@ z0l6loana Duda

@ 2016 Editura Herg Benet Publishers, penrru prezenta edigie

Este interzisl reproducerea totali sau pargiali a texteloq pe orice

suport audio, video sau electronic, Farl. acordul deginitorului

drepturilor de autor.

Editura Herg Benet

Str. Aurel Maicu nr. 9, sector 2, Bucuregti, RomAnia

www.hergbenet.ro

editorphergbener.ro

Foto coperti: @ Katarina Gondova lAdobe"Concept grafic: The Spartan Bureau

Descrierea CIi a Bibliotecii Nagionale a RomAniei

DUDA" IOANA

Jurnalul primei mele morri / Ioana Duda. - Bucuregti :

Herg Benet, 2016

ISBN 978-60 6-7 63-07 0-r

821.135.t-3t

Tipirit in RomA.nia

tr","t

Io,q.NA DUDA

Jurnalulprimei mele

mortr)

E D I T U RA

ERG BENET

.,,"**.6m

Ora 19.00

Mi numesc Valentina, arn 32 de ani si miine o sim5. omor. Pela9.25.

Pe la;apte mi opresc din bi.ut. O si am grij5. si nu

mL lmbit. Am biut atit de mult la viaga mea, lncit pot

bea litri dupi litri frri si mi lmbit. Nu le amesteci, bei

multi api.,la un moment dat te oprqti si iei o gur5. de

aer, poluat, indiferent daci"stai la gari. sau oraf, poare

chiar mininci ceva- imi beau cafeaua, fumez jumate de

pachet de ,tigiri, poate chiar citesc vreo doui pagini, ci-mi place la nebunie si citesc dimineaga, cAnd e linigte gi

, .A v . | ^

t.zlua nu-l tnca zt, ooar trambt\eMa pe rettna.

Apoi ascult Ana, de la Vama Veche, fac un dug ra-

pid, mi imbrac in cea mai frumoasi rochie, aia albi;iplini de fori mari, ro;ii ;i galbene, imi caut vreo 20 de

minute cheile de la magini, c5. mereu uit unde le-am

pus. Cobor, urc ln maginL, bag in margarier, poate chiarI t

^ t l.lovesc o alti ma;ini, incerc0.nd si ies din parcare (ar fi

a treia. Cu noroc), dau drumul la muzici gi bagi mare,

inspre casa pirinEilor mei, care-i la vreo 60 de kilometri

de ora;ul ista pe care ll iubesc visceral.

Ioana Duda

Ce daci mor? Tiebuie si. stiu incotro merg, altfel

risc vreun accident in ora;, ci aga-s eu; daci nu gtiu clar

unde trebuie si ajung, sigur mi pierd pe drum. Si in loc

si ajung in oala in care o si imi punl" cenusa, ajung prinvreun spital, mi umfli iia de somnifere si anestezice si

s-a dus pe puli moartea mea.

O si zbor in hiu prin parapetul de la kilometru'48,aproximativ. Sigur mor, pentru ci o si am vreo 2001a

ori. Cu toatd.vitezainainte. Cum am trlit, a;a mor.

Tot drumul pAni acolo mi voi gAndi cAt de frumos e

acasi, la ai mei. Mai ales acum, vara, c6.nd e totul verde.

Togi copacii. $i sunt a;a de mulgi! $i riul curge ca acum

mulgi ani, cind de cu dimineata ne luam prosoapele si

plecam la plajl.Nu existau pe atunci creme si uleiuri de bronzat.

Nici nu am fi avut bani pentru ele, de abia str6.ngeam

ni;te lei pentru pachetul mic de Monte Carlo. Ala de

zece rigiri. Si stiteam la plaji, povesream despre biieEi,

ci despre ce altceva poti povestila 15, 16, L7, 18 ani,

decit despre dragoste si indrigosteali? in niciun caz des-

pre scoali. Noi nici la ore nu povesream despre qcoali.

Ci la ore nu prea eram la scoali. Eram la birtul de peste

drum ori la cafea, ori la bere. Fumam lgiri la bucati gi

impirEeam halbe cu bere. Iar ca s5. avem bani de toate

astea, fl"ceam cheti prin liceu. $i cAnd eram tn vacangi

nu mai ftceam cheti, ci sterpeleam de la ai nostri bani

cit sd ne cumpi.rdm gigi.ri. AtAt, Ci api ne luam in sticle

si o tiiam la plaji. Si siream de pe pod, de la vreo sapte

t2

Jurnalul primei me le moryi

metri inaltime, direct in api.

Un pic pentru ci voiam adrenalini. Un alt pic pen-

tru ci voiam ca lumea s5. se opreasci 9i si se uite la noi.

To;i adolescentii au nevoie de atentie. Multi. Eu am

avur-o. Cel mai mult in copilirie, cAnd toti prietenii

piringilor mei mi iubeau pAna la paroxism si i;i do-

reau ca tntr-o zi si aibl un copil ca mine. Asa spuneau:

,,CAnd o si am copilul meu, vreau si fie ca Valentina".

Pentru ci am fost un copil atit de iubit, incit la patru

ani gtiam si. citesc, recitam Du;rnancele gi El Zorab al

lui Cogbuc, poeziile Elenei Farago, pe Ia cinci ani deja

povesteam cu Anug5., vecina de palier, cAt e de greu sifii cisitoriti si cu copii, sogul mai vine biut acasi, iar ru

il bagi cu furtunul de la ma;ina de spilat. Asta cu fur-

tunul nu am auzit-o niciodati acasi., iar tata nu venise

niciodati biut. Machit, uneori, dar cAt si fie bucuros.

Niciodati deranjant. Cel pugin nu in copilLrie.

Mai apoi... mai apoi am incercar si uit. Aproape cI.

mi-a iesit. L-am iertat.

Apoi, la;coali, invititoarea s-a indrigostit de mine.

$i acum i se lumineazl" privirea c6.nd ne vedem.

Ca si nu o lungesc prea mult, treaba e ci in copilirie

am fost nespus de iubiti;i apoi am crescur si ai mei nu

au mai prea avut timp de mine, pentru ci mama a ince-

put si munceasci, iar pentru tata niciodati nu am fost

un copil, ci mai degrabi o sor5". in sensul ci mama mea,

sotia lui, era gi mama lui. Psihologic.

Nu am o familie incestuoasi. Usor dereglati, da.

t3

Ioana Duda

Dar decenti. Prea decenti pe alocuri.

$i uite aga am ajuns, in adolescengi, si sar gi eu de

pe poduri. Neavind vreo intenEie morbidi,, ca cea de

acum, ci doar aia de a atrage atengia. Absolut normali

;i pardonabili in cazul unui adolescent confuz, frustrat

;i care vrea si i;i giseasci identitatea. $i nu am reqitnici acum. Nu gtiu daci sunt femeie, copil, androgin,

scriitoare sau o anonimi. in fine.

imi place acasi, la ai mei, mai ales vara, dupi cum

spuneam. Dd mi duc acolo tot mai rar. Pentru ci am

incercat si mi conving ci viaga mea e aici, in ora;ul ista

cu vreo 300.000 de locuitori, teatru, operi, umbreluge

colorate atarnate vara prin centru, unde se gin concerte

si sunt libririi, mall-uri unde pogi face shopping, piege

mari ;i rotunde, pavate cu piatri. cubici si unde clidirile

sunt luminate noaptea, exact ca in vederi. Cu tineri care

vara ies tn piagi, cu chitara, stau pe iarbi ;i cinti pinl"

pe la 11 noaptea. Ar cAnta 9i mai mult, dar nu le di voie

legea. Picat.

Mereu am spus ci legile sunt bune atAta timp citnu inlinguiesc spiritul omului. Iar oamenii au nevoie si

cinte. Si picteze. Si scrie. Si danseze. Si sculpteze. Ca

si rupi lanEuri. Ca si mai aline dureri. Ca si aibi. impre-

sia ci viaga poate fi ;i frumoasi. $i chiar e, atunci cind

creeazl. Pentru ci arta mai spali cicaturile si mizeriile in

care ne inglodim zi de zi.

$i vizind eu toate astea, am crea)t ci mi pot Lseza

in ora;ul ista, pe care il iubesc. $i am inceput si nu mi

14

Jurnalul primei mele morpi

mai prea duc in ora;ul celalalt, pe care il iubesc doar

prin prisma a ceea ce am tri.it in el, copili 9i adolescenti

fiind.

Dar nu ag putea trii acolo nici in ruptul capului.

E pustiu. $i lumea e inchisi la minte gi judeci, gi are

prejudecigi, gi nu citegte, ;i e invidioasi. $i nu te poli

cica firi ca ceilalEi sa afle. Togi vor si scormoneasca in

viegile altora, gi cind nu le dai ocazia, pentru ci le spui

tu, pe ;leau, cu cine, cind gi de cAte ori te-ai futut, casci

ochii si scuipi venin. In sAn. Ci n-au curaj si scuipe pe

tine. Te injughie cu privirea, intocmai ca omul riu care

afi de binele altuia;i simte ci ia foc. Pentru ci el n-are.

Ar vrea, cum nu? Dar nu isi di voie pi atunci se infurie.

Pe el insugi.

Oamenii pro;ti habar nu au ci, faE6, de ei simt tot

veninul ;i furia. Tocmai pentru ci sunt pro;ti si inca-

pabili de introspecgie. Oamenii progti nu gindesc. Ei se

aliniazd, standardelor, cutumelor, regulilor scrise ;i nici

in ruptul capului nu ar face altfel decit toti ceilalti. Asa

e cel mai ugor.

Dar e un loc acolo. Singurul loc in care imi mai

trag sufletul, in afari de casa alor mei. O terasi, pe ma-

lul riului. Unde au cea mai buni cafea din oras si un

cappuccino spumos gi ieftin. Adici o api minerali si

un cappuccino costi. 10 lei. Nu gtiu cAt costi separat,

pentru ci le beau mereu impreuni. Logic, costi foarte

pufin. $i au perdele din bumbac, albe, care se unduiesc

atunci cind bate pugin vAntul.

r5