Logofătul Costache Conachi – INEDIT*

           Stimat auditoriu !         

  Înainte de a prezenta subiectul cu titlul enunţat la început, permiteţi-mi un preambul cu referire tot la poetul şi omul de cultură Costache Conachi. Se ştie, cred, faptul că a avut case la Iaşi, unde locuia din când in când. În calitatea sa de locuitor al capitalei Moldovei a ajuns să fie şi ctitor al Bisericii Banul, ne-o spune un important cărturar, preotul Paul Mihail, într-un amplu studiu, intitulat “Contribuţii documentare la istoria oraşului Iaşi”, publicat în AIIAI, nr. XXIV (1987)1, în care vine cu o sumă de date referitoare la Conachi. De pildă găsim o însemnare pe o Evanghelie din 1762 care zice: “Să se ştie că la anul 1861 de către Catinca Conachi-Vogoride s-au dezgropat de supt lespezile bisericii

Banu osemintele mamei sale şi le-au dus la biserica de la Ţigăneşti lângă soţul ei, logofătul Costache Conachi, repausat în 1849”.                     Un aspect de mai mare importanţă e următoarea notaţie a părintelui Paul Mihail: ”Printre scenele cu greu identificabile, în naos, în partea dreaptă sub cornişă, se afla şi cunoscutul portret al ctitorului Costache Conachi, cu talabus în cap (pictat în 1882)”, indiscutabil după un altul cu dată anterioară nespecificat în notă, dar tot indiscutabil, ca şi cel existent în prezent. Se mai arată că ”până la războiul din 1941-1944, portretul a putut fi fotografiat. Dar în 1948 degradarea sa era totală”.În anii 1944-1945 în biserică a pătruns ploaia şi zăpada, ceea ce a contribuit la coşcovirea generală a întregii picturi. Mai semnalăm o însemnare publicată de Nicolae Iorga în Studii şi Documente, Vol. XIX 1910, pag. 92: “Pe Liturghii (Liturghier n.n.) din 1845: S-au cumpăratu şi datu de mini, Logofătu şi cavaleru Conache, acum la martu înu 16, după ce cealaltă s-au furatu la Sfinţirea bisericii Sfintei Invieri dinu Ţigăneşti, zidită acumu din nou înu satu; (1)846, martu în 6”, ss. Costachi Conachi.            În legătură cu manuscrisul pe care îl considerăm inedit, se impune să venim cu informaţii lămuritoare, importante, considerăm noi. În primul rând, manuscrisul este scris în întregime de mâna lui Costache Conachi, cu slova sa inconfundabilă, prezentă şi în alte însemnate scrieri ale sale. Există două exemplare, din care unul, cel aflat la Biblioteca ”Eminescu” din Iaşi, a fost publicat de către cercetătorii Ecaterina şi Alex. Teodorescu în Costache Conachi ”Scrieri alese”, Bucureşti 1963, cu portretul cunoscut la începutul cărţii.[1] Între textul publicat după manuscrisul de la Iaşi şi cel de la Biblioteca Academiei Romane (BAR), există mici deosebiri şi anume: Titlul la Iaşi este: „Prinţipiile moralului sau Cercare de voroavă asupra omului”la fel şi în facsimilul de la sfârşitul cărţii. Textul de la BAR incepe cu „Popu filosof englez (şi titlul) Prinsipurile moralului sau voroava pentru om”. Credem că manuscrisul de la Iaşi a fost primul pe care poetul l-a redactat, iar cel de la BAR,[2]următorul, Conachi renunţând la cuvintele, considerate probabil, de prisos.           Poate prezintă un anume interes să aflaţi şi cum am dat peste manuscrisul conăchesc la BAR. Mulţi ştiu că omul de înaltă cultură G. G. Ursu a scris printre altele şi ceea ce dumnealui a intitulat “Tecuciul literar”, 1943. Citindu-l găsim că

dânsul indică pentru fostul director al Liceului Comercial din Tecuci, C. A. Stoide, manuscrisul cu nr. 877, care, zice dânsul e în douăcaiete, şi are scrise versurile poetului Bucur Vasile, vornic de poartă, care ar fi tecucean de origine, respectiv din satul Bucureşti, ţinutul Tecuci. Eu, solicitând, la un moment dat, nu-mi amintesc când anume, un document de la BAR, având cota CXL/232 şi care s-ar referi la „Cartea Cerbului vornic şi Simion Poiană uricar pentru moşia cumpărată de către doamna Caterina (Dafina Dabija) la Sascut”, primesc copie xerox după documentul scris de mana lui Vasile Bucur din data de 1808 iunie 12. Iar pentru că domnul G.G. Ursu dăduse cum că manuscrisul nr. 877, cuprinde versuri ale poetului Vasile Bucur, care face parte din şcoala Conachi,am mers la instituţia ce păstra (şi păstrează manuscrisul), ajutat de către domnul Valeriu Precupanu, care mi-l fotografiază şi apoi mi-l pune în pagină, motiv de ai mulţumi şi acum.Numai că peste filele cu versurile lui Vasile Bucur am aflat, că se află, 20 de pagini autograf Conachi, respectiv subiectul abordat aici. Cum că textul conăchesc de la BAR, diferă oarecum de cel de la Iaşi, cred că ar merita să fie publicat. Mai ales că el nu este nici măcarmenţionat in lucrările ce au tratat despre scrierile conăcheşti. Facem precizarea că textul conăchesc reprezintă o copie după scrierea filozofului englez, cu însemnări şi scurte comentarii, făcute de către Conachi marginal. Încheiem succinta noastră intervenţie cu reproducerea câtorva rânduri din textul copiat de către marele logofăt de la Ţigăneşti aflat la BAR.”Ieşi din farmec, o miloarde,Nu te-aluneca miloarde,lasă prostului nemernic,Îndulcitoarea nădejde, de un bine ce-i părelnic;Fugi de-a curţilor pohvală ; cinstea lor şi desfătareNu-s vrednice să ţintească a poftelor tale stare.Au doară ţie se cuvine a-nmulţi măgulitorii,Ce aleargă cu căţuia tămâind stăpânitorii?Vino, căci un lucru mare,nişte griji mult mai cu cale,Să cuvine să cuprindă,minutele vieţii tale.Acest lucru este omul,noian necuprins de minte,În care se vede gandul unei minţi nemărginite,Câmp roditor, dar sălbatic, în care pe-o lege dată,Şi scaiul şi trandafirul,răsar şi cresc totodatăSă vedem spre sfarşit care,ceriul a vrut a ne naşte,Omule, in aste versuri,află-te şi te cunoaşte…”.Şi o notă de subsol a lui Conachi: „Aceasta este atracţia, în minte venită marelui Nefton (Niton) adică o atracţie ce au trupurile cereşti unul cătră altul prin tragere şi care le ţine oarecum spinzurate”.                      Ion T. Sion ( Observator,ediţie nouă,nr.1, 23 oct. 2013)

* Această comunicare a fost prezentată parţial la Festivalul Naţional de Poezie ,,Costache Conachi’’,ed. a XXI-a, 12 oct. 2013, şi publicată in Observator, nr.1, 23 oct.2013,într-o formă uşor diferită faţă de aceasta.[1] A mai fost publicat şi în volumul ;Poesii, Alcătuiri şi Tălmăciri, ed.I, 1856, îngijită de Ecaterina Conachi Vogoride, la tipografia lui Adolf Berman şi editia a-

II-a, îngrijită de Emanuel Vogoride Conachi, la  Edit. Libr. Fraţii Saraga, Iaşi, 1887.[2] Credem că acest manuscris este cel despre care vorbeşte Alexandru Papadopol Calimah în Scrisoare despre Tecuciu II, Convorbiri literare, anul XIX, nr.11, februarie 1886. Istoricul tecucean preciza că avea manuscrisul lui Conachi de la d-na Catinca Negri.http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/11/logofatul-costache-conachi-inedit.html