Dan BarbilianPortret Ion BarbuPseudonim Ion BarbuNa?tere 18 martie 1895Campulung-MuscelDeces 11 august 1961 (66 ani)Bucure?tiProfesie poet, matematicianNa?ionalitate Romania -- romanaParin?i Constantin Barbillian, Smaranda, nascuta ?oiculescuCasatorit(a) cu cu Helga Barbumodifica Literatura romanaPe categoriiIstoria literaturii romaneEvul mediuSecolul 16 - Secolul 17Secolul 18 -Secolul 19Secolul 20 - ContemporanaCurente in literatura romanaUmanism - ClasicismRomantism - RealismSimbolism - NaturalismModernism - Tradi?ionalismSemanatorism- AvangardismSuprarealism - ProletcultismNeomodernism -PostmodernismScriitori romaniLista de autori de limba romanaScriitori dupa genuri abordateRomancieri - DramaturgiPoe?i - Esei?tiNuveli?ti - Proza scurtaLiteratura pentru copiiPortal RomaniaPortal LiteraturaProiectul literatura v d m Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Campulung-Muscel, d. 11 august 1961, Bucure?ti) a fost un poet ?i matematician roman. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importan?i poe?i romani interbelici, reprezentant al modernismului literar romanesc. Dan Barbilian era fiul judecatorului Constantin Barbillian (care ?i-a latinizat numele ini?ial Barbu) ?i al Smarandei, nascuta ?oiculescu.Cuprins [ascunde] * 1 Matematicianul* 1.1 Pregatirea* 1.2 Contribu?ii* 1.3 Scrieri ?tiin?ifice** 2 Poetul* 3 Scurta prezentare a spa?iilor poeziei lui Ion Barbu* 3.1 Etapa parnasiana* 3.2 Etapa baladica-orientala* 3.3 Etapa ermetica** 4 Opere* 4.1 Joc secund** 5 Aforisme* 6 Criticii spun* 7 Citate* 8 Fragmente audio* 9 Bibliografie* 10 Alte referin?e despre lucrarile lui Dan Barbilian/Ion Barbu* 11 Legaturi externeMatematicianulPregatireaTalentul sau matematic se manifesta inca din timpul liceului, elevul Barbilian publica remarcabile contribu?ii in revista Gazeta matematica. Tot in acest timp, Barbilian i?i dezvolta ?i pasiunea pentru poezie. Intre anii 1914-1921 studiaza matematica la Facultatea de ?tiin?e din Bucure?ti, studiile fiindu-i intrerupte de perioada in care i?i satisface serviciul militar in timpul Primului Razboi Mondial.I-a avut ca profesori pe: Gheorghe ?i?eica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu ?i Anton Davidoglu.In perioada 1921 -1924, ?i-a continuat studiile la Gottingen, Tubingen ?i Berlin. A calatorit prin Niedersachsenland, unde a intalnit pe Gauss, Riemann,Dirichlet, Hilbert, Klein, Minkowski ?i al?ii. De asemenea, Dan Barbilian a avut ca prieteni pe matematicienii: Wilhelm Blaschke, Heinrich Grell, Helmut Hasse,Emil Artin ?i al?ii.Cariera matematica continua cu sus?inerea tezei de doctorat in 1929. Mai tarziu participa la diferite conferin?e interna?ionale de matematica, cum ar fi Congresele Interna?ionale de Matematica le Hamburg (1936), Gottingen ?i Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934).Contribu?iiIn 1942 este numit profesor titular de algebra la Facultatea de ?tiin?e din Bucure?ti. Publica diferite articole in reviste matematice. De deosebita importan?a sunt doua dintre contribu?iile lui: o scurta lucrare de doua pagini aparuta in Casopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), in care define?te o procedura de metrizare care va fi numita de Leopold Blumenthal spa?ii Barbilian, ?i doua lucrari in Jber. Deutsch. Math. Verein., aparute in 1940 ?i respectiv in 1941, intitulate Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien, ?i care au inspirat o direc?ie de cercetare in geometria inelelor, direc?ie asociata azi in literatura de specialitate cu numele sau, al lui Hjelmslev ?i al lui Klingenberg.Dupa 1933, Barbilian s-a manifestat in domeniul matematicii in special ca geometru, reprezentant al programului de la Erlangen al lui Felix Klein ?i astfel au trecut la fondarea axiomatica a geometriei algebrice ?i a mecanicii clasice.Dan Barbilian s-a mai ocupat ?i de teoriile algebrei moderne (1946 - 1951), de teoria algebrica a numerelor (1951 - 1957), de teoria determinismului ?i de?ine prioritatea mondiala in precizarea unei clase largi de func?ii distan?a.A fost membru al asocia?iei Deutsche Mathematische Vereinigung (Uniunea matematica germana).[Scrieri ?tiin?ificeTeoria spa?iilor Barbilian a fost amplu dezvoltata in patru lucrari:* Asupra unui principiu de metrizare, Stud.Cercet. Mat. 10 (1959), 68-116,* Fundamentele metricilor abstracte ale lui Poincare ?i Caratheodory ca aplica?ie a unui principiu general de metrizare (lucrare prezentata la Institutul de matematica in data de 4 iunie 1959), aparut in Studii ?i cercetari matematice, vol. 10 (1959), 273-306;* J-metricile naturale finsleriene, aparuta in aceea?i revista in vol. 11 (1960), 7-44;* J-metricile naturale finsleriene ?i func?ia de reprezentare a lui Riemann,lucrare scrisa impreuna cu Nicolae Radu ?i aparuta postum, publicata tot in Studii ?i cercetari matematice, vol. 12 (1962), 21-36.Ultima lucrare a fost depusa la redac?ie de Nicolae Radu pe 20 octombrie 1961; Barbilian se stinsese pe 11 august, in acela?i an. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian consta in reexaminarea modelului Poincare al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model genereaza in mod natural o distan?a care poate fi reprezentata ca oscila?ie logaritmica.Contribu?ia lui Dan Barbilian a fost de a analiza cat de generala e aceasta procedura de a construi o distan?a ?i de a stabili o teorie a spa?iilor metrice dotate cu aceasta distan?a. In lucrarea din 1934, a definit o metrica in interiorul unei regiuni planare oarecare, generalizand astfel ideea modelului Poincare, care este definit doar in interiorul discului unitate. Cu acea metrica, interiorul mul?imii devenea un model de geometrie neeuclidiana.Alte scrieri:* Curs de matematici generale (1937 - 1940)* Teoria lui Galois a ecua?iilor in axiomatizarea lui Steinitz* Axiomatizarea mecanicii clasice (1943)* Curs de algebra axiomatica (1944, 1947, 1950)* Teoria aritmetica a idealelor in inelele necomutative (1956)* Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere ale algebrei) (1960).PoetulIn anul 1919, Dan Barbillian incepe colaborarea la revista literara Sburatorul, adoptand la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului sau, Ion Barbu. In timpul liceului il cunoa?te pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi ?i mai frumoase prietenii literare.Debutul sau artistic a fost declan?at de un pariu cu Tudor Vianu. Pleca?i intr-o excursie la Giurgiu in timpul liceului, Dan Barbilian ii promite lui Tudor Vianu ca va scrie un caiet de poezii, argumentand ca spiritul artistic se afla in fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian i?i descopera talentul ?i iubirea fa?a de poezie. Dan Barbilian spunea ca poezia ?i geometria sunt complementare in via?a sa : acolo unde geometria devine rigida, poezia ii ofera orizont spre cunoa?tere ?i imagina?ie.Criticul ?i prietenul sau Tudor Vianu ii consacra o monografie, considerata a fi cea mai completa pana in ziua de azi.[judecata de valoare] Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, Dupa melci, apare in 1921 in revista Via?a Romaneasca. Tot in acest an pleaca la Gottingen (Germania) pentru a-?i continua studiile. Dupa trei ani, in care a facut multe calatorii prin Germania, ducand o via?a boema, se intoarce in ?ara.Scurta prezentare a spa?iilor poeziei lui Ion BarbuFenomenul artistic barbian s-a nascut in punctul de interferen?a al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi ?i Blaga, intrucat gradul ei de dificultate e mai mare.[judecata de valoare] Mai exact spus, in?elegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de concep?ia unor poe?i moderni ?i singulari ca Stephane Mallarme sauPaul Valery, decat de concep?ia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu trebuie uitat ca poetul a fost dublat de un matematician ?i ca modul lui de a gandi in spiritul abstract al matematicii s-a impus ?i in planul reprezentarilor poetice. Ion Barbu insu?i afirma: "Ca ?i in geometrie, in?eleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existen?a Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, a?a ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei."[necesita citare]Intr-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, crea?ia lui Ion Barbu era impar?ita de acesta in patru etape: parnasiana, antonpanesca, expresionista ?i ?aradista.[necesita citare] In studiul din 1935, Introducere in poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu reducea aceasta clasificare la doar trei etape: parnasiana, baladica-orientala ?i ermetica.[necesita citare] Aceasta din urma impar?ire a devenit clasica.Etapa parnasianaPrima etapa este cea a versurilor publicate intre 1919 - 1920 in revista Sburatorul, perioada numita conven?ional de unii critici "parnasiana", de?i lirica barbiana din faza debutului depa?e?te cadrul limitat al parnasianismului, intrunind caracteristici ale poeziei pure dublate de un nestavilit elan romantic. Dintre ele amintim: Lava, Mun?ii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Eleusinii, Panteism,Arca, Pytagora, Raul, Umanizare ?.a.m.d.Scurte ?i riguroase ca forma - cateva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic divers. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului ?i ale florei , evoca zeita?i mitologice sau surprinde procese de con?tiin?a, cum ar fi solemnul legamant al lepadarii de pacatul contempla?iei abstracte in favoarea voin?ei de a trai cu frenezie, intr-o totala consonan?a cu ritmurile vii ale naturii.Evitand poezia - confesiune, exprimarea directa a nazuin?elor sufletului sau, Ion Barbu le transfera unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, mun?ii, pamantul ceea ce indica o tendin?a de a folosi simboluri " obiective". Peisajele , pasteluri exotice ?i imaginare, inchid in ele elanuri ?i incorsetari ale fiin?ei umane, aspira?ii patetice ?i incrancenate refuzuri, ca in aceste solemne strofe dinCopacul :"Hipnotizat de - adanca ?i limpedea luminaA bol?ilor destinse deasupra lui, ar vreaSa sfarame zenitul ?i - ncremenit sa beaPrin mii de crengi crispate, licoarea opalina"sau din Banchizele:"Din aspra contopire a gerului polarCu verzi ?i statatoare pustieta?i lichide,Sinteze transparente , de straluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar."Poezia Umanizare scoate in eviden?a un conflict dramatic al fiin?ei umane, care, in aspira?ia ei spre absolut, trebuie sa opteze intre doua principii: intelectual ?i senzual, intre contempla?ia " apolinica" ?i trairea "dionisiaca". Poezia, declara Ion Barbu, le impaca pe amandoua intr-un proces unic, intr-o sinteza in care Gandirea se transfigureaza luand forme concrete de " sunet, linie, culoare ".Ideea devine "muzica a formei in zbor, Euritmie", deci intui?ie a esen?ei lumii. Aspira?ia spre cunoa?tere are, in prima perioada, un caracter cam abstract, de unde ?i, frecvent, raceala versurilor. Incercarea de concretizare se sprijina pe imprumuturi din mitologie, care lasa de obicei o impresie puternica de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grece?ti ?i preocuparea deosebita pentru expresie i-au facut pe unii cercetatori (E. Lovinescu) sa vorbeasca de un parnasianism al inceputurilor literare ale lui Ion Barbu.Daca poezia parnasiana franceza, reprezentata prin Leconte de Lisle sau Jose Maria de Heredia, era fundamental decorativa ?i antiromantica in con?inut neingaduind elanuri suflete?ti, pe cand la Ion Barbu, sub impietrita ?i recea marmura a versului, se rasucesc pasiuni violente, nelini?ti ?i aspira?ii tulburi, ceea ce denota o structura romantica . Probabil ca aceasta este ?i cauza pentru care ?i le-a refuzat mai tarziu, socotindu-le ca " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o alta formula poetica, departata de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esen?iale, delectand cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o in urmatoarele etape ale crea?iei sale.Etapa baladica-orientalaAceasta indica orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum ?i anun?ase in Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dupa melci, Riga Crypto ?i lapona Enigel, Domni?oara Hus, Isarlak,Nastratin Hogea la Isarlak, publicate din a doua jumatate a lui 1921 pana in 1925, in Via?a romaneasca ?i Contimporanul lui Ion Vinea. Mai toate sunt lungi, datorita in mare masura pasajelor descriptive, consecin?a imediata a preocuparii de concret; au un caracter narativ, "baladic" , pentru ca in ele "se zice" o poveste; in sfar?it evoca o lume pitoreasca, de inspira?ie autohtona sau balcanica, asemanatoare cu cea din viziunea lui Anton Pann. Excep?ionala este acum sugestia picturala. Expresia este proaspata ?i pregnanta dezvaluind in I. Barbu un poet al cuvantului , nu numai al ideii ?i viziunii, cum il cunoa?tem la inceput. Descrip?ia insa nu exista exclusiv pictural, ci fixeaza o atmosfera adecvata. Teoria baladescului avea sa fie reluata in estetica Cercului literar de la Sibiu de poe?i ai acestui curent cum ar fi Radu Stanca ?i ?tefan Augustin Doina?.Isarlak, (inima mea), spre exemplu, este o cetate ideala, "data-n alb ca o raia" a?ezata "la mijloc de Rau ?i Bun", populata cu oameni care traiesc deopotriva deliciile spiritului ?i pe cele ale vie?ii " intr-o slava statatoare": univers fabulos in care se echilibreaza totul. De o deosebita for?a de sugestie, sub raportul inven?iei verbale, este Domni?oara Hus a carei valoare sta aproape in intregime in expresie. Poezia vorbe?te despre povestea unei iubiri patima?e candva ?i nefericite ?i a unei tragicomice eroine, cadana "pezevenche" ce-?i cheama de pe lumea cealalta, prin descantece, iubitul care a uitat-o.Dar farmecul ei nu sta in ineditul pitoresc al intamplarii ci in extraordinara incanta?ie a versurilor ?i in sugestia de fantastic a descantecului. Substratul simbolic al elementelor narative ?i descriptive din poeziile etapei a doua poate fi intalnit in Dupa melci, poem lung in care se stilizeaza motive folclorice pentru a se povesti o experien?a de ini?iere in tainele naturii, devenita drama a cunoa?terii sau in Riga Crypto ?i lapona Enigel.Etapa ermeticaUltima etapa a poeziei lui Ion Barbu este una de incifrare a semnifica?iilor, numita din aceasta cauza etapa ermetica. Dar mai intai a existat un moment de tranzi?ie, reprezentat de Oul dogmatic,Ritmuri pentru nun?ile necesare sau Uvedenrode, publicate intre 1925 - 1926. In ele se pastreaza inca legatura cu etapa anterioara atat prin pasajele descriptive cat ?i prin cele narative, care fac poezia mai u?or de in?eles ?i descifrat. George Calinescu sus?ine ca de fapt aici exista ermetismul autentic al poeziilor lui Ion Barbu, pentru ca se bazeaza pe simboluri, cel din Joc secund nefiind decat un ermetism de " dificultate filologica ", ?inand de o sintaxa poetica dificila.Poeziile amintite se invartesc, metaforic vorbind, pe ideea " nun?ii " in?eleasa ca patrundere in miracolul crea?iei universale. "Oul dogmatic" este chiar un simbol al misterului " nun?ii ", un soi decosmoid, pentru ca in structura lui duala se reprezinta lumea dinaintea nuntirii, crea?ia de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstreaza ca "marunte lumi pastreaza dogma", ca macrocosmosul se repeta in microcosmos. De aceea el este facut sa devina obiect de contempla?ie:"E dat acestui trist norod ?i oul sterp ca de mancare, Dar viul ou la varf cu plod Facut e sa-l privim la soare!"Vazut in lumina soarelui, oul releva insa?i esen?a universului, imaginea eterna a increatului.In Ritmuri pentru nun?ile necesare sunt evocate trei cai de cunoa?tere: prin eros ( sau senzuala), reprezentata astral prin Venus, prin ra?iune, avand simbol pe Mercur, ?i prin contempla?ie poetica, care e tutelata de Soare. Fiecare experien?a este o "nunta", adica o comuniune cu esen?a lumii, dar prin primele doua contopirea nu este perfecta. Senza?iile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignora, pentru a face opera?iile proprii cunoa?terii logice, condi?ia fundamentala a universului, care este devenire continua.Aspira?ia spre absolut se impline?te doar prin atingerea contempla?iei poetice, prin viziunea directa a principiului universal cand: "intram Sa ospatam In camara Soarelui Marelui Nun ?i stea, Aburi verde sa ne dea, Din caldari de mari lactee, La surpari de curcubee, In Firida ce scantee / Etern" In termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoa?terea logica ?i cea metaforica a?a cum o pusese ?i Blaga in Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.In Uvedenrode pe aceea?i tema a nun?ii e reluata intr-un material poetic, ideea erosului ca incercare e?uata de cunoa?tere. Titlul, inventat de poet, define?te un spa?iu de co?mar, "o rapa a gasteropodelor ", reprezentare a purei vie?i vegetative. Faza de tranzi?ie este de o puternica originalitate, derutanta pentru cititor, caruia i se solicita un efort mult mai mare decat de obicei pentru sesizarea semnifica?iilor, a viziunii ample inchise in imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobi?nui?i, mul?i neologistici sau rari. Este un ultim pas pana la concentrarea extrema a expresiei din ciclul Joc secund.Opere* Dupa melci, Editura Luceafarul, 1921* Joc secund, Editura Cultura Na?ionala, 1930Joc secundOpera cea mai importanta a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund, publicat in anul 1930. Se pare ca a publicat acest volum in urma unui pariu cu Tudor Vianu ca poate scrie poezie (alte surse povestesc despre o in?elegere: daca Barbu reu?ea sa publice poezii, Vianu trebuia sa ii analizeze critic crea?ia). Poeziile sunt dificil de in?eles, e o lirica ermetica cu limbaj abstract, inspirata de poemele lui Stephane Mallarme. In unele poezii, autorul foloseste concep?ii matematice, spre exemplu utilizeaza no?iunea de grup (o mul?ime cu structura matematica, ale caror elemente se pot insuma conform unor legi specifice).Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,Intrata prin oglinda in mantuit azur,Taind pe inecarea cirezilor agreste,In grupurile apei, un joc secund mai pur.In concep?ia lui Ion Barbu poezia are mult in comun cu geometria: exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se intalne?te cu poezia. [..] Ca ?i in geometrie in?eleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existen?a.Aceasta poezie ini?iatica este un elogiu adus inteligen?ei ca valoare universala suprema. Proiec?iile astrale, calatoriile in timp, viziunile celeste ?i criptografia ermetica sunt cateva dintre tehnicile folosite cu pricepere ?i har de poet. Abilita?ile profetice ale poetului sunt certificate de obiectivarea subtilelor concepte mentale utilizate. Ciclul Joc secund a fost tradus in franceza ?i in maghiara. Exista ?i traduceri ale unor poezii in limba germana.In seria de poezii din Joc secund, orientarile fundamentale raman cele doua, mai mult intalnite spre prinderea sensului lumii ascuns de aparen?e, de fenomene sau dimpotriva, spre fenomenalitatea imediata in care se intuie?te esen?a lumii. Din aceasta perspectiva ciclul are doua texte care pot fi socotite arte poetice: cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) ?i Timbru.Jocul secund impresioneaza mai intai printr-o sonoritate impecabila, adevarata "muzica a formelor in zbor ", dar nu - ?i dezvaluie sensul de la prima lectura. Dupa insa?i marturisirea poetului "poezia este lumea purificata in oglinda( deci reflectare a figurii spiritului nostru) act clar de narcisism (de autoiubire deci de autocunoa?tere), semn al min?ii (deci act intelectual, un sentiment, afectivitate lirica) " George Calinescu sintetizeaza excelent interpretarea poemului: "Poezia ("adancul acestei calme creste") este o ie?ire ("dedus") din contigent("din ceas") in pura gratuitate, mantuit azur, joc secund, ca imaginea cirezii rasfirata in apa".Ideea fundamentala din acesta poezie este ca arta e un joc secund, mai pur, realitate sublimata, care porne?te din via?a, dintr-o traire, dar nu se confunda cu via?a, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers se ridica pe anularea, pe "inecarea" celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are un sens propriu, intern, care - l justifica. Daca lumea reala exista sub zenit, in obiectivitate, poezia traie?te sub semnul nadirului, in reflectare. Poetul transpune oglindirea din con?tiin?a sa in melodia cuvintelor, ascunzand in ele cantecul lui - crea?ia, asemenea marii care i?i ascunde cantecul ei sub clopotele verzi ale meduzelor.In poezia Timbru, privirea poetului e fixata pe suprafa?a lumii, nu dincolo de ea fascinat intr-atat de lucruri (de piatra, de huma, de unda marii), incat le atribuie o via?a sufleteasca. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui sa le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicare simpatetica cu ele, identificarea (atitudinea e diametral opusa aceleia din Joc secund).Poezia creata acum nu mai e concentrare de esen?e ci "un cantec incapator", capabil sa cuprinda diversitatea infinita a lucrurilor, un imn de lauda a crea?iei cosmice asemanator aceluia pe care conform tradi?iei biblice, l-ar fi intonat in paradis ingerii, cand Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Celelalte poezii din ciclu se a?aza sub una sau alta din cele doua poetici, toate sunt in fond ni?te descrieri diferen?iate enorm de altele in limbaj.Din cuprinsul volumului:* Valea* Mun?ii* Copacul* Banchizele* Pentru Marile Elensenii* Panteism* Arca* Pytagora* Raul* Umanizare* Riga Crypto ?i lapona Enigel* Domni?oara Hus* Nastratin Hogea la Isarlak* Joc Secund* Uvedenrode* Isarlak[Aforisme* Operele matematice robesc ?i incanta tocmai ca operele pasiunii ?i imagina?iei* Desenul corupe ra?ionamentul* In redactare nu are atata pre? poleirea frazelor, cat organizarea ideiCriticii spunTudor Vianu spunea despre opera lui Ion Barbu astfel: Cititorul care strabate paginile volumului Joc secund, nu trebuie sa uite niciodata ca se gase?te in fa?a unui poet matematician. Chiar o simpla inventariere a vocabularului sau arata cat datore?te Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. () Viziunea matematicianului este atat de pu?in conexata cu activitatea sim?urilor, atat de libera de contingen?ele care intinereaza func?iunea lor, incat lumea care i se releveaza este resim?ita de el ca pura. Pe de alta parte, fa?a de lumea experien?ei, aceea a matematicei este a doua lume, o suprastructura ideala. Intr-un asemenea univers ideal dore?te sa se situeze viziunea lui Ion Barbu ?i acesta este in?elesul expresiei joc secund, care intituleaza volumul sau.?erban Cioculescu spune despre el ca Ermetismul sau i-a ucis orice spontaneitate ?i i-a secat vana. De voca?ie matematician, Ion Barbu s-a folosit pentru ermetizarea primelor redactari de procesul matematic al substituirii. Se ?tie ca in algebra, cifra cantitativa e inlocuita cu un simbol calitativ. Cuvantul obscur la Ion Barbu este necunoascuta algebrica, prin care se substituie sensul clar, misterul.[necesita citare]In Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, G. Calinescu spunea: Din aceste experien?e care irita curiozitatea ca ni?te ghicitori, facand mai acut procesul ra?ional, se desprinde insa o suava poezie, remarcabila pentru triste?ea evenimentelor ce vor sa se exprime, enun?ate prin simple intrebari ?i evaluari, de calitate pur emotiva, deci inefabila.[Basarab Nicolescuzicea in opera sa Ion Barbu. Cosmologia Joc secund ca Prin asocierea unui concept originar matematic cu un cuvant afectiv, Ion Barbu declan?eaza o mul?ime de sugestii ce se adreseaza atat intelectului, cat ?i sensibilita?ii.[CitateMatematicile pun in joc puteri suflete?ti care nu sunt cu mult diferite de cele solicitate de poezie ?i arte.