânţă de in!

Ofertele se vor adresa

FABRICA DE CÂNEPĂ Inginer losn F. Negruţiu, 81ai

121 (12—16) Câmpul Libertăţii ^

Veţi câştiga must şi Dacă cnitivsţt cânepă o f

fuior! Cereţi condiţiuni de contract dela

FABRICA DE CÂNEPĂ Iogmer ioan F Negruţiu, Blaj

122 ( 1 2 - i 6 ) Câmpul Libertăţii ^

Cel mai mare duşman^ gazetei este celce nu-şf P teste abonamentul znaime

Tipografia StrninirniOî B u j