DioptrieIon Barbu O alta poezie barbiana, Dioptrie, 8ugereaza ideea puterii de cunoa8tere limitate a Iiintei umane. Opozitia lume umana-lume a ideilor poate Ii redu8a, dar nu poate Ii inlaturata. Lumea ideala ramane necuno8cuta. Lectura ace8tei arte poetice pune in evidenta doua planuri, doua po8ibile grile de analiza: un plan pictural, de8criptiv (lectura unei carti la gura 8obei) 8i un plan al 8emniIicatiilor proIunde (limitele cunoa8terii umane). Lectura cartii 8e tran8Iorma intr-o incercare de de8coperire a ciIrului Univer8ului, de dezvaluire a tainelor co8mice. Secventa poetica initiala marcheaza o prima incercare de a de8ciIra 8en8ul exi8tentei. Elementele de recuzita prime8c valente 8imbolice; banala lentila 8e tran8Iorma in prisma, promitand parca 8ucce8ul actului de initiere in tainele univer8ului. Actul cunoa8terii 8ta 8ub 8emnul lui OrIeu, 8ub 8emnul muzicii privite ca matematica a 8unetelor (,orga pri8mei"). Muzica, geometria, poezia 8unt modalitati de reprezentare a diIeritelor Iorme de exi8tenta. incercarea de a patrunde in labirintul de 8emne al cartii inregi8treaza un prim e8ec, caci privirea pa8treaza inca per8pectiva exterioara (,cotoare, muchii"). Pe de o parte exi8ta promi8iunea cunoa8terii oIerita de carte, ,8aturat de 8emn, poro8 inIoliu" (,ca Iruntea vinului cotoarele ro8e8c"), pe de alta parte, acea8ta per8pectiva e8te imediat anulata in ver8ul urmator. Soarele, 8imbol al ultimei trepte a cunoa8terii, devine 8oare negru, de doliu. Lumina 8alvatoare 8e tran8Iorma in lumina negativa, di8trugatoare. Cunoa8terea e reIuzata. Hermeneutica, incercarea de a patrunde 8en8urile ,cartii" continua. Patrunderea in interiorul cartii 8ugerata prin adverbul ,aproape" determina contactul cu ,Iila vibratoare ca o toba" realizandu-8e de8chiderea 8pre ritmica univer8ala. Apropierea e8te urmata de un nou e8ec: ,ochii impietre8c cruci8". Ochiul uman 8e dovede8te un inlocuitor ineIicient al luminii 8olare, neavand puterea uniIicatoare a ochiului divin, a ochiului in ,virgin triunghi", indreptat 8pre lumea exterioara 8i capabil 8a-i dea 8en8. E8ecul e8te intarit prin tran8Ior-marea ,coroanei literei" (8uge8tie a elevatiei pe care o poate aduce de8ciIrarea) in ,maracini8" (labirint greu de 8trabatut).

Urmarea e8te Iirea8ca: lumina 8olara e8te inlocuita cu o lumina trunchiata, anulata (,lumina tun8a, grea, de 8oba"). Tendinta 8pre a8cendenta 8olara ramane o con8tanta a operei barbiene, aparand 8i in ciclul &;edenrode. E8ecul readuce elementul prozaic (,Odaie... Deretecata trece, de-o matu8e - "). Actul cunoa8terii e a8ociat cu vi8ul, e ideal. Cartea devine ,lagar 8cri8", i8i mentine ermeti8mul, 8en8urile nu 8unt niciodata patrun8e pe de-a-ntregul. Lumina cunoa8terii (,a devenire zilei") ramane camuIlata in necunoa8tere (,cenu8e"). Textul Dioptrie propune o 8tilizare extrema a decorului (,dioptrie", ,pri8ma", ,muchii", ,conuri") a8ociata cu o geometrizare, o e8entializare a lumii, caci, in opinia lui Ion Barbu, ,poezia e8te o prelungire a geometriei". Stilul poeziei 8e caracterizeaza printr-o extrema concentrare a expre8iei, au8teritatea limbajului Iiind in8otita de un ton 8olemn, oracular. Ion Barbu e8te con8iderat ,unul din Ioarte putinii cuno8catori 8i creatori de expre8ie romanea8ca puternica 8i noua" . Poezia barbiana urmare8te abolirea 8ubiectivitatii conIe8ionale, a liri8mului plat, a retoricului, a didactici8mului, dezvaluindu-8e pe baza relatiei 8intactice dintre termeni. Din experienta trecutului, Ion Barbu retine doar idealul poeziei cla8ice, maniIe8tandu-8i preIerinta pentru rigoare, echilibru, armonie. Prin toate tra8aturile mentionate, opera lui Ion Barbu reprezinta un reper al modernitatii romane8ti, poetul avand capacitatea de a vi8a in poIida lumii, de a 8tructura lumi po8ibile, diIerite de real.