Ips Bartolomeu Anania - Versuri

3
IPS Bartolomeu Anania - Versuri Noapte liniştită Noapte liniştită, noaptedesfătata, Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată. Steaua călătoare, lenesa’n amiezi, Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi Şi mi-o urci în tinda, lumea s’o cuprindă Ca o nestemată prinsă pe oglindă. Cine te citeşte, cine mi te-arata, Noapte liniştită, noapte desfătata? Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut Şi pe la’nceputul cronicii te caut, Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi În măsura vremii dintre doi ţăruşi? Umblu’n cartea toată, eşti mereu în carte. Foaia te desparte, fata nu te’mparte. Îmi surâzi din slova paginii deschise Şi din tot cuprinsul filelor nescrise, Zilnic daruindu-mi viaţa pintenoaga, Ca o rugăciune scrisă pe zaloagă. Şi cântări de leagăn cânţi că şi-a altădată Tot atât de vie şi adevărată,

description

Confessio

Transcript of Ips Bartolomeu Anania - Versuri

Page 1: Ips Bartolomeu Anania - Versuri

IPS Bartolomeu Anania - Versuri

 

Noapte liniştită

Noapte liniştită, noaptedesfătata,Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată.Steaua călătoare, lenesa’n amiezi,Din genunea clipei ritmic o’ntrupeziŞi mi-o urci în tinda, lumea s’o cuprindăCa o nestemată prinsă pe oglindă.Cine te citeşte, cine mi te-arata,Noapte liniştită, noapte desfătata?Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flautŞi pe la’nceputul cronicii te caut,Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşiÎn măsura vremii dintre doi ţăruşi?Umblu’n cartea toată, eşti mereu în carte.Foaia te desparte, fata nu te’mparte.Îmi surâzi din slova paginii deschiseŞi din tot cuprinsul filelor nescrise,Zilnic daruindu-mi viaţa pintenoaga,Ca o rugăciune scrisă pe zaloagă.Şi cântări de leagăn cânţi că şi-a altădatăTot atât de vie şi adevărată,Limpede’n vecie, limpede’n clipită,Noapte minunată, noapte liniştită!

(Calendarul „Credinţa”, 1967) 

Page 2: Ips Bartolomeu Anania - Versuri

Confessio

Doamne, tinde-Ţi patrafirulpeste faţa mea de lut,sufletu-mi neghiob şi slutsă-l albeşti cu tibişirulcând amurgu-şi toarce firulpeste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,iar osânda e păcat;eu stau pe-un colţ plecatşi să-mi scriu povara vinii,pe când Tu, la vremea cinii,să-mi şopteşti că m-ai iertat

Aciuiaţi pe-o vatră nouăvom purcede spre nou cânt;eu, o mână de pământ,Tu, lumină-n strop de rouă,migali-vom cartea-n doua:Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.

Şi-ncaltandu-Te-n sandalesă porneşti pe drum stelar,într-ale slovelor chenareu opri-Te-voi din caleşi-n minunea vrerii TaleTe-oi sorbi dintr-un pahar.